OBIECTIVELE COGNITIVE

La sfarsitul acestei lectii, studentul lucrator al asistentei medicale prespitalicesti de urgenta va

fi capabil sa:

2-1.1 Numeasca si caracterizeze principalele structuri a sistemului respirator in baza

unei diagrame. (C-1)

2-1.2 Enumere semnele unei respiratii adecvate. (C-1)

2-1.3 Enumere semnele unei respiratii inadecvate. (C-1)

2-1.4 Descrie etapele executarii manevrei de hiperextensie a capului si subluxatia

mandibulei. (C-1)

2-1.5 Expuna mecanismul traumei si necesitatea mentinerii cailor respiratorii

permiabile. (C-3)

2-1.6 Descrie etapele in executarea subluxatiei mandibulei. (C-1)

2-1.7 Enumere importanta dispunerii de aspirator pentru utilizare de urgenta in

asistenta medicala. (C-1)

2-1.8 Descrie tehnicile de aspiratie. (C-1)

2-1.9 Descrie ventilarea artificiala a unui pacient cu masca de buzunar. (C-1)

2-1.10 Descrie etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu o balonul

AMBU in combinatie cu subluxatia anterioara a mandibulei. (C-1)

2-1.11 Descrie componentele sacului AMBU. (C-1)

2-1.12 Descrie etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu o balonul

AMBU pentru unul si doi salvatori. (C-1)

2-1.13 Descrie semnele unei ventilatii artificiale adecvate folosind balonul AMBU. (C-1)

2-1.14 Descrie semnele unei ventilatii artificiale neadecvate folosind balonul AMBU. (C-
1)
2-1.15 Descrie etapele ventilarii artificiale a unui pacient cu un dispozitiv de ventilare cu
flux restrictionat de oxigen. (C-1)

2-1.16 Enumere etapele de efectuare a ventilarii artificiale gura-la-gura si gura-la-

stoma. (C-1)

2-1.17 Descrie cum sa masoare si sa aplice o pipa orofaringeala. (C-1)

2-1.18 Descrie cum sa masoare si sa aplice o pipa nazofaringeala(nazala). (C-1)

2-1.19 Defineasca componentele unui sistem de livrare a oxigenului. (C-1)

2-1.20 Identifice o masca faciala unidirectionala, sa caracterizeze cerintele pentru fluxul

de oxigen necesar pentru utilizare. (C-1)

2-1.21 Descrie indicatiile utilizarii unei canule nazale in comparatie cu cele pentru o
masca faciala unidirectionala. (C-1)

2-1.22 Identifice o canula nazala si sa enumere cerintele de distribuire a oxigenului

necesare pentru utilizarea acesteia. (C-1)

OBIECTIVELE AFECTIVE

La sfarsitul acestei lectii, studentul lucrator al ingrijirii medicale prespitalicesti de urgenta va fi

capabil sa:

2-1.23 Explice ratiunea ventilarii si mentinerea permiabilitatii cailor respiratorii in

sustinerea functiilor vitale sint cruciale in comparatie cu alte manipulatii de
urgenta. (A-3)

2-1.24 Explice ratiunea asigurarii unei oxigenari adecvate prin intermediul unei
concentratii ridicate de oxigen, la pacientii care, au facut hipoxie. (A-3)

OBIECTIVELE PRACTICE

La sfarsitul acestei lectii, studentul lucrator al asistentii medicale prespitalicesti de urgenta va fi

capabil sa:

2-1.25 Demonstreze etapele executarii a hiperextensiei capului si ridicarea mandibulei.

(P-1, 2)

2-1.26 Demonstreze etapele executarii subluxatiei mandibulei. (P-1, 2)

2-1.27 Demonstreze tehnicile de aspiratie . (P-1, 2)

2-1.28 Demonstreze etapele ventilarii artificiale gura-la-gura cu utilizarea protectiei

personale. (P-1, 2)

2-1.29 Demonstreze cum se utilizeaza o masca de buzunar pentru a ventila artificial un

pacient. (P-1, 2)

2-1.30 Demonstreze asamblarea unei balon AMBU . (P-1, 2)

2-1.31 Demonstreze etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu un

balon AMBU pentru unul sau doi salvatori. (P-1, 2)

2-1.32 Demonstreze etapele de executare a ventilarii artificiale a unui pacient cu un

balon AMBU si ridicarea mandibulei. (P-1, 2)

2-1.33 Demonstreze ventilarea artificiala a unui pacient cu dispozitiv de ventilare cu flux

restrictionat de oxigen. (P-1, 2)

2-1.34 Demonstreze cum se ventileaza artificial un pacient cu stoma. (P-1, 2)

2-1.35 Demonstreze cum se aplica o pipa orofaringeala. (P-1, 2)

2-1.36 Demonstreze cum se aplica o pipa nazofaringeala. (P-1, 2)

2-1.37 Demonstreze operarea corecta a baloanelor de oxigen si a reductoarelor. (P-1, 2)

2-1.38 Demonstreze utilizarea unei masti faciale unidirectionale, sa caracterizeze

cerintele pentru fluxul de oxigen necesar pentru utilizare. (P-1, 2)

2-1.39 Demonstreze utilizarea unei canule nazale si sa enumere cerintele de distribuire

a oxigenului necesare pentru utilizarea acesteia. (P-1, 2)

2-1.40 Demonstreze cum se ventileaza artificial un pacient copil sau sugar. (P-1, 2)

2-1.41 Demonstreze administrarea oxigen la un pacient copil sau sugar. (P-1, 2)

Managementul Cailor Respiratorii

Mentinerea permiabilitatii si ventilarea cailor respiratorii are prioritate in comparare cu orice

altceva ce face un lucrator al asistentei de urgenta pentru un pacient. Este necesar sa se
mentina competenta in aptitudinile pentru managementul cailor respiratorii si respiratiei. Daca
aptitudinile nu sunt utilizate regulat, ele trebuie sa fie practicate. Procedurile efectuate incorect
vor dauna pacientului. O cale respiratorie deschisa si respiratii adecvate sunt necesare pentru
viata.

Lucratorul asistentei medicale urgente este obligat sa fie competent in problemele de

management de baza a cailor respiratorii.

Anatomia si Fiziologia Cailor Respiratorii

Lucratorul asistentei medicale urgente prespitalicesti trebuie sa cunoasca urmatoarele structuri

prezentate pe diagrama.

                 Nasul. Este o cavitate care incalzeste aerul inspirat, si filtreaza impuritatile cu ajutorul
firelor de par si mucus.

                 Gura O cavitate care permite trecerea aerului in caile aeriene.

                 Orofaringe Include partea posterioara a cavitatii bucale pana la radacina limbii si
continua in faringe.

                 Nazofaringe Zona dintre meatele nazale si orofaringe.

                 Epiglota Un organ care protejeaza intrarea in trahee in timpul deglutitiei sau vomei.

                 Bronhiile (dreapta si stanga). Cai respiratorii ce continua dupa trahee spre plamani.

                 Plamanii Organe unde are loc schimbul de gaze.

                 Alveolele Unitatea functionala de baza a plamanilor de forma unor struguri ce sunt
inconjurate de capilare si la nivelul lor se efectueaza schimbul de oxigen cu bioxidul de
carbon.

                 Diafragma Un muschi mare respirator ce separa toracele de abdomen.

                 Cartilajul cricoid Un inel cartilaginos ce inconjoara complet traheea la extremitatea

inferioara a laringelui.
                 Laringele - contine coardele vocale si prezinta intrarea in trahee.

Sistemul respirator permite corpului sa inspire oxigen si sa expire bioxid de carbon. Toate
celulele si organele corpului omenesc folosesc oxigen. Dioxidul de carbon este deseul
respiratiei. In caz de o dereglare a functiei respiratorie pacientul poate dezvolta senzatia sau
acuza dispnee (insuficienta de aer) si se poate dezvolta riscul unei insuficiente respiratorii.

Inspiratia este procesul de intrare a aerului in plamani. Diafragma se contracta, miscandu-se in

jos, muschii intercostali plaseaza coastele in sus si in exterior si creeaza o cavitate (un
volum ) pentru aer.

Expiratia este procesul cand diafragma si muschii intercostali se relaxeaza, reducand volumul
cavitatii toracice. Diafragma se misca in sus si coastele se misca in jos si in interior pe masura ce
aerul iese din plamani.

Respiratia este un proces ce include inspiratia si expiratia. Sistemul corpului ce permite

efectuarea respiratiei se numeste Sistem Respirator.

Semne ale unei Respiratii Adecvate

Pentru a determina semnele unei respiratii adecvate trebuie sa:

                 Observati vizual expansiunea adecvata si egala a ambelor parti ale cutiei toracice in
timpul inspiratiei.

                 Ascultati miscarea aerului prin nas, gura si cutie toracica. Sunetele respiratiei (cand sunt
auscultate sau ascultate cu un stetoscop) trebuie sa fie prezente si egale pe ambele parti ale
pieptului. Sunetele din gura sau nas trebuie sa fie tipic lipsite de zgomote, respirari
convulsive, stridor si respiratie zgomotoasa (neregulata, sunete cu frecventa inalta in
timpul inspirarii).

                 Simtiti miscarea aerului din nas sau gura.

Respiratiile normale sunt regulate. Frecventa normala a respiratiei pentru un adult este de la 12
la 20 respiratii pe minut, de la 15 la 30 respiratii pe minut pentru un copil, si de la 25 la 30
respiratii pentru un sugar.

In mod normal efortul in timpul respiratiei trebuie sa fie minim si nu trebuie sa fie prezenta
utilizarea muschilor auxiliari in actul de respiratie. Adancimea respiratiilor trebuie sa fie
adecvata. Coloratia tegumentelor trebuie sa fie normala fara prezenta cianozei (coloratii
albastre sau sure). Cianoza este cel mai bine observata la nivelul lojelor unghiale, si in coloratia
membranelor mucoase ale ochilor, gurii, si buzelor.

Referat: Determinarea grasimii din

smantana prin metoda acidobutirometrica
Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate
ingrasa?

RESPIRATIA ADECVATA Semne ale unei

Frecventele Normale:
                 Adult-12-20 respiratii pe minut
                 Copil-15-30 respiratii pe minut
Respiratii
Ritmul:
                 Regulat
Neadecvate
Calitatea:
 
                 Sunetele respirarii-prezente si egale bilateral
Expansiunea pieptului-adecvata si egala bilateral Semnele unei respiratii
Adincimea: neadecvate includ:
                 Adecvata
                 Miscarile pieptului sunt
minimale absente, sau inegale.

                 Miscarile respiratorii sunt limitate la miscari a peretelui abdominal anterior (respiratie
abdominala)

                 In zona nasului sau a gurii nu se simte sau se aude miscarea aerului, sau volumul aerului
expirat este mai mic decat norma.

                 Sunetele respiratorii sunt diminuate sau absente

                 Sunt prezente sunetele patologice: respiratie zgomotoasa, dispnee, stridor si weesing.

                 Frecventa respiratorie este foarte rapida sau foarte rara .

                 Respiratia este superficiala, prea adanca, sau dificila.

                 Pacientul este cianotic; culoarea pielii, buzelor, limbii, pavilioanele urechilor sau lojele
unghiale sunt albastre sau sure.

                 Inspiratiile sunt prelungite (indicand o posibila obstructionare a cailor respiratorii

superioare) sau expiratiile sunt prelungite (indicand o posibila obstructionare a cailor
respiratorii inferioare)
                 Pacient nu e capabil sa vorbeasca, sau pacientul nu poate rosti fraze intregi din cauza
dispneiei

                 La copii, se pot observa tirajuri a muschilor supraclaviculari si intercostali.

                 Fosele nazale largite cu miscarea aripilor nazale in timpul respiratiei pot fi prezente in
special la copii si sugari.

Respiratie Neadecvata
Atunci cand semnele gasite la pacient indica o respirare neadecvata sau daca respiratia lipseste
atunci exista o situatie grava pentru viata si trebuie intreprinse actiuni imediate. Procedurile
principale de inlaturare a dificultatilor respiratorii cu risc vital pentru viata pacientului sunt:

                 Deschiderea si mentinerea permiabilitatii cailor respiratorii

                 Asigurarea unei ventilatii artificiale pentru pacientul ce nu respira si pentru pacientul cu
o respirare neadecvata .

                 Asigurarea oxigenoterapiei a pacientului ce respira

                 Sanarea cailor respiratorii prin aspiratie.

Particularitatile Anatomice la Copii

Caile respiratorii anatomice la copii si sugari se deosebesc de cele la adulti. Gura si nasul sunt
mai mici si mai usor de obstructionat decat la adulti. Limba ocupa mai mult spatiu in cavitatea
bucala decat la adulti. Traheea, la copii si sugari, este mai ingusta, si mai usor se
obstructioneaza din cauza edemului. Traheea este mai maleabila si de asemenea mai flexibila.
Cartilajul cricoid ca si orice cartilaj la copii si sugari este mai putin dezvoltat si mai putin rigid.
Peretele toracic este mai flexibil la sugari si copii, astfel respiratia depinde mai mult de
diafragma .

Managementul de Baza de restabilire a

permiabilitatii Cailor
Respiratorii
In cazul unui pacient inconstient, limba
devine flasca si, datorita fortei de gravitatie
cade in faringele posterior.
Aceasta este cea mai frecventa forma de obstructie a cailor respiratorii. Din fericire, deoarece
limba este atasata si se misca cu mandibula, aceasta forma de obstructie a cailor respiratorii
este usor rezolvata cu manevre de baza cum este “barbia ridicata” sau “subluxatia anterioara a
mandibulei”. Manevra “ subluxatia anterioara a mandibulei” este manevra de baza la
pacientii cu traumatisme deoarece lipseste miscarea in regiunea cervicala a coloanei
vertebrale.

Manevra Hiperextensia
capului si subluxatia
anterioara a
mandibulei.
Manevra hiperextensia
capului si subluxatia
anterioara a mandibulei este una dintre
metodele de baza utilizate pentru a deschide
caile respiratorii la un pacient fara suspectie la
traumatism in regiunea cervicala. Pentru a o
executa, plasati una din maini pe fruntea
pacientului si aplicati o presiunea delicata si
ferma in urma, folosind palma mainii. Plasati
degetele celeilalte maini sub barbie. Ridicati
barbia inainte si sprijiniti mandibula, ajutand la
inclinarea in spate a capului. Aceasta procedura
va ridica limba pacientului de la partea
 posterioara a gatului si va asigura o cale
respiratorie adecvata.
Subluxatia anterioara a mandibulei

Subluxatia anterioara a
mandibulei este
executata prin prinderea
capului pacientului cu
plasarea degetelor mari
pe oasele zigomatice. In timp ce capul si
coloana cervicala sunt stabilizate, degetele
aratator si mijlociu prind mandibula in unghi si
o imping inainte astfel ridicand limba de la
faringele posterior.
Ridicarea Barbiei

Ridicarea barbiei este o alta forma de deschidere a cailor respiratorii a unui pacient inconstient.
Aceasta tehnica este aplicata prin tragerea inainte a mandibulei, prin prinderea de unghiul
mentonier a mandibulei si ridicarea spre exterior. Si deoarece mandibula este deplasata inainte
sau anterior, limba este ridicata de la faringele posterior. Aceasta manevra nu trebuie utilizata
daca se suspecteaza o trauma a coloanei vertebrale la pacient.

Dispozitive de mentinere a permiabilitatii Cailor

Respiratorii
 
 Dupa ce manevrele de deschidere a cailor respiratorii au fost efectuate, pot fi utilizate
dispozitive pentru mentinerea permeabilitatii (starii deschise) cailor respiratorii. In timpul
evaluarii si tratamentului initial, cel mai disponibil si rapid aplicabil produs trebuie sa fie utilizat
pentru a asigura permiabilitatea cailor respiratorii.

Regulile de Utilizare a Dispozitivelor de

mentinere a permiabilitatii Cailor Respiratorii
Unele reguli generale ce se aplica la utilizarea pipelor orofaringeale si nazofaringeale sunt:

                 Utilizarea unei pipe la toti pacientii inconstienti in lipsa reflexului de voma. Reflexul de
voma apare atunci cand un obiect e plasat in faringe. Atunci cand un pacient este
inconstient, reflexul de voma de obicei dispare, dar poate reaparea odata ce pacientul
incepe sa-si recapete constiinta. Un pacient cu reflex de voma ce nu poate tolera o pipa
orofaringeala, se poate de aplicat pipa nazofaringeala.

                 Se vor deschide manual caile respiratorii a pacientului inaintea utilizarii pipei.

                 La aplicarea pipei asigurati-va sa nu impingeti limba pacientului in faringe.

                 Nu continuati aplicarea pipei daca pacientul incepe sa vomite. Continuati sa mentineti
caile respiratorii deschise manual si nu utilizati pipe. Daca pacientul ramane inconstient pe
o perioada prelungita, asistentul trebuie sa incerce ulterior aplicarea unei pipe pentru a
determina daca reflexul de vomitare e inca prezent.

                 Atunci cand o pipa a fost aplicata, asistentul trebuie sa mentina mandibula subluxata sau
ridicata si sa continue monitoringul pacientului.

                 Atunci cand o pipa a fost aplicata, asistentul trebuie sa fie pregatit pentru a efectua
aspirarea secretiilor, in caz de necesitate.

                 Daca pacientul isi recapata constiinta sau dezvolta un reflex de vomitare, indepartati
imediat pipa. Fiti pregatiti pentru aspirarea repetata din caile respiratorii a pacientului.

                 Folositi articole si materiale de protectie in timpul mentinerii permiabilitatii cailor

respiratorii. Purtati manusi de unica folosinta. In cazul mentinerii permiabilitatii cailor
respiratorii exista sansele ca lichidele pacientului sa vina in contact cu fata si ochii
asistentului. Purtati masca sau ochelari de protectie sau alte articole de protectie pentru a
preveni acest contact.

Pipa Orofaringeala
  

Cel mai de baza si simplu in utilizare dispozitiv de mentinere deschisa a cailor respiratorii este
pipa orofaringeala. Aceasta este un dispozitiv semi-circular, semi-rigid, din plastic, destinat
pentru depasirea obstructiei tesutului moale si poate servi drept un bloc in timpul muscarii.
Exista diferite marimi de pipe orofaringeale.

Pentru a gasi marimea corecta, flansa este plasata in fata incisivilor pacientului cu corpul pipei
aflat paralel boltei palatine. Marginea inferioara a pipei trebuie sa se gaseasca in regiunea
unghiului mandibulei. Se mai masoara pipa in asa mod ca aceasta sa ajunga de la coltul gurii
pana la lobulul urechii.

Consecutivitatea aplicarii este demonstrata mai

jos:

Atunci cand este aplicata corect, pipa va

preveni obstructionarea prin intermediul limbii
si a tesuturilor moi, si permite aspirarea din
cavitatea bucala. Insa, acest dispozitiv nu
protejeaza impotriva aspirarii maselor
vomitante si stimuleaza reflexul de voma si
laringospasm. De aceea pipa orofaringeala este
o metoda temporara si trebuie utilizata doar
pana cand o alta metoda de restabilire a
permiabilitatii respiratorii poate fi asigurata.
Trebuie utilizata doar la pacientii inconstienti.

Pipa Nazofaringeala
 

Pipa nazofaringeala este utila pentru un pacient ce e semi-inconstient. Ea reprezinta un tub

confectionat din latex moale cu un varf oblic si o flansa proximala. A capatat popularitate
deoarece deseori nu stimuleaza reflexul de voma. Aceasta permite ca pipa nazofaringiala sa fie
utilizata la pacientii cu un nivel redus al sensibilitatii, dar cu un reflex de vomitare intact.

Avantajul pipelor nazofaringeale in comparare cu orofaringeale este ca primele sunt bine

tolerate de pacientii constienti si nu stimuleaza reflexul de voma.
Pipa nazofaringeala asigura o cale respiratorie prin asigurarea unui canal trecut posterior de
limba pentru fluxul de aer. Ca si in cazul pipei orofaringeale, aceasta de asemenea e prezenta in
marimi multiple de la 17 la 36 french. Etapele de aplicare a pipei:

1. Masurati pipa nazofaringeala de la nara

pacientului pana la lobul urechii sau pana la
unghiul mandibulei. Alegerea lungimii corecte
va asigura un diametru adecvat.

2. Lubrificati exteriorul tubului inainte de

inserare cu un lubrifiant pe baza hidrica. Nu
utilizati un gel pe baza de petrol sau orice alt
tip de lubrifiant ce nu e pe baza de apa.
Asemenea substante pot dauna mucoasei
cavitatii nazale si faringelui, si pot spori riscul
unei infectii.

3. Usor impingeti varful nasului in sus.

Mentineti capul pacientului intr-o pozitie
neutra. Pipele nazofaringeale sunt destinate
pentru plasarea in nara dreapta. Varful oblic
(portiunea unghiulara de la varf) trebuie sa
arate spre baza narii sau spre sept (peretele
ce separa narile).

4. Aplicati pipa in nara. Avansati pana cand flansa se sprijina ferm in nara pacientului. Niciodata
sa nu fortati pipa nazofaringeala. Daca intalniti dificultati in avansare, scoateti tubul si
incercati o alta nara.

Atentie!

Nu incercati sa utilizati pipa nazofaringeala

daca sunt semne de lichid cerebrospinal in
cavitatea nazala sau urechi. Aceasta indica o
fractura a craniului in zona prin care va trece
pipa.

Aspirarea
 

Caile respiratorii a unui pacient trebuie sa fie pastrate curate, eliberate de corpi straini, sange,
voma, si alte secretii. Materialele ramase in caile respiratorii superioare pot nimeri in trahee si
eventual in plamani, si aceasta ar cauza complicatii de la pneumonie severa la obstructia
completa a cailor respiratorii. Aspirarea este metoda ce consta in utilizarea unui dispozitiv de
vacuum pentru inlaturarea materialelor din caile respiratorii . Aspiratia se efectueaza
pacientului imediat cind se aude un sunet de galgait, fie inaintea, in timpul sau dupa ventilarea
artificiala.

Lucratorul asistentei medicala de urgenta poate avea o unitate fixa (instalata) sau una portabila
pentru aspirare. Un tub flexibil se conecteaza de la un cateter sau varf de aspirare la un
rezervor de colectare pe unitatea de aspirare. Unitatile trebuie sa fie curatate dupa fiecare
utilizare si gata pentru urmatoarea urgenta. Unitatile, pe baza de baterii trebuie sa fie
reincarcate si toate unitatile trebuie sa fie regulat testate pentru a asigura pregatirea pentru
utilizare.

Tehnici si Reguli de Efectuare a Aspiratiei

Desi, pot exista careva variatii in tehnica de aspirare, intotdeauna sunt aplicate cateva reguli.

Prima regula este: intotdeauna utilizati articole de protectie si control a infectiilor in timpul
aspiratie. Aceste practice includ utilizarea ochelarilor de protectie, a mastii si a manusilor de
unica folosinta. Aspirarea corecta cere ca degetele sa fie in jurul sau cateodata chiar si in gura
pacientului. Ochelarii de protectie si masca de asemenea sunt recomandate deoarece aceste
lichide pot stropi, sau pacientul poate vomita sau tusi, trimitand stropi spre fata, ochii si gura
lucratorului.

A doua regula este: niciodata sa nu aspirati mai mult de 15 secunde, deoarece administrarea
oxigenului suplimentar sau ventilarile inceteaza in timpul aspirarii, retinand oxigenul de la
pacient. Daca pacientul produce secretii atat de repede incat aspirarea nu le poata inlatura,
aspirati pentru 15 secunde, ventilati artificial timp de 2 minute, apoi aspirati pentru 15 secunde,
si continuati consecutivitatea.

Pacientii ce necesita sanare prin aspiratie a cailor respiratorii superioare si mentinerea

permiabilitatii in majoritatea cazurilor sint inconstienti si pot fi in stop respirator sau cardiac.
Furnizarea oxigenului pentru acesti pacienti este foarte important. In timpul aspirarii, ventilarile
sau oxigenoterapia este intrerupta pentru a permite trecerea cateterului de aspirare. Pentru a
preveni intarzierile critice in livrarea oxigenului, limitati aspirarea la cateva secunde, apoi
reincepeti ventilarile sau livrarea de oxigen.

Se poate de efectuat hiperventilarea unui pacient inainte si dupa aspirare. Ceea ce inseamna
ca, puteti ventila un pacient cu o frecventa mai rapida inainte si dupa aspirare pentru a
compensa oxigenul ce nu a fost furnizat in timpul aspirarii.
A treia regula este: plasati varful sau cateterul acolo unde doriti sa incepeti aspirarea si aspirati
spre exterior. Majoritatea aspiratoarelor si cateterelor de aspirare nu efectueaza aspiratie
permanenta. Va trebui sa incepeti aspirarea manuala.

Atent apropiati varful cateterului de zona unde aspirarea e necesara. Niciodata sa nu impingeti
sau fortati varful dispozitivului de aspiratie in gura sau faringe. Mai apoi plasati degetul pe
orificiul proximal al cateterului pentru a incepe aspirarea, si aspirati pe masura ce indepartati
usor varful din gura pacientului, miscandu-l dintr-o parte in alta.

Aspirarea de obicei este efectuata la pacientul culcat lateral. Aceasta permite ca secretiile
libere sa iasa din cavitatea bucala in timpul efectuarii aspiratiei. Trebuie de acordat o deosebita
atentie si precautie pacientilor cu suspectia unor traume a gatului sau coloanei vertebrale. Daca
pacientul este complet imobilizat, pe scandura lunga, atunci ea poate fi inclinata pentru a plasa
pacientul pe o parte. La pacientii unde asemenea traume sunt suspectate dar care nu sunt
imobilizati, aspirati cit de bine posibil fara a intoarce pacientul. Daca toate celelalte metode au
esuat, ca o ultima solutie este sa intoarceti corpul pacientului ca un tot intreg, incercand sa
pastrati spatele si coloana vertebrala in linie. Aspirarea nu trebuie intarziata pentru a imobiliza
un pacient.

Echipamentele de aspirare de asemenea pot provoca reflexul de voma si stimula voma. La un

pacient care deja are secretii ce trebuie sa fie aspirate, voma doar va agrava situatia. Daca
avansati un cateter de aspirare sau un varf rigid de aspirare si pacientul incepe sa vomite,
inlaturati-l pentru o pozitionare ce nu cauzeaza vomitare si incepeti aspirarea.

Tehnicile anterioare se aplica la aspirarea cailor respiratorii superioare.

Nota: lucratorii asistentei medicale prespitalicesti urgente in mod obisnuit nu efectueaza o

aspirare orotraheala la nivel de bronhii.

In cazul in care aspirarea nu este disponibila, pacientul trebuie sa fie pozitionati pe partea
inspre salvator si gura lor trebuie curatata manual cit este posibil. Particule mari a maselor
vomitive vor fi eliberate manual din cavitatea bucala anterior de aspirare.

Ventilarea Artificiala

Daca lucratorul asistentei medicale de urgenta determina ca pacientul nu respira sau ca

eforturile respiratorii sunt atat de minime incat stopul respirator este iminent, el va trebuie sa
asigure o ventilare artificiala. Ventilarea reprezinta inspirarea aerului sau a oxigenului.
Ventilarea artificiala (de asemenea numita ventilare cu presiune pozitiva) reprezinta inspirarea
 fortata a aerului sau oxigenului in plamani atunci cand un pacient nu mai respira sau are o
respiratie neadecvata. Sunt cateva tehnici disponibile in asistenta acestui proces.

In ordinea preferintei acestea sunt:

1.     Gura-la-masca (cu un flux mare de oxigen suplimentar de 15 litri pe minut)

2. Ventilarea artificiala cu balonul AMBU efectuata de doi salvatori

3.     Dispozitiv de ventilare cu oxigen, cu flux restrictionat

4. Ventilarea artificiala cu balonul AMBU efectuata de un salvator

Indiferent de metoda de ventilare artificiala pacientului, salvatorul trebuie sa se asigure ca

pacientul este ventilat corect.

Ventialarea artificiala Gura-Masca

Ventilarea artificiala Gura-la-masca este executata prin utilizarea unei masti faciale de buzunar.

Masca faciala de buzunar este confectionata din material maleabil, pliant si poate fi purtata in
buzunar, haina, sau geanta. Avantajul mastilor de fata este profilaxia infectarii. Ventilarile sunt
efectuate prin intermediul unei valve in masca astfel incat salvatorul nu are contact direct cu
gura pacientului. Majoritatea mastilor de buzunar au o valva cu o singura directie ce permite ca
sa se efectueze ventilarea pacientului si previn reintoarcerea aerului expirat de pacient, vomei,
sau sangelui si contactul cu salvatorul.

Mastile faciale de buzunar au un port de intrare a oxigenului la care poate fi conectat un tub de
furnizare a oxigenului, facand posibila livrarea unor concentratii mari de oxigen.

Pentru asigurarea ventilarii gura-la-masca

trebuie executati urmatorii pasi:

1.   Ingrijitorul trebuie sa se pozitioneze la capul

pacientului si sa deschida caile respiratorii.
Poate fi necesara curatirea cailor respiratorii
de obstructii. Daca e necesar, aplicati o pipa
orofaringeala pentru a mentine deschise
caile respiratorii.
2.   Conectati oxigenul la portul de intrare al oxigenului, viteza de livrare 15 litri pe minut. Daca
oxigenul nu este disponibil imediat, nu intarziati cu ventilarile gura-la-masca.

3.   Pozitionati masca pe fata pacientului astfel incat apexul (varful triunghiului) este la baza
nasului si baza este intre buza inferiora si proeminenta barbiei. (Centrati orificiul de ventilare
deasupra gurii pacientului.)

4.   Tineti masca ferm in loc in timp ce mentineti o inclinarea adecvata a capului, prin:

       Plasati degetele mari peste mijlocul de sus al mastii, degetele aratator si mijlociu peste
mijlocul de jos,

       Folosind inelarul si degetul mic ridicati mandibula spre masca.

5. Respirati profund si suflati in orificiul mastii sau a valvei cu o singura directie. Fiecare
ventilare trebuie sa fie executata la 1 sau 2 secunde la adulti, 1 sau 1½ secunde la copii
si sugari. Evaluati daca se ridica cutia toracica.

6. Salvatorul trebuie sa inlature gura sa de la orificiu intre respiratii si sa permita expirarea

pasiva.

Nota: Atunci cand e corect utilizata, masca faciala de buzunar va livra pacientului volume mari
de oxigen in comparatie cu dispozitivul balonului AMBU descris mai jos.

Balonul AMBU este un dispozitiv

manual de ventilare. Balonul
AMBU poate fi utilizata pentru
ventilare unui pacient cu stop
respirator, in insuficienta
respiratorie acuta, sau supradozaj
de droguri. Balonul AMBU de
asemenea asigura o bariera de
protectie contra a infectiilor dintre
pacient si salvator.

Ventilatiile cu utilizarea balonului

AMBU de catre 2 salvatori

Suspectie de traumatism lipseste

1.     Deschideti si mentineti permeabile caile respiratorii pacientului. Aspirati si aplicati pipa
daca e necesar.
2.     Alegeti marimea corespunzatoare a mastii de pe balonul AMBU(adult, copil, sugar).

3.     Ingenunchiati la capul pacientului. Pozitionati degetele mari peste mijlocul de sus al mastii,
degetul aratator si mijlociu peste mijlocul de jos.

4.     Plasati apexul, sau varful mastii triunghiulare la baza nasului. Mai apoi, coborati masca
peste gura si partea superioara a barbiei. Daca masca are o manseta larga, rotunda ce
inconjoara orificiul de ventilare, centrati orificiul peste gura pacientului.

5.     Folositi degetele inelar si mic pentru a aduce mandibula pacientului pana la masca.

6.    

MASCA

 Al doilea salvator trebuie sa conecteze masca, daca acesta nu e conectata deja. In timp ce
primul mentine masca lipita, al doilea salvator trebuie sa comprime punga o data la fiecare 5
secunde in cazul unui adult, si o data la fiecare 3 secunde pentru un copil sau sugar.

7.     Al doilea salvator trebuie sa elibereze presiunea emisa pe punga si sa permita pacientului sa
expire pasiv. In timp ce are loc expirarea balonul se umple de la sursa de oxigen.

Ventilatiile cu utilizarea balonului AMBU de catre 2 salvatori

Suspectie de traumatism prezenta

1. restabiliti permeabilitatea cailor respiratorii folosind tehnica de ridicare a barbiei.

Aspirati si aplicati o pipa daca e necesar.
 2. Alegeti marimea corespunzatoare a mastii de pe balonul AMBU(adult, copil, sugar).
3. Ingenunchiati la capul pacientului.

4. Pozitionati degetele mari peste portiunea pentru nas a mastii, degetul aratator si
mijlociu peste portiunea ce acopera gura.

5. Folositi degetele inelar si mic pentru a aduce mandibula pacientului pina la masca, fara
miscarea capului sau a gatului.

6. Al doilea salvator trebuie sa comprime punga pentru a ventila pacientul, cum este
descris mai sus pentru pacientii fara traume.

Ventilarea cu balonul AMBU de un singur

salvator
1.     Pozitionati-va la capul pacientului si restabiliti permeabilitatea cailor respiratorii Aspirati si
aplicati pipa daca e necesar.

2.     Alegeti marimea corespunzatoare a mastii de pe balonul AMBU(adult, copil, sugar).

3.     Pozitionati masca pe fata pacientului dupa cum e descris mai sus in tehnica pentru 2
salvatori.

4.     Formati un “C” in jurul orificiului de ventilare cu ajutorul degetului mare si aratator. Folositi
degetele inelar, mijlociu si mic sub mandibula pacientului pentru a tine mandibula la masca.

5.     Cu cealalta mana, comprimati punga o data la fiecare 5 secunde. Comprimarea trebuie sa
fie una completa si sa cauzeze ridicarea cutiei toracice a pacientului.

6.     Eliberati presiunea de pe punga si permiteti pacientului sa expire pasiv. In timp ce are loc
expirarea punga se umple de la sursa de oxigen.

Daca cutia toracica a pacientului nu se ridica si

coboara in timpul fiecarei ventilari, atunci trebuie sa:

1.     Repozitionati capul.

2.     Verificati daca masca este aplicata ermetic in

jurul gurii si repozitionati degetele si masca.

3.     Verificati caile respiratorii la prezenta de corpi

straini
4.     Daca nici una din metodele de mai sus sunt neefective, utilizati o metoda alternativa de
ventilare artificiala, cum este utilizarea mastii faciale de buzunar sau dispozitivul de
ventilare cu oxigen cu flux restrictionat.

Nota: utilizarea unui balon AMBU de catre un singur salvator este ultima alegere a unei
proceduri de ventilare in urma utilizarii unei masti faciale de buzunar sau a dispozitivului de
ventilare cu oxigen suplimentar.

Administrarea de Oxigen

Tesuturile si organele organismului necesita o furnizare de oxigen pentru ca sa supravietuiasca.

Eritrocitele capteaza oxigenul in capilarele alveolare pulmonare si transporta oxigenul la
diferite organe si tesuturi. In capilarele tesuturilor corpului, eritrocitele elibereaza oxigenul,
preiau dioxidul de carbon si-l returneaza in plamani pentru a-l elibera.

Aerul de la nivelul marii contine 21% de oxigen. Acest nivel descreste odata cu cresterea
altitudinei. Concentratia oxigenului in aerul expirat constituie aproximativ 16-17%.

Exista o varietate de cauze traumatice si medicale ce pot interveni in captarea normala si

livrarea de oxigen corpului. Oxigenul suplimentar poate fi necesar pentru a maximiza nivelul de
saturare cu oxigen a eritrocitelor. Fiecare pacient, ce sufera de o maladie grava si prezinta
dispnee, sau in caz de traume semnificative trebuie sa fie asigurat cu oxigen suplimentar
( efectuarea oxigenoterapiei).

Cilindrii Medicali de Gaze Compresate

Marimea Marimea Greutatea Presiunea (PSI Dimensiunile

rezervorului cilindrului (mii @ 70F)
cm3) (kg) (Inaltimea × Diametrul)
D 424.730 cm3 17.2 2015 20˝×4.25˝
E 705.052 cm3 35.8 2015 30˝×4.25˝
M 3539.422 cm3 2217 47˝×7˝
G 73.6 2217 50˝×8˝
3
H 7107.159 cm 2217 51˝×9˝

Oxigenul este deseori depozitat si pastrat in baloane de metal

de diferite marimi. Oxigenul in baloane se afla sub presiune si
de aceea trebuie manevrate cu atentie. Rezervoarele trebuie
pozitionate si depozitate acolo, unde se exclude lovirea si
caderea lor. Ele trebuie securizate si fixate in timpul
transportului.
Presiunea oxigenului intr-un balon plin este aproximativ 140-150 kg/cm2. Volumul va varia
putin in functie de temperatura mediului. Balonul cu oxigen este de obicei utilat cu un
regulator de reducere a presiunii sub forma unei cleme, cu manometru pentru a arata
presiunea rezervorului si rata de flux care de obicei e ajustabila de la 0 la 15 litri pe minut. Un
dispozitiv de umezire poate fi atasat proeminentei de masurare a fluxului pentru a preveni
uscarea tesutului la utilizare oxigenului pe o perioada de timp indelungata. Umezirea oxigenului
nu este necesara pentru o administrare pe termen scurt.

Dispozitive de Livrare a Oxigenului

Canula nazala este un dispozitiv de administrare a

oxigenului prin fosele nazale. Fluxul de oxigen
inspirat prin ea fiind intre 1-6 litri pe minut.
Fluxul de oxigen nu asigura un volum egal cu volumul
respirator al pacientului si este mixat cu cel din
odaie. Concentratie de oxigenului inspirat va
constituie intre 24% si 44%.

O masca de oxigen pentru fata fara rezervor va

asigura concentratii mai mari de oxigen. Viteza
fluxului este mai mare, de la aproximativ 8 la 10 litri
pe minut cu o concentratie a oxigenului livrat de la
40 la 60%.

Dispozitivul preferat de livrare a oxigenului in

concentratii inalte este masca de oxigen cu un
rezervor. Cu un flux de la 10 la 15 litri pe minut, acest
dispozitiv va furniza concentratii de oxigen cu o
saturare aproape de 100%. Exista oameni ce nu
tolereaza bine o masca. O canula nazala poate fi
subtituita cu o masca, insa nivelul de concentratie a
oxigenului de concentratie nu va fi atat de mare.

MASCA

Aspecte speciale

Laringectomiile
Lucratorul asistentei medicale de urgenta poate intalni pacienti cu stome dupa laringectomii.
La acesti pacienti poate fi prezent un tub pentru respirare. Daca acesta este obstructionat,
aspirati-l. Unii pacienti au laringectomii partiale. Daca, in timpul ventilarii artificiale a stomei,
aerul se degaja pe gura sau nas, inchideti gura si astupati narile inaintea ventilarii stomei.

Copii si Sugari

La restabilirea permeabilitatii cailor respiratorii a unui copil sau sugar, plasati gatul in pozitia
neutra. Hiperextensia gatului poate compromite caile respiratorii. Evitati presiunea excesiva a
pungii atunci cand ventilati un copil sau sugar. Ei sunt mai susceptibili la distensia gastrica.
Ventilarea trebuie efectuata pana cand cutia toracica. se ridica adecvat. Pipele orale sau nazale
trebuie aplicate atunci cand alte proceduri esueaza in asigurarea unei permeabilitati a cailor
repiratorii.

Leziunile Fetei

Vascularizarea fetii este atat de substantiala incat traumatismele fetei deseori rezulta in
tumefiere severa. Sangerare in calea respiratorie de la leziunile fetei agrava asistenta medical
acestori pacienta. Aspirarea intensiva si pozitionarea pacientului pe o parte dupa imobilizare
pot fi necesare. Pacientii ce inghit sange sunt supusi riscului de vomitare si trebuie monitorizati
permanent.

Protezele dentare

Protezele dentare de obicei pot fi lasate la loc. Danturile partiale pot fi deplasate in timpul unei
urgente. Lasati-le in loc, dar fiti pregatiti pentru a le inlatura daca se deplaseaza. Daca protezele
dentare nu sunt deplasate, mastile de fata vor avea o aplicare mai buna.