Alături de bogăția și varietatea tematică, de muzicalitatea interioară a versurilor scurtesau lungi, de
ineditele sintagme lirice inspirate din limbajul popular etc., lirica eminescianăsurprinde și prin predilecția pentru numeroase interferențe semantice și aglutinări.Aparent antitetice, cele două semne poetice, venin și farmec, constituie elementeleformulei iubirii, ordinea acestora fiind comutativă și având valențe n continuă schimbare.!ontrar a ceea ce se ntâmplă n chimia ,,clasică", n laboratorul sufletului uman schimbarea maisus amintită nu modifică cu nimic structura substanței obținute, aceasta rămânând aceeași# iubire.Având n vedere aceste aspecte, obiectivele prezentei cercetări constau n analizareasemanticii celor două semne poetice și observarea modului n care acestea interacționează,oscilând ntre două raporturi# de complementaritate $i de identitate. %unctul de pornire al acesteiabordări este afirma&ia lui 'udor (ianu privind e)istența unor ,,țesături de cuvinte *...+ care suntca niște focare n care se adună razele convergente ale poeziei" care incită la o minuțioasăanaliză a sensurilor limbajului poetic, ntrucât numai astfel se poate ajunge la a fi ,,stăpân pestenucleul n care se găsesc condensate virtualitățile mai de seamă ale unei creații." (ianu, -/0#/12