Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS
PARTEA I.
LUCRAREA Pag.
1. Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl. 1
2. Forţe de interacţiune dinamicã între un jet şi suprafeţe solide de diferite forme. 7
3. Studiul pierderilor energetice la curgerea forţată a fluidelor. 18
4. Studiul experimental al ejectorului subsonic apă-apă. 23
5. Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale. 29
6. Studiul caracteristicilor funcţionale ale unor pompe centrifugale identice 31
funcţionând în serie şi în paralel.
7. Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic (turbionar) 37
radial (Ventilatorul centrifugal).
8. Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aeraulic axial (Ventilatorul 41
axial).
9. Determinarea experimentală a caracteristicilor unui profil aerodinamic prin 44
metoda coeficientului de presiune. Polara Eiffel.
10. Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ (Rotocompresorul cu palete 50
alunecãtoare).
11. Studiul experimental al unei turbine Pelton 55
PARTEA A II-A.
Elemente de analiza erorilor şi prelucrarea datelor experimentale 60
Scheme logice şi algoritmi 68
Anexe 87
0
LUCRAREA NR.1
Lucrarea de faţă îşi propune măsurarea vitezelor cu ajutorul tubul Pitot-Prandtl şi a debitului folosind
diafragma.
Schema simplificată a instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 1.1. Legenda figurii este :
VA - ventilator axial; CR - conducta de refulare ; TPP - tub Pitot-Prandtl ; D – diafragmă ; F - clapetă
fluture de capăt pentru reglarea debitului ; MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru
este ataşat la prizele de presiune aval-amonte ale diafragmei (MND), iar un altul este conectat la tubul
Pitot-Prandtl (MNP).
1
1.3. Elemente teoretice
O ştrangulare a secţiunii de curgere a unui fluid printr-o conductă are ca efect o scădere a presiunii,
proporţională cu debitul de fluid. Aparatele pentru măsurarea debitului bazate pe acest rpincipiu
presupun existenţa unui element primar similar din punct de vedere geometric cu un alt element primar
etalonat direct şi realizat la fel ca acesta (element normalizat) şi elemente secundare pentru măsurarea
căderii de presiune şi parametrilor fluidului pentru ca în final se poată calcula debitul de fluid.
În lucrarea de faţă, fluidul care curge prin instalaţie este aerul ambiant. Debitul masic se
calculeazã cu ajutorul formulei (STAS - 7347 - 83):
d 2 (1)
m 2 aer p
4
unde
m [kg/s] este debitul masic ;
coeficientul de debit (adimensional);
este coeficientul de detentă, valorile acestui coeficient sunt supraunitare, dar aici se va aproxima
1;
d [m] - diametrul orificiului dispozitivului de strangulare;
p [N/m2] căderea de presiune pe diafragmă ;
aer [kg/m3] este densitatea aerului, în amonte de diafragmă, care se calculează cu formula :
p T (2)
aer 0aer aer 0
p 0 Taer
Căderea de presiune pe diafragmă se poate determina cu un piezometru (micromanomatre) cu braţ
înclinat folosind relaţia :
p lp aer ghd (3)
în care lp este densitatea lichidului piezometric, iar denivelarea lichidului piezometric în braţul
înclinat al piezometrului ataşat diafragmei este:
hd l d k d (4)
unde ld este lungimea coloanei de lichid piezometric în braţul înclinat, iar kd – constanta
corespunzătoare poiţiei braţului înclinat.
Rezultă :
(5)
d 2 lp
m
aer 2 g
1hd
4 aer
Determinarea pe cale experimentalã a coeficientului de debit se poate face calculând printr-o
altă metodă valoarea debitului masic. Una dintre metode se bazează pe explorarea câmpului de viteze
cu ajutorul tubului Pitot-Prandtl. În acest sens, se pleacă de la următoarea expresie a debitului masic :
D 2 (6)
m aer Q aerVmed
4
unde Q VdA Vmed A este debitul volumetric, iar Vmed 1 / A VdA - viteza medie, A fiind aria
S S
suprafeţei secţiunii de trecere.
Pentru determinarea vitezei medii se împarte suprafaţa secţiunii conductei în n sectoare inelar,e
fiecare cu aceeaşi arie Ai A0 cu i 1,2,...n , deci : A nA0 . Vom avea în acest caz:
2
n n n (7)
Vi Ai
n 1
A0 Vi
i 1
V
i 1
i
Vmed
A nA0 n
Fig. 1.2
Măsurarea vitezelor în punctele cotate prin x (ale căror valori sunt date de Tabelul 1), se va face cu
ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl. Vom avea:
(8)
lp
Vi 2 g 1ht
aer
în care denivelarea în braţul înclinat al piezometrului ataşat tubului Pitot-Prandtl este ht l t k t . Din
egalitatea expresiilor (5) şi (6) rezultã:
D
2 (9)
Vm
d
lp
2 g 1hd
aer
3
1.5. Prezentarea rezultatelor
Se prelevează următoarele date :
t aer ..... 0 C , paer = … mm Hg
Tabel 1.1
4
273 C T
1, 5 (10)
aer 0 aer
T C 273
cu C = 111 constanta de vâscozitate. Amintim aici că vâscozitatea dinamcă se măsoară în sistem
internaţional în kg/(ms) ;
vâscozitatea cinematică a aerului (măsurat în sistem internaţional în m2/s) :
(11)
aer aer
aer
Măsurătorile şi calculele se vor face pentru (cel puţin) trei reglaje ale clapetei fluture. Se va completa
tabelul de rezultate după modelul tabelului 1.1.
Se vor reprezenta grafic dependenţele: m m hd şi Re , unde Re Vm D / aer este
numărul Reynolds.
Făcând ipoteza că în instalaţia experimentală sunt îndeplinite condiţiile impuse prin STAS 7347/1-83
sau ISO 5157-80 (porţiune rectilinie şi fără obstacole (rezistenţe hidraulice locale) în amonte egală cu
cel puţin 20…25D şi în aval, cu cel puţin 10…15D, iar elementul primar este normalizat), coeficientul
de debit , precum şi debitul de fluid care curge prin conductă - ecuaţia (1) - se poate determina şi
analitic, folosind relaţiile obţinute pe baza tabelelor experimentale prezentate în acest standard.
Se determină mai întâi raportul diametrelor:
d (12)
D
Coeficientul de detentă , este egal cu 1 la fluidele incompresibile şi diferit de 1 la fluidele
compresibile depinzând de raportul diametrelor, căderea de presiune pe diafragmă p, presiunea
absolută a fluidului în amonte de diafragmă p1 şi de exponentul adiabatic al gazului, :
4 p (13)
1 0,41 0,35 p1
Presiunea aerului se transformă în pascali :
p1 133,32 p aer (14)
5
iar pentru p se foloseşte relaţia (3) introdusă în (4) :
În cazul gazelor care curg la presiuni şi temperaturi apropiate de presiunea mediului ambiant şi la
viteze mai mici decât 0,2 Ma , acest coeficient este apropiat de 1. Folosind formula de mai sus, se va
verifica această afirmaţie în cazul curgerii fluidului prin instalaţia de laborator.
Coeficientul de debit rezultă ca produs a doi factori:
CE (15)
unde E este denumit coeficientul vitezei de apropiere:
E 1 4 1 2 (16)
Tabel 1.2
Mărimi D 2 4 m2 = p = Pa p1 = Pa E=
constante
Prima Re = C= m = kg/s Vmed = m/s
aproximaţie
A doua Re = C= m = kg/s Vmed = m/s
aproximaţie
……… ……… ……… ……… ……… ………
6
LUCRAREA NR. 2
1. Scopul lucrãrii
Scopul lucrării este de a determina valoarea acestor forţe de interacţiune hidrodinamicã jet-suprafaţã, în
cazul acţiunii aceluiaşi jet asupra diferitelor forme de suprafeţe.
In final forţa de acţiune pe suprafaţã în determinarea experimentalã este comparatã în funcţie de
formã, dar şi cu expresia ei teoreticã pentru o geometrie datã.
2. Elemente teoretice
Interacţiunea jeturilor fluide cu suprafeţe solide impenetrabile se rezolvã folosind o cunoscută teoremã
de mecanicã, şi anume prima teoremã (lege) a impulsului. Considerând o masă de lichid m, dintr-un
volum finit D şi separând-o de mediul înconjurător, printr-o suprafaţă de control S, având şi acţiunea
unui câmp de forţă, teorema impulsului poate fi scrisă:
V
(1)
D t dV S V V n dS D f m dV S f s dS
unde f m este forţa masicã unitarã, f s este distribuţia specificã a forţei superficiale, V volumul de
control, S suprafaţa frontieră a volumului de control.
În mişcarea permanentã a unui fluid ideal într-un tub de curent, relaţia (1) ajunge la o formã
simplificatã:
2
2
(2)
pd S
SL
SI
V dS SE
v dS
SI
pd S
SE
pd S
D
dV
f
f s pn , devenind exclusiv forţa normalã la suprafaţă (de presiune). Semnificaţia termenilor din
relaţia (2) este după cum urmează:
R pSL pdS reprezintă forţa rezultantă datorită presiunilor cu care mediul lichid acţionează asupra
SL
mediului înconjurător prin suprafaţa laterală;
Fm fdV este forţa masică rezultantă în volumul de control, exclusiv în câmp gravitaţional (este
D
de fapt chiar greutatea lichidului cuprins în volumul de control).
I i V 2 dS reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de intrare;
SI
I e V 2 dS reprezintă forţa datorată impulsului în secţiunea de ieşire;
SE
Pi pdS este forţa de presiune în secţiunea de intrare;
SI
Pe pdS este forţa de presiune în secţiunea de ieşire.
SE
Folosind aceste notaţii se poate scrie:
R pSL Fm I i I e Pi Pe (3)
Modul în care acţionează aceste forţe poate fi observat în Fig. 2.1.
7
Dacă se consideră un segment de tub de curent, delimitat de mediul înconjurător de o suprafaţă
de control care reprezintă reuniunea celor trei suprafeţe: SI SL SE , unde SI reprezintă secţiunea de
intrare, SL este suprafaţa laterală, iar SE reprezintă secţiunea de ieşire.
Fig. 2.1.
Fig. 2.2.
8
Reluând relaţia (3) în cazul discului plan considerat, forţele vor fi următoarele:
R pSL Rdisc Rgaz , R gaz pdS p at ( S disc S1 ) ,
SL
1
I 1 V1 dS V1 S1 , I 2 V22 dS V22 dS 0
2 2
S1 S2 S
2
Se poate observa din Fig. 1.2 că vectorii element de suprafaţă dS 2 luaţi perechi pe conturul suprafeţei
S2 se anulează reciproc. Pe de altă parte,
Forţa masică poate fi neglijată în cazul în care dimensiunile jetului sunt reduse, Fm 0
P1 pdS p at S1
S1
Observaţie. In cazul jeturilor libere în aer, presiunea pe tot conturul volumului de control este aceeaşi
şi este egalã cu p at, deci forţele de presiune pãstreazã controlul volumului dar nu dau rezultate în
ecuaþie, deci se vor putea elimina. In final, forţa de interacţiune este datã exclusiv de variaţia
impulsului între intrare şi ieşire :
Fa Q Vi Ve (5)
9
echilibrare; B - balanţă cu axul de oscilaţie pe rulmenţi radiali; RG - riglă gradată; GM - greutate de
măsură; GE - contragreutate cursor pentru mãsurare ; V - vârf conic de stabilire a echilibrului; RZ –
rezervor.
Fig. 2.3.
Se testeazã câteva forme de suprafaţe, uzuale tehnic (fig. 2.4). Pentru stabilirea celei mai avantajoase
forme dintre tipurile de suprafeţe studiate, sau pentru care forţa de acţiune a jetului de apă este maximă
la acelaşi debit volumetric al jetului, vor fi studiate 4 tipuri de suprafeţe solide.
Determinarea experimentalã a forţelor de acţiune Fa se face aplicând o relaţie a egalitãţii de
momente în cadrul balanţei.
- sistemul în repaus, adică la echilibrare fără jet, fig. 2.5:
G a GE c GM l1 (6a)
10
Fig. 2.4a (profil A)
Fig. 2.4b (profil B)
Fig. 2.4.Tipuri de suprafete studiate : a) discul plan; b) cupa dublă semicilindrică concavă; c) cupa
semicilindrică concavă; d) cupa semicilindrică convexă.
11
Fa b G a GE c GM l1 GM l (6b)
Fãcând diferenţa dintre (6a) şi (6b), membru cu membru, rezultã
l (7)
Fa GM
b
Se ridică suportul instalaţiei (S) şi se montează în bucşa de prindere BP, tipul de suprafaţă solidă ales,
fixându-se cu şurubul de blocare.
Suportul se va lăsa uşor jos pe peretele rezervorului, iar după ce ne asigurăm că robinetul de la
capătul conductei de refulare este închis, se va porni una din pompe şi se va deschide treptat robinetul
R care alimentează cu apă ajutajul A. Se vor evita manevrele bruşte ale robinetului R, pentru a nu fi
expulzat mercurul din piezometrul P, legat prin furtun de cauciuc în amonte de ajutaj.În prezenţa jetului
de apă se va regla poziţia ajutajului A în aşa fel încât axa geometrică a acestuia să coincidă cu axa de
simetrie a suprafeţei solide studiate. Cât timp se face acest reglaj, se va ţine balanţa B în poziţia de
echilibru.
12
Fig. 2.5.
Observaţie. Pentru a avea posibilitatea comparaţiei între douã suprafeţe diferite, impactul trebuie sã fie
fãcut de acelaşi jet (geometric şi energetic). Vom avea deci grijă ca în cadrul seriei de mãsurãtori sã
pãstrãm aceeaşi denivelare h (mm Hg) în toate cazurile experimentale.
Pentru început, insistăm asupra unor ipoteze în care se efectuează procedura experimentală :
13
toate consideraţiile noastre au fost luate în sensul inexistenţei unei componente a forţelor de
interacţiune pe direcţia verticalã, cu alte cuvinte o aşezare coaxialã ;
simetrie a suprafeţelor (faţã de un punct, faţã de o axã) aşa cã nu contãm decât pe componenta
axialã.
Tabel 2.1.
Tabel 2.2
În final se determină forţa de acţiune teoretică în cazul discului plan Fadisc cu relaţia (4).
Valori numerice:
GM =11,21 N contragreutatea de măsurare;
b = 250 mm braţul (vertical) al forţei de acţiune;
d = 0,015 m diametrul jetului de apă (diametrul interior al ajutajului);
= 1000 kg/m3.
Pentru discul plan, se poate adopta un aranjament experimental în care acesta să fie tatacat oblic de
către jetul de fluid. Forţa de acţiune teoretică se poate calcula în acest caz foarte frumos cu următoarea
procedură.
14
Calculul se deruleazã în ipoteza V V1 V2' V2'' (foarte aproape de realitate). Conform celor
de mai sus, considerăm că p1 p2' p2'' pat (specific jeturilor libere). Proiectând ecuaţia
Fx Q1V1 cos Q 'V2' Q' 'V2'' (9a)
Fig. 2.6.
Distribuţia debitului de ieşire în sensul (Q’’) şi în sens invers lui x’ (Q’) se face inegal, astfel că
introducem cantitatea adimensională k reprezentând raportul acestor debite : Q' k Q' ' . Există de
asemeni ecuaţia de continuitate
Q1 Q 'Q' ' (10)
astfel că
1 k (11a)
Fx Q1V1 cos
1 k
Fy Q1V1 sin (11b)
astfel că forţa perpendicularã pe tija verticalã a balanţei, deci pe direcţia jetului, respectiv a ştiftului
este
Fstift Fx cos Fy sin (12)
15
a
De remarcat că aceastã rezultantã nu trece însã prin axul jetului ci are braţul : x ctg , unde
2
2 2 2
d d d
a , iar xb ctgsin cos .
4 8 8
La secţiuni axa de mici ale jetului de impact valorile corecţiei de braţ x1 sunt în principiu
neglijabile aşa cum vor fi considerate în aceastã lucrare. Problema care rãmâne însã este determinarea
lui k adicã a distribuţiei debitelor. Preluãm rezultatul unei situaþii de acelaşi fel în care însã jetul este
laminar de lãţime a, înainte de impact.
(13)
Q' Q1 , Q' ' Q1 cos 2 , Q' Q1 sin 2
2 2
deci
Q' (14)
k tg 2
Q' ' 2
Adoptând aceastã valoare
(15)
1 tg 2
Fstift Q1V1 cos 2 cos Q V sin
1 1
2
1 tg
2
unde V1 şi Q1 sunt viteza, respectiv debitul ajutajului iar unghiul ascuţit dintre suprafaţă şi ştift.
Aceastã valoare se comparã cu valorile obþinute experimental. Calculul vitezei se face cu relaţia :
4Q (16)
V 2
d
unde d este diametrul interior al ajutajului, iar = 1000 kg/m3 (apã).
In cazul seriei de suprafeţe (C), cilindrice cu unghiul la centru diferit, relaţia este aceeaşi, dar
Fa QV V cos C QV 1 cos C (17)
unde pentru c se vor lua valorile : 1800, 1800-30 0 , 1800-450 şi 1800-60 0.
Observaţie. Relaţiile teoretice au fost deduse în prezenţa unor idealizãri, cum ar fi o acţiune absolut
simetricã, jet de formă circulară.
16
Tipul suprafeţei concave l1 l2 l Fexperimental cf
Unitatea de măsură mm mm mm N -
C 1 (planã)
C 2 (unghi 60 0)
C 3(unghi 450)
C 4 (unghi 30 0)
Fig. 2.7.
17
LUCRAREA NR. 3
Noţiunea de conductã forţatã (conductã sub presiune) se atribuie tuturor sistemelor de transport în care
întreaga secţiune de trecere este ocupatã de fluidul în mişcare (curgerea fãrã suprafaţã liberã).
Determinarea pierderilor energetice (care sub formă adimensională se exprimă prin coeficienţii de
pierderi) este esenţialã în calculul sistemelor de transport.
În curgerea staţionară a unui fluid real (vâscos), apar principial două tipuri de pierderi
energetice:
L V2
- pierderi energetice liniare exprimate prin: h p lin şi problema centralã pentru exprimarea
D 2g
pierderilor devine determinarea lui numit şi coeficientul lui Darcy.
V2
- pierderi energetice locale, exprimate prin : h ploc şi problema centralã pentru exprimarea
2g
pierderii devine determinarea lui , coeficientul pierderii locale.
Lucrarea urmãreşte determinarea experimentalã a mai multor tipuri de pierderi, prin coeficienţii
lor caracteristici. Pentru instalaţia de faţă, vom avea următoarele pierderi de sarcină:
RZ - rezervorul instalaţiei
CA - conducte de aspiraţie, CR - conducte de refulare
P - pompã centrifugã, ME - motor electric (care antreneazã pompa centrifugã)
RI , RII, RIII, RIV - robinete (armãturi de închidere şi de reglaj)
PP - panou piezometre diferenţiale directe
MA, MR, M1, M2 - manometre metalice (tip Bourdon),
CD - contor de apã, cu cadran
- Se verificã nivelul apei în rezervorul RZ, asigurându-ne cã conducta de refulare este înnecatã şi
robinetul R III complet deschis.
18
- Se deschid robinetele RI, RII şi RIII ( nu neapãrat complet).
- Instalaţia lucreazã secvenţial (deci se închid complet robineţii RII şi RIII ceea ce înseamnã cã întreg
debitul aspirat prin CA trece prin ramura A).
-Se citesc coloanele primului piezometru diferenţial din baterie hI1 şi hI2 , se contorizeazã volumul de
apã ce trece prin CD în intervalul de timp t.
- Încercarea se poate repeta pentru alt regim de curgere pe tronsonul A, obţinute prin manevrarea
robinetului RI.
- Se deschide robinetul RII (nu foarte mult), se închide robinetul RI, se fac citirile la urmãtoarele
piezometre h II1 , hII2, hIII1, h III2 şi din nou se contorizeazã trecerea unui anumit volum de apã prin
ramura B, în intervalul de timp t.
- Încercarea se poate repeta la altã deschidere a robinetului RII, deci pentru un alt regim de curgere prin
tronsonul 3.
- Se deschide robinetul RIII şi se închide complet RII, astfel că tot debitul aspirat trece prin tronsonul
C. Se citesc hIV1, hIV2 şi indicaţiile manometrelor M1, M2 şi se efectueazã operaţia de cronometrare,
contorizare a trecerii unui volum de apã prin CD în intervalele t.
- Este necesar ca pe acest tronson sã se efectueze mai multe serii de încercãri prin modificarea
regimului de curgere acţionând robinetul RIII, tocmai pentru a demonstra cã D rãmâne aproximativ
constant în timp ce R depinde de gradul de închidere, deci robinetul are un coeficient de pierdere local
variabil.
- Se procedeazã la prelucrarea prin calcul a datelor experimentale culese pentru determinarea
coeficienţilor de pierderi locale şi liniare.
19
3.4. Elemente de calcul
Relaţiile specifice pentru obţinerea coeficienţilor şi sunt aparent greoaie, dar, dupã cum se va vedea
mai jos, deducerea şi folosirea lor nu pun probleme.
Folosim o relaţie de bilanţ energetic de transport, în cazul unui fluid real. Intre douã puncte pe
traseu mişcarea se produce cu pierdere de energie (din energia proprie a fluidului). Aplicat în sensul
mişcãrii între două secţiiuni 1 şi 2, se poate scrie
2 (1)
e1 e2 h p
1
adică
p1 p 2 V12 V22 2 (2)
z 1 z 2 h p
2g 1
Aceastã relaţie se particularizeazã în funcţie de tronsonul ales şi de pierderile care intervin între cele 2
secţiuni.
unde VI 4Q I / D I2 .
Pentru ramura B,
DII 2 g (8)
II hII 1 hII 2
LII VII2
Observaţii
In cazul relaţiei (10), presiunile citite la manometrele M1, respectiv M2 sunt exprimate în kgf/cm2,
adică în at, deci trecând în unităţi SI,
21
p M 1 at p M 2 at p N/m p N/m 9,81 10
2 2 4
p M 1 p M 2 10 [m col apă]
M1 M2
g 1000kg/m 9,81m/s
3 2
La fel este imperios necesar sã avem în vedere cã lecturile coloanelor de apã din piezometu sunt
fãcute în mm şi relaţiile construite mai sus impun introducerea datelor în (SI).
Se face pe ramuri :
RAMURA (A)
Nr.crt. V t QI hI 1 hI 2 VI I
m3 sec m3/s mm mm m/s -
1.
2.
RAMURA B
RAMURA C
22
LUCRAREA NR. 4
Ejectorul, numit şi pompã staticã (cu jet), este un amplificator de debit, care foloseşte o parte din
energia unui fluid, numit fluid motor (peste tot notat cu indicele « m », fluid de energie ridicată),
pentru antrenarea prin depresiune a unui alt fluid (numit antrenat şi notat cu indicele « a ») rezultând
în final un fluid amestec (indice « am ») cu bilanţul de debit.
Qam Qm Qa (1)
De remarcat este cã ejecţia se poate realiza cu fluide identice cum este cazul lucrãrii de faţã, dar şi cu
fluide diferite sau chiar în faze diferite (lichidă sau gazoasă).
Fig.4.1 reprezintã o secţiune longitudinalã prin ejectorul cuprins în instalaţia noastrã, poziţiile
figurate reprezentând :
1 - corp ejector ; 2 – ajutaj ; 3 – duzã ; 4 - conductã 2u, în aval şi în amonte ; 5 - ajutaj divergent în zona
de amestec ; 6 - conductã verticalã ; 7 - flanşã (a,b,c,d).
La ieşirea din duzã, care este secţiunea minimã pe traseul fluidului motor, viteza este
maximã, deci local apare o depresiune. Intre axul ejectorului în acest punct şi capãtul inferior al
conductei verticale, scufundate în rezervor, apare un curent ascendent (ca urmare a diferenţei
de presiune), care aduce un debit (fluid antrenat în traseul fluidului motor). Pe urmãtoarea
lungime, pânã la flanşã, cele douã fluide se amestecã, omogenizându-se.
In general, o astfel de construcţie are un randament redus în definiţia sa clasicã, dar prezintã
alte avantaje care fac sã-şi gãseascã locul în utilajele şi aparatura industrialã.
Lucrarea urmãreşte determinarea dependenţei dintre debitul fluidului motor, notat cu Qm, şi
debitul fluidului antrenat Qa, iar în sens mai larg energetic, determinarea unui randament în primã
aproximaţie.
Este realizatã în principal prin introducerea pe ramura de refulare a unui circuit cu pompã centrifugã, a
dispozitivului de ejecţie prezentat mai sus. In fig. 4.2 este reprezentată instalaţia în vedere spaţială, iar
în fig. 4.3 schema instalaţiei.
23
Fig.4.1. Secţiune longitudinală prin ejector.
24
Fig. 4.2. Reprezentare spaţială a instalaţiei
25
4.3. Desfãşurarea lucrãrii
4.3.1. Procedura 1
- se porneşte pompa şi se deschide la maxim R1
- reglarea se realizeazã prin R2, de la complet deschis spre închis, încercând sã nu ieşim din domeniul
de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã
- pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R2),
a) se citeşte diferenţa h pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage
valoarea Qm din curba (diagrama) de etalonare
b) presiunile pm (la manometrul M2) şi pam (la manometrul M3)
c) se cronometreazã timpul de trecere t a unui anumit volum de lichid V
4.3.2. Procedura 2
- se porneşte pompa şi se deschide la maxim R2
- reglarea se realizeazã prin R1, de la complet deschis spre închis, încercând sã nu ieşim din domeniul
de existenţã al curbei de etalonare pentru diafragmã
- pentru un regim dat (la o deschidere a robinetului R1),
a) se citeşte diferenţa h pe piezometru diferenţial direct ataşat diafragmei şi se extrage
valoarea Qm din curba (diagrama) de etalonare
b) presiunile pm (la manometrul M2) şi pam (la manometrul M3)
c) se cronometreazã timpul de trecere t a unui anumit volum de lichid V
deci diferenţa trebuie sã fie în principiu pozitivã Qa 0, altfel ejecţia este inexistentã!
Urmãrind evaluarea energeticã a ejecţiei putem formula expresiile energiilor specifice,
energia specificã a unei particule de fluid motor la intrare în ejector
Vm2 p am p at (4)
emi za
2g g
unde
4Qm 4Qam (6)
Vm 2
, Vam
d d 2
cu Qm şi Qam exprimaţi în [m3/s], iar d în [m]. Deci variaţia energiei totale a fluidului motor la trecerea
prin ejector
26
Vm2 V am
2
p p am (7)
H emi eme m [m col. apă]
2g g
27
LUCRAREA NR.5
28
5.3. Executarea lucrării
Se verifică dacă rezervorul de apă este alimentat, nivelul apei trebuind să depăşească nivelul gurii
de aspiraţie din rezervor şi a celei de refulare din conducta de retur CR. Se închide robinetul RR.
Se porneşte motorul electric ME al pompei P.
Se deschide robinetul RR de pe conducta de refulare la prima poziţie de măsurare.
Se citesc indicaţiile pr şi pv ale manometrelor şi se contorizează debitul corespunzător.
Se reia procedura pentru o altă poziţie de măsurare a robinetului RR de pe conducta de refulare.
Debitul de apă Q, se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V [m3], volum
care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t [s].
V (1)
Q [m3/s]
t
Sarcina pompei H [m. col.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea
din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă.
H H e H i [m.col. H2O] (2)
unde
mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă;
mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.
Astfel:
Ve2 p e (3)
He z e [m.col. H2O]
2 g g
Vi 2 p i (4)
Hi z i [m.col. H2O]
2 g g
Pentru presiuni se poate scrie:
p e p r p at g z M z e [N/m2] (5)
pi pv pat gzv [N/m2] (6)
Se obţine în final pentru sarcină, expresia:
Ve2 Vi 2 p r p v (7)
H ( z M z v z e ) [m.col.H2O]
2g g
unde
Ve este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia:
4Q (8)
Ve [m/s]
d r2
iar Vi este viteza la intrarea în pompă:
4Q (9)
Vi [m/s]
d a2
29
pr reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare;
pv este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei;
z M , z v , z e reprezintă cotele observabile în figura 2.
Nr. V t Ve Vi Ve2 Vi 2 pr pv pr pv pr
Q H Hr
Crt. 2g g g
m3 s m3/s m/s m/s m kgf/cm2 kgf/cm2 m m m
1
2.
3.
Ca reprezentări grafice,
30
LUCRAREA NR. 6
În construcţia diferitelor instalaţii hidraulice ce realizeazã transportul prin pompe centrifuge, nu reuşim
întotdeauna realizarea parametrilor de funcţionare şi de aceea trebuie cunoscute proceduri de reglare
printre care se aflã cuplarea în serie şi în paralel a douã sau mai multe pompe (diferite sau de acelaşi
fel).
Pompelor centrifuge li se determină pe stand, în laborator, debitul, sarcina realizată, puterea şi
randamentul la diferite reglaje obţinute cu ajutorul unui robinet montat pe conducta de refulare.
Pompele studiate sunt antrenate de motoare electrice asincrone (de turaţie constantă), la care circuitul
electric de alimentare poate trece opţional printr-o punte wattmetrică, putând fi determinată puterea
absorbită de pompă (sau de către pompele legate în serie sau în paralel) la un anumit reglaj. Având
după calcule, debitul şi sarcina pompei la mai multe reglaje ale robinetului de pe conducta de refulare,
se poate trasa în coordonate H (pe ordonată) şi Q (pe abscisă), caracteristica interioară a pompei sau a
cuplajului, prin unirea punctelor obţinute pe graficul executat pe hârtie milimetrică.
Lucrarea de faţă valorificã cunoştinţele din lucrarea nr. 5 şi este recomandat sã se planifice
pentru efectuarea dupã lucrarea citatã .
In cadrul acestei lucrãri urmãrind în special cum se ridicã caracteristica internã a unui cuplaj
(serie sau/şi paralel) pentru douã pompe identice (din motive de claritate a concluziilor). Teoretic, în
cazul funcţionãrii a douã pompe identice caracteristica cuplajului se obţine dublând abscisele
caracteristicii interne a unei pompe, la aceeaşi ordonatã, adicã se dubleazã Q, pentru fiecare H, iar în
cazul cuplãrii în serie, se dubleazã ordonatele pentru aceeaşi abscisã, adicã se dubleazã H pentru
fiecare Q.
Teoretic în cazul legării în paralel a două pompe identice, la aceiaşi sarcină debitul se dublează
(datorită însumării debitelor celor două pompe). Practic însă datorită pantei caracteristicii reţelei,
sarcina la funcţionarea în comun va fi mai mare (presiunea la refulare), astfel încît debitul real obţinut
va fi mai mic decât debitul teoretic menţionat anterior.
La legarea în serie a două pompe identice, la un anumit debit considerat se recurge la însumarea
sarcinilor celor două pompe. În realitate tot ca urmare a intersecţiei dintre caracteristica reţelei şi
caracteristica cuplajului paralel, debitul real din reţea este mai mare decât cel al unei singure pompe,
însă sarcina cuplajului (presiunea pe conducta de refulare ) depăşeşte cu mult sarcina unei singure
pompe.
32
Observaţii.
Ca o consecinţã a simetriei constructive, se presupune cã pompele funcţioneazã identic în cele douã
montaje ceea ce nu este totdeauna adevãrat.
Din motive de acces la aparate de mãsurã şi de compactitate a construcţiei, secţiunea de refulare nu
se mai gãseşte în flanşa de refulare a pompei, ci a urcat mult mai sus în secţiunea de amplasare a
lui MR. Calculul performanţei energetice corecte pentru maşina hidraulicã ar impune o corecţie
legatã de pierderile dintre cele douã secþiuni.
Dacă urmărim Fig. 6.2, înainte de pornire se verifică în mod obligatoriu ca robinetul Rr să fie închis,
aceasta pentru împiedicarea posibilităţii apariţiei loviturii de berbec în instalaţie şi deteriorarea ca
urmare a contorului volumetric. Nivelul apei în rezervor trebuie să depăşească nivelul gurii de refulare
cu circa 15...20 de cm, aceasta pentru evitarea antrenării aerului în rezervor,de către jetul de apă de la
refulare.
4.2. Pentru cazul ridicării caracteristicii cuplajului paralel al pompelor, se închide robinetul R1 se
deschide robinetul R2 şi se închide robinetul R1-2 . Se are în vedere ca la pornire robinetul de pe
conducta de refulare RR să fie închis. Manevrele de la wattmetru se repetă ca în cazul situaţiei de la
4.1. cu precizarea că de această dată puterea absorbită Na se dublează, fiind vorba de două motoare
electrice de antrenare identice.
Atenţie
Sistemul de afişare al contorului impune o procedurã greoaie pentru determinarea debitulului. În
dorinţa unei cât mai bune precizii de determinare, propunem oprirea dupã fiecare punct de încercare,
urmatã de :
- pornirea şi reglarea regimului prin RR ;
- la semnal sonor, citirea indicaţiei contorului I1 (precizie la litru) şi pornirea simultanã a
cronometrului ;
- dupã semnalul sonor se pot citi şi celelalte valori mãsurate ;
- dupã 2-3 minute se opreşte instalaţia şi simultan cronometrul, obţinând de fapt t, şi se citeşte noua
indicaţie a contorului I2, astfel că V I 2 I 1 ’
- se reia ciclul.
33
Datele geometrice ale instalaţiei: da = d r = 50 mm, zM = 840 mm, zv = 320 mm, ze = 150 mm.
Date fizice : = 1000 kg/m3 (densitatea apei), g = 9,81 m/s2.
Debitul de apă Q, se calculează folosind volumul de apă citit la contorul volumetric V [m3], volum
care trece prin acesta în intervalul de timp cronometrat t [s].
V (3)
Q [m3/s]
t
Sarcina pompei H [m. col.apă] reprezintă diferenţa dintre energia specifică a lichidului la ieşirea
din pompă şi energia specifică a lichidului la intrarea în pompă.
H H e H i [m.col. H2O] (4)
unde
mărimile notate cu indicele "e" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă;
mărimile cu indicele "i" reprezintă mărimile respective scrise pentru ieşirea din pompă.
Astfel:
V2 p (5)
H e e e z e [m.col. H2O]
2g g
Vi2
p (6)
Hi i z i [m.col. H2O]
2 g g
Pentru presiuni se poate scrie:
p e p r p at g z M z e [N/m2] (7)
pi pv pat gzv [N/m2] (8)
Se obţine în final pentru sarcină, expresia:
Ve2 Vi 2 p r p v (9)
H ( z M z v z e ) [m.col.H2O]
2g g
unde Ve este viteza la ieşirea din pompă şi se determină cu relaţia:
4Q (10)
Ve [m/s]
d r2
iar vi -este viteza la intrarea în pompă şi se calculează diferit în funcţie de modul de legare al pompelor.
la ridicarea caracteristicii interioare a unei singure pompe sau la legarea în serie a două pompe, se
foloseşte relaţia:
4Q (11)
Vi 2
[m/s]
d a
în cazul legării în paralel a două pompe,
2Q (12)
Vi [m/s]
d a2
Această situaţie apare ca urmare a faptului că în acest caz fiecare pompă are conductă de aspiraţie
proprie, deci secţiunea la aspiraţie este dublă.
Alte semnificaţii ale mărimilor din (9) :
pr reprezintă presiunea citită la manometrul montat pe conducta de refulare;
pv este presiunea citită la manovacuummetrul montat pe flanşa pompei 1;
34
z M ; zv ; ze reprezintă cotele observabile în figura 6.1.
Instalaţia şi datele culese permit şi calculul puterii hidraulice (utile) a unei pompe funcţionând în
cuplaj.
în cazul cuplajului în serie, pentru fiecare pompă
H (13)
Nu p g Q
2
iar în cazul cuplajului în paralel, pentru fiecare pompă
Q (14)
Nu p g H
2
Dacã a fost cititã puterea absorbitã din reţea putem determina randamentul grupului motor-
pompã (foarte apropiat de randamentul maşinii hidraulice) prin relaţia:
N up s , p (15)
pc s , p (pentru pompe identice, serie sau paralel)
N abs s , p
unde pc este randamentul unei pompe aparţinând cuplajului, Nabs este puterea absorbitã, în serie sau
paralel, iar Nup este puterea hidraulicã a unei pompe din cuplaj (serie sau paralel). In acest caz,
randamentul pompei în cuplaj este identic cu randamentul cuplajului : pc = c.
Nr. V t Ve Vi Ve2 Vi 2 pr pv pr pv
crt. Q
2g g
m3 s m3/s m/s m/s m kgf/cm2 kgf/cm2 m
1.
2.
…
continuare tabel.
pr Nu Na pc
H
g
m m kW kW
Se pot trasa curbele caracteristice H = H(Q), la legarea pompelor în serie sau în paralel (Fig. 6.3).
Cunoscând tipul de pompã folositã, putem obţine caracteristica ei internã construitã la aceeaşi turaţie, şi
o putem reprezenta în acelaşi grafic.
Ca şi la lucrarea 5, se poate ridica simplu o caracteristică interioară rapidă H ir H ir (Q ) , în
care H ir p r / , având la dispoziţie un manometru corespunzător şi un contor volumetric care să
acopere plaja debitelor realizate de pompă. O astfel de caracteristică rapidă nu diferă mult de cea reală,
fapt ce poate fi constatat dacă se trasează şi aceasta împreună cu caracteristica interioară H = H(Q).
35
Se vor trasa şi curbele de putere util Nu si randament functie de debitul volumetric Q, fig. 6.4.
36
LUCRAREA NR. 7
Lucrarea se ocupã de studiul unei maşini hidraulice (aeraulice) generatoare, în care sensul transformãrii
energetice este tot energie mecanicã (M, n) în energie hidraulicã (Q, H) sau (Q, p), dar fluidul
vehiculat este compresibil (un gaz), respectiv aerul atmosferic.
Sub raportul diferenţelor de presiuni aceste maşini se împart în mai multe categorii, obiectul,
studiului nostru realizând diferenţe de presiuni relativ mici, la debite relativ mari, fiind deci utilizat în
instalaţii de transport şi recondiţionare a aerului (ventilatoare, exhaustoare). Rotorul ventilatorului
centrifugal este foarte aproape constructiv de cel al unei pompe centrifugale (intrare axialã, ieşire
radialã), diferenţa fiind doar numãrul mai mare de pale la ventilator. La fel controlul geometriei
canalului interpaletar spaţiul este mai puţin riguros faţã de pompa centrifugalã.
Ca şi în cazul celorlalte maşini, urmãrind determinarea unei dependenţe H(Q) sau mai corect,
p(Q), având în vedere cã înãlţimea de pompare H din cazul pompelor îşi pierde semnificaţia în cazul
unui fluid uşor, fiind preferată în practică căderea de presiune pe maşină, p.
37
TP1 - piezometru cu lichid (lp) la prizã de presiune staticã ; TP2 - piezometru cu lichid (lp) pentru
mãsurarea presiunii dinamice, ataşat prizei T, de presiune totalã
Sarcina maşinii se determinã, ca şi în celelalte cazuri, ca diferenţă între energia specificã totalã la ieşire
şi cea de la intrare în maşinã. În acest scop, ne vom referi la două secţiuni, care pot fi considerate de
intrare şi de ieşire din maşină :
1 secţiune de intrare (circularã) a ajutajului de aspiraţie
2 secţiune în zona imediat aval de ventilator, care coincide cu zona de plasare a prizei de
presiune staticã p2.
38
unde ariile A1, A2 şi A3 se determinã prin mãsurare directã : prima secţiune, a cărei arie este A1, are
formă circularã, iar celelate două sunt dreptunghiulare. Viteza V3 se determinã cu ajutorul lui h d
mãsurat de piezometrul TP3 (vezi lucrarea Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl).
lp (8)
V3 2 g 1hd [m/s], cu h d [m]
aer
Observaţie. V3 se determinã pentru o singurã poziţie a prizei de presiune, în centrul secţiunii de ieşire
şi aceastã vitezã se asimileazã cu viteza medie. Riguros ar fi trebuit sã facem o investigare a câmpului
de viteze la ieşire şi sã determinãm viteza medie conform procedurilor expuse în lucrarea nr. 1.
unde aer este densitatea aerului corectatã pentru condiţiile atmosferice de presiune şi temperaturã,
gãsite în momentul derulãrii lucrãrii. Ea se calculează cu formula:
T p (11)
aer 0aer 0 aer
Taer p 0
unde 0 aer 1,293 kg/m 3 , T0 273K , p0 = 760 torr (mmHg) sunt valorile densităţii, temperaturii şi
presiunii aerului în condiţii atmosferice normale.
Nr hst hd p2 p1 p 2 p1 V3 V2 V1
crt apa g aer g
[mm.col.lich. [mm.col.lich. [m.apă] [m.aer] [m/s] [m/s] [m/s]
piezom] piezom]
1.
2.
…
39
Dupã completarea tabelului se construieşte un grafic p [mm apă] funcţie de debitul masic m [kg/s].
40
LUCRAREA NR. 8
Lucrarea urmãreşte cunoaşterea unei maşini de tip axial, şi anume ventilatorul axial, determinarea
curbei sale energetice principale, adicã a relaţiei cădere de presiune realizată - debit masic, precum şi
oferirea unei soluţii simple pentru determinarea parametrilor funcţionali ai instalaţiei.
41
MN - micromanometre cu braţ înclinat : un micromanometru este ataşat la prizele de presiune aval-
amonte ale diafragmei (MND), iar un altul are rezervorul conectat la priza de presiune totalã a tubului
Pitot-Prandtl (MNP).
43
LUCRAREA NR. 9
Curgerea unui fluid în jurul unui obstacol depinde de natura fluidului, forma obstacolului, starea
suprafeþelor, orientarea obstacolului în raport cu direcţia de curgere din curent neperturbat şi de
numãrul Reynolds.
Asupra diferitelor segmente ale obstacolului se exercitã diferite solicitãri în funcţie de câmpul
de viteze stabilit pe contur, iar aceste eforturi pot fi descompuse după normala la suprafaţă şi de frecare
vâscoasã, în planul tangent al obstacolului.
Un profil aerodinamic este un contur închis, impermeabil sau uneori permeabil, neted ca
descriere geometrică, cu excepţia de obicei a unui singur punct (bordul de fugă) şi care realizeazã
componente ale forţei de interacţiune aerodinamicã puternic disproporţionate, în sensul că forţa de
portanţă este mult mai mare, de obicei, decât forţa de rezistenţă la înaintare – pentru definiţiile lor, a se
vedea (1).
Profilul este componentã generatoare a aripii portante şi elementul esenţial al contrucţiei palei
maşinilor axiale (reţele de profile plane sau circulare).
Lucrarea urmãreşte determinarea distribuţiei de presiuni pe conturul unui profil, pentru diferite
incidenţe, precum şi determinarea forţelor rezultante caracteristice, prin coeficienţii lor. In acest tip
de încercare nu se pot determina forţe datorate frecãrii de suprafaţã.
Fig. 9.1
1
Orice forţã aerodinamică poate fi exprimată sub forma : Fa C a V2 S , unde S este aria
2
suprafaţei portante (dacă ea este dreptunghiulară, S = bc, respectiv
1 1 (1)
Fz C z V2 S , Fx C x V2 S
2 2
unde Cz şi Cx sunt coeficienţii de portanţă şi de rezistenţã la înaintare. Printr-un simplu exerciţiu de
analizã dimensionalã se poate constata cã în cazul curgerii subsonice (pentru un număr Mach mai mic
decât 0,3) Cx respectiv Cz sunt funcţie de unghiul de incidenţã şi de numărul Reynolds Re V c / .
Fig.9.2
unde pI şi pE sunt presiunile pe intrados şi respectiv pe extrados, iar dx1 ds cos 1 proiecţia lui ds pe
x1, adicã
c c (2)
FS z1 b p F dx1 p E dx1
0 0
Prin definiţie, se introduce coeficientul de presiune kp
p p (3)
Cp
1 2
V
2
astfel că
c (4)
C z1
FS z1
C
0 pI
C p E dx1
1 2 c
V cb
2
45
Analog se procedeazã pentru proiecţia lui dFS pe direcţia x1 pe intrados şi pe extrados, la stânga
şi la dreapta punctelor de ordonatã maximã (în valoare absolutã) a celor douã contururi, deci
z ME z MI (5)
Fs x1 b p
0
E1 p E2 dz1 b p
0
I1
p I 2 dz1
deci
C C
z ME z MI (6)
pE1 C pE dz1 pI1 C pI dz1
0 2 0 2
C x1
c
Dacã reuşim rezolvarea acestor integrale am determinat de fapt coeficienţii unor forţe
aparţinând unui sistem legat de profil Ox1z1 ori pe noi ne intereseazã descompunerea acestei forţe în
sistemul legat de curent Oxz. Relaţia de conversie, conform fig. 9.2, este imediatã
C z C z cos C x sin (7)
1 1
C x C z1 sin C x1 cos
Schema instalaţiei experimentale este reprezentată în fig. 9.3, unde P este profilul aerodinamic, iar BP
este o baterie de piezometre, dintre care 22 sunt conectate la prizele de presiune staticã de pe profil (11
pe extrados şi 11 pe intrados), una la tubul Pitot-Prandtl (presiune totalã) şi alta liber în atmosferã.
Fig. 9.3
46
Din definiţia presiunii totale,
1 (8)
ptot p static p dinamic p V2
2
iar pe de altă parte,
ptot p lp g h htot (9)
Analog,
p p lp g h h (11)
cu
3
0aer 1,293 [kg/m ], T0 = 273 K, p 0 = 760 torr
paer şi Taer fiind parametrii de stare ai aerului din salã în momentul efectuãrii încercãrii.
Observaţii
Aşa cum am amintit în debutul lucrãrii valoarea lui Cx se rezumã la componenta lui de formã,
lipsind componenta de interacţiunea cu suprafaţa (frecare în strat limitã).
47
Polara Eiffel permite determinarea fineţei profilului, echivalentul unui randament al profilului
f C z / C x , valoare care trebuie maximizată în practică : în cazul zborurilor cu motor f = 15 …
30, dar în special în zboruri fãrã motor (planoare) de mare performanţã f = 47 … 50.
Tabel 9.1.
Tabel 9.2.
Nr []
prizei X1 Z1
h h - h Cp h h - h Cp h h - h Cp
mm mm - mm mm - mm mm - mm mm
1 0 0
2 13 13.5
3 30 20.5
4 50 24
5 70 25
6 90 24.5
7 109 22
8 129 18.5
9 148 14.5
10 167 10
11 187 5
12 18 -9
13 38 -9
14 57 -8.5
15 77 -8
16 97 -7.5
17 117 -6.5
18 137 -6
19 157 -4.5
20 175 -3.2
21 196 -1.5
22 202 -1
48
Fig. 9.4
49
LUCRAREA NR. 10
Observaţii:
Pornirea compresorului se face numai după ce s-a efectuat ungerea internă prin rotirea manuală a
pompei de ulei ataşate la ax (şi antrenată, în funcţionare, de axul maşinii).
Lecturile datelor nu se fac imediat după stabilirea unui nou regim (debit), ci după 40-60 secunde
din motive de inerţie termică (stabilizarea temperaturii).
Motorul electric de antrenare este dotat cu un releu de suprasarcină care întrerupe alimentarea şi
opreşte instalaţia la depăşirea unei anumite valori de moment rezistent. De aceea, limita superioară
a suprapresiunii la refulare foarte rar depăşeşte 1,2 – 1,4 ats.
51
Etapele de calcul sunt:
1. Se calculează densitatea aerului aspirat
p aer T0
aer asp 0 aer
p 0 Taer
unde p0 = 760 mm Hg , T0 = 273,15 K, Taer = (273,15 + taer) [K] şi 0 = 1,293 kg/m3 (densitatea aerului
la p 0 şi T0).
Tabel 10.1
7. Se calculează QN, debitul volumic normal, adică valoarea debitului volumic dacă gazul ar fi refulat
la p 0 = 760 mm Hg şi T0 = 273,15 K. Cunoscând însă debitul masic, operaţia este imediată:
m Nm 3 Nm 3 Nm 3
QN în ambele versiuni , .
0 aer s s ora
9. Se calculează Qps I, debitul volumic în condiţii de livrare (la parametrii de refulare) cu relaţia
52
m i
Q psi
i
s
m3
N u kW N h Q ps 98,1 p s at
s
De fapt este calculat randamentul ansamblului motor–compresor pentru că Na este puterea absorbită de
motorul electric.
Tabel 10.2
i Q ps Nu Na
3 3 3
kg/m m aer/s m aer/h kW kW %
Lucrarea se încheie prin reprezentarea variaţiei în cadrul aceluiaşi grafic a următoarelor dependenţe:
Debitul masic m funcţie de p sau p s
Randamentul funcţie de p sau p s
53
puterea hidraulică Nu funcţie de p sau p s
Se va avea în vedere alegerea şi figurarea unor scări diferite şi distincte pe ordonată pentru cele trei
mărimi. Alura curbei de debit masic este uşor coborâtoare (liniar), ceea ce este în neconcordanţă cu
teoria referitoare la această mărime. În realitate, într-adevăr, debitul scade cu creşterea presiunii la
refulare ca urmare a pierderilor volumice.
54
LUCRAREA NR. 11
Turbina Pelton echipează centralele şi microcentralele funcţionând la debite mici şi căderi relativ mari (peste 400m este
folosită exclusiv). Strămoşi ai turbinelor Pelton au fost construite de către utilizatorii rurali, pentru exploatarea energiei
cursurilor de apă în regiuni de deal sau de munte, principiul de transfer energetic fiind descoperit intuitiv.
Transferul energetic are la bază prima teoremă a impulsului aplicată asupra unei suprafeţe în mişcare,de aceea aceste
construcţii fac parte din categoria turbinelor cu acţiune. Pentru deducerile care urmează, ne vom referi la fig. 11.3.
In relaţia care descrie prima teoremă a impulsului (a se vedea cursul!)
'
'
'' "
(1)
Q2V2 Q2V2 QV1 R G Fp
55
survin următoarele simplificări:
Q Q '2 Q "2 ecuaţia de continuitate
V2' V2:" V2 conform relaţiei Bernoulli
F p pn dA 0 jet liber în atmosferă
S
deci
(2)
QV2 QV1 R G
Proiectând pe direcţia jetului,
Fa R Qv1 1 cos , '2 "2 (3)
şi dacă 180 ,
Fa 2QV1 (4)
deci este recomandabil ca unghiul de întoarcere a jetului să fie 180 pentru o maximă exploatare a energiei jetului.
Facem observaţia esenţială în această fază a analizei că nu este fixă cupa turbinei (datorită rotaţiei apare o viteză
tangenţială u ). În principiu se menţin relaţiile deduse anterior, cu diferenţa V w unde V u w (vezi triunghiul de
viteze). Acum
F Q w w cos Qw 1 cos
a 1 2 1
(5)
Având în vedere că respectiva cupă se mişcă liniar pe o porţiune foarte scurtă cu viteza u, puterea activă este:
Q (6)
N uFa Qw1 1 cos u ' V1 u 1 cos u
g
Această putere este consecinţă a unei puteri hidraulice a cărei exprimare generală este: N h gQH
şi în cazul ideal, randamentul de transformare
N 1 (7)
T V1 u u1 cos
N h gH
În cazul unei deschideri maxime, fixe, a injectorului, viteza V1 k 2 gH depinde numai de cădere, deci randamentul
depinde numai de viteza tangenţială u, care la rândul ei depinde de turaţie (u = R).
Maximizarea randamentului, tratat în funcţia T = f(u) conduce la concluzia (vezi cursul, pentru calculul în detaliu)
că
56
V1 (8)
u opt
2
11.3. Instalaţia experimentală
În Fig. 11.1 este reprezentată schema spaţială a standului experimental pentru turbina Pelton, iar în fig. 11.2 schema
instalaţiei. Legenda acestor figuri este următoarea:
Instalaţia din fig. 11.1 nu permite determinarea tratarea exclusivă a caracteristicii energetice a maşinii hidraulice, dar ea este
adecvată tratării globale în calitate de centrală a construcţiei.
Prin realizarea căderii de către pompă nu putem realiza o independenţă între debit şi înălţime (sarcină) ele fiind
legate prin caracteristica internă a pompei H = f(Q).
Având în vedere că V1 k 2 gH şi simultan V1 inj 2 gH rezultă inj k 2 .
Nu avem nici posibilitatea practică de a investiga vâna de fluid la ieşirea din injector, dar ştim că randamentul
injectorului inj , pentru o construcţie îngrijită, în jurul cursei maxime a axului, are o valoare de aproximativ inj = 0,9.
1. Se deblochează la tablou şi se porneşte instalaţia de la întrerupătorul CE, adică se porneşte pompa centrifugă P
2. pentru fiecare regim al instalaţiei se notează:
h la piezometrul de la perete PZ;
presiunea p la manometrul M fixat în capătul conductei de refulare;
turaţia n [rot/min] pe turometrul situat în panoul electric PE;
tensiunea U şi intensitatea I pe voltmetrul şi respectiv ampermetrul situate în panoul electric PE.
Fig. 11.4.
57
Una din soluţiile de exploatare a instalaţiei este aceea de a studia mărimile de ieşire în funcţie de puterea hidraulică
de intrare (sau hidraulică disponibilă), pentru că nu avem o reglare independentă a căderii H şi a debitului Q.
De fapt, prin reglare cu robinetul R, se parcurge caracteristica internă a pompei P urmărindu-se mărimile de ieşire.
din diagrama de etalonare a diafragmei D de pe ramura de aspiraţie se citeşte Q
se calculează puterea electrică Ne = UI
din indicaţia manometrului se determină căderea hidraulică a centralei. Din relaţia: p gH se calculează
kgf (9)
p 2 9,81 10 4
cm kgf
H 3
p 2 10m
10 9,81 cm
se calculează apoi puterea hidraulică disponibilă
Nh.disp = gQH (10)
se calculează viteza jetului la ieşirea din injector
Vinj k 2 gH 0,9 2 gH V1 (11)
şi puterea teoretică:
Nteoretică = Q(V1-u) (1-cos)u (12)
o 3
unde = (165…180) , = 1000 kg/m , iar u R n / 30 , cu R = D n/2.
se determină puterea teoretică a turbinei permite calculul imediat al momentului activ, realizat de jetul tangenţial
N 30 N teoretic (13)
N teoretic M activ , M activ teoretic [N/m]
n
În acest mod de desfăşurare lucrarea permite calculul unui randament global al ansamblului turbină-generator,
randamentul de exploatare
N (14)
e
global
Nh
unde Nh este puterea hidraulică disponibilă la intrarea în injector.
Un randament al turbinei hidraulice nu poate fi obţinut decât teoretic prin relaţia (randament de transformare)
N Q (V u )(1 cos )u 2u (V u )(1 cos ) (15)
1 1
T 2
Nh V 1 V12
Q
2
Cu această derulare, lucrarea demonstrează virtuţile energetice ale turbinei şi pune în evidenţă relaţia dintre
mărimile energiei mecanice şi cele ale energiei hidraulice.
Tabel 11.1.
Nr. crt. h p n UG U I Ne
[mm] [ats] [rot/min] [V] [V] [A] [W]
1.
2.
…
58
Se va completa un tabel după modelul tabelului 11.1, şi se vor face următoarele reprezentări grafice:
Puterea electrică Nelectric şi tensiunea la borne UG , ambele funcţie de puterea disponibilă Nh, la o poziţie fixă a
reostatului Rx.
Randamentele global şi T funcţie de Nh, tot la o poziţie fixă a reostatului Rx.
Observaţii.
O direcţie de dezvoltare experimentală este cea care reproduce funcţionarea reală a centralei când suntem interesaţi ca
indiferent de datele hidraulice de intrare să menţinem turaţia n constantă (în prejma turaţiei de sincronism).
O altă direcţie experimentală poate urmări comportarea agregatului la o cădere constantă H (implicit şi debit Q
constant), dar variind sarcina electrică prin reostatul Rx.
In funcţie de scopul declarat al experimentului, aceste direcţii pot constitui lucrări de laborator distincte.
59
PARTEA A II-A
ELEMENTE DE ANALIZA ERORILOR ŞI PRELUCRAREA DATELOR
EXPERIMENTALE
1. Generalităţi
Procesul de măsurare a unei mărimi urmăreşte să se determine de câte ori unitatea de măsură a
respectivei mărimi se cuprinde în mărimea măsurată. De obicei, măsurarea unei mărimi este
afectată de erori, datorită diverselor cauze. Din punct de vedere statistic se pot defini
următoarele tipuri de erori:
Erori sistematice. Sunt acele erori care rămân constante ca valoare absolută şi semn atunci când se
măsoară repetat aceeaşi mărime, în condiţii identice. Atunci când condiţiile se modifică, aceste
erori variază pe baza unei legi definite.
Erori aleatoare. Sunt acele erori care variază imprevizibil, atât ca valoare absolută cât şi ca semn,
când se măsoară aceeaşi mărime, în mod repetat şi în condiţiii identice.
Erori grosolane. Ele depăşesc considerabil erorile probabile, specifice condiţiilor date de
măsurare. În principiu, provin din citiri greşite, sau în cazuri mai grave, din alegerea unei metode
greşite de măsurare.
Cea mai utilizată lege de repartiţie a erorilor aleatoare de măsurare este repartiţia normală, numită şi
legea lui Gauss, după numele descoperitorului ei. Densitatea de repartiţie a acestei legi este:
2 (1)
p z e z /
2 2
2
unde parametrul (care este pozitiv) caracterizează precizia măsurătorilor.
Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul z1 , z1 , în cazul unei repartiţii
aleatoare, se calculează cu ajutorul relaţiei:
P z1 z z1 P z z1 2 z1 / (2)
unde
1
t
1 (3)
t e t / 2 dt P z t , cu t > 0
2
2 0 2
Funcţia (t) se numeşte probabilitate integrală.
Probabilitatea ca erorile aleatoare să cadă în intervalul z1 , z 2 , în cazul unei repartiţii aleatoare,
se calculează cu ajutorul relaţiei:
P z1 z z 2 z 2 / z1 / (4)
Probabilitatea ca erorile aleatoare să depăşească limitele t , cu t > 0, în cazul unei repartiţii
aleatoare, se calculează cu ajutorul relaţiei:
P z t 1 2t (5)
In continuare, vom enumera câţiva indicatori ai preciziei de măsurare:
Parametrul , definit mai sus, se numeşte eroare medie pătratică de măsurare (eroare standard).
Mărimea 2 se numeşte dispersie a erorilor.
60
Eroarea probabilă
0,6745 , 2 0,5
Eroarea medie absolută
2
z pz dz
2
Măsura de precizie este definită de ecuaţia
1
h
2
Se calculează
t x* x / s
şi se compară cu valorile din tabelul 2. Dacă pentru un număr n de observaţii, acest raport se află între
două valori critice cu siguranţele P1 şi P2 > P1, atunci cu o siguranţă mai mare decât P1 se poate
considera că valoarea respectivă conţine o eroare grosolană şi se poate decide eliminarea ei din lotul de
prelucrare.
61
Tabel 1. Valori ale probabilităţii (t).
Există un număr de criterii (teste) care, pentru eliminarea erorilor grosolane, în care se pleacă de la un
şir de date x1, x2, .., xn, ordonate crescător sau descrescător, în ideea că extemităţile şirului sunt
susceptibile de a fi afectate de astfel de erori. De aceea, ele se verifică şi, dacă îndeplinesc condiţia de
eliminare, valoarea testată xt se elimină din şirul de date. În şirul de n-1 de valori rămase, se face o nouă
testare, şi se continuă procedura, până se elimină complet valorile suspecte.
În această categorie de teste se încadrează criteriile Chouvenet, Irwin, Ramonovoski. Dintre
acestea, vom descrie aici criteriul Chouvenet. Fie cã asupra unei mãrimi fizice x s-au efectuat n
mãsurãri, şi ca rezultat se obţin valorile x1, x2, ..., xn.
Se calculeazã media de selecţie x şi media pãtraticã s a abaterilor individuale.:
1 n 1 n
x xi , s x x i 2
n i 1 n n 1
Apoi se calculeazã limitele domeniului de toleranţã:
xmin x Z q s , xmax x Z q s ,
unde Zq = Zq(n) este un coeficient care se ia din tabelul 3.
Orice mãrime xk care nu aparţine intervalului (xmin, xmax) trebuie eliminatã, ea fiind o valoare aberantã.
Aplicaţie
Într-o secţiune a unei conducte se fac măsurători de viteze. Pentru o prelucrare eficientă, măsurătorile
se execută în punctele 1, 2,…, n alese astfel încât aria secţiunii să fie împărţită în arii incrementale
egale (vezi de exemplu Fig. 1.2, de la Lucrarea nr. 1). Fie că vitezele măsurate sunt:
62
Tabel 2. Valorile critice tn(P) pentru eliminarea valorilor excepţionale x*
(n este numărul rezultatelor acceptate, iar P este nivelul de încredere).
n Zq n Zq
6 1,73 16 2,16
7 1,80 17 2,18
8 1,86 18 2,20
9 1,92 19 2,22
10 1,96 20 2,24
11 2,00 21 2,26
12 2,04 22 2,28
13 2,08 23 2,29
14 2,10 24 2,31
15 2,13 25 2,33
63
1 n
Pentru cazul nostru: V Vi 9,95 m/s (media de selecţie coincide, în aceastã metodã de
n i 1
mãsurare a vitezelor, cu viteza medie). Din tabelul 3, pentru n = 8 şi Zq = 1,86 se calculeazã:
Deoarece Vi Vmin ,Vmax ,1 i 8 , rezultã, conform criteriului lui Chouvenet, cã în şirul de viteze
mãsurate nu existã nici o valoare aberantã.
4. Determinarea parametrilor formulelor empirice prin metoda celor mai mici pătrate
Dacă (x0, y0), (x1, y1), …, (xn, yn) provin dintr-un set de măsurători şi se caută o funcţie f prin care să se
descrie analitic dependenţa y de x, atunci se poate folosi metoda celor mai mici pătrate. Ideea este de
a minimiza expresia:
n (6a)
S y k f xk ; a0 , a1 ,..., an
2
k 1
unde a0, a1, …, a n sunt parametri care trebuie determinaţi.
Dacă măsurătorile s-au făcut cu precizie inegală, adică cu dispersii diferite, atunci suma trebuie
considerată sub forma:
n (6b)
S y k f xk ; a 0 , a1 ,..., a n wk
2
k 1
unde wk sunt ponderi de măsurare.
1 1 1
w1 : w2 : ... : wn 2
: 2 : ... : 2
1 2 n
Determinarea parametrilor a0, a1, …, a n care minimizează funcţia S se face prin rezolvarea sistemului
de ecuaţii:
S (7)
0 , k = 0, 1, …, n
a k
În cazul unei funcţii liniare, dreapta corespunzătoare în grafic trece totdeauna prin punctul x, y :
n n (8)
x w
k 1
k k y
k 1
k wk
x n
, y n
w
k 1
k w
k 1
k
64
x 2 xy (10)
a
x 2 x
2
unde
n n (11)
x k2 wk
k 1
x
k 1
k y k wk
x2 n
, xy n
wk
k 1
w
k 1
k
Dacă toate măsurătorile se fac cu acceaşi precizie, atunci toate ponderile sunt egale cu 1: wk 1 ,
pentru k = 1, 2, …, N. În acest caz formulele anterioare se simplifică, după cum urmează:
n n n n (13)
xk yk x k2 xk y k
x k 1 , y k 1 , x 2 k 1 , xy k 1
N N N N
Dacă se execută măsurători asupra unor variabile şi dacă fiecare este supusă unei împrăştieri aleatoare
(cu alte cuvinte necontrolabilă), trebuie făcută o analiză a legii medii de comportare a unei variabile
faţă de cealaltă. Ceea ce se obţine este curba de regresie. Dacă această curbă este o dreaptă, ea se
numeşte curbă de regresie.
Pentru două variabile x şi y, dreapta de regresie a lui y asupra lui x are ecuaţia
y (15)
y y r x x
x
unde
1 n n n (16)
x x i x 2 , y 1 y i y i 2 , r C , C 1 xi y i x y
n i 1 n i 1 x y n i 1
Coeficientul b y , x r y / x se numeşte coeficient de regresie a lui y asupra lui x.
65
În cazul mai multor variabile, problema devine a corelaţiei liniare multiple. Dacă se consideră
variabilele x, y şi z, atunci planul de regresie al lui z în raport cu variabilele x şi y este definit de :
z z bz / x x x b z / y y y (17)
unde coeficienţii de regresie sunt daţi de
rxx rxy ryz s z ryx rxy rxz s z (18)
bz / x , b z/ y
1 rxy2 sx 1 rxy2 sx
coeficienţii de corelaţie sunt daţi de
n n n (19)
x i x y i y x i x z i z y i y z i z
rxy i 1 , rxz i 1 , ryz i 1
n 1s x s y n 1s x s z n 1s y s z
iar dispersiile empirice sunt date de expresiile:
n n n (20)
xi x yi y zi z
2 2 2
i 1 i 1 i 1
sx , sy , sz
n 1 n 1 n 1
Observaţie. În cele mai sus descrise, aplicarea procedurii celor mai mici pătrate se face asupra
variabilelor transformate (X, Y) şi nu asupra celor fizice (x, y), de aceea rezultatele obţinute pot fi
folosite ca prime aproximaţii pentru aproximaţii mai bune ale parametrilor.
66
6.2. Metoda nivelării pentru cazul a trei parametri
67
ALGORITMI DE CALCUL
Lucrarea nr. 1: Etalonarea diafragmei cu ajutorul tuburilor Pitot-Prandtl
START
Citeşte:
0aer=1.293 [kg/m3]
apă = 1000 [kg/m3]
T0=273.15 [K]
g=9.81 [m/s2]; C = 111
p 0=760 [mm Hg]
D = 276 [mm]
d = 200 [mm]
kg
0 aer 1,712 10 5
m s
n = 20
Citeşte:
taer [C]; paer [mm Hg]
m
Citeşte:
k t j , j 1, m
k d j , j 1, m
l d j mm , j 1, m
l t j ,i mm, j 1, m; i 1, n
Taer K T0 t aer
kg p T
aer 3 0 aer aer 0
m p 0 Taer
3/ 2
kg T C Taer
aer 0 aer 0
m s Taer C T0
m2
aer aer
s aer
68
1
j:=1
i:=1
ht j ,i mm apa k t j l t j ,i
m
V j ,i 2 g apa 1 ht j ,i 103
s
aer
i:=i+1
Da
in
Nu
n
m
V
i 1
j ,i
Vm j
s n
kg
m j aer
D 10 3
Vm j
2
s 4
hd j mm apa k d j l d j
2
D
Vm j
j d
apa
2 g 1 hd j 10 3
aer
3
Vm D 10
Re j j
aer
j:=j+1
jm
69
2
Scrie:
paer [mm Hg]; taer [C]; aer [kg/m3]
aer [kg/m3]; aer [m2/s]
Scrie:
lt [mm al]; ht [mm apa]; V [m/s]
Scrie:
kt [-]; kd [-]
Vm[m/s]; m [kg/s]
ld [mm al]; hd [mm apa]
[-]; Re [-]
Trasează:
m = f(hd)
= f(Re)
STOP
70
Lucrarea nr. 3: Studiul pierderilor energetice la curgerea forţă a fluidelor
START
Citeşte:
apă = 1000 [kg/m3]
g = 9.81 [m/s2]; LI = 1660 [mm]
LII = 1000 [mm]; LIII = 1920 [mm]
LIV = 670 [mm]; LV = 670 [mm]
LV’ = 50 [mm]; d I = 52,5 [mm]
LV’’ = 500 [mm]; dII = 41,25 [mm]
dIII = 52,5 [mm]; dIV = 80,5 [mm]
dV = 52,5 [mm]
Citeşte:
VI [m 3 ] , tI [s]
V III [m 3 ] , tIII [s]
h I1 mm ; hI 2 mm ; hII1 mm
hII 2 mm ; hIII 1 mm ; hIII 2 mm
n
Citeşte:
VIVi [m 3 ], i 1, n
t IVi s , i 1, n
hIV 1i mm, i 1, n
hIV 2i mm, i 1, n
kgf
p M 1i 2 , i 1, n
cm
kgf
p M 2i 2 , i 1, n
cm
71
1
m 3 V I
QI
s t I
m 4QI
VI
s d I 10 3 2
d I 2g
I 2
hI 1 hI 2 10 3
LI V I
m 3 VIII
QIII
s t I
m3 Q
QII III
s 2
m 4QII
VII
s d II 10 3
2
d 2g
II II 2 hII 1 hII 2 10 3
LII VII
m 4Q III
VIII
s d III 10 3
2
2g
s hIII 1 hIII 2 10 3
VIII2
72
2
i:=1
m 3 VIVi
QIVi
s t IVi
m 4Q IVi
VIVi
s d IV 10 3
2
m 4QIVi
VVi
s d V 10 3
2
i:=i+1
Da
in
Nu
Scrie:
VI [m 3 ] , tI [s]; QI [m3/s];
h I1 mm; hI 2 mm ; VI [m/s]; I [-];
VIII [m 3 ] , tIII [s]; QII [m3/s];
hII1 mm hII 2 mm ; V II [m/s]; II [-];
QIII [m3/s]; hIII 1 mm ; hIII 2 mm ; V III [m/s]; s [-];
VIV [m 3 ] ; tIV [s]; QIV [m3/s]; QV [m3/s];
hIV1 mm ; hIV2 mm ; VIV [m/s]; VV [m/s]; d [-];
kgf kgf
p M1 2 ; p M 2 2 ; R [-]
cm cm
STOP
73
Lucrarea nr. 4: Studiul ejectorului subsonic apă - apă
START
Citeşte:
apă = 1000 [kg/m3]
g = 9.81 [m/s2]
d = 0,05 [m]
Citeşte:
Vi [m 3 ], i 1, n
t i s , i 1, n
hd mm , i 1, n
i
kgf
p mi 2 , i 1, n
cm
kgf
p ami 2 , i 1, n
cm
74
1
i:=1
m 3 Vi
Qami
s t i
m 4Qami
Vami 2
s d
p ami 9,81 10 4 2
Vam
H ai m apa z a i
apa g 2g
3
m
Qmi f hd i
s
Qai Qami Qmi
Qai
u i
Qmi
m 4Qmi
Vmi 2
s d
p m p ami Vm2 Vam
2
H mi m apa i 9,81 10 4 i i
apa g 2g
H ai
i % u i 100
H mi
i:=i+1
Da
in
Nu
75
2
Scrie:
za [m]
V [m3]; t [s]; Qam [m3/s]
hd [mm]; Qm [m3/s]; Qa [m3/s]; u [-]
pm [kgf/cm2]; pam [kgf/cm2]; Vm [m/s]; Vam [m/s]
Ha [m apă]; Hm [m apă]; [%]
Trasează:
= f(u)
STOP
76
Lucrarea nr. 6: Ridicarea caracteristicii interioare a unei pompe centrifugale
din ansamblul serie/paralel
START
Citeşte:
apă = 1000 [kg/m3]
g = 9.81 [m/s2]
da = dr = 0,05 [m]
zm = 0,84 [m]; zv = 0,32 [m]
ze = 0,15 [m]
n
Citeşte:
Vi [m 3 ], i 1, n
t i s , i 1, n
kgf
p ri 2 , i 1, n
cm
kgf
pvi 2 , i 1, n
cm
N ai kW , i 1, n
N a se citeste la trusa
wattmetrica
Hg [m apă] = zm – zv – ze
77
1
i:=1
m 3 Vi
Qi
s t i
m 4Qi
Vei 2
s d r
m 4Qi
Vii 2
s d a
p ri p vi Ve2i Vii2
H i m apa H g 4
9,81 10
apa g 2g
N ui kW apa g Qi H i 10 3
N ui
i % 100
N ai
i:=i+1
Da
in
Nu
Scrie:
V [m3]; t [s]; Q [m3/s]; V e [m/s]; Vi [m/s];
pr [kgf/cm2]; p v [kgf/cm2];
H [m apă]; Nu [kW]; [%]
Trasează:
H = f(Q); Nu = f(Q)
= f(Q)
STOP
78
Lucrarea nr. 7: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic
radial (Ventilator centrifugal)
START
Citeşte:
0aer=1.293 [kg/m3]
apă = 1000 [kg/m3]
T0=273.15 [K]
g=9.81 [m/s2]
p 0=760 [mm Hg]
A1 = 0,031416 [m2]
A2 = 0,025375 [m2]
A3 = 0,0185 [m2]
z = z2 – z1 = 0,5 [m]
Citeşte:
lp [kg/m3]
taer [C]; paer [mm Hg];
n
Citeşte:
hsti mm apa , i 1, n
Taer K T0 t aer
kg p T
aer 3 0 aer aer 0
m p 0 Taer
Hg [m aer] = z
aer
H g [m apa] H g
apa
79
1
i:=1
apa
H pi m aer hsti 10 3
aer
m lp
V3i 2 g 1 hdini 10 3
s aer
m A m A
V2i 3 v3i ; V1i 3 v3i
s A2 s A1
V22i V1i2
H ci m aer
2g
mi kg / s aer V3 A3
aer
H pi m apa H pi
apa
aer
H ci m apa H ci
apa
p H [mm apa ]
i:=i+1
Da
in
Nu
Scrie:
paer [mm Hg]; taer [C]; aer [kg/m3]
Hg [m aer]; H g [m apă]
80
2
Scrie:
hst [mm apă]; H p [m aer]; Hp [m apă]
hdin [mm lp]; V3 [m/s]; V2 [m/s]; V1 [m/s]
Hc [m aer]; Hc [m apă]; H [m apă]
p [mm apa]; m [kg/s]
Trasează:
)
p = f( m
STOP
81
Lucrarea nr. 8: Ridicarea caracteristicii interioare a unui generator aerodinamic
axial (Ventilator axial)
START
Citeşte:
0aer=1.293 [kg/m3]
apă = 1000 [kg/m3]
T0=273.15 [K]
g=9.81 [m/s2]
p0=760 [mm Hg]
Citeşte:
lp [kg/m3]
taer [C]; p aer [mm Hg]
kd [-];kt [-];
n
Citeşte:
l di mm , i 1, n
l toti mm, i 1, n
Taer K T0 t aer
kg p T
aer 3 0 aer aer 0
m p 0 Taer
82
1
i:=1
i:=i+1
in
Scrie:
paer [mm Hg]; taer [C]; aer [kg/m3]
Scrie:
ld [mm al]; hd [mm al]
ltot [mm apa]; htot [mm apa]
p [daN/m2]; m [kg/s]
Trasează:
)
p = f( m
STOP
83
Lucrarea nr. 10: Studiul generatorului pneumatic volumic rotativ
(Rotocompresorul cu palete alunecătoare)
START
Citeşte:
0aer=1.293 [kg/m3]
T0=273.15 [K]
g=9.81 [m/s2]
p 0=760 [mm Hg]
p 0’=1.0332 [at]
Citeşte:
taer[C]; p aer[mm Hg]; n
Citeşte:
p si kgf / cm 2 sau at , i 1, n
t aci C , i 1, n
hd i mm, i 1, n
N ai se citeste la trusa
wattmetrica
Taer K T0 t aer
p aer T0
aer 0 aer
p 0 Taer
84
1
i:=1
p aer
p aci at p si
735.6
Taci k T0 t aci
m3
Qi [ ] f ( hdi )
s
kg
m i aer Qi
s
normali m 3 m i
Qni
s 0 aer
m3 p ' Taci
Q psi Qni 0
s p aci T0
N ui kW 10 g Q psi p si
N ui
i % 100
N ai
i:=i+1
Da
in
Nu
Scrie:
paer [mm Hg]; taer [C]; aer [kg/m3]
85
2
Scrie:
ps[at]; pac[at]; tac[C]; Tac[K]; hd[mm];
Q[m3/s]; m [kg/s]; Qn[normali m3/s];
3
Qps[m /s]; Nu[kW]; [%]
Trasează:
Qps = f(p s); Nu = f(ps);
= f(p s)
STOP
86
ANEXE
Anexa 1.
Mãsurarea diferenţelor de presiune foarte mici se fac cu un dispozitiv piezometric cunoscut sub numele
de micromanometru diferenţial cu braţ înclinat.
In Fig. A1 este reprezentat un micromanometru, în vedere spaţială. Legenda acestei figuri este:
Lichidul piezometric este un lichid de greutate specificã micã, din categoria alcoolilor. Braţul înclinat
are rolul de a mãri sensibilitatea de mãsurã a aparatului şi în principal înclinarea se face la poziţii fixe,
poziţia braţului fiind fixate de un ştift. Fiecãrei poziţii îi corespunde o valoare k = 1/2, 1/5, 1/10 şi 1/25
(patru poziţii fixe în acesată construcţie).
87
Relaţiile de calcul pentru determinarea diferenţelor de presiune are în vedere cã o diferenţã de presiune
p1 p2 p produce o denivelare între rezervor şi tubul înclinat
l (A1.1)
p1 p2 l p g h h l p g l l sin l p g l 1 sin
l
unde este unghiul de înclinare a braţelor, iar h este coborârea nivelului în rezervor faţã de poziţia de
egalitate a presiunii la cele 2 prize. Totdeauna, priza de presiune mai mare se conectează la rezervor.
Mărimea l este mãsuratã pe tubul înclinat pornind de la zero. Pentru determinarea lui l apelãm la
principiul conservãrii masei, adicã
d 2 d 2 (A1.2)
S h l h l
4 4S
iar
d 2 h (A1.3)
p1 p 2 lp g l sin , l
4S sin
sau, printr-un mic artificiu,
d 2 lp (A1.4)
p1 p 2 apã g l sin k apã g l
4 S apã
unde k, coeficientul de poziţie pentru braţ, este dat de expresia :
d 2 lp (A1.5)
k sin
4 S apã
cu alte cuvinte, se face corecţia de înclinare, corecţia funcţionalã, dar şi conversia alcool-apã, apa
fiind o unitate utilizatã mai frecvent în laborator şi având ca valoare 1 mm H2O 9,81 N/m2.
88
Anexa 2.
Volumul V între două palete vecine, vector, carcasă şi capace variază în funcţie de poziţie, dar putem
determina capacitatea pompei (volumul deplasat pe o rotaţie) având în vedere că: VC z Vmax Vmin ,
unde z este numărul de palete. Folosind Fig.A2a, se construieşte funcţia
r b
(A2.1)
V b z r
2
d 2 2 r 2 d
2 2
z
Fig. A2. Schemă principială pentru calculul debitului compresorului cu palete alunecătoare.
89
Avem însă posibilitatea exprimării lui din aceleaşi considerente geometrice.
cos Rcos R cos 1 2 sin 2 (A2.2)
Prin dezvoltarea în serie a radicalului, reţinerea primilor doi termeni ai seriei şi neglijarea puterilor
superioare ale lui , unde = e/R,
2 R 2 1 2cos 2 cos 2 (A2.3)
Rezolvarea integralei pentru calculul lui V conduce la expresia
r2 2 2 2 (A2.4)
V bR 2 1 2 2 sin cos sin cos
2 R z 2 z
După cum arată şi fig. (A3b), maximul lui V se obţine pentru = 0, iar minimul lui V se obţine
pentru = , deci:
(A2.5)
VC zVmax Vmin 4b z R 2 sin
z
şi debitul mediu calculat pe baza capacităţii
r2 2 2 (A2.6)
V bR 2 1 2 2 sin cos sin cos
2 R z 2 z
2 (A2.7)
Qm nVC b z R 2 sin
z
unde turaţia n se exprimă în [rot/s]. Cunoscând câteva elemente de geometrie internă putem determina
debitul mediu teoretic, şi apoi putem să-l comparăm cu cel experimental.
90