Henri de Saint Simon (1760-1825) 07

Claude Henri de Rouvroy, conte de Saint-Simon, cunoscut ca Henri de Saint-Simon a

fost un teoretician francez al mediului politic și economic a cărui gândire a jucat un rol
important în politologie, economie, sociologie și filosofia științei. El a creat o ideologie politică
și economică cunoscută sub numele de industrialism, care a susținut că nevoile unei clase
industriale, pe care el a mai numit-o clasa muncitoare, este necesar să fie recunoscute și
respectate pentru a avea o societate eficientă și o economie eficientă.
În istoria sociologiei Saint-Simon rămâne prin:
 lansarea unor idei cu caracter iluminist;
 schiţarea unor lucrări care au stat la baza altor scrieri de anvergură, anume:
„Noul creştinism”, „Proiect pentru o nouă enciclopedie” şi „Memoriu pentru o
istorie a omului”.
Saint-Simon enunţat o sumă de idei despre societate, anume:
I. Ştiinţa reprezintă cea mai de preţ avere a omului - de-a lungul timpului omenirea a fost
afectată de două mari rele:
o Războiul – provoacă victime omeneşti şi mari pierderi materiale (la război oamenii
renunţă de frica sau teamă);
o Politica deficitară - actul politic, în special, cel de conducere, era realizat de: către
clerici, literaţi, oameni care moştenesc poziţii de conducere.
II. Politica trebuie să devină ştiintifică - pentru aceasta:
o oamenii politici trebuie să primească o educaţie corespunzătoare - să ştie cu să
diferenţieze între interese particulare şi interese colective, cel mai des să acorde
întâietate celor din urmă:
o schimbarea concepţiei generale / filosofice despre politică – „filosofia ori va deveni
pozitiva ori va dispărea”, spunea Anthony Giddens;
o ştiinţa trebuie să devină pozitivă, în sensul că trebuie să aibă finalităţi constructive.
Progresul omenirii depinde în ultimă istanţă de ritmul descoperirilor ştiintifice, iar
acesta la rândul lui, depinde de gradul de valorificare a capitulului ştiinţific existent la un
moment dat.
III. Societatea are o structura piramidală - este precum o imensa fabrica, anume:
o la baza piramidei se află statusurile lucrătorilor, respectiv a celor care produc cea mai
parte a bunurilor şi serviciilor de care are nevoie societatea;
o spre vârful piramidei se află statusurile conducătorilor, respectiv a celor care au
puterea de decizie.
Saint-Simon precizează că societatea trebuie trebuie sa producă o îmbunătăţirea
sistemului de conducere şi răsplătire a sistemului muncii, în sensul că cei mulţi să aibă acces la
actul de deciziei.

© CGT; AO & ED 07
 De asemenea, el susţinea, la începutul secolului al XIX-lea, că răsplătirea muncii se
făcea ţinând cont de raporturile dintre indivizi şi nu de raporturile dintre lucrători şi cantitatea
produselor realizate de el. Drept consecinţă, s-a ajuns la o forma mistificată de răsplatire a
muncii:
 cei care produc mai mult primesc mai puţin;
 cei care produc mai puţin, dar au statusuri mai înalte, sunt răsplătiţi cu mai mult.
Din cele prezentate de către Saint-Simon putem concluziona: societatea dreaptă va fi
doar atunci când va corecta acest sistem de răsplătire a muncii.

IV. societatea cuprinde categorii fundamentale:

o Categoria lucrătorilor - alcătuită din cei mai mulţi indivizi, care produc cea mai mare
parte a bazei materiale;
o Categoria „creierelor societăţii” - savanţii, aceştia sunt în număr mic, crează ştiinţa,
reprezintă modele pentru societate şi orientează modul de exprimare a clasei
lucratorilor;
o Categoria funcţionarilor - indivizi care deţin slujbe marunte, dar care nu produc
nimic în planul vieţii materiale, le putem spune birocraţi, însă prea puţini sunt utili
pentru societate;
o Oameni foarte săraci - incapabili să contribuie cu ceva la funcţionarea socială
(aceştia rămân mereu în clasa consumatoare).
Saint-Simon cosideră că aceste ultime două categorii constituie o clasă de paraziţi
sociali şi cu cât dimensiunile clasei parazitare sunt mai mici, cu atât societatea are şanse să se
dezvolte mai rapid.
Misiunile prioritare ale societăţii. conform lui Saint-Simon sunt:
 Realizarea politicii pozitive/stiintifice;
 Micşorarea clasei parazitare;
 Educarea indivizilor care alcătuiesc masele şi emanciparea lor, atât de mult încât
să participe la toate actele politice ale societăţii.

© CGT; AO & ED 07