Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
INTRODUCERE
Structura Bazna se află pe teritoriul localităților Bazna, Boian și Blăjel, la circa 6 km Nord –
Vest de municipiul Mediaș.
Geomorfologic, structura Bazna se încadrează în marea unitate a ”Podișului Transilvaniei”,
pe cumpăna de despărțire a apelor dintre cele două Târnave.
Relieful este accidentat, fiind reprezentat de dealuri a căror altitudine variază de la nord la
sud între 400 – 600 m.
Structura Bazna se prezintă sub forma unui dom cu sare critodiapiră de formă eliptică,
având axa mare orientată Est – Vest. Acest dom, împreună cu domul structurii Deleni și cel al
structurii Cetatea de Baltă, face parte din grupul central de domuri amplasat în zona de
maximă afundare a depresiunii Transilvania și care corespunde unui maxim de grosime a
sedimentelor.
Depozitele ce aflorează la suprafață sunt pliocene, exceptând unele petice de sarmațian,
care au fost scoase la zi datorită coroziunii de la sfârșitul pliocenului.
1.2.1 Stratigrafia
Succesiunea stratigrafică prezentă în zona Bazna este, pornind de la suprafață: pliocen, sarmațian,
buglovian, tortonian.
PLIOCENUL este reprezentat prin etajele meoțian și ponțian, ambele fiind constituite din
marne, nisipuri, gresii, calcare albe sau dolomitice și marne calcaroase foioase cu intercalații
de tufuri andezitice, dintre care cel mai cunoscut este ”Tuful de Bazna”.
Grosimea sedimentelor pliocene traversate prin foraje, de pe structura variază de la 485
m. pe flancul sudic (sonda 43) la 320 m. pe flancul nordic (sonda 39) și 248 – 363 m. pe flancul
estic (sondele 46, 60).
Aceste depozite nu au valoare economică, neprezentând conținut de hidrocarburi.
Depozitele inferioare aparținând meoțianului prezintă elemente microfaunistice și anume:
- Obstracode (Cyprideis micropunctata Tr., Candona balcanica Zal., Candona labiata
Zal., Candona acuminata Zal.);
-Foraminifere (Elphidium crispum Linne, Rotalia beccarii Linne, Nonion granosum
d’Orb., Globigerina bulloides d’Orb.).
Limita micropaleontologică dintre depozitele meoțianului și cele ale miocenului superior
se situează la 30 de m. sub ”Tuful de Bazna”, fapt pentru care în literatura de specialitate s-a
considerat că ”Tuful de Bazna” reprezintă limita M/Sa.
MIOCENUL, interceptat prin foraje în zona Bazna, este reprezentat prin sarmațian,
buglovian și tortonian.
Din analiza carotelor extrase din sondele săpate pe structura Bazna s-a putut face o
descriere litologică a acestei zone:
1.3.ISTORICUL EXPLOATĂRII
La ora actuală sunt în producție 73 de sonde, dintre care 3 sonde sunt duale, situația
sondelor săpate pe structura Bazna fiind prezentate în următorul tabel:
y 1 ∙ δ CH + y 2 ∙δ C H + y 3 ∙ δ N
δ a= 4 2 4 2
y1 + y2 + y3
unde:
δ a – densitatea relativă față de aer a componentului I;
δ CH =0,554
4
δ C H =1,049
2 4
δ N =0,967
2
unde:
Complexul productiv δa ρa
Sa II’’ 0,05 0,720
Sa II’ 0,557 0,721
Sa III+IV 0,5577 0,721
Sa V 0,5570 0,720
Sa VI 0,5572 0,720
Sa VII 0,5580 0,722
Bg VIII+ZM 0,5580 0,722
y1 M CH 4 y2 M C 2 H 4 y 3 M N2
Ma
y 1 y2 y 3 [kg/kmol]
unde:
M a=masa moleculară a componentului i;
M CH =16,043kg/kmol
4
M C H =30,062kg/kmol
2 4
p Vi n i Z i RM T
unde:
p – presiunea la care se află amestecul de gaze (Pa);
V i – volumul ocupat de componentul i (m);
p V RM T ni Z i
Z am yi Z i
T
Tri
Tcri
p
p pr
p pcr
T
Tpr
Tpcr
Domeniul de valabilitate pentru această relație este:
pcr [0;3]
T cr[1,3 ; 1,9]
273 Ci T 3/2
Ti oi ( )
T Ci 273
CĂLUGĂR DAN SEBASTIAN
unde:
T – temperatura (K);
Ci – coeficientul lui Sutherland;
C CH =140
4
C C =280
2H 4
C N =110
2
y 1 μ1
√ M 1 T c + y2 μ 2 √ M 2+ T c + . .. . .+ yn μ n √ M n T c
∑ yi μi √M T i ci
i=1
μam = 1 2
= n
n
y1
√M 1T c 1
+y
2√
M T
2 c2 n√
+. . . . . + y M T
n cn ∑ y i√ M T
i=1 i ci
În care: y1, y2,..., yn – procentajele volumetrice ale componenţilor gazoşi din amestec, %;
Calculul puterii calorice reprezintă energia termică necesară unităţii de cantitate dintr-o
substanţă pentru a-şi mări cu un grad temperatura în absenţa unei transformări de fază.
Unitatea de masa poate fi molil. Kilogramul sau metrul cub normal.
Căldura specifică variază cu temperatura şi mai puţin cu presiunea.
Pentru că variază cu temperatura, se va lucra cu căldura specifică instantanee şi cu
căldura specifică medie pe un interval de temperaturi.
În funcţie de natura transformării se poate lucra cu mai multe călduri specifice şi anume:
Cv – căldura specifică la volum constant;
Cp - căldura specifică la presiune constant;
Cn - căldura specifică politropică.
Dependenţa dintre căldura specifică izocoră şi căldura specifică izobară este dată de
relaţia lui Robert – Mayer:
R=Cp-Cv (1.24.)
C p −C v
A=
Iar raportul R reprezintă echivalentul caloric al lucrului mecanic. Raportul este
supra unitar şi reprezintă exponentul adiabatic:
Din practica de şantier s-a constatat că oţelurile mai moi sunt mai rezistenţe la
coroziune.
Concentraţia limită de hidrogen sulfurat în gaze pentru aceste oţeluri este de 50 ppm, iar
pentru oţelurile superioare această limită este de 2 ppm.
CĂLUGĂR DAN SEBASTIAN 2
Îmbinările ţevilor de extracţie sunt concepute astfel încât acestea să asigure rezistenţa
necesară la întinderea dată de greutatea proprie plus alte sarcini ce apar în timpul diferitelor
lucrări şi operaţiuni ce se execută în sondă uneori combinată cu o diferenţă de presiune între
interiorul şi exteriorul coloanei de extracţie.
În figura 3.3 sunt prezentate ţevile de extracţie STAS 824-88 cu capete îngroşate şi
neîngroşate cu mufe detaşabile şi cu mufe din corp.
Pentru că în timpul utilizării coloanei de exploatare solicitările sunt combinate, dar sunt
cazuri în care predomină solicitate, au fost concepute mai multe tipuri de îmbinări ale ţevilor
de extracţie, fiecare din aceste îmbinări fiind recomandată pentru o anumită combinaţie de
solicitări a coloanei de extracţie.
În funcţie de felul îmbinării s-au realizat următoarele tipuri de ţevi de extracţie:
a) Ţevi de extracţie Hydrill se fabrică în următoarele variante de îmbinări:
Ţevi Atlas Bradford D.S.S (Double Seal Special) au acelaşi filet cu ţevile Atlas-
Bradford D.S. cu deosebirea că îngroşarea exterioară a îmbinării este prelucrată după laminare
şi diametrul interior este mai mic.
Ţevi Atlas Bradford G.S.T. – Asigură etanşarea îmbinării de asemenea prin inel de
teflon. Îmbinarea se face cu mufă din corp cu filet ferestrău, cu îngroşare exterioară îngrijit
prelucrată şi cu îngroşare interioară de asemenea îngrijit prelucrată. Această variantă de
îmbinare este prezentată în figura 3.6 a - Atlas-Bradford şi figura 3.6 b - îmbinare
asemănătoare realizată de firma Manesman.
D) Ţevi de extracţie Armce Seal-leck. Aceste ţevi au îmbinări cu filete speciale de tip
ferestrău asimetric, figura 3.8. Conicitatea îmbinării este 1:12 şi filetul are 6 paşi/in, deci
îmbinarea este rapidă.
a) Calculul la turtire
D
Pentru tevile de extractie la care < 14 se determina rezistenta la turtire cu relatia:
t
D
−1
t (2.1)
p=0,75∙ σ t ∙
¿¿
in care s-a notat cu p presiunea minima la turtire in daN/cm2, D este diametrul nominal al
tevii in metri, t este grosimea de perete la corp in metri, iar ϭt este efortul unitar la turtire in
daN/cm2.
D
Daca ≥ 14 presiunea minima la turtire se determina cu relatia
t
2,503
p=0,75 σ
( D
t
−0,046
) (2.2)
notatiile avand semnificatiile prezentate mai sus. Presiunea minima la turtire in domeniul
elastic se calculeaza cu relatia:
4,4 ∙ 102
p=0,75 σ
D D (2.3)
(
t t
−1 )
b) Calculul la presiune interioara. Calcuarea rezistentei la presiune interioara se face cu
relatia:
t
pi=0,875 ∙ 2 σc ( 2.4)
D
in care pi este presiunea interioara maxima in daN/cm 2, iar σ c este efortul unitar la
curgere al otelului din care este confectionata țeava in daN/cm2.
in care F i este sarcina maxima la imbinare in daN, D este diametrul nominal in cm, h este
inaltimea filetului in cm , d este diametrul interior in cm, σ c este eforul unitar la curgere in
daN/cm2, iar λ este coeficientul de siguranta.
Pentru tractiune se poate lua λ=1,5 … 2. La tevile de extractie API cu imbinari de 10
pasi/in inaltimea filetului h= 0,141 cm, iar cele cu imbinari de 8 pasi /in h=0,181 cm.
πdb σ c
F= (2.6)
λ¿¿
in care F este efortul axial in N, d este diametrul tevii la mijlocul flancului ultimului filet
in m, b este grosimea peretului tevii la fundul ultimului pas al filetului in m , l este lungimea
imbinarii filetate in metri, α este unghiul la care flancul filetului il face cu axa burlanului in
grade, iar φ este unghiul de frecare in grade.
* Se admite φ=15 ° … 18 °
Pentru smulgere din filet se admite
* λ=1,4 … 1,5
Q g⋅T z
d=0 ,078
√ p siu (2.7)
6350 307,2
d 0,078 20,5mm 20,5 10 3 m
28,5
Din STAS 824-80/88 se alege:
diSTAS 21 mm
Din calcul se observă că diametrele interioare calculate sunt mult mai mici decât
diametrele interioare ale țevilor de extracție de 2 7/8 in, dar o redimensionare a țevilor nu
este justificată, deci în calculele ulterioare se vor folosi diametrele de 2 7/8 in, existente la
țevile de extracție din sondele de pe structura Bazna.
Sonda 11 18 26 29 31 35 38 43 52 59 173
dSTAS 73,0 73,0 73,0 73,0 21,0 47,1 47,1 73,0 73,0 73,0 73,0
WCE 5,5 5,3 7,7 5,6 2,1 5,4 7,6 6,4 5,0 5,2 6,6
Are rolul de a asigura ghidarea capului de jos a coloanei de extracție la introducerea în sondă. De
asemenea este astfel conceput încât asigură ghidarea aparatelor si sculelor ce trec prin el.
Șiul are diametrul interior mai mic decat cel mai mic diametru interior al conoalei de extracție pe
care se echipează. La extragerea coloanei de extracție din sondă, șiul ne asigură de integritatea
coloanei de extracți, lipsa șiului indicand faptul că o parte din coloană este rămasă în sondă.
Caracteristicile tehnice ale șiurilor țevilor de extracție
Şiurile se confecţionează conform STAS 216-75/88 din OLC 60 îmbunătăţit sau din OLC 65.
Suprafeţele interioare şi exterioare trebuie să fie netede şi să nu prezinte defecte de prelucrare.
C) Duza mobilă – poate fi introdusă şi extrasă din sondă fără extragerea ţevilor de
extracţie. Ea este compusă dintr-o parte fixă (niplu de fixare), care se introduce în sondă cu
ţevile de extracţie, şi o parte mobilă care se lansează cu un cablu şi care este prevăzută cu o
geală hidraulică cu bătaie în jos şi cu o coruncă pentru extragere.
D) Duza diferenţială – prezintă avantajul că se închide automat când este depăşit debitul
admisibil.
3.1.5. PACKERE
cu fixare mecanică
CAPUL DE COLOANĂ
Capul de coloană figura (3.15.) este un ansamblu de flanşe duble care serveşte la
susţinerea coloanelor de burlane tubate şi totodată, de a realiza etanşarea spaţiului inelar
dintre ele.
Capetele de coloană se construiesc de diferite tipuri şi dimensiuni şi sunt alcătuite din
piese de mare rezistenţă şi anume: flanşe, pene, elemente de etanşare şi asamblare.
Componenţa ansamblului
- flanşă cu mufă;
- flanşă dublă;
- flanşă intermediară;
- dispozitiv pentru suspendarea ţevilor de extracţie;
- bonetă.
La stabilirea componenţei ansamblului capului de coloană se ţine seamă de: programul
de tubaj, presiunea de lucru în fiecare coloană, dimensiunile ieşirilor laterale ale flanşelor şi
de tubing.
Dispozitivul este o flanşa dublă care se monteză pe capul coloanei de exploatare având
rolul de a susţine coloana de extracţie în condiţii de etanşeitate a interiorului coloanei de ţevi
de extactie faţă de spaţiul inelar dintre colaona de extracţie şi coloana de exploatare.
Dispozitivele de suspendare se deosebesc prin modul de fixare a ţevilor de extracţie prin
înşurubare sau rezemare.
Dispozitivul de suspendare prin înşurubare asigură o etanşare mai bună în special la
gaze în timp ce dispozitivul de suspendare prin rezemare oferă posibilitate de manevră a
ţevilor de extracţie sub presiune.
După destinaţie deosebim două tipuri de dispozitive:
- tip T (pentru sonde de ţiţei) – fig. 3.16a;
- tip G (pentru sonde de gaze) - fig.3.16b.
Dispozitivul de suspendare tip G este construit din flanşa redusă în care se înşurubează
direct ţevile de extracţie. Flanşa superioară este redusă la 3 in., servind la montarea directă a
capului de erupţie, fără bonetă. Dispozitivele de suspendare, atât T cât şi G, se construiesc
pentru presiuni de 70, 140, 210 şi 350 bar.
Capul de erupţie este un ansamblu de armături de presiune fitinguri, cruci, teuri, ventile,
flanşe, supape de reţinere, cu care închidem etanş sonda fiind posibile operaţiile de circulaţie
directă şi indirectă precum şi producerea sondei prin ţevi, prin coloană sau simultan prin ţevi
şi coloană în condiţii de siguranţă pentru personalul operativ.
Capul de erupţie cuprinde şi elemente care servesc la reglarea fluidelor extrase sau la
închiderea sondei.
Capul de erupţie trebuie să reziste la presiunea fluidelor extrase, la acţiunea corozivă a
acestora precum şi la acţiunea abrazivă a particulelor de rocă eventual antrenate din strat de
către fluidele extrase.
Capetele de erupţie pot fi formate prin asamblarea elementelor componente sau pot fi
confecţionate monobloc. Ventilele cu care se formează capul erupţie pot fi de tipul robinet cu
pană sau de tipul robinet cu sertar paralel. Simbolul capului de erupţie precizează tipul
(monobloc sau asamblat), cu câte braţe este montat, câte robinete are pe linia principală, ce
diametru are şi care este presiunea nominală. Dacă în simbol apare litera C, aceasta semnifică
calitatea anticorozivă a oţelului din care este confecţionat.
De exemplu CEAC-11-21/2-210 înseamnă cap de erupţie asamblat, pentru fluide
corozive, cu un braţ, cu un ventil principal, diametru de 2 1/2 in şi presiunea nominală de 210
bar sau CEMC-12-2-350 înseamnă cap de erupţie monobloc pentru fluide corozive, cu un
braţ, cu două ventile principale, diametru de 2 in şi presiunea nominală de 350 bar.
Se construiesc capete de erupţie pentru următoarele presiuni: 140, 210, 350, 700 şi 1050
bar (STAS 12100/6-85).
DUZA DE SUPRAFAŢĂ
Duzele sunt ajutaje cu ajutorul cărora se reglează debitele sondelor.
Procedeul de laminare al gazelor serveşte la reglarea presiunii de curgere a gazelor prin
reţeaua de conducte şi instalaţii de suprafaţă la care este conectată sonda. Laminarea se
realizează prin duze, ajutaje şi diafragme.
După construcţia şi modul de funcţionare duzele de suprafaţă se împart în:
- duze fixe;
Unde: p1, p2 – presiunile gazelor la intrarea respectiv ieşirea din duză; în bar;
În acest caz curgerea este supersonică, adică viteza de curgere a gazelor este egală cu
viteza de curgere a sunetului prin gaze. La gazele naturale această vitea este de 400 m/s.
2. Regimul de curgere subsonic:
p2
<0 ,56 . .. 1
p1
(3.2.)
În acest caz gazelle curg prin duză cu o viteză mai mică decât viteza de propagare a
sunetului prin gaze. Debitul sondei în acest caz scade odată cu creşterea contrapreiunii din
conducta de aducţiune.
Tabelul 3.1.
Diametrul duzei Coeficientul de debit c Diametrul duzei Coeficientul de debit c
mm m3N/24h x bar mm m3N/24h x bar
2,5 83,2 9 1216
3,0 127,3 10 1479
3,5 162,2 11 1698
4,0 211,3 12 1995
4,5 275,4 13 2630
5,0 346,7 14 3020
5,5 421,7 16 4074
CĂLUGĂR DAN SEBASTIAN 17
6,0 512,9 18 5248
6,5 616,6 20 6761
Duza reglabilă
Duza reglabilă se mai numeşte şi ventil colţar, se montează la capul de erupţie şi este
utilizată pentru reglarea debitului de gaze şi pentru închiderea sondei.
Duzele reglabile se folosesc în special la sondele echipate cu capete de erupţie cu un
singur braţ, specific sondelor din Transilvania, pentru a se evita schimbarea duzelor, operaţie
ce necesită închiderea sondei.
În cazul sondelor de mare presiune se pot înseria două duze reglabile, în acest caz duza
din amonte este utilizată numai pentru reglarea debitului, iar duza din aval este utilizată pentru
închiderea sondei. Duza reglabilă este prevăzută cu un sistem de indicare a închiderii.
Deschiderea este dată pe o rigletă etalonată, în mm, diametrul de duză fixă echivalentă. Prin
închiderea repetată a duzei reglabile se pot produce deformaţii în zona de contact între acul
duzei şi scaunul duzei, ceea ce provoacă diferenţe între deschiderea reală a duzei şi indicaţiile
de pe rigletă. Din acest motiv este bine ca o duză să fie utilizată numai pentru reglarea
debitului şi duza din aval să fie utilizată numai pentru închiderea şi deschiderea sondei.
În cazurile în care la sondă este montată o singură duză reglabilă, în aval se va monta o
diafragmă pentru menţinerea debitului de regim al sondei.
Ca urmare a laminării în regiunea ventilului colţar, se produce o scădere de temperatură
care poate duce la formarea de criohidraţi.
SONDA P1 P2 c Cales Ѳ Q
11 7,1 3,5 40860,98 43634 18252
12.5
18 7,2 4,2 50126 50895 13,5
13463,3
26 3,5 3,4 77121 80706 17,0
5975
29 6,4 3,5 45931 47195 13,0 2769
31 10,3 10,0 28440 30788 10,5 6873
3.2.5.CALORIFERUL
Fig.3.19 Calorifer
Gazele ce ies din sonda sunt colectate într-o conductă colectoare, prin care se poate
transporta gazele ce vin de la mai multe sonde. De asemenea, gazele mai pot fi colectate
separat, în funcţie de presiunea sondelor care produc din strate diferite pentru a fi transportate
Gazele ce sunt extrase din zăcământ, ajunse în capul de erupţie al sondelor, trebuie să fie
transportate la grupul de instalaţii tehnologice unde sunt separate impurităţile lichide, sunt
măsuraţi parametrii principali, iar prin intermediul conductele colectoare vor fi transportate la
conducta de racord a câmpului naţional de transport. În funcţie de presiunile din conductele
acestea, au fost construite pe trepte de presiune astfel:
- înaltă presiune;
- medie presiune;
- joasă presiune.
Debitul unei sonde este condiţionat de presiunea pe care o au gazele la capul de erupţie
pentru a fi introduse în reţeaua de conducte corespunzătoare la care este racordată sonda.
CĂLUGĂR DAN SEBASTIAN 21
Calculul de curgere al gazelor pe conductă se face în ideea conservării pe cât posibil a
unei perioade mai lungi a energiei de zăcământ sau a consumului raţional al energiei
respective.
Pentru calculul de dimensionare a conductelor de gaze se vor folosi următoarele
formule:
- formula „Gaz metan”
- formula „Weymouth”
- formula „Biel”
Pentru gazul metan din Transilvania a cărui densitate relativă ∆ = 0,554, şi pentru starea
normală fizică a gazelor: T0 = 288 K şi P0 = 1,013 bari, determinarea diametrelor conductelor
se face folosind următoarele formule:
0 ,389
L⋅Z
( √ )
D2 =0 ,18018⋅ Q2⋅ 2 2
P1 −P2
,m
(3.7.)
Formula Weymouth
0 , 375
L⋅Z
( √
D1 =0 , 834⋅ Q1⋅ 2
P1 −P 22 ) , cm
(3.8.)
0, 375
L⋅Z
( √
D2 =0 ,17232⋅ Q2⋅ 2 2
P1 −P2 ) ,m
(3.9.)
Formula Biel
0,2
L⋅Z
( √
D1 =0 , 842⋅ Q1⋅ 2 2
P1 −P2 ) , cm
(3.10.)
Unde:
Q1 – debitul gazelor, m3N/h;
Q2 – debitul gazelor, m3N/h;
D1 – diametrul interior al conductei, cm;
D2 – diametrul interior al conductei, m;
P1 – presiunea gazului la intrarea în conductă cu diametrul interior (D1), atm;
P2 – presiunea gazului la ieşirea din conductă cu diametrul interior (D1), atm;
P1 – presiunea gazului la intrarea în conductă cu diametrul interior (D2), Pa;
P2 – presiunea gazului la ieşirea din conductă cu diametrul interior (D2), Pa;
L – lungimea conductei cu diametrul interior (D1), km;
L – lungimea conductei cu diametrul interior (D2), km;
Z – factorul de abatere.
În continuare voi folosi metoda Weymouth pentru Sonda 31 Bazna:
- debitul Q=6350 mcN/zi;
- densitatea relativă a gazului δ=0,558;
- lungimea conductei L = 450 m;
- presiunea în punctul inițial al conductei p1 = 10,3 bar;
- temperatura în punctul inițial al conductei T 1=288,799 K;
- presiunea statică în conductă ps =28 bar;
- se impune o pierdere de presiune de 0,2 bar;
- presiunea în punctul final al conductei p2=10,3·0,45= 10,21 bar.
- temperatura pseudoredusă:
288, 799
Tpr 1,5239
189,50
- presiunea pseudoredusă:
10, 03
p pr 0, 218
47,16
- factorul de abatere de la legea gazelor perfecte:
Z 1 102 (0, 76 1,52393 9,36 1,5239 13) (8 0, 218) 0, 218 0, 4918
- diametrul interior al conductei;
63502 0.558 0.4918 0.45 1/5,33
D i[ 2 ] 47 ,208−3
24 1209 (10,32 10, 212 ) = m
- se alege din STAS diametrul exterior al conductei;
De =75,3 mm;
- grosimea de perete:
Calculul conductelor de aducție pentru celelalte sonde alese de pe structura BAZNA s-a
concretizat în tabelul următor:
son D Δp/ Di
p1 T1 p pr T PR Z ps tc t stas p2
da L Di e L rec
11 7,1 284,2 54 0,150 1,49 0,9 46,0 75, 0,4 3,6 6,8 0,4
0 9 6 3 3 9,8 6 5 4 8 68
18 7,2 283,52 27 0,4 1,54 0,9 47,4 75, 0,4 7,1 0,02
0 6 8 3 10,0 6 3,65 9 4 68
26 7,5 283,8 45 0,159 1, 0,9 39,2 75, 0,4 7,3 0,3
0 497 7 8 3 9,0 3 3,65 3 8 68
29 6,4 284,4 60 0,135 1,50 0,9 47,5 75, 0,4 6,3
0 0 8 5 3 10,0 6 3,65 8 0,03 68
31 10,3 287,8 46 0,22 1, 0,9 47,2 75, 0,9 10,2
0 523 7 1 3 28,0 2 3,65 9 0,02 68
Separatoarele orizonatale sunt recipiente sub presiune destinate să separe fază lichidă de
cea gazoasă . Ele se construiesc în funcție de presiunea gazului.
La acest tip de separator, apa separată din gaze se acumulează în corpul inferior , de unde
este descărcată într-un bazin special amenajat.
În continuare, apa poate fi pompată la o stație de injecție sau în cazul în care conține și
hidrocarburi lichide ea este pompată la o stație de epurare și apoi se injectează, prin sonde, în
diferite acvifere situate la adâncimi pe cât posibil mai mici fără a polua pânzele de apa
freatică.
3.4.1. GENERALITĂȚI
t=15℃ T=288,15 K
p=760 mm col Hg
- manometru diferențiaL,
- manometru de presiune,
- termometre.
DEBITMETRU DIFERENTIAL CU
PLUTITOR PE MERCUR
CALCULATOARE DE DEBIT
Debitmetrele electronice de măsurare a cantitaţilor de gaze sunt tot mai des utilizate la
punctele de predare. Elementul central al acestora este traductorul multivariabil sau celula
DPE. Aceasta asigură atât măsurarea presiunii, cât şi măsurarea presiunii diferenţiale
Principalii parametrii care se pot afişa pe panoul frontal sunt:
- presiunea statică
- presiunea diferenţială
- debitul de gaz care a trecut prin panoul respectiv la un anumit interval de timp (cel
mai des utilizat este intervalul de o zi)
- debitul instantaneu de gaz
- temperatura gazului
- nivelul de încarcare a bateriei acumulatorului
- denumirea panoului
- energia
Calculatoarele de debit pot fi:
a. unistream
b. multistream
a. Masurarea unistream
b. Masurare multistream
DEBITMETRE CU TURBINA
DEBITMETRE CU ULTRASUNETE
Principiul de măsurare:
Se măsoară timpul de tranzit al undei ultrasonice prin flux.
Calculează debitul în baza diferenţei de timp între unda directă şi cea reflectată.
2⋅M⋅g⋅L⋅sin α 2 2 2 2 2⋅M⋅g⋅L⋅sin α
p21 =p 22⋅e
Z m⋅R⋅T m
+λ⋅
G ¿ Z m ¿ R ¿T m
2⋅S⋅D⋅M 2 ¿ g⋅sin α
(
¿e
Z ⋅R⋅T
m m
−1 )
(3.14.)
Unde:
P1 - presiunea gazului la capătul iniţial al conductei, N/m2;
P2 – presiunea gazului la capătul final al conductei, N/m2;
M – masa moleculară a gazului, kg/kmol;
G – acceleraţia gravitaţională, m/s2;
L – lungimea conductei, m;
α - unghiul dintre axa conductei şi planul orizontal;
Zm – factor de neidealitate pentru condiţii de stare medii, Zm = f (Pm, Tm);
Tm – temperatura medie a gazelor, K;
R – constanta universală a gazelor, R = 8316 J/kmol K;
λ - coeficient de pierderi liniare de sarcini, a cărei valoare se stabileşte în funcţie de
regimul de curgere;
G – debitul masic de gaze scurs în conductă, kg/s;
D – diametrul interior al conductei, m;
S – secţiunea de curgere a conductei, m2.
Când extracţia gazelor natural se face prin spatiul inelar, în acest caz relaţia este
următoarea:
π
S= ⋅( D2i −d 2e )
sin = 1; 4 ,
2⋅M⋅g⋅L⋅sin α 2⋅M⋅g⋅L⋅sin α
8G 2 ¿ Z 2m ¿ R2 ¿ T 2m
¿ (e )
Z m⋅R⋅T m Z ⋅R⋅T
p21 =p 22⋅e + λ⋅ 2
m m
−1
π 2 ¿ ( D2i −d 2e ) ¿ ( D i−d e ) ¿ M 2 ¿ g (3.15.)
2⋅M⋅g⋅L 2⋅M⋅g⋅L
√
2 2 2 2
p1 = p22⋅e
Z m⋅R⋅T m
+λ⋅ 2 5 2 ¿e (
8G ¿Z m ¿ R ¿T m Z m⋅R⋅T m
)
−1 , N /m
2
π ¿d i ¿ M ¿ g (3.16.)
Unde:
Q – cantitatea de căldură cedată;
Q – debitul de gaze, m3N/s;
- masa specifică la presiune constantă a gazelor, J/kg K;
T – variaţia temperaturii gazelor ca urmare a cedării căldurii din interiorul ţevilor către
zona adiacentă sondei, K;
Tp – variaţia temperaturii ca urmare a scăderii izoentalpice a presiunii cu valoarea P,
K.
Cantitatea de căldură dată de relaţia de mai sus este aceeaşi cu cantitatea de căldură
pierdută prin pereţii ţevilor de extracţie.
În care:
Di – diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;
K – coeficientul de schimb de căldură prin suprafaţa laterală a ţevilor de extracţie,
J/m2sgrad;
T – temperatura gazelor în ţevi, K;
Tsol – temperatura solului în zona adiacentă sondei, K;
Tsg – temperatura la care începe să se măsoare gradientul geotermic, K;
GradT – gradientul geotermic, 0/m;
L – adâncimea de fixare a şiului ţevilor de extracţie, m;
Tz – temperatura de zăcământ, K.
ΔT p
χ=
( gradT −
L )(
⋅ 1−e− χ⋅L )
,1/m
T ce −T sol (3.21.)
1 ΔT
(
T =T sol + ⋅( 1−e− χ⋅L )⋅ gradT − p , K
χ L )
(3.22.)
În care:
T – temperatura gazelor în ţevi, K;
- factorul complex de schimb de căldură.
Dacă admitem l = L şi dacă se cunoaşte Tsol cu ajutorul relaţiei de mai sus se poate
calcula temperatura gazelor la intrarea în capul de erupţie Tce.
1 ΔT
χ (
T ce =T sol + ⋅( 1−e− χ⋅L )⋅ gradT − p , K
L ) (3.23.)
Prin încercări succesive pentru sonda considerată ca reprezentativă şi la care s-au
măsurat: Tce, Tsg, gradT, ∆Tp, se poate calcula factorul complex de schimb de căldură (K), cu
relaţia:
χ⋅q⋅ρ⋅c p
K= , J / m2⋅s⋅grad
π⋅d i (3.24.)
π
k= , J / m 2⋅s⋅grad
1 1 d 1 d 1
( )
+ ⋅t c⋅ln e + ⋅t iz⋅ln iz +
ad 2 di 2 de ( )
a⋅d iz
(3.26.)
În care:
- factorul complex de schimb de căldură, l/m;
Dice – diametrul interior al capului de erupţie, m;
K – coeficientul global de schimb de căldură, J/m2s grad;
Q – debitul de gaze, m3N/s;
- masa specifică a gazului, kg/m3N;
Cp – căldura specifică la temperatură constantă a gazelor, J/kg K;
Di – diametrul interior al conductei, m;
A – (transmitivitatea termică de la gaz la pereţii ţevii) = 418,7 kJ/m2h K;
Tc – (conductivitatea termică a oţelului) = 195,8 kJ/m2h K;
De – diametrul exterior al ţevii, 0.07 m;
Tiz – conductivitatea termică a materialului izolat:
· pentru vată minerală tiz = 187,2 kJ/m2h K;
· pentru poliuretan tiz = 0,067 kJ/m2h K;
Diz – diametrul exterior al stratului izolator, m;
Ad – coeficientul parţial de transfer de căldură la exteriorul izolaţiei.
− χ⋅l
T ci=T sol + ( T i −T sol )⋅e ,K (3.27.)
π
k= , J / m 2⋅s⋅grad
1 1 d 1 4⋅h
ad 2 di 2( )
+ ⋅t c⋅ln e + ⋅t sol⋅ln
de ( )
(3.28.)
În care:
Tcî – temperatura gazelor în conducte îngropate, K;
Ts – temperatura solului, K;
Ti – temperatura gazelor în conductă, K;
X - factorul complex de schimb de căldură, l/m;
L – distanţa dintre capul de erupţie şi locul în care se calculează Tcî, m;
Tsol – (conductivitatea termică a solului) = 4,18 kJ/m2h K;
H – adâncimea de îngropare a conductei.
0, 001255 1050
g c p 0, 01255 9,81 48.25 2205, 2
K 78710 J / m 2 s grad
d 3,14 0, 021
gradT H k Tce
SONDA
11 0.032 313 298,01 13,581
18 0,031 496 294,32 10,37
26 0,032 252 291,11 11,715
29 0,033 294 296,08 13,27
31 0.032 1050 306,85 15,65
35
30
25
20
15
10
0
1 2 3 4 5 6 7
Acesta metodă de evacuare a apei din sondă presupune injecţia de gaz în coloana
sondei cu tendinţa de încărcare, în vederea eliminării continue a apei din sondă. Având în
vedere legătura directă între viteza minimă de antrenare a apei din sondă şi debit, în sondă se
vă injecta diferenţa de debit necesară evacuării continue a apei. Metoda gaz-liftarii presupune
existenţa unie reţele de conducte de injecţie, precum şi a unui debit de gaz suplimentar
disponibil, care să aibă şi energia necesară liftării apei de la talpa sondei.
3.6.3. EVACUAREA PRIN PLUNGER – LIFT
(tehnologia pistonului liber)
Metoda este folosită la sondele care nu au un debit suficient încât să antreneze în mod
continuu apa din sondă, dar au suficientă energie de zăcământ încât să elimine intermitent
dopurile de lichid acumulate în sondă.
Sonda funcţionează
intermitent, perioadele de
funcţionare alternând cu cele în
care sonda este închisă pentru
refacerea presiunii necesare
împingerii apei acumulate în
timpul funcţionării. Plungerul
este practic o interfaţă între apa
acumulată şi gaz, pentru a mării
eficienţa eliminării dopului de
apă.
Prin utilizarea în aceste sonde a tehnologiei de exploatare cu ajutorul pistonului liber
se realizează evacuarea lichidelor în felul următor:
Un dispozitiv special (controler) comandă închiderea sondei după un algoritm stabilit,
prin acţionarea robineţilor pneumatici ai instalaţiei. În acest moment prin ţevile de extracţie se
produce căderea unui piston de construcţie specială până în baza ţevilor de extracţie, unde este
oprit într-un dispozitiv prevăzut cu amortizor de şoc.
Acţionarea robinetului care închide şi deschide sonda se realizează prin comenzi
pneumatice transmise de către controler. Gazul de comandă se asigură cu ajutorul unie
instalaţii de reducere a presiunii.
CAP 4. CRIOHIDRAȚII
Formarea criohidraţiilor se produce prin interacţiunea în anumite condiţii dintre
hidrocarburi şi vaporii de apă conţinuţi în gaze, la temperaturi relativ scăzute şi la presiuni
ridicate, în prezenţa apei libere.
Există o serie de condiţii secundare care favorizează formarea criohidraţiilor şi anume:
- Prezenţa hidrogenului sulfurat şi a mercaptanilor în gaze
- Viteza mare a gazelor
- Turbulenţa mişcărilor bruşte de direcţie şi de secţiune ale conductei şi în general toţi
factorii care contribuie la amestecarea curentului de gaze din conductă.