UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ARTE PLASTICE

SPECIALIZAREA PICTURĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ
 
MATERIALITATE PRIN CULOARE
 
ABSOLVENT,

CÂRCIOIU MIRCEA DANIEL

COORDONATORUL ȘTIINȚIFIC AL LUCRĂRII,

Prof. univ. dr. BĂLESCU CĂTĂLIN MIHAI

PROMOȚIA 2019/2020

SESIUNEA IUNIE 2020

1
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ARTE PLASTICE

SPECIALIZAREA PICTURĂ

MATERIALITATE PRIN CULOARE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CÂRCIOIU MIRCEA DANIEL

PROMOȚIA 2019/2020

SESIUNEA IUNIE 2020

COORDONATORUL ȘTIINȚIFIC AL LUCRĂRII,

Prof. univ. dr. BĂLESCU CĂTĂLIN MIHAI

2
 Cuprins

Introducere. Culoarea care îmbracă forma ...............................................4

Capitolul 1. Modele inspiraționale ..........................................................5

Capitolul 2. Asamblajul ca sursă de căutare a compoziției ...................11

Capitolul 3. Între configurație și secvență .............................................13

Capitolul 4. Secvențe de lucru ...............................................................14

Concluzii ................................................................................................17

Bibliografie ............................................................................................22

3
 Introducere

Culoarea care îmbracă forma

Am fost întotdeauna impresionat de culorile din natură, si mi-am dorit să reproduc ceea ce văd,
cu ajutorul unor materiale colorate.

Impresioniștii, spre deosebire de precursorii lor care pictau ceea ce vedeau, un ton local pe care
se străduiau să îl imite, au venit cu ideea că omul percepe doar lumina reflectată de materie, și
drept urmare aceasta va trebui să fie cea redată în lucrări. Am descoperit că lumina descompusă
de ei nu face parte din obiect, ceea ce împiedică perceperea detaliilor formelor. Practic lumina
reflectată se învârte în jurul obiectelor fără a le urma fidel suprafețele, iar privitorul este obligat
să-și imagineze forma din spatele ei.

Ulterior, am realizat ceea ce ochiul urmărește la o imagine, anume culoarea reflectată de

obiectul pe care ea îl îmbracă. Acest lucru nu constituie o noutate, deoarece era cunoscut încă din
renaștere, și se vede în modul în care maeștrii de atunci au modulat suprafețele cu culoare.

În continuare îmi propun să reconstitui traseul execuției unor forme pe care se mulează
culorile, respectând tonul local, însă alegându-mi materiale care să aibe culori foarte saturate.
Ceea ce nu îmi propun în exercițiul meu sunt echivalările între relații tonale și relații cromatice,
deoarece materialele mele sunt deja echilibrate cromatic.

4
 Capitolul 1

Modele inspiraționale

Modelele căutate de mine în istoria artei trebuie să satisfacă două condiții: forma clară
executată din desen de precizie și culoarea saturată rezultată în urma efectului creat de contrastul
simultan.

Prima perioadă din istoria artei care m-a inspirat a fost cea cuprinsă între Renaștere si Baroc,
unde am fost sedus de bogăția desenului colorat, în unele cazuri plat, aplicat peste volume
realizate cu ajutorul modeleului sau a modulației.

Diego Velazquez – Capitularea Bredei (detaliu)

5
O altă perioadă care m-a marcat a fost cea cuprinsă între cele două războaie mondiale, în care
atenția mi-a fost atrasă de gruparea suprarealistă. Aici am cunoscut doi reprezentanți, care mi-au
rămas în memorie prin modul în care s-au folosit de obiecte substituind asamblajul sau natura
statică model.

Primul este Giorgio de Chirico, pictorul care se folosea de sculptură pentru a-și realiza
compozițiile, la rândul său fiind influențat de statuara antică grecească și de armurile medievale.

Giorgio de Chirico – Muzele neliniștitoare (sculptură)

6
 Celălalt artist este Giorgio Morandi. Acesta își așeza diverse obiecte, în majoritatea lor
recipiente, în compoziții cu incărcătură metafizică. Ceea ce m-a frapat la el a fost subtilitatea
tonurilor utilizate în redarea materialităților.

Giorgio Morandi – Natură statică cu sticlă galbenă (detaliu)

În perioada contemporană am fost atras de mai multe forme de artă vizuală, și voi vorbi în
continuare despre trei arii de activitate diferite, anume pictura, intervenția în peisaj si filmul.

În pictură mi-au atras atenția Francis Bacon și Lucien Freud, pentru faptul că au avut amândoi
ca motiv figura umană, însă materialitatea, în ambele cazuri, a avut un parcurs de elaborare
diferit. În continuare mă voi referi doar la primul dintre ei.

7
 Francis Bacon este pentru mine un artist care a reușit să iasă din tipar propunând deformarea
obiectului reprezentat în pictură pentru a transmite emoție, diferit de antemergătorii săi în ceea ce
privește mesajul. Ceea ce mi-am însușit din picturile lui nu sunt modurile de deformare ale
figurii, așa cum aș fi fost tentant s-o fac, ci ecranele executate în tentă plată, sau aproape plată, cu
vibrație aproape ilizibilă.

Francis Bacon – Portretul lui Lucien Freud

8
 Interesându-mă de draperie în arta contemporană am descoperit cuplul de artiști Christo și
Jeanne-Claude. Aceștia au folosit-o pentru a îmbrăca formele, în special pe cele de mari
dimensiuni din peisaj, precum clădiri, statui sau arbori.

Arta lor, cunoscută sub numele de Ambalare de Reper (Landmark Wrapping) sau Intervenție în
Peisaj, m-a ajutat să înteleg contrucția de obiect, asamblajul și instalația, și modul in care acestea
pot deveni sursă de inspirație pentru pictură.

Drept urmare am ales ca draperiile mele să constituie elemente deformabile ce îmbracă

structuri rigide, asemeni creațiilor cuplului bulgar, cu deosebirea că ale mele sunt colorate și
conțin modele, ceea ce completează sau complică formele figurilor în compoziție.

Christo și Jeanne-Claude – Copaci îmbrăcați (intervenție în peisaj)

9
 Ajungând la film, ca sursă de inspirație, m-am oprit la Matthew Barney. În urma vizionării
ciclului de filme “Cremaster”, am rămas impresionat de construcția cadrelor, și de formele
puternic colorate ce le populau. Mi-au plăcut foarte mult costumele personajelor propuse de el
pentru că erau executate din materiale diverse, uneori neconvenționale, puse în tandem cu
machiaje stridente și cu elemente de scenografie la fel de inedite.

Matthew Barney – Model costumat pentru unul din filmele ciclului “Cremaster”
(vestimentație si machiaj)

10
 Capitolul2

Asamblajul ca sursă de căutare a compoziției

Dorindu-mi să nu utilizez subiecte și obiecte consacrate, am ales să mă servesc de asamblaj ca

sursă de inspirație. Acest lucru nu este ceva nou, în istoria artei întâlnindu-se deseori cazuri în
care maeștrii s-au servit de scenografii la scară redusă, precum Tintoretto, pentru a suplini lipsa
personajelor vii ce nu puteau poza un timp prea îndelungat, sau pentru a vizualiza mai ușor o
compoziție cu multe repere vizuale.

Asamblajul îmi permite să construiesc formele din materiale alese de mine, sau găsite
întâmplător, fiind sedus atât de geometriile și culorile lor, cât și de posibilitatea de a le pune într-
o relație sau de a le deforma după bunul meu plac.

În general folosesc draperii colorate, cu modele (brocarduri) sau fără, sau alte materiale
deformabile, pe care le așez pe structuri rigide, însoțindu-le și cu obiecte nedeformabile, care să
facă diferența tactilă între materialitați. Uneori folosesc obiecte din carton vopsit cu tempera,
atunci când culorile respective lipsesc în compoziție si nu am la îndemână materiale gata
colorate. Alteori mă folosesc de obiecte gata colate prin lipire sau coasere.

Personajele construite de mine imită figuri umane, pozițiile în care se găsesc simulează viața,
ele fiind o alternativă la figura umană vie.

Odată terminat asamblajul, caut unghiul care îmi permite să realizez compoziția pe suport.
Urmează etapa de contemplare a figurilor, în care observ detaliile cromatice în funcție de unghiul
în care acestea sunt scăldate de lumină, iar aici nu mă grăbesc, acordându-mi suficient timp
pentru înțelegerea imaginii ce urmează a fi descompusă ulterior.

11
12
 Capitolul 3

Între configurație și secvență

În momentul în care mă decid să încep o lucrare sunt preocupat de crearea iluziei volumului, și
aici aleg să folosesc o anumită tehnică ce mă va avantaja în atingerea acestui scop. În cazul de
față, materialitățile asamblajului meu necesită utilizarea culorilor pe bază de ulei, în care am
avantajul reversibilității atunci când doresc să refac o etapă, această acțiune fiind intenționată.

Suportul pe care urmează să lucrez este dependent de tehnica aleasă, iar în cazul de față va fi
pânza. Deoarece imi place să pictez figuri întregi în mărime reală, și ținând cont și de mărimea
asamblajelor, am ales formatul 140/100cm.

Compoziția este gândită încă de la început ca o configurație, în care se cunosc elementele de

bază, precum structura formelor, reperele componentelor (personajelor), ecranele, unitatea de
lumină, contrastele cromatice, și impresiile subiective care mă vor ajuta să redau expresivitatea.

Pașii care urmează constituie secvențele din care este alcătuită configurația, secvențe care au
un caracter convergent. Aici este de menționat că o configurație cum este obiectul ce urmează a
fi reprodus prin pictură, este alcătuită dintr-o multitudine de secvențe, o parte dintre acestea
neputând fi utilizate în redarea bidimensională, ce constituie limita suportului fizic (pânza), din
cauză că imaginea nu poate fi privită din toate unghiurile simultan. Și atunci nu ne rămâne decât
să utilizăm secvențele dintr-o singură poziție de observație. În general, așa cum am afirmat
anterior, secvențele au un caracter convergent, constituind etape ce se succed într-o anumită
ordine: desen sau camaieu, eboșări succesive, modelare a formei, saturarea tonurilor prin
modulație, ștergere și/sau redesenare dacă este cazul, și la final figurarea ornamentelor prin
desen de precizie.

Concluzionez prin afirmația că un parcurs complet urmat de mine, începe de la o configurație

ca sumă de proiecții venite din subconștient, stimulate vizual de asamblaj, pe care o plasez pe
suport prin schițare, iar prin etapele secvențiale convergente materializez configurația. Cu alte
cuvinte, o configurație pe care o vizualizez va fi descompusă în secvențe, care la rândul lor o vor
recompune ulterior pe suport.

13
 Capitolul 4

Secvențe de lucru

Înaintea începerii unei lucrări prefer să fac desene la o scară mai mică pentru a mă acomoda
cu formele și cu ornamentele ce urmează să fie desenate peste modeleu.

Prima etapă, când mă decid să încep lucrul în culoare, este reprezentată de încadrarea
configurației în spațiul suportului. Ea se realizează prin desenare, stabilindu-se limitele formei și
poziționarea ei pe suport.

Urmează apoi câteva stadii de eboșare, în care se precizează ecranele, după care începe
construcția volumelor saturând progresiv, ștergând și redesenând când este cazul.

Etapa finală este cea de ornamentare, în care am încercat să reproduc tehnic desenarea cu
culoare a modelelor de pe draperii și accentele de pe obiectele rigide.

14
15
16
 Concluzii

Niciodată nu aleg titlul la începutul lucrului, păstrez acest moment pentru final, deoarece
numai atunci mi se revelează adevarata identitate a subiectului. La fel se întâmplă și cu
asamblajul, nu știu ce va reprezenta, sau cu ce va semăna, până când nu mă apuc să-l contemplu.
Trebuie să menționez faptul că în nici una dintre reprezentări elementele anatomice sau obiectele
însoțitoare nu vor fi evidente, si nici pozițiile lor nu vor respecta întru totul configurația reală, așa
cum oricine s-ar aștepta, lăsând privitorului libertatea de a-și imagina singur detaliile.

Exercițiul meu cu asamblaje s-a concretizat în patru lucrări ce înfățișează personaje de epocă,
denumirile lor fiind inspirate în urma asemănării lor cu imagini sau descrieri din istorie.

Bunăoară, prima lucrare înfățișează un cavaler din timpul cruciadelor purtând armură si lance
pentru turnir. A doua reprezintă un împarat chinez înveșmântat în galben, culoare pe care avea
voie să o poarte doar el. În a treia lucrare avem de-a face cu două personaje desprinse din
romanul lui Miguel de Cervantes, Don Quijote de La Mancha și scutierul său Sancho Panza, iar
în cea de a patra, personajele alcătuiesc un cuplu burghez dintr-o perioada istorică nedeterminată.

În încheiere concluzionez cu faptul că această experiență m-a ajutat să găsesc soluții

compoziționale improvizând și folosind orice element întâlnit de mine accidental.

17
Cavaler, ulei/pânză, 140/100cm

18
Împărat chinez, ulei/pânză, 140/100cm

19
Don Quijote și Sancho Panza, ulei/pânză, 140/100cm

20
Cuplu burghez, ulei/pânză, 140/100cm

21
 Bibliografie

1. Barney Matthew, Cremaster, ciclu de cinci filme artistice, 1994-

2002
2. Gombrich Ernest, Istoria artei, Editura PRO, București, 2007
3. Lăzărescu Liviu, Pictura în ulei, Editura Sigma Plus, Deva, 1996
4. Sylvester David, Francis Bacon Fragments of a portrait, interview,
BBC, 1966

22