Sunteți pe pagina 1din 1

Ion Vinea (1895-1964).

Poet si prozator, unul dintre cei mai importanti exponenti ai


modernismului si avangardismului romanesc, spirit iconoclast, care isi amana debutul
editorial in poezie, cu "Ora fantanilor", pana in anul mortii. infiinteaza, inca de cand era
elev, o revista, "Simbolul", impreuna cu Marcel Iancu si Tristan Tzara. Aici debuteaza cu
o serie de poezii originale, "Sonet", "Lewdness", "Mare". "Cronica" este o alta revista,
infiintata in 1915, impreuna cu Tristan Tzara. Publica la "Umanitatea", "Cuvantul liber",
"Adevarul literar si artistic". Cele mai importante poezii le publica in "Contimporanul",
revista devenind o reduta a avangardismului si a constructivismului, in 1925 debuteaza
editorial cu un volum de proze, "Descantecul si Flori de lampa", urmat de "Paradisul
suspinelor" (1930). Unele poezii ale sale sunt culese in "Ora fantanilor", in anul 1964.
Romanul "Lunatecii" apare postum, in anul 1965,  in timp ce "Venin de mai" (1941-
1944) a ramas neincheiat. in anii 1957, 1958 traduce din Shakespeare si din Edgar Allan
Poe. Un personaj simptomatic, expresionist, este Lucu Silion, din "Lunatecii", supus
degradarii treptate, in timp- ce Andre Miile, din romanul neterminat "Venin de mai", pare
un dublu al lui Lucu Silion.

Manifest activist catre tinerime

"Manifest activist catre tinerime", aparut in revista "Contimporanul" in anul 1924,


prezinta protestul violent al avangardei fata de vechile modele poetice, vinovate, in
conceptia constructivismului, de toate esecurile artistice, sociale si politice ale vremii.
"Jos Arta/ caci s-a prostituat!" proclama insurectional poetul, facand o trecere metaforica
in revista a sucombarii tuturor artelor, care mai de care mai vinovate de criza sensibilitatii
si a constiintei moaeme a omului. Pe aceasta linie a negatiei absolute, poezia nu e decat
un fetis, "un tease de stors glanda lacrimala/ a fetelor de orice varsta", teatrul, "o reteta
pentru melancolia negustorilor de conserve", literatura, "un clistir rasuflat", iar
dramaturgia "un borcan de fetusi fardati", forme literare deci false, obosite, muribunde.

Nici celelalte arte nu sunt scutite de calificari ce le vizeaza deprecierea iremediabila sau
inutilitatea: pictura este "un scutec al naturii", sculptura e "stiinta pipairilor dorsale",
arhitectura, "o antrepriza de mausoleuri inzorzonate", servind, prin kitsch, trecutul,
moartea, comemorarile anonimilor lipsiti de insemnatate. Politica, cea mai decazuta
manifestare umana, este "indeletnicirea cioclilor si samsarilor." Peste toate, ca o nefasta
aureola, luna este "o fereastra de bordel", care hraneste in promiscuitate pe toti
"intretinutii banalului" si pe "flamanzii din furgoanele artei".

"Manifestul" proclama disparitia formelor traditionale de arta, "moartea romanului-


epopee si a romanului psihologic", cerand innoirea radicala a sensibilitatii estetice,
"minunea cuvantului nou si plin de sine", "teatrul de pura emotivitate", "artele plastice
libere de sentimentalism", "starpirea individualismului ca scop", prin eliberarea de orice
canoane de creatie. Ion Vinea exalta, in contrapondere, "marea faza activista industriala",
care va da o noua fata civilizatiei romanesti, prin inlaturarea "bizantinismului", a
anacronismelor de tot felul. Pentru aceasta, el cere gesturi radicale: "Sa starpim prin forta
dezgustului propagat, stafiile care tremura de lumina./ Sa ne ucidem mortii!"