Dileme etice in organizatii.

Despre echitate şi discriminare in MRU

Etica managerială poate fi considerată un cod de principii morale care stabilesc ceea ce este bine
şi rău, corect şi incorect, responsabil şi iresponsabil, în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor
manageriale. Luarea oricărei decizii trebuie să aibă o componentă etică în conformitate cu legile
şi normele adoptate la nivelul unei comunităţi.

În sfera organizațiilor, comportamentul etic managerial este acela care se manifestă în

conformitate nu numai cu legea,ci şi cu un larg set de principii morale, comune întregii societăţi.
Managerii care acţionează etic pot avea un impact pozitiv deosebit asupra tuturor oamenilor cu
care interacţionează.

Cele mai multe probleme de morală sunt legate de managementul resurselor umane.
Problemele care apar în managementul resurselor umane sunt legate, în principal, de fenomenul
discriminării, fenomen opus echităţii. Discriminarea este practica ilegală de a trata mai puţin
favorabil pe unii indivizi în comparaţie cu alţii, din cauză că sunt diferiţi ca gen, origine rasială
şi etnică, religie şi convingeri,disabilitate, orientare sexuală, vârstă şi alte tipuri de discriminări.
În organizaţii, nu trebuie să absolutizăm aceste principii căci există excepţii prin care
discriminarea poate fi permisă - pe considerente de adecvare profesională, atunci când cerinţele
de post impun anumite calităţi, aptitudini şi abilităţi personale.
În continuare voi prezenta mai in detaliu cateva tipuri de discriminari din cele mentionate
anterior.
Discriminările legate de vârstă. Sunt foarte frecvente cazurile în care persoanele cu
vârstă mai mare de 50 de ani sunt tratate discriminatoriu în situaţiile de muncă. De asemenea,
sunt foarte dese situaţiile în care, în anunţurile de la mica şi marea publicitate pentru angajare,
apare menţionată–ca o condiţie de participare la procesul de selecţie–limita de vârstă (de obicei
maximum 35 de ani), fără o legătură clară cu caracteristicile specifice postului.
Discriminări pe baze etnice şi religioase Diversitatea culturalǎ s-a dezvoltat lent în
multe sectoare, minoritǎţile etnice continuând sǎ predomine mai mult în ocupaţiile slab plǎtite,
precum şi în ramurile industriale mai puţin prospere.
Discriminarea pe baza orientării sexuale. Deşi, din punct devedere juridic, situaţia
LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) este acceptabilă,discriminarea bazată pe orientarea
sexuală rămâne prezentă atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la locul de muncă. Cei care aparţin
acestor categorii sociale sunt nevoiţi, de cele mai multe ori, să ascundă acest lucru, pentru că
altfel ar risca să-şi piardă locul de muncă.
Discriminările privind persoanele cu handicapuri. Cu toate cǎ vine greu de crezut cǎ
un handicap sau dizabilitate nu are nicio implicaţie practicǎ din punctul de vedere al
performanţei de muncǎ, în multe situaţii exact aşa şi este.
Persoanele cu handicap sunt percepute a fi discriminate în principal în relaţia cu
angajatorii, în accesarea locurilor publice (inclusiv şcolilor) şi în relaţia cu autorităţile.
Atitudinea faţă de persoanele care au o dizabilitate diferă în funcţie de tipul dizabilităţii. Astfel,
distanţa socială faţă de persoanele cu un handicap fizic este mult mai mică decât în cazul
handicapului psihic.

Discriminările sexuale. Stereotipia sexuală se referă la prejudecăţi care pot afecta

deciziile de personal, generate de modul tradiţional de a acorda un anumit statut social unei
persoane şi de a-i judeca comportamentul în funcţie de sex. În acest context, managementului
resurselor umane îi revine sarcina creării cadrului organizaţional pentru asigurarea egalităţii de
şanse între femei şi bărbaţi, ceea ce presupune luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi
aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin, respectiv feminin şi tratamentul egal al
acestora.

În măsura în care organizaţiile se angajează să revizuiască şi să actualizeze practicile de

management al resurselor umane, trebuie totuşi să fim conştienţi de faptul că existenţa acestor
acţiuni nu garantează şi aplicarea lor, devenind imperativă monitorizarea gradului de
implementare acestora. Responsabilitatea pentru elaborarea, revizuirea, actualizarea şi
monitorizarea respectării politicilor nondiscriminatorii în cadrul organizaţiilor revine în mod
cert departamentului de resurse umane.

Dileme etice pot avea legatura cu:

Discriminare
Hartuire sexuala
Practicile corupte
Salariile directorilor
Spionajul
Spatiul privat al angajatului
Conditiile de munca
Conflictul de interese ale angajatilor
Asigurarea bunastarii la locul de munca al angajatilor