Esentialul Pentru Titularizare II

Esentialul pentru reusita
examenului de titularizare in
invatamant la disciplina Educatie
Fizica si Sport
Metodica predarii - Didactica Educatiei

Fizice si Sportului
Profesor , Stoica Aurel Nicolae

Campulung Muscel , Arges -2021
1
CUPRINS
I.Finalităţile educaţionale în ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR................................................................5
Cicluri curriculare:.......................................................................................................................................................5
Obiectivele cadru:.......................................................................................................................................................5
Obiective de referinţă sunt specifice fiecărei clase...................................................................................................6
II. CONŢINUTUL PROGRAMEI..................................................................................................................6
III. FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE E.F. ÎN CICLUL PRIMAR:................................................7
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ pentru învăţământul primar.........................................8
I.STRUCTURA CURRICULUMULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL:...............................................8
II. FINALITĂŢILE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIMNAZIAL:....................................................................................9
Obiective cadru :.......................................................................................................................................................10
Obiective de referinţă (specifice):.............................................................................................................................10
III. CONŢINUTURILE INSTRUIRII,............................................................................................................11
IV.Standardele curriculare de performanţă...........................................................................................12
V. FORME DE ORGANIZARE ALE ACTIVITĂŢII:........................................................................................12
I.STRUCTURA CURRICULUMULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
LICEAL......................................................13
TIPURI DE C.D.S.....................................................................................................................................13
OPŢIONALUL DE APROFUNDARE,.............................................................................................................................13
OPŢIONALUL DE EXTINDERE,...................................................................................................................................13
OPŢIONALUL CA DISCIPLINĂ NOUĂ..........................................................................................................................13
OPŢIONALUL INTEGRAT............................................................................................................................................13
PROGRAMA PENTRU OPŢIONAL...............................................................................................................................13
PENTRU CLASA a-IX-a..........................................................................................................................................13
PENTRU CLASELE a- X-a – a-XII-a:.......................................................................................................................13
II.FINALITĂŢILE LICEULUI.......................................................................................................................14
III.cicluri curriculare (liceu):...................................................................................................................15
24. II. curriculumului la decizia şcolii, la EFS - Elaborarea şi utilizarea.........................................16
CURRICULUM-UL LA DECIZIA ŞCOLII CUPRINDE:....................................................................................16
Curriculum elaborat în şcoală care cuprinde oferta de opţionale:.........................................................16
I. CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII ÎN Învăţământul primar şi gimnazial...........................................16
1.Curriculum aprofundat...........................................................................................................................................16
2.Curriculum extins...................................................................................................................................................16
3.Opţional la nivelul disciplinei.................................................................................................................................17
4.Opţional la nivelul ariei curriculare........................................................................................................................17
5. Opţional la nivelul mai multor arii curriculare......................................................................................................17
II. CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII ÎN Învătământul liceal................................................................17
1.Curriculum aprofundat...........................................................................................................................................17
2.Curriculum extins...................................................................................................................................................18
3. Opţional ca disciplină nouă...................................................................................................................................18
4. Opţional integrat...................................................................................................................................................18
III. Programa de opţional.......................................................................................................................18
IV. Măsuri pentru creşterea şanselor de acordare a orelor din C.D.S. la educaţie fizică.....................19
Calendarul disciplinelor opţionale............................................................................................................................19
2
25. LOVITURA DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI(VOLEI) - ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE
ATAC........................................................................................................................................20
7.Lovitura de atac din zona 4 si zona 2, din minge ridicata de un jucator din zona 3; 2x1min,
pauza 1min;..............................................................................................................................20
26. BLOCAJUL(volei) - ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE APARARE...................................20
7. Pasă la ridicător, ridicare, atac dirijat, blocaj în 2 pe zona 2 a terenului A şi blocaj individual în
zona 2 a terenului B; cel care a atacat rămâne la blocaj (sau rotează spre dreapta) şi trece la
coada şirului opus, 2-3x3min, pauză 2min..................................................................................20
27.SĂRITURa ÎN LUNGIME CU ELAN CU 1 ½ PASI – INVATARE.....................................................20
28.EXERCIŢII, PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ,....................................................21
29.SĂRITURA CU SPRIJIN DEPĂRTAT LA CAPRA DE GIMNASTICĂ – invatare................................22
30.EXERCIŢII, PENTRU ÎNVĂŢAREA ARUNCĂRII MINGII DE OINĂ.................................................22
31.EXERCIŢII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII COORDINATIVE (ÎNDEMÂNĂRII)...................23
32. EXERCIŢII, PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, EXECUTATE LA BANCA DE
GIMNASTICĂ.................................................................................................................................................24
33.EXERCITII, PENTRU DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA, EXECUTATE LA SCARA FIXA..........24
34.EXERCITII, PENTRU INVATAREA STANDULUI PE CAP DIN GHEMUIT........................................24
28. METODICA ÎNVĂŢĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ŞI PROCEDEE TEHNICE DIN
GIMNASTICĂ..............................................................................................................................25
2. SĂRITURĂ CU ROSTOGOLIRE ÎNAINTE PESTE LADA ÎN LUNGIME......................................................................27
Podul de jos ( din culcat dorsal )...............................................................................................................................27
Podul de sus, din stând depărtat..............................................................................................................................28
Podul din stând pe mâini...........................................................................................................................................28
d) Sfoara înainte......................................................................................................................................................29
e) Sfoara laterală......................................................................................................................................................29
a) Cumpăna înainte..................................................................................................................................................30
Cumpăna înapoi........................................................................................................................................................30
Stând pe omoplaţi.....................................................................................................................................................30
Stând pe cap din ghemuit.........................................................................................................................................31
Stând pe cap din sprijin ghemuit pe un picior, cu elan.............................................................................................32
Stând pe cap din sprijin depărtat, din forţă..............................................................................................................32
Stând pe mâini cu elan, din poziţia stând.................................................................................................................32
Stând pe mâini din forţă cu plecare din sprijin depărtat..........................................................................................33
RULĂRILE...................................................................................................................................................................34
a) Rostogolire înainte DIN GHEMUIT IN GHEMUIT(cu corpul grupat )...................................................................34
Rostogolire înainte din săritură.................................................................................................................................35
Rostogolire înapoi DIN GHEMUIT IN GHEMUIT........................................................................................................35
Rostogolire înapoi cu picioarele depărtate...............................................................................................................35
Rostogolire înapoi cu picioarele apropiate...............................................................................................................36
Rostogolire înainte cu picioarele depărtate.............................................................................................................36
Rostogoliri înapoi peste umăr ( cilindrul).................................................................................................................37
RĂSTURNĂRI.........................................................................................................................................38
Roata laterală............................................................................................................................................................38
METODICA ÎNVĂŢĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ŞI PROCEDEE TEHNICE ATLETISM..................38

ALergare REZISTENTA...........................................................................................................................38
a) Pasul alergător, lansat în tempo moderat ( pasul alergător de semifond şi fond).............................................38
ALERGARE DE VITEZA............................................................................................................................39
3
Pasul alergător de accelerare....................................................................................................................................39
Pasul alergător lansat de viteză................................................................................................................................40
Startul de jos şi lansarea de la start..........................................................................................................................40
4.SĂRITURA ÎN LUNGIME......................................................................................................................41
5.SĂRITURA ÎN ÎNĂLŢIME PRIN ROSTOGOLIRE VENTRALĂ.....................................................................42
6.SĂRITURA ÎN ÎNĂLŢIME CU RĂSTURNARE DORSALĂ..........................................................................43
GIMNASTICA ZILNICĂ................................................................................................................................................45
GIMNASTICA COMPENSATORIE................................................................................................................................45
GIMNASTICA DE ÎNVIORARE.....................................................................................................................................45
RECREAŢIA ORGANIZATĂ..........................................................................................................................................45
MOMENTUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ, minutul de educaţie fizică.................................................................................45
ACTIVITĂŢI TURISTICE...............................................................................................................................................45
ACTIVITĂŢI COMPETIŢIONALE "PENTRU TOŢI".........................................................................................................45
SERBĂRI.....................................................................................................................................................................45
23. JOCURILE DE MIŞCARE ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ..........................................................45

SARCINILE JOCURILOR:..............................................................................................................................................46
CERINŢE METODICE GENERALE :..............................................................................................................................46
LOCUL JOCULUI în lecţia de educaţie fizică...............................................................................................................47
Subiecte rezolvate examen national titularizare 2004........................................................................50
Subiecte rezolvate examen suplinire august 2011..............................................................................90
Programa in vigoare pentru examenul national de titularizare ..........................................................96
Bibliografie ......................................................................................................................................102
4
I.FINALITĂŢILE EDUCAŢIONALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR:
- asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copii;

- formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare;
- înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe, capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea
efectivă şi creativă la mediul social natural şi să permită continuarea educaţiei;
CICLURI CURRICULARE:
1. ciclul achiziţiilor fundamentale, durata 3 ani, care cuprinde: grupa pregătitoare pentru
şcoală, clasa I, II, având ca obiective: asimilarea elementelor de bază ale principalelor
limbaje convenţionale; stimularea copilului în vederea perceperii, cunoaşterii şi stăpânirii
mediului apropiat; stimularea potenţialului creativ al copilului, a intuiţiei şi imaginaţiei;
formarea motivării pentru învăţare;
2. ciclul de dezvoltare, durata 4 ani, include clasa a-III-a - a-VI-a şi urmăreşte
următoarele obiective: dezvoltarea achiziţiilor lingvistice şi încurajarea folosirea
limbilor pentru exprimarea în situaţii variate de comunicare; dezvoltarea unei
gândiri structurale şi a competenţei de aplica în practică rezolvarea de probleme;
familiarizarea cu o abordare pluridisciplinară a domeniilor cunoaşterii;
încurajarea talentului, experienţei, a expresiei în diferite forme de artă; formarea
responsabilităţii pentru propria dezvoltare şi sănătate; formarea unei atitudini
responsabile faţă de mediu; construirea unui set de valori consonante cu o
societate democratică şi pluralistă.
Ţinând cont de cele prezentate, toate disciplinele au fost nevoite să-şi reconsidere şi să-şi re
definească obiectivele şi automat să-şi restructureze conţinuturile, pentru a fi în concordanţă cu
obiectivele generale ale ciclurilor curriculare.
Astfel de modificări au survenit şi în cadrul disciplinei ( arie curriculară) Educaţie fizică şi
sport, fiind arie curriculară independentă datorită influenţelor benefice pe care le exercită
asupra organismului copilului aflat în plin proces de dezvoltare şi formare.
OBIECTIVELE CADRU:
 Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor şi formarea deprinderilor

igienico-sanitare;
Programa şcolară la acest nivel de vârstă stabileşte obiective şi din sfera afectivă şi
atitudinală astfel: elrvii trebuie să manifeste grijă constantă faţă de propria sănătate; să manifeste
consecvenţă în păstrarea stării de igienă personală şi colectivă; să adopte un comportament
disciplinat şi să respecte din proprie iniţiativă regulile de evitare a accidentelor.
Cunoştinţele, capacităţile şi atitudinile specifice acestui obiectiv nu se constituie în unităţi de
învăţare dar se realizează prin toate acţiunile desfăşurate de elevi în decursul tuturor lecţiilor. De
asemenea trebuie valorificate cunoştinţele acumulate de elevi prin celelalte discipline, din celelalte
arii curriculare referitoare la om. În cei patru ani ai ciclului primar elevii trebuie să acumuleze
cunoştinţe referitoiare la:
1. Semnele obiective şi subiective ale stării de sănătate;
2. Reguli care pot influenţa starea de sănătate;
3. Reguli de igienă personală şi colectivă în practicarea exerciţiilor fizice;
4. Cauzele care pot genera producerea de accidente.
 Influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului şi dezvoltarea calităţilor
motrice de bază;
Acest obiectiv urmăreşte educarea şi formarea unei atitudiniresponsabile faţă de propria
dezvoltare şi sănătate. Pentru aceasta este necesar ca elevii să fie conştientizaţi prin acţiuni ca:
5
expunerea unor planşe care să ilustreze atât posibilele deficienţe de postură cât şi poziţiile corecte şi
parametrii morfologici şi funcţionali normali; să lise dea posibilitatea elevilor de a afla singuri
parametrii morfologici uzuali (înălţime, greutate); să fie învăţaţi să-şi controleze FC şi FR.; să se
recomande părinţilor să-şi supravegheze copii şi să-i atenţioneze privitor la poziţiile adoptate în
diverse situaţii; verificarea vestimentaţiei copiilor în funcţie de condiţiile atmosferice; se
recomandă realizarea unui regim alimentar care să favorizeze procesele de creştere şi dezvoltare
 Dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi aplicativ-utilitare şi sportive elementare;
 Formarea obişnuinţei de efectuare independentă a exerciţiilor fizice;
Acest obiectiv cadru se realizează pe baza conţinuturilor predate care sunt corelate cu
posibilităţile elevilor de a le folosi în activităţile din timpul lor liber.
 Dezvoltarea spiritului de echipă şi a colaborării, în funcţie de un sistem de reguli
acceptate;
Prin conţinutul şi formele specifice de organizare, educaţia fizică şi sportul contribuie la
formarea trăsăturilor de personalitate. Astel, elevii sunt puşi în situaţii diverse: să organizeze, să
conducă anumite activităţi atenuîndu-se spiritul individualist sau chiar să se subordoneze unor
rguli impuse de anumite situaţii.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ SUNT SPECIFICE FIECĂREI CLASE.
Realizarea acestor obiective este condiţionată de activitatea cadrului didactic-

învăţător/institutor, care trebuie să fie complexă, sistematică, adecvată nivelului de înţelegere a
copiilor din toate punctele de vedere, luând în considerare şi activitatea desfăşurată cu părinţii.
II. CONŢINUTUL PROGRAMEI

-trebuie considerat ca un mijloc de realizare a obiectivelor propuse şi implicit a finalităţilor şi nu ca
un scop în sine:
 Capacitate de organizare: formarea unor deprinderi de ordine şi disciplină, conştientizarea
asupra activităţii care se va realiza; se folosesc exerciţiile de front şi formaţii de pe loc şi din
deplasare, jocuri de atenţie;
 Dezvoltare armonioasă:
- urmărim formarea unei ţinute corecte, estetice, prevenirea atitudinilor deficiente, corectarea lor;
formarea bazelor generale ale mişcării (caracteristici temporale, spaţiale, spaţio-temporale şi
dinamice);
- acţionăm ţinând cont de: succesiunea metodică a utilizării exerciţiilor de dezvoltare armonioasă,
realizate analitic şi selectiv, cu accent pe dezvoltarea musculaturii spatelui; să se evite exerciţiile
unilaterale, poziţiile statice cu menţinere îndelungată; se vor evita eforturile de lungă durată,
săriturile de la înălţimi prea mari şi aterizările dure;
- se vor utiliza obiecte portative, care pot trezi interesul pentru mişcare (mingi, corzi, cercuri,
bastoane);
- se recomandă utilizarea acompaniamentului muzical;
- se va ţine cont de următoarele principii: de la uşor la greu; de la simplu la complex; de la
cunoscut la necunoscut;
- se vor concepe complexe de exerciţii care trebuie reţinute de elevi şi vor fi evaluate ;
 Calităţi motrice de bază:
- se urmăreşte: dezvoltarea diferitelor forme de manifestare a vitezei: reacţie-decizie, execuţie,
repetiţie; educarea atenţiei, concentrării;
- se urmăreşte dezvoltarea capacităţii coordinative;
- se urmăreşte dezvoltare rezistenţei generale cardio-respiratorie (aerobe);
- se urmăreşte dezvoltarea forţei generale a musculaturii aparatului de susţinere; a puterii;
Conţinut:
- pentru viteză: acţiuni motrice simple, cunoscute, executate de pe loc, la comandă; acţiuni din
deplasare; alergare accelerată pe 15-30 m; jocuri; ştafete;
6
- pentru îndemânare: exerciţii cu creşterea treptată a complexităţii; ştafete, parcursuri, jocuri de
mişcare;
- pentru rezistenţă: alergare în tempo uniform şi moderat (1min.30”-3-4min.), alergare în tempo
variat (4-6 min.); jocuri motrice, ştafete cu număr mai mare de repetări;
- pentru forţă: complexe de exerciţii pentru dezvoltare fizică libere şi cu obiecte portative;
exerciţii de aruncare cu obiecte mai grele; sărituri la coardă; parcursuri aplicative cu deprinderile
aplicative cunoscute;
Se recomandă: dozarea corectă a efortului, prin parametrii săi: volum, intensitate şi
complexitate; să se respecte alternanţa dintre solicitare şi refacere; se recomandă utilizarea
eforturilor dinamice şi mai puţin cele statice;
 Deprinderi motrice de bază, aplicativ-utilitare şi elementar sportive:
- se urmăreşte formarea mecanismului de bază al deprinderilor motrice de bază :mers, alergare,
săritură, aruncare-prindere; aplicativ utilitare: căţărare-escaladare, echilibru, târâre, ridicare şi
transport de greutăţi, tracţiune şi împingere; elementar sportive (gimnastică, atletism, jocuri
sportive, sporturi alternative);
- se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de generalizare şi aplicare a celor însuşite, în cadrul unor
acţiuni globale; vor determina creşterea posibilităţii de adaptare la mediul natural şi social.
Conţinut:
Este specificat în curriculum, pentru fiecare deprindere în parte, pentru fiecare clasă;
Pentru a realiza finalităţile propuse la nivelul acestui ciclu se vor utiliza strategii didactice,
metode şi procedee didactice adaptate vârstei de 6/7-10/11 ani.
Se recomandă utilizarea activităţii frontale corelate cu cea pe grupe şi activitatea individuală.
III. FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE E.F. ÎN CICLUL PRIMAR:

 lecţia de educaţie fizică;
 extensia
 opţionalul;
 momentul de educaţie fizică;
 recreaţia organizată;
 plimbări, excursii;
 serbări şi demonstraţii sportive;
În ciclul primar sunt alocate în planul cadru 2-3 ore/săpt. şi 1 oră opţional, pentru aria
curriculară Educaţie fizică şi sport. În cazul în care se acordă 3 ore de educaţie fizică, se impune
realizarea conţinutului din programă cu asterisc iar clasa numai poate avea disciplină opţională;
există posibilitatea opţionalului în momentul în care învăţătorul trece la 2 ore de educaţie fizică, în
acest caz opţionalul poate fi tot o disciplină sportivă, sau nu;
Opţionalul, poate fi o disciplină nouă, care vizează pregătirea elevului într-un domeniu nou,
necuprins în programă, sau opţional integrat, care cuprinde discipline ne integrate într-o arie
curriculară (“ Euritmie”, dans clasic, dans modern, pantomimă).
Pentru realizarea acestor opţionale se întocmesc programe speciale, cu conţinuturi specifice şi cu
probe de verificare adecvate conţinutului. În catalog, opţionalul, se trece într-o rubrică specială.
Programa pentru disciplina opţională cuprinde:
Argument:
Obiectiv cadru:
Obiective de referinţă şi exemple de activităţi de învăţare,
Conţinuturi;
Evaluarea;
Bibliografie;
7
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PRIMAR
EDUCAŢIE FIZICĂ
Obiective cadru Standarde
1. Menţinerea stării optime de sănătate a S1. Exemplificarea a două activităţi desfăşurate

elevilor şi creşterea capacităţii de în scopul menţinerii stării proprii de sănătate
adaptare a acestora la factorii de mediu
2. Armonizarea propriei dezvoltări fizice S2. Executarea unui complex de dezvoltare
şi prevenirea instalării abaterilor fizică alcătuit din patru exerciţii posibilităţile
posibile de la aceasta individuale
S3. Prezentarea câte unui exerciţiu pentru prevenirea
instalării abaterilor de la postura corectă, pentru
spate, membrele inferioare, abdomen
3. Extinderea fondului propriu de S4. Aplicarea, în cadrul unei ştafete, a două

deprinderi motrice de bază, aplicativ- deprinderi motrice de bază, dintre alergare,
utilitare şi sportive elementare şi săritură, aruncare-prindere
dezvoltarea calităţilor motrice aferente
S5. Aplicarea, în cadrul unei ştafete, a două
deprinderi aplicativ-utilitare dintre târâre,
escaladare, transport, tracţiune
S6. Demonstrarea nivelului de dezvoltare a
calităţilor motrice, raportat la valorile
determinate prin evaluarea predictivă la
începutul ciclului de şcolaritate
S7. Aplicarea deprinderilor sportive elementare
însuşite în cadrul unei discipline sportive, cu
respectarea regulamentului specific şi adecvarea la
sistemul de relaţii cu partenerii şi cu adversarii
I.STRUCTURA CURRICULUMULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL:

Considerăm necesar menţionarea profilului de formare a adolescentului absolvent al şcolii
obligatorii, acest profil, fiind o componentă reglatoare a Curriculumului naţional ;
Absolvenţii învăţământului obligatoriu trebuie:
 să demonstreze gândire creativă, prin: utilizarea evaluarea şi ameliorarea permanentă a unor
strategii proprii pentru rezolvarea de probleme; elaborarea unor modele de acţiune şi de luarea
deciziilor adecvate într-o lume dinamică; formarea şi utilizarea unor deprinderi de judecată
critică; folosirea unor tehnici de argumentare variate în contexte sociale diferite;
 să folosească diverse modalităţi de comunicare în situaţii reale, prin: dobândirea deprinderilor
specifice achiziţiilor fundamentale şi aplicarea lor efectivă în procesul comunicării; formarea şi
utilizarea deprinderilor de comunicare socială, verbal şi non-verbală; cunoaşterea şi utilizarea
eficientă şi corectă a codurilor, a limbajelor şi a convenţiilor aparţinând terminologiei diferitelor
domenii ale cunoaşterii;
 să înţeleagă sensul apartenenţei la diverse tipuri de comunităţi, prin: participarea la viaţa
socială a clasei, a şcolii şi a comunităţii locale din care fac parte; identificarea drepturilor şi a
responsabilităţilor care le revin în calitate de cetăţeni ai României şi reflecţia asupra acestora;
8
înţelegerea şi evaluarea interdependenţelor dintre identitate şi alteritate, dintre local şi naţional,
dintre naţional şi global;
 să demonstreze capacitate de adaptare la situaţii diferite, prin: folosirea unei varietăţi de
limbaje şi de instrumente pentru a transmite idei, experienţe şi sentimente; cunoaşterea
diferitelor roluri sociale şi a implicaţiilor acestora asupra vieţii cotidiene; demonstrarea
capacităţii de a lucra în echipă, respectând opiniile fiecăruia; exprimarea voinţei de a urmări un
ţel prin mijloace diferite;
 să contribuie la construirea unei vieţi de calitate, prin: dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă
de sine şi faţă de semeni, toleranţă, responsabilitate rigoare; formarea şi exprimarea opţiunii
pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată; acceptarea şi promovarea unui mediu natural propice
vieţii; cunoaşterea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului; formularea unor judecăţi
estetice privind diferite aspecte ale realităţii naturale şi sociale; formarea unei sensibilităţi
deschise spre valorile estetice şi artistice;
 să înţeleagă şi să folosească tehnologiile în mod adecvat, prin: folosirea de idei, modele şi
teorii diverse pentru investigarea şi descrierea proceselor naturale şi sociale; folosirea
echipamentelor informatice în calitatea lor de instrumente ale comunicării; cunoaşterea şi
utilizarea tehnologiilor întâlnite în viaţa cotidiană; înţelegerea consecinţelor etice ale dezvoltării
ştiinţei şi tehnologiei asupra omului şi mediului;
 să-şi dezvolte capacităţile de investigare şi să-şi valorizeze propria experienţă, prin:
dezvoltarea unei metodologii de muncă intelectuală şi a capacităţii de explorare a realităţii
înconjurătoare; dobândirea unei culturi a efortului fizic şi intelectual, ca expresie a dorinţei de
realizare personală şi socială;
 să-şi construiască un set de valori individuale şi sociale şi să-şi orienteze comportamentul şi
cariera în funcţie de acestea, prin: demonstrarea competenţei de a susţine propriile opţiuni;
înţelegerea modului în care mediul social şi cultural influenţează ideile şi comportamentele
proprii şi a altora; cunoaşterea şi analiza oportunităţilor oferite de diferite filiere vocaţionale, în
funcţie de aptitudinile individuale; realizarea unor planuri personale de acţiune şi motivarea
pentru învăţarea continuă;
Este perioada de vârstă cuprinsă atât în ciclul de dezvoltare (clasele a-V-a- şi a – VI-) cât şi
în ciclul curricular de observare şi orientare, (clasele a- VII- a, a- VIII- a, a- IX-a) având ca
obiectiv major: orientarea în vederea optimizării opţiunii şcolare şi profesionale ulterioare şi
vizează:
- descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii şi valori în scopul construirii unei
imagini de sine pozitive;
- formarea capacităţii de analiză a setului de competenţe dobândite prin învăţare în scopul
orientării spre o anumită carieră profesională;
- dezvoltarea capacităţii de a comunica, inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate;
- dezvoltarea gândirii autonome şi a responsabilităţii faţă de integrarea în mediul social;
II. FINALITĂŢILE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIMNAZIAL:

1. asigurarea pentru toţi elevii a unui standard de educaţie comparabil cu cel
european: starea de sănătate şi rezistenţă la influenţele nocive ale factorilor
ambientali, dezvoltare fizică armonioasă, capacitate motrică superioară, capacitate
de practicare în condiţii regulamentare a 2 probe atletice, una din ramurile
gimnasticii şi un joc sportiv, stabilizarea obişnuinţei de a practica independent
exerciţiile fizice şi sportul în timpul liber;
2. formarea la elevi a capacităţii de a comunica eficient în situaţii reale folosind limba română,
limba maternă, limbile străine şi diverse limbaje de specialitate;
9
În cadrul activităţilor motrice: educaţie fizică, sport, elevii sunt integraţi în diverse grupuri
şi există necesitatea comunicării pe baza unui limbaj de specialitate, o terminologie specifică
domeniului. De aceea în activitatea didactică profesorul trebuie să transmită elevilor anumite
cunoştinţe de specialitate referitoare la: denumirea poziţiilor şi mişcărilor; tehnica de execuţie a
deprinderilor de bază, aplicativ-utilitare şi cele specifice diferitelor ramuri de sport; parametrii
efortului; regulile de desfăşurare a diferitelor jocuri sportive. Pentru a fixa aceste cunoştinţe
preofesorul trebuie să creeze în lecţii situaţii de învăţare care permită stabilirea unor relaţii de
comunicare între elevi şi între elevi şi profesor. Această capacitate de comunicare se poate stabili
prin folosirea de către profesor a terminologiei specifice domeniului, corectări permanente folosind
acest limbaj, traducerea acestor termeni în limbile străine pe care le studiază elevii, folosirea unor
mijloace audio-video de ultimă generaţie, provocarea unor comentarii referitoare la anumite
evenimente sportive.
3. formarea şi dezvoltarea capacităţii de adaptare şi de integrare în comunitate;
Prin conţinuturile sale, educaţia fizică contribuie la dezvolterea fizică şi psihică a elevilor,
înzestrarea lor cu aptitudini motrice şi deprinderi motrice care să le permită o integrare eficientă în
comunitate. Această finalitate este realizabilă şi pe baza strategiilor didactice folosite de profesor,
adaptate particularităţilor morfo-funcţionale şi motrice ale elevilor săi precum şi diversele forme de
practicare a exerciţiilor fizice.
4. formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social: de toleranţă, de

responsabilitate, de solidaritate;
Conţinuturile educaţiei fizice au o influenţă benefică şi asupra personalităţii elevilor, asupra
educării trăsăturilor pozitive de caracter. În cadrul lecţiilor de educaţie fizică pot apărea manifestări
de individualism, egoism, reacţii negative faţă de arbitraj, agresivitate, faţă de aceste manifestări
profesorul trebuie să ia atitudine şi să găsească metode educative care să le combată (convingerea,
dezaprobarea, exemplul) şi mijloace de sancţionare. În lecţii trebuie cultivate trăsăturile pozitive şi
găsite mijloace de recompensare.
5. asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime în raport cu aspiraţiile şi aptitudinile
elevilor;
6. formarea capacităţilor şi a motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile unei societăţi în
schimbare;
OBIECTIVE CADRU :
 Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate conform particularităţilor de vârstă şi de
sex ale elevilor; acest obiectiv vizează educarea atitudinii de responsabilitate faţă de
propria sănătate şi dezvoltare, adoptarea unui regim igienic, utilizarea factorilor naturali
de călire;
 Dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor necesare desfăşurării activităţilor în
mediul natural şi social; la sfârşitul ciclului gimnazial elevul trebuie să adopte reflex o
postură corectă a corpului în orice situaţie, să rezolve eficient solicitările motrice impuse
de practicarea exerciţiilor fizice cât şi a activităţilor cotidiene;
 Asimilarea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi
de către elevi, în şcoală şi în afara acesteia; la sfârşitul acestui ciclu elevul să posede
capacitatea de a practica în şcoală şi independent, ramurile şi probele sportive însuşite, în
întreceri, concursuri respectând regulamentele oficiale;
 Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale; se impune formarea
prin mijloace specifice a atitudinilor, competenţelor de integrare în grup, de a lucra în
echipă, de a respecta regulile, respectul faţă de cel mai bun;
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ (SPECIFICE):
derivate din obiectivele cadru şi definesc rezultatele aşteptate în urma procesului didactic.
Obiectivele şi exemplele de activităţi de învăţare ( repere de concepere, organizare şi
desfăşurare a lecţiilor) sunt diferenţiate pe clase.
10
III. CONŢINUTURILE INSTRUIRII,
- mijloace de realizare a obiectivelor, sunt minimale şi obligatorii, corespunzând trunchiului
comun:
Calităţi motrice de bază: viteză, îndemânare, forţa, rezistenţa;
Deprinderi motrice de bază, aplicativ-utilitare şi sportive:
MERSUL: deprindere motrică de bază, structurat din mişcări care se succed ciclic şi
reprezintă forma de bază pentru deplasare. În ciclul gimnazial se utilizează variantele de mers, care
urmăresc atât dezvoltarea musculaturii membrelor inferioare cât şi prevenirea şi corectarea unor
atitudini deficiente. Este prezent în lecţia de educaţie fizică, în toate momentele ei.
ALERGAREA: deprindere motrică de bază, reprezintă o modalitate de locomoţie mai rapidă,
are tot o structură ciclică fără sprijin bilateral. Este un mijloc eficace pentru antrenarea aparatului
cardio-vascular şi respirator. În ciclul gimnazial se urmăreşte consolidarea alergării prin utilizarea
diferitelor variante, ţinând cont şi de obiectivele pe care le urmărim.
Dacă elementele din şcoala alergării nu au fost însuşite în ciclul primar, se vor realiza în
clasa a – V - a, ca apoi, până în clasa a-VIII-a să se consolideze.
SĂRITURA: deprindere motrică de bază, constă în desprinderea corpului de sol prin
propulsie, efectuând un zbor ce poate avea traiectorii diferite. Săritura are următoarele faze: elan,
bătaie, zbor şi aterizare. Ca deprindere motrică de bază, săritura are mai multe variante, care se
consolidează în ciclul gimnazial: săritura liberă de pe loc cu desprindere pe două picioare sau de pe
un picior, în lungime, înălţime; sărituri peste obstacole joase; săritură în adâncime; sărituri la
coardă;
ARUNCAREA ŞI PRINDEREA: două deprinderi motrice de bază care trebuie abordate
împreună, întrucât cea dea a doua nu se poate realiza decât dacă există prima. Aceste deprinderi au
mare aplicativitate în sociomotricitatea omului. Obiectele care pot fi aruncate sunt: bulgări de
zăpadă, conuri de brad, mingi de diferite dimensiuni şi greutăţi, cercuri, bastoane;
În ciclul gimnazial se formează abilitatea de a arunca cu ambele mâini, utilizând cele trei tipuri de
aruncare: azvârlire, împingere şi lansare. Se aruncă la distanţă, la ţinta fixă şi se consolidează
aruncările şi prinderile fie pe perechi fie la perete.
Atletismul, ca disciplină sportivă cuprinde mai multe ramuri: alergări, sărituri, aruncări, care
la rândul lor au anumite probe.
Înainte de însuşirea diferitelor probe atletice, elevul îşi va însuşi elementele din şcoala
mersului, alergării, săriturii şi aruncării.
Probele atletice care se învaţă în gimnaziu sunt:
- alergarea de viteză: startul de jos şi lansarea din start; pasul alergător de accelerare; pasul lansat
de viteză; alergarea în turnantă;
- alergarea de rezistenţă: startul din picioare şi lansarea din start; pasul lansat de semifond;
alergarea în pluton; alergare pe teren variat;
- alergarea peste obstacole ( cl. A - VIII- a): atacul obstacolului; ritmul paşilor între obstacole;
- săritura în lungime cu 1 ½ paşi: etalonarea paşilor; bătaia şi desprinderea în zonă precizată;
structura paşilor în aer şi aterizarea;
- săritura în înălţime prin păşire (cl. a- VI-VII-VIII-a): fazele săriturii;
- săritura în înălţime cu rostogolire ventrală (cl. a- VII-VIII-a):etalonarea elanului; bătaia şi
desprinderea; acţiunile specifice zborului şi aterizării;
- aruncarea mingii de oină: de pe loc (cl. a- V- VI-a); cu elan la distanţă (cl. a-VI-VII-VIII-a ):
elanul ; blocarea; mişcarea braţului; traiectoria optimă;
Alergări:
Ordinea în care se abordează însuşirea acestei ramuri atletice este următoarea:
- pasul lansat în tempo uniform şi moderat şi startul de sus;
- pasul alergător de accelerare;
- startul de jos şi lansarea de la start;
- pasul lansat de viteză;
- sosirea;
11
- alergarea pe teren variat;
- alergarea peste obstacole;
Sărituri:
Săritura în lungime cu 1 ½ paşi:
Săritura în înălţime prin păşire:
Aruncări:
Aruncarea mingii de oină la distanţă:
Gimnastica de bază şi artistică:

Gimnastica, ca formă de practicare a exerciţiului fizic şi ca disciplină sportivă dispune de o
multitudine de mijloace, diferit utilizate în funcţie de obiectivele urmărite. Gimnastica cuprinde mai
multe ramuri din care s-au extras conţinuturile procesului instructiv-educativ în E.F., acestea fiind:
gimnastica formativă (gimnastica de bază şi igienică); gimnastica de performanţă (gimnastica
artistică, gimnastica ritmică-sportivă, gimnastica acrobatică şi gimnastica aerobică).
În gimnaziu se utilizează în principal mijloacele gimnasticii de bază şi unele mijloace ale
gimnasticii de performanţă, mijloace pe care le vom trece în revistă în acest curs:
Capacitatea de organizare: exerciţiile de front şi formaţii din mers şi deplasare;
Dezvoltare fizică armonioasă:
Obiective:
- prelucrarea analitică şi selectivă a aparatului locomotor;
- mobilitate şi stabilitate musculară;
- atitudine corporală corectă globală şi segmentară;
- reflexul de postură;
- educarea actului respirator;
- solicitări cardio-vasculare în eforturi diferite, variabile;
Mijloace utilizate:
Deprinderi aplicativ-utilitare:
Târârea; Căţărare-escaladare ; Tracţiune-împingere; Ridicare–transport de greutăţi;
Echilibru;
IV.STANDARDELE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ

-
V. FORME DE ORGANIZARE ALE ACTIVITĂŢII:
 LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ- trunchi comun;
 Aprofundarea;
 Extensia;
 Opţionalul;
 Ansamblul sportiv, activitate de tip extracurricular; se acordă o oră pentru fiecare grupă
constituită pe ramură de sport; se desfăşoară pe specificul antrenamentului sportiv; se realizează
document specifice pentru această activitate;
 plimbări, excursii;
 serbări şi demonstraţii sportive;
 competiţii sportive.
La ora actuală, la nivelul ciclului gimnazial, clasele V-VII, au prevăzute în planul-cadru 2
ore de educaţie fizică, iar clasa a –VIII-a o oră, cu posibilitatea acordării opţionalului.
PROGRAMA pentru disciplina opţională cuprinde:
ARGUMENT:
OBIECTIV CADRU:
Obiective de referinţă şi exemple de activităţi de învăţare,
CONŢINUTURI;
EVALUAREA;
BIBLIOGRAFIE
12
I.STRUCTURA CURRICULUMULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL
Componentele noilor programe se structurează diferit la clasa a – IX- a, care va face parte
din învăţământul obligatoriu, faţă de clasele a- X-a – a- XII (XIII) –a care vor constitui liceul.
Structura diferenţiată pe filiere, profiluri şi specializări precum şi existenţa mai multor planuri-
cadru, conduc la modelarea unor licee cu personalitate proprie.
Planul de învăţământ pentru licee prevede pentru fiecare filieră, profil, specializare şi an de
studiu un număr de ore în trunchiul comun şi un număr de ore pentru disciplinele opţionale
asigurate pe baza ofertei şi la decizia şcolii. Pentru educaţie fizică mai sunt prevăzute şi ore de
ansamblu sportiv, o oră pe săptămână pe o grupă constituită, care poate intra în norma profesorului
şi se poate desfăşura şi sâmbăta.
Trecerea de la un plan - cadru generic la mai multe reprezintă trecerea de la un învăţământ
obligatoriu la un învăţământ axat pe opţiunea elevului de a-şi continua studiile.
TIPURI DE C.D.S.
OPŢIONALUL DE APROFUNDARE,
derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun, care urmăreşte aprofundarea
obiectivelor/competenţelor din curriculum nucleu prin noi unităţi de conţinut;
OPŢIONALUL DE EXTINDERE,
derivat dintr-o disciplină studiată în trunchiul comun, care urmăreşte extinderea
obiectivelor/competenţelor generale prin noi obiective de referinţă/ competenţe specifice şi noi
conţinuturi;
OPŢIONALUL CA DISCIPLINĂ NOUĂ
introduce noi obiecte de studiu;
OPŢIONALUL INTEGRAT
introduce ca obiecte de studiu, noi discipline structurate în jurul unei teme integratoare pentru o
arie curriculară sau pentru mai multe;
PROGRAMA PENTRU OPŢIONAL
PENTRU CLASA a-IX-a

ARGUMENTUL, ½- 1 pagină, se motivează cursul;
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ, se formulează în aşa fel încât să exprime ce poate face
elevul; pentru 1 oră/ săpt. – se formulează 5-6 obiective;
ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE;
LISTA DE CONŢINUTURI;
MODALITĂŢI DE EVALUARE, tipuri de probe: scrise, orale, practice, referate, proiecte
(nu se includ probele ca atare);
Dacă opţionalul se desfăşoară pe mai mulţi ani se formulează şi obiective cadru;
PENTRU CLASELE a- X-a – a-XII-a:
ARGUMENT, ½-1 pagină;
COMPETENŢE SPECIFICE, variază în funcţie de tipul de opţional; se formulează 6-8
competenţe specifice, acestea trebuie corect formulate pentru a defini rezultatele aşteptate în urma
instruirii;
CONŢINUT;
VALORI ŞI ATITUDINI;
SUGESTII METODOLOGICE, vor include tipuri de activităţi de învăţare şi modalităţi de
evaluare;
În cazul în care opţionalul se desfăşoară pe toată perioada liceului se formulează şi
competenţe generale.
PROGRAMA ŞCOLARĂ, ca document curricular urmăreşte să sublinieze rolul reglator al
achiziţiilor elevilor în plan formativ. Ea descrie oferta educaţională a unei anumite discipline pentru
un parcurs şcolar determinat.
13
La ora actuală se urmăreşte:
 focalizarea actului didactic pe achiziţiile finale ale învăţării;
 accentuarea dimensiunilor acţionale în formarea personalităţii elevului;
 definirea clară a ofertei şcolii în raport cu interesele şi aptitudinile elevului precum şi cu
aşteptările societăţii;
În programa şcolară sunt definite două categorii de competenţe (ansambluri structurate de
cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare) : generale, care se definesc pe obiect de studiu şi se
formează pe durata întregului ciclu liceal; specifice, se deduc din cele generale şi se formează pe
durata unui an şcolar;
II.FINALITĂŢILE LICEULUI
-propun formarea unui absolvent în măsură să decidă asupra propriei cariere, să fie capabil
să-şi aleagă propriile trasee de dezvoltare intelectuală şi profesională pentru ca apoi să se integreze
activ în viaţa socială.
Liceul, ca învăţământ secundar superior neobligatoriu trebuie să asigure absolventului:
1) Formarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme pe
baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii.
2) Valorizarea propriilor experienţe, în scopul unei orientări profesionale optime pentru piaţa
muncii şi/sau pentru învăţământul superior.
- în lecţiile de educaţie fizică , elevii sunt puşi în ipostaze variate, în care îşi dezvăluie
capacităţile, trăsăturile intime ale personalităţii.
- Profesorul de educaţie fizică distinge existenţa caracteristicilor individuale şi îi încurajează pe
elevi în dezvoltarea acestora.
3) Dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri diferite: familie, mediu profesional,
prieteni;
4) Dezvoltarea competenţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita socială: comunicare, gândire
critică, luarea deciziilor, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe;
5) Cultivarea expresivităţii şi a sensibilităţii în scopul împlinirii personale şi a promovării unei vieţi
de calitate.
6) Formarea autonomiei morale;
Noutăţi în proiectarea curriculară la nivelul liceului:
 Se acordă prioritate procesului de învăţare şi intereselor elevului;
 Centrarea demersurilor didactice pe formarea şi dezvoltarea competenţelor de bază necesare
pentru continuarea studiilor şi integrarea pe piaţa muncii;
 Diversificarea ofertei curriculare în conformitate cu filierele, profilurile şi specializările
existente şi crearea posibilităţii de a alege;
 Conceperea liceului ca furnizor de servicii educaţionale determinând elevul să-şi aleagă propriul
traseu de învăţare;
 Profesorul, în acest context devine organizator, îndrumător al experienţelor de învăţare;
 Creşterea responsabilităţii liceului faţă de beneficiarii educaţiei;
 Trecerea de la o cultură generală la o cultură funcţională ( specială);
La ora actuală liceul este structurat astfel:
FILIERĂ PROFIL SPECIALIZARE

FILOLOGIE
TEORETICĂ ŞTIINŢE SOCIALE
MATEMATICĂ- INFORMATICĂ
ŞTIINŢE ALE NATURII
TEHNOLOGICĂ TEHNIC ELECTRONICĂ ŞI AUTOMATIZĂRI
ELECTROTEHNIC
TELECOMUNICAŢII
MECANIC
LUCRĂRI PUBLICE – CONSTRUCŢII
14
TEXTILE - PIELĂRIE
CHIMIE INDUSTRIALĂ
PROTECŢIA MEDIULUI
RESURSE NATURALE SILVIC ŞI PRELUCRAREA LEMN
ŞI PROTECŢIA
VETERINAR
MEDIULUI
AGRICOL ŞI AGROMONTAN
INDUSTRIE ALIMENTARĂ
TURISM ŞI ALIMENTAŢIE PUBLI.

SERVICII ECONOMIC, ADMINISTRATIV
POŞTA
SPORTIV
ARTE PLASTICE
ARTE VIZUALE
ARHITECTURĂ
MUZICĂ
ARTE NUZICALE ŞI TEATRU
DRAMATICE
COREGRAFIE
MATEMATICĂ – INFORMATICĂ
MILITAR( M.Ap.N.
MUZICĂ
MATEMATICĂ - INFORMATICĂ
MILITAR( M.I.)
VOCAŢIONAL ŞTIINŢE SOCIALE
ORTODOX
CATOLIC
ADVENTIST
MUSULMAN
TEOLOGIC
PENTICOSTAL
BAPTIST
UNITARIAN
REFORMAT
Bibliotecar- documentarist, instructor-animator,
PEDAGOGIC instructor pentru activit. extraşcolare, pedagog
şcolar;
III.CICLURI CURRICULARE (LICEU):

 Ciclul de observare şi orientare, cuprinde clasele a VII- a – a- IX-a şi urmăreşte orientarea în
vederea optimizării opţiunii şcolare şi profesionale:
- descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii şi valori în scopul construirii unei
imagini de sine pozitive;
- formarea capacităţii de analiză a setului de competenţe dobândite prin învăţare în scopul
orientării spre o anumită carieră profesională;
- dezvoltarea capacităţii de a comunica, inclusiv prin folosirea diferitelor limbaje specializate;
- dezvoltarea gândirii autonome şi a responsabilităţii faţă de integrarea în mediul social;
 Ciclul de aprofundare, clasele a- X-a şi a- XI- a şi urmăreşte adâncirea studiului în profilul şi
specializarea aleasă :
- dezvoltarea competenţelor cognitive, ce permit relaţionarea informaţiilor din domenii înrudite
ale cunoaşterii;
- dezvoltarea competenţelor socio-culturale ce permit integrarea activă în diferite grupuri sociale;
- formarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de acţiunile personale cu impact asupra
mediului social;
- exersarea imaginaţiei şi a creativităţii ca surse ale unei vieţi personale şi sociale de calitate;
 Ciclul de specializare, clasele a- XII –a şi a- XIII –a şi urmăreşte pregătirea în vederea
integrării eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe piaţa muncii:
- dobândirea încrederii în sine şi crearea unei imagini pozitive asupra reuşitei personale;
- luarea unor decizii adecvate în contextul mobilităţii condiţiilor sociale şi profesionale;
15
- înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare a societăţii şi de schimbare socială;
24. II. CURRICULUMULUI LA DECIZIA ŞCOLII, LA EFS - ELABORAREA ŞI

UTILIZAREA.
CURRICULUM-UL LA DECIZIA ŞCOLII CUPRINDE:

 Curriculum nucleu aprofundat:
- pentru elevi cu interese de orientate spre educaţie fizică;
- pentru elevi cu parcursuri individuale de învăţare mai lente, pentru care numărul de ore alocat
trunchiului comun nu este suficient pentru însuşirea conţinutului;
 Curriculum extins:
- pentru elevii ce manifestă interes deosebit pentru disciplină;
- parcurg în întregime programa, conţinuturile marcate prin asterisc;
CURRICULUM ELABORAT ÎN ŞCOALĂ CARE CUPRINDE OFERTA DE OPŢIONALE:
- opţionale la nivelul disciplinei;
- opţionale la nivelul ariei curriculare;
- opţionale la nivelul mai multor arii curriculare;
I. CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI

GIMNAZIAL
1.CURRICULUM APROFUNDAT
- se aplică numai la disciplinele care, în planul – cadru de învăţământ în vigoare, au prevazută plaja
orară ( număr minim şi număr maxim de ore pe săptămână);
- se realizează în limita numărului maxim de ore prevăzut în plaja orară a disciplinei vizate, numai
în locuri de recuperare, pentru clasele/ grupele de elevi care nu reuşesc să atingă nivelul minimal al
obiectivelor prevăzute de programa în anii anteriori;
- urmăreşte aprofundarea obiectivelor de referintă ale disiplinelor din trunchiul comun, prin
diversificarea activităţilor de învăţare, în limita numărului maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei
discipline.
Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

Programa pentru trunchiul comun, în limita numărului maxim de ore din Se alocă din Aceeaşi rubrică din
plaja orară prevăzuta în planul -cadru plaja orară a catalog cu
discilpinei disciplina sursă
2.CURRICULUM EXTINS
- se aplică numai la disciplinele care, în planul- cadru de învăţământ în vigoare, au prevazută plaja
orară ( număr minim şi maxim de ore pe săptămână);
- se realizează în limita numărului maxim de ore prevăzut în plaja ora a disciplinei vizate;
- urmăreşte extinderea obiectivelor cadru si a conţinuturilor din programa de trunchi comun, prin
obiectivele de referintă şi unităţile de conţinut marcate cu asterisc ( *) în programa scolară în
vigoare;
- presupune parcurgerea programei în întregime(inclusiv a elementelor marcate cu asterisc).

Obiectivele de referintă şi conţinuturile notate cu asterisc, (*)din Se alocă din Aceeaşi rubrică din
programa şcolară a disciplinei vizate, în limita numărului maxim de ore plaja orară a catalog cu
din plaja orară prevăzută în planul- cadru discilpinei disciplina sursă
16
3.OPŢIONAL LA NIVELUL DISCIPLINEI
- constă fie din activităţi/ module/ proiecte care nu sunt incluse in programa şcolară naţională, fie
dintr-o disciplină care nu este prevazută ca atare în planul- cadru sau care nu apare la o anumită
clasă/ ciclu curricular.

Noi obiective de referintă şi noi conţinuturi, altele decat cele din Se alocă de la Rubrică nouă în
programa de trunchi comun a discilplinei. Discipline catalog
optionale
4.OPŢIONAL LA NIVELUL ARIEI CURRICULARE

- presupune alegerea unei teme care implica cel putin doua discipline din aceeasi arie curriculară; în
acest caz, pornind de la obiectivele- cadru ale disciplinelor, vor fi formulate noi obiective de referintă, din
perspectiva temei pentru care s-a optat.

Noi obiective de referintă şi noi conţinuturi complexe(noutatea este Se aloca de la Rubrică noua în
definite faţă de programele disciplinelor de trunchi comun implicate în Discipline catalog
integrare}. opţionale
5. OPŢIONAL LA NIVELUL MAI MULTOR ARII CURRICULARE

Presupune alegerea unei teme care implică cel putin două discipline aparţinând unor arii curriculare
diferite; în acest caz, informaţiile cu care elevii vor opera au un caracter complex şi, ca atare, permit
dobândirea de achiziţii cognitive de tipul generalizării, al transferului etc.

Noi obiective de referintă şi noi conţinuturi complexe(noutatea este Se alocaăde Rubrică nouă în
definită faţă de programele disciplinelor de trunchi comun implicate în la Discipline catalog
integrare}. opţionale
II. CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL LICEAL
1.CURRICULUM APROFUNDAT
- este derivat din oricare din disciplinele studiate în trunchiul comun şi/ sau în curriculumul diferenţiat,
urmărind aprofundarea competenţelor specifice ale disciplinei vizate, prin noi unităţi de conţinut.

Aceleaşi competenţe specifice- ca şi în programa scolară în vigoare. Se alocă din Aceeaşi rubrica din
Noi conţinuturi- cele notate cu asterisc(*) în programa şcolară în sau CDS. catalog cu
altele. disciplina sursă.
2.CURRICULUM EXTINS
- este derivat din oricare dintre disciplinele studiate în trunchiul comun şi/ sau în curriculumul
diferentiat, urmarind extinderea competenţelor generale ale disciplinei, prin noi competenţe specifice corelate
cu noi conţinuturi.

Noi competenţe specifice şi noi conţinuturi, corelate cu acelea ale Se alocă din Rubrică nouă în
programei de trunchi comun şi / sau ale celei de curriculum diferenţiat CDS. catalog
3. OPŢIONAL CA DISCIPLINĂ NOUĂ
17
- introduce un obiect de studiu , în afara celor prevăzute în trunchiul comun şi/ sau în curriculumul
diferenţiat pentru un anumit profil/ pentru o anumită specializare.

Noi competenţe specifice şi noi conţinuturi, altele decât cele ale Se alocă din Rubrică nouă în
programelor pentru diciplinele prevăzute în planul- cadru CDS. catalog
4. OPŢIONAL INTEGRAT
- introduce , ca obiect de studiu, o nouă disciplină, structurată în jurul unei teme integratoare pentru o
anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare.
Caracteristici ale programei Regim orar Notare in catalog

Noi competenţe specifice- complexe, integrative. Se alocă din Rubrică nouă în
Noi conţinuturi- interdisciplinare. CDS catalog
III. PROGRAMA DE OPŢIONAL
Programa de opţional va fi realizată după modelul programelor de trunchi comun şi va cuprinde:

- Argumentul va conţine maxim o pagina în care se motivează cursul propus: nevoia elevilor, ale
comunitatii locale, formarea unor competente de transfer etc.
- Obiectivele de referinta/competenţe specifice vor fi redactate după modelul celor din programa
natională a materiilor de trunchi comun), dar nu vor fi reluari ale acestora.
Obiectivele de referintă sunt corect formulate dacă enunţurile sale răspund la întrebarea
„ ce poate sa facă elevul?”. O programă de opţional va conţine 5-6 obiective de referinţă.
- Activităţi de învăţare care sunt exemple pentru evidenţierea modului în care se anticipeează
rezolcarea obiectivelor
- Conţinuturile cuprind informaţiile pe care opţionalul le propune ca bază de operare pentru formarea
capacităţilor vizate de obiective. Informaţiile din lista opţionalului vor fi considerate ca un mijloc
pentru formarea intelectuală.
- Modalităţi de evaluare - vor fi prezentate tipurile de probe de control care se potrivesc opţionalului
propus.La educaţie fizică acestea pot fi practice şi teoretice (noţiuni de regulament,terminologie,etc).
- Bibliografie programa de opţional trebuie să conţină şi bibliografie.
Opţionalul prevăzut pentru un nivel de şcolaritate sau un ciclu curricular, este necesar să aibă definite şi
obiectivele cadru din care se deduc obiectivele de referintă pentru fiecare an de studiu. În aceactă situaţie
se redactează câte o programă pentru fiecare an de studiu
Programa de opţional este avizată obligatoriu de inspectorul de specialitate pentru educaţie fizică şi sport,
după aprobarea ei în Consiliul de administraţie al unităţii şcolare.
Avizarea programei se face păna la o dată stabilită de inspectoratul şcolarjudeţean/alMunicipiului
Bucureşti ,dar nu mai tărziu de începutul anului şcolar pentru care este propus opţionalu
IV. MĂSURI PENTRU CREŞTEREA ŞANSELOR DE ACORDARE A ORELOR DIN

C.D.S. LA EDUCAŢIE FIZICĂ
Orele din curriculum la decizia şcolii sunt din păcate atribuite, neţinandu-se cont de opţiunea
individuală a elevului, ele fiind dirijate în scopul întregirii diferitelor norme didactice.
Având în vedere numarul limitat de ore opţionale prevăzute în planul de învăţământ, numarul
de ore maxim afectat unei clase şi concurenţa cu celelate discipline de învăţământ care solicită
atribuirea acestor ore, obţinerea lor de către profesorul de educaţie fizica este determinată de:
18
 Calitatea procesului didactic realizat în orele de trunchi comun;
 Promovarea unei relaţii profesor- elev bazată pe colaborare şi respect reciproc;
 Dotarea materială corespunzătoare, a bazei sportive;
 Asigurarea unui sistem competiţional intern de durată;
 Lărgirea ariei de specializare a profesorilor pentru a respecta opţiunile reale ale elevilor;
 Popularizarea în rândul elevilor şi părinţilor a ofertei educaţionale a catedrei;
 Programarea stabilă a orelor în aşa fel încât să nu se suprapună cu alte activitaţi pe acelaşi
spaţiu al bazei sportive;
 Participarea la cat mai multe competiţii.
CALENDARUL DISCIPLINELOR OPŢIONALE

 Ianuarie:
- alegerea disciplinei opţionale (pentru anul şcolar următor);
- întocmirea proiectului disciplinei opţionale (programa, durata, conţinuturi) care va fi
prezentat spre aprobare consiliului de administraţie al unităţii şcolare.
 Februarie:
- popularizarea listei ofertelor de opţional prin afişarea şi comunicarea ei elevilor
şi părinţilor.
 Martie:
– informarea şi consultarea elevilor şi părinţilor;
- oferta şcolii va fi făcută publică.
 Aprilie:
- prezentarea de către elevi a fişei de opţiuni pentru anul şcolar viitor, moment din care
disciplina opţională devine obligatorie.
- elevii din clasa a IX-a vor prezenta opţiunile în prima săptămână după afişarea
rezultatelor finale ale admiterii.
 Iunie:
– avizarea de consiliile de administraţie şi aprobarea de către I.S.J. a
programelor pentru disciplinele opţionale.
25. LOVITURA DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI(VOLEI) - ÎNSUŞIREA UNUI

PROCEDEU TEHNIC DE ATAC
- LOVITURA DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI -este utilizată cel mai frecvent, mai ales
la nivelul de bază al instruirii, având ca efect trimiterea mingii după lovire pe direcţia elanului.
Momentele componente ale loviturii de atac sunt: elanul, bataia, saritura (zborul), lucrul braţelor,
lovirea mingii, aterizarea si actiunea de dupa aterizare (deplasarea pentru fazele următoare).
1.Formatii de lucru: coloane cate 5; In fata unor linii trasate se executa sarituri cu ducerea
bratelor sus, avand grija ca la aterizare sa nu se calce liniile (sarituri cat mai inalte si apropiate de
vertical). Dozare 2x8-10 executii, pauza 30sec.
19
2. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; isi arunca mingea in
perete, inalt, elan, saritura si prinderea mingii cu bratele intinse sus, pentru obişnuirea lovirii ei la
punctul maxim al săriturii şi menţinera momentului de plutire; Dozare: 3x8-10 executii, pauza
2minute.
3. Formatii de lucru: coloane cate 5, executia elanului stang –drept (dreptaci), bataie saritura,
pe distant de 10m. Dozare: 2-3x10 executii, pauza 1minut.
4. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; lovitura de atac doar
din brate, fara elan, din minge tinuta cu bratul neindemanatic oblic sus. Dozare 2-3x8-10 executii de
fiecare, pauza 1minut.
5. Formatii de lucru:siruri de 3-4 elevi, la fiecare scara fixa, pe care este fixata o minge, la cca
2m de sol; executa alternativ de la 2 m de scara, elan, bataie, saritura si lovirea mingii; Dozare: 2-
3x10executii, pauza 1minut. Accent pe coordonarea elanului de braţe cu cel de picioare.
6. Formatii de lucru: elevii pe doua siruri in zona 4 a fiecarei jumatati de teren; atac la fileu la
o minge sustinuta de coleg, deasupra fileului (asezat pe un scaun in terenul advers). La inceput cu
fileul la 2,10m, 2,15m, 2,24m; Dozare:2x8-10 executii cu schimbarea zonei de atac, respectiv din zona2.
7.Lovitura de atac din zona 4 si zona 2, din minge ridicata de un jucator din zona 3; 2x1min, pauza
1min;
26. BLOCAJUL(VOLEI) - ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE APARARE

1.Formatie de lucru: in linie cate5; Sărituri la blocaj fără minge, la fileu, de pe loc şi apoi cu
deplasare cu pas adăugat, spre stânga şi spre dreapta, paralel cu fileul, lucru frontal; 2x8- 10 execuţii,
pauză lmin.
2. Formaţia de lucru: în coloană câte doi. Elevii se deplasează în jurul terenului (alergare
uşoară), la semnal sonor se grupează câte doi şi execută săritură ca pentru blocaj, cu bătaia palmelor
sus; 2 x lmin, pauză mers 30sec.
3. Formaţia de lucru: câte doi jucători la fileu, pe două zone apropiate, sar lablocaj, se retrag,
oblic la linia de 3m, cu spatele şi schimbă locurile reluând săriturile la blocaj, dar pe zona cealaltă; 2 x
8-10 execuţii, pauză 30sec.
4. Formaţia de lucru: pe perechi, cu o minge, de o parte şi de alta a fileului; blocaj efectuat la
minge aruncată de coleg şi inversarea rolurilor; 2-3 x 8- 10 execuţii, pauză 1min.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul; Pe două scări fixe, se aşează câte o minge în golul
din scară, la 2m de sol, unde pe rând, fiecare elev execută de 6-8 ori blocaj cu deplasare stânga -
dreapta la fiecare scară; două serii, pauză pasivă 1 min.
6. Formaţia de lucru: în coloană câte unul Blocaj la minge ţinută de partener deasupra fileului,
cu deplasare spre dreapta din zona 4 (şi invers spre stânga din zona 2); 2x2x1 min, pauza lmin cu
schimbarea rolurilor în terenul A şi B.
zona 2 a terenului B; cel care a atacat rămâne la blocaj (sau rotează spre dreapta) şi trece la coada
şirului opus, 2-3x3min, pauză 2min.
27.SĂRITURA ÎN LUNGIME CU ELAN CU 1 ½ PASI - INVATARE

Succesiunea predarii sariturii in lungime cu 1 1/2 1.
1Formaţia de lucru: în coloană câte trei, bătaie şi desprindere repetate, precedate de trei, apoi
de cinci paşi de alergare, cu aterizare pe piciorul de avântare, 4-6x; pauză pasivă 45sec; se va lucra pe
lăţimea gropii;
2. Formaţia de lucru: în linie pe trei rânduri, trecere cu pas sărit peste linii trasate pe sol sau
peste diferite obstacole joase ( 10-12 linii; beţe), 3-4x; pauză pasivă 45sec.;
3. Formaţia de lucru: în linie pe două rânduri, din alergare la interval de trei-cinci paşi execută
pas săltat cu desprindere înaltă, 3x10- 15m; pauză pasivă 30sec.
4. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7 paşi, 9-11, 13-15, sărituri peste
diferite obstacole cu înălţimea de 40-60cm şi aterizare pe ambele picioare în groapa de nisip (sau pe
saltele), 4-5x; pauză pasivă 30sec.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 7-9 paşi, desprindere cu aterizare în
groapa de nisip în ghemuit, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
6.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15 paşi de alergare, săritură
cu bătaie liberă, zbor şi aterizare în poziţia „fandat". Se insistă, pe lângă „avântare" şi „impulsie", pe
20
pozitia avansata a bazinului, contactul cu nisipul fiind luat in primul rand pe piciorul pendulant, apoi
aproape in acelasi timp pe piciorul de bataie. 3-4x; pauză pasivă 30sec-40sec ;
7.Formaţia de lucru: în coloană câte unul „Cine totalizează cele mai multe puncte": se
efectuează sărituri cu elan complet şi aterizare într-o zonă cât mai îndepărtată. In groapa de nisip se
trasează linii din 30 în 30cm, care delimitează anumite zone: prima zonă are un punct, a doua două
puncte etc. Câştigă cine a acumulat cele mai multe puncte, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, sărituri în lungime cu elan complet de 13-15 paşi cu accent
pe ritmul ultimilor paşi şi bătaie pe prag, apoi cu accent pe accelerarea uniformă a alergării pe
lungimea elanului 3-4x; pauză pasivă 30sec.
28.EXERCIŢII, PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ,

Pasul alergător lansat de semifond-fond
1. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, de pe loc şi din mers - exerciţii de respiraţie - 2
timpi inspiraţie - 2 timpi expiraţie -2 timpi inspiraţie - 3 timpi expiraţie - 3 timpi inspiraţie - 3 timpi
expiraţie. Execuţia se face la semnal sonor, 2x3 min, pauză pasivă 30sec.
2. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, la semnal sonor, de pe loc, din mers şi din alergare
controlul mişcării braţelor (economică şi corectă ); 3x1min-1min 30sec, pauză pasivă 30sec.
3. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, mers obisnuit, mers cu pasul intins si trecere in
alergare usoara, 2-3x, pauză pasivă 30sec-1min.Se efectueaza sub forma de alternari cu trecere de la
mersul obisnuit la cel cu pasul intins marind frecventa pana la limita supertabilitatii si drept
consecinta trecerea in alergare cu acelasi tempo, apoi revenire la mers. Se va atrage atentia asupra
pozitiei verticale a trunchiului si a miscarii bratelor indoite din cot si simetric in raport cu umarul.
4. Formaţia de lucru: în şir câte 6-8 elevi, alergare cu schimbarea repetată a tempoului pe
teren împărţit în 3 zone a câte 40m fiecare, cu plecare la semnal vizual - în prima zonă alergare
uşoară, în a doua zonă alergare în tempo susţinut, în a treia zonă mers cu exerciţii de respiraţie, 2-3x,
pauză activă l-l,30min;
5. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare cu menţinerea tempoului pe distanţe ce
cresc progresiv - 50m în 18sec, 100m în 36sec, 150m în 54sec, 200m în 72sec, 2-3x, pauză activă 1
-2min, plecare la semnal sonor ;
6. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare pe linia marcată a culoarului (se va atrage
atentia asupra aşezarii tălpilor -paralel cu axa alergării), tempo 2/4, 3-4x50m. pauză 1min (revenire în
mers la linia de plecare ), plecare la semnal sonor; ;
7. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi „Ghiceşte timpul realizat"- alergare în tempo moderat
pe distanţa de 100-200m. La sfârşitul fiecărei porţiuni elevii trebuie să aprecieze timpul realizat. Se
poate indica timpul în care elevii au parcurs o treime sau jumătate din distanţa totală. Plecarea se face
la semnal sonor, 3-4x, pauză 1-1,30min (revenire în mers la linia de plecare);
8. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare în tempo moderat pe distanţa de 100m tempo
2/4 - plecare la semnal sonor, 4-5x, pauză (mers) 1min. Se va pune accentul, tot timpul, asupra
necesitatii realizarii unei alergari economicoase: coordonarea intersegmentara, incrucisata a bratelor
cu picioarele;contactul cu solul pe pingea sau pe toata talpa cu derularea completa a labei piciorului,
asezarea labei picioarului facandu-se pe axa alergarii; pendularea gambei la spate, libera nestanjenita.
Invatarea startului inalt nu ridica nici o dificultate in insusirea lui de catre elevi, preocuparea
dominanta fiind aceea de a asocia acest act motric cu comenzile pe care le da starterul la plecare.
29.SĂRITURA CU SPRIJIN DEPĂRTAT LA CAPRA DE GIMNASTICĂ - INVATARE

Descrierea tehnică: după bătaie, braţele se întind spre capră, corpul se înclină înainte
aproximativ la 45 grade faţă de sol; în momentul aşezării mâinilor pe capră picioarele se depărtează,
bazinul se ridică uşor înapoi, realizândz-se o îndoire din articulaţiile coxo-femurale. Urmează
împingerea energică şi scurtă cu mâinile, urmată de ridicarea umerilor şi presarea bazinului înainte.
După împingere, bratele se duc lateral sus şi copul se extinde, iar picioarele se apropie înainte de
aterizare.
Ajutorul: profesorul stă în faţa caprei pe saltea şi apucă săritorul de braţe, aproape de umeri
şi-l trage peste aparat.
21
1. Formatii de lucru: coloana cate unul; cu sprijinul mainilor pe capra, batai succesive pe
trambulina cu departarea picioarelor. 8-10x
2. Formatii de lucru: coloana cate unul;cu sprijinul mainilor pe capra, bataie pe trambulina si
trecere in sezand pe capra. Coborare cu impingere in brate; 2-3x8
3. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste un partener care sta
cu trunchiul indoit inainte (capra vie);4x, pauza 30sec.
4. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste capra in latime, cu
inaltime mica 3-4x, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura peste capra in lungime cu inaltime medie; 3x;
pauza 30sec.
6. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste capra cu bataie pe
trambulina; 3-4x; pauza 30sec.
7. Formatii de lucru: coloana cate unul;elan de 4-5 pasi de alergare, bataie pe trambulina si
saritura in sprijin departat peste capra; 3-4x, pauza 30sec.
8. Formatii de lucru: coloana cate unul; elan de 7-9 pasi de alergare, bataie pe trambulina (distanta
marita fata de capra) saritura in sprijin departat peste capra (inaltime marita). Ajutorul - profesorul
sta in fata caprei ,a aparatului, pe saltea si apuca săritorul, aproape de umeri si-1 trage peste capra .
30.EXERCIŢII, PENTRU ÎNVĂŢAREA ARUNCĂRII MINGII DE OINĂ.

Ca succesiune a invatarii aruncarii mingii de oina se incepe prin invatarea tehnicii aruncarii
fara elan si apoi se preda tehnica aruncarii cu elan.
1. Pe perechi; prinderea si aruncarea mingilor mici (in vederea dobandirii indemanarii elevilor
in manuirea mingilor), 10-12x, pauza pasiva 30sec.
2.Formatia de lucru: In linie pe doua randuri; invatarea miscarii de azvarlire fara si cu obiecte
usoare (pietricele, bulgari de zapada); 10-12x, pauza pasiva 30sec.
3. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din stand, din sezand,
din stand pe genunchi (din partea bratului aruncator) si cu celalalt indoit in fata, 8-10 pauza pasiva
30sec. Atentia trebuie indreptata asupra eliberarii mingii care trebuie facuta pe deasupra umarului.
4. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din pozitia stand cu
fata spre directia de aruncare; 6-8x, pauza pasiva 30sec. Se va executa exclusiv prin actiunea bratului
aruncator.
5. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din stand cu piciorul
opus bratului de aruncare in fata; Se va efectua fara angajarea picioarelor care raman intinse,
trunchiul rasucindu-se spre directia de aruncare, iar mingea va fi eliberata pe deasupra umarului; si
cu angajarea picioarelor in aruncare si anume cu greutatea corpului pe piciorul stang, jumatate intors,
deasupra umarului: pas inapoi cu piciorul care se indoaie odata cu arcuirea trunchiului si intinderea
bratului inapoi; 5-6x pauza pasiva 30sec.
6. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; din mers, ducerea bratului cu mingea inapoi,
aruncare din pozitia cu piciorul opus bratului aruncator in fata si continuarea mersului; 4-6x pauza
pasiva 30sec.
7. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de oina cu elan de 3 pasi
(executati cu si fara linii trasate pe sol). Exercitiul se efectueaza plecand din stand cu fata pe directia
de aruncare, greutatea corpului mai mult pe piciorul drept. Primul pas cu stangul, umerii se intorc
spre dreapta, iar bratul se duce inapoi, intinzandu-se la spate. Al doilea pas se executaastfel: pas cu
dreptul peste stangul (incrucisat), iar al treilea pas: pas cu stangul si aruncare. Exercitiul se face la
inceput din mers, apoi din alergare usoara cu o ritmare care sa sugereze un prim pas mai lent, apoi
accelerare cu trimiterea spre inainte a piciorului drept aproape simultan cu asezarea piciorului stang
pentru „blocaj”. Deci se vor executa pasii: stangul…, drept, stang si aruncare; 4-5x, pauza 30sec.
8. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de oina cu elan de 4 pasi (dreptul…
stangul… drept, stang si aruncare). 4-5x, pauza 30sec. Aruncari la distanta sub forma de concurs.
31.EXERCIŢII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII COORDINATIVE

(ÎNDEMÂNĂRII)
1.Colectivul împărţit în şase - opt echipe 3 - 4 elevi, fiecare şir are aşezată în dreptul lui la 10m
distanţă o minge medicinală, iar primul din fiecare şir cu două mingi de cauciuc în mâini: la semnal
22
primii execută deplasare cu ridicarea alternativă a unui genunchi şi atingerea mingilor sub genunchi
până la mingea medicinală unde aşează pe sol cele două mingi de cauciuc cu ambele mâini, predau
ştafeta, următorul execută exerciţiul invers de fiecare dată, 2 - 3 x, pauză 30sec.
2.Colectivul împărţit în patru şiruri de şase - opt elevi, stând depărtat, primul din fiecare şir
are o minge de baschet: la semnalul profesorului primul din fiecare şir dă mingea celui din spate pe
deasupra capului înapoi, ultimul care o primeşte parcurge „tunelul" printre picioarele colegilor
rostogolind mingea şi odată ajuns primul, continuă jocul, câştigând cei care şi-au refăcut echipa
iniţială, 2 - 3 x, pauză 20sec.
3.Colectivul împărţit în 6 - 8 echipe de 4 - 5 elevi, în spatele unei linii de start, primul de la
fiecare şir cu o minge de baschet, la 2m în faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal:
la semnalul profesorului primii pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă driblingul pe
bancă, se întorc cu dribling cu mâna stângă pe bancă şi predau ştafeta următorului, 2 - 3 x, pauză
20sec.
4. Colectivul împărţit în patru-şase şiruri de trei-patru elevi, în faţa fiecărui şir o bancă de
gimnastică aşezată longitudinal cu partea îngustă sus: execută mers pe bancă, întoarcere 360° la
jumătatea băncii şi continuarea deplasării, 3 - 5 x.
5. Colectivul în coloană de gimnastică din aşezat cu câte o minge fiecare fixată între glezne,
execută aruncarea mingii cu picioarele şi prinderea ei cu mâinile, 2x8-10 repetări, pauză 20sec.
6. Colectivul de elevi răspândit în toată sala, fiecare elev cu o minge, cu spatele la perete,
execută de la distanţa de 2m de perete aruncarea mingii printre picioare în perete, întoarcere 180° şi
prinderea ei între genunchi, 2x8-10 repetări.
7. Colectivul în coloană câte unul execută alergare cu joc de glezne simultan cu rotarea
braţelor înainte, la semnalul sonor execută alergare cu joc de glezne cu rotarea braţelor înapoi, pauză
mers, 2 x 20sec.
8. Colectivul împărţit în şase - opt echipe de patru - cinci elevi, în spatele unei linii de start,
primul de la fiecare şir cu o minge de baschet, la 2m în faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată
longitudinal: la semnalul profesorului primii pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă
driblingul pe bancă, se întorc cu dribling cu mâna stângă pe bancă şi predau ştafeta următorului, 2 - 3
x, pauză 20sec.
32. EXERCIŢII, PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, EXECUTATE LA

BANCA DE GIMNASTICĂ
Exercitii pentru brate si centura scapulara:
1.Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica; stand pe genunchi la 3-4
lungimi de talpa fata de banca, cu trunchiul indoit la orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca –
arcuiri de trunchi; 2x8, pauza 30sec.
2 Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica, sprijin culcat la nivelul coapsei
peste banca in latime (sau cu spijin pe varful picioarelor pe banca) – indoirea si intinderea bratelor
(picioarele raman intinse fara a atinge solul; 2x8 pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura spatelui:
3.Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca, stand la 2-3 lungimi de talpa cu varful unui
picior sprijinit lateral pe banca; indoirea laterala a trunchiului spre banca cu ducerea ambelor brate:
pe sold, la umar, la ceafa, pe crestet, in sus; 3x8, apoi se schimba piciorul.
4.Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica; sezand pe banca in latime cu
picioarele departate, sprijinite pe sol; indoirea trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful
piciorului opus. Celalalt brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi; 3x8, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru:Pe perechi cate doi executanti, calare sezand spate in spate, pe banca in
lungime, apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea partenerulyui pe spate, revenire; 3x8, cu
schimb alternativ.
Exercitii pentru musculatura abdominala:
6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe banca, cu gleznele sub
banca, fata in fata, intercalati pe doua banci paralele, coborarea trunchiului pana se atinge solul cu
capul si revenire; 2x8, pauza 30sec.
7. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica. Asezat, cu fata spre banca,
varfurile picioarelor sub banca:coborarea si ridicarea trunchiului.
23
8. Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca de gimnastica. Asezat pe banca de
gimnastica, picioarele in echer, mainile prinse de muchia apropiata: indoirea si intinderea alternativa
a picioarelor.
Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
9.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de gimnastica; sarituri cu
desprindere de pe ambele picioare peste banca si apoi inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
10. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica, stand cu latura spre aceasta;
indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu apucarea bancii(mana din afara apuca muchia departata
peste banca, iar mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra capului cu
bratele intinse – indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea genunchilor – revenire in stand, 3x8,
pauza 30sec.
33.EXERCITII, PENTRU DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA, EXECUTATE

LA SCARA FIXA.
1.Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Menţinut în atârnat; 10-25sec
2. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa: Culcat facial cu faţa la scara fixă, braţele întinse,
de prima şipcă apucat: urcare pe scară din treaptă în treaptă doar cu ajutorul braţelor; 1x8, pauza
40sec;
3. Formatie de lucru: Formatie de lucru: Atârnat cu faţa la scara fixă: coborâre pe scară din
treaptă în treaptă până în stând pe genunchi. 1x8, pauza 40sec Exercitii pentru musculatura
abdominala:;
4. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; din atârnat la scara fixă, cu spatele spre scară:
ridicarea genunchilor la piept şi coborâre; 2x8, pauza 30sec
5. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Atârnat la scara fixă, cu spatele spre scară:
ridicarea picioarelor întinse în echer înainte şi coborârea lor lentă; 1x8, pauza 30sec Exercitii pentru
musculatura spatelui:
6. Formatie de lucru: Pe perechi, un executant este atarnat, cu fata la scara fixa, apucat de
ultima sipca; partenerul il apuca de glezne si il indeparteaza de scara, tragand inapoi, dupa un anumit
numar de exercitii se schimba locurile; 1x8 Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
7. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând lateral faţă de scara fixă, cu mâna
sprijinită la nivelul bazinului pe şipcă: genuflexiune pe piciorul din interior, cel din exterior se întinde
înainte; lucru alternativ pe ambele picioare; 2x8; pauza 40 sec.
8. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând cu faţa la scara fixă, sprijinit cu ambele
picioare îndoite la nivelul genunchilor, braţele întinse sus, cu ambele mâini de şipcă apucat: întinderea
şi îndoirea genunchilor pe scară; 3x8, pauza 30 sec
34.EXERCITII, PENTRU INVATAREA STANDULUI PE CAP DIN GHEMUIT.

1.Formatie de lucru: coloana cate unul:Culcat facial pe lada de gimnastica cu picioarele in
afara ei: coborari si ridicari ale picioarelor in extensie maxima; 8-10x
2. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: sprijin ghemuit; asezarea mainilor si capului pe sol si
revenire; 8-10x
3. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: Pe genunchi, pe palme si pe cap sprijinti, miscari
circulare ale capului in ambele sensuri, pastrand un punct de contact permanent pe sol, 2x8
4. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Sprijin ghemuit, asezarea mainilor si capului pe sol si
prin usoara saltare, desprinderea picioarelor de pe sol, cu mentinerea echilibrului cu picioarele indoite
(realizarea triunghiului); revenire (la inceput cu ajutor);3-4x cu mentinere 5-6sec, pauza 30sec
5. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa: Sprijin ghemuit: cu spatele la scara fixa sau perete,
urcarea alternativa a picioarelor, pana ce corpul ajunge la verticala si revenire, 3-4x; mentinere 5-6sec
;pauza 30sec
6. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa Sprijin ghemuit: stand pe cap cu sprijinirea spatelui
sau picioarelor la scara fixa sau perete; 3-4x; mentinere 5-6sec ;pauza 30sec
7. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Stand pe cap cu ajutor si fara 3-4x; mentinere 5-6sec;
pauza 30sec, apoi introducerea elementului in combinatii simple.
Ajutorul se acorda din lateral cu o mana, la nivelul bazinului, iar cealalta la glezna. Se ajuta la
ridicarea picioarelor si fixarea pozitiei corpului la vertical.
24
28. METODICA ÎNVĂŢĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ŞI PROCEDEE
TEHNICE DIN GIMNASTICĂ
Bazele metodice ale învaţării sariturilor cu sprijn
Saritura în întregime se va învaţa numai după ce au fost însuşite fazele separat, incepând cu cele mai
simple sarituri la aparate şi înalţime potrivita.
Succesiunea învăţării fazelor săriturii: aterizare, elanul, pasul sărit şi bătaia, primul zbor şi sprijinul
mâinilor pe aparat, zborul al doilea.
Modele operaţionale pentru învăţarea aterizarii:
1. Stând, îndoirea genunchilor cu ducerea braţelor lateral - menţinut şi revenire; 1’; în linie pe două
rănduri.
2. Acelaşi exerciţiu din săritura de pe ambele picioare, aterizare. 1’; în linie pe două rânduri.
3. Sărituri în adâncime de pe banca de gimnastică. 1’ ; grupe de patru elevi .
4. Săritura în adăncime din atărnat cu spatele la scara fixă. 1’; grupe de 4 – 6 elevi;
5. De pe două trei cutii de ladă, săritură dreaptă, aterizare cu picioarele ghemuite; 1’; în coloană câte
unu.
6. Alergare, bătaie pe trambulină si aterizare pe saltea; 2’; în coloană câte unu;
7. Acelaşi exerciţiu ridicănd treptat înalţimea aparatului; 2’; coloana căte unu;
Modele operaţionale pentru învăţarea elanului:
Pe loc:
1. Mişcari de braţe ca la alergare, executate cât mai degajat. 1’; în linie pe două rănduri.
2. Stând cu faţa la scara fixa, cu spijinul mâinilor pe scară: alergare pe loc cu ridicarea coapselor; 1’;
grupe de 4 – 6 elevi;
3. Acelaşi exerciţiu fără sprijinul mâinilor; 1’; grupe de 4 – 6 elevi;
Din alergare:
1. Alergare cu ridicarea înaltă a genunchilor; 1’; coloana câte unu;
2. Alegarepe 10 -15 m, cu accelerare treptata; 1’; coloana câte unu;
3. Alergare în pantă sau pe scări în sensul urcuşului; 1’; coloana câte unu;
Modele operaţionale pentru învăţarea pasului sărit şi a bătăii:
1. Sărituri simple de pe două picioare; sărituri de pe un picior pe două picioare; 2’; în coloană câte trei;
2. Sărituri drepte cu picioarele apropiate, cu accent pe înalţarea corpului; 2’ ; în coloană câte trei;
3. Acelaşi exerciţiu pe trambulina semielastică, cu sprijinul măinilor pe aparat; 2’; în coloană câte unu;
4. Trei paşi alergaţi şi trecerea prin săritură de pe un picior pe ambele picioare şi aterizarea pe saltea;
2’; în coloană câte unu;
5. Acelaşi exerciţiu cu mărirea elanului şi corectarea greşelilor; 2’; în coloană câte unu;
6. Sarituri in tempo pe ambele picioare cu deplasare inainte; 1’; in linie pe trei randuri;
7. Sarituri peste un sir de banci sau mingii medicinale asezate la un metru una de alta; 2’; in coloana
cate doi;
8. Cu elan progresiv, bataie pe trambulina si desprindere cu aterizare pe doua picioare ( cu trecere in
rostogolire pe o stiva de saltele; 3’; in coloana cate unu;
Modele operationale pentru invatarea primei faze de zbor si sprijinului
1. Rostogolire lunga pe saltea; 2’; 4 saltele; in coloana cate patru;
2. Rostogolire lunga peste sfoara, cu bataie pe trambulina semielestica sau elestica; 2’; in coloana cate
unu;
3. Stand cu fata la perete, la distanta de un metru, cadere spre perete cu bratele ininte sus, impingere
energica si rapida cu bratele intinse, cu palma si cu degetele; 2’; grupe de cate 8 elevi;
4. Sprijin culcat: impingere energica si bataia palmelor, revenire in sprijin culcat ; 30’ lucru; 15’ pauza;
4x; in linie pe doua randuri;
5. Sartituri succesive pe trambulina cu impingerea mainilor pe capra si departarea picioarelor, cu
aterizare tot pe trambulina; 3’; in coloana cate unu;
25
INDICATII METODICE GENERALE
- profesorul va selectiona exercitiile corespunzatoare invatarii si perfectionarii fazelor izolate ale
satiturilor cu sprijin;
- în pregatirea generala se va pune accent pe dezvoltarea forţei, vitezei, coordonarii, curajului,
încrederii in fortele proprii;
- pentru preântampinarea reflexului de aparare ( frica ), mai ales la eleve, se vor lua o serie de masuri:
executarea săriturilor pe aparate mai joase la început, sau peste aparate peste care s-a aşezat o saltea;
sărituri peste saltele suprapuse;
- trambulina se va aşeza întodeauna pe direcţia aparatului de sărit;
- nu se va modifica structura săriturii în timpul efectuării săriturilor pregătitoare şi nu se va insista
prea mult la acestea, pentru a nu se forma deprinderi greşite;
- trambulina se va folosi numai după însuşirea săriturilor de bază şi tehnica de bază a săriturilor cu
sprijin;
1. SĂRITURA ÎN SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ

Descrierea tehnică: după bătaie, braţele se întind spre capră, corpul se înclină înainte aproximativ la 45
grade faţă de sol; în momentul aşezării mâinilor pe capră picioarele se depărtează, bazinul se ridică uşor
înapoi, realizândz-se o îndoire din articulaţiile coxo-femurale. Urmează împingerea energică şi scurtă cu
mâinile, urmată de ridicarea umerilor şi presarea bazinului înainte. După împingere, bratele se duc lateral
sus şi copul se extinde, iar picioarele se apropie înainte de aterizare.
Ajutorul: profesorul stă în faţa caprei pe saltea şi apucă săritorul de braţe, aproape de umeri şi-l trage
peste aparat.
Metodica învăţării:
1.Stând, îndoirea genunchilor cu ducerea braţelor lateral - menţinut şi revenire;
1’; în linie pe două rănduri.
2. Sărituri în adâncime de pe banca de gimnastică. 1’ ; grupe de patru elevi .
3. Alergare, bătaie pe trambulină si aterizare pe saltea; 2’; în coloană câte unu;
4. Trei paşi alergaţi şi trecerea prin săritură de pe un picior pe ambele picioare şi aterizarea pe saltea;
2’; în coloană câte unu;
5. Cu sprijinul mâinilor pe capră, bătăi succesive pe trambulină cu depărtarea picioarelor;
3 minute; în coloană câte unu;
6. Săritură depărtată peste un partener care stă cu trunchiul îndoit înainte ( capră vie);
2 minute; 6 grupe x 5 elevi;
7.Din aşezat depărtat pe aparat, împingere în braţe desprindere de pe aparat şi aterizare
8. Săritură dreaptă peste capra în lăţime sau în lungime, cu înălţime redusă; 2 minute; 6 grupe x 5 elevi;
9. Aceleaşi sărituri, ridicând treptat înălţimea aparatului; 2 minute; 6 grupe x 5 elevi;
2. SĂRITURĂ CU ROSTOGOLIRE ÎNAINTE PESTE LADA ÎN LUNGIME.
Descrierea tehnică: bătaia pe trambulină este urmată de balansul înapoi şi în sus al picioarelor şi ridicarea
bazinului. În timpul primului zbor, săritorul se înalţă deasupra aparatului, cu corpul uşor îndoit din
articulaţiile coxo-femurale. În momentul cănd bazinul se apropie de verticala umerilor, mâinile se sprijină pe
mijlocul lăzii. Capul se apleacă înainte cu bărbia în piept, spatele se rotunjeşta. Prin îndoirea braţelor
executantul se rostogoleşte pe ladă, menţinând corpul îndoit. Cănd ajunge cu bazinulpe marginea lăzii,
săritorul se desprinde şi prin uşoară întindere a corpului aterizează. În timpul sariturii, picioarele pot fi
îndoite sau întinse.
Ajutorul: se dă din lateral, cu o mână la ceafă, presând bărbia în piept, iar cu cealaltă sub coapse, pentru a-i
uşura rotaţia.
26
1. Săritura în adâncime din atârnat cu spatele la scara fixă. 1’; grupe de 4 – 6 elevi;
2.De pe două, trei cutii de ladă, săritură dreaptă, aterizare cu picioarele ghemuite; 1’; în coloană câte unu.
3.Alergare, bătaie pe trambulină si aterizare pe saltea; 2’; în coloană câte unu;
4.Rostogolire lunga pe saltea; 2’; 4 saltele; in coloana cate patru;
5.Rostogolire lunga peste sfoara, cu bataie pe trambulina semielestica sau elestica; 2’; in coloana cate unu;
6. Săritură lungă cu rostogolire pe mai multe saltele aşezate una peste alta; 2 minute; in coloană câte trei;
7. Săritură cu rostogolire peste lada mai joasă; 2 minute; 2 lazi gimnastică; 2 coloane x 15 elevi;
8. Săritură cu rostogolire înainte peste lada în lungime; 2 minute; 2 lazi gimnastică; 2 coloane x 15 elevi;
GIMNASTICĂ ACROBATICĂ
1. Elemene statice cu caracter de mare mobilitate:

PODUL DE JOS ( DIN CULCAT DORSAL )
Descriere tehnică: din culcat dorsal se îndoaie picioarele din genunchi şi se depărtează usor, sprijinindu –
se pe sol, cu toată talpa; în acelaşi timp, mâinile iau contact cu solul, în dreptul capului, cu faţa palmară,
Din această poyiţie se întind braţele şi picioarele, bazinul se proiectează în sus, în aşa fel încât proiecţia
umerilor să cadă deasupra palmelor. Capul se duce mult înapoi, iar genunchii se întind.
Metodica învăţării: exerciţiile pregătitoare sunt grupate în două categorii: prima categorie vizează o
pregătire mai generală şi o încalzire specială a articulaţiilor şi grupelor musculare ce intră în mişcare, iar
a doua categorie, vizează execuţia tehnică prevăzută. Ex:
1. extensii cu arcuiri la nivelul umărului cu ajutorul unui partener; 1min.; 15 grupe x 2 elevi;
2. rulari pe piept din culcat facial, cu gleznele apucate cu mâinile, corpul în extensie mare; 1 min.;
individual;
3. pe genunchi, pe călcâie şezând, extensia mare a trunchiului atingând solul cu mâinile;1 min.;
individual;
4. stând cu spatele la scara fixă, la distanţă de un pas, cu braţele îndoite şi mâinile apucate de şipcă la
nivelul capului, cu şi fără arcuiri; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
5. culcat dorsal; ridicăre în pod cu ajutor; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6. culcat dorsal cu picioarele lipite de scara fixă; podul de jos; 3 grupe x 10 elevi;
7. culcat dorsal: podul cu picioarele pe a treia şipcă a scării fixe, cu întinderea şi îndoirea picioarelor,
cu extensie puternică din articulaţiile scapulo – humerale; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
8. culcat dorsal: pod executat lent ( în patru timpi) şi rapid ( intr-un timp), la semnal; 3 min.;
3 grupe x 10 elevi;
Ajutorul: se acordă din lateral la nivelul articulaţiei scapulo- humerale, ajutând la ridicare şi întinderea
braţelor.
Greşeli de execuţie: braţele îndoite din coate şi picioarele din genunchi, lipsa de arcuire a coloanei
vertebrale; capul se aduce înainte cu bărbia în piept; proiecţia umerilor nu este deasupra palmelor, linia
umeilor făcând unghi ascuţit cu solul; mobilitate prea mare în regiunea lombară şi prea mică în restul
coloanei vertebrale.
PODUL DE SUS, DIN STÂND DEPĂRTAT

Descriere tehnică: stând depărtat cu braţele sus: accentuarea extensiei corpului prin proiectarea bazinului
inainte şi umerii înapoi. Braţele întinse se duc înapoi, contactul cu solul se ia cu palmele, cât mai aproape
de picioare. Revenirea se realizează prin împingerea mâinilor în sol şi proiectarea bazinului înainte – sus,
cu picioarele întinse sau uşor îndoite, braţele rămân sus, capul înapoi până la revenirea în poziţia stând.
1. culcat dorsal: podul de jos; 4 – 5 repetări legate; 3 grupe x 10 elevi; lucru individual;
27
2. stând depărtat: extensii accentuate cu partener; 2 minute; 15 grupe x 2 elevi la grupă;
3. stând depărtat unul în spatele celuilalt: primul execută extensie simulând podul, iar partenerul îl
apucă de braţe şi încearcă să-i apropie palmele de sol; 3 minute; 15 grupe x 2 elevi la grupă;
4. stând depărtat: pod cu ajutor, aşezând palmele pe câteva saltele suprapuse, pe o şipcă a scării fixe; 3
min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual.
5. stând depărtat cu spatele la scara fixă, apucat de o şipcă în dreptul capului: trecere în pod coborând
mâinile pe fiecare şipcă şi revenire; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual.
6. stând depărtat, braţele sus: podul de sus cu aşezarea palmeor pe un plan mai înalt;
3 min.; 5 grupe x 6 elevi; lucru individual;
7. stănd depărtat: podul de sus cu ajutor şi fără; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi la grupă;
8. legarea elementului cu alte elemente cunoscute; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mână la braţul apropiat şi cu a doua la omoplaţi. Este contraindicat
ajutorul, pentru ridicare, la nivelul regiunii lombare.
Greşeli de execuţie: arcuire insuficientă la nivelul coloanei vertebrale şi deschidere insuficientă la
nivelul articulaţiilor scapulo – humerale; începerea execuţiei cu poziţia greşită a breţelor ( nu sus); lipsa
extensiei capului, executantul neurmărind cu privirea aşezarea corectă a palmelor pe sol.
PODUL DIN STÂND PE MÂINI

Descriere tehnică: din stând pe mâini, dupâ ce se accentuează extensia capului şi deschiderea unghiului
dintre trunchi şi braţe, corpul se extinde, iar umerii se trag uşor înapoi. Picioarele coboară pe sol şi se
revine în poziţia stând.
Metodica învăţării: înainte de a se trece la acest element se învaţă stândul pe mâini.
1. stând pe mâini la scara fixă: extensia corpului prin depărtarea bazinului de scara fixă; 2 min; 3
grupex 10 elevi, lucru individual;
2. aceeaşi poziţie: coborârea succesivă a picioarelor din şipcă în şipcă, odată cu păşirea înapoi cu
braţele; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual;
3. acelaşi exerciţiu, cu coborârea simultană a picioarelor din şipcă în şipcă; 2 min.; 3 grupe x 10
elevi, lucru individual;
4. stând pe mâini: trecere în pod cu aşezarea tălpilor pe saltele suprapuse ( plan mai ridicat); 3 min.;
5 grupe x 6 elevi; lucru individual;
5. stănd pe mâini: trecere în pod cu ajutor şi fără; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual;
6. introducerea elementului în combinaţii simple; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi, lucru individual;
Ajutorul se acordă din lateral şi se intervine cu o mână pentru a prinde braţul executantului, cu cealaltă
sprijinindu –i la spate.
Greşeli de execuţie: nu se execută corect poziţia de stând pe măini; căderea bruscă a picioarelor şi lipsa
amortizării; lipsa extensiei capului, executantu cade pe spate; extensie exagerată în regiunea lombară.
Podul din stând pe mâini este un element executat mai mult de către fete şi poate fi considerat ca un
exerciţiu pregătitor pentru răsturnările lente înainte.
D) SFOARA ÎNAINTE
Sfoara este o poziţie în care picioarele, mult depărtate, formează o linie continuă. Este un element tehnic de
mare mobilitate, care solicită articulaţiile coxo- femurale, dar şi elasticitatea musculaturii membrelor
inferioare.
Descrierea tehnică: din stând, un picior alunecă înainte şi celălalt înapoi, până ce piciorul din faţă atinge
solul cu partea posterioară, iar cel din spate, cu partea anterioară, pe toată lungimea lor. Vârfurile sunt
întinse; trunchiul şi braţele pot avea diferite poziţii. În timpul învăţării se va insista la menţinerea poziţiei
verticale a trunchiului, cu umerii traşi înapoi.
În metodica instruirii, se va insista la executarea sforii cu ambele picioare înainte. După executarea
corectă, sfoara înainte se poate executa şi din alte poziţii iniţiale din şezând – prin ducerea unui picior înapoi;
- din sprijin culcat înainte – sprijin plutitor cu ducerea rapidă a unui picior înainte printre braţe.
28
1. stând costal lângă scara fixă, apucat de o şipcă: balansarea piciorului înainte şi înapoi cu amplitudine;
se schimbă piciorul; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
2. stând dorsal la scara fixă: ridicarea cât mai sus a unui picior şi întinderea musculaturii, cu ajutorul
unui partener; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3. fandări înainte şi înapoi cu arcuiri; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
4. sfoară înainte, progresiv, cu apăsare de către partener; 3 min.; 15 grupe x 2 elevi;
5. sfoară cu menţinerea poziţiei ( 20” – 1min ); 3 min.; 3 grupe x 10 elevi;
6. sfoară cu mărirea unghiului peste 180 grade, prin întinderea pasivă cu piciorul din faţă sprijinit pe o
bancă de gimnastică sau scară fixă ( şipca a II- a sau a III-a); 3 min.; 3 grupe x 10 elevi;
7. introducerea elementului în combinaţii simple; 4 min.; 5 grupe x 6 elevi;
Greşeli de execuţie: orientarea greşită a picioarelor, nerespectarea planului; răsucirea trunchiului spre
piciorul din faţă; orientare greşită a vârfului piciorului din spate.
Variante mai uşoare: semisfoara, în care piciorul din faţă este pe genunchi, aşezat pe călcâi, iar cel din spate
este întins. Trunchiul şi braţele în diferite poziţii. Semisfoara se poate executa şi din stând pe cap, stând pe
omoplaţi, stând pe mâini.
E) SFOARA LATERALĂ
Este un element mult mai dificil care cere o mobilitate mult mai mare.
Descriere tehnică: din poziţia stând, picioarele se depărtează în plan frontal şi iau contactul cu solul cu partea
internă, pe toată lungimea ei, bazinul este împins puţin înainte, trunchiul este drept. Trunchiul şi braţele pot
avea şi alte poziţii.
1. fandări laterale stânga – dreapta, cu arcuiri; 1 min.; 3 grupe x 10 elevi;
2. stând cu faţa, cu spatele sau cu un umăr la scara fixă: balansarea laterală a unui picior şi a celuilalt;
3 min.; 3 grupe x 10 elevi;
3. stând cu spatele sau cu un umăr la scara fixă: ridicarea pasivă a piciorului lateral, cu partener; 3 min.;
15 grupe x 2 elevi;
4. sfoara laterală cu sprijinul mâinilor înainte, cu arcuiri; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
5. acelaşi exerciţiu fără sprijinul mâinilor; 3 grupe x 10 elevi;
6. sfoara cu întindere pasivă, cu apăsarea progresivă pe umeri de către partener; 2 min.; 15 grupe x 2
elevi;
7. sfoară laterală cu sprijinul unui picior lateral pe o bancă sau pe a doua sau a treia şipcă a scării fixe; 3
min.;
3 grupe x 10 elevi;
8. introducerea elementului în combinaţie; 4 min.; 5 grupe x 6 elevi;
Greşeli de execuţie: picioarele îndoite din genunchi; sprijin pe bazin din cauza lipsei de mobilitate;
picioarele şi bazinul nu sunt pe aceeaşi linie; orientarea greşită a vârfurilor picioarelor; poziţia incorectă a
trunchiului ( spate rotunjit extensia accentuată a coloanei lombare etc.).
3. Elemente acrobatice statice, cu caracter de echilibru
CUMPĂNA ÎNAINTE.
Descriere tehnică: este o poziţie cu caracter de echilibru, în care executantul se găseşte în sprijin pe un
picior, cu trunchiul la orizontală ( sau mai sus) în plan sagital, cu braţele în diferite poziţii. Mişcarea începe
prin ridicarea unui picior înapoi, întins din toate articulaţiile, concomitent cu extensia spatelui şi ridicarea
braţelor lateral ( sau alte poziţii), capul în extensie. În momentul în care piciorul se ridică, trunchiul coboară
înainte, păstrând extensia, oprindu-se deasupra orizontalei. Piciorul dinapoi, trebuie să treacă peste
orizontală. Se menţine poziţia aproximativ 3”,în care linia şodurilor şi umerilor rămâne paralelă cu solul,
piciorul de bază rămâne pe toată talpa.
1. 1. stând: încordare musculaturii pentru a realiza extensia generală şi ridicarea piciorului înapoi – sus;
1 min.;3 grupe x 10 elevi; lucru individual;
2. stând cu faţa la scară fixă, cu trunchiul aplecat la nivelul şoldului: balansări alternative de picioare, cu
corpul extins; 1 min.; 5 grupe x 6 elevi;
29
3. aceeaşi poziţie: balansări alternative cu oprirea piciorului sus; 1 min.; 5 grupe x 6 elevi;
4. cumpănă cu sprijinirea piciorului la scara fixă, desprinderea piciorului de pe scară, menţinere şi
revenire; 2min.;5 grupe x 6 elevi;
5. cumpănă cu întindere pasivă, cu ajutorul partenerului; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
6. cumpănă cu ajutor; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
7. cumpănă pe piciorul mai puţin îndemânatic; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
CUMPĂNA ÎNAPOI
Descrierea tehnică: din stând – ducerea unui picior uşor înainte, odată cu ridicarea breţelor lateral sus;
urmează extensia corpului şi coborârea acestuia înapoi,concomitent cu ridicarea unui picior înainte, deasupra
orizontalei. Corpul completează extensia trunchiului; genunchii se menţin întinşi, braţele pot avea diferite
poziţii.
1. culcat facial cu braţele lateral: extensia trunchiului şi a capuli; 1 min.; 5 linii x 6 elevi;
2. stând cu spatele la scara fixă. Mâinile apucă scara la nivelul şoldurilor: ridicarea unui picior înainte şi
menţinerea lui deasupra orizontalei 2- 3secunde; 10x; 5 grupe x 6 elevi;
3. acelaşi exerciţiu cu extensie mare; 10x; 5 grupe x 6 elevi;
4. stând cu spatele la un pas de scara fixă: cumpănă înapoi cu apucarea scării cu mâinile, 2- 3secunde;
10x; 5 grupe x 6 elevi;
5. cumpănă înapoi cu ajutor; 1 min; 15 grupe x 2 elevi;
6. stând: cumpănă înapoi cu menţinerea poziţiei 4-5 secunde; 8x; 5 grupe x 6 elevi;
7. introducerea cumpenei în combinaţii simple; 3 min.; 6 grupe x 5 elevi.
4. Elemente statice cu caracter de echilibru şi forţă

Caracteristic pentru aceste elemente este faptul că majoritatea se execută cu corpul răsturnat, iar
greutatea este repartizată numai pe mâini, sau pe mâini şi alte părţi ale corpului. Au caracter de forţă,
solicitând dezvoltarea musculaturii braţelor, spatelui şi centurii abdominale. Se pot executa din forţă sau
din elen, realizat prin balansarea, împingerea şi întinderea picioarelor
STÂND PE OMOPLAŢI.
Poziţiile cele mai folosite pentru executarea acestui element sunt: stând, aşezat, culcat.
Descrierea tehnică: din poziţia şezând se execută o rulare înapoi cu gruparea corpului, urmată de
aşezarea mâinilor pe bazin, braţele cu partea posterioară sunt sprijinite pe sol. Urmează întinderea
picioarelor şi a corpului la verticală, în aşa fel încât, călcâiele, şezuta şi umerii să se găsească pe
aceeaşi linie verticală. După însuşirea corectă a elementului, se va executa cu picioarele întinse, apoi
din poziţia stând prin rulare pe spate, cu şi făra sprijinul mâinilor pe bazin, braţele rămân întinse pe
sol. In stând pe omoplaţi picioarele pot fi întinse; un picior îndoit şi celălalt întins; în sfoară etc.
1. şezând: rulare înapoi cu corpul grupat sau întins şi revenire; 1 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. sprijin ghemuit: rulare înapoi cu păstrarea grupării şi revenire; 1 min.; 3 linii x 10 elevi;
3. culcat dorsal cu mâinile apucate de a doua şipcă: îndoirea picioarelor cu apropierea
genunchilor de piept, menţinerea poziţiei şi revenire; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
4. aceeasi poziţie: îndoirea picioarelor, rulare pe spate cu întinderea picioarelor spre verticală
atingând scara cât mai sus şi revenire; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
5. şezând: rulare înapoi cu corpul grupat şi în momentul sprijinului pe omoplaţi şi ceafă,
întinderea braţelor şi aşezarea lor pe saltea; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
6. stând pe omoplaţi cu şi fără ajutor; 2 min; 2 grupe x 15 elevi,
7. stând pe omoplaţi din poziţia aşezat şi stând, prin rulare înapoi; 2 min.; 3 grupe x 10 elevi;
8. introducerea elementului în combinaţii simple; 4 min.; 6 grupe x 5 elevi.
Ajutorul se acordă din lateral faţă de executant, apucându- l de glezne, iar cu un genunchi sprijinit pe
bazinul acestuia, se fixează poziţia verticală.
30
Greşeli de execuţie: elen prea mare la ridicarea picioarelor şi corpul se răstoarnă; ridicarea
insuficientă pe umeri; căderea corpului peste cap; îndoire din articulaţiile coxo – femurale; nerealizarea
poziţiei verticale.
a) Stând pe cap
La executarea acestui element, baza de susţinere este formată din mâinile aşezate pe sol la
înălţimea umerilor şi pe cap ( pe partea superioară a frunţii). Capul şi mâinile formează un triunghi
echilateral. Corpul este întins, uşor cambrat. Verticala coboară din centrul de greutate, trebuie să cadă
în centrul poligonului de susţinere.
La învăţare, secţiunile principale sunt orientate în primul rând spre aducerea corpului în poziţia
răsturnată şi în al doilea rând spre menţinerea echilibrului. Ridicarea corpului se realizează din elen sau
din forţă.
STÂND PE CAP DIN GHEMUIT

Descrierea tehnică: stând – trecerea în sprijin ghemuit, cu mâinile depărtate la lăţimea umerilor,
urmata de aşezarea capului cu fruntea pe sol, formând u palmele un triunghi echilateral. Printr-o uşoară
împingere cu picioarele, corpul se răstoarnă, trecând în sprijin pe mâini şi pe cap, cu bazinul deasupra
poligonului de susţinere. Urmează întinderea lentă a picioarelor spre verticală, fixând poziţia corpului,
cu greutatea egel repartizată pe mâini şi pe cap.
Revenirea se poate efectua prin coborârea picioarelor ândoite sau întinse, urmată de revenirea în
stând, sau prin rostogolire înainte, care se realizează prin tragerea bărbiei ăn piept, concomitent cu
gruparea corpului şi rularea pe spate ăn ghemuit.
Metodica învâţării
1. sprijin ghemuit: aşezarea măinilor şi capului pe sol şi revenire; 2 min.; 6 grupe x 5 elevi;
2. sprijin ghemuit: aşezarea mâinilor şi capului pe sol şi prin uşoară săltare, desprinderea
picioarelor de pe sol, cu menţinerea echilibrului, cu picioarele îndoite; revenire ( la început cu
ajutor); 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
3. acelaşi exerciţiu, dar cu întinderea alternativă a picioarelor spre verticală şi revenire; 2 min.; 5
grupe x 6 elevi;
4. sprijin ghemuit cu spatele la scara fixă sau perete: urcarea alternativă a picioarelor, până ce
corpul ajunge la verticală; 2 min.; 6 grupe x 5 elevi;
5. sprijin ghemuit: stând pe cap cu sprijinirea spatelui şi a picioarelor la scarafixă sau perete; ; 2
min.; 6 grupe x 5 elevi;
6. stănd pe cap cu ajutor şi fără; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mănă la nivelul bazinului, iar cealaltă la gleznă. Se ajută la ridicarea
picioarelor şi fixarea poziţiei corpului la verticală.
Greşeli de execuţie: mâinile prea apropiate sau depărtate sau nerealizarea triunghiului de susţinere;
aşezarea capului pe creştet; bărbia în piept; repartizarea inegală a greutăţii corpului pe mâini şi pe cap; corpul
rămâne îndoit din articulaţiile coxo – femurale; elen prea mic sau prea mare, ceea ce face dificilă stabilirea
echilibrului.
Capul şi mâinile formează un triunghi echilateral. Corpul este întins, uşor cambrat. Verticala coboară din
centrul de greutate, trebuie să cadă în centrul poligonului de susţinere.
La învăţare, secţiunile principale sunt orientate în primul rând spre aducerea corpului în poziţia
răsturnată şi în al doilea rând spre menţinerea echilibrului.
STÂND PE CAP DIN SPRIJIN GHEMUIT PE UN PICIOR, CU ELAN

Se execută prin impulsul piciorului de bază, combinat cu balansarea piciorului liber: Este un procedeu
mai greu, deoarece dozarea balansului pentru oprirea la verticală prezintă unele dificultăşi pentru începători.
Revenirea se efectuează prin coborârea picioarelor ăn ordine inversă urcării sau prin rostogolire.
După însuşirea celor două variante de elan, cu elvii mai îndemânatici şi cu o pregătire fizică
corespunzătoare, se poate trece la învăţarea elementului stând pe cap din forţă.
STÂND PE CAP DIN SPRIJIN DEPĂRTAT, DIN FORŢĂ
31
Descrierea tehnică: din stând depărtat cu braţele lateral, corpul se îndoaie, iar mâinile se aşează cât mai
aproape de linia imaginară ce uneşte tălpile. In continuare, braţele se îndoaie progresiv, preluând o parte din
greutatea corpului. După această fază. Urmează aşezarea capului pe sol, ridicarea pe vârfuri, odată cu
deplasarea bazinului pe verticală. In momentul când centrul de greutate general a ajuns deasupra poligonului
de susţinere, picioarele se ridică prin lateral şi se apropie în momentul verticalei. Revenirea la poziţia iniţială
se realizează prin depărtarea picioarelor şi coborârea lor pe sol, sau prin rostogolire înainte.
Metodica învăţării
1. stând pe cap cu elen din poziţiile învăţate; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi; lucru individual;
2. atârnat răsturnat îndoit la scara fixă. Cu picioarele depărtate; trecere ăn atărnat răsturnat, cu
picioarele apropiate; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
3. sprijin depărtat lângă scara fixă ( perete) : stând pe cap cu ajutor, cu sprijinirea spatelui şi picioarelor
pe scară; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
4. sprijin depărtat: trecere în stând pe cap; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
5. aceeaşi poziţie: stănd pe cap din forţă cu şi fără ajutor; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
Greşeli de execuţie: apropierea prea devreme a picioarelor, înainte ca bazinul să ajungă la verticală; lipsa
ridicării pe vârfuri şi a deplasării triunghiului deasupra poligonului de susţinere; apropierea picioarelor nu se
face pe plan frontal, din lateral.
Ajutorul - se acordă din faţă, prinzând executantul de coapse, ajutând le deplasarea trunchiului spre
verticală şi apropierea picioarelor, fixând corpul în poziţie verticală. Poziţiile din care se poateefectua acest
element sunt: sprijin ghemuit; sprijin pe genunchi, sau pe un genunchi, stând depărtat sau stând cu corpul
ândoit, înainte sprijin culcat, stând pe mâini.
În metodica învăţării se foloseşte următoarea succesiune:
- stănd pe cap din sprijin ghemuit; din elen;
- stănd pe cap din sprijin ghemuit pe un picior sau din sprijin pe un genunchi, cu celălat picior îndoit
sau întins înapoi;
- stănd pe cap din sprijin depărtat cu elen;
- stănd pe cap din sprijin depărtat din forţă;
- stănd pe cap din sprijin cu picioarele întinse şi corpul îndoit, din forţă;
- stând pe cap din forţă, din sprijin înainte culcat, prin alunecarea picioarelor;
C) Stând pe mâini
Este un element specific de echilibru şi forţă, fiind unul dintre elementele cheie ăn gimnastica
acrobatică şi sportivă. Însuşirea corectă a acestui element de bază, necesită o bună dezvoltare a forţei
musculaturii spatelui şi a celei abdominale, o bună mobilitate la nivelul articulaţiilor scapulo –humerale
şi coxo – femurale, o bună elasticitate a musculaturii posterioare a picioarelor.
STÂND PE MÂINI CU ELAN, DIN POZIŢIA STÂND

Descrierea tehnică: din stând: ridicarea braţelor prin înainte sus, odată cu ridicarea unui picior
înainte, urmată de păţire cu piciorul puţin îndoit şi îndoirea corpului din articulaţiile coxo – femurale; în
continuare, se aşează mâinile pe sol, depărtate la lăţimea umerilor. Unghiul dintre braţe şi trunchi se va
menţine constant la aproximativ 180 grade. Urmează balansarea piciorului din spate înapoi – sus, urmat
de cel de pe sol, care se ridică spre verticală, oprindu- se lângă primul; corpul trece în poziţie răsturnată,
cu musculatura bine încordată, caun tot unitar, iar sub aspect estetic – drept. Capul este ridicat, cu
privirea înainte
1. sprijin culcat înainte: îndoiri şi întinderi de braţe; 1 min.; 3 grupe x 10 elevi; lucru individual;
2. mers pe mâini cu picioarele susţinute de un partener ( roaba); 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3. sprijin culcat înainte cu picioarele pe scara fixă, pe a treia şipcă: ridicare din şipcă în şipcă spre stând
pe mâini şi revenire; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
4. sprijin ghemuit pe un picior: balansarea picioarelor înapoi şi sus, cu forfecarea lor pe verticală; 2
min.;
5 grupe x 6 elevi;
5. sprijin ghemui pe un picior: balansarea picioarelor înapoi sus, în stând pe mâini, cu sprijinul
picioarelor la perete sau scara fixă, cu ajutor; 3 min.; 5 grupe x 6 elevi;
6. acelaşi exrciţiu din stând, cu şi fărăr ajutor; 2 min.; 5 grupe x 6 elevi;
32
7. stând pe mâini cu ajutor, din sprijin ghemuit sau cu elan; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
8. introducerea elementului în combinaţii; 3 min.; 3 grupe x 10 elevi
Ajutorul se acordă din lateral, la nivelul gleznelor, oprind executantul în stând pe mâini şi fixînd corect
poziţia.
Greşeli de execuţie : musculatura nu este suficient contractată; elan insuficient şi neajungerea la
verticală; elan prea mare cu căderea în partea opusă; braţele îndoite; unghiul între braţe şi trunchi sub 180
grade; capul cu bărbia în piept
STÂND PE MÂINI DIN FORŢĂ CU PLECARE DIN SPRIJIN DEPĂRTAT

Descrierea tehnică: din stând depărtat cu braţele sus, corpul se ândoaie înainte, iar palmele se aşează pe
sol cât mai aproape de picioare, depărtate la lăţimea umerilor. Se continuă acţiunea, trecându- se progresiv
greutatea corpului pe braţe, concomitent cu proiectarea umerilor înainte şi ridicarea pe vârfuri. Efortul cel
mai mare revine acum musculaturii centurii scapulo – humerale, care acţionează în scopul deschiderii
unghiului dintre braţe şi trunchi. Urmează ridicarea trunchiului la verticală, cu picioarele depărtate. Din acest
moment, picioarele încep să se apropie şi se ridică la verticală, umerii se retrag şi corpul se îndreaptă în stând
pe mâini.
1. exerciţii speciale pentru dezvoltarea şi întărirea centurii scapulo- humerale; 2 min; 5 linii x 6 elevi;
2. sprijin culcat facial cu picioarele depărtate, susţinute de un partener: ducerea umerilor înainte odată
cu închiderea trunchiului, cu ridicarea bazinului şi revenire; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3. acelaşi exerciţiu cu ridicarea bazinului la verticală; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
4. sprijin stând depărtat: ridicarea pe vârfuri cu trecerea greutăţii corpului pe braţe, cu umerii aduşi
uşor înainte şi revenire; 3 min; 6 linii x 5 elevi;
5. cu faţa la scara fixă sau perete: ducerea uşoară a umerilor înainte, până ce ating scara fixă, trecerea
greutăţii corpului pe braţe, spatele şi bazinul ating scara fixă – menţinerea poziţiei 3 secunde; 3
min; 6 linii x 5 elevi;
6. acelaşi exerciţiu cu ridicarea şi apropierea picioarelor la scara fixă, în stând pe mâini cu ajutor; 3
min;6 linii x 5 elevi;
7. stând pe mâini cu braţele întinse şi cu picioarele depărtate, cu şi fără ajutor;
3 min; 6 linii x 5 elevi;
8. introducerea elementului în combinaţii; 4 min; 6 linii x 5 elevi;
2. Elemente acrobatice dinamice
Definiţie: aceste elemente se caracterizează prin mişcări de rotaţie complete sau incomplete ale corpului,
în jurul axei longitudinale sau transversale. Rotarea corpului se poate face prin intermediul unui
sprijin( rostogoliri, îndreptări, răsturnări) sau fără spijin ( salturile)
Elementele dinamice fiind foarte numeroase, au fost grupate după anumite caracteristici, în mai multe
grupe: rulări, rostogoliri, răsturnări, îndreptări, salturi.
Rulările şi rostogolirile sunt considerate elemente simple, care se folosesc în cadrul unor exerciţii ca
elemente ajutătoare sau de legătură.
Îndreptările, răsturnările din saritură şi salturile sunt considerate elemente mai dificile.
RULĂRILE
Sunt rostogoliri incomplete, în care diferite părţi ale corpului vin în mod succesivîn contact cu solul. Se
execută pe spate, pe abdomen şi pe părţile laterale ale corpului, constituind părţi sau faze de elan sau legătură
pentru executarea altor elemente.
Gruparea - constă într-o îndoire la maximum din toate articulaţiile, cu spatele rotunjit, bărbia în piept,
braţele cuprind gambele. Se execută din poziţiile: culcat, aşezat, stând.
a) Rulare înainte şi înapoi ( pe spate). Se execută o grupare, pri dezechilibrare succesiv pe bazin,
spate, ceafă şi invers. La rularea înapoi, în momentul dezechilibrării, este important ca spatele să fie rotunjit,
33
iar genunchii presaţi cât mai mult spre umeri. În timpul rulării înainte, călcâiele se lipesc de coapse, iar capul
şi umerii se duc energic înainte. Acestea sunt fazele de rtecere pentru: rostogolire ( înainte sau înapoi), stând
pe omoplaţi, cilindru, stând pe mâini.
Ajutorul se acordă din lateral, menţinând gruparea corpului.
b) Rulare laterală ( stânga, dreapta). Se execută din poziţiile: culcat, sprijin ghemuit, pe genunchi, pe
călcâie şezând cu spijin pe palme.
c) Rulare pe abdomen. Se foloseşte ca fază de elan pentru trecerea în alte poziţii şi mişcări sau
constituie părţi din element ( partea a doua a cilindrului); rularea poate deriva şi din alte poziţii şi
mişcări ca: stând pe mâini sau stând pe cap şi rulare pe abdomen, cilindru înapoi.
Însuşirea corectă a grupărilor şi rulărilor reprezintă baza de plecare în învăţarea rostogolirilor
ROSTOGOLIRI. Sunt elemente acrobatice cu caracter de rotare completă, ăn care greutatea corpului
trece de pe picioare pe braţe şi invers, prin rularea corpului înainte, înapoi sau lateral
Se pot executa:
- înainte, înapoi sau lateral;
- cu picioarele îndoite sau întinse;
- cu picioarele apropiate sau depărtate;
- cu corpul grupat sau întins;
- de pe loc şi cu elan.
A) ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN GHEMUIT IN GHEMUIT(CU CORPUL GRUPAT )

Descriere tehnică: din stând cu braţele sus, corpul trece în sprijin ghemuit, cu palmele depărtate la
lăţimea umerilor, capul aplecat înainte, cu fruntea aproape de genunghi. Imediat după grupare, picioarele
efectuează o impulsie pentru ridicarea bazinului şi trecerea unei părţi din greutatea corpului pe braţe.
Urmează desprinderea de pe sol şi aşezarea cefei pe saltea, braţele se ăndoaie, spatele este rotunjit. După ce
tălpile au părasit solul, vârfurile se întind. În momentul când executantul simte că sprijinul palmelor nu mai
este necesar, apucă rapid gambele, sub genunchi; după trecerea centrului de greutate în interiorul poligonului
de susţinere şi se ajunge ăn sprijin ghemuit, picioarele se întind şi executantul se ridică în stând cu braţele sus
1. şezând: trecerea rapidă şi lentă în grupat; 2 min; 6 linii x 5 elevi
2. şezând cu corpul grupat: rulări înainte şi înapoi; 2 min; 6 linii x 5 elevi
3. culcat dorsal; grupare cu apucarea gambelor şi menţinere 1 – 2 secunde; 3 min; 6 linii x 5 elevi
4. sprijin ghemuit: rulare înapoi şi revenire în poziţia iniţială; 2 min; 6 linii x 5 elevi
5. sprijin ghemuit: ridicarea bazinului cu rotunjirea spatelui şi ducerea bărbiei în piept; 2 min; 6 linii x 5
elevi
6. rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit pe un plan înclinat ( trambulină acoperită cu o saltea); 3
min; 6 linii x 5 elevi;
7. sprijin ghemuit pe capătul unei bănci: rostogolire înainte din ghemuit pe o saltea aşezată la capătul
băncii; rostogolire cu ajutor; 3 min; 5 bănci de gimnastică; 6 elevi la fiecare bancă.
Ajutorul se acordă din lateral, cu o mână la ceafă şi cu cealaltă la bazin, conducând executantul prin
mişcare, pentru menţinerea grupării şi mărirea vitezei de execuţie.
Greşeli de execuţie: deschiderea grupării; insuficientă împingere în sol cu mâinile şi picioarele;
insuficientă rotunjire a spatelui, atingerea solului cu capul; lipsa grupării în partea a doua a rostogolirii;
împingerea incompletă cu braţele şi tendinţa de cădere înapoi.
ROSTOGOLIRE ÎNAINTE DIN SĂRITURĂ.

Se execută asemănător cu rostogolirea înainte, cu corpul grupat, dar înainte de sprijinul mâinilor pe sol se
execută o înpingrere energică din picioare, urmată de o săritură şi rostogolire înainte.
1. stând în poziţia de start ca la înot: balansarea braţelor, împingerea picioarelor şi săritură în
lungime de pe loc; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. aceeaşi peste un obstacol; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
3. stând, cădere înainte pe mâini, cu îndoirea braţelor, pe două trei saltele suprapuse; 2 min.; 5 linii
x 6 elevi;
34
4. culcat facial: menţinerea corpului în extansie cu braţele lateral sus 3 – 5 secunde, pentru
obişnuirea cu poziţia corpului în faza de zbor; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
5. rostogolire înainte cu desprinderea energică de pe sol; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
6. stând pe lada de gimnastică: săritură cu rostogolire înainte pe un plan înclinat, cu ajutor la
nivelul coapselor şi pieptului; 2 min.; în coloană câte unul;
7. alergare 3 – 5 paşi, bătaie pe ambele picioare şi rostogolire din săritură peste un obstacol ( viu,
cerc, sfoară); 2 min.; în coloană câte unul;
8. săritura peştelui la trambulina semielastică; 2 min.; în coloană câte unul;
Ajutorul se acordă, la o fază mai avansată, din lateral, cu o mână la nivelul coapselor şi cu cealaltă la
nivelul pieptului pentru înalţarea şi extensia corpului.
Greşeli de execuţie: lipsa de înalţime în faza de zbor; nesincronizarea între bătaie şi ducerea energică a
braţelor înainte; aterizare dură, pe braţele întinse; lipsa grupării după ce palmele iau contactul cu solul şi
cădere pe spate.
Folosirea acestui element se recomandă începând cu clasa a VII – a băieţi.
ROSTOGOLIRE ÎNAPOI DIN GHEMUIT IN GHEMUIT

Descierea tehnică: din poziţia stând, se trece în sprijin ghemuit, cu spatele rotunjit şi capul plecat
înainte; urmează o dezechilibrare înapoi cu împingere din braţe şi picioare în aceeaşi direcţie şi rulare
înapoi. Braţele sunt îndoite din coate, la nivelul cefei şi se aşează pe sol cu faţa palmară. În continuare,
se efectuează o împingere cu mâinile pe sol, pentru a putea ridica capul şi se trece peste cap în sprijin
ghemuit, pe toată talpa; prin întinderea braţelor, picioarelor şi corpului se ajunge în poziţia stând cu
braţele sus.
Metodica învătării:
1. sprijin culcat cu picioarele pe un plan mai ridicat: flotări; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
2. sprijin ghemuit: rulare înapoi cu aşezarea palmelor pe sol în dreptul capului; 2 min; 3 linii x 10
elevi;
3. rostogolire înapoi pe un plan înclinat; 2 min.; în coloană câte unul;
4. rostogolire înapoi cu şi fără ajutor; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
5. legarea a trei rostogoliri înapoi în ritm convenabil; 4 min.; 3 linii x 10 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral, apucând executantul de mijloc sau de bazin, ridicându-l uşor în sus
şi înapoi, pentru uşurarea lucrului braţelor şi ridicării capului.
Greşeli de execuţie: nepăstrarea grupării; aşezarea defectuoasă şi cu întârziere a mâinilor pe sol;
lipsa împingerii cu braţele şi picioarele pe sol în prima fază, pentru a mări viteza de rulare; viteză dr rotare
neuniformă; lipsa împingerii braţelor în partea a doua, greutatea corpului rămânând pe ceafă şi pe cap, cu
tendinţa de cădere înapoi; spatele drept în timpul rulării.
ROSTOGOLIRE ÎNAPOI CU PICIOARELE DEPĂRTATE

Poziţii iniţiale folosite: aşezat; aşezat depărtat; culcat; stând depărtat; stând
Descrierea tehnică: din stând depărtat cu breţele lateral sus: îndoirea trunchiului înainte cu ducerea
braţelor înapoi, printre picioare, până la nivelul coatelor, pentru amortizare. Palmele iau primele contect
cu solul, după care începe rularea ănapoi pe bazin, spate, umeri, odată cu ducerea braţelor prin înainte
sus şi aşezarea palmelor pe sol, lângă cap; urmează împingerea cu braţele prin întinderea lor şi trecerea
bazinului peste cap, cu aşezarea picioarelor depărtate şi întinse pe sol, odată cu ridicarea capului. Corpul
se îndreaptă şi se trece în poziţia stând depărtat cu braţele lateral sus.
1. asezat depărtat: apropierea şi depărtarea picioarelor cu îndoirea trunchiului înainte; 2 min.; 3
linii x 10 elevi;
2. culcat dorsal: ridicarea picioarelor peste cap cu atingerea solului cu vârfurile, concomitent cu
aşezarea palmelor pe lângă corp; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
3. stând depărtat cu braţele sus: îndoirea trunchiului înainte, concomitent cu coborârea braţelor
înainte în jos, înapoi şi trecerea în aşezat depărtat; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
4. aşezat depărtat pe un plan înclinat cu braţele îndoite: rostogolire înapoi cu picioarele depărtate
şi întinse, cu întinderea energică a braţelor în finalul mişcării; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
5. stând depărtat: rostogoire înapoi din depărtat în depărtat cu şi fără ajutor; 2 min.; 3 linii x 10
elevi;
35
6. legări de două trei – rostogoliri; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
7. introducerea elementului în combinaţii simple; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral şi puţin înapoia executantului, prinzându-l de mijloc şi ridicânu –l
ăn sus şi înapoi.
Greşeli de execuţie: cădere greoaie pe bazin; insuficientă îndoire a trunchiului
înainteaaaaaaaaaaaa, aşezarea mâinilor prea mult ănaintea bazinului; cădere înapoi cu picioarele îndoite;
aşezarea picioarelor înapoi prea depărtate pe linia braţelor după rostogolire; lipsa împingerii şi întinderii
braţelor; ridicarea înceată sau târzie a capului.
ROSTOGOLIRE ÎNAPOI CU PICIOARELE APROPIATE.

Descrierea tehnică: stând: îndoirea trunchiului înainte cu ducerea braţelor înapoi pe lângă coapse,
cădere înapoi cu aşezarea mâinilor pe sol pentru amortizare; rulare înapoi pe bazin, spate, umeri, urmată
de aşezarea mâinilor cu palma pe sol, lângă cap şi ducerea picioarelor peste cap, pe sol, cât mai aprope
de cap, urmează împingerea şi întinderea braţelor şi ridicarea capului; revenire în stând cu braţele sus.
Metodiva învăţării:
1. exerciţii de mobilitate, îndoiri cu ducerea pieptului cât mai aproape de coapse, cu arcuire, din
poziţia aşezat şi stând; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. stând: îndoirea trunchiului cu deplasarea lui cât mai înainte, concomitent cu deplasarea bazinului
înapoi şi apropierea de saltea, braţele frânează şocul la cădere; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
3. culcat dorsal: ridicarea picioarelor peste cap, cu atingerea solului cu vârfurile, concomitent cu
aşezarea palmelor pe lângă corp; 3 min.; 3 linii x 10 elevi;
4. sprijin culcat facial: deplasarea alternativă a palmelor înapoi spre picioare, concomitent cu
închiderea corpului, din articulaţiile coxo – femurale ( genunchii rămân întinşi); aceeaşi mişcare cu
deplasarea palmelor înapoi şi împingere; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
5. stând facial pe lungimea băncii de gimnastică: îndoirea corpului din articulaţiile coxo – femurale şi
aşezarea palmelor cu coatele îndoite pe bancă, împingere în braţe şi revenire în stând; 3 min; 6
bănci de gimnastică, se lucrează câte doi la bancă; fiecare elev repetă de două ori;
6. rostogolire înapoi cu şi fărăr ajutor; 3 min ; 3 linii x 10 elevi;
7. combinaţii simple cu rostogolirea învăţată; 3 min .; 3 linii x 10 elevi;
Ajutorul se acordă din lateral, apucând cu o mână la nivelul umărului şi cu cealaltă la nivelul bazinului,
menţinând închiderea corpului şi uşurând împingerea braţelor.
Greşeli de execuţie: îndoirea genunchilor; cădere pe bazin, fără aşezarea mâinilor; împingere lentă sau
întârziată cu braţele; aşezarea picioarelor prea departe de mâini după trecerea bazinului peste cap.
ROSTOGOLIRE ÎNAINTE CU PICIOARELE DEPĂRTATE

Descrierea tehnică: din poziţia stând depărtat, trunchiul se îndoaie înainte, mâinile se aşează pe sol
între picioare, depărtate la lăţimea umerilor, cu degetele înainte. Urmează o împingere din picioare,
trecerea şezutei peste cap, rulare pe omoplaţi, spate şi bazin; în continuare picioarele coboară întinse şi
depărtate spre sol, braţele se duc rapid înainte şi se aşează printre picioare ( cât se poate sub bazin) şi
efectuează împingerea energică în sol; pieptul şi capul se proiectează înainte. Concomitent, trunchiul se
avântă înainte ţi se execută o îndreptare a acestuia, finalizată în poziţia stând depărtat.
1. aşezat depărtat: rulare pe spate şi revenire înainte cu picioarele depărtate şi întinse; 4x; 3 linii x 10
elevi;
2. aşezat depărtat: rulare înapoi şi revenire în şezând cu picioarele depărtate şi aşezarea mâinilor între
picioare, cu uşoară ridicare a bazinului de pe sol; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
3. şezând depărtat pe banca de gimnastică, cu mâinile sprijinite pe bancă între picioare: îndoirea
trunchiului înainte, împingere din braţe şi ridicarea corpului în stând depărtat; 4 x; câte doi elevi
aşezaţi pe bancă, fiecare la câte un capăt al băncii; 10 bănci x 2 elevi pe bancă;
4. stând pe omoplaţi: rulare înainte cu depărtatrea picioarelor şi împingere în mâini, cu ridicare în
stând depărtat; 6x; 3 linii x 10 elevi;
5. aşezat depărtat cu faţa la capătul de sus al unui plan înclinat: rostogolire înainte cu picioarele
depărtate;
4x; 3 linii x 10 elevi;
6. stând depărtat: rostogolire înainte în stând depărtat cu şi fără ajutor; 8x; 3 linii x 10 elevi;
7. combinaţii simple cu rostogolirea învăţată; 3 min .; 3 linii x 10 elevi;
36
Ajutorul se acordă din faţă, prinzând executantul cu mâinile la nivelul umerilor, ajutând la ridicarea
corpului; se mai poate ajuta din spatele executantului, , ridicându-l de la bazin pentru a-i uşura lucrul
braţelor.
Greşeli de execuţie: îndoirea genunchilor; întârzierea mâinilor pe sol ţi lipsa împingerii; lipsa de
acţiune a capului şi trunchiului; ridicarea trunchiului spre verticală, în loc să se ducă înainte, pentru a
evita căderea înapoi.
ROSTOGOLIRI ÎNAPOI PESTE UMĂR ( CILINDRUL)

Se execută în plan sagital ( antero – posterior), realizându-se un joc de unchiuri în articulaţiile coxo-
femurale şi ale coloanei vertebrale, necesitând o bună orientare în spaţiu.
Descrierea tehnică: stând: îndoirea trunchiului înainte, aşezarea mâinilor şi a bazinului pe sol,
urmată de o rulare pe spate, până când centrul de greutate ajunge deasupra omoplaţilor. În acest
moment, se realizează o întindere a corpului spre verticală cu ducerea braţelor lateral şi a capului pe
umărul opus trecerii picioarelor. Se trece peste umăr şi în continuare se execută o rulare pe piept
( facială), abdomen, coapse, cu corpul în extensie mare; oprirea este în sprijin înainte culcat.
1. culcat facial: ridicarea corpului în extensie; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. culcat facial: partenerul îl ridică în extensie la 45 grade, cu indicaţia să menţină extensia şi să
contracte musculatura posterioară, după care îl lasă liber; 4x; 15 grupe x 2 elevi; fiecare elev din
grupă execută de 4x;
3. şezând culcat sau stând: rulare înapoi, cu ridicarea corpului întins la verticală, cu ducerea breţelor
lateral şi a capului spre umărul opus trecerii picioarelor; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
4. culcat dorsal: cilindru înapoi cu ajutor, cu menţinerea picioarelor la verticală, frânare şi rulare
încetinită;
4x; 15 grupe x 2 elevi; fiecare elev din grupă execută de 4x;
5. stând: cilindru cu ajutor în partea a doua; 6x; 15 grupe x 2 elevi;
6. stând cu braţele sus: cilindru cu şi fără ajutor; 6x; 15 grupe x 2 elevi;
7. combinaţii cu cilindru; 4 min.; 3 linii x 10 elevi.
Ajutorul se acordă din lateral, apucând executantul de glezne, trecându-l prin fazele elementului, la
început mai lent, pentru orientare.
Greşeli de execuţie: lipsa amortizării cu braţele cu braţele la rulare înapoi; întinderea insuficientă a
corpului la verticală; lipsa extensiei în timpul şi după trecerea de verticală; îndoire în articulaţiile coxo-
femurale; aşezarea incorectă a capului; lipsa controlului şi orientării în spaţiu.
RĂSTURNĂRI
Caracterizare: răsturnările sunt elemente acrobatice cu caracter de rorare, în care greutatea corpului trece de
pe picioare pe braţe şi de pe braţe din nou pe picioare, fără ca ală parte a corpului să mai ia contact cu solul.
ROATA LATERALĂ
Este un element de bază în gimnastica acrobatică. Se poate executa din poziţia stând, cu un umăr sau cu
faţa la direcţia de deplasare; din stând pe un genunchi, cu celălalt picior îndoit înainte etc.
Descrierea tehnică: stând cu umărul stâng spre direcţia de deplasare: ridicarea piciorului stâng şi a braţelor
lateral sus, cu uşoară înclinare a corpului spre dreapta, privirea după braţul stâng, pe direcţia deplasării;
urmează aşezarea piciorului stâng pe sol, cât mai departe de piciorul de bază, uşor fandat; urmează o avântare
a piciorului drept în sus- înapoi, în timp ce braţil drept se duce sus, pe lângă cap. Se aşează palmele succesiv
pe sol ( stâng- drept9 depărtate la lăţimea umărului, cu trecere prin stând pe mâini cu picioarele depărtate.
37
Partea a doua a mişcării este constituita din aşezarea succesivă a tălpilor pe sol ( drept – stâng) şi ridicarea
trunchiului ( ăn plan frontal), în stând depărtat cu braţele sus.
1. culcat dorsal cu braţele sus: depărtarea picioarelor şi încordarea musculaturii întregului corp în
această poziţie; 4x; pauză 10 secunde; 3 linii x 10 elevi;
2. culcat facial cu braţele sus: depărtarea picioarelor şi menţinerea poziţiei 3 secunde, cu muşchii fesieri
încordaţi; 6x; 3 linii x 10 elevi;
3. stând pe mâini, sprijinit de scara fixă: depărtarea şi apropierea picioarelor; 4x; 5 linii x 6 elevi;
4. escaladarea băncii, prin simularea răsturnării laterale, ridicând treptat picioarele cât mai sus; 3 min.;
5 linii x 6 elevi; escaladarea se face cu deplasare de la un capăt la altul al băncii; după ce execută
prima linie, se întorc la coada şirului din care fac parte.
5. roata laterală cu aşezarea mâinilor peste o minge medicinală, cu ajutor; 8x; 3 linii x 10 elevi;
6. roata laterală cu aşezarea mâinilor pe un culoar haşurat sau pe semne marcate pe sol; 8x; 3 linii x 10
elevi;
7. includerea roţii în combinaţii simple; 5 min.; 3 linii x 10 elevi.
Ajutorul se acordă din spatele executantului, apucându-l pe acesta de mijloc ( talie) cu mâna care
corespunde direcţiei de deplasare – deasupra.
Greşeli de execuţie: răsucirea umerilor; îndoirea corpului; deviere din planul mişcării; aşezarea mâinilor
înapoia liniei picioarelor; apropierea sau forfecarea picioarelor în momentul trecerii prin stând pe mâini;
îndoirea picioarelor sau a braţelor; lipsa împingerii în braţe în partea a doua a miţcării, pentru redresarea
rapidă a trunchiului; aşezarea pe genunchii îndoiţi sau cădere pe bazin.
METODICA ÎNVĂŢĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ŞI PROCEDEE TEHNICE

ATLETISM
1.BAZELE METODICE ALE ÎNVĂŢĂRII ALERGĂRILOR PE TEREN PLAT

ALERGARE REZISTENTA
A) PASUL ALERGĂTOR, LANSAT ÎN TEMPO MODERAT ( PASUL ALERGĂTOR DE
SEMIFOND ŞI FOND)
1. mers obişnuit şi mers cu pasul întins, din ce în ce mai rapid, urmat de trecere în alergare uşoară:
alternări de mers obişnuit şi mers cu pasul întins, alergare uşoară şi odihnă activă; 100m; 3x; în
coloană câte doi;
2. alergare pe linia marcată a culoarului, cu atenţia îndreptată asupra asupra puneri tălpilor paralel cu
axa alergării; 4x; 100m; în coloanî câte unul;
3. alergări cu aterizări diferite: pe călcâi; pe toată talpa; pe pingea; 50 m; 5 linii x 6 elevi;
4. alergări cu avântarea exagerată a gambelor înainte şi înapoi, apoi a coapselor; 3 min; 5 linii x 6 elevi;
5. alergări pe distanţe de 80, 100, 150 m, cu executarea unui număr minim de paşi ( se va evita
alergarea sărită); 3 min; 6 grupe x 5 elevi; grupele pleacă una după alta la interval de 5 secunde;
 în paralel cu lucrul pentru învăţarea tehnicii alergării pe plat şi atunci când distanţele de lucru
depăşesc 200m, se va tree la învăţarea ritmului respirator .
6. inspiraţie şi expiraţie de durată egală, efectuate pe 2, 4, 6, 8 paşi de mers, apoi de alergare ( un pas
inspiraţie, un pas expiraţie; doi paşi inspiraţie, doi paşi expiraţie etc.).
7. inspiraţie şi expiraţie pe durate inegale ( expiraţia va fi todeauna mai lungă): un pas inspiraţie şi doi
expiraţie, sau un pas inspiraţie şi trei paşi expiraţie etc., până la aflarea celui mai convenabil ritm
respirator
Startul din picioare şi lansarea de la start

- se face direct pe baza demonstraţiei şi a repetărilor integrale, puse în legătură directă cu comenile
starterului.
38
1. stând depărtat cu piciorul drept înainte: pornire în alergare, prin aplecarea şi pierderea echilibrului ;
10 – 15 execuţii; 5 linii x 6 elevi;
2. din aceeaşi poziţie: pornire în alergare la semnal; 10 – 15 execuţii; 5 linii x 6 elevi;
3. start din picioare de la linia de plecare, pe grupe de 4 – 6 alergători, în linie dreaptă la comandă; 4x;
15 m;
4. acelaşi exerciţiu efectuat în turnantă, câte unul şi câte doi, apoi în grup; 3x; 80m.
Exerciţii de alergare în grup:

1. câte 2, apoi câte 3 sau 4 alergători, deplasare „ pas în pas”; elevii sunt aşezaţi prin flanc câte unul;
80m; 4x;
2. alergare în pluton strâns, pe linie dreaptă; 6 – 10 alergători; 60 m; 3x;
3. acelaşi exerciţiu, dar în turnantă ( 5 – 6 alergători), încercănd să alerge cât mai aproepe de bordura
interioară a pistei; 150m; 2x;
4. start la intrarea în turnanta şi alergare în turnantă în vederea ocupării unui loc cât mai favorabil pe
turnnantă ( 4 – 6 alergători); 150m; 3x;
5. alergare în grup, pe linie dreaptă, cu încercări de evadare din pluton; cel care „ evadează” este
desemnat si, ca atare este cunoscut dinainte; 4 – 6 în grup; 100m; 4 – 6x;
6. alergare în grup, ( 6 – 9 alergători), cu evadare din pluton la intrarea în turnantă, pe turnantă şi la
ieşirea din turnantă; startul se va da în linie dreaptă, cu circa 50 m înainte de intrarea în turnantă;
400m; 2x;
7. alergare în pluton; un alergător rămâne în urmă la 10 – 12m, apoi încearcă să reintre în pluton, prin
accelerarea treptată a alergării; grupe 6 – 8 alergători; 300m; 2x;
ALERGARE DE VITEZA
PASUL ALERGĂTOR DE ACCELERARE
În cursul activităţii de învăţare şi perfecţionare a acestui element, atenţia alergătorilor va fi
îndreptată asupra creşterii treptate a vitezei, până la atingerea vitezei normale a acesteia. La început
se va evita atingerea vitezei maxime, până când alergarea nu mai prezintă greşeli. Exerciţiile se
caracterizează prin mărirea şi micşorarea vitezei efectuate, mai lin sau mai brusc.
1. alergare accelerată, în linie dreaptă, la început pe 20 – 30 m, apoi pe 40 – 60 m. Viteza nu
depăşeşte la început 80 – 90 % din posibilităţile maxime; mai târziu se poate ajunge la 95 –
100 % ; se execută individual dar şi pe perechi, ori 4 – 6 elevi aşezaţi în linie; creşterea
vitezei se face lent; 4x;
2. alergare accelerată în turnantă; distanţele de lucru 40 – 60 m, individual apoi în perechi; se
indică aplecarea trunchiului spre interiorul turnantei şi acţiunea mai ampla a braţului
exterior; 2x;
3. alergare în tempo variat; distanţa de alergare 100 – 150m; se măreşte şi semicşorează viteza
în tempouri şi pe distanţe prestabilite; astfel, se execută 5 – 6 schimbări de viteză,
ajungându-se şi la 90 – 95 % din posibilităţile maxime ale executanţilor; grupe de 6 – 8
elevi; 3x;
4. starturi din picioare, în linie dreaptă, pornindu-se la început cu viteză maximă; se lucrează pe
20 – 30 m; oprirea din alergare se face pe distanţă mai mare, lucrându-se individual, dar şi pe
grupe de 4 – 5 executanţi, aşezaţi în linie; 4x;
5. acelaşi exerciţiu, ca mai sus, dar în turnantă, pe culoare; 4 – 5 executanţi; 30 m; 2x;
6. trecere în alergare accelerată din joc de glezne; frecvenţa în jocul de glezne creşte treptat,
până la maximum, apoi se trece în alergare accelerată, cu pasul din ce în ce mai lung; grupe
de 6 – 8 alergători; 30 – 40 m; 2x;
7. accelerări bruşte, efectuate din poziţii înalte, de pe loc, prin dezechilibrarea bruscă înainte;
pentru a evita căderea înainte, alergătorul este obligat să execute o alergare cu paşi scurţi şi
rapizi, apoi din ce ţn ce mai lungi; grupe de 6 – 8 alergători; 30 – 40 m; 2x;
39
PASUL ALERGĂTOR LANSAT DE VITEZĂ
Descrierea tehnică:
- contacul cu solul se va face exclusiv şi permanent pe pingea;
- pasul este ceva mai lung decât ăn alergarea în tempo moderat, fără o pendulare prea evidentă a
gambei înainte, dar cu ridicarea amplă a călcâiului la spate;
- poziţia trunchiului este dreaptă, capul aflându-se ân prelungirea trunchiului, iar privirea îndreptată
înspre linia de sosire;
- mişcările braţelor sunt ritmice, acestea aflându-se îndoite din coate la unghi drept.
1. alergare cu accelerare, în linie dreaptă şi cu atingerea vitezei maxime la sfârşitul accelerării; 4x; 5
linii x 6 elevi, 30m;
2. alergare accelerată, în linie dreaptă pe 20 – 30m, atingerea vitezei maxime, urmată de o alergare
liberă, fără efort; se execută individual, apoi pe grupe mici în linie; 4x;
3. exerciţiul de mai sus este repetat în continuare, fără pauze; accelerare, alergare liberă, accelerare;
30m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
4. alergare cu accelerare, pe 20 - 30m, în linie dreaptă, cu atingerea vitezei indicate şi menţinerea ei pe
o distanţă de 10 – 20m, urmată de încetinirea vitezei şi oprirea alergării; 3x; 5 linii x 6 elevi;
5. exerciţiile b, c, d, se vor executa şi pe turnantă, în vederea însuşirii particularităţilor tehnicii alergării
pe turnantă; 3x; grupe de 5 elevi;
6. alergare cu executarea mişcării corecte a braţelor în ritmuri diferite; 40m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
STARTUL DE JOS ŞI LANSAREA DE LA START

1. start din picioare, greutatea corpului pe piciorul din faţă, piciorul din spate sprijinit înapoi la o
distanţă mai mate de 2 tălpi; plecarea se face liber şi la comandă, pe grupe de 4 – 6 elevi, aşezaţi în
linie; 10m; 4x,
2. plecări din poziţia ghemuit, apropiată mult de poziţia startului de jos; plecări libere şi la comandă;
10m; 4x;
3. luarea poziţiei corespunzătoare comenzii „ pe locuri”, apoi trecerea în poziţia corespunzătoare
comanzii
„ gata”; se fac reluări şi alternări ale celor două poziţii, fără comandă şi la comandă; se lucrează la
început pe grupe în linie, apoi individual pentru corectări; 3 min.;
4. starturi de jos la comandă, în linie dreaptă, pe 5 – 10m, apoi pe 20 – 30m, cu atenţia îndreptată şi
asupra
lansării de la start; 4x; 5 linii x 6 elevi;
5. exerciţiul de mai sus executat în turnantă; 2x; grupe de 4 – 6 elevi;
6. starturi de jos, pe sub o sfoară ori o bară, aşezată transversal pe pistă, la 6 -8m de la linia de plecare;
4x; 5 linii x 6 elevi;
SOSIREA:
7. alergare cu start lensat şi cu trecerea liberă peste linia de sosire; 4x; 5 linii x 6 elevi; 15 – 20m;
8. alergare cu pas lansat şi cu aplecarea trunchiului peste linia de sosire, afectuată pe ultimul pas de
alergare; se va continua alergarea în viteză, peste şi după linia de sosire ( 5 -6m ).
4.SĂRITURA ÎN LUNGIME
SUCCESIUNEA ÎNVĂŢĂRII
a) Exerciţii pentru învăţarea elanului:

1. mers cu picioarele întinse; după desprindere, talpa se ridică uşor, piciorul este dus înainte cu vârful
ridicat, talpa este aşezată elastic şi plat pe sol începând cu baza degetelor; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
20m;
2. alergare cu joc de glezne şi trecere în alergare accelerată; 3x; distanţa 20m; 6 linii x 5 elevi;
( fiecare linie aleargă distanţa şi se întorc pe margine la pas);
3. alergare cu joc de gleznă şi trecere în alergare acceletată; 4x; distanîa 15m; 6 linii x 5 elevi;
4. alergare accelerată pe distanţele de 20 – 30m; apoi pe 40 – 50m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
40
5. alergare accelerată pe 20 – 30m, atingând spre sfârşitul distanţei viteza maximă; 2x, 5 linii x 6
elevi;
6. poziţie de plecare în elancu picioarele pe acceaşi linie, palmele sprijinite pe genunchi sau coborâte
liber jos, genunchii uşor îndoiţi; pas cu piciorul de bătaie şi accelerare pe 15 – 20m, 3x; 5 linii x 6
elevi;
7. plecări în elan cu marcarea celui de-al patrulea pas; 15 – 20m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
8. concurs cu punerea piciorului de bătaie într-o zonă marcată, fără dereglarea paşilor; 4x; 10 – 15m;
5 linii x 6 elevi;
9. sărituri cu marcarea ultimilor paşi ai elanului; 4x; 10 – 15m distanţă elan; în coloană câte unul;
10. alergare uşoară, cu aşezarea piciorului de atac într-ozonă de 40 – 70 cm., marcată ladistanţă de 5 –
6m de prag; după care urmează alergare rapidă ( piciorul de bătaie, apoi cel de atac şi desprindere).
b) Exerciţii pentru învăţarea bătăii:
1. executarea desprinderii din mers, la fiecare al treilea pas; 2 min.; 3 linii x 10 elevi;
2. acelaşi exerciţiu efectuat din alergare uşoară; 60m; 15 grupe x 2 elevi; 4x;
3. din mers, api din alergare, sărituri cu avântarea piciorului de atac la scara fixă, piciorul de bătaie
atârnă liber în jos; 2 min.; 5 linii x 6 elevi;
4. elan de 3 – 5 paşi: desprindere în “ pasul ştrengarului” cu atingerea unui obiect suspendat; 2
min.;coloană câte doi;
5. cu elan de 3 – 5 paşi; apoi de 7 – 9 paşi desprinderi în pas săltat, cu efectuarea bătăii la marginea
gropii; 2 min.; coloană câte 2;
6. elan de 3 – 5 paşi, apoi de 7 – 9 paşi desprinderi în pas sărit şi aterizare pe piciorul de atac; 2 min.;
coloană câte 2;
7. accelerare pe distanţa de 10 – 15 m, cu simularea desprinderii în finalul alergării; 2 min.; coloană
câte 4;
8. săritură pe lada de gimnastică ( cu mai puţine cutii); saltele suprapuse, cu elan de 4 – 6 – 8 paşi, cu
aterizare pe piciorul de bătaie; desprinderea se execută pe un prag fixat la aproximativ 1 – 3m de
aparat ( în funcţie de gradul de pregătire al elevilor; 3 min.; coloană câte 1;
9. acelaşi exerciţiu fătă prag; 3 min.; coloană câte 1;
10. sărituri pe saltele suprapuse, folosind un elan de 4 – 6- 8 paşi cu aterizare pe ambele picioare; 4
min.; coloană câte 1;
c) Exerciţii pentru învăţarea zborului:

1. din atârnat ( la lecţiile desfăşurate în sală – la bară, inele, paralele, iar la cele desfăsurate în aer
liber, de crengile copacilor sau ceva similar), se vor executa paşi de alergare; 2 min.; 2, 3, sau 4 în
funcţie de condiţii;
2. executarea ampla a mişcărilor de alergare în aer cu sprijin pe umerii a doi parteneri; 3 min.;
coloană câte 3;
3. acelaşi exerciţiu, cu ajutorul a doi colegi care aleargă cu executantul, sprijinindu –l de coate; 2
min.; coloană câte 3;
4. elan de 4 – 6 paşi, băztaie pe lada de gimnastică cu două cutii şi aterizare pe piciorul de
desprindere; indicaţii: piciorul de atac este puternic avântat înainte – sus, cel de desprindere
rămâne întins înapoi, trunchiul drept; după ce piciorul de atac coboară, cel de bătaie este dus
înainte( îndoit din genunchi), continuând alergarea şi aterizare la groapa de nisip; 4x; coloană câte
1;
5. acelaşi exerciţiu fără ladă; 4x; coloană câte 1;
6. sărituri de pa un obstacol mai înalt, cu elan de 6 paşi; se urmăreşte prelungirea fazei de zbor;
indicaţii: piciorul de bătaie să fie rapid aşezat, trunchiul drept, iar piciorul de desprindere ăn
timpul zborului să rămână înapoia trunchiului ( ducerea piciorului de bătaie prea repede în faţă nu
permite o extensie suficientă în aer ); 6x, coloană câte 1;
7. sărituri de pe un obstacol, cu desprindere, executarea a doi paşi în aer şi aterizare cu continuarea
alergării; se urmăreşte obişnuirea cu continuarea alergării în timpul zborului; indicaţii: de regulă
începătorii execută paşi în aer mai mult la nivelul gambelor; pentru a-i învăţa mişcarea corectă
(din şold ), îi obligăm să continue alergarea; 6x, coloană câte 1;
8. elan 6 – 8 paşi şi sărituri cu efectuarea bătăii pe un postament mai înalt şi a paşilor în aer; se
urmăreşte uşurarea execuţiei mişcărilor în ansamblul lor; indicaţii: după desprindere ( care trebuie
41
să fie “ explozivă”), se accentuează mişcarea pasului, în special al doilea, deoarece
acesta pregăteşte aterizarea; 6x; coloană câte 1;
9. pentru învăţarea zborului se mai poate folosi trambulina elastică; aceasta aproape că dublează
durata fazei de zbor, ceea ce permite săritorului să execute paşi de “alergare” în aer; de asemenea,
ea ajută la obişnuirea cu menţinerea echilibrului; trambulina nutrebuie folosită prea des, deoarece
dăunează desprinderii;
d) Exerciţii pentru învăţarea aterizării:
- în general aceste exerciţii vor urmării să-l obige pe săritor să – şi ridice cât mai mult
picioarele în momentul aterizării;
1. saritui în lungime peste o bandă elastică ( sfoară, bandă elastică, baston de gimnastică ), aşezate la
o înălţime de aproximatv 20 cm, în zona de aterizare;săritorul este obligar să – şi ridice picioarele
pentru a putea ateriza dincolo de banda elasică; indicaţii: să evite căderea pe spate, prin
împingerea rapidă a şoldurilor şi a trunchiului înainte; 4x; coloană câte 2;
2. desprinderi cu piciorul de atac, aterizare pe o grămadă de nisip; 4x;coloană câte 2;
3. sărituri în lungime de pe loc, peste un anumit semn; se recomandă ca aceste exerciţii să se
desfăşoare şi sub formă de concurs, pentru ai stimula pe elvi; 8x; coloană câte 2;
5.SĂRITURA ÎN ÎNĂLŢIME PRIN ROSTOGOLIRE VENTRALĂ
Indicaţii metodice:
 tehnica probei impune trecerea unui obstacol – ştacheta şi căderea de la o anumită înălţime pe o altă
parte a corpului decât picioarele – aterizarea;
 atât existenţa ştachetei cât şi particularităţile aterizării pot produce o stare de inhibiţie;
 prima grijă a profesorului la învăţarea săriturii prebuie să fie aceea de a pregăti cu atenţie locul de
antrenament şi în special suptafaţa de aterizare;
 înainte de a se trece la lucrul practic, se recomandă ca elevii să fie puşi în temă cu tehnica
procedeului, cu ajutorul diferitelor fotografii, chinograme, explicaţii verbale şi în special
demonstraţii practice.
a) Exerciţii pentru învăţarea bătăii:

1. stând pe piciorul de atac îndoit: picorul de bătaie se duce înainte şi concomitent, braţele înapoi; se
urmăreşte punerea activă a piciorului de bătaie pe sol şi avântarea bazinului înainte, greutatea
corpului fiind trecută pe piciorul de bătaie care se îndoaie, amortizând mişcarea ; braţele rămân
înapoi, iar piciorul de atac nu se desprinde de pa sol; 6 -8 repetări; 3 linii x 10 elevi;
2. stând: pendularea piciorului de atac înainte – sus, cât se poate de întins, fără însă a se lăsa corpul pe
spate; 6 -8 repetări; 3 linii x 10 elevi;
3. acelaşi exerciţiu ca la 1; dar cu pendularea piciorului de atac şi desprindere de pe sol; braţele se
avântă înainte – sus; se execută serii de 8 – 10 repetări; 5 linii x 6 elevi;
4. exerciţiile 2 şi 3 se pot efectua după aceea cu 1 – 3 paşi de elan; trebuie s ă se urmărească
sincronizarea perfectă între acţiunea piciorului de bătaie, a celui de atac şi a braţelor; la aceste
exerciţii aterizarea se face pe piciorul de bătaie; 3 min.; 5 linii x 6 elevi;
5. elan de 3 – 5 paşi, perpendicular pe ştachetă, cu execuţia bătăii; piciorul de atac este coborât activ,
după ce a trecut dincolo de ştachetă, iar cel de bătaie, îndoit din articulaţia genunchiului; 3 min.;
coloană câte 1;
6. acelaşi exerciţiu ca la 5, executat fără trecere peste ştachetă şi fără elen; el se poate executa din mers;
3 min; în coloană câte 3;
7. acelaşi exerciţiu, cu sărituri succesive peste 6 – 10 garduri; înalţimea gardului va fi stabilită în
funcţie de vârstă, sexul şi pregătirea elevilor; se urmăreşte execuţia corectă a mişcîrii; 4 min.;
coloană câte 1;
b) Exerciţii pentru învâţarea atacului:
1. sprijin la spalier cu un braţ; balansarea înainte a piciorului de atac; 1 min.; 6 linii x 5 elevi;
42
2. acelaşi exerciţiu cu partener, executanţii stând lateral faţă în faţă, sprijinindu –se cu mâinile unul pe
umărul celuilalt; 2 min.; 15 grupe x 2 elevi;
3. stând în faţa spelierului, cu piciorul de atac înapoi sprijinit pe vârf: avântarea şi aşezarea acestuia pe
spalier, cât mai sursdeasupra capului; 2 min.; 6 linii x 5 elevi;
4. acelaşi exerciţiu cu o uşoară desprindere; se poate executa şi cu 1 – 3 paşi de elan; 3 min.; 6 linii x 5
elevi;
5. elan de 1 – 2 – 5 paşi: desprindere cu executarea atacului ( piciorul de atac va fi dus întins din
genunchi şi cu vârful piciorului tras înapoi); se urmăreşte atingerea unui obiect suspendat, cu piciorul
de atac; înalţimea la care va fi suspendat obiectul trebuie sa fie în aşa fel aleasă încât să-l solicite la
maximum pe săritor; 3 min.; 6 linii x 5 elevi;
6. la exerciţiile de mai sus se lucrează şi cu braţele, în sensul că ele sunt duse puternic în sus, odată cu
avântarea piciorului de atac şi cu impulsia celui de bătaie; 3 min.; 6 linii x 5 elevi;
7. din poziţia stând, pas cu piciorul de bătaie pe un semn marcat pe sol, bătaie, desprindere şi întoarcere
180 grade, atarizare pe piciorul de atac, pe acelaşi semn, respectiv evitarea mişcării de translaţie; 3
min.; 6 linii x 5 elevi,
c) Exerciţii pentru învâţarea trecerii peste ştachetă:
1. elan de un pas, sărituri peste ştachetă cu întoarcere de 90 grade şi aterizare pe piciorul de atac;
înălţimea ştachetei va fi de 50 – 70 cm; 3 min.; coloană câte 1;
2. acelaşi exerciţiu cu elan de 3 paşi; 3 min.; coloană câte 1;
3. idem cu întoarcere de 145 grade; acest exerciţiu se poate executa cu un elan de 3 -5 paşi; 3 min.;
coloană câte 1;
4. executarea mişcării de învăluire a ştachetei din poziţia sprijin culcat; 4 min.; coloană câte 1;
5. elan de 1 – 3 paşi şi săritură peste ştachetă cu ajutorul partenerului la executarea învăluirii; 4 min.;
coloană câte 1;
6. sprijin cu braţele pe lada de gimnastică: imitarea mişcării de evitare a ştachetei cu piciorul de bătaie;
4 min.; coloană câte 1;
7. cu elan de 3 – 5 paşi, sărituri la ştacheta oblică, fixată pe suporţii stâlpilor, aterizare ân groapa de
nisip, sau pe o suprafaţă moale mai joasă; ştacheta se fixează la înalţimi uşor accesibile; 4 min.;
coloană câte 1;
8. cu elan de 5 paşi, sărituri în condiţii de concurs; 6 min.; coloană câte 1;
6.SĂRITURA ÎN ÎNĂLŢIME CU RĂSTURNARE DORSALĂ
Succesiunea învăţării:
a) elanul şi bătaia cu rotaţie în jurul axei longitudinale;
b) aterizarea şi trecerea ştachetei prin răsturnare în jurul axului transversal;
c) elaborarea formei globale;
d) perfecţionarea tehnicii;
a) Exerciţii pentru învăţarea elanului şi a bătăii:
1. succesiune de paţi săltaţi, consecutiv numai pe piciorul de bătaie, avântarea cu piciorul de atac în
diagonală spre cel de bătaie şi cu ambele braţe; 20 m: 4x; 5 linii x 6 elevi;
2. de pe loc, avântarea piciorului de atac în diagonală şi cu ambele braţe, pivotare 90 grade spre
piciorul de impulsie; 10x; 5 linii x 6 elevi;
3. acelaşi exerciţiu, dar cu desprindere şi aterizare în acelaţâşi punct de pe loc, apoi cu elan de un pas,
cu proiectarea în faţă a bazinului şi aşezarea rapidă pe sol a piciorului de impulsie; 10x; 5 linii x 6
elevi;
4. din alergare pe un cerc cu raza de 10 – 15m, bătaie şi desprindere, întoarcere cu 90 grade spre
piciorul de impulsie, aterizare pe locul desprinderii; sensul alergării spre partea piciorului de
„bătaie”; la început bătaia se face la semnal, apoi după 3 – 5- 7 paşi de alergare; 3 min.; 3 cercuri x
10 elevi;
5. acelaşi exerciţiu, dar alergarea se face pe un traseu în formă de 8, bătaia făcându-se pe vârful buclei,
unde sensul alergării este cel necesar ( stânga sau dreapta , după caz); 3 min.; 2 grupe x 15 elevi;
6. cu elan de 3 – 5 paşi, pe un traseu curb cu raza de 8 – 10m, bătaie, întoarcere, cu 90 grade, aterizare
pe locul desprinderii, liber şi în faţa ştachetei; 4 min.; în coloană câte 1;
43
7. cu elan de 3 – 5 paşi rectiliniar, urmat de încă 3 – 5 paşi efectuaţi pe un traseu curb, aceeaşi rază,
bătaie, întoarcere cu 90 grade, aterizare pe locul desprinderii, liber şi în faţa ştachetei; 4 min.; în
coloană câte 1;
b) Exerciţii pentru învăţarea aterizării şi trecerii ştachetei:

1. din poziţia stând, cu spatele la locul de aterizare ( saltea ), desprindere de pe ambele picioare spre în
sus şi înapoi, aterizare pe spate, regiunea toracală, cu corpul în echer; 4 min; în coloană câte 1;
2. acelaşi exerciţiu se poate efectua de pe banca de gimnastică; de pe 1, 2, 3 cutii de la ladă de
gimnastică; de pe o trambulină elastică; 4 min; în coloană câte 1;
3. din stând, avântarea cu ambele braţe şi desprindere de pe ambele picioare, cu trecere în extensie
pronunţată la nivel lombar şi coxo- femural; 3 min; în coloană câte 1;
4. din stând cu spatele, avântare cu ambele braţe, desprindere pe ambele picioate, aterizare pe saltea,
pe spate, cu gambele flexate şi atârnând la marginea saltelei; 4 min; în coloană câte 1;
5. acelaşi exerciţiu, pe saltele supraânălţate şi cu desprindere de pe lada de gimnastică şi apoi de pe
trambulina elastică; 3 min; în coloană câte 1;
6. acelaşi exerciţiu ca la 5, dar aterizarea se face pe o saltea specială, sub formă de plan înclinat
( prefigurează coborârea trunchiului după trecerea stachetei); 3 min; în coloană câte 1;
7. săritură „ flop”, de pe ambele picioare, cu bătaie, progresiv pe bancă, ladă şi trambulină elastică,
peste ştachetă; 3 min; în coloană câte 1;
8. acelaşi exerciţiu, cu accent pe extinderea gambelor pe coapse, evitarea ştachetei şi trecere în poziţia
L; 3 min; în coloană câte 1;
c) Exerciţii pentru învăţarea formei globale:
1. săritură în înşlţime cu „ păşire”, cu elan de „ flop”; 3 min; în coloană câte 1;
2. cu 3 – 5 paşi ( „ curba de impulsie”) şi 5 paşi accelerare în linie dreaptă; 3 min; în coloană câte 1;
3. cu 3 – 5 paşi ( „ curba de impulsie”), săritură cu aterizare pe spate, cu gambele flexate;
4. cu elan de 3 – 5 paşi ( curba de impulsie), săritură cu răsturnare dorsală la înălţimi mai accesibile şi,
progresiv, la înălţimi mai mari, care stimulează lucrul corect deasupra ştachetei; se va urmării şi
lucrul corect al braţului, opus piciorului de bătaie şi al capului; 3 min; în coloană câte 1;
5. acelaşi exerciţiu, dar elanul va fi complet, respectiv 5 + 3 – 5 ( 5 paşi fată de accelerare în linie
dreaptă - 3 – 5 paşi curbă de impulsie); 3 min; în coloană câte 1;
6. introducerea paşilor preliminari şi stabilirea, în raport cu calităţile de viteză ale elevului, a
variantelor optime privind numărul paşilor ( 3 sau 5 ), curbei de impulsie, ca şi a celor din faza de
accelerare; 3 min; în coloană câte 1;
7. trecerea ştachetei , în condiţii de elan mic şi în condiţii de elan de concurs;
GIMNASTICA ZILNICĂ
- în regimul zilei de şcoală, formă obligatorie introdusă printr-o Hotărâre a M.Î. din 1972 pentru
toate unităţile învăţământului preuniversitar.
- se realiza zilnic 5'-10' înainte de programul şcolar sau în pauză;
- consta din efectuarea unor structuri de exerciţii de influenţarea selectivă, folosind chiar
acompaniamentul muzical pentru a creşte atractivitatea lor;
- erau conduse de un profesor sau un instructor;
GIMNASTICA COMPENSATORIE
- utilizată în învăţământul profesional;
- realizată în zilele de practică, 3'-4';
- are rol compensator, în funcţie de specificul fiecărei meserii;
44
GIMNASTICA DE ÎNVIORARE
- cuprinde exerciţii prin care se urmăreşte stimularea funcţiilor tuturor aparatelor şi sistemelor
corpului;
- au un caracter igienic;
- se realizează dimineaţa după trezire, individual sau în grup, în locuinţă sau în aer liber, cu un
echipament lejer;
- programul cuprinde 6-8 exerciţii care să angreneze principalele grupe musculare şi articulaţii,
durata 8-10';
- se organiza cu precădere în internate fiind condusă de pedagog;
RECREAŢIA ORGANIZATĂ
- realizată pe durata pauzei mari ( acolo unde este posibilă) -15'-20';
- se desfăşoară sub formă de jocuri, ştafete, parcursuri;
MOMENTUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ, MINUTUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ
- intervine în programul zilnic ori de câte ori este necesar;
- se întrerupe activitatea şi se execută mişcări din stând sau aşezat care activează circulaţia şi
respiraţia, asigurând o mai bună oxigenare a creierului;
- exerciţiile sunt segmentare şi au un caracter preventiv sau compensator;
- durata 1'-1,30';
- sunt conduse de cei ce desfăşoară celelalte activităţi;
ACTIVITĂŢI TURISTICE
- se realizează în timpul liber al elevilor prin următoarele modalităţi:
 plimbări;
 drumeţii;
 excursii;
Toate aceste modalităţi vizează realizarea obiectivelor educaţiei fizice deşi nu sunt conduse
întotdeauna de un cadru de specialitate;
ACTIVITĂŢI COMPETIŢIONALE "PENTRU TOŢI"
- concursuri; - cupe
- crosuri;
- campionate şcolare - „OLIMPIADA SPORTULUI ŞCOLAR”.
SERBĂRI
- organizate la începutul sau sfârşitul semestrului sau anului având diferite tematici: cultural-
artistice, cultural-sportive, sportive, literar-artistice;
23. JOCURILE DE MIŞCARE ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ

DEFINITIE
este o activitate complexă predominant motrică şi emoţională, desfăşurată spontan sau organizat,
după reguli bine stabilite, având scop recreativ, sportiv şi de adaptare la realitatea socială.
CLASIFICARE:
- jocuri imitative, conţinutul acestora reflectând diferite fenomene reale din lumea
înconjurătoare;
- jocuri de mişcare( jocuri motrice, jocuri dinamice): individuale, fără împărţire în echipe; pe
echipe;
- jocuri sportive;
1.Jocurile dinamice
- au o valoare educative foarte mare şi corespund particularităţilor psihice ale preşcolarilor şi
şcolarilor mici din care cauză are o pondere deosebită în conţinutul educaţiei fizice şi aduce
satisfacţii deosebite copiilor.
Jocul dinamic îndeplineşte o funcţie triplă:
- metodă de instruire;
- mijloc care prin exersare asigură consolidarea deprinderilor şi dezvoltarea capacităţii motrice;
45
- formă de organizare a exersării, copiii fiind împărţiţi pe roluri individuale, colective, pe echipe;
SARCINILE JOCURILOR:
ele contribuie în mare măsură la întărirea sănătăţii ţi la dezvoltarea organismului copiilor;
în cadrul jocurilor se formează şi se consolidează deprinderi motrice de bază şi aplicative; sunt
elemente pregătitoare pentru formarea deprinderilor sportive;
prin prezenţa elementului de întrecere se dezvoltă aptitudinile motrice dar în acelaşi timp se
formează calităţile morale şi de voinţă;
modificarea continua a condiţiilor şi situaţiilor de joc necesită orientare rapidă şi evaluarea noilor
situaţii create; dezvoltă spiritul de observaţie şi facultatea de a percepe repede schimbările;
sunt eficient pentru educarea spiritului de colectiv, respectul adversarului, subordonarea intereselor
personale celor ale colectivului;
prin joc se formează o anume concepţie despre lume şi viaţă şi contribuie la dezvoltarea
personalităţii;
CERINŢE METODICE GENERALE :
În alegerea şi organizarea jocurilor de mişcare trebuie respectate unele cerinţe metodice care
condiţionază în mare măsură atingerea obiectivelor urmărite.
- Pregătirea materialelor pentru jocuri ca şi rearanjarea lor , se recomandă a aparţine elevilor
- Conţinutul jocului trebuie să corespundă particularităţilor somato- funcţionale şi psihice ale elevilor. Dacă
jocul e prea simplu interesul elevilor va fi scăzut, ei participând din obligaţie. Dacă jocul e prea
complicat ca structură şi efort, depăşind posibilităţile de înţelegere şi execuţie, reacţia elevilor va fi identică.
Regulile trebuie să fie înţelese şi reţinute de elevi, elementele care-l compun să fie cunoscute, durata
efortului şi solicitarea organismului corespunzătoare vârstei şi nivelului de pregătire.
- La alegerea jocului se va ţine seama de:
scopul instructiv-educativ urmărit unde din numărul mare de jocuri se va alege cel care contribuie cu cea
mai mare eficienţă la realizarea obiectivelo de instruie prevăzute;
condiţiile materiale şi climaterice în care urmează să se defăşoare activitatea;
- Regulile jocului vor fi astfel stabilite, încât să-l oblige pe elev să execute acţiunile care pot contribui la
realizarea obiectivelor instructiv-educative propuse;
- Formarea echipelor sau grupelor se face astfel încât să fie aproximativ egale ca valoare,pentru a fi
competitive; în cadrul acţiunilor de formare a echipelor trebuie rezolvată şi problema alegerii
căpitanilor de echipă, aceştia pot fi numiţi de către profesor, sarcina încredinţându-se prin rotaţie, mai
multor elevi;
- Explicarea şi demonstrarea jocului cere ca acestea să fie scurte, dar
complete, prezentând conţinutul jocului, scopul urmărit, calităţile solicitate
de joc, regulile de desfăşurare etc.
Jocul poate fi demonstrat integral sau numai prin unele momente importante, când pretinde respectarea
unui număr mare de reguli se poate recurge la executarea ,,încetinită “ a jocului cu întregul colectiv, după
care se va executa în ritm normal;
- Dozarea efortului în jocurile de mişcare trebuie să fie în concordanţă cu veriga lecţiei în care se folosesc
şi cu obiectivele operaţionale psihomotrice pe care le îndeplinesc ; dozarea efortului este dependentă si de
următoarele variabile :
*volumul,intensitatea şi complexetitatea efortului fizic implicat:
*numărul participanţilor,dimensiunile terenului de joc ,volumul şi calitatea materialelor folosite
*formaţiile de lucru şi modalităţile concrete de exersare.
În realizarea jocurilor se impune respectarea următorului algoritm:

1. Alegerea jocului după:
- obiectivele urmărite în lecţie;
- colectivul de elevi: efectiv, particularităţi de vârstă, sex, nivel de pregătire;
- locul de desfăşurare: teren, sală;
46
- sezonul;
- durata jocului; 4'-6',grupa mică;7'-8', grupa mare; 8'-10', clasa I-IV;
- dotarea materială;
2. Pregătirea locului de desfăşurare:
- igiena locului de desfăşurare;
- dimensiune, marcajul terenului, sală;
3. Pregătire materialelor necesare:
- materiale special construite;
- materiale improvizate;
4. Formarea echipelor:
- la alegere;
- după înălţime;
- prin numire de către profesor;
5. Dispunerea echipelor în spaţiu (pe teren, sală);
- poziţia profesorului;
6. Explicarea şi demonstrarea jocului;
- joc probă;
7. Arbitrajul, vizează respectarea regulilor jocului privind:
- începerea jocului;
- desfăşurarea;
- stabilirea câştigătorilor;
- sancţiuni şi recompense;
2.Jocul sportive
este izvorul principal al deprinderilor motrice specifice, are valenţe multiple, influenţând atât
dezvoltarea aptitudinilor motrice cât şi manifestarea trăsăturilor de personalitate. Absolventul
ciclului gimnazial trebuie şă ştie să joace regulamentar şi să organizeze aceste activităţi.
LOCUL JOCULUI ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ
- este prezent în toate cele trei părţi ale lecţiei îndeplinind anumite funcţii şi realizând anumite
obiective. Astfel în învăţământul preprimar şi la clasele I-II, JOCUL reprezintă aproximativ 60-70
% din activitate, procentaj care scade treptat în celelalte cicluri. În învăţământul preprimar jocul
poate constitui temă de lecţie (unitate de învăţare) în timp ce în ciclul primar el devine mijloc şi
metodă de realizare a unor obiective.
PREGĂTIREA PENTRU TETRATLONUL ŞCOLAR
Dezvoltarea calităţilor motrice specifice tetratlonului

în pregătirea elevilor selecţionaţi pentru tetratlonul atletic şcolar, pe lângă însuşirea temeinică a
tehnicii probelor, se va acorda o mare atenţie dezvoltării calităţilor motrice Mijloacele folosite vor
viza, în primul rând, dezvoltarea vitezei pe fondul celor mai eficiente exerciţii.
Dezvoltarea vitezei
Calitatea motrică viteza se formează odată cu dezvoltarea organismului
Cea mai eficientă metodă pentru formarea vitezei este aceea care recomandă folosirea exerciţiilor de
viteză des, sub diferite forme şi în condiţii diferite
• din alergare, schimbarea direcţiei de deplasare;
47
• plecări din diferite poziţii (şezând, culcat, ghemuit, sărituri ca mingea, mers ghemuit etc);
• din culcat dorsal, ridicare în stând;
• din culcat dorsal, „briceagul" şi revenire în poziţia iniţială;
• din culcat facial, extensia trunchiului şi revenire ş.a.
principalele exerciţii (cu dozare) pentru dezvoltarea vitezei:
- alergare cu joc de glezne în tempo moderat alternat cu alergare cu joc de glezne în tempo
accelerat - disanta 30-50 m , tempo- 3/4,4/4, pauza 3 min, se repeta
- alergare cu joc de glezne cu ridicarea energică a coapsei la orizontală la fiecare al treilea sau al
cincilea pas , disana 20-30m,tempo-4/4, pauza 3 min, se repeta
- alergare cu joc de glezne dist 10m-20m, tempo 4/4 ,pauza 3-5min repetari
- alergare cu genunchii sus 10m, 20m, 4/4 3-5min repetării
- alergare cu start lansat 10m, 20m, 3/4,4/4 3-5min.repetării
Dezvoltarea forţei
Forţa este o calitate motrică de bază. Fără acţiunea forţei nu este posibilă efectuarea nici unei
mişcări. Forţa musculară este capacitatea organismului de a învinge o rezistenţă externă sau de a se
opune acestei datorită efortului muscular.
Dezvoltarea forţei are loc a dată cu vârsta. Acest procedeu însă are o serie de particularităţi
determinate de sex şi diferite perioade de creştere.
Grupe de exerciţii şi mijloace pentru dezvoltarea forţei şi detentei:
1. exerciţii cu învingerea greutăţii propriului corp:
• alergare cu genunchii sus;
• paşi săriţi în serie sau pe aparate, peste aparate, de pe aparate;
• sărituri repetate pe un picior şi pe ambele;
• genuflexiuni pe un picior şi pe ambele picioare, fandări, mers ghemuit;
• tracţiuni, flotări, urcare pe frânghie;
• sărituri cu depărtarea picioarelor în aer;
• sărituri cu ridicarea genunchilor la piept
2. exerciţii cu partener:
• mers şi apoi alergare cu împingerea unui partener care opune rezistenţă la nivelul umerilor;
• transportul partenerului;
• trageri şi împingeri;
• ridicarea picioarelor la 90° din culcat dorsal, partenerul împinge picioarele partenerului spre sol,
iar acesta opune rezistenţă;
• diferite exerciţii de gimnastică cu învingerea rezistenţei partenerului.
3. exerciţii în condiţii îngreuiate:
• alergare cu joc de glezne pe trepte;
• sărituri pe loc în groapa cu nisip, pe un picior şi pe ambele.
• alergare şi sărituri la deal şi la vale
4. exerciţii cu îngreuieri uşoare
• cu bastoane, mingi medicinale, saci cu nisip;
• transport de obiecte;
• exerciţii de aruncare;
• exerciţii de aruncare şi prindere
Dezvoltarea rezistenţei
Este calitatea motrică determinată de starea funcţională şi gradul de dezvoltare a aparatelor
cardiovascular şi respirator.
Scopul activităţii desfăşurate pentru dezvoltarea rezistenţei generale îl constituie creşterea
capacităţii de efort a orgnismului,
Dezvoltarea îndemânîrii
îndemânarea, ca şi mobilitatea, se dezvoltă de timpuriu, când organismul posedă o mare plasticitate,
maturizându-se treptat după vârsta de 12 ani.
îndemânarea permite însuşirea şi coordonarea unor mişcări complexe, execuţia cu multă uşurinţă şi
48
aplicarea lor în condiţii variate
Exerciţiile pentru dezvoltarea îndemânării generale şi speciale, solicită din partea executanţilor o
stare optimă de funcţionalitate a sistemului nervos şi a aparatului locomotor
TITULARIZARE SUBIECTE REZOLVATE

IULIE 2004
SUBIECTUL I
1.MIŞCAREA OMULUI SAU MOTRICITATEA REPREZINTĂ UNA DINTRE

NOŢIUNILE
FUNDAMENTALE ALE
DOMENIULUI.
A.Definiţi motricitatea.
49
- este capacitatea omului de a efectua miscari care implica un predominant efort fizic. Ea se
refera la totalitatea miscarilor efectuate de om, cu ajutorul muschilor scheletici, pentru intretinerea relatilor
sale cu mediul natural sau social in care exista, inclusiv prin practicarea unor sporturi (motricitatea se mai
numeste si miscarea omului).
B.Enumeraţi şi definiţi elementele componente/de structură ale motricităţii.
-Actele motrice, sunt fapte simple de comportare realizate în mod voluntar pentru îndeplinirea unor
acţiuni sau activităţi motrice. Termenul poate sa indice si alte reflexe, instinctuale şi automatizate.
-Acţiunile motrice sunt ansambluri de acte motrice astfel structurate încât realizează toturi
unitare în
scopul realizării unor sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei activităţi
motrice
-Activităţile motrice sunt ansambluri de acţiuni motrice încadrate într-un sistem coerent de idei,
reguli şi
forme de organizare în vederea obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului uman şi de
perfecţionare a dinamicii acestuia, în concordanţă cu obiective bine precizate.
C.Daţi câte două exemple, pentru fiecare element precizat la punctul b.

- Actul motric specific educaţiei fizice şi sportului este exerciţiul fizic, datorită intenţionalităţii şi
finalităţii
sale. Exemple de acte motrice: flexia antebraţului pe braţ, strângerea degetelor în pumn, aplecarea
capului etc.
- Acţiuni motrice sunt deprinderile motrice, priceperile motrice
Exemple de actiuni motrice: alergarea, căţărarea, aruncarea la
poartă etc.
-Activitati motrice
Exemple: educaţia fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competiţională, activitatea motrica
recuperatorie, etc.
2.DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE FUNDAMENTALE ALE

TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
1.DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
a.Deprinderile motrice sunt actiuni motrice umane insusite in ontogeneza, prin exersare
sistematica, fiind bazate pe stereotipuri dinamice formate la nivelul scoartei cerebrale. Se formeaza atat in
practica vietii (mai ales deprinderile utilitar applicative:mers, alergare, saritura), dar si in procese
instructive educative special organizate (mai ales deprinderile specific sporturilor:rostogoliri, pase,
dribbling). Ele sunt unice şi ireversibile, adică nici o execuţie nu seamănă cu alta şi elementele
componente se înlănţuiesc într-un singur sens (elan - bătaie şi desprindere
- zbor - aterizare, la orice săritură). (Gh.
Cârstea);
b. A.Dragnea defineste deprinderea ca o “capacitate de a aplica informţtiile cu uşurinţă, rapid,

operativ, şi
cu randament sporit, cu respactarea tuturor calităţilor deprinderii (corectitudine, iscusinţă, abilitate în
condiţii variate şi schimbate). Deprinderea este priceperea transformată în arc reflex sau cu alte cuvinte,
este priceperea elementară ajunsă la stadiul de automatizare a componentelor, operaţiilor sau acţiunilor de
aplicare”. Deprinderile motrice sunt considerate componente automatizate ale activităţii voluntare, lanţ de
reflexe condiţionate, complexe care se bazează pe legăturile multiple din zonele corticale, elaborate şi
consolidate prin exerciţii’.
2.ENUMERAŢI ŞASE DINTRE CARACTERISTICILE DEPRINDERILOR MOTRICE.
50
1. sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formează în mod conştient;
2. sunt rezultatul calitativ al exersării mişcărilor;
3. sunt structuri de mişcări coordonate care constau în integrarea sistemică a mişcărilor însuşite
anterior;
4. valorifică, prin capacitatea de diferenţiere fină, informaţiile senzorial-perceptive, rezultând o
dirijare a
acţiunilor;
5. prezintă o aferentaţie inversă, rapidă şi eficientă;
6. dovedesc o relativă stabilitate în condiţii constante, şi plasticitate în condiţii variabile;
7. sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii, etc.
8. Acestor caracteristici le pot fi adăugate cele ale mişcărilor care compun deprinderile 1:
9. unele elemente, sau chiar întreaga deprindere, se pot automatiza complet, asigurând o eficienţă
deosebită a mişcărilor şi un control redus al scoarţei cerebrale, ceea ce permite reorientarea atenţiei
către alţi factori implicaţi în acţiune;
10. elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis, într-un sistem unic şi ireversibil,
din
punct de vedere al posibilităţii de a exista execuţii identice sau de a fi modificată succesiunea
mişcărilor;
11. chiar dacă deprinderile pot fi automatizate complet (la nivelul mecanismului de realizare), există
situaţii
în care ele se manifestă original, adaptându-se la modificările condiţiilor de execuţie.
3.PRECIZATI CELE 3 ETAPE ALE FORMARII DEPRINDERILOR MOTRICE, DIN

PUNCT DE VEDERE METODIC
1. Etapa initierii ;
2.Etapa consolidării ;
3.Etapa perfecţionării
4.MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PRINCIPALE ALE FIECĂREIA DINTRE

ETAPELE
PRECIZATE LA
PUNCTUL B.
a. etapa învăţării, a iniţierii în bazele tehnice de execuţie a unei deprinderi, având ca obiective:
- formarea unei reprezentări ideomotorii cât mai fidele a deprinderii pe baza demonstraţiei şi
explicaţiei specialistului
- formarea ritmului general de execuţie cursivă a mişcării;
- descompunerea mişcărilor complexe în elementele componente şi însuşirea separată a acestora;
- preîntâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie;
b. etapa, consolidării - a formării stereotipului dinamic, cu următoarele obiective:

- unificarea elementelor componente ale mişcărilor şi formarea tehnicii de execuţie în
concordanţă cu
caracteristicile spaţiale, temporale şi dinamice
ale mişcării;
- întărirea legăturilor temporare din scoarţa cerebrală prin exersarea independentă repetată, în
condiţii
standard, a
deprinderii motrice;
- includerea deprinderii într-o înlănţuire cu alte deprinderi motrice însuşite anterior, în condiţii
specifice probelor şi ramurilor sportive şi efectuarea lor în condiţii relativ constante;
- înlăturarea greşelilor atipice de execuţie;
c. Etapa perfecţionării - având ca obiective următoarele:

- exersarea deprinderii în condiţii variate, neobişnuite sau îngreuiate (micşorarea suprafeţelor,
mărirea
51
tempoului,
adversar activ, etc);
- exersarea deprinderii în condiţii tehnice întâlnite în practica sportivă şi în condiţii apropiate sau
identice cu cele regulamentare
- exersarea deprinderii în condiţii de întrecere (ştafete, parcursuri aplicative, etc] şi de concurs
3.PREZENTAŢI PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE, ŢINÂND CONT DE

URMĂTOARELE ASPECTE:
A.precizarea consideraţiilor generale.
Conform denumirii, acest pincipiu implica două laturi: participarea constienta şi participarea
activa.
Formarea capacitatii de aplicare la momentul optim, cu o cat mai mare maiestrie, cu un efort minim si o
eficienta maxima a deprinderilor si priceperilor motrice insusite, este nemijlocit conditionata de
participarea activa si cercetarea intensa a subiectilor dar si a specialistilor in desfasurarea procesului
instructiv al activitatii de educatie fizica si sport. De exemplu in scopul dezvoltarii fizice cat mai
armonioase, se impune executarea anumitor exercitii fizice. In situatia in care aceste exercitii fizice nu sunt
executate corect (cu amplitudinea indicata, cu nr. de repetari cerut si intr-o viteza de executie optima),
influenta acestor exercitii fizice asupra organismului este nesemnificativa, si prin urmare nu pot fi realizati
indicii corespunzatori de dezvoltare.
B.DESCRIEREA CERINŢELOR RESPECTĂRII ACESTUI PRINCIPIU.
Respectarea acestui principiu presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte:
-Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare a exerciţiilor

fizice,
ceea ce va conduce la o mai bună motivare şi conştientizare a acţiunilor elevilor. Subiecţii, trebuie să fie
conştientizaţi de cel care conduce instruirea cu privire la efectele benefice ale practicării sistematice a
exerciţiilor fizice asupra organismului, de necesitatea unei anumite dozări a efortului în funcţie de
particularităţile şi obiectivele urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre stimul şi efect, asupra necesităţii
unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele ditre ele nu sunt şi atractive. trebuie formată - la subiecţi - o
motivaţie puternică şi corectă pentru practicarea exerciţiilor fizice conform unor norme sau reguli. Aceste
norme sau reguli se referă inclusiv la pauzele dintre repetări (ca durată şi conţinut), rolul condiţiilor
igienice şi al factorilor naturali de călire a organismului, refacerea după efort etc.
− Înţelegerea mecanismului de bază al actelor şi acţiunilor motrice supuse învăţării, în vederea

formării unei reprezentări cât mai exacte şi a uşurării memorizării mişcărilor;
Este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum este ordonat (programa)
materialul
respectiv şi accesibil pentru subiecţi iar dacă are şi valenţe formative acestea trebuie prezentate
subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea materialului predat. Foarte
importanta este conştiinciozitatea subiecţilor în executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o execuţie
conştientă şi nu mecanică. Subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie în alegerea unor
soluţii si să le adapteze la propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament. Este vorba de
capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate (autoaprecierea obiectiva). In
explicarea şi justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la argumente de
ordin subiectiv (calitatea instalaţiilor, materialelor sau a bazei sportive, lipsa de fair-play din partea
adversarilor, etc).
52
SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU

ÎNSUŞIREA
ATERIZĂRII, CA ELEMENT COMPONENT AL SĂRITURII ÎN LUNGIME CU ELAN.
Pentru usurarea invatarii unei aterizari cat mai eficiente vom folosi urmatoarele exercitii:
1. Formaţia de lucru: coloana cate 4 - saritura in lungime fara elan, aterizare in ghemuit. Dozaj:
4-6x;
pauză pasivă 45sec.;
2. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, se execută săritură în lungime de pe loc peste o
bandă elastică
aşezată la o înălţime de 20 cm. Săritorul trebuie să-şi ridice picioarele pentru a putea ateriza ghemuit
dincolo de
banda elastică. Dozaj: 4-5x; pauză pasivă 30sec.;
3. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 3-5 paşi, 5-7, 9-11, sărituri peste diferite
obstacole
cu înălţimea de 40-60cm şi aterizare pe ambele picioare în groapa de nisip (sau pe saltele), 4-5x; pauză
pasivă
30sec.;
4. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 7-9 paşi, desprindere cu aterizare în groapa
de
nisip în ghemuit, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15 paşi de alergare, săritură
cu bătaie
liberă, zbor şi aterizare în poziţia „fandat". 3-4x; pauză pasivă 30sec-40sec ;
6. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, paşi, bataie libera, saritiura cu 11/2
pasi,
aterizare pe ambele picioare, cu accent pe alaturarea piciorului de impulsie langa cel de avantare, doar in
ultimul moment; 3-4x; pauză pasivă 30sec;
7. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi, bataie libera, saritiura cu
11/2
pasi, aterizare pe ambele picioare, cu accent pe actiunea de aterizare; 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi, bataie libera, saritiura cu
11/2
pasi, aterizare pe ambele picioare, cu marcarea in cadrul aceleasi incercari a celor trei momente, in
succesiunea lor – mentinerea pozitiei de pas sarit, alaturarea piciorului de bataie, efectuarea aterizarii; 3-
4x; pauză pasivă
30sec.
2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ

ARMONIOASĂ, FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, EXECUTATE CU PARTENER.
Exercitii pentru musculatura membrele superioare:

1.Formaţia de lucru: Pe perechi, spate la spate de maini reciproc apucat: prin tractiune din brate
fiecare
incearca sa se deplaseze inainte. Dozaj 8x
2. Formaţia de lucru: Pe perechi, un executant sta culcat inainte cu picioarele usor departate,
sprijinit pe
palme; partenerul il apuca de glezne si il ridica pana la pozitia de stand pe maini, acesta executand
intinderea si indoirea bratelor (8x), dupa un anumit numar de executii stabilit de profesor, se schimba
locurile. Dozaj 2x pauza
30sec;
3. Formaţia de lucru: Pe perechi, fata in fata, asezat departat cu talpile lipite, de maini reciproc
apucat:
ridicare in stand departat prin tractiune alternativa de bratele partenerulului. Dozaj 2x pauza 30sec.
53
Exercitii pentru musculatura abdomenului:
4. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, cu genunchii indoiti si mainile la ceafa,
partenerul
la picioarele executantului, fixandu-i gleznele, executantul ridica trunchiul cu atingerea genunchilor cu
pieptul si revenire in pozitia initiala. Dozaj 2x8, apoi de schimba locurile
5. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, partenerul in stand pe genunchi la
capul
executantului, cu mainile sprijinite pe umerii acestuia: executantul ridica si coboara picioarele in echer
pana la 90 de grade. Dozaj 2x8, apoi de schimba locurile

6. Formaţia de lucru: Pe perechi, stând unul cu spatele la celălalt, braţele ridicate sus, apucat de
mâini;
fandări înainte pe piciorul stâng şi revenire; idem cu piciorul drept. Dozaj 2x8, pauza 30sec
7. Formaţia de lucru: Stând umăr la umăr, apucat jos de mâini din interior, şi apucat deasupra
capului de cele din exterior; pas lateral cu fandare şi revenire; execuţie simultană; după un anumit număr
de repetări (2x8), se schimbă piciorul. Dozaj 2x8
8. Formaţia de lucru: Asezat departat, unul cu spatele la celalalt, bratele ridicate sus, de maini
reciproc apucati; un executants indoaie trunchiul inainte, tragand de bratele partenerului care impinge usor
cu picioarele in sol, trecand in extensie. Dozaj 3x8
Exercitii pentru musculatura membrele inferioare:

9.Formaţia de lucru: Pe perechi, stând, faţă în faţă, apucat de mâini: genuflexiuni simultane şi
alternative. Dozaj 3x8, pauza 30sec;
10. Formaţia de lucru: Stând, faţă în faţă, apucat de mâini: fandare laterală stanga (apoi se
schimba piciorul) Dozaj 3x8;
Perechile se vor constitui după criteriile: posibilităţi de forţă şi de echilibrare apropiate.
4. ALCĂTUIŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU

ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC SPORTIV LA
ALEGERE.
LOVITURA DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI(VOLEI) - este utilizată cel mai frecvent,

mai ales la nivelul de bază al instruirii, având ca efect trimiterea mingii după lovire pe direcţia elanului.
Momentele componente ale loviturii de atac sunt: elanul, bataia, saritura (zborul), lucrul braţelor, lovirea
mingii, aterizarea si actiunea de dupa aterizare (deplasarea pentru fazele următoare).
1.Formatii de lucru: coloane cate 5; In fata unor linii trasate se executa sarituri cu ducerea
bratelor sus,
avand grija ca la aterizare sa nu se calce liniile (sarituri cat mai inalte si apropiate de vertical). Dozare
2x8-10 executii, pauza 30sec.
2. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; isi arunca mingea in perete,
inalt,
elan, saritura si prinderea mingii cu bratele intinse sus, pentru obişnuirea lovirii ei la punctul maxim al
săriturii şi menţinera momentului de plutire; Dozare: 3x8-10 executii, pauza 2minute.
3. Formatii de lucru: coloane cate 5, executia elanului stang –drept (dreptaci), bataie saritura,
pe distant de 10m. Dozare: 2-3x10 executii, pauza 1minut.
4. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; lovitura de atac doar din
brate,
fara elan, din minge tinuta cu bratul neindemanatic oblic sus. Dozare 2-3x8-10 executii de fiecare, pauza
1minut.
5. Formatii de lucru:siruri de 3-4 elevi, la fiecare scara fixa, pe care este fixata o minge, la cca 2m
de sol;
executa alternativ de la 2 m de scara, elan, bataie, saritura si lovirea mingii; Dozare: 2-3x10executii, pauza
1minut. Accent pe coordonarea elanului de braţe cu cel de picioare.
54
6. Formatii de lucru: elevii pe doua siruri in zona 4 a fiecarei jumatati de teren; atac la fileu la
o minge sustinuta de coleg, deasupra fileului (asezat pe un scaun in terenul advers). La inceput cu fileul la
2,10m, 2,15m,
2,24m; Dozare:2x8-10 executii cu schimbarea zonei de atac, respectiv din zona2.
7.Lovitura de atac din zona 4 si zona 2, din minge ridicata de un jucator din zona 3; 2x1min,
pauza 1min
55
18-19 IULIE 2005
SUBIECTUL I
1.DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE

FUNDAMENTALE ALE TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI
A.DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
DEPRINDERILE MOTRICE sunt acţiuni motrice umane însuşite pe parcursul vieţii

individuale
(ontogeneză), prin exersare conştientă şi sistematică. Se formează/însuşesc atât în practica vieţii (mai ales
unele din deprinderile de bază şi utilitar-aplicative: mers, alergare, transport de obiecte/ "greutăţi", săritură
etc.), dar şi în procese instructiv-educative special organizate, de tip educaţie fizică sau antrenament
sportiv (mai ales deprinderile specifice sporturilor: pase, dribling, rostogoliri, aruncări la poartă sau la
coş, şuturi la poartă, lovituri de atac la volei etc.).
Deprinderile motrice sunt elemente ale activităţii voluntare umane, consolidându-se şi
perfecţionându-se
neuniform (adică progresele sunt din ce în ce mai mici cu cât ne aflăm într-un stadiu mai
avansat).
B.CLASIFICAŢI DEPRINDERILE MOTRICE, ÎN FUNCŢIE DE TREI CRITERII.

1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare ;
b)Deprinderi motrice complexe ;
2.După finalitatea folosirii:

a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative.
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive ;
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea deprinderilor:

a)Deprinderi motrice propriu-zise.
b)Deprinderi perceptiv-motrice;
c)Deprinderi inteligent-motrice. ;
C.PREZENTAŢI CÂTE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE DEPRINDERILE

MOTRICE
CLASIFICATE
ANTERIOR.

a)Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate dezvoltând stereotipii. Ele au un
lanţ de mişcări cu caracter fazic, care se repetă în aceeaşi succesiune – exemplu: mers; alergare
b)Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate.
Ele sunt formate din deprinderi elementare şi alte mişcări neautomatizate sau incomplet
automatizate - este cazul unor deprinderi din jocurile sportive de exemplu aruncarea la coş.
2.După finalitatea folosirii

a) D e prin de ri motric e de bază şi u tilitar -aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, în
viaţa cotidiană din
ontogeneză, dar şi în practicarea unor ramuri sau probe sportive, de exemplu târâre, căţărare,
escaladare,
transport de greutăţi, tracţiune-
împingere ;
56
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi p robe lor spo rtiv e -este vorba de elementele şi
procedeele tehnice
din aceste ramuri şi probe sportive de exemplu driblingul.
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea

deprinderilor(componentele
senzoriale implicate în
activitate):
a)Deprinderi motrice propriu-zise - care se formează prin repetări stereotipe, efectuate de foarte
multe ori - este cazul deprinderilor din gimnastică, patinaj, sărituri la platformă etc.
b)Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, în formare şi valorificare, de ambianţă, este
cazul deprinderilor din schi, oină, tir cu talere etc.
c)Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, în formare şi - mai ales - valorificare, de
partenerii şi adversarii de întrecere - este vorba de deprinderile din jocurile sportive, lupte, box,
judo, scrimă etc.
2.EXERCIŢIUL FIZIC REPREZINTĂ MIJLOCUL DE BAZĂ AL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI

SPORTULUI
D e f initie : Exerciţiul fizic se constituie în mijlocul, specific de bază pentru educaţie fizică şi sport.
El este modelul operaţional cel mai frecvent folosit pentru realizarea obiectivelor propuse.
A.PREZENTAŢI CONŢINUTUL ŞI FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC.

Continutul exercitiului fizic depinde de două elemente principale:
- intenţia sau scopul în care este practicat;
- finalitatea realizată.
Între intenţie sau scop şi finalitate trebuie să fie corespondenţă, de aceea, între cele două
elemente principale, analiza trebuie să vizeze ceea ce reprezintă, de fapt, esenţa conţinutului exerciţiului
fizic:
-efortul fizic (solicitat de actul motric sau de actiunea motrica respectiva; apreciat prin volum,
intensitate şi complexitate),
-efortul psihic (depus pentru efectuarea actelor sau acţiunilor motrice respective. Nu poate exista
efort fizic fară implicarea şi a unor elemente de natură psihică)
-şi mişcările corpului sau ale segmentelor acestuia (translaţie, rotaţie, balansare, răsucire,
circumducţie
In concluzie putem spune ca orice analiza a contninutului exercitiului fizic trebuie sa se realizeze
pe toate reperele mentionate si anume: scop, finalitate, efort fizic, efort psihic, miscari ale corpuli sau
segmente ale acestuia toate raportate la particularitatile subiectilor si conditiile materiale sau climato-
geografice
Conţinutul exerciţiilor fizice se apreciază, în principal, prin influenţele asupra

organismului uman al subiecţilor, influenţe relativ uşor de determinat dacă se au în vedere următoarele:
- să se ţină seama că efectele se obţin numai în timp, nu "de azi pe mâine"!;
- să se respecte, inclusiv în analiza efectelor, particularităţile colectivelor de subiecţi şi - în
consecinţă - prevederile unor documente oficiale (programe, manuale, instrucţiuni etc.);
- să se urmărească toate obiectivele educaţiei fizice şi sportului, adică polivalenţa exerciţiilor fizice
pentru
realizarea obiectivelor specifice.
FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC este modul particular în care se succed mişcările
componente ale fiecărui exerciţiu, precum şi legăturile ce se stabilesc între acestea de-a lungul efectuării
acţiunii motrice în cauză. Forma este, deci, aspectul exterior, observabil al unui exerciţiu, al unei mişcări.
În aprecierea formei exerciţiului fizic trebuie să se ţină seama de următorii factori:
-poziţia corpului si segmentelor corporale (initiala, intermediara si finala),uneori si faţă de
obiect sau
aparat;
57
-direcţia mişcării;
-amplitudinea miscarii şi relaţia dintre segmentele corporale participante;
-tempoul mişcării;
-ritmul mişcării;
-sistemul de dispunere în spaţiul de practicare a exerciţiului fizic, în funcţie de adversar sau de partener.
Sintetizând apreciem că exerciţiul fizic are cel putin patru categorii de caracteristici:
-spaţiale (poziţii, direcţii, amplitudine, distanţă, etc.)
-temporale (ritm, tempo, durată) ;
-spaţio-temporale (determinate de vitezele cu care se efectuează);
-dinamice (determinate de forţele interne şi externe - care influenţează execuţia). Etc .
B.ANALIZAŢI RELAŢIA DINTRE CONŢINUTUL ŞI FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC.

Intre cele două aspecte fundamentale ale exerciţiului fizic trebuie să fie o unitate. Forma apare ca
un element de legătură între conţinut şi scop. Relaţia dintre cele două aspecte este de tip dialectic: conţinutul
are rol determinant. Intotdeauna forma (tehnica de executie, sistemul de joc, tipologia combinatilor
tactice)este dependenta de continutNiciodata forma nu poate deremina esential continutul dar poate avea o
influenta asupra acestuia. Menţinerea unei forme depăşite, învechite în contradicţie cu noul conţinut este un
aspect pe care specialiştii îl numesc formalism.
C.CLASIFICAŢI EXERCIŢIILE FIZICE, ÎN FUNCŢIE DE TREI CRITERII.

Clasificarea este necesară pentru a selecţiona exerciţiile fizice în funcţie de obiectivele urmărite,
prin efectuarea lor. Dintre criteriile de clasificare a exerciţiilor fizice pot fi menţionate următoarele:
-după criteriul anatomic;
-după poziţia subiectilor faţă de aparate
-după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent ;
-după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează
-după tipul deprinderilor motrice care se învaţă .
D.PREZENTAŢI CÂTE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE EXERCIŢIILE FIZICE,

CLASIFICATE ANTERIOR.
1-după criteriul anatomic: exerciţii fizice pentru segmentele corpului (membre superioare,
membre
inferioare, trunchi, cap-gât, etc.)sau pentru intregul corp.
Exemplu. pentru membrele superioare - flotari;
2-după poziţia subiectilor faţă de aparate: exerciţii fizice la aparate (exemplu: exercitii la scara
fixa-
Mentinut in atarnat ), exerciţii fizice cu aparate, exerciţii fizice pe aparate, etc.
3-după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent : exerciţii fizice pentru forţă (Exemplu
Exercitii
pentru dezvoltarea fortei musculaturii membrelor inferioare - genuflexiuni), exerciţii fizice pentru viteză,
exerciţii fizice pentru îndemânare, exerciţii fizice pentru rezistenţă, exerciţi fizice pentru mobilitate-
supleţe, etc.
4-după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează : exerciţii fizice pentru tehnică,
exerciţii fizice pentru tactică, exerciţii fizice pentru pregătirea fizică, etc.;
5-după tipul deprinderilor motrice care se învaţă : exerciţii fizice pentru deprinderile motrice de
bază şi
utilitar-aplicative şi exerciţii fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor şi probelor sportive.
58
3.CIRCUITUL REPREZINTĂ UN PROCEDEU METODIC DESTINAT DEZVOLTĂRII
FORŢEI.
A.SPECIFICAŢI FORMA DE MANIFESTARE A FORŢEI CĂREIA I SE ADRESEAZĂ ACEST

PROCEDEU
"Circuitul" - a fost creat pentru dezvoltarea/educarea forţei principalelor grupe

musculare ale organismului uman. Deci forma de manifestare a forţei căreia i se adresează acest
procedeu este, (dupa participarea grupelor musculare), forta generala.
B.PRECIZAŢI CELE TREI TIPURI DE CIRCUIT, ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL

EXERCIŢIILOR
INCLUSE
ÎN
CIRCUIT.
In functie de numarul exercitilor, circuitele pot fi:
-scurte – formate din 4-6 exercitii;
-medii – formate din 8-9 exercitii
- lungi – formate din 10-12 exercitii;
C.PREZENTAŢI PATRU CONDIŢII PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ

EXERCIŢIILE
INCLUSE
ÎN
CIRCUIT.
- să fie simple;
-să fie cunoscute de subiecţi;
- să se cunoască posibilităţile maxime ale fiecărui subiect la exerciţiile respective;
-să fie astfel dispuse, ca ordine de efectuare, încât să nu se angajeze succesiv musculatura aceluiaşi
segment
corporal.
4.PREZENTAŢI PRINCIPIUL INTUIŢIEI, EVIDENŢIIND URMĂTOARELE

ASPECTE: A.PRECIZAREA ROLULUI INTUIŢIEI ÎN PROCESUL DE PREDARE.
In educatia fizica, indiferent de varsta subiectilor, acest principiu este fundamental. La varste mai
mici
rolul sau este mai important, deoarece nu este, inca bine pusa la punct treapta logica a cunoasterii si se
merge prin compensare. Intuiţia presupune cunoaşterea nemijlocită a realităţii cu ajutorul organelor
de simţ. Principiul intuiţiei presupune stimularea cât mai multor analizatori pentru a contribui la
înţelegerea corectă a materialului propus pentru învăţare. In educaţie fizică şi sport, principiul intuiţiei
presupune stimularea a cât mai multor analizatori, pentru a se forma o imagine cât mai exactă despre
ceea ce se învaţă. La subiecţii normali, ca dezvoltare psiho-fizică, cel mai solicitat analizator este cel
vizual. La subiecţii cu deficienţe vizuale este solicitat, mai ales, analizatorul tactil. Evident că în procesul
de învăţare motrică este solicitat foarte mult şi analizatorul auditiv. In aceste cazuri se trece dincolo de
treapta senzorială a cunoaşterii umane, se trece la treapta logică, deoarece se foloseşte limbajul specific
celui de al doilea sistem de semnalizare.
B.DESCRIEREA CELOR DOUĂ CERINŢE ALE RESPECTĂRII ACESTUI PRINCIPIU. Pentru

respectarea principiului intuiţiei se impun cel puţin următoarele două
cerinţe:
a)Urmărirea celor prezentate (prin demostraţie/ sau prin materiale intuitive) să fie posibilă,
la nivel
optimal, tuturor subiecţilor cu care se desfaşoară activitatea, ceea ce vizeaza si plasamentul celui
care
59
demonstreaza sau al materialelor folosite.
b)Să nu fie folosite abuziv modalităţile prin care se stimulează primul sistem de semnalizare,
fiindcă în
acest fel se împiedică abstractizarea şi generalizarea - procese ale gândirii foarte importante în educaţie
fizică şi sport a celor ce trebuie învăţate;
-Observarea execuţiei altor subiecţi, din acelaşi grup sau din alte grupuri; observarea dirijată
tematic.
SUBIECTUL II
1.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICA PENTRU DEZVOLTARE FIZICA

ARMONIOASĂ,
FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE CU BASTONUL
DE GIMNASTICĂ. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENTIONATI: ACŢIUNEA MOTRICĂ;
DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Exercitii pentru membrele superioare:

1.Formaţia de lucru: coloana de gimnastica; Stînd cu picioarele puţin depărtate, cu bastonul de
capete
apucat cu ambele mîini, jos; 1- ridicarea bastonului vertical în dreapta prin ducerea braţului saîng în faţă
spre dreapta la nivelul umarului ; 2 - revenire ; 3-4 - se repetă în partea opusa; 5-6 - ridicarea braţelor sus
pe lîngă corp prin îndo•irea coatelor ; 7-8 - reve•nire; 6-8x;
2. Formaţia de lucru:Pe perechi fata in fata, cu bratele intinse inainte de capetele basonului
reciproc
apucat: indoirea 1-2 si intinderea 3-4 bratelor cu invingerea greutatii partenerului care se inclina spre
inainte.4x
Exercitii pentru trunchi:

3. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica; Stînd, bastonul în faţă, de capetele bastonului apucat;
1-2
îndoirea trunchiului la stînga cu fandare lateral dreapta şi ducerea bratelor in diagonala jos;3-4 revenire; 5-
8 aceasi miscare in partea opusa, 6-8x;
4. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd departat, bastonul în faţă jos apucat de capete: 1
-2
indoirea trunchiului înainte, braţele jos cu arcuire ; 3-4 - revenire cu lăsarea bastonului din mîna dreaptă şi
trecerea lui la spate apucat cu ambele mîini de capete, trunchi in exetensie, cu arcuire ; Se
repeta 4-6x.
5. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Culcat inainte cu bratele intinse in prelungirea
corpului, cu un baston apucat de capete;1-4 – ridicarea si extensia trunchiului cu mentinere, 5-8 revenire in
pozitia initiala. Se repeta 4-6x ;
6. Formaţia de lucru:Pe perechi stand, unul cu spatele la celalalt, bratele ridicate sus, de un baston
reciproc apucat la latimea umerilor; 1-2cel din spate executa fandare pe piciorul drept, in timp ce
partenerul lasa corpul in extensie sprijinindu-se de baston ; 3-4revenire, 5-6 fandarea se efectueaza pe
piciorul stang; 7-8 revenire. Se repeta
4x
Exercitii pentru abdomen:

7. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Culcat dorsal, genunchii indoiti, cu bastonul la ceafa
de capete apucat: 1-2 ridicarea trunchiului cu atingerea genunchilor cu pieptul 3-4 revenire. Se repeta 3x8,
pauza 30 sec.; 8. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Asezat cu bastonul tinut in fata 1-3 ridicarea
picioarelor in echer cu atingerea genunchilor; 4 – revenire la pozitia initiala. Se repeta 2x8, pauza 30 sec.;
Exercitii pentru membrele inferioare:

9. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd, bastonul în faţă, de capetele bastonului apucat;
1-2 trecere in ghemuit cu ducerea bratelor sus, 3-4 revenire in pozitia initiala. Se repeta 3x8, pauza 30 sec.
60
10. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stînd, bastonul în faţă jos apucat de capete, 1-2
fandare laterala dreapta cu ducerea bastonului inainte; 3-4 revenire in stand; 5-6 fandare laterala
stanga, cu ducerea bastonului inainte; 7-8 revenire P.I.;
2.ALCATUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, ESALONATE METODIC, PENTRU

ÎNVATAREA SĂRITURII ÎN LUNGIME CU ELAN. ÎN DESCRIEREA EXERCITIILOR,
MENTIONATI: ACTIUNEA MOTRICA; DOZAREA; FORMATIILE DE LUCRU.
Succesiunea predarii sariturii in lungime cu 1 1/2 1.

1Formaţia de lucru: în coloană câte trei, bătaie şi desprindere repetate, precedate de trei, apoi de
cinci paşi
de alergare, cu aterizare pe piciorul de avântare, 4-6x; pauză pasivă 45sec; se va lucra pe lăţimea
gropii;
2. Formaţia de lucru: în linie pe trei rânduri, trecere cu pas sărit peste linii trasate pe sol sau peste
diferite
obstacole joase ( 10-12 linii; beţe), 3-4x; pauză
pasivă 45sec.;
3. Formaţia de lucru: în linie pe două rânduri, din alergare la interval de trei-cinci paşi execută pas
săltat
cu desprindere înaltă, 3x10- 15m; pauză
pasivă 30sec.
4. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7 paşi, 9-11, 13-15, sărituri peste diferite
obstacole
cu înălţimea de 40-60cm şi aterizare pe ambele picioare în groapa de nisip (sau pe saltele), 4-5x; pauză
pasivă 30sec.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 7-9 paşi, desprindere cu aterizare în groapa de
nisip
în ghemuit, 3-4x; pauză
pasivă 30sec;
6.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15 paşi de alergare, săritură cu
bătaie liberă, zbor şi aterizare în poziţia „fandat". Se insistă, pe lângă „avântare" şi „impulsie", pe pozitia
avansata a bazinului, contactul cu nisipul fiind luat in primul rand pe piciorul pendulant, apoi aproape in
acelasi timp pe piciorul de bataie. 3-4x; pauză pasivă 30sec-40sec ;
7.Formaţia de lucru: în coloană câte unul „Cine totalizează cele mai multe puncte": se efectuează
sărituri
cu elan complet şi aterizare într-o zonă cât mai îndepărtată. In groapa de nisip se trasează linii din 30 în
30cm, care delimitează anumite zone: prima zonă are un punct, a doua două puncte etc. Câştigă cine a
acumulat cele mai multe puncte, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8.Formaţia de lucru: în coloană câte unul, sărituri în lungime cu elan complet de 13-15 paşi cu
accent pe ritmul ultimilor paşi şi bătaie pe prag, apoi cu accent pe accelerarea uniformă a alergării pe
lungimea elanului 3-
4x; pauză
pasivă
30sec.
61
SUBIECTUL I 1.
17 -18 IULIE 2006
SUBIECTUL I
PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE REPREZINTĂ UNUL

DINTRE PRINCIPIILE DIDACTICE DE BAZĂ ALE EDUCAŢIEI FIZICE.
A.PRECIZAŢI LATURILE ACESTUI PRINCIPIU.

Conform denumirii sunt implicate în acest principiu 2 laturi:
1.participarea constienta (aceasta se rezumă, la ideea că înainte de a încerca să reţină, elevul trebuie
să
înţeleagă bine, înţelegerea reprezentând pârghia esenţială pentru o învăţare durabilă şi operantă.)
2. participarea activa (a participa înseamnă angajarea prin depunerea unui efort, care se doreşte a fi
din
ce în ce mai accentuat şi mai eficient).
B.PREZENTAŢI CERINŢELE PRIVIND RESPECTAREA ACESTUI PRINCIPIU.

-În ţe le ge re a c ore c tă şi aprofu n dată a obiec tiv e lor spec if ic e proc e su lu i de
prac tic are a
e xe rc iţiilor f izic e . -
Subiecţii, indiferent de subsistemul educaţiei fizice, trebuie să fie conştientizaţi de cel care conduce
instruirea cu privire la efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor fzice asupra organismului,
de necesitatea unei anumite dozări a efortului în funcţie de particularităţile şi obiectivele urmărite, asupra
corelaţiei corecte dintre stimul şi efect, asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele ditre
ele nu sunt şi atractive.
-În ţe le ge re a c lară şi me morare a struc tu rii, ac te lor şi ac ţiu n ilor motric e , c
onc omite n t c u me morare a sau
re ţin e re a ac e stu i mec an ism . - este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum
este ordonat (programa) materialul respectiv şi accesibil pentru subiecţi şi dacă are şi valenţe
formative acestea trebuie prezentate subiecţilor.
-Man if e stare a u ne i atitu din i re spon sabile a su biec ţilor pe n tru în su şire a mate
rialu lu i pre dat - este foarte important "activismul" subiecţilor, conştiinciozitatea lor în executarea
actelor şi acţiunilor motrice dar cu o execuţie conştientă şi nu mecanică.
În acelaşi sens, subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie în alegerea unor soluţii,
să le adapteze la propriile particularităţi.
- Formare a c apac ităţii su bie c ţilor de aprec ie re obie c tiv ă a propriului randament.Este
vorba de capacitatea de
apre c ie re c orec tă a propriilor e xe c u ţii şi re zu ltate , adic ă c apac itate
a de au toapre c ie re obiec tiv a.
Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici subapreciate; în
explicarea şi justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la argumente de
ordin subiectiv (calitatea instalaţiilor, materialelor sau a bazei sportive, lipsa de fair-play din partea
adversarilor, etc).
2.PROIECTAREA DIDACTICA EXPRIMĂ GÂNDIREA METODICĂ A CADRULUI

DIDACTIC.
A.PRECIZAŢI ÎNTREBĂRILE REPER ALE PROIECTĂRII DIDACTICE.

-Ce voi face ?
-Cu ce voi face ?
-Cum voi face ?
- Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat ?
B.ANALIZAŢI ETAPELE ŞI ACŢIUNILE CORESPUNZĂTOARE ACESTOR ETAPE.

Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice.
1.Ce voi face ? Identificarea obiectivelor pedagogice
Elaborarea obiectivelor se face in functie de categoriile de finalitati educationale (ideal, scopuri,
obiective). Evident ca interventia operationala a scolii si a profesorului se realizeaza mai ales la nivelul
ultimelor doua.
Obiectivele pedagogice trebuie sa fie pe cat posibil operationale, adica sa vizeze rezultate care sa
poata fi
evaluate, cat mai concrete, palpabile, masurabile ale unei lectii (a se vedea in continuare in
acest curs).
2. Cu ce voi face? Stabilirea resurselor educationale -delimitarea continuturilor curriculare
prefigurate
(informatii, abilitati, atitudini, valori); necesitatea echilibrului intre aspectul informativ si cel
formativ;
-identificarea resurselor psihologice: capacitati de invatare, motivatie, interese etc -identificarea
resurselor materiale: spatiu, timp, mijloace de invatamant.
3. Cum voi face? Elaborarea strategiilor didactice - sisteme coerente de forme, metode si
materiale (mijloace). Este etapa in care se stabileste in detaliu 'scenariul didactic' , prin cautari, adecvari si
echilibrari de elemente care sa vizeze eficienta predarii-invatarii.
Proiectul didactic trebuie sa reprezinte pe cat posibil un echilibru intre rigurozitate
si precizie (pentru a preveni riscul hazardului, al improvizatiei in sens negativ) si creativitate, flexibilitate,
spontaneitate - improvizatie in sens pozitiv) care sa asigure dinamica si adevarea continua a planului
cu transpunerea lui in practica scolara.
4.Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat? - încorporarea evaluarii in actul
de predare- invatare. Aceasta etapa vizeaza in esenta stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor
invatarii. Evaluarea este mai usor de realizat atunci cind proiectarea include obiective pedagogice
operationale.
-Eficienta predarii-invatarii se poate judeca dupa criterii ca: timp cat mai scurt de
realizare;-resurse materiale minime;-evidentierea resurselor psihologice (prevenirea oboselii, existenta
placerii in actul de predare- invatare etc)
-Eficacitatea se refera la corespondenta dintre obiectivele stabilite si rezultatele obtinute. Un alt
criteriu de apreciere a eficientei predarii-invatarii este numarul cat mai mare de elevi care reusesc sa
participe la lectie, sa inteleaga si sa asimileze cat mai mult din ceea ce se preda, chiar in timpul lectiei;
Elementul central în realizarea proiectării didactice este programa şcolară. Ea reprezintă un document
normativ în sensul că stabileşte obiective, adică ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul actului
didactic.
3.DEPRINDERILE MOTRICE REPREZINTĂ PRODUSE (REZULTATE) ALE ÎNVĂŢĂRII.
A.PRECIZAŢI TREI NOTE DEFINITORII ALE DEPRINDERILOR MOTRICE.

-Reprezintă caracteristica de ordin calitativ a actelor motrice învăţate; 1.Deprinderea motrică, o
caracteristică, sau o componentă a actelor învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori de
execuţie( coordonare precizie, viteză, plasticitate, automatism), M. Epuran,1976;
2.Componentă automatizată a actului motric voluntar; act sau acţiune motrică ajunsă prin exersare
la un înalt grad de stabilitate, precizie, eficienţă şi care asigură succesul execuţiei în sensul dorit
(L.Herczeg);
3.Deprinderile motrice reprezintă componentele esenţiale şi totodată specifice ale diferitelor acte
motrice
care îmbinate în mod armonios asigură îndeplinirea unor sarcini motrice conform principiului: “eficienţă
maximă prin cheltuieli energetice minime”
B.PREZENTAŢI PATRU DINTRE CARACTERISTICILE DEPRINDERILOR MOTRICE.

-Componente ale conduitei voluntare ale omului, elaborate prin exerciţiu;
-Sunt rezultatul învăţării mişcărilor prin repetare; sunt specifice unei activităţi;
-Deprinderile au stabilitate relativă în condiţii variabile şi plasticitate;
-Sunt ireversibile
- Sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii, etc.
C.ANALIZAŢI TIPURILE (CATEGORIILE) DE DEPRINDERI MOTRICE, ÎN FUNCŢIE

DE TREI CRITERII
a)Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate. Ele au un lanţ de mişcări cu
caracter fazi , care se repetă în aceeaşi succesiune (este cazul deprinderilor motrice cu caracter ciclic: mers,
alergare, înot, ciclism etc.).
b)Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate. Ele sunt formate din deprinderi
elementare
şi alte mişcări neautomatizate sau incomplet automatizate (este cazul unor deprinderi din jocurile sportive
şi din
alte ramuri sau probe aciclice: gimnastică, sărituri, lupte,
aruncări etc.).
2.După finalitatea folosirii:
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, în viaţa cotidiană
din ontogeneză, dar şi în practicarea unor ramuri sau probe sportive (este cazul deprinder•ilor de mers,
alergare, săritură, aruncare-prindere, târâre, căţărare, escaladare, tracţiune-împingere, transport de
greutăţi/obiecte etc.). b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive (este vorba de
elementele şi procedeele
tehnice din aceste ramuri şi probe sportive). 3.După nivelul participării sistemului nervos la
formarea şi valorifi•carea deprinderilor: a)Deprinderi motrice propriu-zise. care se formează prin
repetări stereotipe, efectuate de foarte multe ori (este cazul deprinderilor din gimnastică, patinaj, sărituri la
platformă etc.).
b)Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, în formare şi valorificare, de ambianţă (este
cazul deprinderilor din schi, oină, tir cu talere etc.). c)Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate,
în formare şi
- mai ales - valorificare, de partenerii şi adversarii de întrecere (este vorba de deprinderile din jocurile
sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.).
1.ELABORAŢI UN COMPLEX FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, PENTRU DEZVOLTARE
FIZICĂ
ARMONIOASĂ, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE LA BANCA DE GIMNASTICĂ. IN
DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE
DE LUCRU.
Exercitii pentru brate si centura scapulara:

1.Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica; stand pe genunchi la 3-4 lungimi de
talpa fata de banca, cu trunchiul indoit la orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca – arcuiri de trunchi;
2x8, pauza 30 sec.

3.Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca, stand la 2-3 lungimi de talpa cu varful
unui picior sprijinit lateral pe banca; indoirea laterala a trunchiului spre banca cu ducerea ambelor brate: pe
sold, la umar, la ceafa, pe crestet, in sus; 3x8, apoi se schimba piciorul.
picioarele departate, sprijinite pe sol; indoirea trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului
opus. Celalalt brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi; 3x8, pauza 30sec.
lungime, apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea partenerulyui pe spate, revenire; 3x8, cu schimb
alternativ.
6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe banca, cu gleznele sub
banca, fata in fata, intercalati pe doua banci paralele, coborarea trunchiului pana se atinge solul cu capul si
revenire; 2x8, pauza
30sec.
7. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica. Asezat, cu fata spre
banca, varfurile picioarelor sub banca:coborarea si ridicarea trunchiului.
8. Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca de gimnastica. Asezat pe banca de gimnastica,
picioarele in echer, mainile prinse de muchia apropiata: indoirea si intinderea alternativa a picioarelor.
Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
9.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de gimnastica; sarituri cu desprindere
de pe ambele picioare peste banca si apoi inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
10. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica, stand cu latura spre
aceasta; indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu apucarea bancii(mana din afara apuca muchia
departata peste banca, iar mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra capului
cu bratele intinse –
indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea genunchilor – revenire in stand, 3x8, pauza
30sec.

ÎNSUŞIREA
ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ. IN DESCRIEREA
EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Pasul alergător lansat de semifond-fond
1. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, de pe loc şi din mers - exerciţii de respiraţie - 2 timpi
inspiraţie
- 2 timpi expiraţie -2 timpi inspiraţie - 3 timpi expiraţie - 3 timpi inspiraţie - 3 timpi expiraţie. Execuţia se
face la
semnal sonor, 2x3 min, pauză
pasivă 30sec.
2. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, la semnal sonor, de pe loc, din mers şi din alergare
controlul
mişcării braţelor (economică şi corectă ); 3x1min-1min 30sec, pauză
pasivă 30sec.
3. Formaţia de lucru: în linie câte 6-8 elevi, mers obisnuit, mers cu pasul intins si trecere in alergare
usoara,
2-3x, pauză pasivă 30sec-1min.Se efectueaza sub forma de alternari cu trecere de la mersul obisnuit la cel
cu pasul intins marind frecventa pana la limita supertabilitatii si drept consecinta trecerea in alergare cu
acelasi tempo, apoi revenire la mers. Se va atrage atentia asupra pozitiei verticale a trunchiului si a miscarii
bratelor indoite din cot si simetric in raport cu umarul.
4. Formaţia de lucru: în şir câte 6-8 elevi, alergare cu schimbarea repetată a tempoului pe teren
împărţit
în 3 zone a câte 40m fiecare, cu plecare la semnal vizual - în prima zonă alergare uşoară, în a doua zonă
alergare în tempo susţinut, în a treia zonă mers cu exerciţii de respiraţie, 2-3x, pauză activă l-l,30min;
5. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare cu menţinerea tempoului pe distanţe ce cresc
progresiv
- 50m în 18sec, 100m în 36sec, 150m în 54sec, 200m în 72sec, 2-3x, pauză activă 1 -2min, plecare la
semnal sonor ;
6. Formaţie de lucru: în linie câte 6-8 elevi, alergare pe linia marcată a culoarului (se va atrage
atentia
asupra aşezarii tălpilor -paralel cu axa alergării), tempo 2/4, 3-4x50m. pauză 1min (revenire în mers la
linia de
plecare ), plecare la
semnal sonor; ;
7. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi „Ghiceşte timpul realizat"- alergare în tempo moderat pe
distanţa
de 100-200m. La sfârşitul fiecărei porţiuni elevii trebuie să aprecieze timpul realizat. Se poate indica
timpul în care elevii au parcurs o treime sau jumătate din distanţa totală. Plecarea se face la semnal sonor,
3-4x, pauză 1-1,30min (revenire în mers la linia de plecare);
8. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare în tempo moderat pe distanţa de 100m tempo 2/4
- plecare la semnal sonor, 4-5x, pauză (mers) 1min. Se va pune accentul, tot timpul, asupra necesitatii
realizarii unei alergari economicoase: coordonarea intersegmentara, incrucisata a bratelor cu
picioarele;contactul cu solul pe pingea sau pe toata talpa cu derularea completa a labei piciorului, asezarea
labei picioarului facandu-se pe axa alergarii; pendularea gambei la spate, libera nestanjenita.
Invatarea startului inalt nu ridica nici o dificultate in insusirea lui de catre elevi, preocuparea
dominanta fiind aceea de a asocia acest act motric cu comenzile pe care le da starterul la plecare.
2. PREZENTAŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII

COORDINATIVE (ÎNDEMÂNĂRII), ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI:
ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1.Colectivul împărţit în şase - opt echipe 3 - 4 elevi, fiecare şir are aşezată în dreptul lui la 10m
distanţă o minge medicinală, iar primul din fiecare şir cu două mingi de cauciuc în mâini: la semnal primii
execută deplasare cu ridicarea alternativă a unui genunchi şi atingerea mingilor sub genunchi până la
mingea medicinală unde aşează pe sol cele două mingi de cauciuc cu ambele mâini, predau ştafeta,
următorul execută exerciţiul invers de fiecare dată, 2 - 3 x, pauză 30sec.
2.Colectivul împărţit în patru şiruri de şase - opt elevi, stând depărtat, primul din fiecare şir are o
minge de baschet: la semnalul profesorului primul din fiecare şir dă mingea celui din spate pe deasupra
capului înapoi, ultimul care o primeşte parcurge „tunelul" printre picioarele colegilor rostogolind mingea şi
odată ajuns primul, continuă jocul, câştigând cei care şi-au refăcut echipa iniţială, 2 - 3 x, pauză 20sec.
3.Colectivul împărţit în 6 - 8 echipe de 4 - 5 elevi, în spatele unei linii de start, primul de la fiecare
şir cu o minge de baschet, la 2m în faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal: la semnalul
profesorului primii pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă driblingul pe bancă, se întorc
cu dribling cu mâna stângă pe bancă şi predau ştafeta următorului, 2 - 3 x, pauză 20sec.
4. Colectivul împărţit în patru-şase şiruri de trei-patru elevi, în faţa fiecărui şir o bancă de
gimnastică
aşezată longitudinal cu partea îngustă sus: execută mers pe bancă, întoarcere 360° la jumătatea
băncii şi continuarea deplasării, 3 - 5 x.
5. Colectivul în coloană de gimnastică din aşezat cu câte o minge fiecare fixată între
glezne, execută aruncarea mingii cu picioarele şi prinderea ei cu mâinile, 2x8-10 repetări, pauză 20sec.
6. Colectivul de elevi răspândit în toată sala, fiecare elev cu o minge, cu spatele la perete, execută
de la
distanţa de 2m de perete aruncarea mingii printre picioare în perete, întoarcere 180° şi prinderea ei între
genunchi, 2x8 -10 repetari
7. Colectivul în coloană câte unul execută alergare cu joc de glezne simultan cu rotarea braţelor
înainte, la semnalul sonor execută alergare cu joc de glezne cu rotarea braţelor înapoi, pauză mers, 2 x
20sec.
8. Colectivul împărţit în şase - opt echipe de patru - cinci elevi, în spatele unei linii de start, primul
de la
fiecare şir cu o minge de baschet, la 2m în faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal: la
semnalul profesorului primii pleacă în alergare cu dribling cu mâna dreaptă, continuă driblingul pe bancă,
se întorc cu dribling cu mâna stângă pe bancă şi predau ştafeta următorului, 2 - 3 x, pauză 20sec.
16 IULIE 2007
SUBIECTUL I
1.LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ REPREZINTĂ PRINCIPALA FORMĂ DE ORGANIZARE
A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT.
A.PRECIZAŢI STRUCTURA LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ, ATÂT PE PĂRŢI CÂT ŞI PE

VERIGI.
Structura lecţiei de educaţie fizică şi sport este dată de succesiunea unor momente/ faze/ secvenţe/
verigi/
etape/părţi etc., în timpul alocat, toate diferenţiate în privinţa obiectivelor, conţinutului, duratei şi
metodologiei.
În evoluţia sa, lecţia de educatie fizica a avut mai multe structuri:
Structura din trecut: lecţia pe patru părţi: organizare, pregătire, fundamentală şi de încheiere; si
lecţia pe trei părţi: pregătitoare, fundamentală şi de încheiere.
Structura actuala: lecţia pe verigi
Fiecareia dintre aceste verigi ii este destinat un loc in cadrul lectiei si un interval de timp in functie
de
obiectivele specifice ce urmeaza a fi indeplinite.
In cadrul lectiei, primele momente de incepere urmaresc urmatoarele obiective:
- asigurarea unui inceput organizat;
- captarea atentiei; Verigile sunt următoarele: 1. Organizarea colectivului de elevi
2. Pregătirea organismului pentru efort ;
3. Prelucrarea analitică a aparatului locomotor sau influenţarea selectivă a aparatului locomotor
4. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice viteza sau îndemânarea;
5. Insuşirea/iniţierea "primară", consolidarea, perfecţionarea sau verificarea deprinderilor
şi/sau
priceperi
lor
motrice;
6. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice forţa sau rezistenta;
7. Revenirea organismului după efort (numită şi "liniştirea" organismului);
8. Aprecieri şi recomandări;
Verigile 4, 5, 6 sunt tematice în structura actuală. Verigile lectiei au o durata care poate varia in
functie de multi factori
Lecţia de educaţie fizică, trebuie să cuprindă "obligatoriu" următoarele secvenţe temporale:

1-Organizarea colectivului de elevi (durata medie: 3 - 5 min), în care trebuie să se realizeze
următoarele acţiuni: salutul, anunţarea temelor, observarea echipamentului subiecţilor şi aflarea (prin
întrebări) unor abateri de la starea normală de sănătate a acestora.
2-Pregătirea organismului pentru efort (durata medie 7-10 min), adică încălzirea generală a
organismului
– fara aceasta veriga pot aparea posibile
accidente.
3-Veriga tematică sau verigile tematice (durata medie 25 -30 min), fară de care nici nu ar
fi posibilă existenta unei lecţii.
4-Revenirea organismului după efort (durata medie 3-4 min), dacă efortul a avut valori
corespunzătoare
ca volum
şi
intensitate.
5-Incheierea "organizată" a lecţiei (durata medie 2-3 min) , în care trebuie să se realizeze
următoarele
acţiuni: câteva aprecieri privind comportamentul subiecţilor în lecţia respectivă, recomandări pentru
activitatea viitoare independentă şi salutul.
B.MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PENTRU UNA DINTRE VERIGILE LECŢIEI.

Organizarea colectivului de elevi:
- cunoasterea variabilelor de moment (efectiv, stare de sanatate, echipament,etc);
- constientizarea elevilor asupra temelor si obiectivelor lectiei;
C.PREZENTAŢI PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ, DESFĂŞURATĂ

ÎN INTERIOR, ÎN SPAŢII IMPROVIZATE, MENŢIONÂND: EXEMPLE DE SPAŢII DE
DESFĂŞURARE, CERINŢE PRIVIND AMENAJAREA SPAŢIILOR ŞI VARIANTE DE CONŢINUT
ALE ACESTOR LECŢII.
Exemple de spaţii de desfăşurare:
1. Culoare, coridoare, holuri;
2. Săli de clase cu alte destinatii, Sali de clase cu bănci, săli de festivităţi
Cerinţe privind amenajarea spaţiilor şi variante de conţinut ale acestor lecţii:
1. Culoarul, holul unde se desfăşoară lecţia să nu aibă legătură cu alte spaţi sau săli in care se
desfasoara alte activităţi.
2. Spaţiul ales trebuie să fie la parter (în cazul clădirilor cu etaje) pentru a nu deranja activităţile din
spaţiile subetajate
3. Spaţiile improvizate trebuie să aibă dimensiuni rezonabile pentru practicarea exercitilor fizice;
4. Sunt necesare măsuri igienice: aerisirea spaţiului, aranjarea şi ştergerea de praf a
mobilierului, echipament corespunzător.;
5. Nu terbuie folosit mobilierul din spaţiul respectiv pentru practicarea exerciţiilor fizice; ar fi o
deturnare
a scopurilor pentru care există mobilierul: tabla este pentru scris, catedra este locul profesorului, etc. Dacă
am folosi mobilierul astfel, această modalitate ar fi un argument pentru elev să continue
practicarea exerciţiilor fizice(rostogolirea pe catedră, aruncări cu obiecte în tablă) şi în absenţa
profesorului, mai ales în recreaţii.
În aceste lecţii se pot aborda teme din calităţile motrice –viteza de reactie, de executie sau
repetitie, indemanarea, forta, mobilitatea - (mai puţin viteza de deplasare şi rezistenţa aerobă) şi
din deprinderile sau priceperile motrice de baza utilitar aplicative, sau specifice gimnasticii
acrobatice şi ritmice, precum si unele sărituri cu sprijin din gimnastica, sau chiar din jocurile sportive
(de exemplu pasele).
2.VITEZA REPREZINTĂ O CARACTERISTICĂ ÎNNĂSCUTĂ A INDIVIDULUI, AL CĂREI

NIVEL SE MODIFICĂ PE PARCURSUL VIEŢII.
A.DELIMITAŢI CONCEPTUAL CALITATEA MOTRICĂ VITEZA.

Viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice, cu întregul corp
sau numai cu anumite segmente (părţi) ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate (repeziciune,
iuţeală) maximă, în funcţiile de condiţiile existente"
B.PREZENTAŢI TREI FORME DE MANIFESTARE A VITEZEI.
1)Viteza de reacţie – I se mai zice şi timpul latent al reacţiei motrice. Reacţiile motrice sunt
de două feluri:
a)simple – constau în răspunsuri (însuşite, exersate) la excitanţi cunoscuţi, dar care apar spontan,
inopinat
(exemplu: pocnetul pistolului la startul pentru alergările atletice în
competiţii);
b)complexe, -răspunsurile sunt în funcţie de acţiunile partenerilor sau adversarilor, condiţiile de
întrecere
(suprafaţa spaţiului, luminozitate, culoare etc.) şi alte variabile concrete (ex. în jocurile sportive
bilaterale, sporturile de luptă, schi, unele jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative etc.)
Este dependentă de următoarele elemente: -apariţia excitaţiei în receptor sau receptori;
-transmiterea pe cale aferentă; -analiza semnalului (care durează cel mai mult); -excitarea
muşchilor.
Nu este identică pentru toate segmentele corpului, la membrele superioare înregistrându-se cei mai
buni
indici.
2)Viteza de execuţie - capacitatea de a efectua un act motric sau o acţiune motrică, dar şi
mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice "singulare", nerepetabile (ex. linia acrobatica). Se măsoară
prin timpul care trece de la începerea execuţiei şi până la încheierea acesteia. Este determinată şi de nivelul
însuşirii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice sau a unor acte motrice implicate.
3)Viteza de repetiţie - constă în capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare (act motric sau acţiune
motrică) într-o unitate de timp prestabilită; se referă la mişcările ciclice. Se mai numeşte şi frecvenţa
mişcării sau viteză de accelerare. Este condiţionată de tempoul şi ritmul mişcării; tempoul este densitatea
mişcării pe unitatea de timp; ritmul se referă la periodicitatea repetării mişcării, la succesiunea intervalelor
de timp şi accentele rezultate din desfăşurarea mişcării respective; ritmul defineşte efectuarea mişcărilor în
timp şi spaţiu, determinând cursivitatea acestor mişcării, cursivitate evaluată - prin arbitraj - în multe
întreceri sportive (la. sol, cal cu mânere, bară fixă, bârnă, paralele, patinaj artistic, schi artistic, înot sincron
etc.).
C.PRECIZAŢI ŞASE FACTORI DE CONDIŢIONARE A VITEZEI.

1- mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, care
condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării musculare.
2-funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi cutanat), în sensurile acuităţii, fineţei şi
preciziei acestora
3-calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
4-viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
5-tipul fibrelor musculare care intră în contracţie (fibrele albe sunt fibre "rapide");
6-valoarea surselor şi proceselor energetice (mai ales conţinutul în ATP şi fosfocreatină pentru
muşchii intraţi în contracţie).
3. PREZENTAŢI TEMA „MOTRICITATEA ÎN ETAPA PUBERTARĂ (10-14 ANI)", AVÂND ÎN

VEDERE URMĂTOARELE
ASPECTE:
1.ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE DEZVOLTĂRII SOMATICE

Intervenţia pubertăţii duce la accelerarea creşterii în înălţime într-un ritm superior tuturor
vârstelor, urmand sa se diminueze treptat până la 20-21 ani.
-Creşterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare, apoi la cele superioare, fapt care
creează în in mai multe cazuri dizarmonii.;
-Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul este supt. Ca urmare a acestor trăsături
somatice, organele din cutia toracică sunt puţin dezvoltate, fapt care generează dificultăţi în procesul de
adaptare la efort prin lipsa de rezistenţă funcţională. Sistemul articular este slab, fiind în plin proces de
consolidare.
-Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decât la băieţi, ele prezintă valori
superioare ale creşterii în înălţime şi greutate, trunchiul este mai lung, iar membrele inferioare sunt mai
scurte.
2.ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE DEZVOLTĂRII FUNCŢIONALE
-In dezvoltarea morfologica se constată o capacitate scăzută de adaptare şi rezistenţă
funcţională a aparatelor cardio-vascular şi respirator la efortul fizic intens şi apar des fenomene de
oboseală, ameţeli şi tulburări ale ritmului cardiac.
-La 12 ani capacitatea vitală se situează la 2000 cm3, din cauza plămânilor care sunt slabi
dezvoltaţi,
crescând până la 3000
cm3 la 15 ani.
-Privind sistemul nervos se constată o creştere redusă a volumului creierului, însă se
adâncesc circumvoluţiunile, iar prin înmulţirea fibrelor de asociaţie sporesc conexiunile funcţionale dintre
diferitele zone.
-În această perioadă se realizează diferenţierea dintre cele două sexe prin maturizarea
caracteristicilor sexulale
3.ANALIZA COMPORTAMENTULUI MOTRIC.

Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită creşterii plasticităţii scoarţei
cerebrale şi mobilităţii proceselor nervoase de excitaţie şi inhibiţie sporesc posibilitatea de îmbunătăţire a
tuturor calităţilor motrice şi în special a vitezei, mai ales la 12 ani la fete şi 13 ani la băieţi. Pubertatea este
denumită vârsta îndemânării. Datorită disproporţiilor dintre diferitele segmente ale corpului în
efectuarea exerciţiilor fizice se remarcă stângăcia, însă disponibilităţile pentru îmbunătăţirea
îndemânării sunt totuşi crescute atunci când se dezvoltă simultan cu simţul orientării în spaţiu, care la
12 – 13 ani se apropie de cea a adultului.
-Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete şi 13-14 ani la băieţi, fapt care face ca
mişcările să nu fie executate cu amplitudine corespunzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul
lecţiilor.
-Prin îmbunătăţirea calităţii muşchilor şi mai ales a laturii funcţionale ce condiţionează viteza,
sporeşte
capacitatea de forţă în regim de viteză sub forma detentei (forţa explozivă).
-Se măreşte şi capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea corporală, mai ales la băieţi,
începând cu 13-14 ani, care după această vârstă depăşesc substanţial fetele.
-Capacitatea de rezistenţă este scăzută mai ales sub forma ei de rezistenţă cardio-vasculară, ceea ce
impune o acţionare sistematică pentru dezvoltarea ei. Se va acţiona de preferinţă asupra rezistenţei în regim
de forţă sau viteză.
-În privinţa aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieţilor care spre sfârşitul
ciclului
gimnazial deprind bine mişcarea de azvârlire, în timp ce fetele efectuează mai bine prin împingere.
-Săriturile nu se execută cu eficienţă corespunzătoare, bătaia este puternică, zborul nefiind pe
măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru dezvoltarea detentei la membrele inferioare, necesară
la săriturilor în lungime, înălţime, pe aparate şi peste aparate. Important în efectuarea lor este
coordonarea dintre mişcările segmentelor corpului, precum şi pentru învăţarea aterizărilor elastice.
-La acest ciclu de învăţământ există mari disponibilităţi în ceea ce priveşte însuşirea unor procedee
specifice ramurilor de sport şi mai ales jocurilor sportive.
SUBIECTUL II
ÎNSUŞIREA
ALERGĂRII DE VITEZĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR,
MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare cu joc de glezne, pe distanta de 20m in tempo3/4-
4/4, 2-
3x, pauza pasiva 20-30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi, din stand dezechilibrare si alergare cu cresterea
progresiva a
tempoului pe distanta de 30m, tempo3/4, 2-3x, pauza pasiva 30-40sec.
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi, start din picioare si alergare accelerata in tempo4/4 pe
distanta 30-
40m, plecare libera, 2-3x, pauza pasiva 30-45sec.
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3, concurs pe grupe; alergare accelerata cu start din picioare la
semnal sonor pe distanta 60m, tempo4/4, 2-3x, pauza (mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi, alergare pe linia culoarului cu exeminarea urmelor
(paralele cu axa alergarii), tempo ¾, 2-3x 30m, pauza (mers)45sec.
6. Formatie de lucru:Pe perechi; Leapsa pe perechi – cu start din picioare si alergare pe 15-20m,
distanta intre parteneri est e de 2 m, 3-4x, pauza 45sec.
7. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, alergare accelerata in linie dreapta pe 30-40m, cu
atingerea
vitezei maxime urmata de alergare libera; 2-3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
8. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, start din picioare si lansare pe distanta de 50-60m, sub
forma
de concurs cu plecare la semnal sonor 3-4x, tempo3/4-4/4, pauza (mers) 30sec-1min.
ÎNSUŞIREA SĂRITURII CU SPRIJIN DEPĂRTAT LA CAPRA DE GIMNASTICĂ. IN DESCRIEREA
EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
1. Formatii de lucru: coloana cate unul; cu sprijinul mainilor pe capra, batai succesive pe trambulina
cu
departarea picioarelor. 8-10x
2. Formatii de lucru: coloana cate unul;cu sprijinul mainilor pe capra, bataie pe trambulina si
trecere in sezand pe capra. Coborare cu impingere in brate; 2-3x8
3. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste un partener care sta cu
trunchiul indoit inainte (capra vie);4x, pauza 30sec.
4. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste capra in latime, cu inaltime
mica
3-4x, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura peste capra in lungime cu inaltime medie; 3x; pauza
30sec.
6. Formatii de lucru: coloana cate unul;saritura in sprijin departat peste capra cu bataie pe
trambulina; 3-
4x; pauza 30sec.
7. Formatii de lucru: coloana cate unul;elan de 4-5 pasi de alergare, bataie pe trambulina si saritura
in sprijin departat peste capra; 3-4x, pauza 30sec.
8. Formatii de lucru: coloana cate unul; elan de 7-9 pasi de alergare, bataie pe trambulina (distanta
marita
fata de capra) saritura in sprijin departat peste capra (inaltime marita). Ajutorul - profesorul sta in fata
caprei ,a
aparatului, pe saltea si apuca săritorul, aproape de umeri si-1 trage peste capra .
16 IULIE 2008
SUBIECTUL I
1.METODELE VERBALE CONTRIBUIE LA REALIZAREA OBIECTIVELOR

SPECIFICE DE INSTRUIRE.
A.ENUMERAŢI CELE PATRU METODE VERBALE UTILIZATE ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ.
1.Expunerea verbala cu procedeele metodice:
− Povestirea:
− Explicatia:
− Prelegerea:
2.Conversatia
3.Brain-stormingul
4.Studiul individual
B.PREZENTAŢI FIECARE DINTRE ACESTE METODE.

a) EXPUNEREA VERBALĂ, se realizează prin limbaj, trebuie să fie accesibilă nivelului de
înţelegere a colectivelor de subiecţi. Se realizeaza prin trei procedee metodice:
Povestirea - eficienta mai ales la subiecţii până la opt-nouă ani. trebuie sa fie plastica si sugestiva
si bazata pe elementele cunoscute de subiecti
Explic aţia mult utilizata la elevii de peste 10 ani (trebuie sa fie clara, logica, concisa si oportuna
sa cuprinda esentialul activitatii in cuvinte putine economisind astfel timp).
In relaţia cu o altă metodă clasică de instruire (valabilă la vârste mai tinere) şi anume cu
demonstraţia, explicatia
-să urmeze demonstraţiei;
-să preceadă demonstraţia;
-să se realizeze concomitent cu demonstraţia (situaţie frecventă, dar mai puţin recomandată în
învăţarea unor elemente şi procedee tehnice din jocurile sportive). Explicatia trebuie să asigure formarea
unor cunoştinţe aprofundate, care capătă caracter de norme sau reguli călăuzitoare privind însuşirea
deprinderilor şi priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor motrice sau influenţarea indicilor
somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai organismului uman.
Prelegerea. -se foloseşte cu precădere în învăţământul superior. -poate fi întâlnită şi la vârsta

şcolară, în cazul claselor cu profil de educaţie fizică şi sport, unde trebuie predate - prin prelegeri -
cunoştinţe teoretice de specialitate. La baza oricărei prelegeri ar trebui să stea o argumentare
ştiinţifică a temelor abordate şi - în consecinţă - folosirea unei terminologii corespunzătoare.
b)CONVERSAŢIA, - se realizează prin limbaj şi se referă la dialogul permanent care trebuie să

aibă loc
între conducătorul procesului instructiv-educativ şi subiecţi. Trebuie axată numai pe probleme specifice
instruirii, nu pe altele colaterale. De exemplu, conversaţia/dialogul se poate purta pe problemele
obiectivelor instruirii, criteriilor de evaluare, cauzelor greşelilor de execuţie, nivelului de înţelegere a
procedeelor metodice folosite în predare, tehnicii de execuţie a unor deprinderi motrice, combinaţiilor
tactice pentru situaţii competitive clasice etc.
c)BRAIN-STORMINGUL - brain = creier; storm = furtună, asalt. Această metodă verbală se

foloseşte pentru stimularea participării active şi creatoare a subiecţilor în dezbaterea unor probleme
de instru•ire. In educaţia fizică şi sportivă, se foloseşte mai rar. Conform acestei metode a "asaltului de
idei", se admit - în dezbatere
- orice fel de păreri, afirmaţii, argumentări etc. ale "combatanţilor", cu condiţia ca acestea să fie
argumentate.
Dupa dezbatere un grup sau microgrup format din cei mai buni cunoscători ai problemei dezbătute ,
coordonat
de conducătorul procesului instructiv-educativ , decide asupra celor mai
eficiente soluţii.
d)STUDIUL INDIVIDUAL - Este o metodă individuală clasică, care ar trebui să se
generalizeze şi în
educaţie fizică şi sport. Studiul individual trebuie îndrumat de conducătorul procesului instructiv- educativ.
Acesta se realizează pe baza celor mai semnificative surse bibliografice despre problema sau problemele
specifice instruirii la educaţie fizică şi sport.
2.FORŢA ESTE UNA DINTRE CALITĂŢILE MOTRICE, AL CĂREI NIVEL SE MODIFICĂ

PE PARCURSUL VIEŢII, DUPĂ O DINAMICĂ DEPENDENTĂ DE MAI MULŢI FACTORI.
1.Delimitaţi conceptual calitatea motrică forţa.

Definitie: Forţa este "capacitatea organismului uman de a învinge o rezistenţă internă sau
externă prin intermediul contracţiei musculare "
2.Clasificaţi formele de manifestare a forţei, în funcţie de trei criterii.

a)După "participarea grupelor musculare" în efort: -forţa generală. când în efort participă
principalele grupe musculare; - forţa specifică. când în efort participă una sau câteva grupe musculare.
b)După "caracterul contracţiei musculare": -FORŢA STATICĂ. când nu se modifică
dimensiunile fibrelor musculare angajate în efort; un tip special de forţă statică este cea "izometrică",
atunci când "rezistenta " de învins este mai mare decât capacitatea de forţă maximă a musculaturii
executantului; -FORŢA DINAMICĂ/IZOTONICĂ. atunci când se modifică dimensiunile fibrelor
musculare angajate în efort; dacă fibrele musculare se scurtează se vorbeşte de forţă dinamică de tip
învingere, iar dacă fibrele musculare se alungesc se vorbeşte de forţă dinamică de tip cedare ; - FORŢA
MIXTĂ-atunci când se produc atât contracţii statice, cât şi dinamice.
c)După "capacitatea de efort în relaţie cu puterea individuală umană": -forţa maximă, care poate fi
statică (cea de tip izometric) dinamica; forţa maximă dinamică creşte odată cu mărirea greutăţii corporale;
-forţa relativă care exprimă raportul dintre forţa absolută/maximă şi greutatea corporală.
3.Precizaţi şase factori de condiţionare a forţei.

1.capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia;
2.numărul de fibre musculare angajate în efort şi - mai ales - suprafaţa secţiunii fiziologice a
acestora;
3.calitatea proceselor metabolice şi a substanţelor energetice existente în muşchi;
4.durata contracţiei musculare (sunt mai eficiente contracţiile de 15-20 secunde, decât cele de 30
de secunde);
5.starea de funcţionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor şi articulaţiilor;
6. valoarea unghiulară a segmentelor corporale implicate în efort; 7.nivelul celorlalte
calităţi motrice de bază, mai ales viteza
3.FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE REALIZEAZĂ O CORESPONDENŢĂ ÎNTRE

PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE ŞI EFECTUL ACESTORA ÎN ANSAMBLUL VIEŢII
SOCIALE.
DELIMITATI CONCEPTUAL FUNCTIILE EDUCATIEI FIZICE
Funcţiile sunt destinaţii constante ale unui fenomen şi ele derivă din ideal, în sensul că se
subordonează acestuia. Prin funcţii se realizează idealul, se face "apropierea" de ideal, într-o măsură mai
mare sau mai mică. Toate funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt foarte importante şi îşi dovedesc
eficienţa numai dacă sunt îndeplinite în "sistem", influenţându-se reciproc.
Funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt de două feluri: spe c if ic e şi a soc ia te . Cele specifice
vizează cele două dimensiuni principale ale obiectului/domeniului de studiu al "Teoriei şi Metodicii
Educaţiei Fizice şi Sportului": dezvoltarea fizică/corporală şi capacitatea motrică. Funcţiile
asociate/nespecifice întregesc efectele practicării exerciţiilor fizice asupra fiinţei umane. Functii specifice:
-Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice -Functia de perfectionare a capacitatii motrice Functii
asociate/nespecifice: -Functia igienica -Functia recreativa -Functia de emulatie -Functia educativa
2.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI BIOLOGIC. FUNCŢIA

DE OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI BIOLOGIC (FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A
DEZVOLTĂRII FIZICE) face parte din categoria funcţiilor specifice şi are rol prioritar, mai ales în
educaţia fizică a tinerei generaţii. Dezvoltarea fizica asigura: cresterea corpului proces complex,
biologic, cantitativ si calitativ al organismului. Este dinamic si are loc prin insumarea tuturor
proceselor biologice, enzimatice si hormonale, la nivel tisular, celular ducand la marirea dimensionala a
corpului dupa anumite legi si intr-o anumita succesiune.Rolul pozitiv al dezvoltării
fizice/corporale armo•nioase, al unor indici superiori pe plan somatic/morfologic şi pe cel
funcţional/fiziologic, pentru viaţa şi activitatea oamenilor de toate vârstele si pentru activitatea sportiva
este cunoscut şi recunoscut, nefiind contestat. Amplificarea acestei funcţii specifice a educaţiei fizice şi
sportului - mai ales în etapa actuală şi în perspectivă - se justifică şi prin unele influenţe negative asupra
dezvoltării fizice/corporale a oamenilor, consecinţe ale unor cuceriri ale ştiinţei şi tehnici contemporane
(automati•zare, mecanizare).
3.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A CAPACITĂŢII MOTRICE.

Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice face parte din categoria funcţiilor specifice educaţiei
fizice şi sportului. Prin această funcţie sunt vizate cele două elemente componente ale capacităţii motrice:
calităţile motrice şi deprinderile şi/sau priceperile motrice. In sport este importantă atât capacitatea motrică
generală, dar mai ales capacitatea motrică specifică pentru subsistemele performanţiale.
SUBIECTUL II

ÎNVĂŢAREA ARUNCĂRII MINGII DE OINĂ. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR,
MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Ca succesiune a invatarii aruncarii mingii de oina se incepe prin invatarea tehnicii aruncarii fara
elan si apoi se preda tehnica aruncarii cu elan.
1. Pe perechi; prinderea si aruncarea mingilor mici (in vederea dobandirii indemanarii elevilor in
manuirea mingilor), 10-12x, pauza pasiva 30sec.
2.Formatia de lucru: In linie pe doua randuri; invatarea miscarii de azvarlire fara si cu obiecte
usoare
(pietricele, bulgari de zapada); 10-12x, pauza
pasiva 30sec.
3. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din stand, din sezand, din
stand
pe genunchi (din partea bratului aruncator) si cu celalalt indoit in fata, 8-10 pauza pasiva 30sec. Atentia
trebuie indreptata asupra eliberarii mingii care trebuie facuta pe deasupra umarului.
4. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din pozitia stand cu fata
spre directia de aruncare; 6-8x, pauza pasiva 30sec. Se va executa exclusiv prin actiunea bratului
aruncator.
5. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; aruncarea mingii de oina din stand cu piciorul opus
bratului
de aruncare in fata; Se va efectua fara angajarea picioarelor care raman intinse, trunchiul rasucindu-se
spre directia de aruncare, iar mingea va fi eliberata pe deasupra umarului; si cu angajarea picioarelor in
aruncare si anume cu greutatea corpului pe piciorul stang, jumatate intors, deasupra umarului: pas inapoi
cu piciorul care se indoaie odata cu arcuirea trunchiului si intinderea bratului inapoi; 5-6x pauza pasiva
30sec.
6. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; din mers, ducerea bratului cu mingea inapoi, aruncare
din
pozitia cu piciorul opus bratului aruncator in fata si continuarea mersului; 4-6x pauza pasiva
30sec.
7. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de oina cu elan de 3 pasi (executati
cu si
fara linii trasate pe sol). Exercitiul se efectueaza plecand din stand cu fata pe directia de aruncare,
greutatea corpului mai mult pe piciorul drept. Primul pas cu stangul, umerii se intorc spre dreapta, iar
bratul se duce inapoi, intinzandu-se la spate. Al doilea pas se executaastfel: pas cu dreptul peste stangul
(incrucisat), iar al treilea pas: pas cu stangul si aruncare. Exercitiul se face la inceput din mers, apoi din
alergare usoara cu o ritmare care sa sugereze un prim pas mai lent, apoi accelerare cu trimiterea spre
inainte a piciorului drept aproape simultan cu asezarea piciorului stang pentru „blocaj”. Deci se vor
executa pasii: stangul…, drept, stang si aruncare; 4-5x, pauza 30sec.
8. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri; Aruncarea mingii de oina cu elan
de 4 pasi
(dreptul…stangul… drept, stang si aruncare). 4-5x, pauza 30sec. Aruncari la distanta sub forma de
concurs.
2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ

ARMONIOASĂ,
FORMAT DIN OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE CU BANCA DE
GIMNASTICĂ. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ;
DOZAREA; FORMAŢIILE DE
LUCRU.
Ex pentru brate si centura scapulara:
1.Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica; stand pe genunchi la 3-4 lungimi
de talpa fata de banca, cu trunchiul indoit la orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca – arcuiri de trunchi;
2x8, pauza
30sec.
3.Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca, stand la 2-3 lungimi de talpa cu varful
unui picior sprijinit lateral pe banca; indoirea laterala a trunchiului sprebanca cu ducerea ambelor brate: pe
sold, la umar, la ceafa, pe crestet, in sus; 3x8, apoi se schimba piciorul.
picioarele departate, sprijinite pe sol; indoirea trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului
opus. Celalalt brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi; 3x8, pauza 30sec.
lungime,
apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea partenerulyui pe spate, revenire; 3x8, cu schimb
alternativ.
6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe banca, cu gleznele sub banca,
fata in
fata, intercalati pe doua banci paralele, coborarea trunchiului pana se atinge solul cu capul si revenire; 2x8,
pauza
30sec. Exercitii pentru musculatura membrelor
inferioare:
7.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de gimnastica; sarituri cu desprindere
de pe ambele picioare peste banca si apoi inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
8. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica, stand cu latura
spre aceasta; indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu apucarea bancii(mana din afara apuca
muchia departata peste banca, iar mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra
capului cu bratele intinse –
indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea genunchilor – revenire in stand, 3x8, pauza
30sec.
3. ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU

ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE APARARE, DINTR-UN JOC SPORTIV LA
ALEGERE. ÎN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA;
FORMAŢIILE DE LUCRU.
BLOCAJUL(volei)
1.Formatie de lucru: in linie cate5; Sărituri la blocaj fără minge, la fileu, de pe loc şi apoi cu
deplasare cu
pas adăugat, spre stânga şi spre dreapta, paralel cu fileul, lucru frontal; 2x8- 10 execuţii,
pauză lmin.
2. Formaţia de lucru: în coloană câte doi. Elevii se deplasează în jurul terenului (alergare uşoară),
la semnal sonor se grupează câte doi şi execută săritură ca pentru blocaj, cu bătaia palmelor sus; 2 x lmin,
pauză mers 30sec.
3. Formaţia de lucru: câte doi jucători la fileu, pe două zone apropiate, sar lablocaj, se retrag, oblic
la linia de 3m, cu spatele şi schimbă locurile reluând săriturile la blocaj, dar pe zona cealaltă; 2 x 8-10
execuţii, pauză 30sec.
4. Formaţia de lucru: pe perechi, cu o minge, de o parte şi de alta a fileului; blocaj efectuat
la minge aruncată de coleg şi inversarea rolurilor; 2-3 x 8- 10 execuţii, pauză 1min.
5. Formaţia de lucru: în coloană câte unul; Pe două scări fixe, se aşează câte o minge în golul din
scară, la
2m de sol, unde pe rând, fiecare elev execută de 6-8 ori blocaj cu deplasare stânga - dreapta la fiecare scară;
două
serii, pauză pasivă 1 min.
6. Formaţia de lucru: în coloană câte unul Blocaj la minge ţinută de partener deasupra fileului, cu
deplasare spre dreapta din zona 4 (şi invers spre stânga din zona 2); 2x2x1 min, pauza lmin cu schimbarea
rolurilor în terenul A şi B.
zona 2
a terenului B; cel care a atacat rămâne la blocaj (sau rotează spre dreapta) şi trece la coada şirului opus, 2-
3x3min,
pauză 2min.
SUBIECTUL I
16 IULIE 2009
1. INDEMANAREA -CALITATE MOTRICA

DE BAZA
A) PREZENTATI FORMELE DE
MANIFESTARE
1. Capacităţile coordinative generale(îndemânare generală): necesare însuşirii şi efectuării
tuturor actelor şi acţiunilor
motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor ramuri şi probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: ( în regim de viteză, rezistenţă, forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care reprezintă şi indici valorici ai
calităţii
respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se integreaza coordonarea
simetrica şi
asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de incordare
musculară la lucrul efectuat
B.) PREZENTATI PATRU FACTORI DE CONDITIONARE

1 calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a centrilor din acest
sistem;
2 plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri
elementare
pentru a elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile noi intervenite;
3 capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă
pentru analiza
situaţiei;
4 calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5 calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6 capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte condiţii
(reacţia
adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);
7 memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8 gândirea de tip creativ;
9 volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;
10 nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
C.) PREZENTATI PROCEDEELE METODICE DE DEZVOLTARE/EDUCARE A

INDEMANANARII
CU
EXEMPLE
a. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii constante - într-un număr mare de
repetări şi
într-un timp îndelungat.
Exemple:
- achiziţionarea de noi acte, acţiuni motrice determină creşterea bagajului motric care se
constituie în
factorul de bază ce condiţionează valoarea
îndemânării;
- prin solicitările specifice pe care le implică acţiunea de învăţare se ameliorează activitatea
analizatorilor
şi se reglează diferitele funcţii ale organismului implicate în procesele de
coordonare;
§ în etapa de iniţiere motrică se perfecţionează percepţiile şi reprezentările motrice îmbunătăţindu-se
capacitatea de adecvare motrică la situaţiile date; se favorizează calitatea execuţiilor şi se faciliteză trecerea
subiecţilor la acţiune prin declanşarea unor activităţi reflectate la nivelul SNC şi legate de
experienţa motrică personală anterioară a fiecărui individ;
Odata cu fixarea, consolidarea actelor, acţiunilor motrice efectuarea acestora se realizează în mai
mare măsură în mod automatizat iar influenţa asupra dezvoltării îndemânării se diminuează semnificativ.
b. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii complexe - cresterea dificultăţilor de execuţie
comparativ cu
condiţiile normale.
Exemple:
- execuţie cu segmentul corporal "neîndemânatic" şi în toate direcţiile;
- îndepărtarea centrului de greutate al corpului executantului faţă de sol;
- introducerea unor acte motrice sau acţiuni motrice suplimentare şi concomitente
(sărituri,
întoarceri, aruncări şi prinderi de
obiecte etc.);
- creşterea numărului de mingi sau alte obiecte în efectuarea aceleiaşi mişcări;
- creşterea numărului de subiecţi pe acelaşi spaţiu de lucru etc.
c. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice în condiţii variabile, care să preîntâmpine orice situaţie
viitoare posibilă.
Exemple:
exersare în spaţii in aer liber şi in interior;
exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu dimensiuni mari şi în săli cu dimensiuni
mici; exersare în săli de educaţie fizică şi sport cu luminozitate bună şi în săli cu lumi-
nozitate slabă; exersare pe suprafeţe diferite (zgură, ciment, parchet, linoleum, tartan,
gazon, pământ); exersare la momente diferite din zi (dimineaţa, la prânz, după amiaza,
seara);
exersare în prezenţa spectatorilor şi în absenţa acestora;
exersare la altitudine mică, medie sau mare;
exersare în condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (ploaie, ninsoare, vânt puternic, ceaţă )
SUBIECTUL III
1. ELABORATI UN COMPLEX FORMAT DIN 8 EXERCITII, PENTRU
DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA, ESALONATE METODIC, EXECUTATE LA
SCARA FIXA. IN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIINATI: ACTIUNEA MOTRICA;
DOZAREA; FORMATIILE DE LUCRU.
Ex pentru brate si centura scapulara:

1.Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Menţinut în atârnat; 10-25sec
2. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa: Culcat facial cu faţa la scara fixă, braţele întinse, de
prima şipcă apucat: urcare pe scară din treaptă în treaptă doar cu ajutorul braţelor; 1x8, pauza 40sec;
3. Formatie de lucru: Formatie de lucru: Atârnat cu faţa la scara fixă: coborâre pe scară din treaptă
în treaptă până în stând pe genunchi. 1x8, pauza 40sec Exercitii pentru musculatura abdominala:;
4. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; din atârnat la scara fixă, cu spatele spre scară:
ridicarea genunchilor la piept şi coborâre; 2x8, pauza 30sec
5. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Atârnat la scara fixă, cu spatele spre scară:
ridicarea
picioarelor întinse în echer înainte şi coborârea lor lentă; 1x8, pauza 30sec Exercitii pentru musculatura
spatelui:
6. Formatie de lucru: Pe perechi, un executant este atarnat, cu fata la scara fixa, apucat de ultima
sipca;
partenerul il apuca de glezne si il indeparteaza de scara, tragand inapoi, dupa un anumit numar de exercitii
se schimba locurile; 1x8 Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
7. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând lateral faţă de scara fixă, cu mâna sprijinită la
nivelul
bazinului pe şipcă: genuflexiune pe piciorul din interior, cel din exterior se întinde înainte; lucru alternativ
pe
ambele picioare; 2x8; pauza 40 sec.
8. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Stând cu faţa la scara fixă, sprijinit cu ambele
picioare îndoite la nivelul genunchilor, braţele întinse sus, cu ambele mâini de şipcă apucat:
întinderea şi îndoirea genunchilor pe scară; 3x8, pauza 30 sec
2. ALCATUITI UN SISTEM DE 7 EXERCITII, ESALONAT METODIC, PENTRU

INVATAREA STANDULUI PE CAP DIN GHEMUIT. IN DESCRIEREA EXERCITIILOR,
MENTIONATI: ACTIUNEA MOTRICA; DOZARE; FORMATIILE DE LUCRU
1.Formatie de lucru: coloana cate unul:Culcat facial pe lada de gimnastica cu picioarele in
afara ei:
coborari si ridicari ale picioarelor in extensie maxima; 8-10x
2. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: sprijin ghemuit; asezarea mainilor si capului pe sol si
revenire; 8-10 x
3. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: Pe genunchi, pe palme si pe cap sprijinti, miscari circulare ale
capului in ambele sensuri, pastrand un punct de contact permanent pe sol, 2x8
4. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Sprijin ghemuit, asezarea mainilor si capului pe sol si prin
usoara saltare, desprinderea picioarelor de pe sol, cu mentinerea echilibrului cu picioarele
indoite (realizarea triunghiului); revenire (la inceput cu ajutor);3-4x cu mentinere 5-6sec, pauza 30sec
5. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa: Sprijin ghemuit: cu spatele la scara fixa sau perete,
urcarea alternativa a picioarelor, pana ce corpul ajunge la verticala si revenire, 3-4x; mentinere 5-6sec
;pauza 30sec
6. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa Sprijin ghemuit: stand pe cap cu sprijinirea
spatelui sau picioarelor la scara fixa sau perete; 3-4x; mentinere 5-6sec ;pauza 30sec
7. Formatie de lucru: cate 1 la o saltea: Stand pe cap cu ajutor si fara 3-4x; mentinere 5-6sec; pauza
30sec,
apoi introducerea elementului in combinatii simple.
Ajutorul se acorda din lateral cu o mana, la nivelul bazinului, iar cealalta la glezna. Se ajuta la
ridicarea
picioarelor si fixarea pozitiei corpului la vertical.
10 IULIE 2010
SUBIECTUL I
1.COORDONAREA (ÎNDEMÂNAREA) ESTE UNA DINTRE CALITĂTILE MOTRICE

CARE CONDITIONEAZĂ EFICIENTA ACTIUNILOR MOTRICE.
A. DEFINITI CALITATEA MOTRICĂ COORDONAREA

(ÎNDEMÂNAREA). Definitii:
Capacităţile coordinative sunt :
- u n c omple x de c alităţi pre pon de ren t psih o -motric , c are pre su pun e c apac itate a de a
în v ăţa rapid mişc ări n oi, adaptare a rapidă şi e f e ic ien tă la c on diţii v ariate , spec if ic e
dife rite lor tipu ri de ac tiv ităţi, prin re stru c tu rare a fondului motric existent.
-capacitatea organismu lu i u man de a ef ec tu a ac te şi ac ţiu n i motric e , mai ale s în c on
diţii v ariate şi n e obişnu ite , cu e f ic ien ţă maximă şi c u c on su m min im de en e rgie din
parte a e xec u tan tu lu i.
această calitate motrică presupune următoarele elemente componente:
• capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia în întregime pentru efectuarea

actelor şi acţiunilor motrice;
• capacitatea de combinare a mişcărilor;
• capacitatea de diferenţiere a mişcărilor;
• echilibrul;
• precizia;
• capacitatea de orientare spaţială;
• capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm şi tempo;
• amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară - supleţe - elasticitate musculară;
• ambilateralitatea
1. Capacitatile coordinative generale necesare insusirii si efectuarii tuturoe actiunilor motrice

2. Capacitatile coordinative specifice evidentiate in practicarea diferitelor ramuri si probe sportive
3. Capac ităţile coordinative în regimul altor calităţi motrice : ( în regim de viteză, rezistenţă,
forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care reprezintă şi indici
valorici ai calităţii
respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se integreaza coordonarea
simetrica şi
asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de incordare musculară
la lucrul
efectuat.
C. PRECIZATI CINCI DINTRE FACTORII CARE CONDITIONEAZĂ

COORDONAREA
(ÎNDEMÂNAREA).
1. calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a centrilor din acest
sistem;
2. plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai multe stereotipuri
elementare pentru a
elabora un răspuns complex, conform cu situaţiile
noi intervenite;
3. capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza aferentă pentru analiza
situaţiei;
4. calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5. calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6. capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte condiţii (reacţia
adversarilor sau
partenerilor, factorii climaterici etc.);
7. memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8. gândirea de tip creativ;
9. volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;
10. nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
SUBIECTUL AL II-LEA
2,EFORTUL FIZIC STĂ LA BAZA ORICĂREI ACTIVITĂTI MOTRICE.
A. DEFINITI EFORTUL FIZIC.
Efortul este un proces de învingere conştientă a solicitărilor, în vederea atingerii unui bun nivel de
pregătire; componentă a activităţii fizice sau intelectuale, reprezintă capacitatea psiho-fizică a omului de
a presta activităţi caracterizate prin indici superiori de solicitare.
B. PREZENTATI SPECIFICITATEA STIMULILOR.
Specificitatea stimulului este dată de structura mişcării care selecţionează grupele musculare,
durata
acestei solicitări, tipul de acţiune neuro-musculară, metabolică şi de adaptare a structurilor osteo-
tendinoase,
precum şi de ansamblul funcţiilor activate
C. PREZENTATI VOLUMUL EFORTULUI.
Volumul reprezintă cantitatea totală de repetări apreciată prin: distanţe parcurse, greutăţi ridicate,
timp de lucru (efectiv şi pauze), execuţii parţiale sau integrale ale unui exerciţiu, execuţii ale structurilor
tehnico-tactice, acţiuni complexe, număr de lecţii.
D. PREZENTATI INTENSITATEA EFORTULUI.
Intensitatea efortului reprezintă gradul de solicitare a organismului subiecţilor. Ea se
exprimă prin procente faţă de posibilităţile maxime (60%, 70%, 80% etc.), tempo de execuţie (2/4, 3/4,
4/4 etc.), număr de execuţii pe unitatea de timp etc
E. PREZENTATI COMPLEXITATEA EFORTULUI.
Complexitatea efortului - reprezintă modul concret de înlănţuire a tuturor elementelor pe
parcursul
efortului. Ea creşte când apar "adversari" şi chiar coechipieri.
SUBIECTUL AL III-LEA
1. ALCĂTUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE
VITEZĂ,
CA PROBĂ ATLETICĂ. ÎN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCITIU, MENTIONATI ACTIUNEA
MOTRICĂ, DOZAREA, FORMATIILE DE LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA METODICĂ A
EXERCITIILOR ÎN SISTEM.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi, alergare cu joc de glezne, pe distanta de 20m in tempo3/4-
4/4, 2-
3x, pauza
pasiva 20-
30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi, din stand dezechilibrare si alergare cu cresterea
progresiva a tempoului pe distanta de 30m, tempo3/4, 2-3x, pauza pasiva 30-40sec.
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi, start din picioare si alergare accelerata in tempo4/4 pe
distanta 30-
40m, plecare libera, 2-3x, pauza
pasiva 30-45sec.
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3, concurs pe grupe; alergare accelerata cu start din picioare la
semnal
sonor pe distanta 60m, tempo4/4, 2-3x, pauza
(mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi, alergare pe linia culoarului cu exeminarea urmelor
(paralele cu axa alergarii), tempo ¾, 2-3x 30m, pauza (mers)45sec.
6. Formatie de lucru:Pe perechi; Leapsa pe perechi – cu start din picioare si alergare pe 15-20m,
distanta intre parteneri est e de 2 m, 3-4x, pauza 45sec.
7. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, alergare accelerata in linie dreapta pe 30-40m, cu
atingerea vitezei maxime urmata de alergare libera; 2-3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
8. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi, start din picioare si lansare pe distanta de 50-60m, sub
forma
de concurs cu plecare la semnal sonor 3-4x, tempo3/4-4/4, pauza (mers)
30sec-1min.
2. ELABORATI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCITII, PENTRU ÎNSUŞIREA UNUI

PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC SPORTIV LA ALEGERE. ÎN DESCRIEREA
FIECĂRUI EXERCITIU, MENTIONATI ACTIUNEA MOTRICĂ, DOZAREA, FORMATIILE
DE LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA METODICĂ A EXERCITIILOR ÎN STRUCTURĂ.
Se repeata- s-a dat si in 15-16 IULIE 2004
13 IULIE 2011
SUBIECTUL I
1.OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ANTICIPEAZĂ REZULTATUL EDUCAŢIEI, ÎN TERMENII
COMPORTAMENTULUI UMAN.
A.ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE DE DEZVOLTARE STRUCTURAL-FUNCŢIONALĂ A

ORGANISMULUI.
1. armonia între indicii somatici şi funcţionali;
2. armonia şi proporţionalitatea în interiorul fiecărei categorii de indici;
3. menţinerea unui tonus muscular optim ;
4. formarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte;
5. prevenirea şi corectarea deficienţelor de postură şi fizice;
6. combaterea excesului ponderal şi a obezităţii.
B.ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE PSIHOMOTORII ALE EDUCAŢIEI FIZICE.

- dezvoltarea schemei corporale în două direcţii:
1.ca reper în reglarea
mişcărilor;
2.ca nucleu al
imaginii de sine .
- dezvoltarea coordonărilor senzorimotorii normale;
- dezvoltarea echilibrului static şi dinamic;
- realizarea unor reechilibrări în perioada pubertară;
- formarea coordonatelor de timp ale mişcării: ritm, tempou, durată, elemente ce conferă eficienţă mişcării;
- dezvoltarea lateralităţii si armoniei laterale;
- formarea reprezentărilor ideomotorii şi a capacităţii de a opera cu ele;
- educarea capacităţii de relaxare generală şi selectivă;
- dezvoltarea capacităţii de diferenţiere kinestezică.
C. ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE COGNITIVE ALE EDUCAŢIEI FIZICE.

- la nivelul cunoaşterii senzoriale
1 conştientizarea şi dezvoltarea sensibilităţii proprioceptive,
- la nivelul atenţiei
2. dezvoltarea calităţilor atenţiei (concentrarea, distribuţia, volumul),
- la nivelul cunoaşterii logice
3 dezvoltarea mişcărilor şi a memoriei topografice;
4.dezvoltarea inteligenţei motrice;
5.dezvoltarea proceselor de gândire (rapiditate, operativitate, capacitatea de anticipare);
6. dezvoltarea creativităţii motrice.
2. PREZENTATI NOTIUNILE DE TRANSFER SI INTERFERENTA IN INVATAREA MOTRICA.

Conform principiului sistematizării şi continuităţii, ceea ce se execută tematic în lectii trebuie să se
sprijine pe ceea ce s-a însuşit anterior şi să pregătească conţinutul tematic al activităţilor viitoare.
Deprinderile motrice deja însuşite pot avea fie o influenţă pozitivă sau negativă, asupra deprinderii
care se învaţă în activitatea curentă, în funcţie de mecanismul de execuţie al acesteia din urmă.
TRANSFERUL DEPRINDERILOR MOTRICE apare atunci când deprinderile însuşite
anterior influenţează favorabil învăţarea altor deprinderi noi. Elementele comune din structura
deprinderilor vechi sunt folosite prin trecerea lor în structurile deprinderilor noi (de exemplu daca s-
a încheiat ciclul tematic pentru săritura în lungime cu elan, ar fi o greşeală să se programeze, în
continuare, un alt ciclu tematic pentru săritura în înălţime cu elan).
În învăţarea motrică, transferul se manifestă prin câteva aspecte:
- trecerea de la exerciţii parţiale la exerciţii integrale;
- trecerea, prin generalizare, de la o deprindere la alta;
- trecerea unor elemente specifice de la o sarcină motrică la alta, de tip diferit;
- trecerea de la învăţarea mentală la execuţia directă;
- trecerea de la învăţarea schemelor senzori-motrice la execuţia practică.
INTERFERENŢA DEPRINDERILOR MOTRICE apare atunci când deprinderile dobândite
anterior influenţează nefavorabil însuşirea deprinderilor noi. Acest fenomen, ar fi bine să fie evitat, dacă se
lucrează cu "profesionişti" în domeniu. Interferenţa este, de fapt, un fenomen de transfer negativ. Unul din
cazurile tipice de transfer negativ este acela în care elementele perceptive (semnale pentru execuţie) sunt
identice, în timp ce reacţia poate fi diferită.
FACTORII care influenţează transferul negativ (fenomenul de interferenţă) sunt:
- dezvoltarea şi pregătirea fizică unilaterală;
- bagajul motric sărac;
- specializarea îngustă;
- dezvoltarea insuficientă a calităţilor motrice;
- deprinderile motrice greşit însuşite sau insuficient consolidate;
- greşeli metodice în organizarea procesului de instruire (neasigurarea pauzelor necesare între
repetări, programarea unor mijloace asemănătoare în cazul în care se constată fenomenul de interferenţă a
unor deprinderi motrice).
SUBIECTIUL II
1. PROIECTAREA DIDACTICĂ ESTE O ACTIVITATE PROPRIE MANAGEMENTULUI
EDUCAŢIONAL.
A.DEFINIŢI CONCEPTUL DE PROIECTARE

DIDACTICĂ.
D e f in iţie : proiectarea didactica este o acţiune continuă şi unitară, vizând întregul macrosistem, se
realizează
pe baza curriculumu-lui, a evaluării rezultatelor anterioare şi a situaţiei existente;
Proiectarea didactica reprezintă activitatea de anticipare şi pregătire a tuturor demersurilor pe care le
inplică procesul instructiv şi care are drept scop asigurarea eficienţei acestui proces. Ea vizează întreg
procesul de educaţie fizică desfăşurat pe parcursul unui ciclu şcolar, sau mai adesea a unui an din cadrul
său. Urmare a procesului de proiectare se elaborează toate documentele de planificare cunoscute (planul
tematic anual, planul calendaristic semestrial, unitatea de învăţare, planul de lecţie).
B.PRECIZAŢI ETAPELE PROIECTĂRII

DIDACTICE.
• Analiza resurselor umane si materiale;
• Analiza sarcinilor de instruire şi fixarea obiectivelor generale care orientează elaborarea planificării;
• Elaborarea obiectivelor de referinţă si a conţinutului instruirii;
• Elaborarea strategiilor didactice, instrumentele prin care se dirijează procesul de predare-învăţare-
evaluare;
• Evaluarea rezultatelor şcolare in raport cu obiectivele ;i conţinutul instruirii;
• Proiectarea situaţiilor de instruire, integrate in unităţile de învăţare;
• Realizarea proiectului.
• Proiectarea are la bază o serie de operaţii asemănătoare proceselor cibernetice: informare,
stocare, analiza, raţionalizare, sistematizare, programare.
C.PREZENTAŢI CELE CINCI NORME CARE STAU LA BAZA DEFINIRII
OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE ALE UNEI LECŢII.
1) Obiectivul nu vizează activitatea profesorului specialist, ci schimbarea care se aşteaptă să se producă în
urma instruirii elevilor. Deci, sunt obiective informative (ce trebuie să ştie elevii) şi obiective formative (ce
trebuie să ştie să facă elevii).
2) Obiectivul trebuie să fie formulat în termeni expliciţi, prin folosirea unor verbe de acţiune, care
să indice un comportament observabil al elevilor.
3) Fiecare obiectiv trebuie să vizeze o operaţie singulară, pentru a uşura
măsurarea şi evaluarea.
4) Un obiectiv trebuie să fie descris în cât mai puţine cuvinte, pentru a uşura referirea la
conţinutul său specific.
5) Obiectivul trebuie să fie integrat şi derivabil logic, pentru a fi asociat construcţiei logice a conţinutului
informaţional şi situaţiilor instructive.
2.PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE ESTE UNUL DINTRE CELE MAI

IMPORTANTE PRINCIPII APLICATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ.
A.PREZENTAŢI CERINŢELE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE ÎN RESPECTAREA ACESTUI

PRINCIPIU.
-În ţe le ge re a c orectă şi aprofu n dată a obiective lor spec if ic e proc e su lu i de
practicare a exerciţiilor fizice .
- Subiecţii, indiferent de subsistemul educaţiei fizice, trebuie să fie conştientizaţi de cel care
conduce instruirea cu privire la efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor fzice asupra
organismului, de necesitatea unei anumite dozări a efortului în funcţie de particularităţile şi obiectivele
urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre stimul şi efect, asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace chiar
dacă unele ditre ele nu sunt şi atractive.
-În ţe le ge re a clară şi me morarea structu rii, actetor şi acţiunilor motrice ,
concomitent cu me morarea sau re ţin e re a acestui mecanism
. - este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie învăţat, cum este ordonat
(programa) materialul respectiv şi accesibil pentru subiecţi şi dacă are şi valenţe formative acestea
trebuie prezentate subiecţilor.
-Manifestarea u ne i atitudini responsabile a subiecţilor pe n tru însuşirea materialului
predat - este foarte important "activismul" subiecţilor, conştiinciozitatea lor în executarea
actelor şi acţiunilor motrice dar cu o execuţie conştientă şi nu mecanică.
În acelaşi sens, subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie în alegerea unor soluţii,
să le
adapteze la propriile
particularităţi.
- Formarea capa ităţii subie ţilor de apreciere obiectivă a propriului randament.Este vorba
de capacitatea de apreciere corectă a propriilor e xecuţii şi rezultate , adic ă capacitatea de
autoaprcierev obiectiva .
Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici subapreciate; în explicarea şi
justificarea
succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la argumente de ordin
subiectiv .
SUBIECTULIII
1. ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, PENTRU ÎNSUŞIREA UNUI
PROCEDEU TEHNIC
DE ATAC, DINTR- UN JOC SPORTIV LA ALEGERE. ÎN DESCRIEREA FIECĂRUI
EXERCIŢIU, MENŢIONAŢI ACŢIUNEA MOTRICĂ, DOZAREA, FORMAŢIILE DE
LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA METODICĂ A EXERCIŢIILOR ÎN STRUCTURĂ.
Se repeta 15-16
IULIE 2004
SUPLINIRE 4
AUGUST
2011
SUBIECTUL I
1. VITEZA REPREZINTĂ O CARACTERISTICĂ ÎNNĂSCUTĂ A INDIVIDULUI, AL CĂREI
NIVEL SE MODIFICĂ PE PARCURSUL ONTOGENEZEI.
A.DEFINIŢI CALITATEA MOTRICĂ VITEZA.

Viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice, cu întregul corp
sau
numai cu anumite segmente (părţi) ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate (repeziciune,
iuţeală)
maximă, în funcţiile de condiţiile existente"
B.PREZENTAŢI TREI FORME DE MANIFESTARE A VITEZEI.
1)Viteza de reacţie – I se mai zice şi timpul latent al reacţiei motrice. Reacţiile motrice sunt de două
feluri:
a)simple – constau în răspunsuri (însuşite, exersate) la excitanţi cunoscuţi, dar care apar spontan,
inopinat
(exemplu: pocnetul pis•tolului la startul pentru alergările atletice în competiţii); b)complexe,
-răspunsurile sunt în funcţie de acţiunile partenerilor sau adversarilor, condiţiile de întrecere (suprafaţa
spaţiului, luminozitate, culoare etc.) şi alte variabile concrete (ex. în jocurile sportive bilaterale,
sporturile de luptă, schi, unele jocuri de mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative etc.) Este
dependentă de următoarele elemente: -apariţia excitaţiei în receptor sau receptori;
-transmiterea pe cale aferentă; -analiza semnalului (care durează cel mai mult); -excitarea
muşchilor.
2)Viteza de execuţie - capacitatea de a efectua un act motric sau o acţiune motrică, dar şi
mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice "singulare", nerepetabile (ex. linia acrobatica). Se măsoară
prin timpul care trece de la începerea execuţiei şi până la încheierea acesteia. Este determinată şi de nivelul
însuşirii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi priceperilor motrice sau a unor acte motrice implicate.
3)Viteza de repetiţie - constă în capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare (act motric sau acţiune
motrică)
într-o unitate de timp prestabilită; se referă la mişcările ciclice. Se mai numeşte şi frecvenţa mişcării sau
viteză de accelerare. Este condiţionată de tempoul şi ritmul mişcării; tempoul este densitatea mişcării pe
unitatea de timp; ritmul se referă la periodicitatea repetării mişcării, la succesiunea intervalelor de timp şi
accentele rezultate din desfăşurarea mişcării respective; ritmul defineşte efectuarea mişcărilor în timp şi
spaţiu, determinând cursivitatea acestor mişcării, cursivitate evaluată - prin arbitraj - în multe întreceri
sportive (la. sol, cal cu mânere, bară fixă, bârnă, paralele, patinaj artistic, schi artistic, înot sincron etc.).
C.PRECIZAŢI ŞASE FACTORI DE CONDIŢIONARE A VITEZEI.
1-mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, care

condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării musculare;
2-funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi cutanat), în sensurile acuităţii, fineţei şi
preciziei acestora
3-calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
4-viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
5-tipul fibrelor musculare care intră în contracţie (fibrele albe sunt fibre "rapide");
6-valoarea surselor şi proceselor energetice
2. CONCEPŢIA ACTUALĂ DESPRE EDUCAŢIE FIZICĂ, PE PLAN MONDIAL, ESTE

REFLECTATĂ ÎN FORMULAREA OBIECTIVELOR ŞI ÎN CONŢINUTUL ŞI ORGANIZAREA
ACESTEI ACTIVITĂŢI.
A.ENUMERAŢI CELE TREI ŞCOLI DE GÂNDIRE CARE AU INFLUENŢAT EVOLUŢIA

EDUCAŢIEI
FIZICE.
Cele trei scoli de gandire (franceza , suedeza si germana) care au influentat evolutia educatiei fizice sunt
scolile intemeiate de:
-Francesco Amoros (Franta)
-Per Henrik Ling (Suedia)
-Fr. Ludwig Jahn (Germania)
B.PREZENTAŢI NOTELE DEFINITORII ALE ACESTOR ŞCOLI DE GÂNDIRE
Scoala Franceza - FRANCESCO AMOROS Gimnastica lui Amoros are la bază în ceea ce priveşte
alegerea, sistematizarea, şi executarea exerciţiilor sale criterii ştiinţifice care se fundamentează pe
cunoştinţe de anatomia şi fiziologie, mecanica mişcărilor şi examenul fizic şi moral ale elevilor. El
are marele merit de a fi primul care a individualizat educaţia motrică ţinând cont de constituţia fizică
şi de personalitatea elevului
Metoda lui Amoros se bazează pe două principii:
a) principiul psihologic, care dezvăluie că sursa de mişcare a omului o constituie senzaţiile

kinestezice, care îşi au originea în centrii nervoşi superiori.
b) principiul utilitarist, care obişnuieşte omul cu asperităţile depăşirii obstacolelor inerente ale vieţii şi, mai
cu seamă,
ale vieţii de militar.
Scoala Suedeza - HENRIK LING, Exerciţiile gimnasticii suedeze sunt libere, analitice, realizate în toate
articulaţiile şi planurile corpului uman, efectuate simplu, fără şi cu aparate specifice (saltea, bastoane,
corzi, bancă, ladă, cal, scară fixă, cadru marinăresc), completate cu jocuri dinamice.
Sistemul suedez a făcut epocă, a avut o generalizare fără egal în mediul şcolar, supravieţuind în Europa
până dincolo de jumătatea secolului al XX-lea; în România, a fost înlocuit, în 1948, cu gimnastica
sportivă a lui Jahn.
Scoala Germana - F.LUDWIG JAHN este considerat părintele gimnasticii sportive. Meritul de necontestat
al lui Jahn este -înţelegerea faptului că exerciţiile fizice sunt necesare pentru dezvoltarea copiilor şi
tinerilor, dar şi pentru antrenarea adulţilor şi că aceste exerciţii sunt mai eficiente dacă sunt exersate în aer
liber, în diferite condiţii climatice. Sistemul suedez a contribuit la fundamentarea ştiinţifică a
domeniului educaţiei fizice, iar prin caracteristicile sale a determinat promovarea practicării motivate şi
conştiente a exerciţiului fizic de un număr foarte mare de persoane din Suedia şi din alte ţări europene
care l-au preluat şi în sistemul şcolar.
1.EVALUAREA ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ PERMITE CONSTATAREA NIVELULUI DE ÎNDEPLINIRE A
OBIECTIVELOR
PROPUSE.
A.PREZENTAŢI TREI DINTRE TIPURILE DE EVALUARE EXISTENTE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ.

• După cantitatea informaţiei: evaluare parţială, globală;
• După dimensiunea temporală: evaluare iniţială, intermediară, finală;
• Prin corelarea celor două: evaluare sumativă (cumulativă), continuă ( formativă);
În educaţia fizică şcolară evaluarea activităţii elevilor poate îmbrăca una din următoarele forme:
-evaluarea iniţială (diagnostică) care serveşte la stabilirea nivelului de pregătire înaintea începerii
activităţii;
-evaluarea formativă (continuă) care oferă posibilitatea controlării evoluţiei colectivului de elevi şi
intervenţiilor corective atunci când situaţia o cere;
-evaluarea suma tivă care constituie modalitatea de a stabili la finalul activităţii, nivelul de realizare a
obiectivelor propuse.
•
B.DESCRIEŢI CELE TREI FUNCŢII ALE NOTĂRII.
1.FUNCŢIA DIDACTICĂ prin care este evidenţiat nivelul de însuşire al materialului predat, atât din
punct de vedere cantitativ (prin comparaţie cu programa de specialitate), cât şi din punct de vedere
calitativ. Totodată este indicată tendinţa progres-regres a elevului. Prin note sa fie surprins
mecanismul intern al procesului de instruire, nivelul de insusire a componentelor sau
sucomponentelor modelului de educatie fizica.
2. FUNCŢIA EDUCATIVĂ prin care se urmăreşte determinarea la fiecare elev a unei atitudini
pozitive, active şi conştiente, menţinând totodată şi un interes crescut pentru activitatea de educaţie
fizică. Pentru aceasta este necesar ca nota să încurajeze progresul şi evoluţia elevului, dar în acelaşi
timp să poată fi argumentată plauzibil de către profesor; Se considera ca aceasta functie educative se
situeaya la nivelul optim in situatiile in care valoarea notei coincide pentru cei trei factori implicate in
evaluare: conducator-subiect-colegi de grup. De aceea este foarte important formarea la subiecti a
capacitatii de autoapreciere obiectiva si de apreciere obiectiva a executiei colegilor de grup.
3.FUNCŢIA SOCIALĂ nota indeplineste aceasta functie numai daca ierarhizeaza valoric subiectul în
funcţie
de rezultatele obţinute, şi se oferă totodată posibilitatea orientării profesionale a acestora către
domeniul în care dovedesc reale posibilităţi.Putem spune ca orice subiect ar putea avea un coefficient
de siguranta destul de mare pentru alegera traseului professional ulterior daca notele ar indeplinii si o
functie sociala.
C.ENUMERAŢI ŞASE DINTRE CRITERIILE DE EVALUARE UTILIZATE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ.

1. progresul realizat de subiect în raport cu nivelul iniţial;
2. nivelul dezvoltării fizice a subiectului;
3. cantitatea şi calitatea elementelor însuşite, raportate la prevederile programei de specialitate;
4. capacitatea de generalizare a subiectului exprimată prin aplicarea în condiţii de întrecere, de
activitate independentă, sau activitate cotidiană, a achiziţiilor specifice domeniului;
5. capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice;
6. nivelul cunoştinţelor teoretice, insusite de subiect, privind practicarea exercitilor fizice;
7. atitudinea subiectului faţă de educaţie fizică;
8. performanţa motrică apreciată în funcţie de anumite norme, sau prin comparaţie cu rezultatele
celorlalţi subiecţi
2.LECŢIA REPREZINTĂ FORMA ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN PRACTICAREA

EXERCIŢIULUI FIZIC.
A. CLASIFICAŢI LECŢIILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ DUPĂ ŞASE CRITERII DIFERITE.
1.După componenta tematică abordată:
- lecţii cu teme din deprinderile şi /sau priceperile motrice;

- lecţii cu teme din calităţile motrice;
- lecţii mixte, cu teme atât din deprinderile si sau priceperile motrice, cât şi din calităţile motrice;
2.După felul deprinderilor si /sau priceperilor motrice abordate tematic:
- lecţii monospor
- lecţii bisport;
- lecţii polisport;
3.După etapele învăţării deprinderilor şi sau priceperilor motrice abordate tematic:

- lecţii de însuşire învăţare;
-lecţii de consolidare sau fixare
- lecţii de perfecţionare;
- lecţii de verificare;
-. lecţii mixte combinate care rezultă din combinarea celor patru etape ale învăţării, luate
cel puţin câte două: initiere cu consolidare, consolidare cu verificare etc.
4.După plasamentul în structura anului de învăţământ:
- lecţii de organizare( la început de an şi semestre, în care se susţin de către elevi şi unele probe decontrol,
constituindu-se pe baza rezultatelor, grupele de nivel valorific);
- lecţii curente;
- lecţii bilanţ (de regulă, ultimele din fiecare semestru, un tip special de lecţie bilanţ pote fi considerată
şi cea „demonstrativă” sau „deschisă”, desfăşurată în scop metodic pentru a prezenta colegilor de specialitate
nivelul care poate fi atins cu un colectiv de subiecţi, dacă se lucrează conform unei planificări realiste.)
5.După locul şi condiţiile de desfăşurare:

e.1. lecţii în aer liber, condiţii atmosferice şi
climaterice normale;
e.2. lecţii în are liber pe timp friguros;
e.3. lecţii în interior, condiţii normale sală de educaţie;
e.4. lecţii în intrerior pe spaţii improvizate (culoar, coridor, hol, sală de clasă cu bănci
etc.)şi pe timp friguros
6.După numărul de teme abordate:

- lecţii cu o temă;
- lecţii cu două teme;
- lecţii cu trei teme;
- lecţii cu patru teme
SUBIECTUL III
1.ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞASE EXERCIŢII PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE

REZISTENŢĂ. ÎN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCIŢIU, MENŢIONAŢI ACŢIUNEA MOTRICĂ,
DOZAREA, FORMAŢIA DE LUCRU, RESPECTÂND EŞALONAREA METODICĂ A EXERCIŢIILOR
ÎN STRUCTURĂ.
2. SARITURA CU ROSTOGOLIRE INAINTE PESTE LADA IN LUNGIME.

Ajutorul: se da din lateral, cu o mana la ceafa, presand barbia in piept, iar cu cealalta sub coapse, pentru a-i
usura rotatia.
Metodica invatarii:
1. Sprijin ghemuit, efectuarea de rostogoliri înainte grupat
2. Stând facial lângă saltelele suprapuse aşezate longitudinal, efectuarea unei rostogoliri înainte
grupat
3. Şezând, rulare înapoi, revenire cu blocarea picioarelor la 45 de grade şi uşoară desprindere a
bazinului de pe
sol
4. Culcat dorsal pe saltele suprapuse, rulare înapoi, revenire şi desprindere de pe saltele, cu aterizare în
stând
5. Elan, bătaie pe trambulină şi rostogolire lungă înainte grupat pe mai multe saltele suprapuse
6. Elan, bătaie, săritură cu trecere peste o ştachetă aşezată la capătul apropiat al saltelelor suprapuse, şi
rostogolire
înainte grupat
7. Sprijin ghemuit pe lada aşezată longitudinal la o înălţime medie, rostogolire înainte grupat şi
aterizare
8. Stând pe trambulină, bătaie şi rostogolire înainte grupat peste lada acoperită cu o saltea şi aterizare
9. Elan 2-3 paşi, efectuarea săriturii cu ajutor peste lada având înălţime medie
10. Elan 6-8 paşi, efectuarea săriturii complete cu ajutor peste aparatul ridicat la înălţimea
corespunzătoare
CENTRUL NAłIONAL DE EVALUARE

ŞI EXAMINARE
DIRECTIA GENERALĂ EDUCATIE ŞI ÎNVĂTARE PE TOT
PARCURSUL VIEłII
CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR

DIDACTICE / CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/
REZERVATE ÎN
ÎNVĂTĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
PROGRAMA
PENTRU
EDUCATIE FIZICĂ ŞI SPORT
- Bucureşti - 2010
A. NOTA DE PREZENTARE
Educatia fizică şi sportul constituie singura disciplină de învatământ cu adresabilitate directă

la sănătatea populaŃiei şcolare, având o pregnantă specificitate a abordării procesului
de predare- învăŃare-evaluare.
Programa pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice pentru Eductie fizică şi sport este
elaborată pentru a veni în sprijinul candidatilor la concursul de ocupare a posturilor
didactice vacante din învătământul preuniversitar, la disciplina Educatie fizică şi sport, care
au absolvit facultati de acest profil.
Activitatea profesorului se concentrează pe formarea şi dezvoltarea la elevi a unor
competente generale şi specifice, corelate cu cele opt competente cheie europene.
Unul dintre dezideratele disciplinei de învatământ Educatie fizică şi sport este să păstreze
la un nivel ridicat interesul elevilor pentru pentru acest domeniu, inclusiv prin asigurarea
conditiilor optime pentru învtarea permanentă.
Această programă răspunde deci cerintelor profilului absolventului de învatamânt superior,
care urmează să fie incadrat pe un post didactic în învatământul preuniversitar - profesor de
educatie fizică şi sport în învatamântul de masă, în învavamântul sportiv integrat şi
suplimentar sau în învatamântul special.
Acest profil presupune cunoaşterea continuturilor ştiintifice fundamentale
domeniului Educatiei fizice şi sportului, a tendintelor noi în evolutia disciplinei, aplicarea
noilor directii ale didacticii şi ale metodicii predării-învatării-evaluării Educatiei fizice şi
sportului. De asemenea, presupune probarea capacitatilor necesare pentru proiectarea,
realizarea şi evaluarea activitatilor didactice, demonstrarea abilitatilor de comunicare,
empatice şi de cooperare necesare realizării actului educational.
Tematica ştiintifică, tematica pentru metodica predării Educatiei fizică şi sportului
şi bibliografia obligatorie, aferentă celor două tipuri de tematici, constituie reper pentru
candidatii - absolventi ai învatamântului superior de educatie fizică şi sport - în demersul
sustinerii Concursului pentru ocuparea posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante/
rezervate în învatamântul preuniversitar.
Programa de Educatie fizică şi sport pentru Concursul de ocupare a posturilor didactice în

învatământul preuniversitar este elaborată în acord cu programele şcolare în vigoare
din învatământul preuniversitar pentru disciplinele Educatie fizică, Pregătire sportivă
teoretică şi Pregătire sportivă practică, discipline de învăŃământ apartinând ariei curriculare
Educatie Fizică şi Sport.. Competentele şi continuturile programei sunt proiectate în conformitate cu
abordarea curriculară sistemică în realizarea activităŃilor didactice.
În proiectarea activitatilor didactice şi pe parcursul desfăşurării acestora, cadrul didactic trebuie
să tina seamă de particularitatile de dezvoltare psihologică şi de vârsta elevilor, de
resursele materiale şi umane avute la dispozitie şi de idealul de dezvoltare a societatii româneşti,
în context european.
B. COMPETENTELE SPECIFICE CADRULUI DIDACTIC CU

SPECIALIZAREA EDUCATIE FIZICĂ ŞI
SPORT
CompetenŃele specifice cadrului didactice cu specializarea EducaŃie fizică şi sport, pe care
trebuie să le dovedească în procesul de predare-învăŃare-evaluare şi care vor fi dezvoltate
pe tot parcursul activităŃii profesionale, sunt:
 Analizarea conŃinuturilor ştiinŃifice ale disciplinei EducaŃie fizică şi sport;

 Utilizarea şi interpretarea informaŃiei provenite din teoria şi didactica disciplinei;
 Utilizarea adecvată a conceptelor din domeniul EducaŃiei fizice şi sportului şcolar;
 ÎnŃelegerea principiilor didacticii specifice EducaŃiei fizice şi sportului;
 Construirea unor demersuri didactice interactive prin adecvarea strategiilor la conŃinuturi;
 Utilizarea competentă a documentelor şcolare reglatoare;
 Elaborarea programelor şi dezvoltarea activităŃilor didactice în cadrul curriculumului la decizia
şcolii, activităŃi curriculare şi extracurriculare;
 Proiectarea conŃinuturilor instruirii, organizarea corespunzătoare a activităŃilor didactice şi
realizarea evaluării competenŃelor dobândite de elevi;
 Adecvarea demersurilor didactice la particularităŃile de vârstă, sex, nivel de pregătire ale
elevilor şi la condiŃiile materiale;
 Construirea unui climat educativ interactiv, de cooperare, stimulativ, cu scopul creşterii eficienŃei
rezultatelor activităŃilor didactice;
 ÎnŃelegerea aspectelor de ordin legislativ ale activităŃii sale, drepturile legale ale elevilor şi
părinŃilor, propriile sale drepturi şi responsabilităŃi;
 Cunoaşterea criteriilor de evaluare a activităŃii sale şi integrarea acestora în conceperea şi
realizarea activităŃii didactice.
C. CONTINUTURILE PROGRAMEI
C.I. TEMATICA ŞTIINTIFICĂ - TEORIA EDUCATIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
1. Notiunile fundamentale în Educatie fizică şi sport.

2. Idealul şi functiile Educatiei fizice şi sportului.
3. Conceptii actuale despre Educatie fizică şi Sport şcolar.
4. Obiectivele Educatiei fizice şi sportului.
5. Subsistemele Educatiei fizice.
6. Formele de organizare a Educatiei fizice şi Sportului şcolar.
7. Caracteristicile motricitatii la vârstele şcolaritatii
8. ÎnvăŃarea motrică.
9. Cunoştintele de specialitate.
10.Deprinderile şi priceperile motrice.
11.Aptitudinile/ calitatile motrice.
12.Exercitiul fizic şi celelalte mijloace ale Educatiei fizice şcolare.
13.Efortul în lectia de Educatie fizică.
14.Statutul şi rolul profesorului de educatie fizică şi sport.
15.Lectia de educatie fizică – aspecte teoretice.
16.Principiile didactice.
17.Metodele de învatamânt.
18.Proiectarea activitatii didactice la disciplina Educatie fizică.
19.Evidenta în domeniul Educatiei fizice şcolare
20.Evaluarea la disciplina Educatie fizică.
21.Componentele Curriculumului National.
C.II. TEMATICA PENTRU METODICA PREDĂRII DIDACTICA

EDUCATIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
1. Utilizarea componentelor curriculumului national la disciplina Educatie fizică.
2. Elaborarea şi utilizarea curriculumului la decizia şcolii, la disciplina Educatie fizică.
3. Elaborarea documentelor de proiectare didactică în Educatia fizică şcolară.
4. Stabilirea continuturilor (mijloace, formatii de lucru, dozare, indicatii metodice) pe
componentele structurii lectiei de Educatie fizică.
5. Modalitatii de respectare a principiilor didactice în predarea disciplinei Educatie fizică.
6. Specificul aplicării metodelor verbale, intuitive şi practice în predarea continuturilor
specifice disciplinei Educatie fizică.
7. Metodica dirijării efortului în lectia de Educatie fizică.
8. Metodica predării disciplinelor sportive prevăzute de Programa Şcolară de Educatie fizică şi sport.
9. Criterii de stabilire a structurilor motrice pentru evaluarea nivelului de instruire în gimnastică şi
jocuri sportive
10.Selectarea şi eşalonarea metodică a criteriilor de stabilire a scalelor de notare.
D. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. Barbu C., Stoica M. (2000) Metodica predării exercitiilor de atletism în lectia de educatie fizică,
Bucureşti, Edit. Printech
2. Cârstea Gh. (1999) Metodica educatiei fizice şcolare, Bucureşti, A.N.E.F.S.
3. Cârstea Gh. (2000)Teoria şi metodica educatiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura AN DA
4. Criteriile de notare la clasa a V-a şi a VIII-a, www.edu.ro
5. Croitoru D. (2000) Volei, Bucureşti, A.N.E.F.S.
6. Dragnea A. (1996) Antrenamentul sportiv, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
7. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educatiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST
8. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activitatilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică
9. Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, Bucureşti, Editura FEST
10.Firea E. (2003) Metodica educatiiei fizice şcolare, Bucureşti, Universitatea Ecologică
11.Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educatie fizică şi sport (2000) (2001) MEC-
SNEE
12.Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Bucureşti, Editura Bren
13.Kunst I. şi colab. (1983) Teoria şi metodica handbalului, Bucureşti , Editura Didactică şi Pedagogică
14.Motroc I. (1996) Fotbal la copii şi juniori, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
15.Negulescu I. (2000) Handbal, tehnica jocului, Bucureşti
16.Predescu T., MoanŃă A. (2001) Baschetul în şcoală. Instruire – învatare, Bucureşti, Editura Semne
17.Programele şcolare pentru educatie fizică şi sport (în vigoare), www.edu.ro
18.Şerbănoiu S. (2004) Metodica educatiei fizice, Bucureşti, Editura Cartea Universitară
19.Sistemul national şcolar de evaluare la educatie fizică şi sport (1999) Bucureşti
20.Solomon M., Grigore V., Bedo C. (1996) Gimnastica, Târgovişte, Dom Impex
21.Stroie Şt. şi colab. (1996) Volei îndrumar metodic, Bucureşti, Editura Omnia
Autori:
Magda Elena Melinte – Inspectoratul Şcolar

Judetean Neamt - Liliana Ionescu Inspectoratul
Şcolar Judetean Dolj
Emil Pătru – Inspectoratul Şcolar Judetean Galati
Marius Bălaşa – MECTS – Directia Politici de Personal şi Retea Şcolară
Alin Cătălin Păunescu – MECTS – Directia Generală Educatie şi Învatare pe Tot Parcursul Vietii
Elena Nely Avram – MECTS - Centru National de Evaluare şi Examinare
BIBLIOGRAFIE
1. Barbu C., Stoica M. (2000) Metodica predării exercitiilor de atletism în lectia de educatie fizică,
Bucureşti, Edit. Printech
2. Cârstea Gh. (1999) Metodica educatiei fizice şcolare, Bucureşti, A.N.E.F.S.
3. Cârstea Gh. (2000) Teoria şi metodica educatiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura ANDA
4. Criteriile de notare la clasa a V-a şi a VIII-a, www.edu.ro
5. Croitoru D. (2000) Volei, Bucureşti, A.N.E.F.S. 6. Dragnea A. (1996) Antrenamentul sportiv,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
7. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educatiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura FEST
8. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activitătilor motrice, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică
9. Dragnea A., Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, Bucureşti, Editura FEST
10. Firea E. (2003) Metodica educatiei fizice şcolare, Bucureşti, Universitatea Ecologică
11. Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educatie fizică şi sport (2000) (2001)
MEC-SNEE
12. Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, Bucureşti, Editura Bren
13. Kunst I. şi colab. (1983) Teoria şi metodica handbalului, Bucureşti , Editura Didactică şi
Pedagogică
14. Motroc I. (1996) Fotbal la copii şi juniori, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică
15. Negulescu I. (2000) Handbal, tehnica jocului, Bucureşti
16. Predescu T., Moantă A. (2001) Baschetul în şcoală. Instruire – Invătare, Bucureşti, Editura
Semne
17. Programele şcolare pentru educatie fizică şi sport (în vigoare), www.edu.ro
18. Şerbănoiu S. (2004) Metodica educatiei fizice, Bucureşti, Editura Cartea Universitară
19. Sistemul national şcolar de evaluare la educatie fizică şi sport (1999) Bucureşti Anexa nr. 2 la
OMECTS nr. 5620/ 11.11.2010 6
20. Solomon M., Grigore V., Bedo C. (1996) Gimnastica, Târgovişte, Dom Impex
21. Stroie Şt. şi colab. (1996) Volei îndrumar metodic, Bucureşti, Editura Omnia
103

Esentialul Pentru Titularizare II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Esentialul Pentru Titularizare II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Esentialul pentru reusita

Metodica predarii - Didactica Educatiei

Profesor , Stoica Aurel Nicolae

METODICA ÎNVĂŢĂRII PRINCIPALELOR ELEMENTE ŞI PROCEDEE TEHNICE ATLETISM..................38

23. JOCURILE DE MIŞCARE ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ..........................................................45

- asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copii;

 Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor şi formarea deprinderilor

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ SUNT SPECIFICE FIECĂREI CLASE.

Realizarea acestor obiective este condiţionată de activitatea cadrului didactic-

II. CONŢINUTUL PROGRAMEI

III. FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE E.F. ÎN CICLUL PRIMAR:

Obiective cadru Standarde

1. Menţinerea stării optime de sănătate a S1. Exemplificarea a două activităţi desfăşurate

3. Extinderea fondului propriu de S4. Aplicarea, în cadrul unei ştafete, a două

I.STRUCTURA CURRICULUMULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL:

II. FINALITĂŢILE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GIMNAZIAL:

4. formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social: de toleranţă, de

Gimnastica de bază şi artistică:

IV.STANDARDELE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ

PROGRAMA PENTRU OPŢIONAL

PENTRU CLASA a-IX-a

FILIERĂ PROFIL SPECIALIZARE

TURISM ŞI ALIMENTAŢIE PUBLI.

III.CICLURI CURRICULARE (LICEU):

24. II. CURRICULUMULUI LA DECIZIA ŞCOLII, LA EFS - ELABORAREA ŞI

CURRICULUM-UL LA DECIZIA ŞCOLII CUPRINDE:

I. CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ŞI

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

4.OPŢIONAL LA NIVELUL ARIEI CURRICULARE

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

5. OPŢIONAL LA NIVELUL MAI MULTOR ARII CURRICULARE

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

II. CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL LICEAL

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

3. OPŢIONAL CA DISCIPLINĂ NOUĂ

Caracteristici ale programei Regim orar Notare în catalog

Caracteristici ale programei Regim orar Notare in catalog

III. PROGRAMA DE OPŢIONAL

Programa de opţional va fi realizată după modelul programelor de trunchi comun şi va cuprinde:

- Bibliografie programa de opţional trebuie să conţină şi bibliografie.

IV. MĂSURI PENTRU CREŞTEREA ŞANSELOR DE ACORDARE A ORELOR DIN

CALENDARUL DISCIPLINELOR OPŢIONALE

25. LOVITURA DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI(VOLEI) - ÎNSUŞIREA UNUI

26. BLOCAJUL(VOLEI) - ÎNSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE APARARE

27.SĂRITURA ÎN LUNGIME CU ELAN CU 1 ½ PASI - INVATARE

28.EXERCIŢII, PENTRU ÎNSUŞIREA ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ,

29.SĂRITURA CU SPRIJIN DEPĂRTAT LA CAPRA DE GIMNASTICĂ - INVATARE

30.EXERCIŢII, PENTRU ÎNVĂŢAREA ARUNCĂRII MINGII DE OINĂ.

31.EXERCIŢII PENTRU DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII COORDINATIVE

32. EXERCIŢII, PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, EXECUTATE LA

33.EXERCITII, PENTRU DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA, EXECUTATE

34.EXERCITII, PENTRU INVATAREA STANDULUI PE CAP DIN GHEMUIT.

Bazele metodice ale învaţării sariturilor cu sprijn

1. SĂRITURA ÎN SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ

2. SĂRITURĂ CU ROSTOGOLIRE ÎNAINTE PESTE LADA ÎN LUNGIME.

1. Elemene statice cu caracter de mare mobilitate:

PODUL DE SUS, DIN STÂND DEPĂRTAT

PODUL DIN STÂND PE MÂINI

3. Elemente acrobatice statice, cu caracter de echilibru

4. Elemente statice cu caracter de echilibru şi forţă