LEVANTUL

de Mircea Cărtărescu

„Levantul” este o epopee în 12 cânturi, scrisă de unul dintre cei mai apreciați scriitori români
contemporani, Mircea Cărtărescu. Poemul cuprinde numeroase referințe la întreaga literatură
românească, pornind de la „Scrisorile către Vasile Alecsandri” ale lui I. Ghica, la opera lui Dimitrie
Bolintineanu, Ion Barbu, Mihai Eminescu etc. Publicat în anul 1990, „Levantul” este foarte bine primit de
criticii din domeniu, câștigând premii literare atât naționale, cât și internaționale.

Tema

Tema principală este fatalismul revoluțiilor, deșertăciunea speranței că lumea va fi cândva guvernată de
dreptate, libertate și egalitate. Mai este prezentă tema refugierii în poezie, în creație și fantastic. 

Semnificaţia titlului

Poemul lui Cărtărescu are un titlu simplu, ce amintește de epopeele antice. „Levantul” este numele unui
teritoriu pe care locuiesc mai multe popoare supuse de tiranul Vodă. Cărtărescu optează pentru acest
titlu pentru a sublinia caracterul oriental al operei și pentru a legitima limbajul arhaic presărat de cuvinte
din alte limbi (turcă, greacă, latină) folosit de personajele din poem. Mai mult, fiind un poem declarat
oriental, autorul justifică alegerile stilistice pe care le face și tehnica literară pentru care optează.