An 15 C 1

PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE

METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICA YOGHINĂ FUNDAMENTALĂ PENTRU
DINAMIZAREA CAPACITĂŢII SPIRITUALE DE A PERCEPE AURELE
PRIN INTERMEDIUL UNEI PRIVIRI CARE
ESTE AŞA-ZIS „FOCALIZATĂ GLOBAL" (continuare la cursul nr. 48, An 14)
Sfaturi şi recomandări
* Atunci când realizăm efectiv acest exerciţiu simplu, dar foarte eficient, de trezire şi
amplificare a stării de clarviziune spirituală, vom fi uimiţi, mai ales la început, de
modul în care percepţia halourilor eterice este brusc şi evident îmbunătăţită în
momentul în care unificăm energetic imaginea subtilă percepută astfel (sau senzaţia
lăuntrică pe care aceasta o declanşează) cu energia subtilă eterică ce este amplificată
în urma respiraţiei cu frecare a aerului în zona laringelui. Acest fenomen constituie
prin el însuşi o demonstraţie suplimentară a efectului tainic şi aproape miraculos de
amplificator psihic pe care îl generează mişcarea de frecare a aerului în zona
laringelui.
* O modalitate recomandată de iniţiaţi pentru a putea înţelege intuitiv, într-un mod
direct şi nemijlocit, semnificaţia tainică a culorilor aurice percepute constă în a ne
focaliza în modul descris anterior (fără a ne fixa privirea pe vreun detaliu al imaginii)
asupra zonei de deasupra creştetului capului fiinţei umane pe care dorim să o
investigăm din punct de vedere subtil, urmărind totodată să intrăm într-o stare de
rezonanţă cât mai profundă cu fiinţe spirituale faţă de care simţim că avem afinităţi şi
cu care putem comunica în mod telepatic, spiritual, mai uşor, sau chiar cu entităţi
angelice care există în lumile superioare subtile, faţă de care ne vom deschide pentru a
ne ghida şi inspira într-un mod creator. Astfel, în această stare elevată de conştiinţă se
va putea realiza o „citire" aurică suficient de corectă şi completă. Pentru a putea
realiza însă o asemenea comuniune telepatică spirituală, stările noastre de evocare şi
ulterior de empatie cu fiinţa-ghid din lumile subtile paradisiace trebuie să fie cât mai
profunde. Astfel, ne vom putea acorda din punct de vedere subtil, prin fenomenul de
rezonanţă ocultă, la energiile spirituale elevate care caracterizează la nivel energetic
vibrator însăşi acea prezenţă divină inspiratoare. O dată ce acest proces a fost realizat,
vom lăsa ca ghidul spiritual să ne coordoneze atitudinea şi să ne îndrume el însuşi
viziunea subtilă.
FELUL ÎN CARE TREBUIE SĂ NE ORIENTĂM PRIVIREA ATUNCI CÂND
REALIZĂM TEHNICILE DE DINAMIZARE A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI
(AJNA CHAKRA)
Aşa cum am precizat în mai multe rânduri în cadrul cursurilor de yoga cu privire la
dinamizarea celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, secretul esenţial al atingerii
stării de
clarviziune astrală constă în a avea o „focalizare globală" sau, altfel spus, în a nu privi
în mod distinct un obiect, aşa cum suntem obişnuiţi în general să o facem în lumea
fizică. De aceea, pentru
a fi pe deplin riguroşi, putem spune, chiar dacă ar putea părea paradoxal, că în cazul
acestor exerciţii nu trebuie să privim undeva anume. Această privire ce este
„orientată" într-un aparent „nicăieri" este de fapt genul de focalizare care ne permite
translaţia din sfera percepţiei vizuale ce se realizează în lumea fizică într-o altă lume
tainică, paralelă, prin intermediul „spaţiului" sau, altfel spus, prin intermediu] eterului
subtil, care este specific lui AKASHA TATTVA. Ea ne ajută de asemenea să atingem
o stare de profundă interiorizare şi detaşare de obiectul sau imaginea contemplată.
Totuşi, mai ales la începutul practicii, atunci când percepţiile noastre vizuale nu sunt
încă transferate pe deplin în spaţiul subtil AKASHA-ic, ne putem întreba unde anume
ar fi mai bine să ne îndreptăm în mod concret privirea. Aşa cum indicasem în cazul
unor exerciţii prezentate anterior, privirea se poate orienta fie în zona de deasupra
creştetului capului, fie în zona din mijlocul frunţii persoanei cu care realizăm tehnica.
Există însă şi alte două atitudini posibile:
1) să privim unul dintre ochii fiinţei împreună cu care ne antrenăm. Această
modalitate, care va fi prezentată pe larg ulterior, îşi are şi ea efectele sale energetice
(polare specifice), în funcţie de ochiul acelei fiinţe umane spre care privim;
2) să urmărim să privim fix în faţa noastră, dar „în gol" sau, cu alte cuvinte, fără a
„atinge" cu privirea noastră vreo parte fizică a corpului fiinţei din faţa noastră.
Putem exersa pe rând aceste 4 moduri diferite de a ne orienta privirea, mai ales în
cazul în care încă nu am obţinut rezultatele scontate. Dacă fenomenul clarviziunii
astrale se declanşează în timp ce realizăm una dintre cele patru atitudini recomandate,
acesta este un semn că acela este gestul cel mai adecvat în cazul nostru şi el merită să
fie aprofundat. Indiferent de zona în care ne-am hotărât să ne orientăm privirea, după
un anumit interval de timp vom constata că imaginea fizică se estompează gradat. Ea
poate să devină luminescentă, diafană sau ceţoasă, şi este posibil să dispară într-o
mare măsură sau chiar complet. De exemplu, atunci când ne focalizăm asupra ochilor
persoanei care se află în faţa noastră, este posibil ca tot restul imaginii să se estompeze
gradat, ca într-un fel de ceaţă luminescentă, în timp ce doar ochii rămân conturaţi cu o
mare claritate, generând o stare de atracţie magnetică şi o fascinaţie constantă. Astfel,
chiar dacă chipul persoanei din faţa noastră pare să se modifice foarte mult, sugerând
uneori chiar ipostaze necunoscute de noi până atunci, care probabil au fost
caracteristice acelei fiinţe în existenţele sale anterioare, ochii ei păstrează totuşi
aceeaşi expresie.
MODALITĂŢI SIMPLE ŞI EFICIENTE DE CONŞTIENTIZARE ŞI DE
RAFINARE
A PERCEPŢIILOR SUBTILE AURICE
Prezentăm în continuare câteva metode inedite, precum şi unele sfaturi care sunt
menite să ne ajute în dezvoltarea percepţiei subtile a aurei bioenergetice.
La fel ca în exerciţiul precedent, ne aşezăm cu spatele cât mai drept într-o postură de
meditaţie, în faţa unui coleg care a primit şi el iniţierea în aceste tehnici astfel încât
ochii noştri să se afle la aproximativ 90 de cm de ochii acestuia. Închidem ochii,
realizăm o relaxare cât mai profundă la nivel fizic, psihic şi mental, urmărind să ne
interiorizăm cât mai profund. În continuare, îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl în mod
necondiţionat fructele acestei tehnici spirituale.
Începem tehnica propriu-zisă realizând respiraţia cu frecare a aerului în zona
laringelui, care generează în mod implicit dinamizarea în plan eteric a lui
VISHUDDHA CHAKRA. Unificăm apoi din punct de vedere energetic
VISHUDDHA CHAKRA cu AJNA CHAKRA. Ne focalizăm în continuare-cât mai
intens la nivelul lui AJNA CHAKRA şi urmărim să percepem, în plan subtil, în zona
din mijlocul frunţii, un spaţiu caracterizat de curentul subtil principal indigo. Acest
sui-generis spaţiu lăuntric este denumit în tradiţia yoghină spaţiul subtil al conştiinţei,
CID AKASHA. Rămânem în această stare de investigare detaşată a interiorităţii
noastre timp de minim 7 minute.
Deschidem apoi ochii, încetăm respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui şi
reluăm procesul de declanşare a stării de clarviziune spirituală, aşa cum a fost el
descris în exerciţiile anterioare. Prin urmare, realizăm:
1) starea de totală imobilitate corporală, însoţită de o focalizare a atenţiei în zona din
mijlocul frunţii (la nivelul lui AJNA CHAKRA); precizăm încă o dată faptul că, în
cadrul exersării acestor tehnici, exprimarea „a ne focaliza în zona din mijlocul frunţii"
nu înseamnă a realiza o convergenţă forţată a globilor oculari, ca şi cum am vrea să
privim în exterior prin această zonă a frunţii, ci înseamnă că trebuie să devenim pur şi
simplu cât mai conştienţi de dinamizarea lui AJNA
CHAKRA;
2) starea propriu-zisă de clarviziune, în care urmărim să ne detaşăm de procesul
obişnuit al vederii fizice, integrând într-un mod global şi sintetic întreaga imagine;
3) trăirea şi simţirea inefabilă, empatică a fiinţei umane împreună cu care realizăm
experienţa, stare care se reflectă într-un mod subtil, inexprimabil, la nivel sufletesc, în
propria noastră fiinţă şi care este receptată atunci pregnant în zona inimii, central, la
nivelul centrului subtil de forţă
ANAHATA CHAKRA.
În continuare, vom urmări să rămânem într-o atitudine de calm profund, cufundaţi în
această stare excepţională de conştiinţă în care toate cele trei faze (care au fost
menţionate anterior) ale procesului spiritual de dinamizare a percepţiei aurice se
realizează simultan. Această simultaneitate este esenţială. Totodată, este de asemenea
hotărâtoare realizarea cât mai corectă a fiecăreia dintre cele trei etape în parte. În
continuare, îi cerem persoanei care se află în faţa noastră şi care a primit şi ea, în
cadrul cursului nostru de yoga, iniţierea în această tehnică, să rostească diferite
cuvinte sau să se gândească la diferite noţiuni, în timp ce noi vom urmări să resimţim
cât mai clar cu putinţă modificările subtile inefabile care apar în aura sa ca urmare a
gândurilor pe care ea le are, precum şi a atitudinilor lăuntrice pe care ea le exprimă
atunci la nivelul corpului său astral. Aşa cum am precizat anterior, privirea noastră
poate fi orientată la câţiva centimetri deasupra capului său sau în zona subtilă din
mijlocul frunţii, însă fără a privi direct către această zonă. Atunci noi trebuie să
procedăm ca şi cum am privi nu către ea ci „prin ea".
Îi cerem apoi colegului cu care exersăm să repete mental cuvântul „Nu": „Nu, nu,
nu...", timp de aproximativ 1 minut. O dată cu repetarea interioară a acestui cuvânt, el
trebuie să aibă şi o atitudine mentală corespunzătoare, de negare conştientă şi
voluntară a „ceva", evocând chiar o imagine sau o situaţie în care, la vremea
respectivă, el s-a opus cu vehemenţă. După o scurtă pauză în care va urmări să revină
la o stare de vid mental şi de neutralitate, îi vom cere să repete mental cuvântul
„Da": ,JDa, da, da...", cu aceeaşi fermitate şi hotărâre. El poate evoca de această dată o
stare de acceptare şi de afirmare a unei situaţii oarecare (care a existat la vremea
respectivă), timp de aproximativ 1 minut. Vom percepe în acest caz luminozitatea
deosebită a aurei sale şi vom urmări să comparăm astfel claritatea şi calitatea
vibraţiilor subtile energetice aurice apărute în cazul asumării celor două atitudini
psihice diametral opuse (cea de negare şi de respingere, pe de o parte, şi cea de
afirmare şi de acceptare, pe de altă parte).
Repetăm acelaşi exerciţiu, dar, de această dată, în mod suplimentar, colegul nostru va
trebui să fie cât mai conştient şi focalizat atât la nivelul lui AJNA CHAKRA, cât şi la
nivelul lui MANIPURA CHAKRA atunci când spune lăuntric, cu fermitate, „Nu",
timp de 1 minut.
Atunci când va rosti mental cuvântul „Da", îi vom cere colegului nostru să fie
focalizat timp
de 1 minut la nivelul lui ANAHATA CHAKRA.
Reluăm apoi experienţa sugerându-i colegului nostru:
- să se gândească timp de 1 minut la propria sa moarte (părăsirea definitivă a corpului
fizic);
- să se gândească timp de 1 minut la o experienţă care îi generează aproape imediat o
stare de fericire;
- să devină conştient de o emoţie binefăcătoare, afectivă, puternică, timp de 1 minut;
- să se gândească timp de 1 minut la un subiect anume, care îi provoacă suficient de
repede o stare de nemulţumire.
În final îi cerem colegului nostru să evoce din nou, cu putere, o stare de calm profund
şi fericire.
La sfârşitul tehnicii frecăm viguros mâinile între ele timp de 1 minut şi plasăm apoi
palmele deasupra ochilor închişi, conştientizând transferul subtil energetic realizat
prin intermediul palmelor, precum şi acumularea de bioenergie, mai ales la nivelul
globilor oculari.
Sfaturi şi recomandări
Putem repeta acelaşi exerciţiu de obiectivare şi de analiză subtilă a modului în care
aura astrală îşi modifică forma, culoarea şi luminozitatea, cerându-i colegului nostru
(care a primit şi el iniţierea în aceste tehnici) să se gândească:
- la o fiinţă iubită;
- la o persoană pentru care nu simte deloc simpatie;
- la o persoană decedată (care şi-a părăsit definitiv corpul fizic).
Evident, fiecare dintre noi poate să-şi imagineze şi alte asemenea exerciţii simple
adecvate, care sunt menite să pună în evidenţă diferitele modificări fluidice care
survin în aura unei persoane atunci când aceasta îşi modifică sentimentele şi
atitudinile.
De asemenea, putem realiza şi nenumărate alte teste de obiectivare a clarviziunii
cerându-i colegului nostru să ţină în mână diferite obiecte şi substanţe, în timp ce noi
vom observa modificările care apar în aura sa. De data aceasta, schimbările care
survin se datorează unor factori de natură exterioară. Pentru ca efectul să fie şi mai
evident, îi vom cere colegului să se identifice (sau, cu alte cuvinte, să intre într-o
rezonanţă cât mai profundă) cu obiectul respectiv. Astfel, el va ţine obiectul fie în
mâna stângă, fie în zona frunţii, fie chiar în zona din dreptul pieptului şi apoi în
diverse alte părţi ale corpului, timp în care noi vom urmări să remarcăm diferenţele
care pot surveni în aura sa ca urmare a interacţiunii subtile cu câmpul energetic al
respectivului obiect.
Iată în continuare câteva sugestii cu privire la obiectele pe care le putem folosi atunci:
- un vas făcut din cupru (este adecvat pentru că facilitează intrarea în starea specifică
de rezonanţă cu sfera de forţă a planetei Venus);
- o unealtă din oţel sau fier (este adecvată pentru că facilitează intrarea în starea
specifică de rezonanţă cu sfera de forţă a planetei Marte);
- vârful unui termometru (partea care conţine mercur) (este adecvat pentru că
facilitează intrarea în starea specifică de rezonanţă cu sfera de forţă a planetei
Mercur);
- un vas sau o bijuterie din argint (sunt adecvate pentru că facilitează intrarea în starea
specifică de rezonanţă cu sfera de forţă a Lunii);
- un obiect sau o bijuterie din aur (sunt adecvate pentru că facilitează intrarea în starea
specifică de rezonanţă cu sfera de forţă a Soarelui);
- un obiect din cositor (este adecvat pentru că facilitează intrarea în starea specifică de
rezonanţă cu sfera de forţă a planetei Jupiter);
- un obiect din plumb (este adecvat pentru că facilitează intrarea în starea specifică de
rezonanţă cu sfera de forţă a planetei Saturn);
- diferite cutii de conserve cu fructe sau legume;
- pachete sau pungi cu produse congelate (fructe sau legume) sau chiar bucăţi de
gheaţă;
- farfurii pline cu anumite alimente vegetariene;
- diferite plante medicinale sau alte medicamente naturiste etc.
Vom avea grijă ca întotdeauna diferitele obiecte sau produse cu care ne antrenăm
atunci să fie folosite rând pe rând (spre exemplu, atunci când folosim un obiect de
plumb vom folosi doar acel obiect şi nu ne vom antrena în simultaneitate cu un obiect
de cositor şi cu unul de aramă şi nici cu alimente vegetariene şi cu plante medicinale
în acelaşi timp).
În principiu, putem folosi orice obiect, indiferent dacă el este unul obişnuit sau
neobişnuit pentru noi. Experienţele de percepere a interferenţelor aurice astrale pot fi
diversificate luând în preajma noastră o pisică, un câine sau orice alt animal domestic.
Pornind de la constatarea obiectivă a unor asemenea efecte, clarvăzătorii recomandă
folosirea anumitor metale, pietre sau plante adecvate în vederea obţinerii unor efecte
benefice la nivel auric. Precizăm totuşi faptul că folosirea în acest mod a anumitor
plante medicinale - de exemplu prin
plasarea lor în zona ombilicului (sub formă de pubere măcinată fin ce va fi apoi
acoperită cu un plasture) - este o modalitate care generează efecte doar la nivel astral,
fără a influenţa direct corpul eteric şi corpul fizic (aşa cum acest efect se produce în
cazul în care plantele medicinale respective sunt administrate sublingual). De
asemenea, în cazul folosirii acestei metode, se recomandă ca plantele să fie înlocuite
din 7 în 7 zile, deoarece, aflându-se permanent în contact cu corpul nostru fizic, este
posibil să survină un proces de epuizare şi de degradare a structurilor lor subtile
specifice, care este mult mai rapid decât de obicei (atunci când respectivele plante nu
intră în contact cu pielea unei fiinţe umane).
= VA URMA =
An 15 C 2
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 1, An 15) UN EXERCIŢIU SIMPLU DE COMUNICARE
TELEPATICĂ CE SE REALIZEAZĂ
PRIN „CITIREA" AUREI ASTRALE
La fel ca în cazul exerciţiilor precedente, ne aşezăm în faţa unui coleg care a primit şi
el iniţierea în aceste tehnici şi realizăm toate etapele care au fost descrise anterior în
vederea obţinerii unei dinamizări cât mai intense la nivelul lui AJNA CHAKRA. Ne
astupăm urechile, folosind dopuri speciale pentru meditaţie şi realizăm apoi procesul
(format din trei faze) de inducere a unei receptivităţi lăuntrice maxime în vederea
atingerii capacităţii de percepţie subtilă (1. Focalizarea atenţiei la nivelul lui AJNA
CHAKRA, atitudine mentală care va fi asociată cu starea de nemişcare trupească
perfectă; 2. Priza conştiinţei asupra procesului propriu-zis al clarviziunii spirituale;
privirea va fi „focalizată global"; 3. Identificarea empatică cu fiinţa umană a cărei aură
astrală o studiem, stare care este reflectată efectiv în plan subtil la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA). Toate aceste atitudini spirituale sunt menite să catalizeze
foarte rapid apariţia stării de clarviziune spirituală. Apoi, colegul nostru va rosti încet,
ca pentru el, 5 propoziţii pe care le va repeta, pe fiecare de câte trei ori. De fiecare dată
când va începe rostirea unei noi propoziţii, el va indica prin numărul degetelor ridicate
care este numărul acesteia (cu alte cuvinte, afirmaţia 1, 2 etc.). Una dintre aceste
afirmaţii va fi însă falsă. Scopul nostru va fi să detectăm (percepem) într-un mod
inefabil, intuitiv care dintre aceste afirmaţii este falsă, având drept unic element de
referinţă şi de
verificare doar aura sa bioenergetică, ce prezintă întotdeauna modificări evidente
atunci când fiinţa umană respectivă minte.
Repetăm exerciţiul, dar de această dată fără a ne astupa urechile. Urmărim să ne
bazăm şi în acest caz tot numai pe percepţia subtilă a aurei celuilalt şi nu pe sensul
logic al frazelor, pentru a discerne astfel din nou, prin clarviziune, care dintre afirmaţii
este falsă. Prin urmare, nu este necesar să analizăm absolut deloc conţinutul ideatic al
mesajelor, ci trebuie doar să urmărim manifestarea lor energetică, subtilă, care se
reflectă imediat în aura celui care rosteşte aceste afirmaţii.
În scopul de a înţelege şi mai clar atitudinea interioară pe care trebuie să o avem
pentru a obţine starea de clarviziune spirituală, vom face în continuare câteva analogii
edificatoare. Unii esoterişti şi iniţiaţi care erau totodată clarvăzători, printre care îi
putem enumera pe Rudolf Steiner şi Max Heindel, au revelat faptul că în trecutul
îndepărtat fiinţele umane aveau o modalitate foarte diferită de a percepe căldura.
Aceşti oameni preistorici aveau în zona din creştetul capului o mică protuberanţă, care
reprezenta în cazul lor un veritabil organ de percepere a căldurii. În zilele noastre,
această zonă corespunde fontanelei (din punct de vedere etimologic, cuvântul
„fontanelă" înseamnă „mică fântână"). Aceşti iniţiaţi afirmă că în trecutul foarte
îndepărtat, pe vremea în care pe Pământ erau încă foarte mulţi vulcani activi şi zone
pline cu gaze fierbinţi, fiinţele umane trebuiau să aibă un simţ foarte acut al orientării,
pentru a evita asemenea declanşări surprinzătoare de căldură, care le-ar fi putut arde
imediat de vii. Mica protuberanţă aflată în zona din creştetul capului îndeplinea
tocmai această funcţie, fiind un organ specializat de percepere a căldurii care, în cazul
lor, nu putea fi sesizată la fel de bine cu întregul corp. O dată cu evoluţia rasei umane,
protuberanţa respectivă a fost reintegrată în interiorul capului, fiind asimilată în
prezent de către glanda pineală, despre care ştim că este o proiecţie în planul fizic
lui SAHASRARA. Perceperea căldurii nu se mai face acum cu un organ specific,
căldura fiind sesizată de către întreaga suprafaţă a corpului nostru. Astfel, putem
remarca felul în care o funcţie senzorială se dezvoltă şi evoluează în decursul unei
lungi perioade de timp. Ea depinde, la început, în mod restrictiv de un organ şi doar de
acesta, pentru ca apoi, lent, să se extindă pe toată suprafaţa corpului. În momentul de
faţă, noi nu mai resimţim căldura doar prin intermediul unui organ localizat, ci la
nivelul întregii suprafeţe a corpului nostru. Rudolf Steiner preconiza că toate simţurile
noastre actuale vor fi supuse unui proces similar de evoluţie. Astfel, el considera că va
veni vremea în care fiinţele umane vor putea vedea, auzi, gusta cu întregul lor corp şi
^^^^^^^^^^^^™ nu numai cu un singur organ specific. Privind din această
perspectivă, putem spune că fenomenele se petrec ca şi cum organul localizat şi
specific a apărut şi există pentru a ne învăţa cât mai bine o lecţie referitoare la un simţ
anume. În momentul în care această lecţie a
a
percepţiei a fost asimilată global, la nivelul întregii umanităţi, noi nu mai avem nevoie
de acel organ localizat, iar organul de simţ propriu-zis se extinde difuz şi împrumută
calităţile sale întregului trup.
În continuare, Rudolf Steiner considera că, deoarece simţul căldurii este foarte vechi,
fiind pe deplin integrat în fiinţa noastră, nouă ne este acum mult mai uşor să înţelegem
ce este căldura ca atare, privită pur şi simplu ca manifestare energetică, independent
de existenţa obiectului care radiază acea căldură. Astfel, noi suntem capabili să
percepem direct forţa căldurii, putând face abstracţie de obiectul sau de sursa care o
emite. Am făcut această analogie pentru a înţelege cât mai bine modul în care trebuie
să ne raportăm, din punct de vedere subtil, la starea de clarviziune.
La început poate părea foarte dificil să înţelegem această atitudine perceptivă
deosebită care este menită să dezvolte în fiinţa noastră clarviziunea sau, cu alte
cuvinte, faptul propriu-zis de a vedea, care este totuşi independent de o imagine
anume spre care se îndreaptă atunci privirea noastră. Noi înţelegem sensul unor
expresii cum ar fi: „a vedea un copac", „a vedea o lumină" sau chiar „a vedea o aură",
dar starea efectivă de a vedea, viziunea eliberată de orice obiect, ne apare ca fiind de
neînţeles din punct de vedere raţional şi logic. Revenind la exemplul precedent, putem
spune că senzaţia de cald este, în raport cu căldura emisă de un corp incandescent,
exact aşa cum este starea propriu-zisă de a vedea (sau, altfel spus, viziunea pură, care
este - am putea spune -eliberată de obiect) în raport cu percepţia obişnuită a unor
imagini. În prezent, datorită integrării profunde şi complete a simţului căldurii, noi nu
mai avem nevoie să ne referim la concepte restrictive (care leagă această calitate de
obiectul ce o generează) de genul: „cald precum focul", „cald precum soarele" sau
„cald precum un cuptor" pentru a putea sugera senzaţia de căldură sau pentru a
înţelege ce au în comun şi ce nu toate aceste senzaţii. În acest caz, noi ne putem
îndrepta foarte uşor către aspectul esenţial al senzaţiilor calorice, înţelegând starea de
căldură independent de sursa de căldură care o emană. O înţelegere asemănătoare
trebuie să se dezvolte şi în cazul clarvederii pentru a realiza cu adevărat semnificaţia
stării de viziune spirituală detaşată de orice obiect perceput.
În general, pentru ca o percepţie să se producă sunt necesare trei elemente de bază:
1) o persoană sau, altfel spus, subiectul care percepe;
2) un obiect, o fiinţă sau ceva anume care urmează să fie perceput;
3) procesul propriu-zis al percepţiei.
Aceste condiţii sunt necesare pentru orice fel de percepţie senzorială de natură fizică,
cum ar fi auzul, mirosul etc., şi prin urmare nu se referă numai la viziunea subtilă a
aurelor.
În viaţa obişnuită, atunci când realizează o percepţie, marea majoritate a oamenilor
pierd priza de conştiinţă asupra primului element (subiectul care percepe sau, altfel
spus, natura-martor a propriei lor fiinţe) şi asupra celui de-al treilea element (actul
propriu-zis al percepţiei) din procesul percepţiei. Prin urmare, cel mai adesea oamenii
obişnuiţi nu sunt conştienţi de cel care percepe (deci de ei înşişi) şi de procesul
percepţiei în sine. De exemplu, atunci când vedem un copac se produce un fenomen
de recunoaştere mentală a acestuia şi noi declarăm imediat că am văzut un copac, dar
nu mai suntem atât de conştienţi în acel moment de faptul că noi suntem cel care vede
arborele şi nici de procesul subtil prin intermediul căruia arborele respectiv ajunge să
fie perceput de noi. Astfel, se produce o identificare spontană cu obiectul percepţiei
dar, spre deosebire de identificarea
perfect conştientă şi eliberatoare, SAMYAMA, pe care o recomandă tradiţia yoghină,
aceasta este total inconştientă şi ea se realizează printr-o uitare de sine care este, în
ultimă instanţă, însăşi cauza ataşamentului faţă de forţa iluziei (MAYA). Prin urmare,
a deveni conştienţi de starea de clarviziune semnifică a deveni pur şi simplu conştienţi
de procesul percepţiei vizuale ca atare, percepţie care nu se mai limitează la domeniul
senzorial obişnuit, ci se expansionează, se aprofundează, devenind subtilă şi, în
anumite condiţii, chiar supramentală.
De fapt, adevăratul nostru ideal esenţial, singura noastră aspiraţie care este
fundamentală în practica yoga ar trebui să fie revelarea Sinelui Suprem Nemuritor
(ATMAN), şi realizarea în acest fel a comuniunii tainice cu Dumnezeu Tatăl. De
aceea, noi nu vă recomandăm să utilizaţi aceste tehnici de dezvoltare a clarviziunii în
scopul limitat de a obţine anumite percepţii paranormale, oricât de fascinante ar părea
acestea şi oricât de multe informaţii ne-ar putea ele aduce despre lumile paralele. Este
esenţial să reţinem că este înţelept să ne folosim de percepţiile de natură subtilă pentru
a ne apropia cât mai repede şi pentru a atinge cunoaşterea supremă, eliberatoare a
Sinelui Suprem
Nemuritor (ATMAN).
Unii dintre noi ne putem întreba în ce mod ne poate ajuta starea de clarviziune în
revelarea Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN). Pentru a oferi un răspuns, vom apela
la o analogie, Dacă, de exemplu, într-un coş avem două portocale şi o cireaşă, cireaşa
poate fi uşor ascunsă vederii noastre de către cele două portocale, dar dacă vom scoate
din coş portocalele, cireaşa va deveni cu uşurinţă vizibilă. Analogic vorbind, prima
portocală ar putea fi asociată cu obiectul fizic al percepţiei, a doua portocală reprezintă
procesul efectiv al percepţiei, iar cireaşa poate fi comparată cu conştiinţa divină a
Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), al celui care realizează percepţia respectivă.
Atunci când devenim capabili să separăm în mod conştient şi aproape în permanenţă
starea propriu-zisă de a vedea (sau, altfel spus, conştiinţa viziunii) de obiectul
percepţiei, atingem totodată o etapă foarte înaltă în procesul evoluţiei noastre
spirituale, care este caracterizată de un profund discernământ spiritual. Această etapă
face să apară în universul nostru lăuntric un proces iluminator care, analogic vorbind,
este asemănător cu faptul de a lua cele două portocale din coş. Acesta este în realitate
motivul pentru care, atunci când noi dezvoltăm în mod conştient aptitudini lăuntrice
care duc la trezirea stării de clarviziune, apar în mod spontan şi unele realizări
spirituale cu totul excepţionale, care sunt greu de înţeles pentru cel ignorant.
Prin practicarea perseverentă şi corectă a tehnicilor de trezire şi de dinamizare a lui
AJNA CHAKRA, starea noastră de clarviziune spirituală se va dezvolta progresiv.
Putem compara - analogic vorbind - starea de clarviziune spirituală cu un muşchi ţâre
nu a mai fost utilizat de foarte mult timp. Procesul prin care un asemenea muşchi se
pune în acţiune este destul de lent la început. Într-o primă fază, este posibil ca abia să-l
putem simţi, ca şi cum ar exista doar o senzaţie vagă a existenţei sale. Este posibil, de
asemenea, să nu ne dăm seama dacă el se contractă sau nu. Contracţia sa fiind foarte
slabă la început, ea va fi resimţită mai mult ca o intenţie mentală decât ca o senzaţie
fizică propriu-zisă. Totuşi, aceasta este calea prin care un muşchi atrofiat îşi poate
recăpăta tonusul. În mod analogic, pe
măsură ce practicăm cu multă tenacitate şi luciditate tehnicile prezentate anterior,
manifestarea stării noastre de clarviziune spirituală devine la fel de evidentă,
controlabilă, firească şi concretă în planul trăirii lăuntrice precum este, de exemplu, în
planul trăirilor senzoriale kinestezice contracţia muşchilor de la mână. Astfel, prin
această analogie care, deşi nu acoperă întreaga complexitate a fenomenului
clarviziunii spirituale, este totuşi - sperăm - semnificativă, putem intui faptul că
procesul specific lăuntric de dezvoltare a percepţiilor de natură subtilă (percepţii care,
într-o anumită măsură, depind de trezirea aptitudinilor corespunzătoare ale corpului
nostru astral) se desfăşoară după anumite legi care sunt similare acelora care
guvernează menţinerea şi dezvoltarea armonioasă a trupului.
Pornind de la aceste date teoretice, vom analiza în continuare felul în care trebuie să
procedăm efectiv atunci când aspirăm să ne inducem starea de clarviziune spirituală,
în primul rând, este necesar să fim siguri că nu privim nimic în mod special,
detaşându-ne astfel de conţinutul propriu-zis al imaginii care, în acest caz, nu ne mai
interesează absolut deloc. Cu alte cuvinte, nu este important faptul că privim un om
anume sau un altul, un munte sau o floare. Importantă este starea lăuntrică pe care o
avem atunci când privim sau, altfel spus, felul în care privim. Reluând analogia de mai
înainte, prin această atitudine lucidă şi detaşată de a ne focaliza asupra actului de a
privi şi nu asupra imaginii, noi luăm din coş una dintre cele două portocale. Astfel, ne
debarasăm de obiectul percepţiei şi, în acest fel, cea de-a doua portocală sau, cu alte
cuvinte, analogic vorbind, starea de viziune sau procesul percepţiei ca atare capătă cea
mai mare pondere. Însă, pe măsură ce starea noastră de clarviziune spirituală se
dezvoltă, devenind din ce în ce mai profundă, ni se va revela o atitudine nouă, menită
să ne adâncească viziunea şi cunoaşterea lăuntrică chiar şi mai mult. De exemplu,
atunci când ne vom raporta la un obiect sau la o persoană, ne vom putea induce cu
uşurinţă starea specifică de clarviziune spirituală. Astfel, vom ajunge să percepem
imediat şi direct, în mod sistematic şi fără nici o dificultate acel obiect sau acea
persoană, la nivel subtil. În cazul acestei forme de percepţie subtilă prin clarviziune
contează mai puţin dacă obiectul investigaţiei noastre se găseşte chiar în faţa noastră,
de partea cealaltă a planetei, sau chiar într-un alt loc al galaxiei, ori într-una dintre
lumile subtile paradisiace. Pur şi simplu, prin atingerea stării de conştiinţă specifice
clarviziunii spirituale, care implică dinamizarea suficient de puternică a lui AJNA
CHAKRA, noi vom fi capabili să „vedem" acel obiect. Adesea, în această fază a
clarviziunii se poate produce şi un alt fenomen neobişnuit, care poate părea la început
chiar paradoxal: închizând ochii vom fi capabili să „vedem", chiar mai bine decât cu
ochii deschişi, obiectul care se află din punct de vedere fizic în faţa noastră. Într-o
asemenea situaţie, ne putem pune următoarea întrebare: „ Cum am ajuns să facem
abstracţie aproape totală de obiect, din moment ce noi utilizăm starea de clarviziune
spirituală ca pe un mijloc specific tocmai pentru a ,vedea' (într-o altă perspectivă,
mai largă, ce cuprinde în simultaneitate şi coordonatele spaţiului astral) acel
obiect?" Acest aparent paradox este datorat faptului că, în momentul în care atingem o
anumită stare de conştiinţă supramentală ce face cu putinţă clarviziunea spirituală, noi
nu mai privim şi, în general, nu mai percepem obiectul prin intermediul mentalului
nostru obişnuit, aşa cum facem de obicei. Mentalul nostru devine atunci calm, senin şi
într-un anume fel total transparent. Mai ales atunci rolul activ al percepţiei aşa-zis
paranormale a realităţii înconjurătoare este preluat de anumite
structuri, tainice şi rafinate ale fiinţei noastre. Având în vedere acest aspect, trebuie să
nu uităm niciodată că o condiţie prealabilă fundamentală pentru a obţine percepţii
spirituale care sunt de natură superioară este liniştirea deplină a activităţii noastre
mentale sau, cu alte cuvinte, calmarea cât mai completă, chiar totală (dacă este cu
putinţă) a minţii.
= VA URMA -
An 15 C 3
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA UN EXERCIŢIU SIMPLU DE COMUNICARE
TELEPATICĂ CE SE REALIZEAZĂ PRIN „CITIREA" AUREI ASTRALE
(continuare la cursul nr. 2, An 15)
Din acest motiv, se recomandă ca la începutul practicii de trezire a clarviziunii să nu
privim direct obiectul şi să nu ne preocupăm de el. Procedând în acest fel, diminuăm
tendinţa obişnuită a mentalului de a se lăsa tulburat de senzaţiile care îi sunt trezite de
obiectul respectiv şi de diferitele judecăţi ori analize critice care apar în legătură cu
acesta, aşa cum se petrece, de obicei, în cazul multor percepţii. De aceea, dacă vrem
cu adevărat să obţinem o stare de clarviziune spirituală, se recomandă să menţinem o
stare specifică de vid mental, pentru a putea permite astfel derularea şi conştientizarea
propriu-zisă a procesului autentic de clarviziune spirituală. Adeseori, la început,
senzaţiile de natură subtilă care apar nu pot fi controlate perfect. Imediat ce începem
să „vedem" o aură sau un chip diferit suprapus peste chipul obişnuit al persoanei pe
care o privim, aceste fenomene de percepţie subtilă declanşează în noi cel mai adesea
o mare bucurie, însoţită de tendinţa spontană de a ne gândi cu entuziasm la faptul că
vedem acele aspecte neobişnuite. Astfel, noi începem să fim cât mai atenţi la ele. Prin
aceasta mentalul începe să îşi desfăşoare activitatea sa obişnuită. Însă, tocmai din
acest motiv, noi constatăm imediat după aceea că percepţia de natură subtilă s-a
estompat sau că a dispărut complet. Acest fenomen perturbator se datorează reacţiei
care a apărut anterior în mentalul nostru. Imaginile fascinante de natură subtilă apărute
în câmpul conştiinţei noastre ne-au trezit brusc interesul, generând uimire sau teamă,
sau orice alt sentiment, dar aceste emoţii intense şi conştientizări ne-au plasat
inevitabil, din nou, sub incidenţa sferei mentale. Deoarece mentalul obişnuit este, prin
însăşi natura sa, orb la senzaţiile de natură subtilă, este firesc şi logic să „pierdem"
percepţiile aurice o dată ce incidenţa acestuia redevine foarte puternică. Tocmai din
acest motiv, percepţia noastră subtilă se va menţine atât timp cât mentalul nostru va fi
controlat astfel încât să nu reacţioneze în mod perturbator. Prin urmare, o dată ce
procesul percepţiei subtile s-a declanşat, el va continua atât timp cât noi nu vom
reacţiona mental, dar se va estompa şi chiar va înceta la primul gând puternic care
apare în mentalul nostru.
EXERCIŢIU DE PERCEPERE A FELULUI ÎN CARE POLARITATEA
ENERGETICĂ YIN [(-), RECEPTIV, LUNAR] A OCHIULUI STÂNG ŞI
POLARITATEA ENERGETICĂ YANG [(+), EMISIV, SOLAR] A OCHIULUI
DREPT INFLUENŢEAZĂ
PROCESUL CLARVIZIUNII SPIRITUALE
Exerciţiul următor ne permite să sesizăm felul în care este influenţată percepţia la
nivel astral, de către polaritatea energetică subtilă corespunzătoare fiecăruia dintre cei
doi ochi.
Ne aşezăm în faţa colegului nostru şi realizăm toate fazele pregătitoare specifice
tehnicilor de dinamizare a celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, etape care au fost
prezentate pe larg cu ocazia expunerii metodelor precedente. Putem realiza acest
exerciţiu, de asemenea, şi de unul singur, dar în acest caz este necesar să ne aşezăm în
faţa unei oglinzi. După ce am realizat faza de relaxare şi de interiorizare, îi consacrăm
lui Dumnezeu, în mod necondiţionat, fructele acestei tehnici. Apoi, în cazul în care ne
aflăm în faţa unui coleg, deschidem ochii şi privim fix ochiul drept al colegului nostru
care, la rândul său, îşi va orienta privirea către ochiul nostru drept. Începem apoi să
realizăm procesul de obţinere a stării de clarviziune spirituală ce cuprinde cele trei
atitudini lăuntrice care sunt fundamentale în cazul acestor tehnici: 1) starea de
nemişcare corporală cât mai completă, însoţită de o focalizare a privirii, realizată de
această dată la nivelul ochiului drept; 2) conştiinţa stării propriu-zise de clarviziune
spirituală şi 3) percepţia profund empatică a celuilalt, realizată de la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA. Continuăm această tehnică timp de minim 7 minute, apoi
închidem ochii şi facem o scurtă pauză. Frecăm între ele palmele, timp de aproximativ
un minut, după care regenerăm şi energizăm ochii prin intermediul fluidelor
biomagnetice provenind de la nivelul palmelor care vor fi plasate deasupra pleoapelor
închise.
Deschidem apoi ochii şi începem să privim de această dată spre ochiul stâng al
colegului nostru, care îşi va focaliza la rândul său privirea asupra ochiului nostru
stâng. Realizăm din nou exerciţiul, cu toate fazele sale specifice trezirii stării de
clarviziune spirituală, timp de încă 7 minute. Închidem apoi ochii şi ne concentrăm
asupra transferului de bioenergie realizat prin intermediul palmelor aşezate deasupra
pleoapelor închise (după ce în prealabil am frecat palmele între ele timp de
aproximativ un minut).
Tehnica se realizează în mod similar şi în cazul în care o realizăm de unul singur, în
faţa oglinzii, cu excepţia faptului că în acest caz ne vom focaliza, pe rând, asupra
imaginii ochilor noştri, aşa cum este ea reflectată în oglindă. Acest exerciţiu foarte
simplu ne va revela faptul că imaginile de natură subtilă percepute de către noi sunt
cel mai adesea diferite, în funcţie de ochiul asupra căruia ne concentrăm. Astfel, vom
sesiza faptul că, în funcţie de polaritatea YIN (-) sau YANG (+) care este asociată
ochiului stâng (-) sau ochiului drept (+), noi vom percepe imagini diferite sau chiar
chipuri din existenţe anterioare, aflate fiecare într-o corespondenţă precisă cu energia
de tip YIN (-) sau YANG (+).'
O TEHNICĂ SPIRITUALĂ EFICIENTĂ CARE FACE POSIBILĂ
TRANSCENDEREA MENTALULUI ŞI PERMITE O TREZIRE GRADATĂ,
PROFUNDĂ
A SUFLETULUI
Prezentăm în continuare o altă tehnică spirituală cu efecte excepţionale în ceea ce
priveşte dinamizarea lui AJNA CHAKRA şi transcenderea mentalului, stări care se
obţin în paralel cu trezirea şi înflorirea profundă a sufletului.
Unii dintre noi ne putem întreba ce anume ne mai împiedică, în acest moment, să fim
o fiinţă umană care este înzestrată cu capacităţi de clarviziune spirituală. Unul dintre
răspunsurile pe care am avea tendinţa să ni-l dăm nouă înşine ar fi că nu am realizat
încă un antrenament suficient în această direcţie şi că AJNA CHAKRA împreună cu
structurile perceptive, subtile corespunzătoare nu sunt deocamdată suficient de
dezvoltate. Totuşi, pe de altă parte, faptul că în anumite situaţii excepţionale trăim
străfulgerări inspiratorii în cadrul cărora survin percepţii extrasenzoriale şi ne apar
chiar viziuni iluminatorii demonstrează faptul că „organul" viziunii noastre subtile
funcţionează deja şi este trezit. În realitate, barierele care ni se pun în calea menţinerii
constante şi a exercitării la voinţă a unei astfel de realizări spirituale provin de la
însuşi mentalul nostru raţional. Tehnica iniţiatică pe care o vom prezenta în continuare
a fost revelată de către marii yoghini tocmai pentru a ne ajuta să înlăturăm cu uşurinţă
îngrădirile şi limitările închistatoare ale mentalului conştient. Şi în cazul acestui
exerciţiu este necesar să realizăm tehnica împreună cu un coleg care deja a primit şi el
iniţierea în această modalitate excepţională de transcendere a mentalului şi care
totodată face posibilă trezirea amplă şi profundă a sufletului.
Ne aşezăm în postură de meditaţie, unul în faţa celuilalt, având grijă să ne menţinem
trunchiul drept. Distanţa între noi este corectă dacă ţinând mâna întinsă putem atinge
cu vârful degetelor nasul persoanei din faţa noastră.
Închidem ochii, ne interiorizăm profund şi ne relaxăm la nivel fizic, psihic şi mental.
În continuare, îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod necondiţionat, fructele acestei
tehnici. Începem respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui, conştientizăm
dinamizarea conexă în plan eteric la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA şi realizăm
apoi unificarea energetică la nivel eteric între VISHUDDHA CHAKRA şi AJNA
CHAKRA. Pătrundem apoi, timp de aproximativ 7 minute, în spaţiul subtil
AKASHA-ic, de culoare indigo (CID AKASHA), aplicând pentru aceasta elementele
ezoterice care au fost oferite în cadrul tehnicii de pătrundere în spaţiul spiralat al
conştiinţei, tehnică ce a fost prezentată anterior (An 10, C 15).
În continuare, deschidem ochii şi realizăm cele trei faze ale procesului menit să ne
dezvolte starea de clarviziune spirituală: 1) centrarea la nivelul lui AJNA CHAKRA,
ce va fi asociată cu starea de totală nemişcare trupească; 2) starea propriu-zisă de
clarviziune spirituală prin intermediul „focalizării globale" şi 3) percepţia profund
empatică a celuilalt, pornind de la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA.
Apoi urmărim să asimilăm energetic, auric şi global, printr-un proces de identificare
yoghină, SAMYAMA, fiinţa umană care se află în faţa noastră, integrând-o în noi ca
şi cum am cuprinde-o complet cu iubire în inima noastră (ANAHATA CHAKRA). În
continuare, unu) dintre noi va rosti
cuvântul „DA" urmărind totodată să trăiască o stare de dăruire şi de acceptare totală a
celuilalt, iar celălalt, la rândul său, îi va răspunde în acelaşi mod, rostind cu o atitudine
sinceră, plină de dăruire, cuvântul „DA". Continuăm să realizăm acest dialog, care nu
este deloc raţional (deoarece nu vehiculează concepte sau informaţii care sunt expuse
în mod logic), ci exclusiv afectiv, rostind pe rând, de cât mai multe ori, cuvântul
„DA", într-o stare de dăruire şi de acceptare plină de iubire a celuilalt, trăire care
devine din ce în ce mai profundă. Uneori ea devine atât de intensă şi se expansionează
extatic, încât cei doi se simt cuprinşi de o efuziune afectivă purificatoare ce poate
induce veritabile revelaţii. Acest exerciţiu, chiar dacă ar putea părea banal pentru cei
superficiali sau sceptici, ori pentru cei lipsiţi de o deschidere sufletească autentică, are
în realitate valenţe foarte profunde, căci el vizează în primul rând trezirea şi înflorirea
sufletului nostru. Orice stare de contracţie lăuntrică, orice închidere afectivă va putea
fi sesizată atât de către noi înşine, cât şi de către celălalt, deoarece în acest caz
cuvântul „DA", pe care ar fi trebuit să-l rostim din toată inima, va suna fals, anemic
sau, dimpotrivă, emfatic şi lipsit de căldura iubirii. Dacă însă vom încărca din ce în ce
mai mult cu semnificaţii profund spirituale şi afective cuvântul „DA" pe care îl vom
rosti cu sinceritate, din inimă, vom sesiza o deschidere sufletească mereu mai amplă şi
o trăire empatică profundă care tinde să devină o veritabilă identificare spirituală
(SAMYAMA) cu celălalt. Cuvântul „DA" trebuie să pornească atunci din inimă sau,
cu alte cuvinte, trebuie să fie rostit din suflet. De asemenea, este necesar să sesizăm, o
dată cu fiecare nouă rostire, o şi mai mare deschidere aurică faţă de colegul din faţa
noastră, până când vom constata că s-a produs, într-un mod miraculos, o acceptare
totală şi plină de iubire a celeilalte persoane. Ajunşi în această fază, vom continua să
pronunţăm cuvântul „DA", care va avea de această dată semnificaţia mult mai
profundă a unei acceptări şi îmbrăţişări a lumii întregi, prin intermediul fiinţei umane
ce este profund transfigurată şi care se află în faţa noastră. Prin urmare, în această
nouă etapă deschiderea noastră capătă dimensiunile extatice ale unui gest cosmic.
Putem continua exerciţiul oricât de mult dorim, chiar ore în şir. Starea de fascinaţie şi
de entuziasm care devine din ce în ce mai intens faţă de revelaţia unei stări inefabile
de iubire atotcuprinzătoare, universală, ne va face (mai ales atunci) să nu mai simţim
în nici un fel oboseala sau inerţia.
În final, frecăm mâinile între ele timp de minim 1 minut şi, ţinând ochii închişi,
plasăm palmele deasupra pleoapelor, sesizând transferul energetic subtil realizat la
nivelul ochilor prin intermediul fluidelor biomagnetice curative emanate de către
mâini.
Realizând această tehnică pe rând, cu mai mulţi practicanţi yoghini care au primit deja
iniţierea în această tehnică iniţiatică de deschidere a celui de-al treilea ochi (AJNA
CHAKRA) şi a sufletului, vom constata atunci (prin experienţă directă) că unii dintre
aceştia se menţin încă în stări de superficialitate sau de egoism şi din această cauză ei
nu fac altceva decât să emită într-un mod mecanic un „DA", care semnifică mai
degrabă „NU" şi în care putem intui spontan toate temerile, rigidităţile sau orgoliile
care persistă în ei.
Este extrem de important pentru eficienţa acestei tehnici să ne consacrăm în mod total,
cu întreaga noastră fiinţă, realizării sale corecte. Astfel, vom constata că după numai
câteva minute, datorită stării de transfigurare şi emoţiei profund spirituale care apare,
abia dacă vom mai fi capabili
să emitem vreun sunet. Totodată, cuvintele ne vor părea că vin de undeva de foarte
departe, din adâncul sufletului nostru, astfel încât simpla rostire a cuvântului „DA" ne
va genera un sentiment indescriptibil de revelare şi de conştientizare a propriilor
noastre adevăruri profunde, a sufletului şi chiar a esenţei noastre divine, Sinele
Suprem Nemuritor (ATMAN).
TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE INTENSĂ ŞI DE
CONŞTIENTIZARE A CORPULUI ETERIC (VITAL) CE SE REALIZEAZĂ
PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL CARE ESTE
EXERCITATĂ DE LA
NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA TEHNICA NR.
1: PERCEPEREA LUCIDĂ ŞI GLOBALĂ A STRUCTURII ETERICE
CARE ESTE PLENAR DINAMIZATĂ
Ne aşezăm în prealabil într-o postură de meditaţie, având grijă să păstrăm în
permanenţă spatele perfect drept. Ochii vor rămâne închişi pe întreaga durată a
realizării acestei tehnici. Realizăm o relaxare cât mai completă şi profundă a corpului
fizic, urmată de o deconectare adecvată la nivel psihic şi mental, însoţită de o
interiorizare cât mai profundă. Apoi li consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi
necondiţionat, toate fructele acestei tehnici spirituale.
În continuare, aducem palmele în dreptul pieptului, exact ca în cazul realizării posturii
PRARTHANASANA, şi frecăm cât mai viguros mâinile între ele timp de aproximativ
1 minut, după care, timp de încă 1 minut, rămânem complet nemişcaţi, cu palmele
orientate în sus. Este de preferat ca mâinile să rămână în aer, fără a se sprijini de
genunchi sau de vreun obiect. Conştientizăm atunci starea de energizare specifică ce
se traduce printr-o vibraţie intensă care apare la nivelul palmelor, expresie a
supradinamizării în această zonă a structurii subtile eterice. Ne îndreptăm apoi atenţia
asupra zonei din mijlocul frunţii şi devenim cât mai conştienţi de vibraţiile subtile
eterice, similare cu cele de la nivelul palmelor, care se nasc şi se amplifică la nivelul
lui AJNA CHAKRA prin intermediul acestei conştientizări şi a focalizării mentale. În
continuare, vom realiza în mod suplimentar respiraţia cu frecare a aerului în zona
laringelui, care va determina o energizare din ce în ce mai intensă în plan eteric la
nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA şi care va amplifica astfel şi mai mult, prin
sublimările specifice care apar, graţie elanului nostru interior, energizarea lui AJNA
CHAKRA,
Palmele trebuie să fie ţinute perfect întinse, dar totodată vom urmări ca ele să fie cât
mai bine relaxate pentru a permite astfel energiei subtile să intre şi să se manifeste
liber în şi prin ele. Începem apoi să ne masăm lent corpul fizic, urmărind linia unui
meridian sau a unui NADI al cărui traseu îl cunoaştem deja foarte bine. Pentru a
realiza cât mai corect aceasta, se recomandă să rămânem complet nemişcaţi şi să
conştientizăm în prealabil amorsarea unor vibraţii de natură eterică în meridianul sau
în NADI-ul pe care urmează să îl masăm. Realizarea acestui masaj se va face cu
partea superioară a palmei sau, cu alte cuvinte, cu zona care este situată exact sub
încheieturile degetelor (vezi Fig. 1). Urmărim să percepem fluxul natural al energiei
subtile specifice acelui traseu energetic şi, în special, vibraţia sa eterică ce se amplifică
din ce în ce mai mult de-a lungul NADI-ului asupra căruia ne-am focalizat mental.
Astfel, vom unifica energetic sau, altfel spus, vom conexa în mod inefabil vibraţiile
generate în sfera eterică în acel canal subtil
(NADI) cu vibraţiile eterice care există la nivelul lui AJNA CHAKRA, care sunt mai
rafinate, dar care aparţin totuşi aceluiaşi spectru energetic al lumii eterice. În mod
suplimentar, fenomenul unificării energetice dintre fluidele subtile care circulă prin
NADI-uri şi prin centrul de forţă AJNA CHAKRA va fi potenţat de realizarea
respiraţiei cu frecare a aerului în zona laringelui pe care o vom realiza în continuare şi
în această etapă a tehnicii. Urmărim apoi, printr-o sui-generis investigaţie lăuntrică, să
reperăm pe cât posibil, cât mai clar traseul complet al meridianului sau al NADI-ului,
pentru a conştientiza în felul acesta vibraţiile eterice şi circulaţia energiei subtile
(specifice) care se manifestă şi dincolo de zona pe care am masat-o efectiv. = VA
URMA=
An 15 C 4
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE
INTENSĂ ŞI DE CONŞTIENTIZARE A CORPULUI ETERIC (VITAL) CE SE
REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL
CARE ESTE EXERCITATĂ DE LA NIVELUL CENTRULUI
SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA
TEHNICA NR. 1: PERCEPEREA LUCIDĂ ŞI GLOBALĂ A STRUCTURII
ETERICE
CARE ESTE PLENAR DINAMIZATĂ
(continuare la cursul nr. 3, An 15)
În continuare, deplasăm în mod conştient fluxul energiei eterice prin respectivul
meridian sau canal subtil, NADI. Această aptitudine foarte importantă din punct de
vedere spiritual, de trezire şi direcţionare conştientă, controlată a dinamismului
energetic interior poate fi dezvoltată prin antrenament specific până când vom atinge
cu adevărat stadiul măiestriei. Pentru aceasta, este necesar să procedăm într-un mod
asemănător fiinţei umane care are un muşchi atrofiat, în urma neutilizării sale, şi care
muşchi este pus din nou în funcţiune atât printr-o exersare constantă, cât şi printr-o
priză adecvată de conştiinţă, care este exercitată asupra lui. Procesul subtil care trebuie
să fie amorsat de fiecare dată când intenţionăm să realizăm procese intense de
transmutare care vor fi urmate de sublimarea conştientă a energiilor subtile rezultante
în propria noastră fiinţă este oarecum similar contracţiilor musculare intestinale care
au loc la nivelul corpului fizic şi care deplasează bolul alimentar prin tractul digestiv.
Această sui-generis „musculatură eterică" se contractă atunci rapid, „împingând" într-
un anume fel energia subtilă de-a lungul unui NADI sau al unui meridian de
acupunctură, într-un mod care, analogic vorbind, este asemănător felului în care
presăm de jos în
sus, un tub de pastă de dinţi pentru a face să iasă afară, treptat, tot conţinutul acestuia.
În acest caz, noi „împingem" energia subtilă prin intermediul concentrării mentale şi
tot mintea este aceea care intensifică acest flux energetic şi face să survină un anumit
fenomen de rezonanţă între NADI-ul care este astfel dinamizat din microcosmosul
fiinţei noastre şi macrocanalul energetic corespunzător (MAHANADI) din realitatea
eterică macrocosmică. Concomitent cu acest dinamism energetic ce devine treptat o
veritabilă efervescenţă interioară pe fondul căreia diferite stări lăuntrice spirituale
(cum ar fi iubirea sau dorul de Dumnezeu) pot atinge intensităţi copleşitoare (ce se
manifestă cu o intensitate colosală o dată cu trezirea energiei fundamentale
KUNDALINI), este posibil să survină şi anumite senzaţii sau percepţii subtile
luminoase care sunt corespunzătoare vibraţiilor eterice ce se manifestă în respectivele
NADI-uri, dar care sunt expresia unor dinamizări energetice ce există într-un spectru
mai elevat, care aparţine universului astral. În cazul în care dinamizăm în sfera subtilă
un NADI sau un meridian care nu trece numai prin axul central al fiinţei, vom realiza
de fiecare dată acest ansamblu de operări subtile profund energizante în sfera eterică
(masaj specific, focalizare mentală, unificare energetică cu energiile specifice care se
află la nivelul lui AJNA CHAKRA, ascensionarea şi sublimarea energiei), şi vom
acţiona atunci în mod simetric, mai întâi asupra meridianului care există în partea
stângă a fiinţei noastre (corespunzător energiilor subtile de tip lunar, feminin, YIN (-))
şi apoi vom acţiona asupra aceluia care este situat în partea dreaptă
(corespunzător energiilor de tip solar, masculin, YANG (+)). În final, după ce am
realizat astfel de energizări prin dinamizare eterică asupra mai multor NADI-uri sau
meridiane energetice, devenim conştienţi de vibraţia subtilă eterică ce survine
simultan la nivelul tuturor NADI-urilor sau meridianelor de acupunctură pe care le-am
energizat prin acest tip de masaj. Realizăm în felul acesta o priză de conştiinţă globală
asupra întregului dinamism vibratoriu eteric din NADI-urile care sunt astfel energizate
şi unificăm apoi în mod subtil toate aceste structuri (subtile) cu vibraţia subtilă,
eterică, rafinată ce este simţită de noi şi conştientizată la nivelul centrului subtil de
forţă AJNA CHAKRA. Procesul de expansiune şi de intrare în stare de efervescenţă a
corpului eteric va fi susţinut în permanenţă şi prin respiraţia cu frecare a aerului în
zona laringelui. Procedând astfel, devenim conştienţi în mod global de corpul nostru
eteric care „freamătă" în acest caz de viaţă şi de potenţialităţi spirituale sublime. Cu
alte cuvinte, noi devenim conştienţi de întregul nostru înveliş energetic, vibratoriu
care este din plin dinamizat atât datorită procesului subtil de focalizare mentală, cât şi
prin declanşarea unor procese de rezonanţă. Tot atunci se declanşează unele procese
de inducţie şi de transmutare a unor potenţialităţi care există în structura noastră fizică.
Ele sunt urmate de sublimarea energiilor subtile care se declanşează atunci în fiinţa
noastră şi totodată rezultă o elevare a frecvenţei de vibraţie a acestora (a energiilor
respective) pe măsură ce sublimarea se realizează de la centrii subtili de forţă
(CHAKRA-ele) inferiori către cei superiori
(CHAKRA-ele).
Vom urmări atunci să percepem cu o mare luciditate întregul spectru de vibraţii
energetice care se manifestă cu intensitate atât în interiorul corpului fizic, cât şi în
jurul acestuia. Lăsăm astfel întreaga noastră percepţie subtilă să se dizolve (dar într-un
mod conştient), cât mai complet, şi urmărim ca ea să fie „absorbită" total (ca într-un
joc fascinant), în această manifestare vibratorie de natură eterică ce va fi din ce în ce
mai intensă pe măsură ce vom realiza acest exerciţiu. Aceasta va atrage totodată după
sine şi o creştere proporţională a vitalităţii noastre, care se va obiectiva în universul
nostru lăuntric printr-o forţă uimitoare şi printr-o eficienţă spirituală mult mărită.
Atunci când percepţiile noastre ajung în mod spontan să fie focalizate aproape în
exclusivitate asupra structurii noastre eterice, pentru a simţi cu o mare încântare şi
chiar cu nesaţ nenumărate manifestări vibratorii de natură eterică, aceasta înseamnă că
ne-am transferat într-o foarte mare măsură conştiinţa, de la percepţia corpului fizic în
sfera specifică ce face posibilă percepţia corpului eteric, După ce vom practica în mod
constant, zilnic, timp de câteva săptămâni această tehnică fundamentală, vom fi
capabili să ne focalizăm direct şi rapid asupra structurii eterice globale, fără a mai fi
necesar să energizăm în prealabil prin masaj un anumit meridian sau NADI.
TEHNICA NR. 2: PERCEPEREA ETERULUI CEL SUBTIL FUNDAMENTAL
AL
VIEŢII
Repetăm pe rând absolut toate fazele care au fost descrise pe larg în cadrul Tehnicii
nr. 1, ajungând astfel la percepţia lucidă şi globală a corpului nostru eteric
supradinamizat. Rămânem într-o imobilitate fizică absolută timp de minim 7 minute,
pentru a sesiza astfel, plini de încântare şi de forţă, amplificarea şi rafinarea continuă a
vibraţiei existente în interiorul propriului nostru corp eteric. În continuare, prin forţa
concentrării mentale şi printr-o focalizare constantă a atenţiei, urmărim să distingem
în această vibraţie eterică globală, unde anume se află, în mod precis, izvorul energiei
noastre vitale, forţa vitală PRANA-ică esenţială sau, cu alte cuvinte, acel principiu
vital fundamental care menţine în viaţă, clipă de clipă, corpul nostru fizic şi care ne
conferă energia subtilă primară necesară pentru orice proces creator.
Sfaturi şi recomandări
* Chiar dacă întregul nostru corp eteric reprezintă, la modul general vorbind, sediul
energiei subtile, PRANA, care, după cum ştim, este energia de bază a vieţii, există un
anumit strat specific al învelişului eteric care se află în strânsă legătură cu Viaţa.
Această Viaţă poate fi privită ca ceva tainic, miraculos şi divin care susţine fără
încetare orice proces biologic. Acest „ceva" a fost denumit de către iniţiaţi „eterul
vieţii". În mod tradiţional, dintre cele 7 straturi constitutive ale corpului eteric, tradiţia
yoghină milenară distinge patru straturi eterice, care au anumite funcţii energetice mai
importante în metabolismul subtil al fiinţei noastre. Acestea sunt denumite: „eterul
vieţii", „eterul chimic", „eterul luminos" şi „eterul căldurii".
Pentru a avea o înţelegere cât mai exactă a felului în care este constituită aura noastră
eterică (bioenergetică), trebuie să precizăm că în realitate" cuvintele „înveliş" sau
„corp" nu sunt întru totul adecvate şi ar putea să ne inducă în eroare, deoarece aceste
eteruri subtile (care sunt dispuse în straturi specifice) nu sunt suprapuse în mod strict
unul peste altul întocmai aşa cum sunt dispuse, de exemplu, în straturi succesive
frunzele unei verze sau foile de ceapă. Ar fi mult mai corect să
spunem că ele se impregnează şi difuzează subtil unele în celelalte, datorită
interferenţelor aurice care se stabilesc între diferitele tipuri de energii subtile eterice
care sunt complementare, într-un mod care, analogic vorbind, este asemănător aceluia
în care apa îmbibă un burete.
Cele patru eteruri subtile la care ne vom referi în continuare pot fi ordonate în două
grupe principale care conţin, la rândul lor, câte două substraturi eterice. Din punctul de
vedere al spectrului de frecvenţe de vibraţie care le caracterizează, „eterul vieţii" şi
„eterul chimic" sunt considerate ca fiind nişte eteruri inferioare, în timp ce_ „eterul
luminos" şi „eterul căldurii" sunt considerate ca fiind nişte eteruri superioare. În cazul
fiinţei umane obişnuite, cele două substraturi eterice superioare („eterul luminos" şi
„eterul căldurii") nu sunt foarte dezvoltate şi tocmai de aceea, în procesul
transformării lor spirituale, yoghinii urmăresc să-şi trezească şi să-şi dinamizeze în
special aceste două categorii superioare de vibraţii eterice.
Pe de altă parte, forţa eterică vitală („eterul vieţii") reprezintă o forţă subtilă divină
care este considerată a fi foarte preţioasă în armonia structurilor fiinţei noastre. Este
ştiut faptul că, în pofida dezvoltării cercetărilor ştiinţifice actuale în domeniul
biologiei, în nici un laborator din lume nu s-a putut sintetiza vreodată nici măcar un
singur organism viu. Forţa eterică a vieţii este de fapt expresia directă a Forţei şi a
Graţiei lui Dumnezeu, care face posibil miracolul vieţii în orice fiinţă. De aceea,
focalizarea asupra eterului subtil al vieţii are o semnificaţie profund spirituală şi ea ne
conduce treptat către revelarea sursei primare, divine, a acestei energii, care este
Sinele Suprem Nemuritor
(ATMAN).
Savoarea rafinată şi extazul inefabil care ne cuprinde întreaga noastră fiinţă atunci
când ne concentrăm intens asupra acestui eter subtil nu pot fi descrise în cuvinte.
Eterul subtil al vieţii este, prin urmare, un principiu divin universal şi tocmai de aceea,
atunci când ne raportăm (prin declanşarea unui anumit proces de rezonanţă) la sursa
macrocosmică a acestor energii subtile, vom simţi ca prin minune un tonus vital
excepţional care va reverbera profund atât în corpul nostru fizic, cât şi în toate
structurile noastre subtile. Dacă, pe măsură ce aprofundăm şi rafinăm senzaţiile subtile
care sunt specifice vibraţiilor eterice, vom urmări să găsim în adâncul fiinţei noastre
sursa ultimă a acestei energii misterioase, conştiinţa noastră obişnuită va fi proiectată
către Conştiinţa Supremă a Sinelui Nemuritor (ATMAN). Această fascinantă
investigaţie lăuntrică fundamentală, menită să ne conducă spre sursa ultimă a acestor
energii eterice, reprezintă ea însăşi o importantă tehnică spirituală care va genera
totodată, treptat, veritabile treziri ale capacităţilor paranormale, cum ar fi o vitalitate
excepţională şi apariţia unor stări elevate de clarviziune.
* Se recomandă să repetăm această tehnică în diferite momente ale zilei, în special
dimineaţa şi seara, pentru a resimţi astfel cât mai clar diferenţele cantitative şi
calitative care apar atât în ceea ce priveşte energia vitală, cât şi priza de conştiinţă
asupra acestei energii eterice. Prin practică vom descoperi totodată modul în care acest
fluid subtil al vieţii poate fi amplificat cu uşurinţă, chiar uimitor de mult, în fiinţa
noastră.
Datorită efectelor sale profund regeneratoare, această tehnică specială se recomandă să
fie utilizată mai ales atunci când ne simţim devitalizaţi şi obosiţi sau atunci când
trebuie să depunem un efort intens şi de lungă durată. De asemenea, se
recomandă ca ea să fie practicată cu tenacitate în cazul în care intenţionăm să reducem
numărul orelor de somn.
* Chiar dacă în această fază a antrenamentului nostru spiritual poate părea prematur să
consacrăm perioade îndelungate de timp în scopul discernerii cu claritate a celor patru
tipuri de energie eterică, este bine să păstrăm totuşi cât mai distinct în minte (mai ales
atunci când practicăm această tehnică), noţiunile esenţiale care au fost expuse aici
referitoare la existenţa celor patru forme distincte de eteruri subtile.
* Este demn de remarcat faptul că, adeseori, noi suntem totuşi în stare să percepem
anumite aspecte sau fenomene foarte rafinate şi enigmatice pe care mintea noastră este
însă incapabilă să le înţeleagă şi să le traducă în concepte strict logice. Există în
general tendinţa de a ignora percepţiile pentru care noi nu avem deocamdată o
explicaţie clară şi logică sau în cazul cărora nu există o reprezentare conştientă a lor,
mai ales atunci când senzaţiile de natură subtilă sunt destul de vagi (aşa cum ele ne
apar mai ales la începutul realizării acestor tehnici). În legătură cu acest subiect, există
şi o observaţie de natură antropologică foarte semnificativă. Cercetătorii antropologi
au prezentat filme indigenilor din Africa de Sud, care trăiau doar în junglă, fiind
complet izolaţi de civilizaţie. Într-una dintre aceste proiecţii cinematografice era
filmat un pătrat asemănător cadrului gol al unei ferestre, care se rotea în jurul propriei
sale axe. Aceşti oameni, care trăiseră într-un anumit mediu cultural şi social în care
asemenea structuri erau practic inexistente, pur şi simplu nu au fost capabili (nici unul
dintre ei) să vadă imaginea completă a pătratului respectiv. Uitându-se la pătratul care
se afla în rotaţie, ei vedeau cu toţii doar nişte linii în mişcare, neavând (nici unul dintre
ei) capacitatea de a privi în ansamblu, sau, altfel spus, global, rotaţia acelui pătrat.
Explicaţia acestui fenomen, care la prima vedere pare incredibil şi care este aproape
de neînţeles pentru un om obişnuit, se bazează pe faptul că mentalul lor nu fusese
niciodată familiarizat cu structura şi conceptul de pătrat în mişcare. Acest ansamblu al
realităţii în care trăim cu toţii şi pe care îl recunoaştem datorită faptului că mentalul
nostru a fost capabil să-l asimileze cândva, în sfera sa, se numeşte la ora actuală în
psihologie „realitate consensuală".
Un fenomen oarecum similar se produce şi în situaţia în care o fiinţă umană se
străduieşte să devină clarvăzătoare. Ea va ignora la început o mulţime de percepţii
subtile care sunt importante, precum şi diferite detalii din lumile subtile, pur şi simplu
datorită faptului că în mintea sa nu există acele elemente sau structuri de bază care ar
putea fi apoi integrate şi folosite într-un mod coerent în vederea înţelegerii acelor
fenomene de natură subtilă tainică, ce sunt deocamdată neobişnuite pentru ea. Chiar şi
în situaţia în care un anumit aspect sau fenomen (apare şi apoi) intră în câmpul nostru
de percepţie subtilă şi se află efectiv sub incidenţa organelor noastre senzoriale astrale
sau eterice, noi nu îl putem asocia sau pune într-un raport de semnificaţie logică cu
nici unul dintre modelele mentale coerente ce sunt cunoscute şi acceptate de noi până
atunci. Dacă toate aceste aspecte nu au fost deja integrate în aşa-numitul „bagaj de
cunoştinţe" de care dispunem, noi nu vom ajunge, pur şi simplu, să ie remarcăm.
Tocmai din acest motiv, este foarte important să avem o minte „deschisă" către orice
fenomen benefic de natură subtilă, căci altfel nu vom face decât să procedăm precum
struţul care, băgându-şi capul în nisip, refuză cu încăpăţânare, în sfera percepţiei sale
înguste, acea
realitate înconjurătoare pe care el o consideră la un moment dat ca fiind ostilă sau de
neînţeles şi care, prin urmare, pentru el este imposibilă.
În plus, o anumită cunoaştere a „geografiei" ezoterice a tărâmurilor subtile, precum şi
a principiilor şi fenomenelor fundamentale ce guvernează lumile eterice şi astrale, ne
poate fi de un mare folos pentru „deschiderea", aprofundarea, înţelegerea şi integrarea
conştientă a percepţiilor noastre de natură subtilă.
= VA URMA =
An 15 C 5
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE INTENSĂ ŞI DE
CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC (VITAL) CE SE
REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL
CARE ESTE EXERCITATĂ
DE LA NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 4, An 15) TEHNICA NR. 3: EXPLORAREA
DIFERITELOR CALITĂŢI CARE SUNT
SPECIFICE STRUCTURII NOASTRE ETERICE
Repetăm pe rând toate etapele care au fost descrise în cadrul tehnicii nr. 1 şi devenim
conştienţi la modul global de întregul nostru corp eteric care este plenar dinamizat.
Rămânem în continuare total nemişcaţi, urmărind să discernem cât mai clar cu putinţă
diferitele calităţi şi caracteristici de bază specifice structurii noastre eterice.
Ne vom focaliza apoi în mod distinct asupra diferitelor substraturi ale corpului nostru
eteric, pentru a compara astfel diferenţele de frecvenţă, de modulare vibratorie şi de
amplitudine care există între aceste zone. Dacă, de exemplu, am reuşit să percepem în
mod distinct acea formă specifică de eter denumită „eterul vieţii", urmărim să sesizăm
apoi în ce măsură acest fluid subtil poate fi resimţit în fiecare parte a corpului nostru
eteric. Iniţial vom compara senzaţiile resimţite în picioare şi braţe cu cele resimţite în
zona trunchiului. Vom remarca apoi modul în care vibraţia eterică din zona capului
diferă de vibraţia eterică din zona trunchiului. Proiectându-ne percepţia subtilă eterică
în interiorul corpului fizic, prin intermediul fenomenului parapsihologic al
autoscopiei, vom conştientiza în continuare vibraţia eterică de la nivelul fiecărui
organ, pentru a remarca astfel diferenţele evidente de intensitate a fluxului subtil
energetic şi de frecvenţă vibratorie care apar între aceste organe. Astfel, în cazul în
care nu există încă o dinamizare armonioasă a
întregii noastre structuri eterice, vom constata că unele organe aproape că debordează
de energie, fiind ca nişte veritabili centri subtili de forţă radianţi, în timp ce în altele se
poate simţi în mod acut o carenţă de forţă vitală ce prefigurează chiar apariţia bolii.
În mod tradiţional, ficatul este considerat a fi organul fizic care este asociat cu zona-
focar principală a forţei vitale eterice. Tocmai din acest motiv, în multe limbi arhaice
există un raport etimologic strâns între cuvântul „ficat" şi cuvântul „viaţă". Având în
vedere această revelaţie, este necesar să acordăm o atenţie mărită energizării benefice
intense şi armonioase a ficatului.
În cazul în care încă ne mai confruntăm cu anumite afecţiuni ce ne provoacă adeseori
durere, vom urmări să ne focalizăm mult mai intens în special asupra zonelor bolnave.
Priza de conştiinţă asupra acelor regiuni ale corpului eteric, precum şi asupra
circulaţiei energetice subtile care ajunge acum să se manifeste liber şi fără obstacole
prin acele spaţii subtile „alterate" din punct de vedere auric, va produce în scurt timp o
retrezire a dinamismului vibratoriu vital la acele niveluri. În vederea însănătoşirii
acestor zone se recomandă să se aplice elementele operative iniţiatice oferite în
cadru) tehnicii nr. 1 (Perceperea lucidă şi globală a structurii eterice care este plenar
dinamizată). Prin intermediul acestei fascinante adânciri perceptive în interioritatea
structurii noastre eterice, vom avea de asemenea multe aspecte de învăţat cu privire la
modificările care survin în urma metabolismelor subtile sau, cu alte cuvinte, a
proceselor tainice de transmutare şi sublimare eterică, mai ales dacă vom realiza
această tehnică în circumstanţe diferite, de exemplu, imediat după o fuziune amoroasă
realizată cu transfigurare şi continenţă perfectă, sau la o oră după o mâncare
savuroasă.
TEHNICA NR. 4: EXPLORAREA LIMITELOR SPECIFICE ALE CORPULUI
NOSTRU ETERIC ŞI A FENOMENELOR TAINICE DE INTERFERENŢĂ
AURICĂ CE SE PRODUC LA ACEST NIVEL
Urmărim să devenim cât mai profund conştienţi de vibraţia subtilă a întregului nostru
înveliş eteric. Pentru aceasta, va fi necesar să parcurgem şi în cazul acestei tehnici, pe
rând, absolut toate etapele şi fazele specifice dinamizării şi conştientizării corpului
eteric, etape care au fost descrise pe larg în cadrul prezentării primului exerciţiu de
percepţie lucidă şi globală a corpului nostru eteric care este plenar dinamizat. În
continuare, rămânem într-o stare de totală nemişcare corporală şi urmărim să
distingem cât mai clar până unde se extinde, dincolo de limitele corpului nostru fizic
(sau, altfel spus, dincolo de zona în care corpul eteric se întrepătrunde osmotic cu
corpul fizic), această vibraţie subtilă. Vom remarca, de asemenea, care sunt diferenţele
şi care sunt asemănările dintre vibraţia subtilă eterică prezentă în interiorul corpului
fizic şi vibraţia structurii eterice aflate în exteriorul corpului nostru fizic. Continuăm
să ne focalizăm în special asupra vibraţiilor eterice din exteriorul corpului fizic şi
urmărim să sesizăm cu o cât mai mare acurateţe până unde se extind, vibrând şi
propagându-se într-un mod ondulatoriu, energiile specifice corpului nostru eteric.
Apoi, păstrând atenţia focalizată asupra acestor zone „de frontieră" ale corpului eteric,
vom conştientiza în
cât mai multe conjuncturi felul în care structura noastră eterică interacţionează într-un
mod activ cu vibraţiile eterice similare ale obiectelor sau ale fiinţelor care se află în
preajma noastră.
TEHNICA NR. 5: CONŞTIENTIZAREA CIRCUITELOR ENERGETICE
SUBTILE
CARE EXISTĂ ÎN INTERIORUL CORPULUI NOSTRU ETERIC
Devenim cât mai conştienţi de vibraţia subtilă a întregului nostru înveliş eteric. Vom
parcurge şi de această dată, pe rând, absolut toate etapele şi fazele specifice
dinamizării şi conştientizării corpului eteric, etape care au fost descrise pe larg în
cadrul prezentării primului exerciţiu de percepţie lucidă, globală a corpului nostru
eteric care este plenar dinamizat. În continuare, ne vom propune să „explorăm"
lăuntric, prin exercitarea acestei inefabile capacităţi senzoriale specifice domeniului
eteric, întregul sistem de NADI-uri care a fost revelat de tradiţia ezoterică yoghină.
Evident, având în vedere numărul foarte mare de NADI-uri existente în corpul eteric,
se recomandă să ne focalizăm în special asupra celor mai importante dintre acestea. În
această direcţie, în mod tradiţional se indică să urmărim să conştientizăm în ordine
mai întâi SUSHUMNA NADI, apoi PINGALA NADI, apoi IDA NADI şi abia după
aceea, eventual, alte NADI-uri importante. Graţie fenomenelor de rezonanţă ocultă
care apar între microcosmosul fiinţei noastre şi Macrocosmos, această tehnică ne
permite conştientizarea principalelor canale energetice, subtile care există în corpul
nostru eteric şi totodată, printr-un proces de transfigurare corespunzătoare, ea face
posibilă translaţia de la NADI-urile individuale la MAHANADI-urile care există în
Fiinţa Macrocosmică ce este considerată ca fiind trupul cel misterios al lui Dumnezeu.
Această tainică omologare, ce este urmată de punerea în perfectă stare de rezonanţă
(prin conştientizare lucidă şi transfigurare), îi permite fiinţei umane să aibă acces la o
energie benefică nesfârşită ce este atrasă în canalele subtile (NADI-uri) ale corpului
său eteric, şi care provine din canalele subtile energetice gigantice (MAHANADI-uri)
ce există în Macrocosmos.
Prin urmare, vom realiza priza de conştiinţă globală asupra corpului eteric şi, în cadrul
percepţiei atotcuprinzătoare a acestei structuri, vom urmări apoi să reperăm toate
senzaţiile mai puternice de dinamism fluidic ce sugerează prezenţa unui curent sau
unui flux energetic care are un debit constant. Urmărim să conştientizăm în
continuare, cu o acurateţe din ce în ce mai mare, calităţile specifice diferitelor tipuri de
vibraţii eterice (care sunt corespunzătoare „eterului vieţii", „eterului chimic", „eterului
luminos", „eterului căldurii") ce pot fi percepute că circulă prin aceste NADI-uri.
Totodată, vom urmări să percepem direcţiile specifice sau vectorii energetici subtili pe
care aceste canale îi creează în aura noastră eterică. Vom fi atenţi să sesizăm în primul
rând caracteristicile de tip polar fundamental, respectiv YIN (lunar, (-)), YANG (solar,
(+)) urmând ca apoi să conştientizăm însuşirile corespondente celor cinci Elemente,
TATTVA-e, fundamentale (Pământ, Apă, Foc, Aer, Eter).
Pentru a realiza o investigare interioară cât mai sistematică asupra acestui domeniu
subtil al fiinţei noastre, ne vom deplasa atenţia examinând rând pe rând fiecare parte a
corpului nostru eteric, procedând întocmai ca şi cum am realiza o fascinantă călătorie
într-o altă lume. În astfel de călătorii interioare urmăm aceeaşi succesiune ca la
relaxarea yoghină completă (mai întâi ne fixăm conştiinţa la nivelul piciorului stâng,
apoi la nivelul piciorului drept; explorăm după aceea mâna stângă, mâna
dreaptă, bazinul, abdomenul, spatele, pieptul, umerii, gâtul şi capul). Singura diferenţă
esenţială constă în faptul că de această dată atenţia nu se îndreaptă asupra corpului
fizic (muşchi, ligamente, piele etc.), ci asupra structurilor energetice care există în
sfera specifică a corpului eteric. Vom acorda o atenţie specială NADI-urilor
fundamentale: SUSHUMNA, PINGALA şi IDA. Revenim apoi la percepţia globală a
corpului eteric ce este sesizat în ansamblul său. Putem repeta chiar de mai multe ori
această secvenţă de atitudini perceptive, în care conştientizăm mai întâi NADI-urile
cele mai importante corespunzătoare fiecărei zone a corpului eteric, apoi realizăm o
viziune de ansamblu a acestei structuri subtile, după care conştientizăm din nou, cu o
şi mai mare acuitate şi luciditate, NADI-urile cele mai importante ale fiecărei zone a
corpului eteric şi apoi trecem din nou la o percepţie globală etc. Repetăm această
succesiune (NADI-uri - ansamblul corpului eteric) de cel puţin trei ori în cadrul
aceleiaşi tehnici, pentru a realiza astfel o stabilizare, rafinare şi cosmizare a senzaţiilor
subtile specifice care apare prin intermediul declanşării fenomenelor de rezonanţă cu
structurile şi canalele corespunzătoare care există în Macrocosmos.
TEHNICA NR. 6: PERCEPEREA VIBRAŢIEI SUBTILE ETERICE CARE
EXISTĂ
ÎN AFARA CORPULUI FIZIC, PRIN CONŞTIENTIZAREA
INTERACŢIUNILOR SUBTILE ETERICE PE CARE ÎN UNELE SITUAŢII
LE AVEM CU DIFERITE
STRUCTURI VII
Se recomandă să realizăm această tehnică (mai ales la început) în mijlocul naturii, de
exemplu într-o pădure. Totuşi, ea poate fi practicată şi într-o curte sau într-un loc în
care există un spaţiu verde cu iarbă, flori şi măcar unul sau doi copaci. Atunci,
suplimentar, ar fi foarte bine să avem în preajma noastră şi un animal, cum ar fi de
exemplu o pisică sau un câine.
Ne aşezăm în postură de meditaţie şi, după o scurtă relaxare şi interiorizare, îi
consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod necondiţionat, fructele acestei tehnici
spirituale. Realizăm apoi o scurtă meditaţie de integrare profundă şi plenară în
ambianţa subtilă a locului respectiv, după care urmărim să devenim conştienţi de
întregul nostru corp eteric, pe care îl putem simţi cel mai uşor întocmai ca pe o
vibraţie lăuntrică subtilă şi plăcută.
Trecem şi de această dată, pe rând, prin absolut toate etapele şi fazele specifice
dinamizării şi conştientizării corpului eteric, etape care au fost descrise pe larg în
cadrul primului exerciţiu de percepţie lucidă şi globală a corpului nostru eteric
supradinamizat. Ne concentrăm să simţim apoi din ce ce mai intens vibraţia specifică
a forţei subtile vitale ce este prezentă din abundenţă în mediul înconjurător. Prin
intermediul acestei profunde conştientizări şi deschideri lăuntrice faţă de manifestările
sale regeneratoare, vom urmări să ne impregnăm cât mai puternic cu această energie
subtilă vitală întreaga noastră fiinţă. Vom rămâne însă, mai departe, cât mai conştienţi
de vibraţia subtilă corespunzătoare energizării în plan eteric a lui AJNA CHAKRA,
menţinându-ne ferm focalizaţi asupra acestui centru de forţă.
în
Ne apropiem apoi de un copac, apoi de o floare şi urmărim să percepem, prin
identificare empatică cu fiecare dintre ele, pe rând, vibraţia lor eterică predominantă.
Nu le vom atinge însă absolut deloc (prin urmare, nu va exista un contact fizic între
noi şi copacul sau floarea respectivă), ci doar ne vom „acorda" din punct de vedere
subtil, prin rezonanţă, cu ele, de la distanţă. Continuăm să conştientizăm cât mai
profund, succesiv, calitatea specifică a vibraţiei eterice corespunzătoare fiecărei
plante, timp de minim 7 minute. (Mai ales dacă este vorba despre o plantă cu virtuţi
terapeutice, vom urmări să înţelegem prin intermediul trăirii noastre interioare
corelaţiile tainice
1-5WX

care există între însuşirile ei benefice şi particularitatea acelei vibraţii). De asemenea,

urmărim să percepem lăuntric până la ce distanţă se întinde, dincolo de limitele sale
fizice, structura ei eterică subtilă. Vom sesiza în acest caz circuitele energetice (subtil-
eterice) ale plantei, circuite care corespund direcţiilor sale predominante de creştere (şi
eventual de înflorire). Ne vom apropia mâinile la o distanţă de aproximativ 3 cm de
plantă, păstrându-ne palmele întinse dar complet relaxate. După o perioadă de minim
7
minute vom realiza aceeaşi tehnică apropiindu-ne de această dată
de o nouă plantă cu care, de asemenea, ne vom identifica empatic, în special prin
intermediul declanşării proceselor de rezonanţă la nivel vital şi afectiv. Comparăm şi
analizăm apoi, într-un mod din ce în ce mai nuanţat şi mai rafinat, calitatea şi forţa
senzaţiilor generate de vibraţia subtil-energetică a acestei plante cu cele provenind de
la planta precedentă. Ne apropiem palmele la o distanţă de aproximativ 3 cm şi de
această plantă, pentru a resimţi empatic, şi în cazul ei, calitatea şi amplitudinea
vibraţiilor subtile eterice. Această tehnică poate fi realizată într-un mod cu totul
asemănător şi pentru a percepe interacţiunile aurice în plan eteric cu anumite animale.
Sfaturi şi recomandări
* Practica tehnicii de percepere a vibraţiei eterice existente în afara corpului fizic prin
conştientizarea interacţiunilor subtile pe care le avem cu diferite structuri vii ne va
crea gradat un sentiment uimitor şi fascinant de intimitate, de comunicare inefabilă şi
directă cu natura, precum şi de integrare nemijlocită în armonia acesteia, trăire care va
putea fi resimţită după aceea foarte uşor, fie în mod spontan, fie prin forţa evocării ei
din memorie, de fiecare dată când vom privi sau ne vom apropia de un copac, de o
floare sau de un animal. Evocând cât mai profund şi obiectiv starea trăită, ne va fi cu
putinţă să percepem la voinţă acel gen de energii şi astfel, treptat, va deveni chiar
posibil să integrăm în noi înşine, la nivel subtil eteric, energia vitală benefică ce este
caracteristică acelei plante (sau animalului respectiv). De altfel, cheia esenţială a
terapiei cu animale este legată de faptul că fiecare vieţuitoare emană energii eterice
specifice, ceea ce generează în ambianţa în care ea trăieşte un câmp vital care are o
notă distinctivă. Vindecarea persoanelor bolnave se realizează atunci prin fenomene
(cel mai adesea spontane) de transfer, care sunt declanşate prin procese de rezonanţă
cu acest câmp vital benefic specific animalului respectiv. Natura însăşi ne va dezvălui
astfel cu generozitate noi şi noi taine, iar noţiunile de empatie şi de identificare vor
căpăta pentru noi multiple alte valenţe care până acum ne fuseseră ascunse.
O constatare foarte importantă, care ne conduce la unul dintre principiile
fundamentale ale dezvoltării percepţiilor subtile, se referă la faptul că de fiecare dată
când conştientizăm un anumit fenomen subtil în interiorul propriei noastre fiinţe,
acesta va putea fi resimţit apoi cu uşurinţă, printr-un gen de reverberaţie psiho-
mentală (sau oglindire subiectivă) şi în afara noastră. Acest fenomen de regăsire în
mediul înconjurător a ceea ce am revelat deja în propria fiinţă este de fapt foarte
firesc, căci el se datorează stării de rezonanţă cu o energie subtilă sau cu o anumită
forţă din Macrocosmos, caracterizată de o frecvenţă de vibraţie care acum ne este
proprie, deoarece respectiva energie a fost deja trezită, conştientizată şi asimilată
foarte bine în structura noastră aurică. De aceea, cu cât ne vom familiariza mai mult
cu vibraţiile subtile din interiorul corpului nostru eteric, cu atât ne va fi mai uşor să le
percepem, de asemenea, în nenumărate ipostaze şi situaţii, în jurul nostru. Bineînţeles,
trebuie să subliniem faptul că acest principiu nu se aplică numai în cazul percepţiilor
de la nivelul corpului eteric, ci întregii game de percepţii subtile, mergând chiar
dincolo de acestea, până la conştiinţa Sinelui Suprem, ATMAN.
= VA URMA =
An 15 C 6
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE
INTENSĂ ŞI DE CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC
(VITAL) CE SE REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE
CONTROL MENTAL CARE ESTE EXERCITATĂ DE LA NIVELUL
CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA TEHNICA NR. 6:
PERCEPEREA VIBRAŢIEI SUBTILE ETERICE CARE EXISTĂ ÎN AFARA
CORPULUI FIZIC, PRIN CONŞTIENTIZAREA INTERACŢIUNILOR
SUBTILE ETERICE PE CARE ÎN UNELE SITUAŢII LE AVEM CU
DIFERITE
STRUCTURI VII
Sfaturi şi recomandări (continuare la cursul nr. 5, An 15)
Pe de altă parte, este posibil să devenim receptivi la anumite fenomene transfizice din
interiorul fiinţei noastre abia după ce acestea au fost percepute de noi anterior ca
manifestându-se cu putere în exteriorul fiinţei noastre. În acest caz, înseamnă că
focarele energetice proprii care ar fi putut intra în rezonanţă cu energia specifică
acestor fenomene şi chiar simţurile noastre subtile (sau, cu alte cuvinte, capacităţile
noastre de percepţie a respectivelor manifestări energetice subtile macrocosmice) nu
erau încă trezite, şi a fost necesară o sursă exterioară foarte puternică de energie care a
produs apoi, prin conştientizare şi prin rezonanţă vibratorie specifică din ce în ce mai
intensă,
ecouri subtile şi dinamizări specifice în propria noastră fiinţă. Astfel, orientarea
profundă şi plenară a atenţiei noastre către realitatea exterioară este posibil să producă
uneori anumite „declicuri" revelatorii care ne pot cataliza brusc procesele de percepţie
lăuntrică a unor structuri subtile proprii pe care anterior le ignorasem total. În ultimă
instanţă, acesta este un mecanism subtil elementar pe care se bazează orice fenomen
de expansiune a conştiinţei noastre prin intermediul cunoaşterii directe (JNANA). Pe
de altă parte, nici o transformare alchimică interioară de natură pur spirituală nu este
cu adevărat posibilă fără raportarea noastră (graţie unor inefabile fenomene de
rezonanţă) la' sursele tainice, macrocosmice de energie care reprezintă, din punctul de
vedere al integrării noastre în realitatea divină macrocosmică, izvorul tuturor
inspiraţiilor noastre creatoare şi al elanului nostru spiritual către Dumnezeu (chiar
dacă, din punctul de vedere al Esenţei noastre divine şi eterne, totul este deja prezent -
dar într-o formă nemanifestată - la nivelul Sinelui nostru, ATMAN). Astfel, întreaga
realitate obiectivă devine pentru noi precum o oglindă magică în care putem
descoperi, reflectate, forme sau expresii uneori nebănuite ale propriei noastre fiinţe.
Acest aspect explică, de altfel, şi o altă accepţiune - mult mai profundă, esoterică - a
conceptului de „clar-viziune" sau, cu alte cuvinte, de viziune clară, reală,
atotcuprinzătoare, macrocosmică.
* De fiecare dată când realizăm aceste tehnici de dinamizare intensă şi de
conştientizare a corpului eteric nu trebuie să uităm absolut deloc de starea de
focalizare şi concentrare energetică în
AJNA CHAKRA; altfel spus, vom fi în permanenţă conştienţi (pe întreaga durată de
realizare a acestor tehnici) de vibraţia subtilă eterică ce există şi se manifestă din ce în
ce mai puternic la acest nivel (AJNA CHAKRA). De aceea, indiferent de fenomenele
sau senzaţiile de natură subtilă pe care le integrăm şi le asimilăm astfel în propria
noastră fiinţă, percepţia şi conştientizarea se vor face întotdeauna pornind de la nivelul
lui AJNA CHAKRA; este necesar să realizăm de fiecare dată că acest centru de forţă
reprezintă în realitate sursa esenţială a oricărei percepţii subtile. Adeseori, în practică,
poate să apară tendinţa de a uita acest element foarte important care ne asigură
atitudinea perceptivă corectă - plină de detaşare şi luciditate. Din acest motiv, cei care
nu au primit iniţierea în aceste taine spirituale se vor strădui cel mai adesea zadarnic
să obţină percepţii subtile. Eşecul lor (care este aproape sigur) provine din faptul că ei
îşi închipuie că percepţiile subtile survin întocmai aşa cum se produc percepţiile fizice
pe care, cel mai adesea, le reperăm într-un mod neclar şi vag ca pornind din minte sau
„din cap". A extrapola această atitudine (valabilă doar în cazul percepţiilor de natură
fizică) reprezintă în acest caz o greşeală gravă, care ne va conduce către eşec.
Dimpotrivă, vom constata că de fiecare dată când ne vom centra în zona din mijlocul
frunţii (zona corespunzătoare centrului de forţă AJNA CHAKRA), urmărind să
amorsăm procesul percepţiei subtile de la acest nivel supramental al fiinţei noastre,
vom intra în mod firesc, aproape imediat, în stare de rezonanţă cu vibraţia eterică a
obiectului sau a fiinţei pe care o investigăm atunci din punct de vedere subtil.
Râurile sau lacurile care nu sunt deloc poluate au o forţă vibratorie eterică
binefăcătoare excepţional de puternică şi de bogată în rezonanţe pure, spiritualizante.
Din acest motiv, tradiţia yoghină recomandă să realizăm, atunci când ne aflăm în
preajma lor, aceleaşi tipuri de exerciţii de identificare subtilă şi de asimilare a forţei
eterice subtile pe care acestea le emană. Spre exemplu, radiaţiile energetice eterice ale
Mării Negre produc profunde efecte purificatoare şi elevante. De aceea, petrecând cât
mai mult timp în astfel de medii naturale, într-o stare de conştienţă perceptivă cât mai
vie, ne vom putea dezvolta foarte rapid o experienţă vastă cu privire la nenumăratele
vibraţii eterice profund benefice şi purificatoare ale forţelor naturii, aspect care ne va
oferi posibilitatea să ne regenerăm rapid şi să ne dinamizăm energii binefăcătoare
excepţionale în propria noastră fiinţă.
TEHNICA NR. 7: PERCEPEREA ENERGIEI SUBTILE ETERICE
PREDOMINANTE CE CARACTERIZEAZĂ ALIMENTELE PE CARE LE
MÂNCĂM
Atunci când vibraţia subtilă specifică energiei eterice vitale ne-a devenit mult mai
familiară, în urma practicării consecvente a respiraţiei cu frecare a aerului în zona
laringelui (tehnică ce ne permite de asemenea să realizăm unificarea energetică între
VISHUDDHA CHAKRA şi AJNA CHAKRA), este esenţial să integrăm cât mai des
această nouă conştiinţă perceptivă eterică, mult amplificată şi rafinată, în majoritatea
activităţilor noastre cotidiene. Astfel, ne vom trezi şi amplifica treptat în fiinţă o stare
de forţă excepţională ce va putea induce sau declanşa la rândul ei, o dată cu depăşirea
anumitor praguri energetice limitative, nenumărate capacităţi paranormale, trezirea şi
ascensiunea energiei oculte fundamentale KUNDALINI şi chiar revelarea Sinelui
Suprem, ATMAN. În mod suplimentar faţă de starea de forţă şi dinamism pe care ea
(trezirea conştiinţei perceptive eterice) ne-o va oferi, atenţia îndreptată asupra
structurii noastre eterice va adăuga o dimensiune nouă şi fascinantă întregii game de
experienţe lăuntrice spirituale: acestea vor fi percepute acum cu o intensitate mult
mărită şi cu o claritate şi o luciditate pe care anterior nici măcar nu le intuiam!
Încă din primul an al cursului nostru de YOGA Integrală au fost prezentate, aşa cum
ştim, o serie întreagă de sfaturi cu privire la necesitatea de a transforma gestul obişnuit
de a mânca într-un act profund spiritual, sacru, care să fie trăit într-un mod cât mai
conştient, în cazul tehnicii de faţă se recomandă, în plus, să ne exercităm (graţie
dinamizării lui AJNA CHAKRA) şi capacitatea superioară de percepţie subtil-eterică
şi totodată de asimilare subtilă a hranei. De exemplu, yoghinii avansaţi ne recomandă
să fim cât mai conştienţi (atunci când mâncăm) de vibraţia subtilă a energiei specifice
eterice a alimentelor. În această direcţie, este demn de remarcat faptul că tradiţia
AYURVEDA-ică nuanţează şi dezvoltă foarte mult noţiunile esoterice cu privire la
gusturile alimentelor, pornind în acest demers tocmai de la rafinarea percepţiilor
gustative de natură subtilă eterică ce apar, atunci când mâncăm, la nivelul limbii.
Astfel, conştientizarea profundă a senzaţiilor vibratorii de natură subtilă din zona
limbii ne poate furniza informaţii extraordinar de precise cu privire la calitatea
energetică a alimentelor pe care le mâncăm şi, implicit, la efectele acestora asupra
organismului nostru. În felul acesta, vom putea preîntâmpina cu uşurinţă orice posibile
indigestii sau tulburări metabolice care ar proveni din asimilarea defectuoasă a unor
alimente necorespunzătoare structurii noastre. În legătură cu valenţele spirituale ale
actului de a mânca într
un mod cât mai conştient şi mai transfigurator, merită să medităm şi asupra unei
afirmaţii foarte inspirate pe care o face genialul scriitor Antoine de Saint Exupery:
„Cu pâinea este la fel ca şi cu untdelemnul candelei - [mâncând-o], ea se preschimbă
în lumină". Într-adevăr, „pâinea" (care este privită aici, desigur, ca un simbol universal
al hranei fiinţei umane) ne conferă energia vitală de bază pe care noi o putem
transforma apoi, prin idealurile noastre sublime şi prin acţiunile noastre inspirate, în
energie divină sau, altfel spus, în Lumina aspiraţiei intense către Dumnezeu.
În multe tradiţii iniţiatice este subliniat rolul spiritualizam al hranei care este preluată
şi asimilată într-un mod perfect conştient. În această direcţie, ritualul tantric secret
„PANCHA MA-KARA", sau ritualul „celor 5 M-uri" (deoarece se referă la
asimilarea, într-o stare de profundă transfigurare şi cosmizare, a unor substanţe
simbolice ale căror nume încep toate, în limba sanscrită, cu litera M; el mai este
cunoscut şi sub numele de „PANCHA TATTVA"), integrează în desfăşurarea sa
spiritualizantă ingerarea într-o stare de conştiinţă din ce în ce mai expansionată,
cosmică, a patru substanţe naturale înzestrate cu o puternică încărcătură energetică,
simbolică şi spirituală: grâu, alge (sau apă de mare), ciuperci şi hidromel. Prin
intermediul stării de transfigurare şi de deschidere lăuntrică (stare datorată
conştientizării profunde a specificităţilor lor energetice, subtil-eterice) faţă de
elementele fundamentale ale Creaţiei divine (TATTVA-ele), aceste alimente sunt puse
atunci într-o profundă stare de rezonanţă cu primele patru elemente (TATTVA-e),
care reprezintă „gama" fundamentală a întregii manifestări: PRITHIVI TATTVA,
APAS TATTVA, TEJAS TATTVA şi VAYU TATTVA. Fuziunea amoroasă
transfiguratoare şi plină de iubire (MAITHUNA, care simbolizează aici, printre altele,
cel de-al cincilea „element", AKASHA TATTVA) încoronează apoteotic această
ceremonie spirituală secretă care urmăreşte în primul rând îndumnezeirea făpturii
umane, trezirea şi ascensionarea energiei fundamentale KUNDALINI SHAKTI şi
revelarea naturii noastre Divine (Sinele Suprem, ATMAN).
Tradiţiile spirituale autentice consideră că făptura devine, simbolic vorbind, însăşi
substanţa din care s-a hrănit. Acest simbolism este reluat şi în mistica creştină unde
pasca (denumită alteori anafură sau azimă) este considerată a fi însuşi trupul lui Iisus
Cristos, a cărui jertfă pe cruce şi al cărui gest de a împărţi pâine în timpul Cinei celei
de Taină sunt comemorate astfel prin liturghia euharistiei. De altfel, însăşi Cina cea de
Taină ne revelează foarte clar modul în care actul de a mânca împreună cu alte fiinţe
umane (aşa cum a făcut Iisus Cristos cu apostolii săi) poate deveni o veritabilă
ceremonie iniţiatică de învestitură spirituală prin intermediul unui complex şi foarte
subtil fenomen de transfer energetic (sau, în termeni esoterici, „transfer de putere
spirituală").
De asemenea, expresia populară românească „a mânca din aceeaşi strachină [cu
cineva]" exprimă tocmai o profundă stare de intimitate între acele persoane, stare
provenită dintr-o profundă interacţiune subtil-eterică ce a rezultat în urma preluării
aceleiaşi hrane. Pasca sau hostia - termeni a căror semnificaţie originară era aceea de
„hrană a zeilor" (în sensul de jertfă oferită de către oameni respectivelor divinităţi sau
aspecte divine în scop expiator, pentru a compensa astfel un anumit păcat sau pentru a
evita acţiunile punitive divine meritate în mod normal de oameni ca urmare a
săvârşirii respectivei greşeli) - devine în tradiţia creştină simbolul trupului sacrificat şi
apoi înviat al lui Iisus Cristos. Azima, care este de fapt o turtă subţire de aluat nedospit
(pentru a păstra astfel nealterată întreaga puritate a radiaţiei energetice benefice a
grâului din care este făcută) a devenit astfel
simbolul hranei divine folosite în cadrul ceremoniei împărtăşaniei. Analiza pe care
marele mistic creştin Sfântul Toma din Aquino o face cu privire la azimă reprezintă o
ilustrare foarte inspirată a felului în care putem înţelege, prin trăire empatică, aportul
spiritual pe care ni-l poate aduce hrana în cazul în care o mâncăm într-o stare de
profundă transfigurare. El spune: „Nu înseamnă oare micimea azimei - smerenia [sau
umilinţa pe care noi trebuie să o avem], rotunjimea ei - deplina ascultare [sau, altfel
spus, abandonarea ego-ului nostru în faţa voinţei şi înţelepciunii divine], culoarea ei
albă - curăţenia [sau puritatea absolută spre care trebuie mereu să tindem], lipsa
drojdiei - bunăvoinţa, coacerea ei - răbdarea şi milostenia [sau, altfel spus, starea de
compasiune Divină], înscrisul pe care ea îl poartă - tăcerea duhovnicească [sau
„pecetea" Duhului Sfânt (Logosul Divin Creator)], ceea ce rămâne prin ajustarea la
forma ei finală - dăinuirea [sau Eternitatea Spiritului Divin (ATMAN)], marginile ei
-desăvârşirea cea de pe urmă [care implică totodată transcenderea oricăror margini
sau limităriy? O, pâine dătătoare de viaţă, azimă, sălaş ascuns al atotputerniciei lui
Dumnezeu! Sub înfăţişarea ta smerită se ascund,lucruri' [taine] desăvârşite"
Referitor la aceeaşi „pâine a cuminecăturii", un alt mare mistic creştin, Sfântul Maxim
Mărturisitorul, spunea că ea reprezintă în acelaşi timp „tristeţea privaţiunilor care ne
pregătesc pentru purificare şi pentru reamintirea originilor noastre divine."
Putem observa din aceste pasaje felul în care, pornindu-se de la intuirea conţinutului
subtil energetic, psihic şi spiritual al hranei (sau, cu alte cuvinte, pornind tocmai de la
alimentele noastre de bază pe care ar trebui să le percepem mereu cât mai conştient şi
mai transfigurator în actul hrănirii), s-au dezvoltat în decursul timpului nenumărate
imagini şi viziuni simbolice care sugerează dimensiunea sacră şi spiritualizantă a
actului hrănirii. Într-adevăr, în ultimă instanţă, esenţa oricărui element nutritiv din
alimentaţia noastră este chiar ambrozia (sau hrana dătătoare de nemurire) care, în
tradiţia yoghină, este asociată cu energia subtilă tainică a Lunii şi cu SOMA
CHAKRA, iar în creştinism este pusă în legătură cu adevărata „pâine" a îngerilor şi cu
euharistia sau împărtăşirea simbolică din trupul sacru al lui Iisus Cristos. Prin urmare,
pâinea (şi, implicit, energia subtilă eterică hrănitoare asociată acesteia), care este
pentru omul obişnuit adeseori expresia vieţii organice, a necesităţilor primare, a
dorinţei instinctive de a trăi în planul fizic, cu tot ceea ce implică aceasta, se poate
transforma, pentru fiinţa umană superioară, într-un înalt simbol spiritual. Astfel,
putem unifica prin transfigurare „ceea ce este sus" (aspectele divine, macrocosmice)
cu „ceea ce este jos" (aspectele umane, microcosmice), aceasta realizându-se însă cu
condiţia absolut necesară de a fi cât mai conştienţi de energiile subtile benefice şi de
semnificaţiile spirituale ale hranei.
Vom explica în continuare un aspect de ordin practic foarte important, folosindu-ne
pentru aceasta de noţiunea de „ancoră", aşa cum este prezentată ea în psihologia
modernă. În contextul psihologiei actuale, o „ancoră" reprezintă un element simplu şi
comun - un gest, o afirmaţie etc. -care în urma unui antrenament specific sau, mai
exact, a unei anumite autoprogramări, ajunge să „atragă" după sine (întocmai precum
o ancoră) în conştiinţa noastră o idee-forţă sau o atitudine creatoare şi profund
benefică. Astfel, spre exemplu, ne-am putea propune ca ori de câte ori auzim sunetul
unui ceas electronic care indică ora exactă să rostim lăuntric: „Doamne Dumnezeule,
Te implor cu umilinţă, dăruieşte-mi Graţia Ta Supremă!" în cazul de faţă, sunetul
ceasului ar putea reprezenta pentru noi o asemenea „ancoră" care, în virtutea
practicării pline de tenacitate a acestui exerciţiu, va ajunge treptat să cheme în mod
spontan, aproape întotdeauna, acel gând-rugăciune îndreptat către Dumnezeu Tatăl.
Fără a defini în mod precis (din punct de vedere teoretic sau conceptual) noţiunea de
„ancoră", tradiţiile iniţiatice au cunoscut totuşi foarte bine acest mecanism
subconştient fundamental. Din acest motiv, în tradiţia creştină spre exemplu, s-a
urmărit să se lege sau, altfel spus, „să se ancoreze" în conştiinţa adevăratului
credincios gestul atât de comun de a mânca pâine (pâinea simbolizând în acest
context, aşa cum am menţionat, orice formă de hrană) cu starea de comuniune cu Iisus
Cristos şi cu Dumnezeu Tatăl. Pe de altă parte, caracterul profund benefic şi unificator
din punct de vedere subtil-energetic şi spiritual al pâinii (ca simbol al hranei de bază
sau „de toate zilele") pentru întreaga noastră făptură transpare foarte evident şi din
zicala românească: „Trăiesc Împreună/Ca pâinea cea bună"". La rândul său, Sfântul
Clement din Alexandria afirma într-un mod metaforic, referindu-se atât la oamenii
plini de compasiune care oferă altora din hrana lor, cât şi la cei care, atingând un
anumit nivel de elevare spirituală, împărtăşesc celorlalţi din Taina discernământului şi
dreptăţii divine, următoarele: „Fericiţi cei care hrănesc pe cei flămânzi de dreptate,
împărţindu-le Pâinea Cea Adevărată" De asemenea, Iisus Cristos însuşi a fost
Renumit adesea „pâinea vieţii" sau, cu alte cuvinte, hrana spirituală a vieţii eterne.
= VA URMA =
An 15 C 7
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE, DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE
INTENSĂ ŞI DE CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC
(VITAL) CE SE REALIZEAZĂ
PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL CARE ESTE
EXERCITATĂ
DE LA NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA
TEHNICA NR. 7: PERCEPEREA ENERGIEI SUBTILE ETERICE
PREDOMINANTE CE CARACTERIZEAZĂ ALIMENTELE PE CARE LE
MÂNCĂM
(continuare la cursul nr. 6, An 15)
În viaţa lui Iisus Cristos există două miracole divine fundamentale aflate în legătură cu
hrana: miracolul înmulţirii pâinilor şi miracolul vinului (la nunta din Cana). Dar dacă
primul este de ordin cantitativ (pâinile au fost doar multiplicate, ele rămânând tot
pâini), cel de-al doilea este de ordin calitativ (apa a fost transformată alchimic în vinul
cel mai bun). Aceasta a făcut ca pâinea şi vinul -cele două simboluri cristice ale
trupului şi, respectiv, sângelui Mântuitorului - să fie raportate în mod distinct: pâinea
la viaţa activă, iar vinul la viaţa contemplativă, spirituală.
Pe de altă parte, pâinea şi sarea oferite în mod tradiţional la întâmpinarea unor înalţi
demnitari exprimă de fapt dorinţa comunităţii ca aceştia să le asigure, pe de o parte,
bunăstarea materială (care este semnificată de pâine, a cărei energie subtilă sugerează
tocmai starea de mulţumire şi de plenitudine) şi, pe de altă parte, păstrarea nealterată a
tradiţiilor spirituale (aceasta fiind simbolizată de sare care, datorită energiilor sale
subtile deosebit de pure, a devenit un simbol al incoruptibilităţii, al permanenţei şi al
înţelepciunii şi care, aşa cum ştim, are un rol profund purificator, fiind utilizată
adeseori de către iniţiaţi pentru eliminarea energiilor nocive din cristale sau din alte
obiecte care vehiculează intens energii eterice).
Yoghinii recomandă să urmărim constant să percepem într-un mod empatic alimentele
pe care urmează să le consumăm, căutând să simţim cât mai intim preponderenţa
radiaţiilor subtile energetice (eterice) pe care acestea le emană (de exemplu, un măr
proaspăt cules în comparaţie cu o mâncare gătită). Vom remarca astfel că - în
exemplul nostru - mărul are o energie subtilă mult mai pură, mai elevată şi mai
proaspătă, ce este asociată cu un atribut inefabil de vibraţie eterică benefică vie, în
comparaţie cu o mâncare gătită. De asemenea, este foarte important să conştientizăm
energiile preponderente ale hranei exact în momentul în care mâncăm. Tradiţia
yoghină afirmă, într-un mod foarte categoric, că hrana pe care o înghiţim cu lăcomie,
fără a-i conştientiza energia eterică subtilă ce o caracterizează, ajunge să fie adeseori
precum o otravă pentru corpul nostru eteric şi, mai ales, pentru sufletul nostru.
Dimpotrivă, perceperea lucidă şi transfiguratoare a vibraţiei subtile eterice a hranei ne
va revela o viziune adeseori total diferită de cea pe care o aveam anterior, uimitoare şi
fascinantă, cu privire la anumite categorii de alimente. Astfel, în mod aparent
paradoxal, unele alimente care ne apăreau până acum foarte atrăgătoare - din cauza
unor înclinaţii inconştiente şi inferioare către degradare şi inerţie (TAMAS) - vor fi
percepute brusc de noi ca fiind lipsite de energie subtilă benefică, sau chiar
dezgustătoare, pentru că le vom simţi total lipsite de PRANA (sau, altfel spus,
„moarte"), în timp ce altele, care până acum ne păreau mult prea simple sau chiar fade
pentru gusturile noastre „rafinate",
vor deveni într-un mod gradat pentru noi (pe măsură ce vom practica perseverent
această tehnică), apetisante şi pline de forţă benefică, pentru că le vom simţi vii şi
vibrând de o energie subtilă benefică eterică despre care vom şti şi vom simţi imediat
că poate fi transferată şi asimilată cu 'x :^^:--: ''—c^ % uşurinţă în fiinţa şi în aura
noastră. în această direcţie,
marele yoghin Swami Sivananda a făcut o afirmaţie rămasă celebră, care ar putea
părea la prima vedere şocantă şi de neacceptat, dar care este, în realitate, foarte
adevărată: „Noi suntem exact ceea ce mâncăm."
Pentru a avea o idee cât mai clară asupra modului în care pot fi percepute aceste
diferenţe subtil- energetice, este recomandat să realizăm un exerciţiu simplu şi
totodată edificator pentru noi, în care vom compara vibraţia preponderentă specifică a
alimentelor congelate, conservate, gătite în cuptorul cu microunde sau oferite spre
vânzare la magazinele de tip Fast Food (cum ar fi McDonald's), cu cea a alimentelor
naturale şi cât mai proaspete. Pentru aceasta, după ce realizăm o scurtă interiorizare şi
îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl în mod necondiţionat fructele acestei investigaţii
subtile, vom urmări să ne identificăm empatic, pe rând, cu fiecare dintre aceste
alimente. Apoi, în timp ce le mestecăm, ne vom opri timp de minim 10 secunde pentru
a percepe în mod distinct senzaţiile specifice de la nivelul limbii, precum şi felul în
care se amplifică atunci în fiinţa noastră energia eterică specifică a hranei pe care
tocmai o mestecăm. Este esenţial să conştientizăm această percepţie în primul rând la
nivelul limbii deoarece aici se află, în plan subtil, foarte multe NADI-uri a căror
activitate principală constă în preluarea energiilor eterice ale hranei mestecate şi
transferul acestora în întregul nostru corp eteric. Din aceleaşi considerente, este foarte
important ca, atunci când recurgem la un tratament cu plante sub formă de pulbere
(sau chiar macerat ori tinctură), ele să fie ţinute cât mai mult timp (15-20 minute) în
contact cu limba. De fapt, fiecare aliment pe care îl consumăm este atât purtătorul
(sau, altfel spus, mediatorul) temporar al unor energii subtile specifice, cât şi, implicit,
factorul de declanşare al unor procese de rezonanţă pe care, fie că vrem, fie că nu
vrem, le facem să devină active în noi înşine prin intermediul asimilării respectivului
aliment în universul nostru lăuntric (o dată cu trecerea acestuia din mediul extern în
mediul nostru intern).
Există însă şi alte zone la nivelul cărora au loc intense schimburi de energie între
corpul eteric şi mediul exterior. În această direcţie, este util să ştim faptul că pulberile
de plante ale căror energii binefăcătoare dorim să le asimilăm pot fi aşezate şi la
nivelul focarului subtil de asamblare; de asemenea, eficienţa lor dinamizatoare
caracteristică este foarte mare şi atunci când sunt aşezate la nivelul ombilicului. În
ambele situaţii vom acoperi pulberea de plante cu o pânză de in, cânepă sau bumbac,
astfel ele putând să fie ţinute în aceste zone mai mult timp (de exemplu în timpul
nopţii). Această metodă poate fi utilizată cu succes chiar şi atunci când urmărim să
asimilăm virtuţile speciale ale unor plante care devin toxice atunci când sunt ingerate
în cantitate mare. În acest mod inedit, efectele lor benefice vor putea să fie asimilate
direct, prin intermediul structurii eterice, la
nivelul ombilicului (sau al focarului de asamblare), fără a mai exista deloc pericolul
apariţiei unor efecte secundare nedorite.
După ce ne-am familiarizat cu aceste percepţii extrasenzoriale eterice, ne vom focaliza
pentru a percepe diferenţele energetice ceva mai subtile dintre fructele şi legumele
crescute în mod natural şi cele care au crescut sub influenţa diferitelor substanţe
chimice, alimente care, din păcate, apar din ce în ce mai mult pe piaţă. În mod concret,
este bine să folosim această capacitate de percepţie empatică, de la distanţă, a energiei
subtile predominante specifice oricărui aliment atunci când, de exemplu, mergem în
piaţă. Vom remarca astfel cu surprindere cum anumite produse (legume sau fructe)
efectiv ne atrag magnetic (ne cheamă către ele), chiar dacă din punctul de vedere al
aspectului lor fizic nu sunt cele mai ispititoare.
În continuare, mai ales în timpul primei părţi a procesului digestiei, se recomandă să
ne focalizăm atenţia la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, precum şi în mod specific
asupra stomacului, în special în zona anatomică situată sub inimă, în partea stângă a
abdomenului, urmărind să percepem energia subtilă specifică activităţii acestuia. Vom
sesiza atunci aproape imediat că diferitele alimente proaspăt ingerate modifică într-un
mod distinct energia subtilă prezentă la nivelul stomacului. Fluxul subtil vital care îşi
are focarul principal de manifestare în această zonă este denumit în tradiţia yoghină
SAMANA VAYU. Termenul sanscrit SAMANA provine din prefixul „sam", care
înseamnă „împreună" şi radicalul „an" care înseamnă „a respira". Anumiţi maeştri
yoghini afirmă chiar că o cheie esenţială a atingerii stării de eliberare spirituală este
controlul lui SAMANA VAYU, cel de al treilea VAYU, care egalizează şi unifică
(sau, altfel spus, aduce împreună) suflul subtil ascendent, PRANA VAYU, şi suflul
subtil descendent, APANA VAYU, conciliind astfel două tendinţe care sunt în
aparenţă contrare. Prin aceasta, SAMANA VAYU permite de asemenea trecerea
spontană a energiilor vitale esenţiale prin canalul central SUSHUMNA NADI (din
punct de vedere etimologic, SUSHUMNA înseamnă „cel mai graţios", făcându-se
astfel aluzie la perfecţiunea şi la sublimul stării de echilibru dintre aspectul solar (+) şi
cel lunar (-)). SAMANA VAYU este deci „respiraţia mediană", ea fiind localizată, din
punctul de vedere al sferei sale predominante de influenţă, în zona dintre ombilic şi
inimă. Ea are drept funcţie principală asimilarea PRANA-ei din alimente, proces care
se va realiza mult mai eficient şi mai uşor dacă ne vom focaliza cât mai mult asupra
lui SAMANA VAYU imediat după consumarea alimentelor.
Tradiţia yoghină menţionează că această priză de conştiinţă profundă asupra lui
SAMANA VAYU generează în mod suplimentar o stare de vitalitate excepţională la
nivelul ficatului, pancreasului, stomacului şi al tractului digestiv. În cadrul ciclului
respirator, SAMANA VAYU corespunde intervalului dintre inspiraţie şi expiraţie.
Astfel, SAMANA VAYU unifică în mod creator PRANA VAYU cu APANA VAYU,
făcând mişcările acestora să devină mai degrabă complementare decât opuse. Scrierile
yoghine insistă adeseori asupra faptului că forţa şi capacitatea noastră vitală sunt
excepţional de mult trezite şi amplificate atunci când în fiinţa noastră se măreşte
puterea de asimilare şi de acumulare a energiei subtile, PRANA, prin intermediul
dinamizării lui SAMANA VAYU. În această direcţie, BRIHADARANYAKA
CIPANISHAD afirmă că moartea nu îl poate atinge pe cel care îşi amplifică în mod
considerabil suflul vital subtil median, SAMANA
VAYU. Acesta este de altfel şi motivul pentru care yoghinii glorifică practica retenţiei
respiratorii (KCIMBHAKA), mărind gradat intervalul dintre inspiraţie şi expiraţie în
scopul de a uni astfel
PRANA VAYU (+) şi APANA VAYU (-) cu SAMANA VAYU (0). Se mai afirmă,
de asemenea,
că starea de YOGA este atinsă atunci când mişcările naturale ale lui PRANA VAYU
şi APANA VAYU sunt inversate, astfel încât APANA VAYU (care este asociată în
mod obişnuit cu tendinţele energetice descendente) să ascensioneze, iar PRANA
VAYU (care este asociată în mod obişnuit cu tendinţele energetice ascendente) să
coboare, pentru a se uni amândouă cu SAMANA VAYU la nivelul lui MANIPURA
CHAKRA. Întâlnirea şi fuziunea celor două energii complementare (PRANA VAYU
şi APANA VAYU), fuziune care este catalizată de prezenţa forţei alchimice neutre (0)
a lui SAMANA VAYU, generează „împingerea" energiilor subtile vitale, psihice şi
mentale prin SUSHUMNA NADI (sau calea Vidului Median). Astfel, se trezeşte şi se
amplifică întreaga capacitate PRANA-ică a fiinţei şi survine totodată o elevare
profundă a conştiinţei. Prin urmare, SAMANA VAYU de la nivelul lui MANIPURA
CHAKRA este agentul profund transformator al întregii noaste fiinţe şi o expresie
foarte importantă a principiului tantric şi universal al unificării armonioase a
energiilor polar-opuse în vederea trezirii unor forţe creatoare şi spiritualizante
excepţionale.
În tratatul YOGA SUTRA al marelui yoghin Patanjali, în cap. III, sutra 39, se afirmă
că, prin controlul perfect al lui SAMANA VAYU, yoghinul obţine JVALANA, sau
puterea paranormală a „strălucirii" corpului subtil, ca urmare a trezirii şi amplificării
extraordinare a focului subtil lăuntric (TEJAS TATTVA), care ne purifică şi ne
spiritualizează astfel în mod profund întreaga făptură. În plus, atunci când a atins
această realizare excepţională, afirmă Patanjali, yoghinul „poate digera orice otravă".
TEHNICA NR. 8: PERCEPEREA ENERGIEI SUBTILE ETERICE A APEI
ATUNCI CÂND FACEM BAIE
În prealabil, realizăm o stare de interiorizare şi relaxare pe fondul căreia li consacrăm
lui Dumnezeu Tatăl, în mod necondiţionat, fructele acestei tehnici. Pentru a realiza
acest procedeu de purificare subtil-energetică, vom intra într-o cadă şi ne vom cufunda
în apă nu numai picioarele şi trunchiul, ci şi partea posterioară a capului, până
deasupra urechilor. În interiorul căzii, ne vom aşeza cu picioarele încrucişate, ca şi
cum am realiza SUKHASANA, lăsând însă, bineînţeles, trunchiul pe spate, pentru a
putea scufunda astfel şi partea de dinapoi a capului. Procedând în acest mod, trunchiul
şi capul vor ajunge să plutească aproape fără nici un efort. Este necesar, de asemenea,
să păstrăm braţele pe lângă corp. Nu le vom plasa în nici un caz pe abdomen deoarece
urmărim să permitem pieptului nostru să se expansioneze cât mai mult posibil, pentru
a crea în acest mod premisele dinamizării intense a lui ANAHATA CHAKRA (vezi
figura 1).
Dacă vom avea picioarele flexate într-o poziţie asemănătoare cu cea din figura 2, care
este incorectă, trunchiul se va curba din zona lombară, iar muşchii abdominali vor fi
încordaţi. În cazul în care condiţiile ne permit şi avem o flexibilitate suficient de mare,
putem să realizăm, fiind în cada de baie, PADMASANA, după care ne lăsăm trunchiul
pe spate pentru a intra astfel într-o variantă a posturii yoghine numită
MATSYASANA (postura peştelui) (vezi figura 3). Deoarece se recomandă
să rămânem cât mai mult timp posibil în această postură fiind profund relaxaţi, total
imobili şi totodată cât mai conştienţi de procesele subtile purificatorii care se
angrenează, este de preferat să adoptăm o poziţie care satisface condiţiile menţionate
anterior, dar care nu necesită totuşi nici un efort din partea noastră. Prin urmare, după
ce vom adopta această poziţie timp de minim 1-2 minute, ne vom destinde global,
urmând aceeaşi schemă generală de relaxare ca şi în cazul relaxării yoghine complete:
pornim de la nivelul picioarelor pentru a ne induce în mod gradat starea de destindere
şi
de relaxare până în zona capului. În continuare, prin intermediul focalizării atenţiei
asupra zonei din mijlocul frunţii, vom intensifica vibraţia subtilă eterică percepută la
nivelul celui de al treilea ochi (AJNA CHAKRA). Pornind apoi de la conştiinţa
vibraţiei eterice intense de la nivelul lui AJNA CHAKRA, vom extinde această
capacitate de percepţie la vibraţia eterică globală a întregii noastre fiinţe. Având în
vedere faptul că ne aflăm în apă, deci într-un cu totul alt mediu decât cel în care ne
realizăm de obicei meditaţiile şi tehnicile yoghine, va trebui să fim mult mai atenţi,
mai vigilenţi şi mai lucizi, să ne dinamizăm mult voinţa şi fermitatea în ceea ce
priveşte controlul fenomenelor energetice care au loc atunci, ştiut fiind faptul că
rezonanţa predominant receptivă cu APAS TATTVA ne îndreaptă în mod spontan
către pasivitate, reverie sau letargie, stări pe care, în cazul de faţă, va trebui să le
evităm cât mai mult posibil. = VA URMA =
An 15 C 8
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE
INTENSĂ ŞI DE CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC
(VITAL) CE SE REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE
CONTROL MENTAL CARE ESTE EXERCITATĂ DE LA NIVELUL
CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA
5
TEHNICA NR. 8: PERCEPEREA ENERGIEI SUBTILE ETERICE A APEI
ATUNCI
CÂND FACEM BAIE (continuare la cursul nr. 7, An 15)
Realizăm apoi respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui. Vom constata că de
această dată senzaţia de frecare a aerului în zona laringelui va fi percepută foarte
diferit, deoarece urechile sunt scufundate în apă. După aproximativ 7 minute, vom
urmări să devenim cât mai conştienţi de vibraţia energetică subtilă a apei în care
suntem scufundaţi. Pentru a realiza aceasta într-un mod cât mai profund şi eficient,
vom urmări să eliminăm orice senzaţie legată de corpul nostru fizic, focalizându-ne
numai şi numai asupra mediului în care ne aflăm sau, cu alte cuvinte, asupra apei din
cadă. Vom urmări apoi să fuzionăm empatic cât mai intens cu apa şi cu energia
purificatoare a acesteia. Pentru aceasta vom evoca şi vom conştientiza toate
proprietăţile ei benefice, precum şi atributele specifice ale lui APAS TATTVA, cu a
cărei vibraţie subtilă ne vom impregna. Procedând în acest mod, vom descoperi cu
încântare faptul că apa are nebănuite calităţi şi însuşiri eterice care se pot modifica şi
nuanţa, de exemplu, chiar de la o zi la alta. Prin urmare, este foarte probabil ca
vibraţia subtilă eterică a apei conţinută în aceeaşi cadă de baie să varieze foarte mult,
în funcţie de poziţia relativă a Lunii în raport cu Soarele, de momentul zilei, de
temperatura apei şi de mulţi alţi factori. După câteva minute, vom începe să percepem
interacţiunea profund purificatoare şi regenerantă dintre vibraţia subtilă a apei şi
propria noastră vibraţie subtilă eterică (sau, altfel spus, aura noastră eterică). De
asemenea, este foarte important să conştientizăm cât mai clar şi precis în ce mod
vibraţia noastră subtilă eterică globală interferează la rândul ei cu aceea a apei. Sfaturi
şi recomandări
* Dacă luăm în considerare corespondenţa - menţionată atât în tradiţia yoghină, cât şi
în alte tradiţii spirituale iniţiatice - existentă între corpul fizic (ANNAMAYA
KOSHA) şi elementul subtil
pământ (PRITHIVI TATTVA), între corpul eteric, bioenergetic (PRANAMAYA
KOSHA) şi elementul subtil apă (APAS TATTVA), între corpul astral
(MANOMAYA KOSHA) şi elementul subtil foc (TEJAS TATTVA), între corpul
mental superior (VIJNANAMAYA KOSHA) şi
elementul subtil aer (VAYU TATTVA), precum şi între corpul beatitudinii
(ANANDAMAYA
KOSHA) şi elementul subtil eter (AKASHA TATTVA), realizăm că ne va fi foarte
uşor şi chiar firesc să ne examinăm şi să ne conştientizăm profund corpul subtil eteric
(PRANAMAYA KOSHA) atunci când ne aflăm în apă. De aceea, este recomandat să
realizăm exerciţii care au drept scop dinamizarea şi conştientizarea structurii eterice,
atunci când ne aflăm în cadă, sau în apa mării, ori în apa unui râu etc. pentru a realiza
astfel într-un mod cât mai nuanţat însuşirile purificatoare, expiatoare şi regenerante ale
apei (proprietăţi care provin din curenţii subtili PRANA-ici de energie eterică ce o
animă), constatând totodată limitele actuale ale corpului nostru eteric, precum şi
eventualele blocaje ce pot fi prezente la nivelul acestuia. Totuşi, nu trebuie să uităm
niciodată faptul
că în toate aceste cazuri starea noastră de vigilenţă şi de focalizare la nivelul lui AJNA
CHAKRA trebuie să fie constantă şi mult mai mare decât de obicei.
Prin urmare, ori de câte ori ne aflăm în apă se recomandă să nu scăpăm ocazia de a
deveni plenar conştienţi de vibraţia subtilă eterică pură şi reintegratoare în armonia
naturală a acesteia. Vom fi astfel chiar foarte plăcut surprinşi să constatăm cât de
revitalizaţi ne vom simţi după ce neam îmbăiat respectând cu stricteţe toate aceste
principii iniţiatice. Putem, de asemenea, să adăugăm în apa de baie uleiuri esenţiale şi
diferite alte substanţe similare (cum ar fi petalele unor plante aromatice etc.), care
trebuie să fie însă perfect naturale. Vom percepe atunci modificările survenite în
calitatea vibraţiei subtile a apei, precum şi reflectarea acestor transformări energetice
asupra vibraţiilor subtile predominante ale propriului nostru corp eteric. Aşa cum ştim,
uleiurile esenţiale perfect naturale ne pun în rezonanţă cu energia plantei sau a
plantelor tămăduitoare din care ele au fost extrase şi, implicit, ne unesc din punct de
vedere subtil cu anumite sfere de forţă gigantice din Macrocosmos. De aceea, ele vor
acţiona în cadrul acestei tehnici precum nişte veritabile modulatoare de frecvenţă
eterică. Ele îi conferă corpului nostru eteric extraordinar de multe calităţi subtile (care
sunt astfel trezite şi dinamizate la nivelul acestuia) şi este evident faptul că dacă le
vom conştientiza profund energia specifică vom putea beneficia mult mai mult de
efectele lor regenerante şi binefăcătoare caracteristice.
* În vederea purificării structurii noastre aurice eterice prin intermediul acestei
metode, putem pregăti noi înşine un preparat deosebit de eficient care poate fi adăugat
în apa de baie. În acest sens, lăsăm la macerat timp de o zi, într-o jumătate de litru de
apă, o cantitate de aproximativ 50 de grame de ghimbir. Vom filtra apoi lichidul
obţinut şi îl vom turna în , apa de baie. Vom constata că el are de asemenea un efect
remarcabil de purificare şi de curăţire a pielii, această calitate fiind în mod evident în
legătură cu proprietăţile sale de „limpezire" (purificare şi regenerare profundă) a
structurii subtile eterice.
Aşa cum am menţionat anterior, se recomandă să exersăm această nouă şi fascinantă
percepţie conştientă a proprietăţilor subtile purificatoare şi regenerante ale apei şi în
cazul îmbăierii în apa lacurilor, a râurilor, a cascadelor sau în apa mării. Este însă
evident faptul că o asemenea capacitate de percepţie empatică a energiilor subtile ale
apei ne va face să simţim a fi cu mult mai puţin atrăgătoare decât până acum apa
piscinelor publice, în care se acumulează adeseori o gamă întreagă de vibraţii subtile
nedorite.
Informaţii suplimentare referitoare la forţa purificatoare şi spiritualizantă a apei
* Făcând aluzie evidentă la încărcătura subtil energetică a apei, basmele noastre
populare povestesc adeseori despre „apa vie" (care poate să regenereze şi să dea viaţă)
şi despre „apa moartă" (care poate să distrugă aproape imediat viaţa oricărei făpturi).
Apa este asociată cu principiul feminin, matern şi lunar, cu inconştientul şi cu
tenebrele psihismului feminin, ea corespunzând astfel adâncurilor tainice şi
inconştiente ale fiinţei umane. Ca forţă de coeziune şi unitate a tot ceea ce există, apa
devine - la nivel planetar - arhetipul tuturor legăturilor; ea este un liant universal
atunci când acţionează creator, dar poate fi şi elementul care separă şi dizolvă, dacă
forţa sa se manifestă stihinic şi nu mai poate fi controlată. Ea se opune din punct de
vedere energetic atât
focului (care este un simbol eminamente masculin), cât şi lumii minerale (aspect
ilustrat foarte bine de zicala: „Apa trece, pietrele rămân").
* La toate popoarele şi în toate timpurile, scufundarea în apă a întregului trup gol sau
spălarea unei părţi a corpului, pe lângă virtuţile igienice, a avut şi continuă să aibă şi
funcţia unui ritual complex de purificare. Baia rituală marchează în multe religii toate
etapele de trecere într-o nouă stare existenţială a omului: naşterea, botezul, căsătoria,
moartea. Imersiunea, prin rolul ei purificator, mai are adeseori şi semnificaţia
simbolică a unei reîntoarceri în stadiul uterin, precum şi a revenirii la starea
primordială de nondualitate. Prin asocierea energetică sinergică a elementului subtil
apă (APAS TATTVA) cu elementul subtil foc (TEJAS TATTVA), îmbăierea capătă o
funcţie şi mai profund regeneratoare.
* În trecut, diferenţierea dintre radiaţiile energetice specifice apei la diferite
temperaturi se făcea cu mult mai multă precizie decât acum. De exemplu, tradiţia
creştină considera, în general, că băile calde sunt o sursă de senzualitate de care este
mai bine să te fereşti. Această opinie bizară care provine dintr-un exces moralizator
destul de des întâlnit la unii apologeţi ai bisericii creştine a fost susţinută iniţial de
Sfântul Ieronim (în Epistole, 45, 5) care vedea în baia caldă o ştirbire a castităţii.
Totuşi, pe de altă parte, merită să menţionăm faptul că creştinii din primele secole se
îmbăiau cu plăcere laolaltă. Ulterior, Sinoadele şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii s-au opus
cu vehemenţă acestui obicei, despre care au hotărât că este imoral. În Evul Mediu,
băile de aburi aveau reputaţia de a fi locuri de desfrâu şi din acest motiv ele au fost
interzise creştinilor.
Un alt teolog celebru, Clement din Alexandria, deosebea 4 feluri de îmbăieri cu apă:
1) băi făcute pentru plăcere, 2) băi făcute
pentru încălzirea trupului, 3) băi făcute pentru curăţirea trupului şi 4) băi făcute din
motive de sănătate. În mod penibil, doar ultimul motiv era considerat de el ca fiind
valabil şi moral. Cu toate acestea, el acorda, plin de clemenţă, femeilor dreptul de a
face baie, cu condiţia să nu o facă prea des! Sfântul Augustin se arată mai liberal,
autorizând baia caldă o dată pe lună.
Pe de altă parte, cufundarea în apa rece era recomandată ca o mortificare, aceasta cu
atât mai mult cu cât apa era mai îngheţată. Astfel, hagiografii (cei care studiază vieţile
sfinţilor) vorbesc despre
credincioşi din primele secole creştine şi din Evul Mediu, care realizau cufundări în
apă îngheţată
pentru a-şi înfrânge astfel poftele trupeşti.
Obiceiul spălatului sau al scăldatului în „apele neîncepute", care era practicat şi la noi
cu
ocazia anumitor sărbători (Paşti, Sângiorz, Sânziene etc.), ca şi udatul ritual, pe lângă
semnificaţia
purificării, mai avea şi o funcţie apotropaică (de preîntâmpinare a bolii) precum şi o
alta de
stimulare a fecundităţii.
Revelaţii spirituale cu privire la taina Botezului din tradiţia creştină În diferite
tradiţii spirituale şi religii ale umanităţii, imersiunea fiinţei umane în apă sau
simpla aspersiune (stropire cu apă) este încărcată cu mai multe semnificaţii: ea indică
dispariţia
părţii păcătoase şi impure a fiinţei în apele morţii, curăţirea energetică prin apa
purificatoare şi
reîntoarcerea la izvoarele primordiale ale vieţii. Având în vedere aceste aspecte, vom
oferi în continuare câteva informaţii cu caracter ezoteric referitoare la ritualul iniţiatic
al Botezului.
În creştinism, Botezul evocă, printre altele, moartea şi învierea lui Iisus Cristos: cel
botezat este asimilat prin transfigurare cu însuşi Mântuitorul, „Învelirea" lui în apă
sau, altfel spus, scufundarea, simbolizând în acest caz coborârea în mormânt, iar
ieşirea din apă - învierea. Pornindu-se de la înţelegerea virtuţilor profund purificatoare
ale apei, se consideră că Botezul eliberează sufletul celui botezat de eventualele
influenţe sau rezonanţe demoniace sau satanice şi îl introduce în „oastea lui Cristos",
marcându-1, spune tradiţia creştină, cu „însemnul (pecetea) Sfântului Duh". Prin
urmare, această ceremonie consfinţeşte de fapt intrarea ritualică a celui botezat într-o
sferă de forţă protectoare, divină. Totuşi, nu trebuie să concluzionăm cu naivitate că
botezul creştin ar opera în mod automat o transformare „magică", radicală şi
inexplicabilă, asupra oricărei fiinţe umane care se supune acestui ritual. Există, fără
îndoială, fiinţe umane care, deşi au fost botezate, continuă să fie ignorante şi să facă
mult rău. Botezul creează totuşi o predispoziţie către forţele benefice şi acordă puterea
divină inefabilă şi tainică de a ne dezvolta lăuntric mult mai uşor, prin credinţă în
Dumnezeu şi prin fapte conforme acesteia, în vederea desăvârşirii spirituale. Întreaga
ceremonie a Botezului realizează în sufletul botezatului naşterea harului sau, altfel
spus, manifestarea graţiei divine, care este de altfel, aşa cum spun vizionarii creştini,
„principiul interior esenţial de perfecţionare spirituală" sau, cu alte cuvinte, forţa
lăuntrică ascensională care îi oferă credinciosului, la nivelul corpului cauzal,
deschiderea potenţială către Dumnezeu (care, ulterior, poate fi făcută cu adevărat
activă doar prin exercitarea creatoare a liberului arbitru).
Aşa cum am precizat, prin scufundarea în apa care a devenit sfântă prin ritualul
botezului, fiinţa umană se identifică simbolic cu fiinţa lui Iisus Cristos. Cu privire la
aceasta, un mare mistic creştin scria: „Iisus, ca întrupare a lui Dumnezeu, a fost
„Botezul" lui Dumnezeu în firea omenească şi prin El s-a creat premisa tainei
Botezului omului în Viaţa lui Dumnezeu." În timpul ritualului Botezului, în
rugăciunea de sfinţire prealabilă a apei, preotul invocă atunci şi chiar face să se
manifeste coborârea Sfântului Duh pentru a se realiza astfel curăţirea subtilă a apei de
forţele inferioare ale puterilor demoniace, în scopul pregătirii ei pentru pogorârea
deplină a Graţiei lui Dumnezeu în momentul în care cel care se botează este scufundat
în ea.
În urma trecerii sale prin ritualului iniţiatic al Botezului, fiinţa umană translatează într-
o existenţă cu totul nouă. Misterul acestei transformări spirituale profunde poate fi
intuit doar în măsura în care înţelegem că prin Botez fiinţa umană nu se transformă
numai într-o privinţă anume şi nici nu capătă neapărat anumite calităţi psihice sau
morale, ci însăşi existenţa sa la nivelul „coordonatelor" sale cauzale devine cu totul
alta. (Aceste aspecte sunt însă cel mai adesea atât de profunde încât omul obişnuit nici
nu este capabil să le intuiască.)
Şi totuşi, marii mistici creştini au afirmat, într-un mod aparent paradoxal, că Botezul
(ca de altfel orice iniţiere fundamentală) nu produce în mod miraculos naşterea
(apariţia) unui om complet nou, ci „renaşterea" aceleiaşi fiinţe, care a existat în
potenţialitate şi înainte. Aceeaşi idee, exprimată însă în alţi termeni, este prezentă şi în
tradiţia yoghină, care subliniază faptul că orice ritual iniţiatic nu modifică total
vibraţiile aurice ale practicantului, ci doar îi deschide, pentru o anumită perioadă de
timp, un nou canal subtil de comuniune cu Dumnezeu, sau îi revelează temporar
adevărata natură
a Realităţii Supreme. După acele momente de Graţie Divină, fiinţa umană poate, prin
evocare şi reintrare în acea stare sublimă de rezonanţă cu Graţia lui Dumnezeu, să
recreeze mereu şi mereu aceleaşi trăiri, translatând astfel într-o cu totul altă ordine a
realităţii, mult mai apropiată de ordinea supremă a lui Dumnezeu, ordine care este
guvernată de Marea Putere Cosmică MATANGI. Dar, aşa cum spune tradiţia creştină:
„pentru ca omul născut a doua oară să nu se adauge celui de dinainte (pentru ca
fiinţa umană care a primit harul şi graţia Botezului să nu îşi reia vechile tendinţe
inferioare, ratând astfel şansa excepţională care i-a fost oferită prin iniţiere), trebuie
ca omul cel vechi să moară (sau, cu alte cuvinte, conştiinţa sa egotică şi mentalitatea
sa limitată prin care se consideră separat de Dumnezeu şi de restul manifestării trebuie
să se estompeze gradat şi să fie transcensă)." În această direcţie, după ce a trăit
profund şi iluminator taina Botezului, Sfântul Apostol Pavel spune: „Şi dacă am murit
împreună cu Cristos, credem cu tărie că, de asemenea, vom şi vieţui împreună cu El."
(Romani 6, 8)
Succesiunea moarte-renaştere prin care trece în mod simbolic fiinţa umană care
trăieşte conştient taina Botezului creştin, sau care face meditaţii de evocare a acestui
moment excepţional din viaţa sa, exprimă moartea (detaşarea completă şi
transcenderea) tuturor rezonanţelor inferioare şi a egoului, şi renaşterea (sau, altfel
spus, „primenirea") sa la nivelul structurii sale cauzale. Dar „moartea"' noastră în
Botez poate avea şi un cu totul alt înţeles: ea este, pe de altă parte, şi o abandonare
deplină a fiinţei noastre în Fiinţa infinită a lui Dumnezeu, pentru a nu mai trăi în
scopul satisfacerii dorinţelor inferioare şi a tendinţelor mentale meschine şi efemere,
ci pentru a trăi exclusiv în şi pentru Dumnezeu. Această atitudine este privită în
creştinism ca o renunţare totală la noi înşine şi de aceea ea mai este numită şi „uitarea"
de noi înşine (sau, în realitate, detaşarea de tot ceea ce este relativ şi degradant în noi),
într-o abandonare totală în Dumnezeu.
Un alt mister iniţiatic foarte tulburător, care poate părea la prima vedere un mare
paradox, este acela că, deşi noi nu suferim în realitate aşa cum a suferit Iisus Cristos,
prin ritualul Botezului noi participăm totuşi într-un anumit mod, simbolic şi empatic,
la suferinţa şi la învierea Lui! În acest sens, un mare mistic creştin spunea: „ Ce lucru
minunat şi totuşi atât de neînţeles: am înviat, cu toate că n-am murit cu adevărat! In
realitate, n-am fost îngropaţi şi nici nu am fost răstigniţi cu adevărat. Imitarea [sau,
altfel spus, trăirea spirituală profund empatică] este, într-un anume sens, doar o
închipuire [o simplă proiecţie mentală şi emoţională], dar totuşi mântuirea
[realizarea spirituală excepţională obţinută prin această atitudine] este o realitate
incontestabilă; Iisus Cristos a fost răstignit cu adevărat, a fost îngropat cu adevărat
şi a înviat cu adevărat. Toate aceste trăiri divine ne-au fost dăruite de El, cu toate că
noi n-am participat la patimile Lui decât prin imitare [şi evocare empatică] sau prin
Botez. Cât este de covârşitoare iubirea Sa pentru oameni! Iisus Cristos a primit în
preacuratele Sale mâini şi picioare piroane, şi a suferit, iar mie îmi dăruieşte, fără să
sufăr, fără să mă doară, mântuirea doar prin participarea mea sufletească la durerea
sa!" Astfel catalizată prin taina Botezului, existenţa cristică se prelungeşte în noi în
mod spiritual şi ne putem deschide faţă de ea pur şi simplu, printr-un act de angrenare
lucidă şi conştientă care implică o retrăire spirituală cât mai plenară, mai intensă şi
mai plină de aspiraţie a momentului Botezului. De aceea, prin ritualul iniţiatic al
Botezului, Iisus Cristos, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu, acţionează
asupra noastră ca un model divin întipărit în adâncurile sufletului nostru, El fiind
pentru noi Cel care s-a născut printre oameni şi şi-a închinat în mod total viaţa lui
Dumnezeu. = VA URMA =
An 15 C 9
PROCEDEE ŞMETODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE METODICĂ
ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA OCHI, AJNA
CHAKRA TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE INTENSĂ ŞI DE
CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC (VITAL) CE SE
REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL
CARE ESTE EXERCITATĂ
DE LA NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA
TEHNICA NR. 8: PERCEPEREA ENERGIEI SUBTILE ETERICE A APEI
ATUNCI
CÂND FACEM BAIE Revelaţii spirituale cu privire la taina Botezului din
tradiţia creştină
(continuare la cursul nr. 8, An 15)
Prin gestul ritualic al întreitei cufundări în apă şi prin evocarea Sfintei Treimi (Tatăl
Ceresc, Fiul lui Dumnezeu şi Sfântul Duh), Botezul permite manifestarea Harului
(sau, altfel spus, manifestarea Graţiei Divine) care anihilează anumite posibile blocaje
KARMA-ice ale evoluţiei spirituale a celui botezat, făcându-l pe acesta creştin. Aşa
cum apare consemnat în Evangheliile lui Matei şi Marcu, Botezul este instituit ca
Sfântă Taină creştină de către însuşi Iisus Cristos.
Botezul pe care îl oficia Ioan Botezătorul nu era, propriu-zis, un botez creştin. Deşi
botezul lui Ioan era şi el profund purificator şi divin inspirat, el rămâne totuşi inferior
celui creştin fiindcă, aşa cum afirmă textele creştine, el se realiza doar „spre pocăinţă
şi iertarea păcatelor, fără a împărtăşi totuşi graţia Duhului Sfânt. Botezul instituit de
Iisus Cristos împărtăşeşte celui botezat graţia Duhului Sfânt. Această graţie, care
este prezentă acum la orice botez, a început să se manifeste o dată cu ziua
Cincizecimii, ziua în care Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli."
Ca orice act iniţiatic fundamental, Botezul creştin este de fapt o renaştere spirituală, o
deschidere a omului către o nouă realitate mult superioară, aceasta realizându-se
printr-o importantă translaţie a nivelului său de conştiinţă. Astfel, tradiţia creştină
afirmă că prin Botez noi ieşim - cel puţin în mod potenţial - din imperiul robiei
tendinţelor omeneşti inferioare, tot aşa cum Iisus a ieşit din robia morţii.
Botezul evocă, din punct de vedere spiritual, ideea cufundării într-o apă foarte pură, o
„apă originară", aşa cum apare ea descrisă în Biblie, precum şi în multe alte mituri
cosmogonice aparţinând altor tradiţii, apă care este creată de Dumnezeu şi care are în
ea în mod potenţial raţiunile de a fi (sau menirile) şi posibilităţile de manifestare ale
tuturor existenţelor şi creaţiilor propriu-zise care vor apărea efectiv sau, altfel spus, se
vor concretiza apoi prin „suflarea" dătătoare de viaţă şi conştiinţă a Duhului Sfânt.
Prin urmare, apa primordială, matrice a întregii manifestări, este de fapt o energie
pură, liberă, indefinită (nemodelată de nici o determinare), aflată într-o mişcare
universală, nesolidificată în nici un fel, având în ea, prin voia lui Dumnezeu, „raţiunile
cauzale" (sau, altfel spus, menirile) tuturor formelor de existenţă, care sunt la rândul
lor create şi susţinute după modelul primordial al Logosului Divin cel creator,
păstrător şi transformator al totului. Graţia lui Dumnezeu are în plan spiritual,
simbolic vorbind, o fluiditate asemănătoare cu aceea a apei. De aceea, „apa" originară
devine capabilă să actualizeze formele şi mişcările care au fost înscrise în ea în mod
potenţial, prin actul creator al Logosului Divin. Astfel, Duhul Sfânt cu „fluiditatea"
Lui, unit cu fluiditatea proprie apei originare, este energia esenţială formatoare a
întregii manifestări.
O parte din energia universală cea total indefinită (nedeterminată sau potenţială,
nemanifestată) de la începutul Creaţiei a luat „forma" propriu-zisă a apei (expresie
particulară a lui APAS TATTVA) care, fiind înrudită cu „apa" originară, reprezintă
acea „rezervă energetică" din care se nasc, se alimentează şi se păstrează în viaţă şi în
mişcare toate
corpurile şi fiinţele. In planul fizic, nimic nu se naşte şi nimic : . nu
rămâne în viaţă (sau într-o anumită stare de mobilitate) fără apă. Toate organismele
care nu mai pot folosi apa devin total
rigide şi mor. Din această perspectivă, Botezul are o însemnătate cosmică, deoarece
apa de botez, readusă prin puterea consacrării şi a integrării rituale la mobilitatea ei
spirituală originară, rezonează cu apele primordiale şi devine mediul în care se poate
manifesta într-o totală libertate Forţa Creatoare Esenţială a lui Dumnezeu.
Apele primordiale, care sunt o expresie a nediferenţierii (a stării divine, arhetipale, de
nondualitate), reprezintă infinitatea posibilităţilor; ele conţin tot ceea ce este virtual,
tot ceea ce nu are încă o formă manifestată şi sunt tocmai prin aceasta în legătură cu
„sămânţa" primordială (BIJA), care conţine în ea, în stare potenţială, toate „semnele"
(întregul program) al oricărei dezvoltări viitoare.
A ne scufunda în apă şi a ieşi apoi din ea mai înseamnă, în cadrul simbolismului
universal, a realiza totodată o „simbioză" şi o unificare energetică foarte profundă cu
mediul subtil ce! tainic al apei (APAS TATTVA). O astfel de simbioză unificatoare
realizată prin evocarea şi identificarea cu „Apele primordiale" (care, din punct de
vedere simbolic, sunt corelate cu Oceanul Conştiinţei Divine, care reprezintă
substratul originar şi impulsul potenţial al fiinţării oricărei creaturi) poate merge până
la sentimentul subiectiv al anulării oricăror limitări corporale şi, implicit, a identităţii
egotice şi limitate. Datorită acestei transcenderi euforice a limitelor corporale, care se
poate realiza prin identificarea structurii eterice proprii cu energia eterică a mediului
subtil apos (APAS
TATTVA), cufundarea în apă a fost asociată simbolic cu reîntoarcerea la origini (la
arhetip) şi cu regăsirea extatică a „obârşiei" noastre în acest nesfârşit rezervor de
energie potenţială. Ca o aplicaţie practică foarte accesibilă a acestei idei, mai ales
atunci când ne aflăm pe malul mării, putem realiza meditaţii în care, pornind de la
sentimentul pregnant de infinitate pe care marea îl poate trezi cu uşurinţă în noi, vom
evoca oceanul primordial nediferenţiat care există în mod tainic în adâncul (în Inima
spirituală) a fiinţei noastre.
Apa primordială este însăşi „materia prima", PRAKRITI: „La început totul era apă",
spun textele orientale străvechi. „întinderile de ape nu aveau ţărmuri", spune la rândul
său un text taoist. De asemenea, BRAHMANDA, Oul mitologic arhetipal din care s-a
născut lumea, este „clocit" la suprafaţa apelor. La fel, în Vechiul Testament, în
Facerea (Geneza) sau „Jntâia cartea a lui Moise"" cap. I, 2 se spune că la începutul
Creaţiei „Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra Apelor!"
Datorită capacităţii sale specifice de a se impregna cu uşurinţă de orice energie eterică
şi psihică umană, în ceremoniile tibetane de iniţiere apa ajunge nu numai să
simbolizeze, ci chiar să concretizeze (sau, altfel spus, să materializeze) în diferite
moduri aspiraţiile şi angajamentele spirituale care sunt luate de către discipol.
Litera ebraică mem (M) simbolizează apa în primul rând în calitate de mamă şi
totodată de matrice creatoare. Prin aptitudinea ei de a integra în ea însăşi (de a se
impregna cu) orice energie subtilă, apa, obârşie a toate câte sunt, este privită adesea ca
o primă manifestare vizibilă a Transcendenţei Divine şi de aceea ea a fost chiar
considerată, în unele tradiţii străvechi, drept o hierofanie (o manifestare directă a lui
Dumnezeu).
Pentru a pune şi mai mult în evidenţă legătura profundă dintre energiile subtile ale
apei şi puterile spirituale, divine, menţionăm aspectul foarte semnificativ că, în mod
tradiţional, în orice loc de pelerinaj (sau loc considerat unanim a fi sacru) se află şi o
sursă de apă - cum ar fi, de exemplu, un izvor sacru sau o fântână. De asemenea, în
povestirile iniţiatice aproape întotdeauna întâlnirile cele mai importante au loc lângă
izvoare sau puţuri, deoarece acestea permit să se realizeze mult mai uşor starea de
rezonanţă cu tot ceea ce este misterios şi înălţător. Aidoma locurilor sfinte, zonele
naturale în care se găseşte apă din abundenţă au o importanţă vitală, psihică şi
spirituală deosebită. Cel mai adesea, despre un astfel de loc se spune că acolo se poate
înfiripa dragostea.
În definitiv, calea pe care o urmează fiecare om în timpul „pelerinajului" său terestru
este intim legată de contactul (atât exterior, cât şi interior) cu apa; de aceea, apa este
privită ca un loc al păcii şi al luminii, ca o veritabilă oază de energii regenerante,
purificatoare şi spiritualizante. Cu privire la acest aspect, în Psalmi (42, 2-3) se spune
în mod semnificativ: „Sufletul îl caută pe Dumnezeu aşa cum cerbul însetat caută apa
vie!" În Deuteronom această idee este chiar şi mai explicit prezentată: „Sufletul este
deci ca un pământ uscat şi însetat; el aşteaptă ca Dumnezeu să-Şi manifeste Graţia,
aşa cum pământul uscat aşteaptă să fie udat de ploi.'" Toate aceste comparaţii nu sunt
doar simple metafore: după cum am arătat, energia subtilă intrinsecă a apei conţine în
ea, potenţial, fluidul nemuririi (SOMA sau AMRITA). De aceea, yoghinii tantrici
sublimează energia subtilă a apei (care este în legătură cu SWADHISTHANA
CHAKRA, cu erotismul şi cu sexualitatea) pentru a o transforma, la nivelul lui SOMA
CHAKRA (în zona capului), într-o energie eminamente spirituală, aducătoare de extaz
divin (SAMADHI). La aceeaşi natură eliberatoare a apei
identificată simbolic cu licoarea divină (SOMA sau AMR1TA) a extazului şi a
revelării Esenţei lui Dumnezeu din fiecare fiinţă umană (Sinele Suprem, ATMAN) se
referă şi Iisus atunci când i se
adresează femeii din Samaria: „Cel care bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai
fi însetat în veac, căci apa pe care i-o voi Eu se va face în el izvor de apă curgătoare
aducătoare de veşnicie!" (Ioan, 4, 14).
Tertulian, mistic creştin din secolul al III-lea, consideră dintre toate elementele,
Spiritul Divin alege apa ca mediu predilect de manifestare. El o preferă pentru că, încă
de la începuturi, apa se prezintă ca o materie perfectă, fecundă, simplă şi complet
transparentă. Ea are, prin însăşi natura ei,
profunde virtuţi purificatoare, acesta fiind un motiv în plus pentru a fi considerată
sacră.
Apa poate să confere cel mai adesea starea de puritate şi de aceea ea este folosită de
fiinţa umană ca mijloc de purificare. Astfel, rugăciunea musulmană ritualică nu poate
fi realizată corect decât dacă cel care se roagă s-a curăţit în prealabil prin abluţiuni
rituale, a căror îndeplinire este statornicită de reguli minuţioase.
Puterile regeneratoare ale apei sunt menţionate şi în multe povestiri iniţiatice în care
se fac referiri la îmbăierea în „Izvorul Nemuririi". Această temă revine constant în
tradiţia mistică
11 5

islamică, mai ales în Iran. De asemenea, în unele dintre legendele despre Alexandru
cel Mare, se spune că acesta pleacă în căutarea Izvorului Vieţii însoţit de bucătarul
său, Andras. Într-o zi, pe când Andras spăla în apa unui izvor un peşte care fusese pus
la sărat, peştele a înviat şi astfel Andras a găsit şi el, împreună cu Alexandru,
Nemurirea. Acest izvor al nemuririi spirituale, spune mai departe tradiţia, se găseşte
ascuns (ocultat) în Ţara întunericului (expresie simbolică ce face aluzie la Inconştient
şi la natura feminină, YIN (-), care sunt şi ele în legătură cu energia subtilă a apei).
Valorizarea feminină, senzuală şi maternă a apei a fost intuită de către mulţi creatori
de geniu. Înţelepţii din vechime au identificat în energiile subtile ale apei originea
tuturor lucrurilor şi fenomenelor, considerând printre altele că şi senzaţiile noastre
plăcute nu sunt, la urma urmelor, nimic altceva decât diverse moduri de „curgere",
prin „trupul" nostru eteric şi astral, a „apelor primordiale" care se află în noi (la
nivelul lui SOMA CHAKRA, după cum am arătat). Chiar şi somnul era privit adesea
ca fiind „fluxul" acestei universale mări invizibile a apelor dătătoare de viaţă, în timp
ce trezirea reprezenta începutul „refluxului".
Pe de altă parte, apa care a îngheţat îşi modifică radical calităţile energetice şi din
acest motiv ea a ajuns să reprezinte simbolic stagnarea spirituală completă şi chiar
„împietrirea" sau moartea sufletului.
Tehnica de inducere spontană a unor stări extatice de conştiinţă prin plutirea
într-un
SAMADHI-TANK
Tehnica de generare a unor stări înalte de conştiinţă prin izolarea senzorială completă
într-un dispozitiv special denumit SAMADHI TANK se bazează şi ea pe virtuţile
relaxante, purificatoare şi armonizatoare ale fluidului subtil apos (APAS TATTVA).
Aceasta este o metodă actuală, concepută
de cercetători occidentali din domeniul psihologiei transpersonale, care se bazează pe
inducerea unei stări cât mai profunde de deprivare senzorială - sau, altfel spus,, de
retragere a simţurilor (PRATYAHARA). În acest caz, aflându-se în întuneric total,
corpul fizic al fiinţei umane pluteşte fără nici cel mai mic efort într-un mediu lichid,
într-un mic bazin închis ermetic, pentru a se realiza astfel o izolare fonică foarte bună.
Acest bazin este asemănător cu o cadă de baie ceva mai mare, care conţine fie apă
foarte sărată, fie o soluţie de sulfat de magneziu. Această tehnică inedită de izolare
totală a simţurilor de mediul exterior poate conduce foarte rapid la stări elevate de
conştiinţă şi chiar la trăiri mistice şi spirituale profunde. Totodată, ea poate să
provoace cu uşurinţă, spontan, transformări fizice şi mentale semnificative şi de
durată, prin inducerea În fiinţă a unei tendinţe profunde către interiorizare şi pace
lăuntrică. În plus, s-a constatat că cei care experimentează asemenea trăiri într-un
SAMADHITANK pot ajunge foarte uşor şi la trezirea unor aşa-numite „capacităţi psi"
(capacităţi paranormale). Astfel, SAMADHI TANK-ul s-a dovedit de un real folos
pentru experimentarea unor stări paranormale de conştiinţă, cum ar fi: telepatie,
dedublare conştientă etc. Ca mijloc terapeutic, metoda este folosită în numeroase
centre medicale sau de terapie alternativă din Occident (în special în Statele Unite)
pentru relaxare şi pentru reducerea stresului, precum şi în tratarea unor tulburări de
comportament sau chiar a unor boli fizice. (De altfel, şi în cadrul şcolii noastre de
yoga este pus în funcţiune un SAMADHI TANK la care mulţi practicanţi yoghini au
putut avea acces, experimentând stări excepţionale de conştiinţă.)
Bazinul de inducere a unor stări extatice de conştiinţă cosmică (SAMADHI TANK)
conţine apă până la o înălţime de circa 25 de centimetri, în care s-au dizolvat 400-500
de kilograme săruri de Epsom sau sulfat de magneziu. Întregul bazin cântăreşte
aproximativ o tonă. Apa este încălzită la o temperatură cuprinsă între 33,8 şi 35 de
grade Celsius (prin urmare, o temperatură ceva mai scăzută decât temperatura
obişnuită a corpului fizic). Ca prim efect al plutirii pe întuneric şi într-o linişte totală,
într-o apă aproape saturată de săruri, survine o senzaţie neobişnuită de pierdere totală
a greutăţii, ca şi cum am pluti în spaţiul cosmic, dincolo de incidenţa oricărui câmp
gravitaţional. O consecinţă firească a acestei stări este că limitele corpului fizic par să
se dizolve complet iar conştiinţa are tendinţa firească de a se dilata la nesfârşit.
Studiile ştiinţifice au demonstrat că această tehnică de plutire reduce în mod drastic
activitatea emisferei cerebrale stângi (care coordonează logica, limbajul şi gândirea
analitică), activând în schimb foarte puternic emisfera cerebrală dreaptă (care face
posibile stările de intuiţie, creativitate precum şi gândirea holistică). Este stimulată, de
asemenea, secreţia de endorfine. [Endorfinele sunt substanţe care au fost considerate
pe drept cuvânt „opiumul natural" al creierului, ele fiind produse neurochimice perfect
naturale care fac să dispară durerea şi care generează o stare profundă de euforie.
Chiar şi efectele analgezice ale anumitor tratamente de acupunctură sunt asociate cu
stimularea producerii de endorfine de către organism. În plus, s-a constat că multe
endorfine se află într-o strânsă legătură cu energia sexuală, reglând chiar producerea
de hormoni sexuali. Ele sunt într-o evidentă legătură şi cu aşa-numiţii „centri ai
plăcerii" din creier. În timp ce endorfinele sunt distribuite în structuri caracteristice de-
a lungul întregului sistem nervos, una dintre aceste substanţe, beta-endorfina, se află
aproape în exclusivitate doar în interiorul glandei pituitare (care reprezintă, aşa cum
ştim, centrul principal de proiecţie în planul fizic al lui AJNA CHAKRA).]
Experimentele lui John C. Lilly
Bazinul de inducere spontană a unor stări de conştiinţă cosmică (SAMADHI TANK) a
fost inventat de John C. Lilly, un neurofiziolog american renumit atât pentru
cercetările sale asupra creierului, cât şi pentru rezultatele sale remarcabile în ceea ce
priveşte comunicarea dintre oameni şi delfini. John Lilly şi-a început experienţele
legate de deprivarea senzorială (întreruperea contactelor senzoriale cu mediul
ambiant) ca factor de inducere a stărilor excepţionale de conştiinţă prin plutirea într-un
lichid, în anul 1954, în timp ce studia neurofiziologia creierului uman la Institutul
Naţional pentru Sănătate Mentală (National Institute of Mental Health - NIMH) din
Bethesda, Maryland (Statele Unite ale Americii). În acea perioadă era foarte
vehiculată ipoteza potrivit căreia creierul intră şi rămâne în aşa-zisa stare de veghe pur
şi simplu datorită stimulărilor externe continue care acţionează în permanenţă asupra
organelor noastre de percepţie. John Lilly a urmărit să realizeze un experiment prin
care să elimine absolut orice stimulare senzorială externă, pentru a studia ce se petrece
în acest caz cu creierul şi cu conştiinţa umană. Aceste cercetări şi experienţe de
pionierat, realizate în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, ne fac să remarcăm
încă o dată primitivismul psihologiei occidentale contemporane în raport cu ştiinţa
milenară yoghină, în care studiul incidenţei organelor senzoriale (INDRIYA-urilor)
asupra conştiinţei (CHITTA) a fost înţeles foarte bine încă din timpuri străvechi.
= VA URMA =
An 15 C 10
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE
INTENSĂ ŞI DE CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC
(VITAL) CE SE REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE
CONTROL MENTAL CARE ESTE EXERCITATĂ DE LA NIVELUL
CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA TEHNICA NR. 8:
PERCEPEREA ENERGIEI SUBTILE ETERICE A APEI ATUNCI
CÂND FACEM BAIE Tehnica de inducere spontană a unor stări extatice de
conştiinţă prin plutirea într-un SAMADHI-TANK. Experimentele lui John C.
Lilly (continuare la cursul nr. 9, An 15)
John Lilly a început prin a realiza el însuşi asemenea experienţe de deprivare
senzorială, scufundându-se într-un bazin umplut cu apă curată, în întuneric complet,
într-o cameră complet
a
izolată fonic, folosind un aparat de respiraţie subacvatică. El a descoperit astfel că la o
temperatură a apei de aproximativ 34 de grade Celsius, corpul fizic nu mai resimte
nici o senzaţie de căldură sau de frig, în timp ce pluteşte sau se află scufundat în apă.
După o perioadă marcată atât de succese, cât şi de eşecuri, în care a urmărit să atingă o
stare neutră de profundă armonie interioară, John Lilly şi-a dat seama în mod direct că
stimularea senzorială exterioară nu este determinantă pentru menţinerea stării de
veghe a minţii şi a creierului nostru. La un moment dat, în decursul a zece ore de
experimente, el a trecut succesiv prin stări de vis, prin stări de transă şi prin stări
profund spirituale, rămânând totuşi în permanenţă lucid şi complet conştient de starea
în care se afla. Cu această ocazie el a simţit că este conectat (prin rezonanţă) la reţele
(sau sisteme) de comunicare situate dincolo de nivelurile obişnuite ale percepţiei
umane, precum şi la lumi subtile paralele în care a contactat telepatic civilizaţii cu
mult superioare celei umane. Mai târziu, el a aflat că aceste experienţe erau similare
cu cele obţinute prin alte tehnici de inducere a stărilor modificate de conştiinţă şi a
trăirilor spirituale sau mistice.
În anul 1958, Lilly a părăsit Institutul Naţional pentru Sănătate Mentală şi s-a mutat în
Insulele Virgine. La începutul anilor '60, el a început să realizeze experienţe
monitorizate în care recurgea la LSD, utilizând o formă pură acestui drog periculos,
LSD-25, care era încă disponibil din punct de vedere legal la vremea aceea (când nu
se făcuseră încă studii medicale sistematice care să demonstreze în mod clar faptul că
LSD-ul deteriorează celulele creierului şi cromozomii reproducerii - la aceste
concluzii s-a ajuns abia în 1967, probându-se astfel toxicitatea şi riscurile pe care le
incumbă această substanţă). Într-un experiment fără legătură cu LSD-ul, John Lilly a
avut o trăire similară acelora de moarte clinică (NDE - Near Death Experience), în
care a întâlnit (în plan subtil astral) două entităţi foarte evoluate care i-au spus că sunt
îngerii lui protectori şi pe care le percepea ca focare de conştiinţă din care iradia o
copleşitoare iubire divină. Trăind o stare de deschidere lăuntrică totală şi de empatie
excepţională faţă de aceste două entităţi, John Lilly a relatat că acestea au fuzionat cu
el până la limita la care el ar fi putut să-şi piardă identitatea, anulându-şi astfel
conştiinţa individuală şi identificându-se total cu ele. În mod evident, o asemenea
trăire „de vârf", care implică de fapt o anulare temporară a ego-ului şi o identificare
totală cu fiinţe foarte evoluate spiritual, ar fi reprezentat pentru John Lilly o experienţă
cu mult mai profundă, de care însă el, în lipsa unei pregătiri spirituale, s-a temut.
Fiinţele de lumină i-au spus atunci că, din cauza frecvenţei prea reduse a vibraţiei sale
aurice, el nu le putea percepe decât în asemenea stări excepţionale de conştiinţă.
În anul 1964, Lilly s-a decis să combine administrarea LSD-ului cu plutirea în
SAMADHI TANK, pentru a vedea dacă poate să intre din nou în contact cu cele două
entităţi sublime fără a mai trăi însă teama iraţională că prin comuniunea totală cu ele
ar putea muri. El şi-a construit propriul bazin, în formă de pătrat cu latura de circa 2,5
metri pe care l-a umplut cu apă de mare care i-a permis să plutească, nemaiavând
astfel nevoie de vreun aparat de respiraţie subacvatică. În perioada
respectivă, deşi LSD-ul fusese experimentat deja de mulţi curioşi, nu era cunoscut
decât un singur caz de persoană care utilizase LSD-ul şi care devenise paranoică.
Totuşi, John Lilly se temea să nu cumva să trăiască şi el vreo formă de psihoză
utilizând LSD-ul în izolare senzorială avansată. De aceea, el s-a pregătit îndelung
pentru a preîntâmpina un astfel de pericol, printr-o programare mentală (pe care a
autointitulat-o „metaprogramare") în care, printre altele, folosea autosugestii pozitive,
benefice, în legătură cu propria sa stare de siguranţă şi stăpânire de sine şi cu
posibilitatea de a reîntâlni acele fiinţe spirituale de lumină. Din 1964 şi până în 1966,
când LSD-ul (exceptând anumite condiţii foarte restrictive) a fost scos în afara legii, el
a realizat numeroase experienţe în care a combinat efectele LSD-ului cu cele ale
SAMADHI TANK-ului. Şedinţele durau circa 12 ore sau chiar mai mult, timp în care
făcea însă şi câteva pauze, ieşind din bazin.
Aflat în interiorul acestui bazin de inducere spontană a unor stări elevate de conştiinţă
(SAMADHI TANK), John Lilly îşi putea părăsi cu uşurinţă corpul fizic, călătorind în
spaţii miraculoase şi în lumi subtile paralele fascinante. Ori de câte ori o experienţă se
dovedea însă prea intensă sau copleşitoare pentru el, frenezia trăirii îl perturba şi îl
făcea să revină imediat în corpul fizic. El a remarcat totuşi că puterea sa de a controla
şi de a se păstra deschis faţă de asemenea stări paradiziace s-a amplificat gradat de-a
lungul timpului. Aflat în afara corpului fizic, plutind într-un spaţiu pe care îl considera
vid, negru şi tăcut (expresie a rezonanţei cu AKASHA TATTVA), John Lilly obişnuia
să se simtă centrat într-un singur focar de conştiinţă (care era asociat în mod spontan
focarului subtil de asamblare), centru lăuntric pe care el l-a numit „punctul zero
absolut". În această stare, a început să realizeze ceea ce el a numit „zborul spiritual"
printr-un spaţiu subtil în care a descoperit că orice mentaliza (în acea dimensiune
subtilă), considerând a fi adevărat, devenea într-adevăr real pentru el! Aici el se
aştepta să întâlnească forme de existenţă cu totul neobişnuite şi, într-adevăr, a întâlnit
şi a contactat nenumărate entităţi complet diferite de cele cunoscute pe Pământ, despre
care a afirmat că unele erau compuse din lichide sau din gaze arzătoare (evident, este
vorba aici de o descriere analogică, deoarece aceste percepţii nu se realizau în planul
fizic, ci în planul astral), iar altele erau asemănătoare cu zeităţile din MANDALA-ele
tibetane. Alteori, el se reîntorcea în corpul fizic pe care îl investiga prin fenomenul
parapsihologic al autoscopiei, mergând până la nivel celular şi chiar - spune el - până
la nivelul cuantic (termenul AUTOSCOPIE a fost introdus pentru prima dată de
celebrul neurolog Charles Fere pentru a descrie viziunile în urma cărora pacienţii săi
erau capabili să îşi „vadă" - prin intermediul unei forme particulare de clarviziune -
propriile organe interne şi să ofere o descriere detaliată şi corectă a stării sau condiţiei
acestora).
La un moment dat, fiind în SAMADHI TANK, John Lilly a reuşit în sfârşit să reintre
în contact cu ghizii săi spirituali. El a simţit atunci că devine la rândul său, întocmai ca
şi ei, un focar luminos de conştiinţă, după care i-a perceput din nou pe aceştia ca
focare de conştiinţă care se deplasau cu rapiditate către el „prin vid", oprindu-se însă
de această dată înaintea pragului lui de toleranţă faţă de nivelul lor energetic
extraordinar de intens şi de rafinat. Ei i-au spus chiar, la un moment dat, că îşi poate
exercita liberul arbitru, alegând fie să rămână acolo, în acea lume subtilă extrem de
elevată spiritual (murind astfel din punct de vedere fizic), fie să revină în trup (în
planul fizic). Totuşi, ei l-au sfătuit să se întoarcă şi să îşi continue cercetările şi
experienţele legate de
SAMADHI TANK. Tot atunci, ei i-au spus şi câţi ani va mai trăi. Sarcina principală
primită de la aceste fiinţe de lumină şi pe care el o avea de îndeplinit era să atingă
această stare excepţională de conştiinţă folosindu-se doar de SAMADHI TANK, fără
ajutorul LSD-ului, şi să-i înveţe apoi şi pe alţii cum să procedeze pentru a accede la
acele realităţi spirituale sublime. Ei i-au destăinuit, de asemenea, faptul că îi
induseseră o serie de informaţii ezoterice care urmau să rămână latente în aura sa până
când va avea cu adevărat nevoie de ele. După ce LSD-ul a fost scos în afara legii, John
Lilly şi-a continuat experienţele în SAMADHI TANK, evident fără a mai utiliza acest
drog nociv, şi a explorat astfel diferite alte metode de atingere a stărilor de conştiinţă
superioare şi de inducere a unor stări spirituale.
Utilizări terapeutice
Tehnica de inducere spontană a unor stări superioare de conştiinţă prin intermediul
plutirii în SAMADHI TANK a dat rezultate profund benefice aproape incredibile în
terapeutica reducerii stresului. Studiile bazate pe electromiograf (EMG), un aparat
care măsoară tensiunea musculară, au demonstrat că subiecţii care intră într-un
SAMADHI TANK se relaxează mult mai rapid şi mai i . . , ^ Profund decât cei care
folosesc oricare alte tehnici de
destindere cunoscute în medicina modernă - precum psihoterapia, biofeed-back-ul sau
relaxarea progresivă. S-a demonstrat, de asemenea, că plutirea în SAMADHI TANK
sporeşte incredibil de mult toleranţa la stres, parametru care poate fi verificat prin
modificarea nivelului de la care corpul fizic începe să secrete acele substanţe
biochimice de tip „luptă sau fugi", cum sunt adrenalina, cortizonul şi ACTH-ul.
(ACTH este denumirea prescurtată a hormonului adrenocorticotropic care este secretat
de glanda pituitară; el stimulează producerea corticosteroizilor care sunt implicaţi în
nenumărate reacţii fiziologice printre care enumerăm răspunsul la stres, activarea
sistemului imunitar şi în special apariţia inflamaţiilor în cazul infecţiilor, ca prim
răspuns al sistemului imunitar etc.)
Alte efecte ale metodei de plutire în SAMADHI TANK se referă la capacitatea de
vizualizare creatoare. Studiile psihologice au demonstrat că imaginile care sunt
mentalizate cu putere şi cu o cât mai mare claritate suficient de mult timp sunt
percepute ca fiind reale de către subconştient, uşurând astfel extraordinar de mult
realizarea efectivă a obiectivului mentalizat. Capacitatea de vizualizare mentală în
timp ce ne aflăm în bazinul de inducere spontană a stărilor de conştiinţă cosmică
(SAMADHI TANK) s-a dovedit a fi cu mult mai puternică decât cea obţinută în stări
modificate de conştiinţă care au fost induse prin alte metode. Spre exemplu, atleţii
care au intrat în SAMADHI TANK şi au vizualizat ferm obţinerea victoriei în
competiţiile la care urmau să participe şi-au sporit astfel în mod considerabil
performanţele efective. Tot în cazul lor, plutirea în SAMADHI TANK le-a permis o
refacere mult mai rapidă imediat după concurs, refacere care a fost tradusă în plan
fiziologic prin dilatarea vaselor de sânge şi prin eliminarea mai rapidă a acidului lactic
(care
generează durere şi oboseală) precum şi a substanţelor biochimice de tip „luptă sau
fugi" (care generează depresie, anxietate şi iritabilitate).
Alte cercetări au demonstrat că această metodă inedită de deprivare (izolare)
senzorială faţă de mediul exterior este foarte eficientă în reducerea sau chiar
eliminarea rapidă a fumatului, a dependenţei de alcool şi de droguri, dar şi în cazuri de
hipertensiune, de dureri cronice, de slăbire (reducerea greutăţii corporale sub limita
normalului) şi de devitalizare, de tulburări gastrointestinale şi cardiovasculare, de
anxietate, de dureri de cap şi mai ales în cazurile de recuperare după operaţiile pe
cord. În momentul de faţă, datorită acestor efecte terapeutice binefăcătoare
impresionante, în multe ţări occidentale există deja spitale care sunt dotate cu
SAMADHI TANK-uri. Cu titlu informativ, mai putem menţiona şi moda fitness-ului
însoţit apoi de cufundări în SAMADHI TANK („modă" promovată şi de numeroase
staruri americane), care a atins o culme la începutul anilor '80.
TEHNICA NR. 9: PURIFICAREA CORPULUI ETERIC REALIZATĂ DUPĂ
ÎMBĂIERE. EXCREŢIA SUBTILĂ A ENERGIILOR ETERICE NOCIVE
După ce am devenit, graţie realizării exerciţiului anterior, pe deplin conştienţi de
vibraţia subtilă bioenergetică din întregul nostru corp eteric (care acum este, datorită
acestui lucru, mult mai purificat şi mai dinamizat), vom urmări să ne concentrăm
global asupra fiinţei noastre privită în totalitate, pentru a sesiza eventualele energii
nocive care ar mai putea să subziste totuşi chiar şi în această fază. Vom realiza această
autoanaliză subtilă (care trebuie să dureze minim un minut) în timp ce ne aflăm încă în
cada plină cu apă. Ne vom focaliza să percepem cât mai clar zonele în care încă se mai
manifestă energii nedorite sau impure.
În continuare, vom elimina aceste eventuale energii subtile nocive remanente folosind
şi de această dată tot energia subtilă a apei, cu întreaga sa capacitate de regenerare şi
de purificare. Pentru aceasta, vom realiza o serie de respiraţii controlate în care
expiraţiile vor fi cât mai lungi şi vor fi însoţite de frecarea aerului în zona laringelui.
Vom urmări să transferăm astfel în apa din cadă energiile subtile nedorite din corpul
nostru eteric, proces care este însoţit de o clară şi euforică senzaţie de „uşurare"
precum şi de o stare de forţă interioară mărită. Unul dintre secretele iniţiatice ale
acţiunii de excreţie eterică constă în faptul că efectele acesteia sunt mult mai puternice
atunci când expiraţia se face cât mai lent şi profund. Evident, acest rezultat este şi mai
mult amplificat dacă suntem foarte atenţi asupra procesului expiraţiei. Pentru a realiza
cât mai complet „excreţia" eterică a energiilor subtile nocive din aura noastră se
recomandă să generăm vibraţia rezultată în urma frecării aerului în zona laringelui
numai la expiraţie, nu şi la inspiraţie. În plus, în timpul acestor expiraţii profunde,
frecarea aerului în zona laringelui trebuie să fie mai intensă decât atunci în care ea este
realizată în cadrul tehnicilor meditative prezentate anterior. Şi în acest caz însă,
vibraţia subtil-energetică ce apare la nivelul gâtului ne va ajuta să ne conştientizăm
mult mai bine structura eterică (aura eterică) pe care dorim să o purificăm.
Un aspect important: este necesar să nu mai rămânem în cadă prea mult timp după ce
am realizat procesul propriu-zis de excreţie a energiilor eterice nocive din aura eterică
prin intermediul acestei forme de expiraţie controlată, deoarece în caz contrar
vibraţiile eterice nocive eliminate de
noi se vor „omogeniza" în apa căzii şi vor ajunge astfel din nou la nivelul structurii
noastre bioenergetice.
Sfaturi şi recomandări
* Se recomandă să realizăm această tehnică profund purificatoare mai ales atunci când
ne simţim obosiţi, devitalizaţi, tensionaţi sau când ne confruntăm cu dureri de cap.
Dacă procedeul este practicat chiar în faza de început a unei dureri acute sau a unei
migrene, el are adeseori rezultate excelente şi chiar surprinzătoare. Mulţi oameni au
obiceiul să facă o baie atunci când se simt mai obosiţi sau mai tensionaţi, motivând că
aceasta „îi relaxează". Fără a cunoaşte neapărat elementele esoterice legate de excreţia
subtilă a energiilor nocive, ei percep totuşi intuitiv acest fenomen. Bineînţeles însă că
procesul devine cu mult mai eficient atunci când suntem profund conştienţi de el şi
când îl realizăm cu o concentrare mentală adecvată şi cu fermitatea necesară.
* După ce am realizat exerciţiul de excreţie eterică a energiilor subtile nocive, va
trebui să nu permitem nimănui să atingă apa în care am făcut baie (şi în care au fost
deci transferate energiile noastre eterice perturbatoare). Vom lăsa, pur şi simplu, apa
din cadă să se scurgă, iar în condiţii normale nu este necesar să facem nimic altceva
pentru a purifica din punct de vedere subtil baia sau cada. Totuşi, este bine să fim
prudenţi şi să spălăm apoi bine cada cu apă proaspătă, mai ales dacă există mai multe
persoane care utilizează aceeaşi cadă. (Merită menţionat aici faptul că unii maeştri
yoghini - în a căror metodă tehnicile de purificare eterică au o pondere semnificativă -
acordă o mare importanţă necesităţii de a avea propria cadă, care să fie deci numai a
noastră).
* Unii yoghini practicanţi ai acestei tehnici afirmă că nu este bine să lăsăm apa să se
scurgă
din baie atunci când încă ne mai aflăm în cadă, deoarece, datorită puternicelor
interacţiuni energetice dintre corpul nostru eteric şi apă, o parte din energia noastră
eterică (subtil-vitală) s-ar putea scurge şi ea. Cei care sunt mai sceptici şi nu cred că
acest fenomen este posibil sau cei care vor să înţeleagă mai precis cum anume se
produce el, pot realiza şi acest experiment pentru a conştientiza cu obiectivitate dacă
el are sau nu efecte negative asupra lor şi - în eventualitatea că le vor percepe - cum
apar acestea.
= VA URMA =
An 15 C 11
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE INTENSĂ ŞI DE
CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC (VITAL) CE SE
REALIZEAZĂ
PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL CARE ESTE
EXERCITATĂ DE LA NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA
CHAKRA
(continuare la cursul nr.10, An 15) TEHNICA NR. 10: EXERCIŢII PE CARE LE
PUTEM REALIZA ATUNCI CÂND
SUNTEM LA TOALETĂ
Foarte mulţi maeştri yoghini (mai ales adepţii sistemului KRIYA YOGA) insistă
îndelung asupra importanţei excepţionale a procesului subtil de purificare aurică
denumit „excreţie eterică". Aşa cum am mai precizat în cadrul prezentării unora dintre
tehnicile de dinamizare a lui AJNA CHAKRA, excreţia eterică reprezintă o funcţie
vitală esenţială pentru starea noastră globală de sănătate şi de armonie interioară,
funcţie pe care majoritatea fiinţelor umane o ignoră sau chiar şi-au inhibat-o într-o
mare măsură. Acest aspect este foarte evident pentru un yoghin sau pentru un
clarvăzător autentic însă, din nefericire, el a fost şi continuă să fie neglijat atât de
medicina convenţională, cât şi de multe dintre terapiile alternative. Există totuşi
anumite tehnici de excreţie eterică, ce au fost denumite „metode de drenaj" şi care
sunt utilizate cu succes în homeopatie, în acupunctură sau în fitoterapie. Totuşi, nici
una dintre aceste modalităţi nu se compară, ca eficienţă, cu capacitatea excepţională
de excreţie purificatoare care se trezeşte prin dinamizarea plenară şi conştientă a
corpului nostru eteric şi prin trezirea şi dezvoltarea aptitudinii de a opera noi înşine în
mod direct şi profund benefic cu energii subtile vitale ale corpului eteric.
Practica perseverentă este şi în acest caz o cheie a succesului. Cu cât vom exersa mai
mult tehnica de excreţie subtilă eterică purificatoare, cu atât ea va deveni pentru noi
mai eficientă. Treptat, vom ajunge astfel să percepem din ce în ce mai clar diferitele
energii subtile nocive care ne părăsesc corpul eteric - tot atât de clar precum simţim,
atunci când ne aflăm la toaletă, excreţiile părăsind corpul fizic.
Având o natură mai subtilă, anumite eliminări ale fluidelor eterice nocive se pot
realiza şi fără a fi însoţite de actul excreţiei fizice. Totuşi, în anumite tehnici secrete de
KRIYA YOGA (care au printre efectele principale atingerea unei incredibile stări de
longevitate) tradiţia yoghină precizează foarte clar că toate excreţiile fizice trebuie să
fie însoţite şi de conştientizarea cât mai precisă a eliminării fluidelor subtile eterice
corespondente din aura noastră eterică. Evident, aceasta
se realizează printr-un act suplimentar de conştientizare a expulzării energiilor eterice
nocive din corpul nostru. Acest principiu al asocierii excreţiei reziduurilor fizice cu
gestul conştient de expulzare a reziduurilor subtile eterice este foarte important şi
constituie una dintre cheile de bază în obţinerea unei stări globale de puritate, vitalitate
şi sănătate perfectă, atât în plan eteric, cât şi la nivel psihic şi mental.
Prin urmare, este foarte important să devenim cât mai conştienţi de corpul nostru
bioenergetic (eteric) atunci când urinăm sau defecăm. De asemenea, se recomandă să
exersăm eliminarea vibraţiilor eterice negative din corpul nostru subtil chiar în
momentele în care realizăm eliminarea materiilor reziduale din corpul nostru fizic.
Procedând mereu astfel, vom fi foarte surprinşi de amploarea rezultatelor benefice şi a
stării generale de bine care rezultă în urma unei asemenea purificări.
Sfaturi şi recomandări
* Chiar dacă, de obicei, sunt aproape imperceptibile sau nesemnificative pentru omul
ignorant, mişcările energetice aflate în legătură cu APANA VAYU (suflul subtil
descendent eliminator) sunt mult mai puternice decât ne-am putea aştepta dacă le
conştientizăm foarte bine. Ele se produc întotdeauna la urinare şi, într-un grad ceva
mai redus, la defecare. (Aceasta şi explică de ce un mare număr de persoane care
suferă în special de boli de inimă, mor la toaletă.)
* Aşa cum ştim, în timpul realizării tehnicii yoghine SHAKTICHALANA MUDRA
(atitudinea spirituală care face ca energia noastră subtilă PRANA-ică - inclusiv
APANA VAYU - să circule ascendent), se recomandă să ne contractăm cât mai
puternic sfincterele urinare, pentru a determina astfel inversarea sensului de deplasare
al lui APANA VAYU şi fuzionarea lui APANA VAYU cu PRANA VAYU în scopul
trezirii şi ascensionării energiei fundamentale a fiinţei, KUNDALINI SHAKTI. În
cazul în care se doreşte însă, în primul rând, obţinerea unei purificări cât mai plenare a
corpului eteric, nu se vor realiza nici un fel de contracţii ale sfincterelor anale sau
urinare, ci ne vom focaliza exclusiv asupra fenomenului de purificare a energiilor
eterice care survine o dată cu actul excretor.
TEHNICA NR. 11: ELIMINAREA ENERGIILOR SUBTILE ETERICE
NOCIVE ÎN
PĂMÂNT
Pe măsură ce capacitatea de excreţie eterică a energiilor nocive se dezvoltă, vom
deveni tot mai capabili să realizăm foarte uşor eliminarea energiilor subtile nocive
nu numai în apă - sau, cu alte cuvinte, prin raportarea la APAS TATTVA (care este
mediul subtil cel mai specific manifestării fluidelor eterice), ci şi în pământ (prin
raportarea la energia purificatoare a lui PRITHIVI
TATTVA).
La început, rămânem în picioare şi îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi
necondiţionat, fructele acestei tehnici. În continuare, ne vom descălţa şi ne vom plasa
atât tălpile picioarelor, cât şi palmele direct pe pământ. Dacă avem o elasticitate
suficient de mare, putem realiza chiar PADAHASTASANA, cu palmele plasate cu
toată suprafaţa lor pe sol. Dacă nu putem realiza în acest mod, fără efort,
PADAHASTASANA, putem să îndoim genunchii şi să ne deplasăm uşor trunchiul în
faţă, astfel încât să rămânem cu tălpile şi palmele sprijinite de sol.
În cadrul acestei tehnici de purificare subtil-eterică, în care se recomandă să păstrăm
în permanenţă ochii deschişi, vom parcurge următoarele etape:
1) începem să realizăm respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui (care va fi
realizată pe întreaga durată a tehnicii), urmărind să percepem totodată vibraţia subtilă
eterică de la nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA) precum şi cea de la
nivelul întregului corp;
2) apoi, după aproximativ 3 minute, vom urmări să facem complet abstracţie de corpul
fizic, focalizându-ne să percepem cât mai intens vibraţia subtilă eterică regeneratoare
a energiei Pământului (PRITHIVI TATTVA). Pentru a avea o eficienţă maximă, se
recomandă să realizăm tehnica în mijlocul naturii, plasându-ne, aşa cum am arătat,
tălpile şi palmele direct pe pământ;
3) după încă aproximativ 3 minute, vom urmări să eliminăm în pământ, într-un mod
cât mai conştient, energiile subtile nocive ale corpului nostru eteric. Pentru aceasta
vom realiza expiraţii cât mai profunde şi mai lente, care vor fi însoţite de frecarea
aerului în zona laringelui. Vom conştientiza transferul energiilor subtile nocive în
pământ o dată cu aerul care este expirat pe gură. Sensul de circulaţie a energiilor va fi
similar celui sesizat în cazul execuţiei lui PADAHASTASANA. Prin urmare, vom
conştientiza energiile subtile telurice regenerante urcând prin picioare şi trunchi, în
timp ce toate energiile eterice impure sunt eliminate, prin palme, în sol. În mod
evident, ar fi o naivitate să ne gândim cu teamă sau cu vinovăţie că aceste energii
nocive, reziduale, ale corpului nostru eteric, ar putea fi dăunătoare pentru pământ,
pentru că, de fapt, aici ele vor fi foarte rapid transformate în energii subtile vitale
foarte pure.
Sfaturi şi recomandări
- În pofida similarităţilor pe care le are cu PADAHASTASANA, această tehnică de
purificare bioenergetică conferă o serie de efecte benefice specifice, în special datorită
modului distinct de conştientizare a acţiunii de excreţie eterică ce este asociată cu
respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui (în care se insistă mult asupra
expiraţiei), în plus, în unele ASHRAM-uri din India acest procedeu foarte simplu este
considerat a fi foarte eficient în vederea eliminării rapide a furiei, mâniei sau stresului,
aspirantul yoghin purificându-şi în acest mod tendinţele psihice nocive. Mai mult
decât atât, se recomandă să se menţină această postură (împreună cu conştientizarea şi
atitudinea interioară corespunzătoare) până ce practicantul simte că şi-a eliminat
complet toate tendinţele negative, dizarmonioase.
- În cadrul şedinţei de ASANA-e putem realiza această tehnică înainte de execuţia lui
PADAHASTASANA. Astfel vom produce o purificare profundă a corpului nostru
eteric, ceea ce ne va îmbunătăţi apoi, într-un mod adesea surprinzător, rezultatele
(efectele) psihice, mentale şi spirituale ale întregii noastre şedinţe de HATHA YOGA.
TEHNICA NR. 12: ÎMBRĂŢIŞAREA UNUI COPAC ÎN VEDEREA
REALIZĂRII
UNUI TRANSFER SUBTIL ENERGETIC REGENERANT ŞI PURIFICATOR
Prezentăm în continuare un alt exerciţiu inedit, care este înzestrat cu multiple valenţe
regenerante şi profund purificatoare asupra corpului nostru eteric. Atunci când ne vom
afla într-o pădure sau într-un parc (însă, cel mai bine, la adăpost de privirile celor care
nu ştiu despre ce este vorba), vom alege un copac cât mai mare (pentru a ne putea
„lipi" integral corpul fizic de acesta).
Alegerea copacului este foarte importantă, iar cel mai bun criteriu de selecţie îl
reprezintă însăşi „starea de afinitate" pe care o simţim faţă de el (sau, altfel spus,
starea de rezonanţă care se stabileşte în mod spontan între noi şi copacul respectiv),
stare care se poate traduce de exemplu prin admiraţia noastră faţă de frumuseţea lui
sau chiar prin tendinţa noastră spontană de a ne apropia de el. Atunci când ne vom afla
foarte aproape de el, vom închide ochii, ne vom interioriza profund şi îi vom consacra
lui Dumnezeu, în mod total şi necondiţionat, fructele acestei tehnici.
În continuare, vom îmbrăţişa copacul, urmărind ca suprafaţa de contact dintre noi şi
acesta să fie cât mai mare: îl vom cuprinde cu braţele şi ne vom lipi pieptul,
abdomenul şi picioarele de el, pentru a trăi astfel o stare cât mai profundă de
comuniune, de relaxare şi de abandon, ca şi cum neam încredinţa lui cu totul, plini de
dragoste, urmărind să îl simţim, de exemplu, ca pe un vechi şi bun prieten sau chiar ca
pe o mamă iubitoare. După aproximativ 5-7 minute de asemenea identificare empatică
şi de abandon plenar, ne vom concentra să eliminăm la nivelul aurei copacului toate
energiile noastre subtile care (pentru noi) sunt perturbatoare sau nocive, în acelaşi fel
în care realizăm purificarea prin excreţie eterică în apa din cadă. Vom oferi deci
arborelui, întocmai ca pe un dar, toate aceste energii inferioare sau perturbatoare ale
corpului nostru eteric. În final, continuând să-l îmbrăţişăm, vom realiza o atitudine
mentală de mulţumire plină de recunoştinţă faţă de copac, pentru ajutorul pe care ni l-
a oferit.
Sfaturi şi recomandări
* Cu privire la aceste forme de purificare subtilă, tradiţia yoghină recomandă, în
general, să urmărim transferul şi eliminarea energiilor subtile eterice nocive mai întâi
în apă sau în pământ şi abia apoi în aura unui copac. Astfel, îi vom oferi arborelui
energii eterice mai subtile sau, cu alte cuvinte, acele tipuri de energii eterice
perturbatoare pentru noi pe care suntem incapabili sau ne este foarte greu să le
eliminăm într-un alt mod. Pentru a preîntâmpina apariţia oricărui posibil sentiment (de
altfel complet nejustificat!) de vinovăţie care ar putea apărea la unii, precizăm că prin
această operare subtilă noi nu facem absolut nici un rău copacului, ci dimpotrivă, îi
dăruim o energie foarte preţioasă pentru el. Chiar dacă energia asociată unei stări de
oboseală ori deprimare, sau energia ce caracterizează începutul unei gripe etc. sunt
nocive pentru noi, acestea constituie totuşi energii foarte rafinate şi complexe pentru
acel arbore, care îi vor accelera chiar evoluţia subtilă.
Folosindu-ne sensibilitatea şi intuiţia, vom fi capabili, pe măsură ce vom exersa
această tehnică, să alegem acei copaci care sunt cei mai apţi să recepteze rapid şi
eficient energiile subtile pe care dorim să le eliminăm din aura noastră.
* Efectele acestei tehnici sunt foarte profunde şi adesea surprinzătoare, ea putând face
chiar veritabile minuni în sensul restabilirii stării de armonie atât în propria noastră
fiinţă, cât şi în ceea ce priveşte relaţia noastră cu întreaga natură. Însă, pentru aceasta,
se recomandă să rămânem în contact cu copacul ales de noi un timp suficient de lung:
10-15 minute sau chiar mai mult deoarece, pentru
ca transferul subtil energetic să fie complet, trebuie să-i dăm arborelui posibilitatea să
primească ceea ce noi vrem să-i oferim.
În plus, graţie acestei tehnici, putem ajunge să cunoaştem şi să simţim natura într-un
mod infinit mai profund, mai direct şi mai intim decât înainte, prin identificarea
noastră totală (SAMYAMA) şi chiar prin transferul conştiinţei noastre (PHOWA) în
acel copac. Astfel, viaţa copacului, ritmurile şi pulsaţiile energiilor sale, aptitudinea
miraculoasă a vegetalului de a se „hrăni" cu energiile subtile ale pământului şi ale
soarelui, avântul şi prinosul de frumuseţe al înfloririi, iubirea ascunsă , jîn
rodul său etc, toate acestea şi multe altele pot fi intuite şi trăite într-un mod inefabil în
interiorul propriei noastre fiinţe.
O descriere lirică foarte sugestivă a stării de osmoză ce se creează în astfel de
momente între o fiinţă umană şi un arbore în care, într-un mod foarte discret, arborele
treptat se „umanizează" pe măsură ce omul pătrunde în misterul lumii sale vegetale,
apare în poezia „Necuvintele" a lui Nichita Stănescu:
„El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete,
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ,
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul ca un umăr
Eu am înclinat spre el umărul ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând ca sângele
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el El a trecut prin mine... "
Noţiuni suplimentare referitoare la valenţele subtil-energetice şi simbolice ale
arborilor
Datorită forţelor subtile eterice ascendente care îl animă, copacul a fost considerat
încă din cele mai vechi timpuri un simbol al vieţii în continuă evoluţie, în ascensiune
spre cer, un veritabil model al verticalităţii.
Orice copac înlesneşte comunicarea între cele 3 niveluri sau spaţii arhetipale ale
Macrocosmosului: 1) cel subteran, prin rădăcinile care răscolesc adâncurile în care se
împlântă; 2) suprafaţa pământului, prin trunchi şi ramurile de jos; 3) înaltul cerului,
prin ramurile dinspre vârf care sunt atrase de lumina Soarelui. În orice copac se
unifică energia telurică cu energia cosmică sau, altfel spus, copacul leagă lumea
htoniană (subpământeană şi pământeană) cu lumea uraniană (celestă). Prin însăşi
existenţa sa, el adună laolaltă toate energiile TATTVA-ice fundamentale: apa (APAS
TATTVA) circulă o dată cu seva lui; pământul (PRITHIVI TATTVA) i se
încorporează prin rădăcini; prin frunze el se „hrăneşte" cu aer (VAYU TATTVA) şi
lumină (expresia lui TEJAS TATTVA); din frecarea a două lemne ţâşneşte focul
(TEJAS TATTVA), iar prezenţa armonioasă şi
echilibrată a celor patru TATTVA-e manifestate (PRITHIVI, APAS, TEJAS şi
VAYU) face să
existe în el - deşi nemanifestată în acelaşi plan cu celelalte patru - şi „chintesenţa"
acestora: eterul cel subtil (AKASHA TATTVA). = VA URMA =
An 15 C 12
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE
INTENSĂ ŞI DE CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC
(VITAL) CE SE REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE
CONTROL MENTAL CARE ESTE EXERCITATĂ
DE LA NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA
TEHNICA NR. 12: ÎMBRĂŢIŞAREA UNUI COPAC ÎN VEDEREA
REALIZĂRII
UNUI TRANSFER SUBTIL ENERGETIC REGENERANT ŞI PURIFICATOR
Noţiuni suplimentare referitoare la valenţele subtil-energetice şi simbolice ale
arborilor
(continuare la cursul nr. 11, An 15)
Avându-şi rădăcinile înfipte în pământ şi crengile înălţate spre cer, copacul ne ajută să
înţelegerii într-un mod simplu şi direct cum poate fi realizată lăuntric armonia
raporturilor care se stabilesc în permanenţă între pământ şi cer. În acest sens,
importanţa sa energetică şi subtilă i-a conferit caracterul unui Centru, ceea ce face ca
aşa-numitul „Arbore al lumii" să fie sinonim cu Axul lumii.
Mircea Eliade distinge şapte interpretări principale ale semnificaţiei fundamentale a
copacului, care se articulează toate în jurul ideii de Cosmos viu, în veşnică regenerare.
El afirmă:
„Arborele este încărcat cu forţe tainice sacre deoarece este vertical, creşte, îşi pierde
şi îşi recapătă frunzele, şi deci se regenerează: el moare şi renaşte de nenumărate
ori" Fructele Pomului Vieţii din Paradis sunt 12 la număr (asemeni intervalelor
zodiacale), acesta fiind simbolul predilect al reînnoirii ciclice.
Arborele înţelepciunii (BODHI), sub care BUDDHA a atins iluminarea spirituală, a
devenit şi el, în mod simbolic, un Arbore al lumii şi un Pom al Vieţii. În iconografia
timpurie a budismului, el îl reprezintă chiar pe BUDDHA însuşi. Conform unor scrieri
orientale, rădăcinile Pomului arhetipal al Vieţii sunt BRAHMA, trunchiul lui este
SHIVA, iar ramurile sunt VISHNU, sugerând prin această metaforă faptul că el
„întrupează" totalitatea (atât spaţială, cât şi temporală) a Creaţiei, care este guvernată
de TRIMURTI [Trinitatea sau Treimea divină hindusă - sau, altfel spus, Dumnezeu
în aspectele Sale de creator al Macrocosmosului (BRAHMA), de forţă a menţinerii
sale în existenţă (VISHNU) şi de distrugător al manifestărilor îmbătrânite şi uzate
(SHIVA)].
În planul simbolismului deosebit de complex al energiilor subtile fonematice, litera Y,
care
reprezintă o prefigurare schematică a unui copac cu trunchiul şi ramurile lui, este
expresia simultană a Absolutului Divin Unic şi a dualităţii care naşte multitudinea
inerentă manifestării. Pornind de la aceeaşi forţă excepţională de regenerare (şi chiar
de exorcizare) pe care copacul o posedă, obiceiul indian străvechi al căsătoriei mistice
dintre copaci şi oameni era menit să sporească potenţialul de procreare al femeii.
Astfel, într-un text tradiţional se afirmă: „Logodnica unui hindus trebuie să fie în mod
obligatoriu măritată cu un manghier sau cu alt pom fructifer, deoarece orice duh
(entitate din lumile subtile inferioare) se teme de arbori şi mai ales de pomii
fructiferi." (manghierul este un arbore care creşte în Asia şi America tropicală, cu
fructe roşiatice mari, foarte,
parfumate - fructele de mango). în contextul acestor credinţe, analogia pom fructifer -
femeie fecundă joacă un rol complementar analogiei arbore cu latex - forţă
generatoare masculină. În alte perimetre culturale ale subcontinentului indian, în ziua
nunţii, logodnicul este cel care se căsătoreşte mai întâi cu un manghier. El
îmbrăţişează pomul, de care este apoi legat. După o bucată de vreme este dezlegat dar,
pentru a păstra în continuare rezonanţa cu energiile acestui arbore purificator, la
încheieturile mâinilor sale rămân totuşi prinse frunze din acel pom.
Printr-un gen de substituţie magică, în India străveche, copacii, priviţi fiecare ca
exponenţi simbolici ai anumitor oameni, erau „căsătoriţi" şi între ei. Acest fapt
subliniază încă o dată starea de comuniune şi de empatie identificatoare care se poate
stabili între fiinţele umane şi arbori. Astfel, în sudul Indiei, un cuplu care nu reuşeşte
să procreeze este sfătuit să meargă pe malul unui iaz sau al unui râu considerat sacru,
în dimineaţa unei zile faste din punct de vedere astrologie şi TATTVA-ic. Aici cei doi
soţi sădesc unul lângă celălalt doi puteţi de copaci sacri, unul mascul şi unul femei, şi
împletesc tulpina mlădioasă a copacului-femel pe tulpina dreaptă şi rigidă a copacului-
mascul. Perechea de copaci astfel formată este apoi protejată cu un gard sau o
împrejmuire, iar copacii sunt în continuare îngrijiţi ca să poată trăi şi să poată asigura
astfel, prin propria lor rodnicie, fecunditatea cuplului care i-a sădit.
Pomul vieţii a fost considerat, la origine, o imagine a androginului iniţial. Totuşi, în
planul lumii fenomenale, trunchiul înălţat spre cer, fiind un simbol solar care exprimă
forţă şi putere, nu este altceva decât prefigurarea Falusului erect, care este, la rândul
său, o imagine arhetipală a Tatălui Ceresc, Dumnezeu. Pe de altă parte, prin energiile
sale specifice, arborele scorburos, ca şi arborele cu frunzişul des şi învăluitor unde se
cuibăresc păsările şi care rodeşte periodic ne evocă
imaginea arhetipală lunară a femeii fertile. În ezoterism s-au făcut adeseori analogii
între imaginea stejarului scorburos, din care ţâşneşte apa izvorului tinereţii, şi
athanorul alchimiştilor sau matricea ocultă în care se produce gestaţia aurului
filozofal.
La anumite popoare primitive, stâlpii funerari se fac din lemn de tei pentru ceremonia
funerară a femeilor, şi din stejar pentru aceea a bărbaţilor. Aceasta demonstrează
foarte clar faptul că aceste popoare străvechi, a căror civilizaţie se bazează pe
interacţiunea intimă şi profundă cu natura, au perceput intuitiv că cele două specii de
copaci vehiculează energii complet diferite din punctul de vedere al polarităţii -
energie YIN (-), feminină - teiul şi energie YANG (+), masculină -stejarul.
TEHNICA NR. 13: PLÂNSUL CATHARTIC (PURIFICATOR)
Plânsul purificator poate fi şi el o ocazie de a elimina foarte multe tensiuni emoţionale
şi energii subtile nedorite, în special dacă ne vom exercita în paralel capacitatea de
excreţie eterică, de care vom deveni din ce în ce mai conştienţi realizând tehnicile
purificatoare prezentate în această parte a cursului nostru de YOGA Integrală. Astfel,
printr-un proces de asociere subtil-energetică pe care l-am putea compara cu cel
realizat în cazul unificării energetice a două radiaţii vibratorii diferite (aşa cum
experimentăm, de exemplu, în cazul fenomenului de unificare energetică între centrul
subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA şi centrul subtil de forţă AJNA CHAKRA, în
urma respiraţiei cu frecare a aerului în zona laringelui), vom „pune" (sau, altfel spus,
vom transfera subtil) în lacrimile noastre tot ceea ce noi dorim atunci să eliminăm.
Dealtfel, în mod inconştient, aproape orice fiinţă umană procedează mai mult sau mai
puţin similar şi tocmai de aceea se ştie şi se consideră adesea că plânsul este capabil să
ne „uşureze" (să ne aline). În cazul de faţă, operarea se va face însă perfect conştient,
fenomenul fiind în întregime controlat!
Unii iniţiaţi afirmă chiar că a fi capabili să plângem cathartic reprezintă o înzestrare
preţioasă de care ne putem folosi în procesul transformării noastre lăuntrice, deoarece
ea ne permite să ne purificăm în profunzime sufletul. Dacă facem parte dintre acele
fiinţe umane care nu pot să plângă aproape niciodată, se recomandă să urmărim să ne
regăsim această capacitate. În această direcţie, cunoscând foarte bine valoarea
purificatoare a plânsului, în unele şcoli ezoterice se afirmă chiar că, dacă din diferite
motive suntem incapabili să plângem, este necesar să folosim orice metodă naturală
pentru a lăcrima - de la curăţarea unei cepe până la tehnicile cele mai sofisticate ale
artei dramatice.
Pe de altă parte, în cazul celor care, ca urmare a unui sentimentalism exagerat şi
necontrolat, au tendinţa de a plânge prea mult şi din motive puerile, această practică le
va readuce un echilibru emoţional şi spiritual care le este absolut necesar.
Noţiuni suplimentare referitoare la plânsul cathartic (purificator)
Atât plânsul, cât şi râsul sunt reacţii naturale dar controlabile ale omului la solicitările
de ordin psihologic provenite din mediul exterior. Ele au aproape întotdeauna un
substrat cultural şi fac parte din codurile paralingvistice de comunicare şi de
expresivitate umană. În general, în cazul omului obişnuit, plânsul constituie semnul
durerii, al nefericirii şi al disperării. Dar există şi lacrimi ale bucuriei sau lacrimi de
uşurare şi de limpezire a minţii şi a sufletului. Plânsul adevărat (nu cel
gf an d :t J»-^ lacrimală
mimat şi lipsit de forţa subtilă specifică încărcăturii emoţionale autentice) reprezintă,
în ultimă instanţă, un salt al minţii omeneşti dincolo de limitele sale obişnuite, ceea ce
poate crea premisele unei înţelegeri superioare, trans-mentale. În culturile arhaice şi
tradiţionale, plânsului i se acordau valenţe magice, care se întemeiau, în general, pe
analogia lacrimi-ploaie. Putem să remarcăm faptul că societăţile străvechi au intuit cu
mare profunzime caracterul cathartic şi regenerator al plânsului, din moment ce l-au
asociat cu ploaia cea indispensabilă rodirii şi vieţii plantelor.
Există o omologare mitologică universală a lacrimilor cu apele cereşti - fie că este
vorba despre picăturile de rouă, fie de cele de ploaie. În mitologia egipteană se spune
că omul este născut din lacrima zeului solar Ra, iar lacrimile zeiţei Isis, vărsate la
moartea soţului şi fratelui său Osiris, au umplut albia Nilului cu apele fertilizante. Tot
despre Osiris se afirmă chiar că el a fost reînviat prin puterea magică a lacrimilor lui
Isis şi a sorei sale, Neftis.
Plânsul ritual (bocetul), în cadrul ceremoniilor funebre, este cunoscut la aproape toate
popoarele europene; la unele dintre ele, cum este şi cazul poporului român în perioada
sa de formare, a existat şi instituţia bocitoarelor profesioniste. Pe lângă tristeţea
despărţirii, aceste cântece funerare reprezentau un adevărat ghid pentru sufletul
„dalbului pribeag" în lunga şi anevoioasa sa
călătorie în lumea de dincolo, ele exprimând totodată şi o rugă adresată celui care a
părăsit planul fizic de a nu mai reveni printre cei vii. Tot în aria noastră culturală mai
este cunoscut şi plânsul ritual al miresei, care a fost integrat cândva în cadrul unui
întreg complex de procedee de stimulare magică a fertilităţii şi a fecundităţii, care era
la rândul lui încorporat ceremonialului nupţial. În învăţătura şi în morala creştină,
plânsul este semnul căinţei, al penitenţei, dar poate reprezenta totodată şi o
componentă a extazului mistic.
În poezia lui Lucian Blaga „Lacrima şi raza", picătura căzută din ochiul înlăcrimat al
omului spune: „Eu sunt un strop de suflet /Şi sunt / Ca picurii izvoarelor fierbinţi /
Vin totdeauna din adâncuri - mari" Aşadar, „lacrimile fierbinţi" ale durerii, implorării
şi disperării reprezintă o inefabilă conjuncţie
(simbioză) a Focului subtil (TEJAS TATTVA) şi a Apei subtile (APAS TATTVA).
Ezoteriştii
vorbesc chiar despre o adevărată „alchimie" simbolică a lacrimii, care izvorăşte din
„focul" tainic al inimii, care devine apoi o revărsare eliberatoare şi purificatoare a
„apelor lăuntrice" (energiile sufletului), pentru ca, în cele din urmă, să se cristalizeze
într-un conglomerat „salin" (manifestarea lor fizică propriu-zisă).
La multe popoare ale lumii, vărsarea rituală a lacrimilor are drept scop provocarea
ploii. Legendele româneşti vorbesc despre lacrima fecundă a Maicii Domnului:
căzând pe pământ, ea se transformă într-o perlă sau într-o floare. Pornind de la
fenomenul obiectiv de purificare eterică şi astrală prin intermediul plânsului cathartic,
a ajuns să fie dezvoltată o întreagă terapeutică sufletească a lacrimii purificatoare, mai
ales în filozofia şi în tradiţia creştină (la Ioan Scărarul, de
nwiho-Tflieii*
sfr-nt nnicos
G(raî lipidic toi nciMj Eunjunrlivn
tcluln Cublrl
FigJ Glandele-cajre IMVKIUC stcieli* lafriihAln
exemplu), care a fost preluată apoi şi în opera lui Dostoievski (ce vorbeşte de
„lacrimile stelare" ale lui Alioşa Karamazov) şi a altor creatori de artă creştini. Astfel,
Sfântul Ioan Scărarul afirmă:
„Plânsul constituie 'boldul de aur', care eliberează sufletul de pironirea grijilor
lumeşti şi de orice
împătimire şi care, printr-o sfântă reculegere, face omul să se îndrepte în mod
continuu spre Inimă [Sinele-Esenţă, ATMAN, am putea adăuga noi]".
„Darul lacrimilor" este considerat a fi, în tradiţia creştină, o expresie a Graţiei lui
Dumnezeu, un har divin care aduce întotdeauna bucuria. În legătură cu acest subiect,
Ioan Scărarul spune: „ O dată primit darul lacrimilor, acesta trebuie ţinut cu toată
tenacitatea şi forţa lăuntrică pentru a nu-l pierde, căci înainte de a se fi înrădăcinat
foarte bine, el poate să-ţi fie răpit cu multă uşurinţă. Gâlcevile, grijile trupeşti
excesive şi lenevia, dar mai ales vorbăria inutilă, alungă emoţiile profund spirituale
şi dorul de Dumnezeu ce este exprimat prin lacrimi, tot atât de repede precum piere
ceara dinaintea focului."
Acest izvor al „lacrimilor de dor de Dumnezeu" a ajuns să fie (în special în cadrul
creştinismului) expresia unui anumit nivel de evoluţie spirituală, de aceea el mai este
considerat şi ca fiind un al doilea botez, care poate fi uneori mai puternic, din punctul
de vedere al purificării şi transformării spirituale, chiar decât botezul propriu-zis!
Referindu-se la cei care trăiau cu intensitate maximă astfel de experienţe mistice, Ioan
Scărarul spunea: „ Eu am văzut un prea înalt hotar al plânsului."
Atât de important este plânsul mistic încât creştinii afirmă că, dacă nu ni l-ar fi dăruit
Dumnezeu din nesfârşita Sa iubire de oameni, ar fi fost mult mai puţini cei mântuiţi.
Frenezia lăuntrică a căutării Lui Dumnezeu şi lacrimile noastre de dor de Dumnezeu
sunt precum un glas care strigă din răsputeri către Dumnezeu. Lacrimile pe care le
vărsăm pentru El sunt ca nişte soli ai noştri către Dumnezeu; pe de altă parte, lacrimile
provocate de recunoştinţa faţă de sfânta Sa dragoste de oameni ne dau asigurarea că
stăruitoarele noastre cereri au fost primite.
Despre forţa purificatoare (în plan psihic şi mental) a plânsului, Ioan Scărarul afirmă:
„Când sufletul nostru plânge după Dumnezeu, pe măsură ce lăcrimează el devine din
ce în ce mai bun, fără a fi nevoie să ne preocupăm şi să ne străduim în alt fel pentru a
obţine această transformare interioară, deoarece ea ne arată că Domnul Dumnezeu a
venit la noi, chiar dacă noi nu L-am chemat, şi ne-a dăruit apa purificatoare a
lacrimilor pline de umilinţă ca să ne putem şterge zapisul greşelilor. Să păzim deci
acest dar al lacrimilor ca şi lumina ochilor, până în ziua în care, nemaifiindu-ne
necesar, ni se va lua, căci el are mai multă forţă decât voinţa şi mintea noastră...
A primit adevăratul dar al lacrimilor nu acela care plânge atunci când vrea el, ci
acela care varsă lacrimi atunci când vrea Dumnezeu şi pentru ceea ce voieşte
Dumnezeu." = VA URMA =
An 15 C 13
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE INTENSĂ ŞI DE
CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC (VITAL) CE SE
REALIZEAZĂ
PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL CARE ESTE
EXERCITATĂ DE LA NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA
CHAKRA
TEHNICA NR. 13: PLÂNSUL CATHARTIC (PURIFICATOR)
Noţiuni suplimentare referitoare la plânsul cathartic (purificator)
(continuare la cursul nr. 12, An 15)
Mulţi dintre misticii creştini afirmă că este greu să discerni, mai ales când este vorba
despre începători, care sunt lacrimile vărsate cu adevărat pentru Dumnezeu, şi care
sunt vărsate din simple raţiuni omeneşti, căci ei spun că lacrimile pot să izvorască din
mai multe motive: din firea slabă şi fluctuantă a omului, din necaz, din laudă, din
invidie, din pricini de slavă deşartă ori desfrânare, din iubire, din ameninţarea morţii şi
din multe alte motive. După ce ne-am „scuturat" de toate aceste feluri de lacrimi care
ţin numai de slăbiciunile şi neputinţele inerente naturii umane, trebuie să căutăm,
printr-o dragoste neţărmurită faţă de Dumnezeu, lacrimile curate şi sincere ale
gândului îndreptat către Dumnezeu sau acelea provocate de conştientizarea profundă a
condiţiei noastre muritoare şi limitate (în comparaţie cu Eternitatea lui Dumnezeu),
deoarece în acestea nu se află nici înşelăciune şi nici mândrie, ci dimpotrivă, ele ne
purifică, ne măresc dragostea faţă de Dumnezeu, ne eliberează de suferinţele şi de
speranţele iluzorii.
Ioan Scărarul face o diferenţă foarte clară între diferitele forme de plâns. El spune:
„Totuşi, vrednici de laudă sunt doar aceia care, prin Graţia lui Dumnezeu, trec de la
lacrimile fireşti (naturale, trupeşti) la cele duhovniceşti (spirituale).
Pentru cel care îşi petrece viaţa plângând neîncetat de dor de Dumnezeu, lacrimile
sale fiind plăcute lui Dumnezeu, flecare zi a unui astfel de om devine o mare şi
înălţătoare sărbătoare. Dar cel care nu încetează a petrece mereu doar în desfătări
trupeşti grosiere, acela va plânge mereu în viaţa de apoi [va suferi în lumile subtile
astrale infernale].
Totuşi, Dumnezeu nu are nevoie de lacrimile noastre şi nici nu doreşte ca omul să
plângă din cauza «durerilor inimii» [sau, altfel spus, din cauza problemelor noastre
sufleteşti]. El vrea mult mai mult ca omul să se înveselească din dragoste pentru
Dumnezeu, prin râsul şi bucuria sufletului.
înlătură supărările şi frământările din suflet şi atunci toată amărăciunea lacrimilor
vărsate din ochii tăi va fi de prisos. Nu este nevoie de medicament acolo unde nu
există rană. înainte de cădere, Adam n-a vărsat nici o lacrimă, după cum, în acelaşi
fel, omul nu va mai plânge după
mântuire [după eliberarea spirituală] şi după distrugerea păcatului, «pentru că
atunci nu va mai exista nici durere, nici întristare, nici suspin.» (Apocalipsa 9, 4)"
Sprijinul pe care Dumnezeu îl oferă celor care îl iubesc sincer şi cu multă fervoare
constă într-o purificare care poate merge până la o veritabilă „reînnoire" a sufletului,
aceasta oferindu-ne capacitatea de a sublima sau de a transcende definitiv tristeţea şi
producând transformarea minunată a lacrimilor durerii în lacrimi ale extazului.
În unele tradiţii spirituale se precizează că lacrimile produse de gândul morţii
inevitabile nasc iniţial teamă; treptat, înfruntând teama, se naşte în noi starea de
neînfricare; neînfricarea naşte fericirea, iar din
fericirea aceasta, care este fără de sfârşit, răsare sublima floare a iubirii de Dumnezeu.
Plânsul neîncetat după Dumnezeu dă astfel naştere, spun misticii creştini, la o sfântă
obişnuinţă, care se va transforma apoi într-o continuă simţire a Inimii lui Dumnezeu
(care este prezentă şi în Inima noastră spirituală - Sinele Esenţă, ATMAN), stare care
cu greu s-ar mai putea estompa sau ar mai putea fi uitată. De aceea, în tradiţia creştină
se spune că lacrimile sunt „mamele tuturor virtuţilor".
TEHNICA NR. 14: ABSORBIREA ENERGIEI ETERICE BENEFICE DIN
CITRICE
În literatura de specialitate, printre mediumii celebri, înzestraţi cu capacităţi
paranormale, este menţionată şi doamna Theon. Aceasta era capabilă să absoarbă
imediat în corpul său eteric energia preluată de la un grepfrut pe care ea îl aşeza pe
piept. După foarte puţin timp, toată energia subtilă vitală a acelui fruct era extrasă din
el, iar fructul ajungea să se usuce (să-şi micşoreze dimensiunile şi să se zbârcească)
chiar şi la nivel fizic!
Putem realiza şi noi o experienţă oarecum similară de asimilare a energiei eterice
folosind o portocală sau un grepfrut. Pentru aceasta, după ce îi consacrăm lui
Dumnezeu Tatăl, în mod integral, fructele acestei experienţe spirituale, ne vom întinde
pe spate în SHAVASANA (postura specifică relaxării yoghine complete). Vom lua
apoi o portocală cât mai atrăgătoare (este de preferat să fie un fruct care a fost cultivat
fără îngrăşăminte chimice) şi o vom aşeza direct pe piele, deasupra sternului, central,
în dreptul lui ANAHATA CHAKRA.
Vom închide ochii şi vom deveni conştienţi mai întâi de vibraţia subtilă eterică din
zona celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Apoi urmărim să percepem vibraţia
subtilă eterică de la nivelul întregului nostru corp subtil şi în special pe cea din zona
pieptului, în continuare, ne vom focaliza cât mai bine asupra vibraţiilor eterice
specifice energiei subtile eterice a fructului.
Ne vom concentra, după aceea, asupra procesului efectiv de absorbţie a energiei
eterice a fructului în propriul nostru corp bioenergetic, PRANAMAYA KOSHA. Vom
realiza pentru aceasta, preliminar, respiraţii cu frecare a aerului în zona laringelui, cât
mai profunde şi mai lente. De data aceasta ne vom focaliza atenţia în special asupra
inspiraţiei, care va fi asociată de noi lăuntric cu preluarea conştientă a energiei vitale
din fruct. Vom continua să procedăm astfel timp de minim 15
minute. Această modalitate subtilă de operare reprezintă, în ultimă instanţă, o cale
directă de asimilare a energiei vitale pure a alimentelor, fără a mai angrena absolut
deloc procesul digestiv obişnuit. Ea reprezintă de altfel una dintre primele etape în
antrenamentul yoghinilor tibetani care au fost iniţiaţi în ştiinţa secretă de a trăi fără a
mânca absolut deloc hrană fizică. În plus, preluarea energiei eterice a fructului exact
în modul care a fost descris are darul de a ne purifica structura eterică în special la
nivelul lui ANAHATA CHAKRA. Această formă inedită de purificare bioenergetică
poate ajuta uneori surprinzător de mult la trezirea şi „înflorirea" sufletului nostru.
Experienţa poate fi realizată cu orice fruct proaspăt, dar efectele cele mai puternice se
obţin atunci când folosim citrice. Este important să reţinem însă că fructul care a fost
utilizat în această tehnică va fi aruncat (el nu va fi consumat, de noi sau de altcineva),
chiar şi în situaţia în care el pare, din punct de vedere fizic, neschimbat.
TEHNICA NR. 15: PURIFICAREA SUBTILĂ
ETERICĂ CE ESTE REALIZATĂ PRIN GESTUL A CĂSCA
GLOSAR
A CĂSCA = a deschide gura suficient de mult printr-o mişcare de inspiraţie adâncă ce
este apoi urmată de o expiraţie prelungită. Acest gest evidenţiază fie relaxarea, fie
plictiseala, fie iminenţa unei stări de somn.
Mai ales pentru omul ignorant, căscatul este un gest în aparenţă neînsemnat şi minor.
Totuşi, el poate elibera cantităţi foarte mari de energie, cu mult mai puternice decât
ne-am putea aştepta. Actul de a căsca poate fi comparat cu un adevărat comutator al
unui circuit subtil energetic. În realitate, căscatul este o acţiune fizică ce apare ca
urmare a unei mişcări subtil-energetice sau, altfel spus, el este consecinţa unui sui-
generis „val eteric" (vibraţii eterice). În cazul acţiunii de a căsca, deplasarea subtilă a
energiei în corpul eteric este cu mult mai importantă decât gestul fizic ce nu are decât
rolul de a însoţi şi de a reflecta la nivel fizic procesul subtil respectiv. Însă această
mişcare subtil-energetică, declanşatoare a gestului fizic, trebuie să fie lăsată să se
exprime cât mai plenar şi complet liber, deoarece, în caz contrar, căscatul fie nu se va
produce, fie efectul său benefic va fi foarte slab. Yoghinii consideră chiar că gestul de
a căsca reprezintă una dintre funcţiile naturale ale corpului nostru eteric, care însă a
ajuns să nu mai fie realizată spontan. Mai exact - revelează tradiţia yoghină secretă -
această funcţie subtilă este îndeplinită de unul dintre cele cinci sufluri subtile
(PRANA-uri) secundare (care sunt distincte de
cele cinci PRANA-uri principale: PRANA, APANA, SAMANA, UDANA şi
VIYANA), iar acest
suflu subtil este numit DEVADATTA.
Tentativele de a ne suprima sau de a ne înfrâna căscatul reprezintă atitudini
convenţionale nesănătoase, care nu sunt altceva decât semnul unor penibile
condiţionări negative. Ele provin, în ultimă instanţă, din educaţia noastră restrictivă şi
refulantă. Dimpotrivă, atunci când este profund şi liber manifestat, căscatul ne
eliberează de numeroase tensiuni şi stresuri, şi ne purifică sufletul într-un mod care, în
anumite direcţii, este asemănător cu cel specific plânsului cathartic. De altfel, căscatul
este adeseori însoţit de lacrimi purificatoare. El elimină, de asemenea, numeroase
contracţii fizice şi psihice, precum şi tensiunile care altfel s-ar acumula în diferite zone
ale corpului (în special în zona ochilor). Micile lacrimi care apar după ce căscăm ajută
şi ele la eliminarea acestor tensiuni acumulate la nivel ocular. Aceste lacrimi preiau şi
descarcă, la rândul lor, în modul descris în cadrul tehnicii plânsului cathartic, energiile
noastre eterice şi astrale negative.
În continuare, vom prezenta modul în care tradiţia yoghină ne recomandă să folosim
cât mai eficient şi într-un mod deplin conştient, spiritual şi purificator, acţiunea de a
căsca. O primă observaţie care se poate face foarte uşor, într-un mod intuitiv, chiar şi
de către un om obişnuit, este că prin căscat se elimină pe gură energiile subtile
degradate sau consumate, energii care sunt asociate suflului subtil expirator, APANA
VAYU. Dacă vom deveni perfect conştienţi de această eliminare a energiei eterice
uzate, reziduale, şi vom intensifica într-un mod „voit" (conştient) procesul de evacuare
rapidă a ei atunci când căscăm, aceasta ne va mări deja în mod semnificativ eficienţa
acestui nebănuit proces purificator.
Unele tradiţii iniţiatice afirmă că există chiar o metodă secretă de a utiliza energia
subtilă a căscatului (metoda care se bazează pe dinamizarea şi pe angrenarea în sens
sublimator a lui DEVADATTA VAYU - energia, PRANA-ică declanşatoare a
căscatului) într-un sens profund spiritual, chiar iluminator. În acest caz, principiul
general de operare indică, printre altele, ca atunci când căscăm să ne orientăm gura în
sus. Totodată, va trebui să contractăm atunci cât mai intens toţi muşchii din partea
posterioară a gâtului (muşchii cefei), pentru ca astfel fluxul subtil energetic rezultant
(flux catalizat tocmai de această acţiune a noastră asupra lui DEVADATTA VAYU)
să fie dirijat ascendent, spre creştetul capului (la nivelul lui BRAHMARANDRA), în
loc să se deplaseze, aşa cum se produce în mod obişnuit, orizontal, pe gură. Astfel, va
apărea un fenomen spontan de transformare şi sublimare a energiilor eterice şi astrale
uzate şi impure, în energii profund spirituale! De asemenea, atunci când căscăm vom
urmări să întindem cât mai mult zona faringelui (faringele este canalul de forma unei
■] pâlnii cu vârful în jos, care porneşte de la cavitatea bucală şi sfârşeşte la . [.* Y /
esofag, constituind locul de încrucişare a căilor respiratorii cu calea digestivă). :../.
:Y Totuşi, nu este necesar să deschidem foarte mult gura în timpul acestei tehnici . /'
(de fapt, atunci când căscăm, cel mai bine ar fi să ţinem gura aproape închisă). Ne
vom concentra atunci întreaga atenţie în partea superioară a gâtului, asupra Wa % .
Ir' r zonei aflată chiar în spatele cavităţii nazale. Această zonă deosebit de importantă
din punct de vedere subtil se află într-o relaţie foarte strânsă cu centrul energetic
secundar de forţă SOMA CHAKRA, la nivelul căruia este „colectat" şi de la nivelul
căruia este revărsat în întreaga făptură nectarul subtil al nemuririi spirituale (SOMA
sau AMRITA). Sfaturi şi recomandări
* Dacă suntem suficient de atenţi asupra energiilor sale subtile caracteristice, putem
folosi într-un mod asemănător şi strănutul pentru a elimina energiile subtile nocive
(precizăm aici că strănutul reprezintă manifestarea fizică a unui alt curent PRANA-ic
secundar - din cele cinci - care este numit în YOGA KRIKARA VAYU).
* Putem remarca foarte uşor cât de „contagios" este căscatul. Într-o serie de conferinţe
ţinute la Kassel, în lunile iunie şi iulie ale anului 1909, celebrul ocultist Rudolf Steiner
a revelat faptul că, în ceea ce priveşte oamenii din străvechea civilizaţie a Atlantidei,
influenţele subconştiente se propagau mult mai liber şi mai intens de la o fiinţă la alta.
De exemplu, dacă un om mai puternic din punct de vedere mental îşi ridica braţele,
prin jocul acestor influenţe subtile subconştiente, toţi cei care se aflau în jurul lui
simţeau în mod spontan impulsul de a ridica şi ei braţele. Căscatul era considerat de
către Steiner ca fiind ultimul vestigiu al acestui fenomen de inducţie mentală
pandemică.
TEHNICA NR. 16: PERCEPEREA ENERGIILOR SUBTILE SPECIFICE
CARE
SUNT CARACTERISTICE UNUI INEL
Dacă purtăm un inel, îl vom scoate de pe deget (în cazul în care purtăm mai multe
inele, le vom scoate pe toate, pentru a putea testa, pe rând, încărcătura energetică
subtilă specifică fiecăruia dintre ele).
Mai întâi, aflându-ne într-o postură de meditaţie şi fiind cât mai relaxaţi la nivel fizic,
psihic şi mental, îi vom consacra lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat,
fructele acestei tehnici. Menţinem apoi ochii închişi şi devenim cât mai conştienţi de
vibraţiile subtile eterice din zona celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA). După
aproximativ 3 minute, ne vom focaliza în mod suplimentar asupra vibraţiei eterice din
zona degetului de pe care a fost scos inelul. În continuare, vom realiza respiraţia cu
frecare a aerului în zona laringelui pentru a intensifica aceste vibraţii, aspect care va
determina în mod conex o amplificare a energiei subtile eterice în zona degetului
respectiv.
După încă aproximativ 3 minute, continuând respiraţia cu frecare a aerului în zona
laringelui, vom pune din nou inelul pe deget. Conştientizăm şi de data aceasta vibraţia
de la nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA) şi cea de la nivelul degetului.
Vom păstra o stare de absolută imobilitate corporală şi mentală timp de aproximativ 3
minute. În acest interval, urmărim să percepem energiile subtile eterice care şunt
caracteristice inelului.
În continuare, vom scoate din nou inelul şi îl vom aşeza invers pe deget. Astfel, în
această situaţie, partea inelului care era înainte orientată spre vârful degetului, este
plasată acum spre articulaţia degetului (mai ales în cazul unui inel cu model
nesimetric, cele două moduri distincte de a-l aşeza pe deget sunt foarte evidente).
Vom realiza încă o dată starea de perfectă imobilitate corporală şi mentală şi vom
conştientiza din nou, timp de minim 3 minute, vibraţia subtilă eterică ce apare la
nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA) şi cea care apare la nivelul degetului
respectiv.
Menţinem în continuare respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui. Vom
compara
vibraţia pe care o resimţim acum cu cea pe care am simţit-o anterior (atunci când
inelul a fost poziţionat invers). Astfel, vom putea constata foarte uşor că vibraţia
eterică a inelului este adeseori diferită, în funcţie de poziţionarea sa, datorită energiilor
subtile specifice (date de configurarea diferită a undelor subtile de formă caracteristice
fiecărei poziţii a inelului în raport cu degetul nostru) pe care acesta le induce în aura
noastră eterică. = VA URMA =
An 15 C 14
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
TEHNICI FUNDAMENTALE DE DINAMIZARE INTENSĂ ŞI DE
CONŞTIENTIZARE PROFUNDĂ A CORPULUI ETERIC (VITAL) CE SE
REALIZEAZĂ PRIN INTERMEDIUL PUTERII DE CONTROL MENTAL
CARE ESTE EXERCITATĂ
DE LA NIVELUL CENTRULUI SUBTIL DE FORŢĂ AJNA CHAKRA
TEHNICA NR. 16: PERCEPEREA ENERGIILOR SUBTILE SPECIFICE
CARE
SUNT CARACTERISTICE UNUI INEL
(continuare la cursul nr.13, An 15)
Sfaturi şi recomandări
* Mai ales în cazul inelelor care nu au o montură simetrică se recomandă să
conştientizăm de
mai multe ori efectele subtile ale fiecăreia dintre cele două poziţii în care ele pot fi
puse pe deget. Procedând astfel, vom putea percepe foarte clar care poziţie a inelului
este mai bună (mai adecvată) pentru noi. Într-adevăr, există o poziţie a inelului care
facilitează orientarea benefică a energiilor la nivelul degetului, ea dinamizându-ne în
mod creator energiile eterice, spre deosebire de cealaltă poziţie, care vom simţi că
parcă ne „frânează" energiile şi acţionează împotriva armoniei noastre lăuntrice.
* În funcţie de conjuncturile particulare precum şi de intensitatea stărilor emoţionale
în care noi am purtat inelul, vom putea înmagazina în acesta o mare cantitate de
energie (care este în legătură directă cu trăirea noastră psiho-emoţională din acele
momente). Acest fenomen este valabil fie că inelul are sau nu o piatră preţioasă. Cu
cât încărcătura subtil energetică a inelului este mai puternică, cu atât este mai
important să-l purtăm în poziţia corectă. Chiar dacă pentru cei ignoranţi ar putea părea
cu totul nesemnificativă energia subtilă care poate fi vehiculată printr-un inel, el poate
genera, în timp, efecte subtile nebănuit de puternice pentru că, fiind un obiect foarte
intim, el este menţinut aproape în permanenţă pe deget şi pentru că el are adeseori, în
mod suplimentar, şi o încărcătură simbolică şi emoţională.
Noţiuni suplimentare cu privire la încărcătura subtil-energetică şi la semnificaţia
simbolică a inelelor
Dacă ne referim, de exemplu, la inelul nupţial, la inelul pastoral sau la inelul care
serveşte drept sigiliu pontifical şi care este sfărâmat la moartea Papei, realizăm că
toate aceste inele exprimă în esenţă, din punct de vedere simbolic, o legătură sau o
interacţiune de natură subtil-energetică. Inelul apare cel mai adesea ca semn al unui
legământ, al unui jurământ sfânt, al unei comunităţi, ori al unui destin asumat în
comun. La fel ca şi în cazul unui cerc ritualic ce circumscrie un spaţiu sacru, un inel
care este consacrat funcţionează, din punct de vedere subtil, precum un sui-generis tub
energetic.
În astfel de cazuri, inelul capătă o valoare sacramentală, fiind expresia unui legământ
sacru. Tradiţia creştină cere ca logodnicii să-şi schimbe între ei verighetele în timpul
săvârşirii slujbei căsătoriei, aspect care ne sugerează că, în cazul acesta, relaţia şi
interacţiunea subtilă dintre cei doi miri se stabileşte într-un mod complet, pornind din
ambele sensuri. Astfel, fiecare dintre soţi ajunge să fie totodată cel care îl iubeşte pe
celălalt şi cel care este iubit de celălalt.
Primii creştini purtau şi ei inele simbolice. Clement din Alexandria gMi^HiiHiflH
îi povăţuia să poarte gravată pe piatra inelului lor forma unui porumbel, a unui peşte,
ori a unei ancore. La rândul lor, cavalerii purtau şi ei, ca semn distinctiv, un inel de
aur.
Din punct de vedere ezoteric, inelul este înzestrat adeseori cu puteri magice. A intra în
posesia unui astfel de inel înseamnă în acelaşi timp, din punct de vedere simbolic, a
deschide o uşă secretă şi bine păzită, a intra într-un castel sau într-o peşteră tainică etc.
A ne pune un inel pe deget sau a-l primi de pe degetul altcuiva înseamnă, simbolic, a
ne păstra pentru noi sau, respectiv, a accepta darul făcut de un altul, ca pe o veritabilă
comoară.
în numeroase povestiri, romane, cântece şi legende, inelul serveşte drept semn de
recunoaştere. El devine astfel simbolul unei puteri sau al unei legături subtile profunde
pe care nimic nu o poate sfărâma sau rupe, chiar dacă inelul este pierdut sau uitat pe
marginea unui drum.
Inelul purtător al unei peceţi (care este, la rândul ei, un simbol al puterii de dominaţie
în plan spiritual sau material) preia şi manifestă şi el aceleaşi atribute. Un astfel de inel
înzestrat cu o forţă
magică extraordinară se spune că era cel căruia Solomon îi datora o mare parte din
legendara sa stare de înţelepciune. Astfel, o legendă arabă povesteşte că, într-o zi,
regele Solomon a însemnat cu pecetea acestui inel toate entităţile subtile pe care el le
invocase în vederea unei anumite ceremonii de operare magică, făcându-le prin
aceasta servitorii săi. Legenda mai afirmă, de asemenea, că Solomon şi-a pierdut o
dată inelul magic în râul Iordan şi a trebui să aştepte ca un pescar să i-l aducă înapoi
pentru a-şi recăpăta astfel înţelepciunea (sau, mai bine zis, puterea sa de dominare
plină de înţelepciune asupra anumitor entităţi subtile din invizibil). Unele variante ale
legendei susţin că inelul îi fusese de fapt furat lui Solomon de către o entitate
demoniacă foarte invidioasă pe renumele şi pe măreţia acestuia. Ea (acea entitate
demoniacă) a folosit acel inel până în ziua în care Dumnezeu a determinat-o să-l
arunce în mare, pentru ca Solomon să-l poată recupera. Ne putem da seama, analizând
cu atenţie această povestire, ca inelul legendar era în realitate un sui-generis releu
subtil capabil să recepteze şi să transmită mai departe înţelepciunea şi puterea
spirituală a lui Solomon asupra altor fiinţe şi entităţi. El mai este descris precum o
pecete de foc care a fost primită de Solomon din Ceruri (de la Dumnezeu) şi care
reprezenta însemnul dominării spirituale şi materiale pe care el o aducea imediat celui
care îi purta.
Diagrama ocultă care era încrustată pe acest inel şi care este înzestrată cu nenumărate
valenţe magice şi paranormale este numită „pecetea lui Solomon". Ea este formată din
două triunghiuri înlănţuite, unul cu vârful în sus şi celălalt cu vârful în jos, care
formează astfel o stea cu 6 colţuri. În această diagramă (YANTRA) fundamentală sunt
reprezentate simbolic cele două energii esenţiale ale manifestării, care sunt unite
armonic: energia (+) YANG, care este simbolizată prin triunghiul cu vârful în sus, şi
energia (-) YIN, care este simbolizată prin triunghiul cu vârful în jos. Unirea celor
două triunghiuri sugerează unirea sintetică şi creatoare a celor două energii
fundamentale (YIN şi YANG) într-un tot unitar, generator de putere şi de
înţelepciune. De aceea, alchimiştii (în special în Evul Mediu) au folosit frecvent
această diagramă ca pe un simbol al întregii arte alchimice.
Există şi în tradiţia greacă mai multe legende şi povestiri iniţiatice cu privire la forţa
tainică a unor inele. Într-una dintre ele se spune că Prometeu, eliberat de Hercules, a
fost nevoit să accepte să poarte pe deget un inel de fier de care era prinsă o fărâmă de
piatră, ca amintire a stâncii şi a lanţurilor din Caucaz unde el fusese ţintuit, şi mai ales
ca un semn de supunere faţă de Zeus.
În afară de mitul inelului lui Prometeu, tot în tradiţia greacă mai este menţionată o
legendă referitoare la inelul regelui Policrate. Se spune că norocul îi surâdea acestui
rege într-o asemenea măsură încât, fiind convins că o astfel de situaţie nu putea dăinui
la ^ ^f iSMiteltrfc. nesfârşit, el a hotărât să sacrifice de bună voie un obiect preţios la fjS^a licăre
ţinea foarte mult, sperând să-şi prelungească astfel cât mai *K■mult (prin puterea
magică a sacrificiului) bunăstarea şi ^ffi^^^l'jj-^f ^ S
prosperitatea. Şi, urcându-se într-un turn înalt, el şi-a aruncat de ^-^Wwpi^ ^
acolo, în mare, inelul cel mai de preţ, care era împodobit cu un ^- d*^ ^"^' minunat smarald.
Atras de strălucirea lui foarte specială, un peşte a înghiţit inelul. Apoi, un pescar a
prins peştele şi în final (recunoscându-l ca fiind chiar inelul regal), el i l-a înapoiat lui
Folicrate. De fapt, acel inel fusese hărăzit să înlăture piaza rea (forţele subtile
malefice) din regatul acestuia, „închizându-le" într-un cerc magic infailibil. Totuşi,
derularea evenimentelor legate de acest inel ne
arată că sacrificiul lui Policrate a fost refuzat de către divinităţile mării. Într-adevăr, la
scurt timp după aceea, Darius, regele perşilor, a pornit războiul împotriva lui Policrate
şi acesta, învins, a murit legat de o cruce. Astfel, inelul din această legendă a ajuns să
simbolizeze destinul de care omul obişnuit nu poate scăpa, precum şi energiile
misterioase ale Legii (necesităţii) divine inexorabile. Policrate a vrut să-şi sacrifice
inelul (să-l dăruiască drept ofrandă), pentru a realiza astfel o anumită compensaţie
KARMA-ică, dar el a constatat că zeii (entităţile divine sau angelice) nu acceptă decât
ceea ce este necesar şi divin. Astfel, inelul lui Policrate ne sugerează faptul că nu orice
sacrificiu este acceptat de către forţele divine şi că nu există, în ultimă instanţă, un
sacrificiu mai mare decât renunţarea completă la ego şi la toate ataşamentele - această
atitudine reprezentând de fapt o abandonare conştientă şi totală în faţa Voinţei
atotputernice a lui Dumnezeu.
Inelul de aur al lui Gyges, despre care pomeneşte Platon în dialogul său „Republica",
nu este nici el mai puţin bogat în semnificaţii simbolice: purtându-l la deget, Gyges
descoperă într-o zi că are puterea paranormală de a se face nevăzut, iar aceasta devine
cauza succeselor sale. Găsit în împrejurări excepţionale (prin deschiderea unei peşteri,
ca urmare a unui cutremur de pământ) şi sustras de păstorul Gyges de la degetul unui
personaj regal care era înmormântat acolo călare pe un cal de bronz, inelul reprezintă,
în acest caz, un dar al puterilor htoniene (telurice). El transmite oamenilor care trăiesc
în această lume materială puterile sale excepţionale. Dar, se spune, magia acestui inel
nu opera decât dacă Gyges întorcea piatra inelului spre el (către interiorul palmei).
Aceasta simbolizează faptul că adevăratele puteri spirituale şi oculte se află latente în
noi înşine, invizibilitatea pe care inelul o conferea indică, în ultimă instanţă, retragerea
aproape completă din lumea exterioară pentru a regăsi astfel înţelepciunea esenţială,
care provine din deschiderea noastră către realitatea interioară a spiritului. Prin
urmare, inelul lui Gyges simbolizează din această perspectivă aspectul cel mai elevat
al vieţii interioare (deşi există şi o altă interpretare, mai degrabă morală, a acestei
legende, conform căreia este ilustrată aici dificultatea omului de a rezista tentaţiilor:
de exemplu, tentaţia de a fura sub protecţia invizibilităţii oferite de inel). Fiind
purtătorul şi catalizatorul unor energii neutre, acest inel putea conduce, prin energia sa
tainică, atât la mari succese spirituale (în cazul folosirii sale cu discernământ), cât şi la
victorii criminale sau la o cumplită dominaţie tiranică, aşa cum se şi produce până la
urma în cazul acestui personaj.
TEHNICA NR. 17: UNELE DEZVĂLUIRI OCULTE REFERITOARE LA
CEASURILE DE MÂNĂ
Din perspectiva revelaţiilor făcute cu privire la energia subtilă eterică, precizăm că
ceasurile de mână sunt mult mai nocive decât am putea bănui în mod obişnuit. Acest
aspect este valabil în special pentru ceasurile cu cuarţ, în cazul cărora fiecare vibraţie
(sau, mai bine spus, fiecare impuls al cristalului de cuarţ al ceasului) este precum o
mică lovitură dată corpului nostru eteric. Însă chiar şi ceasurile mecanice fără cuarţ
creează un câmp eteric negativ şi interferează astfel, mai mult sau mai puţin, cu
circulaţia naturală a energiilor noastre eterice.
Vom oferi în continuare o metodă foarte simplă pentru a ne convinge de acţiunea
dăunătoare a ceasurilor purtate la mână. Pentru aceasta avem nevoie de ajutorul unui
coleg de curs aflat în acelaşi an de yoga, şi de un sui-generis pendul radiestezic. O
cheie uşoară sau un inel agăţat la
capătul unui fir subţire de bumbac de aproximativ 15 centimetri poate fi un astfel de
pendul radiestezic care se va adapta perfect scopului nostru. Pentru construcţia
pendulului radiestezic este
însă de preferat să evităm folosirea firelor sintetice. Pentru început, vom cere
colegului nostru să-şi scoată ceasul de la mână. Ne aşezăm amândoi în postură de
meditaţie, ne interiorizăm cât mai profund şi îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod
total şi necondiţionat, fructele acestui experiment. Ţinând pendulul radiestezic într-o
mână, cealaltă mână o vom plasa la încheietura mâinii drepte a colegului nostru, astfel
încât să îi putem măsura pulsul (procedăm astfel în cazul în care el poartă de obicei
ceasul la mâna stângă; dacă îl poartă de obicei la mâna dreaptă, îi vom măsura pulsul
la încheietura mâinii stângi). Pentru a măsura pulsul în mod corect, vom folosi degetul
arătător, mijlociu şi inelar pe care le plasăm pe artera radială, imediat sub încheietura
mâinii, pe partea degetului mare. Precizăm faptul că această parte a arterei radiale este
situată pe Meridianul Plămân, din acupunctură.
În continuare, ţinând pendulul cu o mână, în timp ce cu cealaltă mână măsurăm pulsul
colegului nostru, ne vom focaliza mental la nivelul celui de-al treilea ochi (AJNA
CHAKRA). Realizăm totodată respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui şi
devenim cât mai conştienţi de vibraţia subtilă eterică din zona frunţii. Apoi vom
urmări să conştientizăm cu cât mai mare atenţie energia subtilă eterică a pulsului
colegului nostru. Această energie este în realitate expresia fizică a unor energii sau
sufluri subtile PRANA-ice foarte importante pentru fiinţă, deoarece ele fac posibile
bătăile inimii (şi, implicit, menţinerea vieţii). Astfel, vom urmări să percepem cum
vibraţia subtilă eterică de la nivelul arterei radiale a colegului nostru se propagă în
întreaga noastră aură eterică. Atunci, ca o reacţie la acest fenomen de natură subtilă,
pendulul nostru va începe să se rotească în mod constant, doar într-un singur sens.
Vom repeta apoi aceeaşi operaţie şi pentru cealaltă mână a colegului nostru (cea la
care poartă de obicei ceasul). Urmărim să îi măsurăm şi de această dată pulsul şi să
intrăm în rezonanţă cu vibraţia eterică specifică a acestuia. Vom remarca faptul că, în
cele mai multe cazuri, pendulul va începe să se rotească în celălalt sens (în sens
contrar celui anterior). Acest fapt este perfect normal: el ne arată că energia fiecărei
mâini are o polaritate diferită.
După aceasta, vom cere colegului nostru să-şi pună din nou ceasul la mână şi vom
repeta aceleaşi operaţii. Atunci când vom măsura, de această dată, pulsul la mâna care
poartă ceasul, conştientizând cât mai clar şi vibraţia subtilă eterică apărută la nivelul
arterei radiale a colegului nostru (vibraţie pe care urmărim să o inducem în întreaga
noastră aură eterică), vom fi surprinşi să constatăm că pendulul fie se opreşte din
mişcare, fie se întoarce şi se învârteşte în sensul opus celui în care se rotea iniţial
(când la mână nu se afla ceasul). Aceasta semnifică faptul că ceasurile de mână (şi în
special cele electronice, cu cuarţ) anulează sau perturbă destul de grav polaritatea
energiilor de la încheietura mâinii pe care ele se află. Dacă pentru un om obişnuit
acest element ar
putea fi considerat banal sau de neînţeles, pentru un practicant yoghin el reprezintă un
aspect demn de luat în seamă.
De fapt, un clarvăzător va putea constata cu multă uşurinţă că nu există nici un loc de
pe trup în care să poată fi purtat un astfel de ceas fără ca el să producă acolo efecte
negative. Cât timp ceasul se află în contact direct cu corpul fizic, sau în apropierea
acestuia (la o distanţă mai mică de 5 cm), el creează o perturbare importantă în corpul
nostru eteric. Acesta este şi motivul pentru care efectul nociv, perturbator, este
aproape acelaşi şi dacă purtăm ceasul în buzunar, în loc să-l purtăm la încheietura
mâinii. De aceea, cel mai bine este să ne purtăm ceasul în geantă.
Aceste observaţii făcute cu privire la un banal ceas cu cuarţ sunt de asemenea valabile
şi în cazul radiotelefoanelor, care sunt însă cu mult mai nocive. [în cadrul Buletinelor
Informative oferite cu prilejul desfăşurării spiralelor YANG realizate în vederea
deschiderii lui BRAHMARAMDHRA, [noi am avertizat cu privire la pericolul subtil
pe care îl reprezintă radiotelefoanele, ca şi cuptoarele cu microunde. Din acest motiv,
nu vom mai insista cu privire I la acest subiect în cadrul acestor cursuri.] = VA
URMA =
An 15 C 15
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 14, An 15) TEHNICI YOGHINE FUNDAMENTALE
MENITE SĂ NE CONFERE ÎN MOD
CONTINUU PRIZA DE CONŞTIINŢĂ PROFUNDĂ ŞI INTENSĂ LA
NIVELUL LUI AJNA
CHAKRA
Aşa cum vom remarca pe parcursul acestor lecţii, metodele şi tehnicile yoghine pe
care le vom prezenta în continuare oferă o abordare gradată care are drept scop
dinamizarea excepţională a structurii supramentale a fiinţei noastre, structură
coordonată de AJNA CHAKRA,
Tehnica de obţinere a unei stări profunde de centrare interioară care este realizată
printr-o constantă focalizare la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA
Vom prezenta pentru început o tehnică spirituală foarte simplă. Ne aşezăm într-o
postură de meditaţie, închidem ochii şi urmărim să ne relaxăm cât mai profund la
nivel fizic, psihic şi mental. îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi
necondiţionat, fructele acestei tehnici spirituale. În continuare, devenim cât mai
conştienţi de zona de proiecţie în plan fizic a lui AJNA CHAKRA,.
precum şi de spaţiul subtil din zona din mijlocul frunţii, CIDAKASHA. Realizăm
totodată respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui. Prin unificarea energetică
între VISHUDDHA CHAKRA (dinamizată intens prin intermediul respiraţiei cu
frecare a aerului în zona laringelui) şi AJNA CHAKRA, vom amplifica din ce în ce
mai mult vibraţia subtilă de la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Vom
deschide apoi uşor ochii şi vom privi cu o stare de maximă luciditate şi detaşare un
obiect oarecare care se află în faţa noastră. Chiar dacă ochii noştri sunt deschişi, va
trebui să păstrăm în mod ferm conştiinţa vibraţiilor subtil-eterice percepute în zona din
mijlocul frunţii, vibraţii care sunt o expresie a dinamizării în plan eteric a lui AJNA
CHAKRA. În câmpul conştiinţei noastre vor fi prezente atunci, cu o intensitate
egală, trei elemente: 1) obiectul pe care îl privim, 2) noi înşine sau, altfel spus,
subiectul (sau martorul) care percepe obiectul respectiv şi 3) vibraţia subtilă şi
energizarea intensă pe care o resimţim m zona din mijlocul frunţii.
Vom putea remarca atunci, cu foarte mare claritate, un aspect deosebit de interesant şi
de important în ceea ce priveşte dezvoltarea clarviziunii: vom avea senzaţia că
„privim" obiectul dintr-un loc situat în mijlocul frunţii. Iar această percepţie inefabilă
nu ne apare printr-un efort de voinţă, ci spontan şi firesc. Prin urmare, nu avem altceva
de făcut decât să privim pur şi simplu un obiect exterior (indiferent de natura lui) şi (în
acelaşi timp) să ne menţinem în mod ferm dar detaşat conştiinţa asupra vibraţiei
subtile eterice care apare şi se amplifică la nivelul celui de al treilea ochi (AJNA
CHAKRA). Acţionând astfel, vom constata că survine în mod natural senzaţia din ce
în ce
mai pregnantă şi mai evidentă că privim acel obiect prin intermediul zonei din
mijlocul frunţii (AJNA CHAKRA), cu o stare de detaşare mult mai mare decât cea
obişnuită. Este de remarcat faptul că nu este deloc necesar să ne impunem mental ori
să facem eforturi pentru a atinge starea inefabilă de centrare perceptivă supramentală
în AJNA CHAKRA. Dimpotrivă, o astfel de atitudine egotică nu ar putea decât să ne
îndepărteze de scopul propus. Pe fondul stării noastre de detaşare şi luciditate,
focalizarea perceptivă supramentală se va produce de la sine, pentru că adevărata
natură a celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, este centrarea (sau, altfel spus,
focalizarea) lăuntrică. Astfel, ori de câte ori cel de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA)
este cu adevărat trezit şi dinamizat, vom fi în mod spontan focalizaţi către interior, în
timp ce realitatea exterioară obiectivă va fi percepută de noi cu mult mai multă
luciditate. În continuare, alegem un alt obiect şi începem să-l privim în acelaşi mod.
Simultan, rămânem cât mai conştienţi de vibraţia subtilă de la nivelul celui de-al
treilea ochi, expresie a dinamizării în plan eteric a lui AJNA CHAKRA. Vom
descoperi astfel că, în aceste condiţii, mentalul nostru tinde în mod natural să se
liniştească. Subliniem încă o dată faptul că în cadrul acestor exerciţii de dezvoltare a
clarviziunii, ca şi în cazul
oricărei tehnici de meditaţie, nu trebuie să-i impunem egotic mentalului nostru să
„tacă". Într-un astfel de caz, strădania noastră de a atinge starea sublimă de vid mental,
luptându-ne pentru aceasta cu mentalul, ar fi total ineficientă şi inutilă. În realitate,
una dintre cele mai bune metode de a ne induce o stare de vid mental, dublată de o
claritate extatică pătrunzătoare şi lucidă a conştiinţei, constă în a nu face nimic altceva
decât să ne păstrăm cu detaşare, în permanenţă, atenţia asupra vibraţiei subtile de la
nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA; vom descoperi că mentalul nostru
devine astfel cu mult mai calm decât de obicei.
Vom analiza în continuare cauzele subtile şi oculte pentru care centrarea conştiinţei la
nivelul lui AJNA CHAKRA declanşează spontan o stare excepţională de linişte
mentală beatifică. Să ne amintim de exerciţiile precedente de trezire şi de dinamizare a
celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA). În cadrul acestora noi conştientizam, într-o
anumită etapă, corpul astral, corespunzător mentalului inferior (MANAS). MANAS
sau mentalul inferior - care este constituit din gânduri (înţelegeri, percepţii) şi
condiţionări mentale - reprezintă doar o parte superficială a minţii noastre, parte care
este responsabilă de necontenitul nostru „dialog" interior şi care ne determină
dorinţele şi, implicit, acţiunile. Cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, a fost numit
adeseori de către RAJA-yoghini „poarta regală" care ne permite să evadăm cu uşurinţă
din lumea frământată de gânduri şi de dorinţe, care este specifică mentalului inferior.
De fiecare dată când ne centrăm cu adevărat şi profund la nivelul lui AJNA
CHAKRA, este ca şi cum am face un pas în afara mentalului inferior, MANAS. Ca
urmare a acestei stări de detaşare elevată faţă de realitatea comună şi banală,
circumscrisă agitaţiilor egotice, totul în noi se linişteşte, pentru a trăi astfel o stare de
seninătate şi de calm beatific, ce este dublată de pătrunderea conştientă în tainicul şi
sublimul univers supramental al intuiţiilor şi al viziunilor divine.
Având în vedere simplitatea şi accesibilitatea acestei metode precum şi extraordinara
sa eficienţă, este bine să o practicăm de cât mai multe ori şi în cât mai multe ocazii şi
conjuncturi, pentru a înţelege exact cum se declanşează lăuntric mecanismul
transcenderii mentalului inferior. Spre exemplu, vom alege mai multe obiecte din jurul
nostru şi le vom privi pe rând, unul câte unul. Aşa cum am precizat anterior, de fiecare
dată, în câmpul conştiinţei noastre vor exista în permanenţă 3 elemente: 1) obiectul
respectiv, 2) noi înşine, cei care îl percepem, în calitate de subiect cunoscător (sau,
altfel spus, de conştiinţă- martor) şi 3) conştiinţa vibraţiilor tot mai intense din zona
din mijlocul frunţii - expresii ale unei energizări foarte vii în plan eteric a lui AJNA
CHAKRA. Ne vom păstra ochii deschişi, urmărind pe cât posibil să nu clipim deloc
(exact ca în cazul tehnicii de fixare a privirii şi atenţiei, TRATAKAM). Continuăm
apoi să realizăm respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui, unificând astfel din
punct de vedere energetic VISHUDDHA CHAKRA cu AJNA CHAKRA. Vom
conştientiza starea obţinută prin această atitudine interioară fundamentală (pe care am
descris-o mai sus) şi vom remarca astfel cât mai clar diferenţele majore şi foarte
semnificative faţă de momentele în care nu eram centraţi la nivelul celui de-al treilea
ochi, AJNA
CHAKRA.
Valoarea excepţională a celui de-al treilea ochi, AJNA CHKRA, ilustrată în
marile tradiţii spirituale ale lumii
Fiind o expresie esenţială a îndumnezeirii fiinţei umane, deschiderea Ochiului
spiritual (AJNA CHAKRA) este adesea simbolul aşa-numitei „Tetragrame sacre" din
tradiţia ebraică (Tetragrammaton, în limba greacă) sau, altfel spus, al Realităţii Divine
Supreme.
[Termenul grecesc Tetragrammaton înseamnă pur şi simplu „patru litere". El se referă
de fapt la cele patru litere care compun, în tradiţia iudaică, Numele cel sfânt şi inefabil
al lui Dumnezeu, care - se spune - este atât de sacru încât nici măcar nu trebuie
pronunţat. Acesta este, în tradiţia ebraică, cel mai important nume al lui Dumnezeu, el
fiind menţionat încă din cartea Genezei. Fiind atât de sacru, nimeni (cu excepţia
preoţilor, în anumite situaţii speciale) nu avea voie să rostească acest nume al lui
Dumnezeu. În plus, el avea o forţă magică excepţională, ce putea conferi celui care îl
rostea în condiţii adecvate (de exemplu, în anumite invocaţii ritualice) puterea
absolută asupra forţelor fundamentale ale naturii. Cele patru litere ebraice care
compun acest Nume Divin atât de puternic sunt: Yod, Heh, Vav, Heh (YHVH). El a
ajuns să fie transliterat adesea în limba română, Iehova, însă deoarece pronunţarea
numelui real al lui Dumnezeu era considerată o blasfemie în cultura iudaică, evreii
foloseau ca substitut în rugăciuni sau în recitarea textelor sacre numele Adonai care
înseamnă „Domnul".)
În registrul psihologic, cel de-al treilea ochi este legat de discernământul spiritual. Cel
care se simte inspirat şi integrat perfect armonios intuieşte adeseori că este privit de
acest „ochi divin" omniprezent, care exprimă, printre altele, Omniscienţa Divină şi
conştiinţa supramentală.
În Grecia antică, ciclopii (fiinţe mitologice înzestrate cu un ochi în frunte) l-au ajutat
pe Zeus să-l detroneze pe tatăl său, Cronos („Timpul"), cel care îi furase lui Uranus
(„Cerul") Regatul lumii. Sub forme diferite, astfel de legende se regăsesc în aproape
toate mitologiile care vorbesc despre Reîntoarcerea la Sursa Originară şi ele au mereu
un mesaj aproape identic.
Există nenumărate scrieri, în diferite tradiţii spirituale ale lumii, în care este
evidenţiată foarte clar valoarea excepţională a acestei structuri subtile şi spirituale,.
Totuşi, literatura cea mai bogată cu privire la „cel de-al treilea ochi" este cea indiană.
În cazul lui SHIVA TRIMURTI, cel de-al treilea ochi este principalul atribut al lui
SHIVA, Aspectul Divin care distruge succesiunea fenomenelor efemere (funcţie
guvernată în mitologia occidentală de Cronos la greci şi de Saturn la romani), pentru a
clădi armonia permanenţei trăită în Transcendenţa Divină (aspect care este sugerat în
mitologia greacă de Uranus).
TRILOCHANA, sau cel de-al treilea ochi al lui SHIVA, este descris adesea precum o
flacără mare care îl „arde" (îl transcende) atât pe KAMA DEVA (zeul dragostei
trupeşti şi personificare a dorinţelor şi ataşamentelor), cât şi pe YAMA (zeul morţii şi
al infernurilor). Ca „distrugător" al lui KAMA DEVA, cel de-al treilea ochi este
simbolul trasformării, prin intermediul tainicelor procese alchimice de transmutare şi
sublimare, a erosului (sau, altfel spus, a iubirii fizice şi a atracţiei sexuale) în
cunoaştere spirituală eliberatoare. Ca distrugător şi biruitor al morţii
(MRITYUNJAYA), TRILOCHANA este expresia Transcendenţei Divine. Astfel, cel
de-al treilea ochi al lui SHIVA este un simbol fundamental al Cunoaşterii Divine şi al
iluminării spirituale.
Păsările care văd noaptea (de exemplu, bufniţa şi cucuveaua) au ajuns să reprezinte
din această cauză simbolul cunoaşterii spirituale (sau, altfel spus, al vederii care
depăşeşte antinomia
întuneric-Lumină). A putea vedea dincolo de dualitatea contrariilor ce caracterizează
viaţa noastră obişnuită reprezintă darul pe care ni-l oferă ochiul frontal al
nondualităţii, ochi al cărui nume din tradiţia yoghină, „TRILOCHANA", se traduce
prin „întreita (tripla) viziune" sau, altfel spus, capacitatea de a pătrunde simultan în
toate cele trei lumi sau dimensiuni esenţiale ale manifestării (lumea fizică, lumea
astrală ,şi lumea cauzală). Această traducere ne indică funcţia sa spirituală chiar mai
bine decât expresia „al treilea ochi".
Adeseori, în tradiţia yoghină şi în legendele hinduse, se spune că SHIVA, privind prin
cel deal treilea ochi, preschimbă întregul câmp al viziunii sale (tot ceea ce el percepe)
în cenuşă. Acest gest simbolic ne sugerează că SHIVA distruge manifestarea aparentă
ce ia naştere în jocul succesiunii temporale, aducându-ne în schimb prezentul etern,
fără dimensiuni sau, altfel spus, simultaneitatea (ce poate fi comparată cu o flacără vie
atotcuprinzătoare) a timpului etern şi non-dual. Pe de altă parte, legendele spun că,
atunci când PARVATI s-a apropiat pe la spate de Iubitul ei, SHIVA, care contempla
universul, şi i-a acoperit cu jucăuşenie cel de-al treilea ochi (la fel cum se joacă adesea
copii, cel ai cărui ochi sunt acoperiţi trebuind să ghicească cine este lângă el), în acea
clipă universul întreg s-a năruit (a dispărut în neantul nemanifestării). Imediat ce
PARVATI şi-a ridicat mâinile de pe ochiul central al lui SHIVA, universul întreg şi-a
recăpătat viaţa şi strălucirea. Cel de-al treilea ochi mai este denumit, în tradiţia
yoghină, şi PRAJNA-CHAKSHUS (ochiul înţelepciunii). În tradiţia budistă, el este
denumit DHARMA-CHAKSHUS (ochiul DHARMA-ei) care, aşezat la hotarul dintre
unitate şi multiplicitate, sau dintre vid şi non-vid, îngăduie ca acestea să fie receptate
simultan de către fiinţa umană înţeleaptă care şi-a trezit şi dinamizat această structură
subtilă supramentală. Cel de-al treilea ochi este de fapt în primul rând un organ al
viziunii interioare şi reprezintă totodată o exteriorizare a „ochiului Inimii", expresie ce
desemnează în mod simbolic Realitatea Divină din noi, Sinele Suprem ATMAN.
Astfel, ochiul supramental reflectă mereu, în eternitate, şi într-un mod perfect,
nedistorsionat, Realitatea Divină a Sinelui Suprem, ATMAN.
Pentru misticii sufiţi, la fel ca şi pentru yoghinii vedantici, lumea noastră (realitatea
exterioară aşa-zis obiectivă) este asemenea unui vis; realitatea adevărată, divină şi
supremă se află numai în starea de Unitate Divină. Dumnezeu este unica sursă
adevărată şi supremă din care se ivesc toate lucrurile, fiinţele şi fenomenele. Ochiul
spiritual (AJNA CHAKRA) este denumit atât în tradiţia sufită, cât şi în cea ebraică,
'ayn, termen având dublul sens de „real" şi de „izvor", pentru a indica astfel Realitatea
Creatoare a celei mai profunde Esenţe a lui Dumnezeu. Acest înţeles poate fi întâlnit
de exemplu la marele mistic Avicenna, care vorbeşte despre cei ce (prin dinamizarea
structurii lor supramentale) pătrund până la 'ayn (sau, altfel spus, până la contemplarea
naturii intime a lui Dumnezeu Tatăl).
Menţionăm de asemenea că termenul 'ayn ul-yaquin înseamnă în limba arabă
„contemplarea inefabilă a certitudinii divine". „Contemplarea certitudinii divine"
reprezintă una dintre treptele fundamentale ale cunoaşterii spirituale. Misticii sufiţi au
folosit acest termen în sensul de Intuiţie Divină, într-o dublă accepţie: 1) de simţ pre-
raţional, al înţelegerii intuitive a principiilor metafizice fundamentale, şi 2) de simţ
post-raţional, al înţelegerii intuitive a Adevărului spiritual supramental.
Ochiul frontal (AJNA CHAKRA) este, de asemenea, în legătură cu smaraldul magic
despre care legendele spun că ar fi împodobit fruntea lui Lucifer înainte de căderea sa
în infern şi care a strălucit apoi pe fruntea lui Adam, atunci când acesta se afla încă în
Paradis. Adam a cunoscut la rândul său „căderea" (sau, altfel spus, coborârea nivelului
de conştiinţă) şi astfel a pierdut şi el smaraldul frontal. Acesta a ajuns atunci la îngeri,
iar îngerii, spun mai departe legendele, l-au scobit pentru a face din el cupa de smarald
folosită de Cristos la Cina cea de Taină. Cupa a fost păstrată apoi de Iosif din
Arimateea, care a adunat în ea sângele scurs din rana lui Cristos pe Cruce, atunci când
centurionul i-a străpuns coasta cu o lovitură de lance. Legendele continuă cu mitul
Graalului, în care cupa sfântă de smarald este dusă în Bretania chiar de către Iosif din
Arimateea. Mulţi eroi şi cavaleri plini de curaj pornesc în căutarea acestei cupe care, o
dată găsită, urma să le confere nemurirea spirituală şi, implicit, înţelepciunea
desăvârşită.
Astfel, în ezoterismul creştin, smaraldul ca ochi frontal a ajuns să reprezinte, în raport
cu ochii fizici, ceea ce reprezintă Inima spirituală în raport cu inima ca organ. Inima
spirituală, sau Inima-centru, ca expresie a Sinelui Suprem, ATMAN, este în
creştinismul ezoteric şi un simbol al Tatălui Ceresc, Dumnezeu. Smaraldul umplut cu
sângele sfânt al lui Iisus Cristos este şi imaginea mâinilor Tatălui Ceresc, care sunt,
simbolic vorbind, făcute căuş pentru a primi viaţa Fiului Său (Iisus Cristos) pe care El
o înapoiază în răsuflarea Sfântului Duh. Din aceste motive, în tradiţia creştină nu
încape îndoială că smaraldul de culoare verde de pe fruntea celui ce îşi dinamizează
complet această structură energetică supramentală (denumită „al treilea ochi") indică
integrarea profundă a acelei fiinţe umane în Arborele Vieţii Divine sau, altfel spus, în
armonia Divină a Naturii.
Având proprietatea de a străpunge cele mai întunecate tenebre, smaraldul a
împrumutat numele său şi celebrei Table de Smarald, care se consideră că ascunde
Secretul alchimic fundamental al Creaţiei Fiinţelor şi Ştiinţa ocultă a Cauzelor tuturor
lucrurilor.
= VA URMA =
An 15 C 16
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI YOGHINE FUNDAMENTALE MENITE
SĂ NE CONFERE ÎN MOD CONTINUU PRIZA DE CONŞTIINŢĂ
PROFUNDĂ ŞI INTENSĂ LA NIVELUL LUI AJNA
CHAKRA (continuare la cursul nr.15, An 15)
Alchimia lăuntrică pe care o declanşează tehnica de centrare interioară prin
intermediul focalizării constante la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA
Starea excepţională de centrare şi de linişte interioară care apare datorită faptului că
suntem conştienţi de vibraţia eterică de la nivelul lui AJNA CHAKRA ilustrează
foarte bine natura alchimiei spirituale lăuntrice generate de această tehnică yoghină
simplă dar foarte eficientă. Cel deal treilea ochi, AJNA CHAKRA, este o structură
energetică subtilă care trebuie să fie dinamizată cât mai intens în fiinţa noastră dacă
aspirăm cu adevărat la starea de înţelepciune divină. În acest sens, starea de centrare şi
de focalizare mentală profundă în AJNA CHAKRA, care ne permite accesul la nivelul
supramental, reprezintă una dintre funcţiile sale principale. Dacă ne vom activa intens
această structură energetică foarte rafinată corespunzătoare nivelului supramental de
conştiinţă (structură care este integrată în cel de-al treilea ochi), funcţia spirituală
corespunzătoare acesteia se va realiza atunci spontan. Principiul esenţial al metodei de
transformare spirituală pe care am expus-o anterior este următorul: în loc să ne luptăm
zadarnic cu propriul nostru menta! pentru a atinge o ipotetică stare de linişte
interioară, ne vom dinamiza sau, mai bine zis, ne vom transforma alchimic corpurile
subtile pentru a ne „edifica" astfel cât mai plenar o nouă şi foarte elevată structură
energetică subtilă, care este o expresie a deschiderii complete a celui de-al treilea ochi,
AJNA CHAKRA şi care ne va permite accesul spontan la nivelul supramental. Prin
urmare, nu avem nimic altceva de făcut decât să dinamizăm sau, altfel spus, să
scoatem din starea ei de latenţă (potenţialitate) această nouă şi rafinată structură
supramentală, pentru ca încetarea agitaţiei mentale necontrolate şi pacea lăuntrică
profundă şi extatică să devină stări perfect fireşti pentru noi.
Acest mod fundamental de operare ocultă constituie de altfel unul dintre marile
secrete yoghine ale alchimiei spirituale interioare: să nu urmărim aproape niciodată să
rezolvăm o problemă acţionând exclusiv pe nivelul la care ea se află. De exemplu, în
acest caz, dacă am lupta împotriva mentalului nostru folosind drept armă însuşi
mentalul nu am face decât să ne pierdem în mod inutil timpul. Dimpotrivă, este mult
mai înţelept, în vederea dobândirii controlului deplin al mentalului, să dezvoltăm şi să
dinamizăm la nivelul lui AJNA CHAKRA această structură subtilă superioară, mult
mai rafinată decât mentalul obişnuit. O dată trezită şi intens energizată, această
structură supramentală superioară, care aparţine celui de-al treilea ochi, va iradia în
mod spontan o stare neobişnuită de calm lăuntric şi de detaşare
faţă de toate fenomenele relative, efemere (şi, prin urmare, iluzorii) cu care ne
confruntăm în viaţa de zi cu zi. În consecinţă, scopul nostru va fi să „construim"
efectiv această structură supramentală asociată celui de-al treilea ochi, acest demers al
nostru putând să fie comparat simbolic cu acela în care, în vechime, se construiau
catedralele. Aceasta este o experienţă excepţională care cere o tenacitate ieşită din
comun, tenacitate care era numită în unele şcoli iniţiatice din antichitate „perseverenţă
supranaturală", deoarece ea caracterizează doar acele rare şi nobile spirite care îşi
consacră întreaga lor existenţă cunoaşterii Realităţii Divine. O dată atins acest stadiu,
ne va fi de ajuns să ne proiectăm la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA,
pentru a face ca mentalul nostru să-şi înceteze brusc vagabondajul. Pe de altă parte, o
dată stabilizaţi pe acest nivel foarte elevat de conştiinţă (AJNA CHAKRA), vom
realiza că nu mai există nimic împotriva căruia să luptăm lăuntric şi că nu mai avem
nimic de făcut, deoarece controlul pe care îl avem acum asupra mentalului nostru este
total. Vom putea astfel să obiectivăm cu multă
luciditate şi detaşare şi chiar să „vedem" pur şi simplu, într-un mod inefabil, energiile
subtile ce caracterizează diferitele intenţii, dorinţe, gânduri etc., apropriindu-se de
structura noastră mentală obişnuită întocmai ca nişte forme dinamice care iniţial sunt
foarte fine şi discrete. Astfel, vom putea alege conştient, cu un deplin discernământ,
dacă le lăsăm să intre sau nu în „universul" nostru mental, dacă acceptăm ca ele să se
dezvolte aici, „hrănindu-le" cu energia noastră mentală, sau dacă le respingem.
În continuare, vom studia felul în care dinamizarea structurii noastre supramentale
produce transformări remarcabile în ceea ce priveşte calitatea meditaţiilor pe care le
realizăm şi, în general, în întreaga noastră practică spirituală. Cu siguranţă că măcar în
unele dintre meditaţiile noastre reuşite de până acum am avut stări de conştiinţă foarte
elevate. Asemenea trăiri excepţionale pot să apară mai ales atunci când renunţăm
pentru o perioadă de timp la activităţile noastre cotidiene, în scopul de a realiza un
program mult mai intens de meditaţii - aşa cum se petrece în cazul taberelor noastre
yoghine sau al unor retrageri spirituale de câteva zile sau de câteva săptămâni în care
ne dedicăm aproape exclusiv practicii spirituale. De regulă însă, după asemenea
perioade, atunci când ne întoarcem la viaţa obişnuită de zi cu zi, stările noastre elevate
de conştiinţă tind să se estompeze gradat; ba chiar uneori, după numai câteva zile,
parcă ne simţim din nou „încătuşaţi" de rutina gândirii obişnuite, gregare. Confruntaţi
cu o asemenea situaţie, cei mai mulţi dintre practicanţii yoghini nu fac altceva decât să
se gândească nostalgic la o viitoare vacanţă sau retragere în care să poată trăi din nou
astfel de stări spirituale profunde, deoarece ei tind să considere, în mod eronat, aceste
culmi actuale ale realizărilor lor spirituale ca fiindu-le aproape inaccesibile în
„spaţiul" limitat al existenţei lor obişnuite.
Dimpotrivă, marii înţelepţi yoghini, care cunosc foarte bine modul în care se produce
această alchimie interioară, ne sfătuiesc să nu ne ataşăm de acele senzaţii sau stări
spirituale care au fost trăite de noi cândva ca o „culme" de moment a realizărilor
noastre spirituale, şi nici să nu ne
îndârjim într-o dorinţă egotică de a le experimenta din nou, pentru că ele nu vor putea
fi păstrate atâta timp cât organul subtil specific despre care am menţionat anterior
(structura energetică supramentală care ne permite să trăim în mod continuu stări
superioare de conştiinţă) nu este încă pe deplin trezită şi dinamizată în fiinţa noastră.
Pentru a dobândi memoria perfectă a stărilor noastre spirituale (sau capacitatea de a le
retrăi oricând, la voinţă), va trebui să ne activăm şi să ne modelăm într-un mod
adecvat structura supramentală. Astfel, vom începe să ne purificăm, să ne sublimăm şi
să ne elevăm gradat energiile structurilor (corpurilor) subtile, pentru a le transforma în
ceea ce unele şcoli yoghine tantrice numesc „corpul nemuririi spirituale". Pentru
aceasta este necesar, în mod suplimentar, să ne purificăm şi să ne dinamizăm foarte
intens canalul subtil energetic central, SUSHUMNA NADI, care se află în interiorul
coloanei vertebrale (în plan subtil) şi să ne redirecţionăm apoi (prin SUSHUMNA
NADI) energiile lăuntrice care au fost astfel trezite şi amplificate, la nivelul lui
SAHASRARA.
Tradiţia yoghină ezoterică afirmă că tehnica spirituală de centrare lăuntrică prin
focalizarea profundă şi constantă la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA,
reprezintă calea cea mai directă de trezire şi de dinamizare a structurii subtile specifice
care ne permite accesul la nivel supramental, aceasta antrenând în mod spontan şi
elevarea considerabilă a conştiinţei. Însă, spre deosebire de experienţele anterioare
similare, această stare excepţională supramentală se va menţine fără efort, aproape în
permanenţă, deci ea va putea fi savurată de noi nu numai în timpul perioadelor noastre
favorabile din punct de vedere spiritual sau în retragerile pentru meditaţie. Această
veritabilă nouă etapă în evoluţia conştiinţei noastre individuale ne va permite să
păstrăm aproape mereu sau să putem retrăi oricând, la voinţă, asemenea stări spirituale
excepţionale, chiar şi în mijlocul unei mulţimi de oameni (de exemplu, atunci când ne
aflăm într-o gară plină de agitaţie sau când conducem maşina pe o şosea aglomerată).
Datorită importanţei practice excepţionale a acestor revelaţii iniţiatice cu privire la
„cel de-al treilea ochi" (AJNA CHAKRA), este necesar să repetăm că această înaltă şi
deosebit de valoroasă experienţă spirituală nu se bazează pe o liniştire temporară a
mentalului nostru, obţinută, prin izolare (sau, altfel spus, printr-o însingurare realizată
undeva, departe de Lume). În cazul utilizării acestei metode (ca şi a metodelor care
vor fi prezentate în continuare) în vederea transformării alchimice a fiinţei noastre,
indiferent de ceea ce se va produce în jurul nostru, starea noastră sublimă de conştiinţă
va ajunge gradat să se manifeste plenar şi liber datorită dinamizării profunde a
structurilor subtile foarte elevate care sunt în legătură cu AJNA CHAKRA.
Tehnicile yoghine care urmează au ca scop principal trezirea şi dinamizarea structurii
subtile supramentale, care se află într-o tainică legătură cu cel de al treilea ochi, AJNA
CHAKRA. Această etapă reprezintă un prim pas în vederea conştientizării acelui
„corp al nemuririi spirituale" despre care vorbesc unii mari yoghini.
Stabilitatea şi fermitatea concentrării mentale în cel de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA
Aşa cum am remarcat deja cu toţii, există numeroase şi diverse căi spirituale, iar
tehnicile de transformare lăuntrică pe care fiecare dintre acestea le implică sunt, de
asemenea, extrem de variate. Fiecare dintre aceste metode ne poate revela modalităţi
inedite de raportare atât la realitatea
înconjurătoare, cât şi la propria noastră fiinţă, ele putând fi abordate de pe diferite
niveluri de conştiinţă. Totuşi, multe dintre principiile care fundamentează aceste
diferite modalităţi de transformare spirituală sunt în mare parte comune tuturor căilor
spirituale autentice. Spre exemplu, o temă centrală care poate fi descoperită în aproape
toate modalităţile de transformare spirituală o reprezintă necesitatea de a menţine în
permanenţă o stare de vigilenţă şi de luciditate superioară.
Maeştrii spirituali ai Indiei îşi impulsionează adesea discipolii să mediteze profund
asupra acelor diferenţe fundamentale care există întotdeauna între un înţelept,
JIVANMUKTA, care a atins starea de eliberare spirituală, şi o fiinţă umană obişnuită.
Aceasta din urmă poate uneori să fie mai
cultă, mai educată, mai frumoasă sau chiar mai inteligentă decât cel care a atins
desăvârşirea spirituală. Ea poate să aibă o mulţime de înzestrări şi atribute pe care, în
aparenţă, un înţelept eliberat nu le are. Însă, dincolo de aceste criterii relative, există o
caracteristică fundamentală care îi diferenţiază: înţeleptul este în permanenţă conştient
de Realitatea cea tainică a lui Dumnezeu (care simultan este prezentă ca esenţă ultimă
a fiinţei sale - Sinele Divin ATMAN), în timp ce un om obişnuit nu este conştient de
natura sa divină, chiar dacă din punct de vedere teoretic el îşi poate afirma credinţa în
existenţa lui Dumnezeu şi a Sinelui Suprem, ATMAN. Despre un eliberat spiritual se
poate spune că el a pătruns deja în acel tainic spaţiu interior şi elevat al conştiinţei în
care percepţia lăuntrică a Realităţii lui Dumnezeu este spontană şi aproape inerentă. În
schimb, mintea omului obişnuit este prinsă în capcana gândurilor, percepţiilor şi
emoţiilor care fluctuează fără încetare şi care eclipsează sau obturează aproape
complet percepţia directă şi profundă a Sinelui Nemuritor Divin, ATMAN.
Din acest motiv, putem spune că practica atenţiei lucide şi a vigilenţei interioare
îndreptată către (sau mai bine zis centrată în) Sinele nostru Divin, ATMAN, este
piatra unghiulară a oricărei căi spirituale. Un mare maestru yoghin vedantic
contemporan exprima acest adevăr în următorii termeni: „Calea misterioasă care
conduce la realizarea Sinelui Divin, ATMAM, este asemeni unei călătorii cu maşina
de la Londra la Delhi. Când suntem pe deplin conştienţi de natura noastră divină,
maşina se deplasează pe şosea. Atunci când nu mai suntem conştienţi de esenţa
noastră divină este ca şi cum maşina ar fi pur şi simplu suspendată în aer şi ar
rămâne în acelaşi loc, roţile sale rotindu-se în gol." Această imagine ne sugerează
lipsa de eficienţă spirituală a fiinţei umane care uită de esenţa sa divină şi de
Dumnezeu. Oricâte eforturi ar face, oricât de mult s-ar agita, ea va rămâne atunci „pe
loc" (va stagna).
Pentru a susţine în mod continuu această stare de conştienţă lucidă, au fost revelate
sau descoperite în decursul timpului diverse metode. Spre exemplu, unii yoghini
folosesc ca element de centrare lăuntrică o anumită MANTRA, pe care o repetă
mental, tăcuţi, absolut tot timpul când se află în stare de veghe! (Aceasta a fost metoda
marelui yoghin Swami Ramdas, care a atins conştiinţa Absolutului Divin repetând fără
încetare MANTRA „AlJM RAM", timp de 20 de ani). Putem descoperi practici
similare şi în cadrul misticismului creştin, în special în tradiţia isihastă, în care se
recomandă să se repete în mod constant anumite rugăciuni simple, cum ar fi de
exemplu: „Doamne Iisuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!" O astfel de
rugăciune implică de asemenea, aşa cum menţionează tradiţia isihastă, „coborârea
minţii în inimă", sau altfel spus centrarea tot mai profundă şi extatică a conştiinţei
individuale în zona de proiecţie a Sinelui Divin. Pentru a putea menţine mereu, cu
tenacitate, această rugăciune în suflet şi în gând, este necesară în primul rând o mare
forţă supramentală. De aceea, deşi această metodă (care nu reprezintă decât una dintre
numeroasele căi de realizare a Realităţii Divine) se dovedeşte a fi uneori foarte
puternică şi eficientă, având efecte excepţionale, ea nu este adecvată şi la fel de
eficientă pentru orice aspirant spiritual.
Prin urmare, atunci când ne decidem cu adevărat să acţionăm consecvent în vederea
trezirii şi dinamizării structurii supramentale care este intim asociată celui de-al treilea
ochi, AJNA CHAKRA, primul pas foarte important constă în a găsi o metodă cu care
simţim că rezonăm cel mai bine (sau, altfel spus, care ne atrage şi ne fascinează foarte
mult şi care produce în fiinţa noastră transformări profunde şi evidente). Cel de-al
doilea pas, la fel de important, pe care trebuie să îl facem după aceea este să o aplicăm
consecvent. De altfel, în mod tradiţional, ABHYASA (termen yoghin care se traduce
prin „repetare", în sensul de aplicare practică sistematică şi perseverentă a unei
anumite metode) reprezintă unul dintre cele două aspecte esenţiale ale unei vieţi cu
adevărat spirituale, cel de-al doilea aspect fiind reprezentat de detaşarea lucidă,
VAIRAGYA. Într-adevăr, dacă practica spirituală nu este însoţită de o atitudine
interioară plină de luciditate, detaşare şi discernământ, există uneori chiar riscul de a
ne amplifica ego-ul, în loc să îl transcendem. Pe de altă parte, detaşarea care nu este
însoţită de o practică spirituală adecvată se spune că este precum un cuţit bont:
energiile psihosomatice ce sunt eliberate prin practica detaşării nu vor fi întotdeauna
direcţionate corect şi astfel ele pot conduce atunci la stări de confuzie care ne pot
adânci şi mai mult în iluzie, în loc să o transcendem. În SHIVA SAMHITA (4.9), unul
dintre principalele manuale de HATHA YOGA, se afirmă: „Prin practica
perseverentă se obţine perfecţiunea; prin practica tenace se va atinge cu siguranţă
eliberarea spirituală!" La rândul său, unul dintre cele mai apreciate şi mai celebre
tratate de înţelepciune ale Indiei, BHAGAVAD-GITA (capitolul 6, SUTRA 35),
menţionează: „Este adevărat că mintea este greu de înfrânat şi mereu neliniştită, dar
ea poate fi supusă prin practică repetată (ABHYASA) şi detaşare (VAIRAGYA)."
Evident, este necesar să avem şi discernământul de a ne alege o practică spirituală cât
mai adecvată şi mai eficientă pentru noi. Străvechiul tratat YOGA BHASHYA, care
este cel mai vechi comentariu la YOGA SUTRA-ele lui PATANJALI, compară (în
capitolul 1, SUTRA 12) mintea (şi implicit întregul psihism uman) cu un râu care
poate curge în două direcţii: una dintre acestea începe (are drept izvor) ignoranţa şi se
sfârşeşte în suferinţă (sau „fluxul" renaşterilor succesive obligatorii), iar cealaltă
începe (izvorăşte) din discernământul spiritual şi se sfârşeşte în fericirea nesfârşită
(starea de eliberare spirituală).
= VA URMA =
An 15 C 17
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI YOGHINE FUNDAMENTALE MENITE
SĂ NE CONFERE ÎN MOD CONTINUU PRIZA DE CONŞTIINŢĂ
PROFUNDĂ ŞI INTENSĂ LA NIVELUL LUI AJNA
CHAKRA
Stabilitatea şi fermitatea concentrării mentale în cel de al treilea ochi, AJNA
CHAKRA
(continuare la cursul nr. 16, An 15)
Un sfat care ne-ar putea ajuta foarte mult în a afla care este cea mai eficientă metodă
pentru noi constă în a realiza meditaţii profunde în care să ne întrebăm lăuntric, cu o
totală sinceritate şi cu dorinţa intensă de a fi inspiraţi: „Care ar putea fi pentru mine
'bagheta magică' (metoda spirituală ideală) pe care să o folosesc pentru a rămâne în
permanenţă conştient de realitatea mea divină?" În momentul în care simţim că am
primit un răspuns divin inspirat, alegem respectiva modalitate (care poate fi o
atitudine interioară sau o tehnică spirituală) şi urmărim apoi să o realizăm, pe cât
posibil, tot timpul. După minim două săptămâni de practică ne vom pune întrebarea:
„Are metoda pe care o folosesc un efect semnificativ asupra mea?" Dacă aspiraţia
noastră de evoluţie spirituală este foarte intensă şi porneşte din adâncul sufletului,
aceasta va fi o întrebare esenţială şi totodată revelatoare pentru noi, deoarece atâta
timp cât răspunsul la această a doua întrebare (referitoare la eficacitatea profundă a
metodei) rămâne negativ, nici măcar nu ne vom putea apropia de stările superioare de
conştiinţă şi de intuiţia a ceea ce reprezintă impulsul autentic al iniţierii spirituale.
Totuşi, merită să mai menţionăm şi faptul că modalitatea de evoluţie spirituală care
este cea mai adecvată acum pentru noi nu este neapărat şi metoda care ne place cel
mai mult, ci aceea care produce reverberaţiile spirituale cele mai profunde în interiorul
fiinţei noastre.
Însă dincolo de multitudinea de metode şi de tehnici ezoterice, putem afirma că
succesul în practica spirituală provine în primul rând din acea „perseverenţă
supranaturală" pe care am menţionat-o anterior. Într-adevăr, dacă vom studia cu
atenţie vieţile a numeroşi înţelepţi şi eliberaţi, vom descoperi cu uimire că în unele
cazuri (mai ales atunci când aceştia se aflau la începutul căutării lor spirituale) ei
înţelegeau foarte
puţin din semnificaţiile profunde ale acţiunilor pe care ESfT&Ilft'J' f $ - . . ftfUK^-' Jjj
le realizau. Uneori, metoda principală care le fusese oferită de către maestrul lor (cea
prin intermediul căreia ei au atins mai târziu realizarea supremă) le apărea la început
ca fiind aridă, fără o mare
fi
eficienţă sau chiar improprie. Dar, pe de altă parte, este firesc să ne întrebăm cum oare
au devenit ei totuşi mari înţelepţi eliberaţi (JIVANMUKTA) în timp ce atâţia alţi
discipoli nu au reuşit? Răspunsul este că ei au perseverat, iar această excepţională
perseverenţă plină de aspiraţie divină a fost pentru ei la fel de importantă ca şi tehnica
însăşi, iar aceasta i-a condus în final la revelaţii fundamentale.
Pe calea spirituală a alchimizării interioare care va revelată în continuare, una dintre
„baghetele noastre magice" o reprezintă conştientizarea permanentă şi profundă a
celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Dacă vom ajunge să privim un obiect sau o
fiinţă oarecare, rămânând în acelaşi timp plenar conştienţi de vibraţia subtilă din
mijlocul frunţii (expresie a dinamizării lui AJNA CHAKRA), atunci vom fi capabili,
de asemenea, să realizăm nenumărate alte gesturi sau acţiuni, păstrându-ne în
permanenţă într-o stare de conştiinţă supramentală. În definitiv, ne putem propune să
realizăm aceasta începând chiar din acest moment! Astfel, treptat, ne vom putea păstra
în orice conjunctură atenţia orientată constant asupra vibraţiei subtile din mijlocul
frunţii, ceea ce ne va permite gradat să ne centrăm profund şi extatic conştiinţa
individuală la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA.
Acesta reprezintă doar primul pas, care este însă esenţial în procesul expansiunii stării
de conştienţă supramentală în viaţa de zi cu zi. De fiecare dată când, de exemplu,
mergem pe stradă putem, în acelaşi timp, să facem progrese pe calea spirituală. Prin
urmare, în orice moment noi avem două opţiuni: putem alege să trăim ca şi până
acum, fără a fi în vreun fel conştienţi de existenţa structurii supramentale şi a naturii
noastre profunde, prinşi de nenumăratele gânduri şi dorinţe care ne invadează şi ne
agită neîncetat mintea, dar avem oricând, în orice condiţii, şi libertatea de a alege să
devenim de acum înainte, din ce în ce mai des şi mai constant, plenar conştienţi de
vibraţia subtilă intensă şi euforică de la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA. Această atitudine interioară ne va dinamiza tot mai profund structura
supramentală prin intermediul căreia ne vom intui şi realiza apoi (adeseori în mod
spontan) natura esenţială şi divină, Sinele Suprem, ATMAN. Să ne reamintim
exemplul călătoriei cu maşina de la Londra la Delhi: într-un caz suntem complet
„suspendaţi" în ineficienţă şi blocaţi de propria noastră ignoranţă, în timp ce în celălalt
caz mergem cu toată viteza înainte, spre destinaţia dorită.
A conduce un autovehicul este un alt exemplu de activitate care poate fi foarte uşor
îmbinată sinergie cu priza de conştiinţă asupra celui de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA. Astfel, acţiunea banală de a conduce o maşină se va putea transforma
pentru noi - dacă realizăm simultan cu aceasta focalizarea la nivelul lui AJNA
CHAKRA - într-o activitate armonioasă şi spirituală care ne va genera cu siguranţă o
stare de împlinire sufletească şi, implicit, de regenerare lăuntrică. Concentrarea
mentală intensă la nivelul lui AJNA CHAKRA ne ajută să ne păstrăm mereu lucizi şi
conştienţi de noi înşine în timpul realizării oricărei acţiuni. Astfel, vom putea să
conducem maşina perioade mult mai mari de timp fără nici cea mai mică tensiune şi
fără să obosim. În plus, câmpul
percepţiei noastre vizuale va fi mult mai larg, iar acurateţea imaginilor receptate va
creşte simţitor, ceea ce ne va permite să conducem într-o mult mai mare siguranţă.
Scopul acestei metode foarte simple şi eficiente este să ne extindem treptat starea de
conştienţă supramentală, „inserând-o" în (sau mai bine zis înglobând în ea) tot mai
multe dintre acţiunile pe care le realizăm în viaţa de zi cu zi, până când vom atinge o
stare de centrare constantă şi stabilă la nivelul celui de-al treilea ochi. Această
focalizare a tuturor percepţiilor în zona specifică de proiecţie a lui AJNA CHAKRA
(mijlocul frunţii) va deveni gradat pentru noi o obişnuinţă profund benefică şi
spiritualizantă pe care, de la un anumit stadiu al practicii noastre, o vom realiza
spontan, aproape fără efort. Astfel, starea de centrare supramentală şi de luciditate
spirituală ne va inspira mereu, într-un mod divin, şi ne va oferi o perspectivă tot mai
elevată în toate acţiunile noastre, pregătindu-ne totodată şi pentru iniţierile superioare
care vor urma.
Există, atât în tradiţia creştină, cât şi în cea budistă, nenumăraţi călugări care îşi petrec
viaţa în mănăstiri rugându-se mai mereu, de dimineaţa până noaptea. Totuşi, puţini
dintre aceştia ating în acea viaţă mântuirea (eliberarea spirituală) la care aspiră, în
aceste condiţii, ne putem întreba cum am putea noi oare să sperăm că am avea vreo
şansă să ne eliberăm, meditând doar o oră sau două pe zi şi fiind prinşi în restul
timpului de turbionul vieţii obişnuite? Răspunsul se află tocmai în eficienţa cu totul
excepţională a metodei pe care o revelăm acum (dacă, bineînţeles, o, vom realiza cu o
tenacitate exemplară). Astfel, vom realiza că extinderea stării de conştienţă
supramentală profundă şi detaşată în fiecare situaţie din existenţa noastră cotidiană
este practic una dintre şansele cele mai importante (şi pe care o avem oricând la
dispoziţie!) în vederea accelerării atingerii transformărilor spirituale autentice pe care
le dorim. Prin urmare, este necesar să începem să folosim la maximum această
oportunitate divină, însoţindu-ne orice circumstanţă din viaţa de zi cu zi cu o stare de
cât mai profundă conştienţă şi luciditate. Atunci, întregul univers va deveni maestrul
nostru spiritual, el încetând definitiv să mai fie perceput de noi ca un duşman amăgitor
şi plin de tentaţii inferioare. În acest mod, cele mai nesemnificative şi mai banale, în
aparenţă, împrejurări pe care le trăim se vor transforma în tot atâtea ocazii de a ne
testa, aprofunda şi permanentiza starea de centrare în AJNA
CHAKRA.
Este desigur foarte uşor să lâncezim liniştiţi într-o mănăstire sau într-un ASHRAM,
ori să ne retragem din societate pentru a duce o viaţă desprinsă aproape total de ceea
ce ni se pare noua a fi „inferior" sau care ne permite să fugim mereu de problemele
importante ale convieţuirii sociale, fără a ajunge totuşi nicăieri din punct de vedere
spiritual (fără să facem progrese cu adevărat notabile în transformarea noastră
spirituală). Dacă vom folosi însă perseverent şi sistematic această metodă de trezire şi
de dinamizare a structurii supramentale şi vom integra astfel într-un mod superior, cu
luciditate, detaşare şi seninătate toate provocările şi tentaţiile vieţii obişnuite, chiar
această existenţă aparent „profană" ne va putea oferi nenumărate oportunităţi de a
evolua spiritual foarte rapid şi de a trăi tot mai des o stare de fericire divină nesfârşită,
devenind totodată cu adevărat capabili să facem faţă cu succes, prin noi înşine, la toate
aceste încercări şi tentaţii.
Nu trebuie deloc să ne gândim că a fi mereu conştienţi de cel de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA, este un proces laborios sau chinuitor. Dimpotrivă, este chiar foarte bine să
abordăm
această modalitate spirituală (care este în acelaşi timp şi o constantă atitudine profund
transfiguratoare şi autotransfiguratoare) în mod spontan şi relaxat, exact ca şi cum ne-
am juca.
într-adevăr, toate aceste tehnici simple dar deosebit de eficiente de trezire şi de
dinamizare a lui AJNA CHAKRA au fascinanta însuşire că sunt astfel concepute încât
pot fi abordate precum un joc spiritual. Prin urmare, este foarte important să nu ne
îndârjim în a rămâne încă de la început focalizaţi în permanenţă numai asupra zonei
din mijlocul frunţii, amintindu-ne însă cu regret, din când în când, că iar am uitat să
fim atenţi şi centraţi în AJNA CHAKRA şi
supărându-ne apoi pe noi înşine pentru inconsecvenţa noastră / . . -^H^l ^
pentru că ne-am lăsat mintea să vagabondeze, în loc să ne lăsăm mentalul sufocat de
activităţile cotidiene banale care, din punct de vedere spiritual, sunt aproape total
lipsite de valoare (desigur, în cazul în care ne lipseşte această atitudine supramentală
transfiguratoare) şi să ne amintim de centrarea la nivelul celui de-al treilea ochi,
AJNA CHAKRA doar în unele momente sporadice de luciditate, yoghinii consideră
că cel mai bun sfat în această direcţie este să începem să exersăm concentrarea
mentală în AJNA CHAKRA doar în timpul realizării anumitor acţiuni, stabilite
dinainte. Prin urmare, în cazul acestor activităţi (pe care le alegem dinainte,
considerându-le ca fiind foarte nimerite pentru abordarea fructuoasă a acestei centrări
dinamice şi profunde în AJNA CHAKRA) vom urmări să avem, pe cât posibil, o priză
de conştiinţă totală şi constantă asupra zonei din mijlocul frunţii. De exemplu, putem
să ne hotărâm ca de acum înainte întotdeauna când ne vom spăla pe mâini să fim în
acelaşi timp perfect focalizaţi la nivelul celui deal treilea ochi, AJNA CHAKRA. Dacă
ne vom consacra în totalitate acestei abordări particulare a metodei de centrare a
conştiinţei individuale în AJNA CHAKRA, ea va deveni în cele din urmă spontană şi
inerentă respectivei activităţi (spălatul pe mâini, în exemplul ales de noi). Cu alte
cuvinte, ori de câte ori vom realiza acea acţiune (spălatul pe mâini), starea de
conştienţă la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, se va manifesta de la
sine, din ce în ce mai pregnant.
În felul acesta, nenumărate alte activităţi pe care le consideram până acum banale sau
plictisitoare, dacă vor fi realizate pe fondul focalizării profunde şi ferme la nivelul
celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, vor deveni brusc atractive sau chiar
fascinante pentru noi, pline de semnificaţii tainice care erau complet ignorate de noi
anterior. Astfel, simplul fapt de a privi (înţeles în semnificaţiile şi sensurile sale cele
mai profunde şi mai cuprinzătoare) va fi din ce, în ce mai mult îmbogăţit şi rafinat
prin centrarea la nivelul celui de-al treilea ochi. În consecinţă, întregul univers se va
transforma gradat pentru noi într-o sursă inepuizabilă de încântare extatică. Treptat,
vom putea
ajunge să realizăm această practică spirituală esenţială oricând şi oriunde. Această
metodă, care este foarte simplă, dar deosebit de eficientă, ne poate revela deci
valoarea excepţională a unei „perseverenţe supranaturale". Exercitată aproape
continuu, ea ne va elimina rapid şi radical nenumărate frustrări, dogme, prejudecăţi,
şabloane de gândire, atitudini convenţionale şi viziuni amăgitoare şi iluzorii asupra
existenţei şi ne va face să înţelegem că nu este deloc necesar, pentru a evolua spiritual
foarte rapid, să ne părăsim locul de muncă, şcoala etc. pentru a ne refugia de exemplu
într-o peşteră. Procedând mereu şi constant în acest mod, vom putea înţelege foarte
profund de ce marii yoghini afirmă că secretul unei transformări spirituale veritabile
nu constă în a ne schimba activităţile, ci în a le îndeplini într-o nouă stare de
conştiinţă: starea supramentală. Sau, cu cuvintele lui SWAMI SIVANANDA:
„Adevărata stare de libertate interioară nu înseamnă să faci ce-ţi place, ci să-ţi placă
ceea ce faci!" = VA URMA =
An 15 C 18
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI YOGHINE FUNDAMENTALE MENITE
SĂ NE CONFERE ÎN MOD CONTINUU PRIZA DE CONŞTIINŢĂ
PROFUNDĂ ŞI INTENSĂ LA NIVELUL LUI AJNA
CHAKRA (continuare la cursul nr.17, An 15)
Cum putem realiza în mod conştient şi aproape continuu, în timpul stării de veghe,
centrarea la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA (O dată ce a fost
imprimată ferm şi profund în aura noastră, această trăire excepţională va putea fi trăită
după aceea chiar şi în timpul somnului). Sfaturi cu caracter iniţiatic şi recomandări cu
privire la modurile în care pot fi depăşite anumite obstacole ce ar putea să survină în
timpul acestei practici
* Este foarte bine să ne folosim cât mai des de aşa-zisele „ancore" mentale sau, altfel
spus, de anumite semne, gesturi sau atitudini care ne pot ajuta, atunci când apar în
câmpul conştiinţei noastre, să revenim în mod spontan şi firesc (dacă anterior am uitat
cumva) la starea excepţională de centrare supramentală în zona din mijlocul frunţii,
AJNA CHAKRA. Spre exemplu, putem să ne legăm o aţă (sau să ne punem un
elastic) la încheietura mâinii, acestea reprezentând semne care ne vor reaminti de
starea de centrare în AJNA CHAKRA. De asemenea, putem să lipim în locurile cele
mai vizibile de pe pereţii camerei noastre bileţele pe care să fie scrise anumite idei-
forţă şi sugestii
care să ne readucă cu uşurinţă la starea de centrare în AJNA CHAKRA. Putem să
scriem într-un colţ al oglinzii de la baie o idee-forţă cu privire la puterea noastră din ce
în ce mai mare de concentrare, sau să ne facem un semn discret cu pixul pe mână sau
pe o unghie etc.
* Porţile, uşile şi pragurile sunt asociate din punct de vedere simbolic şi ocult cu
pătrunderea într-un alt spaţiu (sau într-o altă dimensiune, subtilă, caracterizată cel mai
adesea de frecvenţe net diferite de vibraţie faţă de acelea ale realităţii cotidiene). Din
acest motiv, ele au o rezonanţă simbolică foarte puternică în subconştientul nostru. O
străveche practică ezoterică foarte simplă şi extrem de eficientă constă în a evoca
starea de aspiraţie spirituală frenetică spre Dumnezeu (stare ce va fi asociată în acest
caz cu centrarea în zona din mijlocul frunţii, AJNA CHAKRA) ori de câte ori trecem
pragul unei case.
* O altă metodă uimitor de simplă, dar cu efecte spirituale excepţionale dacă este
practicată cu consecvenţă timp de cel puţin o lună de zile, este să folosim un
temporizator sau un ceas cu sonerie sau alarmă pe care să-l programăm să sune (de
exemplu din 7 în 7 minute) pe întreaga perioadă de timp în care ne aflăm acasă şi
suntem în stare de veghe. Astfel, de fiecare dată când vom auzi semnalul sonor al
acestui ceas, pur şi simplu ne vom centra din nou şi din nou conştiinţa asupra vibraţiei
subtile care survine în zona din mijlocul frunţii datorită energizării în plan eteric a
. .... lui AJNA CHAKRA. Concomitent, vom realiza respiraţia
cu frecare a aerului în zona laringelui, timp de 10 până la 50 de secunde. În cazul
acestei tehnici, important nu este atât intervalul de timp la care metoda este repetată,
cât faptul că semnalul sonor şi exerciţiul mental propriu-zis care îi este asociat se
repetă frecvent şi cu o foarte mare regularitate. Această atitudine mentală reluată
sistematic va furniza corpului [astral, MANOMAYA KOSHA, un tainic sentiment al
ritmicităţii unui gest spiritual elementar şi ne va impregna astfel foarte profund în
sfera subconştientului obişnuinţa creatoare şi spiritualizantă de a ne centra spontan la
nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. * Tot în vederea trezirii şi
dinamizării intense şi continue a lui AJNA CHAKRA putem să realizăm şi o altă
experienţă simplă şi profund edificatoare care ne va ajuta să integrăm mai armonios
aceste procedee în viaţa de zi cu zi. Pentru aceasta, este necesar să ne aşezăm în
prealabil în faţa unei oglinzi. Vom închide ochii şi ne vom interioriza profund. După
ce vom realiza consacrarea tuturor fructelor acestei experienţe lui Dumnezeu, vom
începe să realizăm respiraţia cu frecare a aerului în zona laringelui. Totodată, în
virtutea fenomenului de unificare subtil-energetică între VISHUDDHA CHAKRA şi
AJNA CHAKRA, vom conştientiza timp de minim un minut o vibraţie de natură
eterică foarte intensă la nivelul frunţii, în plan subtil. Imediat după aceea vom
deschide ochii şi, menţinând această focalizare foarte fermă în zona din mijlocul
frunţii, ne
vom privi cu multă atenţie într-o oglindă. Vom constata, cel mai adesea, faptul că
expresia de extremă fixitate a privirii şi a chipului nostru pot părea ciudate şi de
neînţeles pentru colegii, prietenii sau părinţii noştri care nu practică YOGA şi care,
prin urmare, nu au noţiuni ezoterice referitoare la valoarea extraordinară a dinamizării
celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Evident că ne vom întreba atunci ce putem
face într-o astfel de situaţie pentru a nu-i şoca pe ceilalţi. O soluţie (care nu este însă
deloc înţeleaptă) ar fi aceea de a renunţa să ne mai centrăm în AJNA CHAKRA atunci
când ne aflăm în prezenţa altor persoane care nu practică YOGA. Totuşi, pentru a nu
reveni în mod penibil - din complezenţă sau doar pentru a face pe plac celor care nu
au aceste noţiuni iniţiatice - la o stare de conştiinţă obişnuită, se recomandă ca de
fiecare dată când vorbim sau interacţionăm cu o altă persoană să realizăm atitudinea
lăuntrică de a fi simultan conştienţi atât la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA, cât şi asupra zonei Inimii, ANAHATA CHAKRA. Această tehnică a fost
deja prezentată în cadrul ansamblului de procedee ezoterice de trezire şi dinamizare a
celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA (An 13 C 42-43). Astfel, intensitatea
energiei mentale foarte penetrante a celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, va fi
profund armonizată şi, într-un anumit sens „umanizată" de deschiderea caldă şi de
blândeţea învăluitoare a sufletului nostru, JIVATMAN. Datorită practicării sistematice
a acestei tehnici, vom putea fi ferm stabiliţi în conştientizarea celui de-al treilea ochi,
AJNA CHAKRA, asociind însă mereu această trăire superioară de natură
supramentală cu o profundă stare de iubire. Astfel, acea aparenţă de rigiditate şi de
răceală a chipului nostru, precum şi cuta profundă care apare uneori între sprâncene ca
urmare a încruntării, vor dispărea ca prin farmec. Noile rezonanţe subtile calde şi
afectuoase care vor fi amplificate în aura noastră ne vor crea „aerul" unei persoane
pline de un farmec aparte, tainic.
Efectele subtile şi spiritualizante ale stării de centrare profundă şi constantă la
nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA
În continuare, vom analiza în mod sintetic (pentru a le evidenţia cât mai clar)
beneficiile acestei atitudini profund spirituale în care conştiinţa noastră este aproape
permanent focalizată la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA.
1. Atenţia
Aşa cum am precizat anterior, cel mai important element în obţinerea unei stări
profunde şi stabile de centrare la nivelul lui AJNA CHAKRA este priza de conştiinţă
(realizată sistematic) asupra acestui nivel subtil foarte rafinat al microcosmosului
fiinţei noastre. Astfel, focalizarea noastră asupra centrului subtil de forţă AJNA
CHAKRA ne va dinamiza foarte mult puterea atenţiei (pe care o vom putea exercita
apoi cu o eficienţă considerabilă asupra oricărui aspect al realităţii -atât exterioare, cât
şi lăuntrice). În plus, după cum am arătat, oricine va practica cu perseverenţă şi
tenacitate această metodă va intui şi va realiza gradat, din ce în ce mai profund, cu
luciditate şi discernământ, dimensiunile profund spirituale ale existenţei sale şi, prin
aceasta, se va apropia tot mai mult de revelarea Sinelui său Divin, ATMAN.
2. Centrarea
Toţi cei care au practicat în mod sistematic tehnicile simple dar fundamentale, din
partea de început a acestor cursuri de YOGA, care au drept scop trezirea şi
dinamizarea lui AJNA CHAKRA, au putut constata că unul dintre rezultatele imediate
ale focalizării constante şi profunde la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA, este atingerea unei stări superioare de luciditate. Aceasta conferă un
sentiment de centrare în aspectele profunde ale fiinţei noastre, aflate dincolo de
percepţiile, senzoriale şi de minte, sentiment care este dublat de o uimitoare şi extatică
liniştire a minţii. În învăţăturile yoghine tradiţionale (YOGA DARSHANA) există o
noţiune foarte importantă pentru înţelegerea felului în care are loc evoluţia spirituală
în practica YOGA, şi anume: VIKSHEPA („dispersare", „oscilaţie"). Acest termen
defineşte starea de dispersare şi de împrăştiere ce caracterizează cel mai adesea mintea
omului obişnuit. În tratatul fundamental YOGA SUTRA (capitolul 1, sutrele 30-31),
marele yoghin Patanjali descrie VIKSHEPA ca fiind unul dintre principalele obstacole
pe calea evoluţiei spirituale. Pe de altă parte, cu cât vom fi mai profund centraţi în cel
de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, şi cu cât acest centru de forţă va fi mai energizat,
cu atât mai mult se va dezvolta în noi capacitatea excepţională de a menţine la voinţă
o stare profund spirituală de conştiinţă absolut imobilă, detaşată şi tăcută.
3. Trezirea şi dinamizarea capacităţii de a rezona cât mai des, în mod spontan, cu
o stare de conştiinţă supramentală
Realizând cu perseverenţă experienţe spirituale de centrare şi de integrare a conştiinţei
la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, vom obţine o stare de atenţie
lucidă care trece cu mult dincolo de „învelişul" mentalului inferior, MANOMAYA
KOSHA. Încă din cele mai vechi timpuri, yoghinii au remarcat faptul că una dintre
principalele probleme care pot surveni pe calea spirituală (şi care este în plus şi de o
mare subtilitate) este aceea legată de dificultatea de a ne observa activitatea mentalului
folosind pentru aceasta tot propriul nostru mental. În mod normal, multe persoane
reuşesc spontan să atingă un anumit grad de conştientizare a gândurilor proprii, dar
această aptitudine rămâne totuşi, cel mai adesea, expresia unei stări obişnuite, limitate
de conştiinţă. Prin urmare, în acest gen de obiectivare mentală a propriei noastre
activităţi mentale, ori de câte ori vom avea diferite gânduri (cu privire, să zicem, la
prietena noastră, Ioana), va apărea concomitent şi un gând de fundal ce va exprima
sintetic acea activitate mentală particulară. În acest caz, el poate fi ceva de genul:
„Acum mă gândesc la Ioana!" Totuşi, realizând în acest mod (care este specific tot
mentalului uman limitat şi discursiv, MANAS) observarea lucidă şi inventarierea
detaşată a gândurilor noastre, nu după mult timp starea noastră de atenţie va diminua
şi este posibil chiar să ne simţim adeseori destul de nemulţumiţi de rezultatele acestui
procedeu. Deşi putem avea senzaţia că manifestăm în mod corect starea de conştiinţă-
martor, vom constata dezamăgiţi că efectele spirituale ale tehnicii nu sunt atât de
profunde pe cât ne-am fi aşteptat. Această ineficienţă este cauzată de faptul că totul în
experienţa noastră se reduce în continuare la mintea obişnuită! Şi, procedând astfel,
rareori vom putea sesiza o pătrundere veritabilă într-o stare de conştiinţă cu adevărat
spirituală, mult expansionată, nonduală sau transcendentă.
Motivul acestor eşecuri este însă evident pentru o fiinţă umană cu adevărat trezită din
punct de vedere spiritual. Adevăratul scop al oricărei practici spirituale autentice este
realizarea deplină a conştiinţei divine a Sinelui sau, altfel spus, revelarea plenară a
Sinelui nostru Suprem şi Divin,
ATMAN şi nu dobândirea unei simple conştientizări mentale a mentalului, MANAS
(sau a structurii mentale inferioare, care este de fapt acea parte mereu agitată a minţii
obişnuite, şi care constituie, în opinia marilor yoghini, principalul obstacol în
realizarea Sinelui Divin, ATMAN). De aceea, scopul unei practici spirituale autentice
ce este bazată pe trezirea şi pe dinamizarea lui AJNA CHAKRA este acela de a reuşi
să ne „dizolvăm" într-un mod unificator şi identificator structura mentală (MANAS)
în Sinele Divin şi etern, ATMAN, şi nicidecum acela de a ne dezvolta o aşa-zisă
conştiinţă superioară numai prin intermediul mentalului, nefăcând în realitate altceva
decât să adăugăm la gândurile care ne apar spontan alte gânduri referitoare la acestea.
Acestea din urmă, chiar dacă ne pot da uneori (atunci când încă nu ne-am trezit
discernământul spiritual veritabil) aparenţa că alcătuiesc un gen de conştiinţă-martor,
vor rămâne mereu aproape la fel de profane şi de limitative ca primele.
Doar atunci când vom începe să observăm mentalul din exteriorul structurii limitative
a acestuia, operarea noastră va deveni cu adevărat eficientă din punct de vedere
spiritual. Din acest motiv este atât de important să realizăm în prealabil o dezvoltare
cât mai mare a aptitudinii perceptive supramentale. Atunci când transformarea şi
rafinarea percepţiilor noastre este realizată conform principiilor fundamentale
referitoare la clarviziunea spirituală pe care le-am expus anterior, această realizare ne
va permite să „evadăm" din sfera mentalului, în care ne cantonam înainte. Prin
urmare, un scop mult mai important şi mai elevat al tehnicilor de trezire şi de
dinamizare a celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, este nu acela de a vedea aurele
astrale şi lumile subtile, cât mai ales acela de a putea „vedea" (sau, altfel spus, de a
observa) cu detaşare mentalul din exteriorul acestuia, deci din perspectiva unor
structuri conştiente şi perceptive mult mai elevate, supramentale. Astfel, vom începe
atunci să trăim pentru prima oară cu adevărat liberi deoarece vom putea păşi în afara
acestei veritabile „închisori" a fiinţei noastre care este mentalul obişnuit (MANAS).
Cei care au practicat sistematic tehnicile de dezvoltare a clarviziunii superioare prin
trezirea şi dinamizarea lui AJNA CHAKRA vor putea înţelege acum şi mai clar de ce,
pe parcursul prezentării informaţiilor cu privire la atingerea stării de clarviziune
spirituală, am repetat constant ideea-forţă că esenţa tuturor experienţelor de percepţie
subtilă nu se află în ceea ce „vedem" (sau, altfel spus, în obiectul perceput), ci în actul
propriu-zis de a „vedea" (sau, riguros vorbind, de a percepe în plan subtil). Într-
adevăr, din punct de vedere spiritual, conţinutul efectiv al viziunilor noastre (fie ele
oricât de subtile şi de elevate) este întotdeauna secundar în raport cu starea de
conştiinţă pe care o atingem într-o asemenea experienţă de clarviziune, pentru că
această stare de conştiinţă se situează pe un nivel superior mentalului (MANAS) şi
structurii energetice asociate acestuia (corpul subtil astral, MANOMAYA KOSHA).
De aceea, persoanele care se cramponează
în mod egotic şi totodată naiv de percepţiile sau viziunile avute, urmărind să analizeze
şi să interpreteze la nesfârşit semnificaţia simbolică a viziunilor lor, pierd din „vedere"
esenţialul, şi anume modul în care a avut loc efectiv cunoaşterea lor propriu-zisă de
natură supramentală, precum şi care sunt condiţiile necesare menţinerii sau
permanentizării acestei stări de conştiinţă.
= VA URMA =
An 15 C 19
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA TEHNICI YOGHINE FUNDAMENTALE MENITE
SĂ NE CONFERE ÎN MOD CONTINUU PRIZA DE CONŞTIINŢĂ
PROFUNDĂ ŞI INTENSĂ LA NIVELUL LUI AJNA
CHAKRA
Efectele subtile şi spiritualizante ale stării de centrare profundă şi constantă la
nivelul
celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr.18, An 15)
Putem accelera considerabil dinamizarea celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA,
dacă ne păstrăm conştiinţa centrată cât mai des cu putinţă în zona din mijlocul frunţii,
fiind puternic focalizaţi din punct de vedere mental la acest nivel. Această metodă
foarte simplă şi accesibilă oricui este totuşi extraordinar de eficientă. Astfel, putem
spune că cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, este „hrănit" energetic de însăşi
priza noastră de conştiinţă sau, altfel spus, de atenţia noastră hiperlucidă care este
îndreptată constant în această zonă, în plan subtil. Acest gest iniţiatic simplu ne
permite intrarea gradată în stare de rezonanţă cu MAHA AJNA CHAKRA de la nivel
macrocosmic. Dacă vom consacra suficient de mult timp pentru a obţine o stare
stabilă, intensă şi profundă de centrare a conştiinţei noastre la nivelul celui de-al
treilea ochi, AJNA CHAKRA, senzaţia inefabilă specifică de rezonanţă cu MAHA
AJNA CHAKRA va deveni pentru noi din ce în ce mai evidentă, aspect care va
genera, cu timpul, multe efecte extraordinare.
Perseverând fără încetare în acest demers profund spiritual, vom crea suplimentar
premisele apariţiei unor multiple şi complexe transformări de natură fiziologică la
nivelul sistemului nervos şi al acelor glande endocrine care se află într-o conexiune
subtilă cu cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Aşa cum ştim, AJNA CHAKRA nu
este un organ sau o structură fizică, ci una energetică, subtilă. Cel mai adesea, noi ne
putem conştientiza şi energiza acest centru de forţă mai ales prin intermediul
manifestărilor sale de la nivelul corpului eteric, PRANAMAYA KOSHA, şi al
corpului astral, MANOMAYA KOSHA. Cu toate acestea, şi anumite structuri fizice
din zona
capului se află sub incidenţa directă a acestor elevate influxuri energetice subtile ale
lui AJNA CHAKRA. De aceea, pe măsură ce ne vom trezi din ce în ce mai mult din
punct de vedere spiritual, vor beneficia şi ele de o transformare foarte profundă. Pe
lângă glanda pituitară, care reprezintă principalul centru reflex în plan fizic al
activităţii lui AJNA CHAKRA, într-o etapă superioară a dinamizării lui AJNA
CHAKRA va fi influenţată profund benefic şi energizată şi glanda pineală, ceea ce va
conduce la o dinamizare indirectă a lui SAHASRARA. Acesta poate fi de altfel şi
motivul pentru care uneori glanda pineală a fost menţionată în anumite texte yoghine
ca fiind în legătură cu cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA (deşi în realitate ea
reprezintă proiecţia în plan fizic a lui SAHASRARA). De asemenea, activarea
profundă a lui AJNA CHAKRA va genera transformări semnificative şi la nivelul
altor structuri fizice, cum ar fi de exemplu osul etmoid (pe care nervii olfactivi îl
traversează pentru a ajunge la creier), chiasma optică, sinusul frontal, sinusul sfenoid,
ventriculele creierului etc.
Noţiuni ezoterice cu privire la procesul subtil prin care mentalul (MANAS)
filtrează energiile şi informaţiile care provin din lumea exterioară. Starea
constantă de elevare şi de transfigurare pe care ne-o conferă focalizarea
constantă a atenţiei în AJNA CHAKRA
Aşa cum am precizat anterior, unul dintre motivele importante ale incapacităţii omului
comun de a percepe sau, cu alte cuvinte, de a „vedea" lumile subtile este
„suprasaturarea" mentalului său cu senzaţiile şi impresiile primite mereu şi mereu, în
timpul stării de veghe, de la simţurile fizice. Altfel spus, mintea comună este efectiv
plină de imagini, sunete etc. (toate tipurile de percepţii senzoriale) provenite din lumea
fizică (sau de „ecourile" acestora în amintiri sau reverii) şi din această cauză ea nu mai
este deschisă pentru aproape nimic altceva. Acest fenomen care se produce în
intimitatea minţii umane obişnuite a fost foarte bine descris într-o faimoasă parabolă
zen, în care se povesteşte că un înalt funcţionar imperial vine la un maestru spiritual
pentru a-l întreba care este de fapt esenţa căii zen. Acesta îl priveşte mai întâi cu
atenţie (sesizându-i astfel, empatic, nivelul de conştiinţă) şi apoi îl invită să servească
o cană cu ceai înainte de a-i răspunde. După aceasta, maestrul începe să-i
toarne ceai în ceaşcă, dar nu încetează să toarne ceaiul nici măcar atunci când ceaşca
demnitarului ajunge să fie plină, vărsând astfel ceaiul pe jos. Uimit, demnitarul îl
întrebă de ce procedează astfel, risipind în mod inutil ceaiul pregătit cu atâta migală.
Atunci maestrul îi explică demnitarului că mintea acestuia, plină de convingeri şi
păreri greşite, este asemănătoare acelei ceşti care este arhiplină şi în care nu poate să
mai încapă nici măcar o picătură de ceai. Concluzia acestei povestiri iniţiatice este că
trebuie să ne golim întotdeauna „ceaşca" (sau, altfel spus, mentalul conştient,
MANAS) de prejudecăţi, idei preconcepute etc., înainte de a mai putea adăuga fie
chiar şi o singură picătură de cunoaştere autentică, divină. Din acest motiv, mulţi
dintre marii maeştri yoghini recomandă ca în fiecare zi, o anumită perioadă de timp, să
urmărim să ne detaşăm pe cât posibil complet de orice percepţie senzorială (sau, cu
alte cuvinte, să realizăm PRATYAHARA, retragerea simţurilor de la lumea exterioară
şi orientarea lor către „lumea" divină a inferiorităţii). Această atitudine trebuie să fie
însoţită întotdeauna de aspiraţia noastră frenetică de a ne direcţiona toate energiile,
astfel interiorizate, către revelarea Sinelui nostru Divin, ATMAN. Atunci, corpul
astral şi întregul univers astral (corespondent nivelurilor principale de vibraţie ale
structurii noastre astrale individuale) vor fi percepute de noi ca o tainică şi foarte
subtilă manifestare. Prin intermediul centrului de forţă AJNA CHAKRA trezit şi
intens dinamizat, vom putea atunci să contemplăm mirifice imagini care nu au o
realitate fizică, dar care există totuşi în anumite lumi subtile paradiziace. Astfel, prin
retragerea simţurilor de la lumea exterioară (PRATYAHARA) şi prin focalizarea
simultană la nivelul lui AJNA CHAKRA şi la nivelul zonei pieptului (în extremitatea
dreaptă a inimii, acolo unde se află reflexia Sinelui Divin, ATMAN, în fiinţă), vom
obţine gradat o stare de completă detaşare de toate influenţele lumii exterioare. Din
această cauză, în tradiţia yoghină PRATYAHARA este descrisă ca fiind o condiţie
prealabilă absolut necesară pentru experimentarea oricărei trăiri de natură spirituală,
elevată.
Totodată, prin dinamizarea capacităţii noastre de percepţie subtilă, vom avea şi o altă
revelaţie demnă de luat în seamă: acea veritabilă „poluare" mentală cu care ne
confruntăm în mod inconştient aproape în permanenţă în viaţa de zi cu zi nu reprezintă
doar o problemă de ordin cantitativ, ci şi una de natură" calitativă. Prin urmare, nu
numai faptul că suntem aproape continuu asaltaţi de o multitudine nespus de nuanţată
de impresii senzoriale provenind din lumea fizică ne generează incapacitatea de a
sesiza în permanenţă lumile subtile; trebuie să ţinem cont pe de altă parte şi de efectul
limitativ specific pe care îl are asupra fiinţei noastre însăşi natura acestor percepţii.
Mesajul informaţional perceput de cele cinci simţuri poate fi asemănat cu o materie
brută, foarte grosieră în comparaţie cu energiile lumilor astrale superioare. Prin
urmare, dacă mesajele informaţionale provenind prin intermediul diferitelor senzaţii
nu sunt purificate prin forţa discernământului spiritual, nivelul nostru de conştiinţă va
continua să rămână inferior, primitiv şi grosier, în pofida eforturilor noastre de
transformare prin practica YOGA, deoarece este ca şi cum „universul" nostru ar fi
atunci lipsit de „soarele" transfigurării şi al intuiţiilor divine, care face ca lumea să
devină frumoasă, plină de sens şi de armonie.
Cu alte cuvinte, putem spune că în mod obişnuit suntem în permanenţă inundaţi şi
sufocaţi de asemenea impresii fizice care, dintr-o perspectivă superioară, angelică sau
divină, sunt foarte rudimentare şi limitate: imagini, sunete, mirosuri etc. Ele năvălesc
continuu în conştiinţa noastră şi acolo pot ajunge uneori să ne creeze mult mai multe
probleme decât ne-am putea imagina. Făcând o analogie, este ca şi cum, de exemplu,
substanţele nutritive pe care le ingerăm ar fi trimise direct la organele şi ţesuturile
specifice ale corpului nostru fizic, fără a mai fi transformate în prealabil de către
sistemul digestiv. Dacă hrănirea corpului nostru fizic ar fi decurs în acest mod (printr-
o asimilare exclusiv osmotică), corpul nostru şi-ar fi pierdut de mult identitatea şi ar fi
devenit mult prea „asemănător cu exteriorul". Or, exact acesta este fenomenul care se
produce într-o conştiinţă îmbâcsită de diferitele influxuri senzoriale: ea îşi uită treptat
propria identitate divină, devenind din ce în ce mai „asemănătoare cu exteriorul".
Astfel, Sinele nostru divin şi etern, ATMAN, nu se mai poate revela în această
veritabilă „maree" sau conglomerat mai mult sau mai puţin haotic de impresii
exterioare.
Am insistat asupra acestui aspect deoarece el se dovedeşte a fi esenţial atunci când
observăm cu detaşare modul de structurare şi de operare al conştiinţei umane
obişnuite. Aşa cum corpul fizic este constituit, în ultimă instanţă, din alimentele
ingerate, în mod similar, totalitatea impresiilor noastre senzoriale are o contribuţie
substanţială la dezvoltarea structurii noastre mentale (sau, altfel spus, a unei părţi
foarte importante a corpului nostru astral). Din cauza unei stări generalizate de
ignoranţă, fiinţele umane comune generează şi menţin mereu în mintea lor un „nor"
gros de materie astrală brută, care le acoperă aproape în permanenţă conştiinţa divină
şi luminoasă a naturii lor profunde, Sinele etern şi absolut, ATMAN. Atunci când
rămânem însă foarte conştienţi de cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, impresiile
perturbatoare de orice gen care provin din lumea exterioară sunt primite şi filtrate mai
întâi de către AJNA CHAKRA în loc să se îndrepte, ca de obicei, direct către mentalul
inferior (MANAS). De aceea, în anumite exerciţii yoghine iniţiatice tradiţionale de
centrare în AJNA CHAKRA, practicantul trebuie să contemple un obiect exterior
oarecare rămânând totodată cât mai conştient şi mai focalizat în zona de proiecţie a
BIJA-ei centrului subtil de forţă AJNA CHAKRA (zona din mijlocul frunţii) pentru a
genera astfel dinamizarea cât mai rapidă şi mai profundă a lui AJNA CHAKRA.
Această atitudine iniţiatică (în care, literalmente, este ca şi cum am privi lumea prin
cel de-al treilea ochi!) face ca toate impresiile noastre senzoriale să treacă mai întâi
prin structura supramentală (care este foarte strâns corelată, aşa cum am arătat, cu
AJNA CHAKRA). Continuând analogia din exemplul anterior, acum este ca şi cum
cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, este „organul" subtil care „digeră" toate
aceste impresii, le filtrează şi le epurează, pentru a ne hrăni astfel fiinţa cu energii
mult mai elevate, de natură supramentală.
Acest mecanism extrem de subtil şi de rafinat devine însă cu adevărat evident pentru
noi numai atunci când îl putem observa cu discernământul şi cu detaşarea unui
clarvăzător autentic. Dacă sunt filtrate în prealabil de către cel de-al treilea ochi,
AJNA CHAKRA, calitatea vibraţiilor energiilor senzoriale care ne pătrund în aură şi
interferează cu sfera noastră subtilă mentală va fi net superioară. Percepţiile care au
tranzitat mai întâi prin cel de-al treilea ochi sunt întotdeauna armonioase, pure şi pline
de un elan elevant şi transfigurator ce este comparabil viziunii sau inspiraţiei sublime
a unui artist de geniu. În schimb, multe dintre senzaţiile care nu au trecut prin această
veritabilă „poartă" purificatoare şi elevantă pot fi rudimentare, discordante sau chiar
aducătoare de suferinţă. Astfel, ele participă la modelarea deformată şi dizarmonioasă
a conştiinţei individuale, ceea ce blochează temporar posibilităţile de evoluţie
spirituală ale respectivei fiinţe umane şi îi poate aduce de asemeni multă suferinţă.
Înţelegerea profundă şi aplicarea consecventă a acestui principiu fundamental de
integrare superioară şi transfiguratoare a energiilor tuturor senzaţiilor perceptive cu
ajutorul lui AJNA CHAKRA este suficientă în sine pentru a ne modifica definitiv, în
mod benefic, destinul. Atunci când ne observăm cu detaşare mentalul şi activitatea
acestuia din perspectiva stării de clarviziune
spirituală, constatăm că de fapt gândurile nu sunt deloc simple entităţi abstracte, ci au
o „substanţă" a lor din care sunt construite. Desigur, această „substanţă" nu este de
natură fizică dar, la un anumit nivel de rafinare a percepţiilor, ajungem să constatăm
că ea există şi poate fi conştientizată foarte clar în plan subtil. Calitatea „substanţei"
noastre mentale determină calitatea gândurilor noastre. Gândurile pline de inteligenţă
creatoare (şi mai ales cele de elevare spirituală sau de aspiraţie către Dumnezeu) nu
pot fi induse (nu pot să apară) spontan (ca urmare a stării de rezonanţă cu sursele lor
specifice din Macrocosmos) şi nu se pot dezvolta în mintea noastră dacă „substanţa"
noastră mentală este grosieră şi mediocră.
Prezentăm în continuare câteva exerciţii iniţiatice fundamentale în vederea rafinării şi
elevării calităţii „substanţei" subtile mentale.
Tehnici iniţiatice simple de rafinare şi de transfigurare a energiilor subtile ale
senzaţiilor perceptive prin intermediul focalizării intense la nivelul lui AJNA
CHAKRA
Exerciţiul iniţiatic nr. 1
Vom rămâne în picioare sau ne vom aşeza într-o postură de meditaţie, menţinând
spatele cât mai drept. îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod integral şi
necondiţionat, fructele acestui exerciţiu iniţiatic. Deschidem apoi ochii şi,
menţinându-i deschişi, urmărim să devenim cât mai conştienţi de zona din mijlocul
frunţii, AJNA CHAKRA, rămânând imobili, fără să clipim (pe cât posibil) şi fără să
ne mişcăm globii oculari. Focalizarea transfiguratoare asupra senzaţiilor vizuale
Privim un obiect oarecare, focalizându-ne totodată atenţia, în permanenţă, şi asupra lui
AJNA CHAKRA. Urmărim să conştientizăm cât mai bine felul în care putem asimila
energia specifică a imaginii obiectului respectiv prin ochiul nostru spiritual (AJNA
CHAKRA). Astfel, vom pune în practică efectul pe care l-am menţionat anterior, de
„filtrare" superioară, prin AJNA CHAKRA, a energiilor specifice percepţiilor
senzoriale. În acest sens, urmărim chiar să simţim „greutatea" şi impactul energetic
subtil asupra celui de-al treilea ochi, al imaginilor percepute de noi prin contemplarea
foarte atentă a acelui obiect. Vom ajunge astfel gradat să simţim ca şi cum aceste
imagini ar „apăsa" în plan subtil pe zona din mijlocul frunţii (acolo unde se află
proiecţia în planul fizic a lui AJNA CHAKRA). Ne vom asigura în acelaşi timp că
reuşim să ne păstrăm nealterată starea de conştiinţă-martor, în care nici o imagine (nici
o percepţie vizuală) nu afectează sau perturbă activitatea ochiului nostru spiritual,
AJNA CHAKRA (activitate care ne conferă la rândul ei din ce în ce mai multă
luciditate şi detaşare). Astfel, acest centru superior de forţă va „filtra" într-un mod
transfigurator şi elevant toate aceste imagini. Devenim cât mai conştienţi de acest
fenomen spiritual excepţional, care ne va produce stări exemplare de claritate mentală
şi de luciditate. În mod secundar, ne vom concentra şi asupra lui MANIPURA
CHAKRA, centrul de forţă care, aşa cum ştim, guvernează simţul vederii.
În continuare, renunţăm la starea de concentrare fermă şi profundă la nivelul lui AJNA
CHAKRA. Prin urmare, reîncepem să privim obiectele din jurul nostru în maniera
obişnuită. Urmărim acum să realizăm, cât mai clar cu putinţă, diferenţa dintre cele
două atitudini interioare precum şi consecinţele fiecăreia dintre ele. În acest caz (în
care percepţia noastră nu mai este dublată de focalizarea în AJNA CHAKRA), vom
putea constata apariţia unor vibraţii energetice subtile de o frecvenţă mult mai joasă
decât cele percepute anterior (când percepţiile noastre vizuale
erau „filtrate" prin AJNA CHAKRA), care pătrund acum în aura şi, implicit, în mintea
noastră. Pentru a ne convinge în mod suplimentar de eficienţa excepţională a acestei
tehnici iniţiatice foarte simple de transfigurare a realităţii exterioare obiective şi de
deschidere a percepţiei noastre subtile către niveluri din ce în ce mai elevate, o vom
aplica pe rând, asupra fiecăruia dintre simţuri. [Bineînţeles, în cazul fiecăreia dintre
aceste experienţe realizăm în prealabil o stare de interiorizare şi relaxare, după care îi
consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat, fructele acestor tehnici.]
În cazul tuturor acestor forme de focalizare transfiguratoare asupra percepţiilor
senzoriale vom percepe secundar şi activarea centrilor de forţă care corelaţi cu acele
senzaţii (spre exemplu, în cazul focalizării transfiguratoare asupra senzaţiilor auditive
vom sesiza şi activarea lui VISHUDDHA CHAKRA, în cazul focalizării
transfiguratoare senzaţiilor olfactive vom sesiza şi activarea lui MULADHARA
CHAKRA etc).
= VA URMA =
sunt
asupra
An 15 C 20
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA Tehnici iniţiatice simple de rafinare şi de transfigurare
a energiilor subtile ale senzaţiilor perceptive prin intermediul focalizării intense
la nivelul lui AJNA CHAKRA
Exerciţiul nr. 1 (continuare la cursul nr. 19, An 15)
Focalizarea transfiguratoare asupra senzaţiilor auditive
Putem aplica exact aceeaşi metodă de purificare şi elevare a energiilor perceptive şi în
cazul sunetelor pe care le auzim. Pentru aceasta, vom alege o piesă muzicală cât mai
elevată şi o vom asculta timp de un minut, exact aşa cum o ascultam de obicei (fără să
realizăm şi focalizarea la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA), urmărind
însă să evaluăm cu maximă obiectivitate, într-o stare de profundă relaxare şi detaşare,
calitatea vibratorie a senzaţiilor auditive receptate.
şi
a
Oprim apoi muzica şi ne concentrăm ferm şi intens la nivelul lui AJNA CHAKRA,
timp de minim 3 minute. După aceasta, audiem din nou acelaşi pasaj muzical, fiind de
data aceasta, în mod suplimentar, cât mai profund focalizaţi la nivelul celui de-al
treilea ochi, AJNA CHAKRA. În mod secundar, ne vom concentra şi asupra lui
VISHUDDHA CHAKRA, centrul subtil de forţă care guvernează simţul auditiv.
Urmărim să simţim cât mai clar diferenţa dintre natura foarte rafinată şi mult mai
bogată a vibraţiilor subtile specifice senzaţiilor auditive care pătrund acum în fiinţa
noastră şi vibraţiile mai grosiere percepute anterior.
Focalizarea transfiguratoare asupra senzaţiilor olfactive
Practicăm aceeaşi tehnică de transfigurare supramentală cu ajutorul unei substanţe
naturale care ne stimulează în mod plăcut simţul olfactiv. Mirosim mai întâi substanţa
sau obiectul respectiv
aşa cum procedăm de obicei (fără să ne concentram deloc asupra lui AJNA
CHAKRA). Apoi, după un interval de minim minute (timp în care ne focalizăm ferm
şi profund atenţia la nivelul lui AJNA CHAKRA) urmărim să receptăm mirosul ca
cum l-am percepe prin punctul focar aflat în mijlocul frunţii, zonă care reprezintă
locul principal de proiecţie în planul fizic lui AJNA CHAKRA. În mod secundar, ne
vom concentra şi asupra lui MULADHARA CHAKRA, centrul subtil de forţă care
guvernează simţul olfactiv. Urmărim să sesizăm şi în acest caz, cât mai clar, diferenţa
calitativă esenţială care există între cele două tipuri de percepţii olfactive. Realizăm
astfel, o dată în plus, faptul că simplul gest de a ne modifica atitudinea perceptivă ne
transformă în mod radical calitatea percepţiilor senzoriale.
Focalizarea transfiguratoare asupra senzaţiilor gustative
În mod similar, vom realiza această tehnică şi atunci când ne aflăm la masă. În prima
etapă vom urmări să mâncăm aşa cum facem de obicei, fără a ne focaliza asupra
vreunui centru de forţă. Apoi, după câteva minute în care ne-am concentrat intens la
nivelul lui AJNA CHAKRA, începem să degustăm alimentele urmărind să le simţim
gustul prin intermediul conştientizării transfiguratoare ce se realizează la nivelul
ochiului spiritual, AJNA CHAKRA. Vom constata atunci că diferenţa dintre
frecvenţele de vibraţie ce caracterizează cele două genuri diferite de raportare la actul
perceptiv este în acest caz cu adevărat impresionantă. În cazul focalizării
transfiguratoare asupra senzaţiilor gustative vom conştientiza secundar şi activarea lui
SWADHISTHANA CHAKRA,
centrul subtil de forţă care guvernează simţul auditiv. Este foarte important să
realizăm acest gen de focalizare transfiguratoare asupra senzaţiilor gustative mai ales
atunci când utilizăm plante medicinale, deoarece în felul acesta ne vom putea
identifica mult mai uşor, din punct de vedere subtil, cu sferele de forţă macrocosmice
care conferă respectivelor plante tainica lor energie curativă. În mod suplimentar,
această focalizare perceptivă transfiguratoare va genera în acest caz şi o profundă şi
sublimă stare de rezonanţă cu întreaga lume a plantelor de acelaşi gen (care au însuşiri
similare).
Vom continua să practicăm astfel, analizând într-o manieră din ce în ce mai rafinată
diferite gusturi şi alimente şi observând modul în care conştientizarea şi focalizarea
noastră constantă asupra lui AJNA CHAKRA ne îmbogăţeşte în mod inefabil calitatea
percepţiilor. În plus, putem compara şi efectele pe care le are, de exemplu, mierea, ori
sarea, alimentele acre etc., asupra activităţii lui AJNA CHAKRA şi a întregului nostru
corp auric. Vom descoperi astfel cu uimire că, în modul obişnuit de a mânca,
aprecierea gusturilor este net diferită, fiind mult mai limitată decât atunci când o
facem fiind ferm focalizaţi la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA.
Exerciţiul initiatic nr. 2
Mergând pe stradă, ne vom menţine ferm focalizaţi în cel de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA. Astfel, exact ca în cazul metodei precedente, vom avea grijă ca toate
percepţiile senzoriale (imagini, sunete, mirosuri etc.) să fie receptate atunci direct prin
intermediul lui AJNA CHAKRA.
După un interval de timp de minim 7 minute, vom întrerupe priza de conştiinţă asupra
lui AJNA CHAKRA şi vom recepta apoi tot ceea ce ne înconjoară din perspectiva
mentalului obişnuit (deci fără să mai realizăm „filtrarea" senzaţiilor prin intermediul
celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA). După alte aproximativ 7 minute (în care
receptăm deci toate percepţiile senzoriale în modul comun, obişnuit) vom compara
calitatea şi intensitatea vibraţiilor subtil-energetice apărute în aura noastră în cele două
cazuri.
Exerciţiul initiatic nr. 3
Ne-am putea pune următoarele întrebări: oare ce gen de energie subtilă pătrunde de
fapt în aura noastră atunci când receptăm o imagine, un sunet, un miros etc.? Ce fel de
vibraţii energetice primim şi asimilăm (integrăm în noi) în asemenea situaţii şi ce tip
de „substanţă" subtilă se adaugă astfel, prin rezonanţă, şi apoi se acumulează în aura
noastră?
Pentru a afla răspunsul iniţiatic la toate aceste întrebări, vom repeta primul exerciţiu
iniţiatic de rafinare şi de transfigurare a energiilor subtile ale senzaţiilor perceptive
prin intermediul focalizării intense la nivelul lui AJNA CHAKRA, cu deosebirea că,
de data aceasta, vom realiza centrarea conştiinţei în special asupra subiectului care
percepe (adică asupra propriei noastre fiinţe) şi nu asupra obiectului perceput şi nici
asupra percepţiei în sine. Mai întâi, realizăm ca de obicei o stare de relaxare şi
interiorizare şi îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat,
fructele acestei tehnici spirituale. Vom deschide apoi ochii şi vom privi un obiect
oarecare fără a ne focaliza în mod special atenţia în cel de-ai treilea ochi, AJNA
CHAKRA. Vom conştientiza atunci că obiectul respectiv are pentru noi anumite
atribute (însuşiri) specifice. Acest aspect generează la rândul său o calitate specifică a
„substanţei" noastre mentale sau, altfel spus, conferă o frecvenţă caracteristică a
vibraţiilor energetice care se manifestă în mentalul nostru (MANAS).
Dar, ne putem întreba în continuare: ce anume se adaugă oare propriei noastre vibraţii
aurice fundamentale atunci când receptăm imaginea unui obiect? Ce anume se
modifică atunci în mintea noastră sau în alte zone ale fiinţei noastre, la nivel energetic,
subtil?
Aşa cum am precizat anterior, în vederea transformării noastre spirituale accelerate
este necesar să ne focalizăm din ce în ce mai constant şi mai profund la nivelul lui
AJNA CHAKRA. Pentru a avea o conştiinţă cât mai clară a progreselor spirituale
realizate pe calea dinamizării lui AJNA CHAKRA (sau altfel spus pentru a ne
obiectiva cât mai bine aceste progrese), putem realiza
o inedită autoapreciere lăuntrică. În acest sens, putem stabili chiar o adevărată „scară"
lăuntrică în ceea ce priveşte intensitatea focalizării noastre la nivelul lui AJNA
CHAKRA. Deşi această scară are un caracter relativ, deoarece elementul absolut de
referinţă, şi anume starea de focalizare mentală perfectă, ne este deocamdată
necunoscut, acest demers poate fi totuşi foarte folositor în evaluarea progreselor
noastre. Astfel, putem conştientiza faptul că, de exemplu, acum suntem focalizaţi în
proporţie de aproximativ 10% în cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, sau în
proporţie de aproximativ 40% etc., iar dacă vom persista în practica noastră, va veni
fără îndoială o zi în care vom fi capabili să rămânem focalizaţi şi „centraţi" la nivelul
ochiului spiritual (AJNA
CHAKRA) în proporţie de 100%.
La început, este foarte probabil să conştientizăm faptul că puterea noastră de
focalizare la nivelul ochiului spiritual, AJNA CHAKRA, nu este foarte mare. În acest
caz, putem estima lăuntric că nivelul puterii noastre de concentrare este de
aproximativ 5% faţă de un nivel de concentrare perfectă la care intuim că s-ar putea
ajunge. Ca şi în cazul tehnicilor precedente, urmărim să observăm cât mai clar
diferenţa între frecvenţa predominantă a vibraţiilor subtile receptate astfel de la
obiectul pe care îl percepem şi cea receptată atunci când nu suntem deloc focalizaţi la
nivelul lui AJNA CHAKRA. Vom conştientiza apoi cum, progresiv, pe măsură ce
concentrarea noastră mentală este menţinută ferm şi constant, gradul de focalizare în
AJNA CHAKRA va creşte la aproximativ 10%, apoi la aproximativ 20%, şi aşa mai
departe. De fiecare dată, vom sesiza cât mai clar diferenţa dintre frecvenţa şi
amplitudinea vibraţiilor şi a energiilor subtile pe care le receptăm în aură atunci când
privim obiectul respectiv fiind focalizaţi în AJNA CHAKRA, prin comparaţie cu cele
receptate în mod normal (în lipsa focalizării la nivelul lui AJNA CHAKRA). În
continuare, se recomandă să ne întrebăm lăuntric: cum ne este afectată impresia
vizuală în cele două cazuri? Ce anume adaugă centrarea fermă şi profundă în AJNA
CHAKRA la energia noastră aurică, atunci când percepem un obiect? Dacă vom
continua cu perseverenţă în acest mod, conştientizând cu multă atenţie efectele subtile
care apar, ne vom putea amplifica foarte rapid capacitatea de percepţie senzorială la
nivel astral. Aceasta va face ca la un moment dat „porţile" lumilor astrale superioare
să se deschidă larg pentru noi. De asemenea, acest gen de antrenament se va dovedi
foarte util şi în momentele în care trăim stări de dedublare astrală. Astfel, vom deveni
capabili să receptăm, mult mai bine impresiile şi experienţele avute în această stare
deosebită de conştiinţă. În plus, ele vor putea fi conştientizate şi memorate mult mai
bine la revenirea în corpul fizic.
Vom trece apoi de la percepţia unui obiect la percepţia altuia, repetând acelaşi proces
de observare, pe niveluri distincte, din ce în ce mai profunde şi mai elevate, ale
focalizării şi centrării în cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Este recomandat apoi
să repetăm acest exerciţiu iniţiatic şi în legătură cu percepţiile sonore, tactile, gustative
şi olfactive.
Un test simplu de verificare a progreselor spirituale obţinute pe calea dinamizării
intense şi rapide a lui AJNA CHAKRA
Un alt mod de a ne testa cu o maximă obiectivitate gradul de trezire a capacităţilor de
transfigurare şi de clarviziune pe care le-am atins prin dinamizarea intensă şi constantă
a lui AJNA CHAKRA constă în a alege un loc foarte aglomerat din oraş - de exemplu,
o piaţă - şi (după ce în prealabil ne interiorizăm şi îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în
mod total şi necondiţionat, fructele
acestei tehnici spirituale) vom rămâne în acel loc timp de cel puţin o jumătate de oră,
urmărind să fim pe întreaga durată a acestui exerciţiu spiritual complet focalizaţi în cel
de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Prin urmare, vom fi cât mai atenţi să nu integrăm
în aura noastră nici o impresie exterioară şi nici o energie senzorială fără să le fi
„filtrat" în prealabil, în mod transfigurator şi elevant, prin „ochiul" nostru spiritual
(AJNA CHAKRA). Procedând în acest mod, vom reuşi să cuprindem gradat în sfera
conştientului inclusiv unele dintre acele percepţii care trec de regulă neobservate, dar
care sunt totuşi întotdeauna înregistrate fidel în memoria noastră inconştientă şi
subconştientă, unde sunt apoi şi înmagazinate.
Acest test spiritual simplu dar foarte revelator are menirea de a ne ajuta să ne
obiectivăm cât mai bine gradul de dinamizare şi de control pe care l-am atins la
nivelul lui AJNA CHAKRA. Totodată, el ne va conferi mult mai multă încredere în
eficienţa tehnicilor iniţiatice pe care le-am prezentat anterior. Dacă mentalul nostru
este încă prea agitat şi nu poate fi astfel controlat de forţa spirituală pe care am trezit-o
şi o putem manifestata deocamdată de la nivelul lui AJNA CHAKRA, starea noastră
de focalizare transfiguratoare şi detaşată nu se va putea menţine decât foarte puţin
timp.
Putem repeta periodic (de exemplu, săptămânal) acest test spiritual simplu pentru a
urmări astfel îndeaproape, cu maximă obiectivitate, progresele realizate în
dinamizarea celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA.
Transformările misterioase ale simţului vederii în planul fizic, care survin
spontan ca urmare a dinamizării profunde a lui AJNA CHAKRA
Aplicând cu perseverenţă aceste tehnici yoghine secrete simple, dar deosebit de
eficiente în ceea ce priveşte trezirea şi dezvoltarea clarviziunii prin intermediul
activării profunde a lui AJNA CHAKRA, unul dintre primele rezultate evidente pe
care le vom observa va fi transformarea gradată a modului în care vom percepe spaţiul
înconjurător în decursul activităţilor noastre cotidiene. Metodele yoghine speciale de
integrare în ambianţa subtilă care vor fi descrise în continuare pot fi practicate cel mai
bine afară, în aer liber, într-un parc sau într-o pădure. Astfel, fiind în natură, putem
privi din perspectiva ochiului spiritual, AJNA CHAKRA, iarba, florile, copacii,
munţii, marea, cerul, stelele etc.
Tehnica propriu-zisă
În prealabil, ne interiorizăm şi ne relaxăm cât mai profund la nivel fizic, psihic şi
mental, îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat, fructele
acestei metode spirituale. În continuare, vom realiza triplul proces al declanşării stării
de clarviziune, însă fără a urmări, de această dată, să realizăm apoi pătrunderea
perceptivă în planurile subtile (sau altfel spus, starea de clarviziune). Reamintim
aceste etape fundamentale:
1) centrarea fermă, profundă şi continuă în cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA,
care este cel mai bine să fie dublată de o cât mai completă imobilitate corporală;
2) concentrarea lucidă şi intensă asupra actului propriu-zis de a vedea. [Dacă această
atitudine mentală ni se pare a fi prea dificilă sau prea abstractă pentru noi, vom urmări
pur şi simplu să „simţim" lăuntric imaginea privită, făcând complet abstracţie de
conţinutul ei (exact ca şi cum am privi „în gol") în loc să privim aşa cum făceam de
obicei, fiind atenţi la ceea ce privim.]
3) percepţia simultană şi unificată a lui AJNA CHAKRA şi a lui ANAHATA
CHAKRA. Astfel vom sesiza, concomitent cu trezirea stării de clarviziune, şi
activarea lui AJNA CHAKRA, o amplificare a stării de empatie şi de iubire şi,
implicit, o trezire profundă a sufletului nostru.
Vom remarca foarte rapid faptul că, atunci când sunt privite din perspectiva ochiului
spiritual, AJNA CHAKRA, imaginile din natură se modifică profund, într-un mod
fascinant, în comparaţie cu vechiul nostru mod de a vedea. Prima diferenţă faţă de
modul obişnuit de a privi constă în faptul că percepţia noastră (realizată acum de la
nivelul lui AJNA CHAKRA) este mult mai globală şi mai sintetică. Ea are calitatea de
a include aproape dintr-o dată toate elementele şi detaliile aparent secundare, situate
oarecum la periferia imaginii de ansamblu pe care o privim. Prin urmare, în acest gen
de operare, în loc să selectăm doar o parte a imaginii care se află în faţa noastră şi să
ne îndreptăm atenţia mai mult sau mai puţin conştient asupra ei, trecând apoi la
următoarea etc. (aşa cum acţionăm atunci când privim la modul obişnuit), vom rămâne
în permanenţă cât mai conştienţi de perspectiva globală şi unitară a respectivei
imagini. Efectele subtile ale acestei atitudini interioare profund spirituale sunt însă
mult mai profunde decât o simplă lărgire a vederii periferice. Spre deosebire de
imaginea percepută în mod obişnuit, această perspectivă fascinantă şi misterioasă pare
mult mai puţin „plată", ceea ce generează o uluitoare senzaţie de sfericitate. Spaţiul
pare să capete atunci pentru noi o dimensiune suplimentară, ceea ce conferă imaginii
mai mult relief şi creează astfel o altă perspectivă, care este generată de o anumită
interferenţă perceptivă cu lumile subtile astrale superioare.
= VA URMA =
An 15 C 21
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
Tehnici iniţiatice simple de rafinare şi de transfigurare a energiilor subtile ale
senzaţiilor perceptive, prin intermediul focalizării intense la nivelul lui AJNA
CHAKRA. Transformările misterioase ale simţului vederii în planul fizic, care
survin spontan ca urmare a dinamizării profunde a lui AJNA CHAKRA
(continuare la cursul nr. 20, An 15)
Pe măsură ce ne vom dezvolta percepţia paranormală exercitată prin intermediul celui
de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, această accentuare a contrastelor şi sentimentul
unei spaţialităţi mai profunde ne vor apărea din ce în ce mai clare şi mai evidente.
Astfel, diferenţa dintre vederea transfiguratoare şi lucidă obţinută prin intermediul
celui de-al treilea ochi (AJNA CHAKRA) şi cea obişnuită ajunge să fie atât de clară
încât ea ar putea fi comparată cu cea care există între realitatea vizibilă şi o carte
poştală în care este surprinsă această realitate, sau cu cea care există între o hologramă
şi o banală fotografie. Prin urmare, dacă percepţia noastră vizuală este filtrată prin
AJNA CHAKRA, ochii noştri fizici vor acţiona corelat şi sinergie cu AJNA
CHAKRA, reuşind astfel să adauge imaginii percepute o intensificare a dimensiunii
sale stereoscopice. De altfel, acest fenomen reprezintă şi un indiciu că ne aflăm pe
drumul cel bun în antrenamentul nostru spiritual având ca scop trezirea clarviziunii,
deoarece el apare adesea chiar înainte de a avea loc o percepţie extrasenzorială
propriu-zisă sau, altfel spus, chiar înainte de manifestarea capacităţii de a vedea
aurele.
O altă diferenţă notabilă între cele două moduri distincte de a privi constă în faptul că
imaginile percepute prin intermediul lui AJNA CHAKRA ne apar mult mai „vii", mai
luminoase şi mai dinamice. Culorile sunt mai intense, ca şi cum ar fi caracterizate de o
vitalitate proprie. Deşi nu este încă vorba despre o percepţie aurică subtilă propriu-
zisă, aceste culori vor vorbi parcă, într-un mod inefabil, sufletului nostru,
comunicându-ne astfel într-un mod tainic calităţile şi virtuţile lor oculte. Dincolo de
orice îndoială care ar mai putea să tulbure mintea celor sceptici, survine o fascinantă
senzaţie de vivacitate care impregnează şi însufleţeşte întreaga imagine. Procedând în
acest mod simplu dar foarte eficient, toate percepţiile noastre vizuale (referitoare la
lumea fizică) vor deveni dintr-o dată mult mai frumoase şi transfigurate: este ca şi
cum am redescoperi extaziaţi întreaga noastră lume! Pentru a obţine această sublimă
viziune, net transfiguratoare, mult mai elevată şi diferită de viziunea comună, tot ceea
ce avem de făcut este să ieşim treptat de sub incidenţa nivelului inferior al minţii
limitative, care ne-a condiţionat până acum modul de realizare a
actului percepţiei. De îndată ce ne centrăm cu adevărat conştiinţa în AJNA CHAKRA,
oricât de puţin, putem spune că exact în aceeaşi proporţie ne eliberăm şi de
condiţionarea mentalului obişnuit.
Clarvăzătorii autentici, precum şi unii yoghini care au folosit tehnicile de regresie în
timp pentru a retrăi episoade şi experienţe din vieţile lor anterioare Sau din trecutul
planetei au putut constata că în istoria Terrei au fost perioade în care majoritatea
fiinţelor umane ce aparţineau unor civilizaţii mai evoluate din punct de vedere
spiritual decât cea actuală, vedeau lumea dintr-o astfel de perspectivă mult mai
frumoasă, mai transfiguratoare şi mai vie. Unii iniţiaţi afirmă că o ultimă astfel de
„aplatizare" a câmpului vizual la nivel general (fenomen care exprimă, de fapt, o
limitare a sferei de conştiinţă la care avem acces) s-a produs chiar destul de curând,
începând din secolul al XIX-lea, o dată cu revoluţia industrială şi cu „explozia"
descoperirilor ştiinţifice strict materialiste.
Prin urmare, ori de câte ori ne simţim tulburaţi sau agitaţi din punct de vedere mental,
este foarte bine să ne centrăm cât mai profund în AJNA CHAKRA şi să ne raportăm
la această viziune spirituală, pură şi transfiguratoare. Ea constituie o manieră simplă şi
foarte firească de a ne linişti numeroasele conflicte lăuntrice şi de a le rezolva nu prin
luptă, ci intrând într-o profundă stare de rezonanţă cu frumuseţea tainică a lumii, aşa
cum este percepută ea din perspectiva supramentală.
Centrarea conştiinţei în Inima Spirituală
După ce am învăţat cum să realizăm cu uşurinţă şi chiar în mod spontan focalizarea şi
centrarea profundă la nivelul lui AJNA CHAKRA, pasul următor constă în centrarea
conştiinţei în Inima noastră Spirituală. Atunci când vorbim despre Inima Spirituală
este evident că nu ne referim la organul fizic, alcătuit din muşchi şi situat în partea
stângă a pieptului, ci la centrul tainic subtil în care se reflectă energia sufletului
(JIVATMAN) şi unde, prin introspecţie profundă, ne putem intui natura esenţială şi
divină, Sinele Suprem, ATMAN.
Noţiuni ezoterice cu privire la inima fizică şi la Inima Spirituală Inima fizică, fiind un
organ cvasi-central în corpul omului, corespunde într-un mod foarte general noţiunii
de centru. Deşi, în concepţia occidentală, inima este cel mai adesea considerată a fi în
mod simbolic sediul sentimentelor, aproape toate tradiţiile orientale localizează în
inimă (în plan subtil) inteligenţa supramentală şi intuiţia spirituală. Această idee a fost
totuşi îmbrăţişată şi de anumiţi mistici şi gânditori occidentali. Astfel, reputatul filozof
şi om de ştiinţă Blaise Pascal afirma în acest sens că „ideile mari vin din inimă".
Aceeaşi localizare a sediului funcţiilor intelectuale în inimă era întâlnită şi în Grecia
antică. Tot în această direcţie, se cuvine să mai precizăm şi faptul că în toate tradiţiile
spirituale, inclusiv în sistemul YOGA, cunoaşterea este înţeleasă într-un sens foarte
larg, care nu exclude absolut deloc valorile afective. Altfel spus, cunoaşterea spirituală
autentică şi iubirea pură şi detaşată sunt considerate a fi aspecte nu numai perfect
compatibile, ci chiar inseparabile!
În tradiţia indiană, inima are o mare importanţă din punct de vedere subtil şi spiritual,
şi din acest motiv ea este numită uneori BRAHMAPURA, „sediul (sau, altfel spus,
lăcaşul) lui BRAHMA". La fel, în lumea islamică inima celui credincios este
considerată a fi „Tronul lui Dumnezeu'". În ezoterismul creştin se consideră într-un
mod similar că Inima conţine, într-un mod tainic, „Împărăţia lui Dumnezeu". Toate
aceste concepţii tradiţionale şi străvechi demonstrează în mod indubitabil faptul că
Inima a fost considerată întotdeauna drept centrul fundamental al conştiinţei şi al
individualităţii, şi a reprezentat zona lăuntrică subtilă spre care „converge" în mod
firesc conştiinţa oricărei fiinţe umane aflate pe o cale autentică de evoluţie spirituală.
Astfel, Inima a ajuns să reprezinte starea primordială sau, altfel spus, expresia cea mai
profundă a conştiinţei individuale care fuzionează cu Conştiinţa Atotcuprinzătoare a
lui Dumnezeu Tatăl şi locul cel sfânt al acţiunii divine. Inima omului, spune marele
mistic creştin Angelus Silesius, este templul, altarul lui Dumnezeu şi „poate conţine
pe Dumnezeu în întregime".
Pe de altă parte, din punct de vedere fiziologic, se consideră adesea că inima fizică
este veritabilul centru vital al fiinţei umane, întrucât ea asigură circulaţia sângelui prin
întregul organism. Mişcarea dublă (având un dublu sens) a muşchilor inimii fizice
(mişcare denumită sistolă şi diastolă) mai este considerată, în cadrul analogiei
fundamentale microcosmos- Macrocosmos, şi ca o replică (existentă în
microcosmosul fiinţei umane) a dublei mişcări - de expansiune şi de resorbţie -a
întregului univers. Din această cauză, în India inima este considerată în mod simbolic
a fi PRAJAPATI (care, în mitologia hindusă, este Stăpânul tuturor creaturilor şi
Creatorul Macrocosmosului). Şi tot din această perspectivă, inima a ajuns să fie
identificată şi cu BRAHMA, divinitatea creatoare din hinduism, care este originea
tuturor ciclurilor timpului şi care este reflectat astfel în plan subtil şi în lăuntrul fiinţei
umane. O idee similară apare în tradiţia creştină, la sfântul Clement din Alexandria
care afirma că; „Dumnezeu, Inimă a lumii, se manifestă creator în toate cele şase
direcţii ale spaţiului." În tradiţia musulmană, în mod asemănător, se afirmă: „AHah
este Inimă a inimilor şi Spirit al spiritelor."
În scrierea străveche hieroglifică egipteană, inima este reprezentată printr-un vas. În
mod similar, în ezoterismul creştin inima este corelată simbolic şi cu Sfântul Graal,
care este cupa în care a fost strâns sângele lui Iisus Cristos în momentul răstignirii. De
altfel, este demn de remarcat faptul că triunghiul cu vârful în jos este o figurare
simplificată a cupei, el fiind totodată şi un simbol universal al inimii. Mai mult decât
atât, cupa Sfântului Graal, care conţine, se spune, „licoarea cea sfântă a nemuririi"
(expresie a nemuririi spirituale) se află în corelaţie evidentă (în mod necesar) cu Inima
Lumii sau, altfel spus, cu Sinele lui Dumnezeu (PARAMATMAN).
În religia şi în cosmogonia egipteană, conceptul de inimă joacă un rol fundamental: se
spune, de pildă, că zeul Ptah a gândit întreg Macrocosmosul cu inima sa înainte de a-l
materializa prin forţa Cuvântului Divin creator. Cu prilejul psihostaziei („cântărirea"
sufletului după părăsirea corpului fizic, în vederea stabilirii gradului de puritate a
conştiinţei celui defunct pentru ca, în funcţie de aceasta, el să fie ghidat către anumite
lumi subtile paralele pe care le merită
potrivit faptelor sale - bune sau rele - pe care le-a săvârşit ^y^B^'^y '-;f- |m în
!
existenţa fizică), inima celui decedat - singurul organ lăsat ^BbM^I2ftiSb$- în
mumie la locul său - este cea pusă pe unul dintre talerele
balanţei. De asemeni, „scarabeul inimii" (amuletă esenţială *
l
^^O^fflK^^ife '"'^:^Bffl în
cultura egipteană antică) poartă gravată pe el formula magică menită să îl ajute pe cel
care a părăsit planul fizic, la tribunalul sufletelor ce este prezidat de zeul Osiris.
Dorind să evidenţieze prezenţa tainică a Sinelui Divin Nemuritor (ATMAN) în zona
inimii (în plan subtil), marele yoghin Ramana Maharishi afirma: „Inima omului este
propriul său Dumnezeu".
În tradiţia creştină inima simbolizează cel mai adesea omul interior (altfel spus,
dimensiunile subtile şi spirituale ale fiinţei umane) şi viaţa lui afectivă, dar ea mai
reprezintă şi sediul inteligenţei
şi al înţelepciunii. Prin urmare, putem spune că inima este pentru omul interior ceea ce
este corpul fizic pentru omul exterior, adică un ax, un centru esenţial de coeziune şi de
existenţă.
Un mare mistic sufit, Babua ben Asher (care a trăit la sfârşitul secolului al XVIII-lea),
comentând îndemnul divin: „Să iubeşti din toată inima", subliniază faptul că inima,
fiind esenţa fiinţei, este primul organ care ia naştere (în fetus) şi ultimul care moare în
om, şi din acest motiv expresia „din toată inima" înseamnă totodată, spune el, şi
„până la ultima suflare".
Inima ocupă, de asemeni, un loc foarte important în tradiţia ebraică. Expresia „a băga
de seamă'" se traduce în ebraică prin sim lev, ceea ce înseamnă în sens direct „a-ţi
pune inima" [acolo unde eşti atent], iar expresia ebraică pentru meditaţie înseamnă,
mot-â-mot, „a vorbi inimii".
În Biblie, cuvântul inimă este folosit de aproximativ zece ori pentru a desemna
organul corporal; în schimb, se pot găsi peste o mie de exemple în care interpretarea
sa este metaforică şi spirituală. Astfel, se spune că memoria şi imaginaţia ţin de forţa
inimii, la fel ca şi starea de vigilenţă, şi din acest motiv găsim afirmaţia semnificativă:
„Dorm, dar inima mea veghează!" Prin urmare, inima, identificată în acest caz cu
sufletul uman (JIVATMAN) ocupă un loc central în viaţa spirituală: ea gândeşte,
decide, face proiecte ori îşi asumă răspunderi menite să conducă fiinţa umană pe un
drum ascendent.
În tradiţia islamică, inima (denumită aici qalb) reprezintă în primul rând nu organul
afectivităţii, ci pe acela al contemplării şi al vieţii spirituale. Astfel, inima devine în
acest context „punctul de inserţie al spiritului în materie,... fiind condensarea a tot
ceea ce este esenţial într-un om". O viziune islamică inedită consideră inima o
„vibraţie echilibrantăplasată în lăuntrul unei bucăţi de carne (trupul fizic), inima
fiind locul ascuns şi secret (sirr) al conştiinţei".
Tot în această tradiţie, Inima spirituală este reprezentată ca fiind constituită din şapte
straturi subtile succesive, ale căror culori caracteristice pot fi percepute prin
clarviziune în timpul stărilor de extaz divin. Sufiţii afirmă că în interiorul lui nafs, care
este inima carnală, sirr constituie viaţa latentă (la fiinţa neiluminată) a Spiritului
Divin, conştiinţa de sine care este implicată în jocul manifestator, subconştientul
profund, lăcaşul secret dinlăuntrul fiecărei creaturi, ea fiind adeseori comparată
alegoric cu o fecioară neprihănită. Acest organ spiritual pe care sufiţii îl numesc inimă
(qalb) este adeseori identificat cu Spiritul cel pur (ruh). Unii mistici ai acestei religii
afirmă: „Atunci când Coranul vorbeşte despre Spiritul Divin insuflat lui Adam de
către Dumnezeu, este vorba de fapt despre Inima Spirituală". Aceiaşi mistici descriu
Inima drept „ lumină veşnică şi conştiinţă sublimă (sirr) ce se revelează ca esenţă a
oricărei făpturi, pentru ca Dumnezeu să poată contempla Omul prin acest mijloc
tainic al Său. Inima este deci Tronul lui Dumnezeu (al-Arsh) şi templul Său (al lui
Dumnezeu) în om, ...ea este centrul Conştiinţei Divine şi circumferinţa cercului a tot
ceea ce există".
În Coran se mai afirmă că inima credinciosului se află cuprinsă (fiind astfel divin
protejată) între două degete ale Preamilostivului (Dumnezeu), iar într-o tradiţie sacră
se spune că Dumnezeu însuşi afirmă: „Cerul şi Pământul nu mă pot cuprinde, dar Eu
mă aflu în inima adoratorului Meu". Numele şi Atributele Divine constituie adevărata
natură a Inimii noastre: „Inima Spirituală reprezintă deci prezenţa Spiritului lui
Dumnezeu în noi, sub dublul său aspect - de Cunoaştere Divină şi de Pură Fiinţare -
deoarece ea este în acelaşi timp organul intuiţiei spirituale şi Locul
tainic de identificare cu Fiinţa Supremă (Dumnezeu). Punctul (focarul) cel mai intim
al inimii este numit misterul (as-sirr); el este «locul» inefabil şi extrem de subtil
(aproape insesizabil) în care creatura îl întâlneşte pe Dumnezeu".
Pentru misticii sufiţi, Inima este şi „Tronul îndurării (iertării) şi al compasiunii lui
Dumnezeu". Dragostea, al cărei sălaş misterios este Inima, exprimă într-adevăr în
primul rând dragostea pentru Dumnezeu. Inima iubitoare de Dumnezeu se spune că
este o teofanie (o manifestare directă a lui Dumnezeu), ea fiind şi „oglinda" în care se
reflectă toate lumile subtile şi însuşi Dumnezeu.
În viziunea marelui iniţiat sufit Ibn al-Arabi, inima misticului este perfect receptivă şi
foarte „plastică". De aceea, inima îmbracă orice formă în care Dumnezeu ni se
revelează, după cum ceara păstrează amprenta sigiliului care a fost pus pe ea.
De asemeni, în psihologia musulmană se spune că inima ne sugerează întotdeauna
gândurile cele mai ascunse, cele mai secrete dar şi cele mai autentice ale făpturii
noastre, gânduri şi tendinţe profunde care constituie însăşi temelia naturii noastre
psihomentale.
Noţiunea de renaştere (reînviere) spirituală este strâns legată şi ea de simbolul inimii:
„Toate inimile, în taina lor divină, sunt o unică şi neprihănită Fecioară", spune
marele înţelept şi poet al-Hallaj. Pe mistici, sufiţii îi numesc „oameni de inimă",
expresie întru totul identică aceleia utilizată de iniţiaţii şivaismului din Caşmir pentru
a-i desemna pe cei care sunt cu adevărat pregătiţi să primească iniţierile tantrice
esenţiale: „oameni cu (de) inimă" (sa-hridaya), cu alte cuvinte, fiinţe care şi-au trezit
sufletul (JIVATMAN) şi sunt înzestrate astfel cu o profundă sensibilitate sau
receptivitate spirituală. Viziunea spirituală (sau, altfel spus, starea de clarviziune
superioară) este realizată cu „ochiul inimii": „L-am văzut pe Stăpânul meu
(Dumnezeu) cu ochiul inimii"., spune tot al-Hallaj.
Inima a fost pusă adeseori în corespondenţă cu ANAHATA CHAKRA, centru subtil
de forţă care este reprezentat simbolic, aşa cum ştim, printr-un lotus cu 12 petale. În
centrul lotusului se află „inima" sa (caliciul), care este astfel cel de-al treisprezecelea
element, către care converg toate celelalte douăsprezece (petalele). Acestei expresii
simbolice a realităţii tainice a Inimii spirituale îi corespund în planul exteriorităţii o
serie nesfârşită de situaţii şi aspecte cu caracter sacru. În acest sens, menţionăm
strădania celor douăsprezece triburi ale lui Israel, care a fost îndreptată spre aducerea
pe lume a lui Dumnezeu într-o formă umană (sau, mai corect spus, spre „întruparea"
Divinului), strădanie care avea să se concretizeze în apariţia lui Mesia - ţfl Iisus
Cristos. La fel, în jurul lui Iisus Cristos, care mai este supranumit şi * „Soarele
Dreptăţii", gravitează cei doisprezece apostoli ai săi etc. ^^^^■VX^IH
Mai târziu, Occidentul creştin, angajat în căutarea Sfântului Graal ^Sa^r %VO§l
(preţiosul potir), va făuri unul dintre ultimele sale mituri cardinale în jurul Vff |
regelui Arthur şi al celor doisprezece cavaleri ai mesei rotunde. ■ \ gf
La greci, Hercule (Herakles) iese mereu învingător din toate cele B m'^^^^k
W
douăsprezece munci (probe iniţiatice) la care îl supune Euristeu şi, L cununându-
j^

se cu Omphale [al cărei nume nu este altceva decât femininul de la Omphalos-

„buricul" (în sensul de Centrul) lumii] - adică identificându-se cu centrul tainic al
fiinţei sale - înfăptuieşte astfel cea de-a treisprezecea faptă de eroism spiritual şi poate
pătrunde în lăcaşul (tărâmul subtil) al zeilor. = VA URMA =
An 15 C 22
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA Noţiuni ezoterice cu privire la inima fizică şi la Inima
Spirituală
(continuare la cursul nr. 21, An 15)
Prin urmare, acest element (cel de-al treisprezecelea) care ocupă, asemenea osiei unei
roţi, centrul „lotusului cu douăsprezece petale" (ANAHATA CHAKRA) este
considerat a fi şi Principiul Divin al Inimii, „Lumina care luminează în întuneric",
Imobilitatea perfectă din chiar centrul (inima) mişcării, Invariabilul din inima oricărei
forme de variabilitate, Principiul Unic care dă naştere şi apoi dezvoltă tot ceea ce este
multiplu. El este focul care arde (purifică) dar nu mistuie (nu distruge) şi, prin
excelenţă, el este locul unde se trezeşte dragostea pură şi sublimă, aşa cum se petrece
spre exemplu în „odăile împăratului Divin" din Cântarea Cântărilor.
Aflându-se într-o evidentă corespondenţă cu Inima Spirituală, Sefira Tiferet din
tradiţia cabalistă a Arborelui Sefirotelor este caracterizată de lumină, soare, foc,
iubire, frumuseţe şi perfecţiune. („Arborele Sefirotelor" din tradiţia cabalistă este o
replică a sistemului celor şapte centri subtili secreţi de forţă din tradiţia yoghină.) În
structura divină a Arborelui Sefirotelor, Tiferet reprezintă plenitudinea Armoniei
Divine. În calitate de Inimă a fiinţei noastre arhetipale, Tiferet reuneşte şi sintetizează
toate culorile, toate sunetele, toate parfumurile, toate ritmurile etc., pe care le exaltă în
Unitatea perfectă a coexistenţei lor în armonia Vieţii Divine. Tiferet este deci
Armonia, Frumuseţea şi Soarele Divin, fiind identificată şi cu Roata Supremă de
Energii Divine (Roată care există în Transcendenţa lui Dumnezeu Tatăl), care se
proiectează la nivelul lui Tiferet şi ale cărei spiţe unifică şi totodată transcend atât
întunericul, cât şi lumina, şi fac să înflorească, în fascinanta lor rotire, toate
posibilităţile de manifestare ale Iubirii Divine.
Inima ne arată, prin însăşi pulsaţia ei, că iubirea este în egală măsură un continuu gest
de a dărui, dar şi o deplină receptivitate elevată. Fiind o trezire profundă a sufletului şi
o iradiere plină de o splendoare fără sfârşit, iubirea ce izvorăşte din inimă este, în
acelaşi timp, Vid Beatific şi atracţie totală. Inima, centru misterios al oricărei mişcări
şi tendinţe lăuntrice, măsură perfectă a oricărui
ritm subtil (TATTVA-ic), nu se poate manifesta ca o conştiinţă individuală decât
ocultându-se şi limitându-se la dimensiunea microcosmică a existenţei individuale. În
această direcţie, înţelepţii afirmă că Lumina cea pură a Inimii Spirituale, care este
bijuteria cea mai de preţ a existenţei umane, trebuie să fie „montată" (sau, altfel spus,
revelată) în „aurul" fiecărei vieţi individuale, viaţă pe care de altfel tot ea (Inima
Spirituală în accepţiunea sa cea mai profundă, aceea de Sine Divin Suprem, ATMAN)
o emană şi o atrage apoi spre ea.
În tradiţia cabalistică, expresia „a te cununa cu Dumnezeu la nivelul lui Tiferet (deci
în Inima Spirituală) înseamnă a integra unificator toate contrariile - susul şi josul,
dreapta şi stânga, faţa şi spatele, trecutul şi viitorul, interiorul şi exteriorul etc. În
Inimă, care este, după cum am arătat, asociată cu Sefirota Tiferet (care reprezintă
Frumuseţea şi Dragostea), se află Unitatea infinită a lui Dumnezeu, măreţia orbitoare a
„Iubitului" (denumire simbolică a Spiritului Divin, ATMAN) care vine în
întâmpinarea „Iubitei" (denumire simbolică a sufletului individual, JIVATMAN)
pentru a fuziona , într-un veritabil „orgasm" spiritual, total şi eliberator, care pentru
JIVATMAN este o ultimă „moarte" aducătoare a beatitudinii transcendenţei şi
nemuririi spirituale.
In Cântarea Cântărilor, Iubita (expresie simbolică a sufletului fiinţei umane) spune:
„Preaiubitul meu glăsuieşte şi-mi zice:
Scoală-te acum, iubito, şi vino către mine, frumoaso!
Căci iată, iarna a trecut..."
Iubitul (expresie simbolică a Spiritului Suprem Divin, ATMAN) spune:
„Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele de pe câmp, nu
stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea...
Cât de frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă poţi să fii, cu ochii tăi fermecători şi
galeşi de porumbiţă... "
Iubita sau, altfel spus, sufletul fiinţei umane îndrăgostite Dumnezeu, răspunde:
„Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să
picure mirosurile îmbătătoare din ea!
Să intre Iubitul meu în grădina lui, Şi să mănânce extaziat din roadele ei alese!"
Atunci Iubitul (Spiritul Divin, ATMAN) îi răspunde: „Eu intru plutind de fericire în
grădina mea, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele sale paradisiace, îmi mănânc
fagurele de miere din care curge, îmi beau vinul amestecat cu laptele meu!...
Mâncaţi şi vă înveseliţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă cu toţii de marea dragoste! Pune-
mă întocmai ca pe o pecete pe inima ta, Pune-mă întocmai ca pe o pecete pe braţul
tău;
de
Căci dragostea adevărată este mai tare decât moartea!... "
Prin urmare, dragostea adevărată, care izvorăşte întotdeauna din adâncul inimii,
pătrunde până la obârşia tuturor lucrurilor şi manifestărilor. Pe de altă parte, înţelepţii
afirmă adesea, simbolic, că moartea (thanatos, în limba greacă) îşi împarte întotdeauna
leagănul (sau, altfel spus, este „geamănă") cu iubirea (eros, în limba greacă), în sensul
că dragostea care nu acceptă moartea (personalităţii egotice) nu este o dragoste
adevărată şi totală.
Atunci când Ieremia le cere oamenilor să realizeze circumcizia inimii: „tăiaţi-vă
împrejur inimile" (Ieremia, 4.4), el le cere de fapt celor credincioşi să renunţe (să se
„jupă") de toate ataşamentele şi de toată posesivitatea - caracteristici comune ale
dragostei umane obişnuite, care este lipsită de perspectiva divină; le cere să reînvie
întru spirit pentru a trăi etern în dragostea divină, care este simultan Lege şi
Compasiune Divină şi care face ca sufletul ce ajunge să se înalţe până la ea să trăiască
acea inefabilă stare de „iubită" sau de „mireasă" a lui Dumnezeu ce este descrisă în
poemul biblic Cântarea Cântărilor.
Inima spirituală, Centrul subtil misterios care stăpâneşte şi generează totul, este, în
ultimă instanţă, o imagine (sau, simbolic spus, o icoană) perfectă a Tatălui Ceresc
(Dumnezeu).
Forma inimii ca organ fizic a fost pusă uneori în legătură şi cu forma crucii,
considerându-se că inima este în fiinţa noastră un veritabil loc al morţii egoului şi al
învierii spirituale, o icoană a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Cristos.
Din analiza naturii sângelui şi a inimii, tradiţia cabalistă creează o frumoasă metaforă
spirituală. Inima este, menţionează această tradiţie, pentru întregul corp, ceea ce este
pentru sânge globula roşie, al cărei nucleu dispare într-un mod misterios. Pe de altă
parte, Inima, ca şi Centru spiritual, mai poate fi comparată şi cu nucleul tainic şi subtil
al globulelor roşii, care a fost asociat simbolic în tradiţia Cabalei cu litera ebraică
Aleph (A), în timp ce inima organică este expresia simbolică a celulei globulei roşii,
care a fost asociată simbolic cu litera ebraică Yod (I).
Din punct de vedere ezoteric, globula roşie rezumă numele Adam pe care îl putem
citi: „A-Dam" sau, altfel spus, „Aleph (literă care este echivalentă în acest context cu
A şi care simbolizează însăşi Realitatea Supremă - Dumnezeu) prezent în sânge (Dam,
în limba ebraică)", deoarece litera Aleph (A) exprimă întotdeauna, în tradiţia ebraică,
Numele cel sfânt al lui Dumnezeu. Astfel, Adam (fiinţa umană privită în aspectul ei
arhetipal) este de fapt, în esenţa lui însuşi Dumnezeu (reprezentat de energia subtilă
fonematică a lui Aleph - A) care este prezent în sânge (Dam) sau, altfel spus, în esenţa
materialităţii corporale. Această afirmaţie ezoterică vine să confirme unele scrieri
tradiţionale care insistă asupra corespondenţei intime (sau, uneori, chiar a identităţii)
dintre „suflarea de viaţă" şi sângele fiinţei umane privit ca mediu prin care este
vehiculată forţa subtilă a vieţii: viaţa noastră este considerată a fi de fapt o „expiraţie"
a lui Dumnezeu, ce revarsă suflul divin al vieţii spirituale în fiinţa creată (deci în om),
expiraţie divină pusă în corelaţie cu litera ebraică Aleph (A). Pe de altă parte, din
punctul de vedere al fiinţei umane, viaţa este totodată şi o „inspiraţie" sau, altfel spus,
o receptare a Graţiei lui Dumnezeu, energie care cristalizează şi dezvoltă conştiinţa
individuală şi care este pusă în corelaţie cu litera ebraică Yod (I). Între aceste două
„momente" esenţiale ale creaţiei noastre ca fiinţe umane conştiente - momente care
sunt marcate de energiile subtile fonematice ale lui Aleph şi Yod şi care jalonează
drumul nostru către Dumnezeu, se înscriu absolut toate
„respiraţiile" noastre [sau, altfel spus, toate tendinţele polare: emisiv (YANG, (+)) -
receptiv (YIN, (-)) prezente la diferitele niveluri mai grosiere sau mai subtile ale
fiinţei noastre]; ele au toate drept arhetip „„respiraţia" divină (ce este manifestată de
suflul subtil al vieţii universale, SVARA). Inima şi globulele roşii din sânge, afirmă
iniţiaţii cabalişti, poartă în ele o mare taină dumnezeiască: înzestrată cu o SUI
GENERIS „suflare" divină, inima este cea care pulsează energia (şi implicit viaţa) în
întregul ansamblu al fiinţei umane.
Iniţiatul Rudolph Steiner consideră şi el că inima este, în aspectele ei subtile, cea care
pulsează energia vieţii, prin intermediul sângelui (ca suport fizic), în întreaga noastră
fiinţă, în legătură cu acest subiect, este interesant de studiat şi de corelat dintr-o
perspectivă spirituală modul în care globula roşie din sânge îşi primeşte energia
subtilă pulsatorie a vieţii la nivelul măduvei spinării, acolo unde ea se formează. În
acest sens, aceeaşi tradiţie ezoterică a Cabalei afirmă că misterioasa şi fascinanta
creaţie a globulelor roşii se produce într-un fel de „apnee" subtilă sau, altfel spus, într-
un moment aproape insesizabil de hiatus (discontinuitate) între expiraţia lui
Dumnezeu (sau coborârea Graţiei Divine aducătoare de viaţă) şi inspiraţia Omului
(sau receptarea Graţiei Divine). În acel moment globula roşie, formată în această taină
divină a naturii fiinţei umane, este părăsită de influxul direct al lui Dumnezeu, pentru
ca astfel, în locul acestuia, să se instaleze în ea elementul structurant al conştiinţei
individuale a omului. Prin urmare, globula roşie se revelează a fi o veritabilă unificare
a trupului şi a spiritului, fiind, într-un anumit sens, o „prelungire" a inimii în întregul
organism. În plus, în această suspendare temporară dintre expiraţia lui Dumnezeu şi
inspiraţia omului, globula roşie îşi pierde nucleul (acesta fiind simbolul şi expresia
manifestării directe şi nemijlocite a lui Dumnezeu). Astfel, în fluxul sanguin este
propulsată o celulă fără nucleu - căci, într-adevăr, globula roşie este o celulă fără
nucleu. Totuşi, mulţi şi-au pus întrebarea: ce se petrece cu nucleul globulelor roşii? Şi,
dacă răspunsul la această întrebare este căutat numai dintr-un punct de vedere profan,
nimeni nu înţelege cu adevărat de ce se produce acest fenomen. Considerând însă
lucrurile dintr-o perspectivă spirituală, divină, vom putea să înţelegem că, fiind creat
în mod direct de Energia emanatoare a lui Dumnezeu (Energie care este asociată în
ezoterismul Cabalei literei ebraice Aleph), tocmai dispariţia nucleului este cea care îi
permite energiei conştiinţei individuale (care este asociată în ezoterismul Cabalei
literei ebraice Yod) să se „împrăştie" în sânge. Astfel, i se conferă Omului (privit la
nivel arhetipal) posibilitatea de a-şi asuma propria individualitate (propriul său „Eu"
conştient). Prin urmare, în sens ezoteric, se consideră că, în procesul încarnării fiinţei
umane, rolul „măduvei" - Moah, în limba ebraică - este acela de a „şterge" - Mahoh, în
limba ebraică - sau altfel spus de a îndepărta ceea ce constituie aspectul cel mai subtil
(adică suflarea primordială a purei Energii emanatoare a lui Dumnezeu care este
prezentă, simbolic, în nucleul globulelor roşii), pentru a permite astfel manifestarea
celuilalt principiu - cel concret, sau conştiinţa parţială şi limitatoare a individualităţii
umane. În esenţa măduvei osoase, susţin unii ezoterişti, se ascunde o mare taină - atât
umană, cât şi divină: aici are loc „retragerea" nucleului globulei roşii din sânge, aspect
care conduce la eliberarea şi manifestarea energiilor subtile fonematice ale lui Yod,
care permit apariţia eului uman limitat. Retragerea lui Aleph (care corespunde, aşa
cum am menţionat, influxului divin al „expiraţiei lui Dumnezeu"), împreună cu
impulsul emanator al lui Yod (sau geneza şi evoluţia conştiinţei individuale),
formează
astfel „pompa" arhetipală care determină la nivel corporal pulsaţia inimii, ce este
amorsată de Dumnezeu în taina sacră a sângelui. Astfel, din perspectiva divină,
dragostea lui Dumnezeu constă şi în această „retragere" sau restrângere, în procesul
emanaţiei universale, a Conştiinţei Divine infinite, totale şi eterne, la o conştiinţă
limitată, parţială şi supusă temporalităţii, pentru ca omul, fiinţa iubită de Dumnezeu,
să poată exista.
După cum ştim deja, în tradiţia yoghină ezoterică există diferite exerciţii de stabilire şi
amplificare a rezonanţei subtil-energetice dintre „ochiul" spiritual (AJNA CHAKRA)
individual şi MAHA AJNA CHAKRA de la nivel macrocosmic. În vederea obţinerii
unei stări cât mai profunde de armonizare interioară, multe dintre aceste tehnici ne
recomandă să ne focalizăm conştiinţa simultan la nivelul celui de-al treilea ochi
(AJNA CHAKRA) şi al Inimii noastre Spirituale (care este în legătură, aşa cum am
arătat, cu ANAHATA CHAKRA). Astfel, urmărim să receptăm întreaga energie ce
este specifică imaginilor şi percepţiilor în Inima noastră Spirituală, prin intermediul
celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. Pasul următor în demersul nostru spiritual
constă în extinderea acestei duble concentrări (în Inima Spirituală şi în AJNA
CHAKRA) în timpul tuturor activităţilor noastre. De fapt, în cadrul acestor tehnici,
centrarea în Inima Spirituală reprezintă o continuare şi o aprofundare firească a
practicii focalizării la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA. După ce ne-
am familiarizat cu trăirea spirituală corespunzătoare centrării conştiinţei la nivelul lui
AJNA CHAKRA, transferul acestei senzaţii elevate de centrare lăuntrică se poate
realiza mult mai uşor la nivelul Inimii Spirituale. Procesul propriu-zis de centrare nu
este deloc diferit, ci implică doar o aprofundare a stării trăite anterior. Conştiinţa
noastră se adânceşte sau, altfel spus, se „înrădăcinează" astfel în Inima noastră
Spirituală, ceea ce ne va conduce la noi percepţii şi senzaţii, mult mai elevate, căci
atingem în acest mod un nivel superior de integrare şi de profunzime spirituală.
Un clarvăzător autentic va percepe în aura unei persoane care îşi menţine permanent
conştiinţa focalizată deopotrivă la nivelul ochiului spiritual, AJNA CHAKRA, şi în
Inima Spirituală, raze subtile foarte luminoase şi trasee energetice care se stabilesc în
special între Inima Spirituală (la nivelul lui ANAHATA CHAKRA) şi. anumiţi centri
subtili din apropierea glandelor pituitară şi pineală. În acest mod, în fiinţa noastră se
creează o nouă cale de comunicare, de o natură mult mai profundă, între zona
pieptului şi zona capului, în plus, astfel sunt intens activate anumite canale subtile
(NADI-uri) foarte importante ale corpului energetic.
Starea elevată de conştiinţă ce apare ca urmare a acestei duble centrări şi focalizări
spirituale (atât la nivelul lui AJNA CHAKRA, cât şi la nivelul lui ANAHATA
CHAKRA) este şi ea excepţională, fiind net diferită de trăirile specifice dinamizării
realizate exclusiv la nivelul lui AJNA CHAKRA. Principala diferenţă constă în faptul
că, prin centrarea conştiinţei noastre la nivelul Inimii spirituale, vom putea să ne
trezim pe deplin şi cu mare rapiditate sufletul (JIVATMAN) şi să dăm astfel la o
parte, rând pe rând, toate „vălurile" iluziei care ne menţinea până atunci separaţi de
Sinele nostru Divin, ATMAN. Prin intermediul acestei modalităţi de interiorizare şi
centrare profundă în Inimă, o parte din ce în ce mai importanţă din energia percepţiilor
noastre este aşadar direcţională către Sinele Suprem, ATMAN. În felul acesta, gradat,
existenţa noastră încetează să mai fie separată de natura noastră divină (Şinele
Suprem, ATMAN). Aceasta pentru că, pe de o
parte, focalizarea la nivelul ochiului spiritual, AJNA CHAKRA, permite apariţia unui
nou mod de gândire, mult mai lucid, supramental, caracterizat de un profund şi
veritabil discernământ spiritual şi, pe de altă parte, acest mod net superior de a reflecta
şi integra lăuntric în mod sintetic, transfigurator şi generalizat realitatea exterioară
obiectivă este asociat în mod firesc cu prezenţa activă şi vie a conştiinţei Sinelui Divin
nemuritor în Inimă.
În mod aparent paradoxal, această dublă focalizare spirituală, orientată spre
profunzimile spirituale ale fiinţei noastre şi menţinută cât mai mult timp cu putinţă, ne
face să devenim mai prezenţi, mai atenţi şi mai lucizi şi faţă de mediul înconjurător.
Centraţi în Inima Spirituală şi profund conştienţi de realitatea esenţială a fiinţei
noastre (ATMAN), nu vom mai acţiona niciodată într-un mod mecanic şi aproape fără
suflet, aşa cum procedam adeseori anterior. Dimpotrivă, acum ne vom manifesta
aproape întotdeauna într-un mod din ce în ce mai creator şi mai inspirat. În felul
acesta, se va deschide şi se va dinamiza în noi, tot mai mult, o SUI GENERIS
„conexiune sacră", ce îi va permite fiinţei noastre profunde să recepteze şi să integreze
într-un mod direct (nemijlocit) şi sublim realitatea exterioară şi, de asemeni, să se
exprime la rândul ei în această lume exterioară într-o manieră divin inspirată şi
totodată foarte inspiratoare pentru cei din jurul nostru. Altfel spus, prin această dublă
centrare spirituală, noi pregătim marea „nuntă alchimică" a Sinelui nostru Divin
(ATMAN) cu întregul Macrocosmos. = VA URMA =
An 15 C 23
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA Noţiuni ezoterice cu privire la inima fizică şi la Inima
Spirituală
(continuare la cursul nr. 22, An 15)
Este firesc să ne punem totuşi întrebarea: în ce etapă a evoluţiei noastre spirituale este
bine să începem această translaţie a „ancorării" percepţiei şi centrării de la nivelul
ochiului spiritual, AJNA CHAKRA, în Inima noastră Spirituală? Evident, totul
depinde de timpul pe care l-am consacrat
până acum practicii yoghine ezoterice de centrare în AJNA CHAKRA şi de eficienţa
cu care am realizat această practică. Marii maeştri yoghini care au urmat această cale
afirmă că, în general, sunt necesari cel puţin unul sau doi ani de conştientizare aproape
permanentă a ochiului spiritual, AJNA CHAKRA, pentru ca trezirea şi dinamizarea
lui să fie deplină. Ar fi deci o mare eroare să ne oprim eforturile mult prea devreme,
înainte ca transformările survenite în noi să devină stabile şi ireversibile.
Chiar dacă ne considerăm deja „avansaţi" în practica YOGA şi apreciem că ne-am
dinamizat suficient de mult AJNA CHAKRA, este bine să ne continuăm practica de
centrare la nivelul ochiului spiritual timp de încă cel puţin 6 luni după momentul în
care realizăm că focalizarea noastră în AJNA CHAKRA este foarte puternică şi se
realizează aproape continuu în timpul stării de veghe. De asemeni, chiar şi atunci când
vom începe deja practica spirituală a centrării realizate predominant în Inimă (sau, mai
precis, în zona de proiecţie a Sinelui, ATMAN, la nivelul lui ANAHATA CHAKRA),
este recomandabil să continuăm măcar o zi sau două pe săptămână şi tehnica yoghină
a focalizării continue la nivelul lui AJNA CHAKRA, 'pentru a ne dinamiza
suplimentar acest centru subtil de forţă.
Există totuşi şi anumite excepţii de la aceste reguli. De exemplu, există fiinţe umane
cărora un maestru spiritual le poate recomanda să se centreze încă de la începutul
antrenamentului lor spiritual mai mult în Inima Spirituală decât în cel de-al treilea
ochi, AJNA CHAKRA. Acesta este cazul celor
care se află deja într-un stadiu evolutiv superior, ca urmare a nivelului lor înalt de
realizare spirituală, la care au ajuns printr-o tendinţă constantă de interiorizare şi de
sublimare a energiilor lor lăuntrice, sau prin realizarea la un înalt grad de perfecţiune,
în unele dintre vieţile lor anterioare, a unor tehnici de revelare a Sinelui Divin
nemuritor, ATMAN. De asemeni, se cunoaşte faptul că în Orient există persoane care,
după un antrenament sistematic de numai câteva săptămâni, folosind tehnici yoghine
de deschidere şi de dinamizare a celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, de genul
celor care au fost prezentate şi în cadrul cursului nostru de YOGA integrală, ajung
uneori să aibă percepţii subtile atât de intense şi de complexe, încât ele le pot crea, la
nivel eteric şi astral, senzaţii comparabile unor adevărate focuri | de artificii.
Asemenea trăiri pot genera totuşi şi o anumită stare de confuzie, atunci când
practicanţii în cauză nu sunt suficient de pregătiţi lăuntric pentru aceasta, ei putând
chiar să ajungă în unele cazuri să se comporte (în aparenţă) - atunci când se confruntă
cu asemenea fenomene excepţionale - ca şi persoanele labile din punct de vedere
psihic, sau să se simtă ca şi cum ar fi „aruncaţi" brusc în spaţiul subtil astral. Riscul
yjjjp unor asemenea proiecţii astrale „forţate" sau premature este că
T
practicanţii respectivi ajung să vadă pretutindeni, fie că vor, fie că nu
vor, fiinţe din alte planuri sau dimensiuni subtile. Ele pătrund deci adeseori, chiar fără
să urmărească sau să-şi dorească aceasta, în anumite lumi subtile paralele şi, din cauza
unei anumite stări de
confuzie cauzată de neputinţa lor de a înţelege şi integra acele percepţii subtile, pot
ajunge, în cazuri extreme, chiar să îşi piardă conştiinţa propriei identităţi. În asemenea
cazuri grave de mediumitate inferioară, fiinţa respectivă trebuie, în clipele sale de
luciditate, să îşi focalizeze şi să îşi menţină conştiinţa în primul rând în centrul Inimii
Spirituale (la nivelul lui ANAHATA CHAKRA). În concluzie, dacă atunci când
realizăm tehnicile de focalizare perceptivă la nivelul lui AJNA CHAKRA constatăm
că se produce chiar şi o vagă senzaţie de ameţeală, de lipsă de control, de dezorientare
etc., este necesar să ne aprofundăm atunci centrarea în Sinele nostru Divin, ATMAN
(care este reflectat în zona pieptului, ANAHATA CHAKRA). De asemeni, vom
urmări atunci să ne dezvoltăm şi să ne elevăm cât mai mult sentimentul propriei
identităţi, prin perceperea cât mai clară a faptului că fiinţa noastră adevărata şi
esenţială se află, în realitate, în adâncul Inimii noastre spirituale.
În continuare, vom enumera câteva dintre cele mai curente senzaţii şi percepţii de
natură subtilă pe care le putem avea atunci când practicăm concentrarea şi focalizarea
la nivelul lui AJNA CHAKRA, sau atunci când efectuăm unele dintre tehnicile
prezentate în această parte a cursului nostru de YOGA integrală.
Senzaţiile de tip vibraţii sau furnicături indică, aşa cum ştim deja, energizarea şi
dinamizarea corpului subtil eteric, care este de fapt „învelitul" de forţă vitală,
PRANA-ică, al corpului fizic. Prin urmare, dacă atunci când medităm, fiind focalizaţi
în AJNA CHAKRA, simţim furnicături sau vibraţii intense în mâini, braţe, picioare
sau în oricare altă parte a corpului, acest fenomen indică pur şi simplu faptul că la
nivelul structurii noastre bioenergetice sau eterice sunt pe cale să se producă
transformări subtile foarte profunde. Spre exemplu, deblocarea anumitor canale
subtile (NADI-uri), proces în cursul căruia poate fi stimulată temporar şi circulaţia
unor energii subtile specifice corespondente, circulaţie care este asociată atunci în
special cu fenomenele tainice de transmutaţie şi sublimare. Cel mai adesea, senzaţiile
de acest gen indică deci mişcări energetice ascendente (sau, altfel spus, procese de
sublimare) la nivelul corpului eteric. Totuşi, nu este cazul să ne pierdem timpul în
speculaţii inutile cu privire la semnificaţia pe care o pot avea aceste fenomene de
natură subtil-eterică. Ele vin şi dispar, aşa că nu este cazul să le acordăm) atenţie
excesivă. În această direcţie, tradiţia yoghină ne oferă un sfat iniţiatic foarte valoros:
să lăsăm fenomenele să se producă „în voia lor" sau, altfel spus, liber şi spontan,
limitându-ne preocuparea excesivă pentru asemenea manifestări subtile care nu au
totuşi prea mare importanţă în comparaţie cu transformările de ordin profund spiritual
pe care le urmărim.
Atunci când, în cadrul acestor tehnici de trezire şi dinamizare a lui AJNA CHAKRA,
operăm cu energii subtile din ce în ce mai intense, este posibil să simţim uneori
diferite senzaţii ceva mai neplăcute - cum ar fi: crampe, contracţii musculare sau
alte asemenea dureri uşoare - sau este posibil să percepem, chiar şi atunci când
nu dorim aceasta, culori şi sunete subtile. Aceste fenomene nedorite sunt însă
temporare şi nu trebuie să ne sperie sau să ne descurajeze absolut deloc. Atâta vreme
cât nu devin permanente, nu este cazul să ne îngrijorăm cu privire la ele, deoarece, aşa
cum precizam anterior, ele nu au o semnificaţie profundă şi trebuie considerate ca
fiind doar consecinţele unor purificări subtile ori expresiile unor reorientări ale
energiilor noastre lăuntrice. Din acest motiv, nu este cazul să le analizăm prea mult şi
nici nu este necesar să insistăm asupra
în
rolului lor (care, oricum, este secundar). Totuşi, dacă unele dintre aceste fenomene
revin frecvent şi constant, ajungând să fie deranjante şi perturbatoare pentru noi, ele
trebuie să e analizate, urmărind să înţelegem care este cauza lor profundă.
De asemeni, în cazurile în care meditaţia noastră de centrare în AJNA CHAKRA sau
în Inima Spirituală devine foarte intensă, ea declanşând atunci manifestări energetice
excepţionale, cel mai înţelept este să rămânem cât mai liniştiţi şi să observăm cu o
totală detaşare tot ceea ce se petrece în universul nostru lăuntric, fără să reacţionăm în
nici un fel din punct de vedere emoţional sau mental.
Dacă însă, dintr-un motiv oarecare, începem să ne simţim în mod evident neplăcut şi
dorim să facem să înceteze o astfel de senzaţie dezagreabilă, tot ceea ce avem de făcut
atunci este să deschidem ochii şi să întrerupem astfel pur şi simplu tehnica yoghină pe
care o realizam. Prin deschiderea ochilor, forţa exercitată de respectiva senzaţie
subtilă se va diminua instantaneu şi vom reveni gradat la starea obişnuită de
conştiinţă.
Uneori, este posibil să simţim o senzaţie de presiune subtilă destul de puternică sau o
lumină de natură subtilă în partea de sus a frunţii, pe linia de demarcaţie dintre frunte
şi păr (deasupra lui AJNA CHAKRA) sau la 2-3 centimetri mai jos de AJNA
CHAKRA, exact zona dintre sprâncene. Aceste fenomene energetice (presiunea sau
lumina subtilă) pot să continue uneori încă mult timp după ce ne-am oprit din
meditaţie, chiar şi dacă nu mai urmărim deloc să ne menţinem focalizarea în AJNA
CHAKRA. Asemenea senzaţii indică faptul că la nivelul lui AJNA CHAKRA s-a
acumulat multă energie (în plan eteric şi astral) care efectiv „se revarsă" şi cuprinde
astfel şi zonele subtile aflate în jur. Aceasta mai poate să reprezinte, de asemeni,
expresia unui proces de veritabilă „cizelare" a organelor subtile ale clarviziunii, care
poate fi realizat atât prin intermediul rezonanţei cu MAHA AJNA CHAKRA, cât şi
datorită ajutorului pe care îl primim din partea unor entităţi angelice din lumile subtile
superioare etc.
O altă percepţie lăuntrică ce apare destul de frecvent este sentimentul prezenţei unui
„semn " simbolic, având forma unei semiluni luminoase aflată în poziţie verticală,
chiar pe mijlocul capului, în partea sa superioară. Putem avea atunci o senzaţie de
„presiune vibratorie luminoasă" atât de intensă (fără a fi însă deloc neplăcută) încât să
ni se pară că ni se separă complet emisferele cerebrale.
Asemenea manifestări care pot surveni în zona capului sunt însă de natură pozitivă,
ele indicându-ne foarte clar faptul că facem reale progrese din punct de vedere
spiritual. Totuşi, ele nu sunt niciodată obligatorii (apariţia lor nu este deci o regulă
universal valabilă) şi nu reprezintă neapărat reperele absolute ale transformării
spirituale; dimpotrivă, este posibil să continuăm până la capăt întregul proces de
trezire spirituală fără ca asemenea fenomene să apară. Dacă ele totuşi se produc, este
recomandabil să le observăm cu detaşare: ele vor dura un timp, după care se vor
atenua gradat şi vor dispărea complet atunci când această fază a procesului de
deschidere lăuntrică la nivelul lui AJNA CHAKRA va fi încheiată.
Dacă dorim să accelerăm anumite alchimizări sau procese interioare benefice, se
recomandă să fuzionăm conştient cu însăşi forţa spirituală transformatoare care se află
la baza energiei subtile ce acţionează atunci cu intensitate în interiorul fiinţei noastre.
Spre exemplu, ne putem pune atunci, lăuntric, întrebări de genul: De unde provine
această presiune subtilă pe care o resimt? Există oare o cauză mai profundă sau o
prezenţă subtilă elevată în spatele acestor apariţii luminoase? Aşadar, nu este necesar
să „facem" ceva anume (în sensul vreunei implicări egotice în astfel de procese); este
suficient să conştientizăm cât mai bine comuniunea noastră cu forţa respectivă, ceea
ce va facilita posibilitatea acestor manifestări energetice de a ne ajuta, impulsionându-
ne pe calea către desăvârşire.
Oprirea respiraţiei
În anumite etape mai profunde ale meditaţiei - în special în cazul acestei forme
excepţionale de meditaţie în care centrarea conştiinţei se realizează simultan la nivelul
lui AJNA CHAKRA şi în Inima Spirituală - este posibil ca respiraţia noastră să tindă
să devină mult mai lentă şi mai superficială, până când, la un moment dat, ea se poate
opri complet pentru un anumit interval de timp. Cei care nu au mai trăit asemenea stări
deosebite de conştiinţă (care sunt de fapt expresia pătrunderii noastre pe un nivel
excepţional de conştiinţă) îşi fac adeseori tot felul de griji inutile în acest sens,
neştiind ce se va petrece cu ei în cazul în care nu vor reîncepe imediat să inspire. În
realitate, nu există absolut nici un motiv de îngrijorare, căci nimeni nu a păţit niciodată
nimic din cauza vreunei asemenea întreruperi naturale şi fireşti a respiraţiei, care
survine în fazele superioare ale acestui gen de meditaţie. Datorită înţelepciunii sale
inerente, fiinţa noastră profundă „ştie" întotdeauna exact ceea ce trebuie să facă cel
mai bine, aceasta cu atât mai mult în stările elevate de conştiinţă. În cazul în care
conştiinţa individuală egotică intervine şi ne induce totuşi o stare necontrolată de
teamă ridicolă (că vom muri sufocaţi etc.), tot ceea ce avem de făcut este să ne reluăm
focalizarea asupra corpului fizic şi să aşteptăm câteva secunde, în felul acesta,
respiraţia noastră va reveni de la sine la ritmul său obişnuit.
Privită însă dintr-o perspectivă iniţiatică, perioada de timp în care suflul nostru se
opreşte spontan este deosebit de importantă, deoarece ea este corelată cu asimilarea
energiilor PRANA-ice specifice direct prin NADI-uri şi prin centrii de forţă
(CHAKRA), la nivelul corpului eteric, PRANAMAYA KOSHA. În asemenea
momente (neobişnuite pentru conştiinţa umană comună) de hiatus sau de suspendare a
respiraţiei, orice fluctuaţii de natură psihomentală tind şi ele să se oprească, iar aceasta
reprezintă pentru noi o ocazie cu totul excepţională de identificare şi mai profundă cu
fiinţa noastră veritabilă şi de accedere la dimensiunile cele mai subtile ale propriei
noastre existenţe, acolo unde intuim cu multă uşurinţă prezenţa Sinelui nostru Divin,
ATMAN.
Ce atitudine se recomandă să avem în cazul în care presiunea subtil-energetică
resimţită la nivelul ochilor devine dezagreabilă
În anumite situaţii, este posibil ca presiunea resimţită la nivelul globilor oculari în
timpul meditaţiei să devină dezagreabilă (putând, la extrem, să ajungă chiar la limita
unei dureri de cap). O astfel de senzaţie neplăcută poate fi generată de mai mulţi
factori perturbatori ai echilibrului nostru lăuntric. Doi dintre aceştia sunt foarte
importanţi şi de aceea le vom acorda atenţia cuvenită:
1. Concentrarea asupra „ochiului spiritual", AJNA CHAKRA, a fost realizată într-un
mod forţat, egotic sau încrâncenat, iar această atitudine greşită ne-a creat tensiuni
interioare.
Prin urmare, niciodată nu trebuie să ne crispăm, egotic, în timpul concentrării asupra
celui deal treilea ochi, AJNA CHAKRA; este suficient să urmărim cât mai des cu
putinţă să conştientizăm profund şi cu detaşare zona din mijlocul frunţii. Forţarea şi
încordarea mentală generează adeseori tensiuni inutile, care pot conduce în final chiar
la migrene.
Dacă ne confruntăm cumva cu un asemenea fenomen neplăcut, ceea ce avem de făcut
în primul rând este să încetăm asemenea atitudini egotice prin care forţăm sau
generăm tensiuni la nivelul NADI-urilor din zona capului. Vom continua însă să
conştientizăm într-un mod cât mai detaşat, lucid şi rafinat, zona din mijlocul frunţii.
Această atitudine interioară (de observare lucidă şi cât mai destinsă a zonei din
mijlocul frunţii) ne poate învăţa cel mai bine cum putem atinge cu adevărat şi menţine
starea de Martor detaşat atunci când participăm în Viaţa de zi cu zi la jocul prodigios
al manifestărilor iluzorii ale lui MAYA.
2. Energia deosebit de puternică rezultată în urma unor procese foarte intense de
sublimare tinde să producă în mod spontan ascensiunea conştiinţei noastre în anumite
planuri subtile elevate, iar noi ne opunem în mod inconştient acestui elan spiritual ce
este declanşat spontan.
Atunci când exersăm perseverent şi cu tenacitate centrarea la nivelul lui AJNA
CHAKRA, conştiinţa noastră este atrasă uneori, în anumite momente de Graţie
Divină, din zona centrală a mijlocului frunţii către zona din creştetul capului, acolo
unde în plan subtil se află BRAHMARANDHRA şi SAHASRARA. Acesta este un
fenomen cât se poate de natural, care are la bază legătura strânsă dintre cel de-al
treilea ochi, AJNA CHAKRA, şi „polul" spiritual al făpturii, SAHASRARA. Dacă
survine un asemenea proces spontan de sublimare, este recomandabil să ne
abandonăm total acestui fascinant flux energetic ascendent. Uneori putem chiar savura
senzaţia spontană că ne aflăm deasupra propriului nostru cap. Această percepţie
rezultă în mod evident ca urmare a unei stări de dedublare astrală, ce este declanşată
de afluxul foarte intens de energie. De
îndată însă ce respectiva forţă ascendentă îşi va pierde dinamismul iniţial 'iar
experienţa noastră îşi va diminua intensitatea, vom reveni din nou la priza de
conştiinţă asupra „ochiului spiritual", AJNA CHAKRA.
VA URMA =
An 15 C 24
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
Ce atitudine se recomandă să avem în cazul în care presiunea subtil-energetică
resimţită la nivelul ochilor devine dezagreabilă (continuare la cursul nr. 23, An 15)
În lipsa unui discernământ spiritual autentic, la începutul practicării acestor tehnici
iniţiatice, care au ca rol trezirea şi dinamizarea lui AJNA CHAKRA, este- posibil să
nu recunoaştem dinamismul şi elanul ascendent ce apar în timpul unor meditaţii foarte
reuşite. Din acest motiv, vom avea tendinţa să le opunem cu obstinaţie rezistenţă,
căutând să rămânem „cu forţa" focalizaţi în spaţiul central din mijlocul frunţii.
Hotărârea noastră fermă de a rămâne în permanenţă centraţi în cel de-al treilea ochi,
AJNA CHAKRA - care în acest caz nu reprezintă o calitate ci, dimpotrivă, o dovadă
de rigiditate interioară - ne determină să ne opunem într-un mod inconştient circulaţiei
naturale a energiei în fiinţa noastră. Rezultatul acestei atitudini greşite este inerent: cel
mai adesea va surveni o durere de cap.
Pentru a elimina imediat o asemenea stare penibilă, atitudinea corectă este foarte
simplă: timp de câteva "momente, vom realiza o translaţie a conştiinţei, înlocuind
centrarea asupra zonei din mijlocul frunţii cu centrarea în zona creştetului. Procedând
astfel, excesul de energie insuficient armonizată care s-a acumulat în zona capului va
fi sublimat mult mai. uşor prin „poarta" subtilă superioară, BRAHMARANDHRA, a
fiinţei noastre.
În tradiţia yoghină există însă anumite procedee iniţiatice foarte speciale, care,
secundar (pe lângă efectele lor spirituale absolut excepţionale), ajută şi la eliminarea
rapidă a unor astfel de blocaje energetice din zona capului.
Spre exemplu, următoarea tehnică ne va permite să obţinem acest rezultat cu o
uşurinţă uimitoare:
Cum să controlăm şi să utilizăm într-un scop profund benefic şi spiritual energia
acumulată în exces în zona capului care, atunci când nu este sublimată, poate produce
adeseori tensiuni sau dureri de cap
Ne aşezăm într-o postură de meditaţie, închidem ochii şi, după ce am consacrat în mod
ferm şi necondiţionat lui Dumnezeu Tatăl fructele acestei V ^'^i^^^
II^MilIS^i tehnici
spirituale, conştientizăm zona subtilă situată la 12 lăţimi -:; ;->■ işp; de deget
deasupra creştetului. în această zonă (care este ' V^'^'M't ^H situată
deci în afara corpului nostru fizic) se află o CHAKRA secundară secretă numită în
tradiţia yoghină şi tantrică DVADASHANTA, CHAKRA foarte importantă pentru
structurile noastre subtile.
Etimologic, cuvântul sanscrit DVADASHANTA înseamnă „la sfârşitul celui de-al
doisprezecelea" sau,
implicit, „la sfârşitul unei respiraţii având lungimea de 12 ^^^||Bfl--^!^'î^^^^^^'fp
^"^^-"Ş^^-fe"'^^^^^ lăţimi de deget".
Acest termen, specific tradiţiei şivaismului, se referă de fapt la 3 zone diferite ale
fiinţei noastre şi are o importanţă practică şi iniţiatică cu totul excepţională. Astfel,
există o aşa-zisă DVADASHANTA „exoterică" sau exterioară (BAHYA
DVADASHANTA), care este de fapt „capătul" expiraţiei obişnuite sau, altfel spus,
limita până la care aerul expirat se extinde în spaţiu: la o distanţă de aproximativ 12
lăţimi de deget (sau aproximativ trei lăţimi de palmă) de vârful nasului (în cazul unei
persoane adulte şi sănătoase, de înălţime şi greutate medie). Există, de asemeni, o
DVADASHANTA interioară (ANTARA DVADASHANTA), care este de fapt
BRAHMARANDHRA, ea fiind poziţionată la aproximativ 12 lăţimi de deget de
BHRUMADHYA (zona dintre sprâncene), urmând în această măsurătoare curbura
craniului.
Cea de a treia DVADASHANTA, cea la care ne referim cadrul acestei tehnici, este
denumită URDHVA DVADASHANTA (DVADASHANTA superioară sau
Supremă). Ea este situată la o distanţă egală cu 12 lăţimi de deasupra lui
BRAHMARANDHRA. Conform tradiţiei şivaismului, în această zonă a corpului
subtil este proiectată în permanenţă conştiinţa yoghinului care a atins starea de fuziune
cu SHIVA (Dumnezeu). O astfel de fiinţă umană nu se mai identifică nici o clipă, în
mod iluzoriu, cu trupul său. Acest subtil tainic, „lăcaşul" revărsării copleşitoare a
Graţiei Divine, reprezintă zona de fuziune dintre BINDU şi NADA, care sunt
expresiile manifestatoare esenţiale ale lui SHIVA şi SHAKTI (Conştiinţa Divină
Absolută şi Energia Divină Supremă), cele două aspecte esenţiale şi complementare
ale Realităţii Absolute şi supreme ale lui Dumnezeu Tatăl, care sunt manifestate prin
Lumina Divină (BINDU) pe de o parte, şi prin Vibraţia Divină Creatoare (NADA), pe
de altă parte. În Vidul Absolut şi Beatific ce caracterizează acest spaţiu subtil
(DVADASHANTA), orice formă de agitaţie mentală sau emoţională încetează
definitiv. Din acest motiv, tradiţia yoghină şi tantrică afirmă fără echivoc că fiinţa
umană care îşi centrează conştiinţa în permanenţă la acest nivel şi poate, de asemeni,
să îşi direcţioneze energia la voinţă în DVADASHANTA atinge în cel mai scurt timp
starea de eliberare în timpul vieţii.
DVADASHANTA mai este numită de către unii maeştri yoghini şi „centrul subtil al
şarpelui şuierător" deoarece, atunci când ne centrăm conştiinţa la nivelul lui
DVADASHANTA, putem percepe adeseori un sunet subtil foarte rafinat, asemănător
în anumite privinţe cu şuieratul unui şarpe.
În cadrul tehnicii yoghine pe care o vom revela în continuare, vom urmări să ne
proiectăm conştiinţa în acest spaţiu spiritual subtil, DVADASHANTA, fuzionând
astfel cu energia foarte rafinată a acestui centru subtil de forţă secundar, care este
situat la o distanţă de aproximativ 12 lăţimi de deget deasupra creştetului. Rămânem
într-o stare de luciditate, detaşare şi calm profund timp de cel puţin 3 minute, pentru a
ne centra în DVADASHANTA şi pentru a asculta sunetul subtil foarte rafinat care
apare atunci în mod spontan în câmpul conştiinţei noastre perceptive. Apariţia
acestui sunet subtil indică un fenomen de rezonanţă de tip LAYA YOGA între energia
care există la nivelul lui DVADASHANTA şi energia macrocosmică corespunzătoare
acestui centru secundar de forţă. În plus, prezenţa sunetului subtil este şi o confirmare
a faptului că într-adevăr am realizat în mod real şi profund centrarea conştiinţei
noastre la acest nivel. Fiind vorba despre un fenomen perfect obiectiv, imaginaţia nu
trebuie să joace nici un rol în acest caz. Secretul acestei percepţii subtile inefabile
constă în a rămâne cât mai conştienţi de sunetul subtil specific centrului energetic
secundar DVADASHANTA, urmărind pur şi simplu să percepem cu detaşare această
manifestare de ordin subtil, fără a ne folosi imaginaţia pentru a inventa un sunet
anume şi fără a emite vreo
MANTRA.
În continuare, ne vom focaliza şi mai intens conştiinţa la nivelul acestei zone şi vom
începe să evocăm şi să emitem mental un sunet şuierat (asemănător cu sâsâitul unui
şarpe, dar de o frecvenţă cât mai înaltă de vibraţie), timp de 7 minute. Vom urmări să
ne „impregnăm" auric în totalitate de acest sunet subtil, ca şi cum întreaga noastră
aură ar căpăta, prin fenomenul tainic de identificare, SAMYAMA, cu acest sunet
sublim, frecvenţa sa foarte elevată de vibraţie. Pe întreaga durată a acestui interval de
timp rămânem în continuare cât mai profund centraţi în DVADASHANTA, la 12
lăţimi de deget deasupra creştetului capului; la această etapă, cel mai adesea nu numai
că durerile de cap (cu care ne confruntam înainte de aplicarea acestei metode) dispar
complet, dar vom remarca şi apariţia unei trăiri spirituale cu totul extraordinare care ar
putea fi definită în primul rând ca o stare de Beatitudine Transcendentă.
Cu cât vom ajunge la un control din ce în ce mai bun al energiilor angrenate în cadrul
acestei străvechi tehnici yoghine foarte simple dar deosebit de eficiente, cu atât mai
uşor ne va fi să eliminăm orice energii subtile nedorite prin „poarta" spirituală situată
deasupra creştetului
(DVADASHANTA).
Noţiuni ezoterice suplimentare, recomandări şi sfaturi în vederea armonizării cât
mai profunde a energiilor subtile din zona capului
* La modul arhetipal, sunetul (SHABDA), în manifestările sale cele mai subtile, este
perceput întotdeauna înaintea formei (RUPA). Din acest motiv, iniţiaţii consideră că
simţul auzului s-a cristalizat anterior văzului. În viziunea cosmogonică orientală, din
SHABDA (sunetul arhetipal) se naşte BINDU, care este adevăratul „germene" al
Manifestării. Prin analogie, la nivelul microcosmosului uman, naşterea individuală
este însoţită, se spune, de un sunet subtil foarte rafinat. Cunoaşterea Divină nu le apare
marilor yoghini şi mistici doar ca o viziune sublimă, ci şi sub forma unei percepţii
subtile auditive. În lucrarea orientală Tratatul despre Floarea de Aur, care are la
origine o influenţă tantrică, se vorbeşte despre „lumina auriculară" (sau, altfel spus,
„lumina subtil-sonoră"), expresie a sinergiei manifestărilor subtile luminoase şi
sonore.
Sunetele subtile elevate ne permit să obţinem - în Inima spirituală sau în alte zone ale
fiinţei noastre (în special în DVADASHANTA) - percepţia unor energii extrem de
rafinate şi subtile. Acest fenomen corespunde viziunii lui BRAHMAN (Supremul
Absolut, Dumnezeu) prin Ochiul Inimii.
* Tradiţia yoghină a considerat dintotdeauna că percepţia unor sunete subtile foarte
rafinate în zona de deasupra creştetului, DVADASHANTA, este un fenomen cât se
poate de normal pentru o fiinţă umană care a ajuns la un nivel suficient de înalt de
realizare spirituală. Prin urmare, atunci când ne focalizăm intens şi continuu conştiinţa
la nivelul lui DVADASHANTA, adeseori fenomenele spirituale extraordinare care se
declanşează graţie acestei focalizări sunt precedate de apariţia unui extatic sunet
subtil, asemănător într-o oarecare privinţă unui şuierat. El este perceput într-un mod
inefabil atât în interiorul, cât şi deasupra capului. Acest sunet devine gradat din ce în
ce mai intens şi mai pur, conducându-ne treptat şi la revelarea armoniei divine a aşa-
numitei „muzici a sferelor".
* Atunci când percepem aceste sunete subtile foarte elevate la nivelul lui
DVADASHANTA, nu trebuie să emitem vreo MANTRA anume şi nu este cazul să
facem nimic special în afară de a le asculta într-o stare de maximă receptivitate
superioară. Ele constituie totodată un veritabil element de stabilizare a centrării
conştiinţei noastre în DVADASHANTA.
* Există şi astăzi în India o grupare yoghină denumită RADHA SOAMI, care practică
meditaţia asupra acestui „sunet mistic", meditaţie pe care ea o numeşte SHABDA
YOGA, „ YOGA sunetului". Tehnica de bază practicată de yoghinii RADHA SOAMI
începe printr-o concentrare asupra zonei din mijlocul frunţii, AJNA CHAKRA. Atunci
când yoghinul aude un sunet subtil
asemănător cu cel al unui clopot sau cu acela al sâsâitului unui şarpe, acesta este
primul semn că meditaţia a devenit cu adevărat eficientă. Apoi, una dintre fazele
superioare ale meditaţiei SHABDA YOGA este caracterizată de senzaţia impetuoasă
de ascensiune a energiei. În această etapă, focalizarea conştiinţei trebuie să se
realizeze la nivelul lui
DVADASHANTA.
Şi în tradiţia sufită se vorbeşte despre meditaţia asupra „sunetului absolut" (în arabă,
sant mutluk, în hindi, anahid), tehnică numită în mod curent azad awa („vocea
eliberării"), în cazul acestei metode iniţiatice se porneşte de la proiecţia conştiinţei în
zona de deasupra
creştetului (DVADASHANTA).
După părerea unor iniţiaţi sufiţi, meditaţia asupra sunetelor mistice (SHABDA) a fost
cunoscută şi de marele profet Mahomed (în această direcţie a rămas celebră aşa-
numita revelaţie a „sunetelor de clopot", sant mutluk). Despre aceste sunete subtile
poetul arab Hafiz aminteşte într-un catren:
„Nimeni nu ştie unde sălăşluieşte Iubitul meu (n.n. Dumnezeu);
Ştim numai că sunetul clopotului se apropie!"
Iată cum este descrisă într-un text arab aşa-numita meditaţie a „vocii eliberării" (azad
awa): „Credincioşii îşi îndreaptă auzul şi înţelegerea către zona creştetului, sau chiar
deasupra acesteia. Astfel, atunci când se află în plină noapte, acasă sau în deşert, ei
aud această „voce" tainică (sunet subtil inefabil), „voce" pe care o consideră ca pe un
dhikr (rugăciune) a lor... "
* Ungerea frunţii cu ulei de mentă sau de eucalipt ori, eventual, cu alifia chinezească
numită „Balsamul Tigrului" are adeseori un efect benefic foarte rapid împotriva
durerilor de cap, îndeosebi atunci când aceste substanţe sunt aplicate încă de la
apariţia primelor semne ale migrenei.
* Dacă, din cauza ataşamentului nostru faţă de corpul fizic, ni se pare deocamdată
prea dificil să ascensionăm energia până dincolo de creştetul capului (în
DVADASHANTA) şi să o menţinem în mod constant la acest nivel, putem urmări să
o transferăm într-un alt punct energetic deosebit de important, situat (în plan subtil)
exact în spatele creştetului capului. Acest focar subtil-energetic este cunoscut în
acupunctură sub denumirea de punctul Bai Hui (VG 20) (vezi Fig. 1); VG 20 este un
punct bioenergetic situat pe meridianul Vas Guvernator, la 7 cuni (7 lăţimi ale
degetului mare de la mână) "deasupra marginii posterioare de inserţie a părului, la
jumătatea liniei ce uneşte vârfurile superioare ale celor două urechi. Acest punct-focar
bioenergetic (VG 20) reprezintă o altă cale pentru eliminarea rapidă a energiei
negative şi perturbatoare din zona capului, dacă el va fi tonifiat (masat în sensul invers
acelor de ceasornic, YANG).
* O manieră suplimentară (având însă o importanţă secundară) de a facilita
ascensiunea energiilor subtile către DVADASHANTA constă în ridicarea
sprâncenelor cât mai sus posibil, pe întreaga durată a realizării acestui exerciţiu
iniţiatic simplu de centrare în DVADASHANTA, păstrând însa în permanenţă ochii
închişi.
* Această tehnică yoghină străveche reprezintă şi un mijloc extrem de rapid de
eliminare a excesului de energie nocivă şi dizarmonioasă care generează adeseori o
presiune puternică în zona capului. Reamintim însă faptul că această presiune subtilă
puternică nu apare decât în cazul în care forţăm şi suntem mai mereu într-o stare de
încrâncenare egotică în timpul practicării tehnicilor de
centrare în AJNA CHAKRA.
* Dinamizarea intensă a centrului tainic DVADASHANTA a fost evidenţiată în multe
tradiţii spirituale ale umanităţii prin figurarea nimbului (sau, altfel spus, a aureolei
aflată în jurul capului) unor fiinţe foarte elevate. Aceeaşi energizare excepţională a
centrului secundar de forţă DVADASHANTA este reprezentată, în iconografia
creştină, prin nimbul care înconjoară capul lui Iisus Cristos în glorie, sau prin acelea
din jurul capetelor sfinţilor - nimburi identice acelora ale divinităţilor tantrice budiste
şi hinduse. Nimbul, fiind un veritabil ovoid de lumină, poate fi privit şi drept o ultimă
manifestare, transfigurată, a corpului fizic, aflată la limita imaterialului. Nimbul mai
este denumit adesea şi „,migdala aureolată", adică migdala care se deschide spre
Lumina lui Dumnezeu.
Din punct de vedere iniţiatic, datorită formei ei, migdala este considerată un fruct
divin, un fruct al luminii. Ea simbolizează nu doar nemurirea spirituală la modul
general ci, mai ales, eternitatea Fiinţei Supreme (Dumnezeu). În limba ebraică există
un cuvânt foarte semnificativ care este folosit pentru a desemna migdala: luz, al cărui
omonim, loz, înseamnă „pus deoparte", expresie care stă la baza ideii de sacru. Într-
adevăr, sacru este ceea ce este „pus deoparte", fiind „îndepărtat" de tot ceea ce este
profan (căci nu a devenit profan sau vulgar decât ceea ce s-a despărţit de Sacru -de
Dumnezeu). În acest sens, se poate spune că o modalitate foarte simplă şi directă de
trecere de la profan la sacru este şi transfigurarea lăuntrică realizată prin intermediul
lui AJNA CHAKRA. = VA URMA =
An 15 C 25
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA Noţiuni ezoterice suplimentare, recomandări şi sfaturi
în vederea armonizării cât mai profunde a energiilor subtile din zona capului
(continuare la cursul nr. 24, An 15)
La rândul său, marele ezoterist Rene Guenon, referindu-se la o anumită tradiţie
cabalistă, afirmă: „ Cuvântul LUZ este numele dat unei «particule» indestructibile a
fiinţei noastre, care este reprezentată simbolic sub forma unei structuri foarte dense,
particulă de care sufletul rămâne legal după moarte, până la următoarea lui
reîncarnare. Prin dinamizarea şi ascensionarea energiei fundamentale KUNDALINI,
ea se trezeşte şi înfloreşte, «atingând» diferiţii centri de forţă, CHAKRA-e, şi
ajungând în final să energizeze cel de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA ".
* În ezoterism se consideră că, prin proiecţia continuă a conştiinţei la nivelul lui
DVADASHANTA şi prin transcenderea personalităţii individuale, „Marea Operă"
(sau, altfel spus, desăvârşirea spirituală) poate fi înfăptuită extraordinar de rapid.
„Soţia încununată" (expresie simbolică ce desemnează în fiinţa umană, cu alte cuvinte,
sufletul individual, JIVATMAN pe deplin trezit) pătrunde în „camera Soţului"
(imagine metaforică a Conştiinţei Divine sau a Sinelui Suprem, ATMAN), al cărui
Duh (Graţia Divină) o fecundează (sau, altfel spus, o duce la desăvârşire) pe Soţie
(JIVATMAN). Astfel, sufletul purificat al omului ajunge să fie îmbătat de un continuu
extaz divin.
Despre această fază a evoluţiei spirituale nu se mai poate spune nimic altceva în afara
faptului că fiinţa respectivă a trecut dincolo de cele mai înalte şi mai sublime tărâmuri
ale Manifestării, pentru a intra definitiv în domeniul Transcendenţei Divine.
* Una dintre viziunile profetice ale lui Iezechiel a fost pusă în corespondenţă, în
cadrul ezoterismului occidental, cu fenomenele subtile de natură vizuală care pot fi
percepute de către
yoghini la nivelul lui DVADASHANTA:
„Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la
înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.
Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşii în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel
chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la
coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare
care-l împresura de jur împrejur.
Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei
lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului (manifestarea
sau, altfel spus, expresia simbolică vizuală a Graţiei lui Dumnezeu)", (Iezechiel, 1,
26-28)
Alte cauze subtil-energetice posibile ale durerilor de cap
Pot exista, desigur, şi alte cauze subtil-energetice posibile ale durerilor de cap.
Vom menţiona în continuare încă una dintre acestea, analizând-o în contextul practicii
noastre spirituale. Dacă medităm, dormim sau lucrăm o perioadă mai lungă de timp
fiind plasaţi pe o linie de energie telurică negativă, ne vom putea confrunta cu tot felul
de simptome negative, inclusiv cu puternice dureri de cap. Într-o primă fază, este
foarte probabil ca trezirea percepţiilor noastre de natură subtilă să agraveze aceste
simptome. În realitate însă, aceste percepţii de natură paranormală nu exprimă aproape
niciodată vreo deteriorare a stării noastre de sănătate, ci constituie mai degrabă
consecinţele unei mai bune conştientizări a tulburărilor şi dizarmoniilor noastre
energetice. În astfel de situaţii, simpla deplasare a locului în care se află patul sau
biroul nostru etc., va elimina foarte rapid şi complet asemenea probleme.
Viziunea yoghină cu privire la senzaţiile neobişnuite de ameţeală
Multe dintre tehnicile yoghine de centrare în AJNA CHAKRA pot să genereze la
anumite persoane care sunt încă insuficient de pure la nivel auric (bioenergetic) uşoare
stări de ameţeală, mai ales dacă este vorba despre tehnici de trezire a clarviziunii sau
de procedee care conduc, prin intermediul unor proiecţii mentale sau astrale, în
misterioase şi fascinante spaţii de natură subtilă. Atunci, în aceste cazuri în care
conştiinţa noastră este mult dilatată, este foarte firesc să ne simţim foarte uşori, ca şi
cum am pluti, trăind astfel stări profunde de euforie şi chiar de fericire beatifică.
Viaţa trăită şi privită în mod constant din perspectiva mentalului obişnuit ajunge
treptat să creeze (simbolic vorbind) o veritabilă „forţă gravitaţională" care atrage
conştiinţa individuală într-un mod aproape irezistibil către lumea materială. Această
viaţă plată, banală, devine adesea de-a dreptul sufocantă din cauza gândurilor şi a
emoţiilor necontrolate care asaltează în permanenţă făptura. Fiind însă condiţionaţi
astfel încă din fragedă copilărie, oamenii obişnuiţi nici măcar nu îşi mai dau seama de
acest fenomen profund nociv şi limitativ.
Pe măsură ce progresăm din punct de vedere spiritual (de exemplu, prin realizarea
sistematică a acestor tehnici yoghine de dinamizare şi de trezire a celui de-al treilea
ochi, AJNA CHAKRA), senzaţiile neobişnuite de „uşurinţă", de înălţare sau de
bucurie lăuntrică spontană şi fără obiect (fără o cauză exterioară concretă) vor deveni
pentru noi perfect normale şi vor fi integrate astfel în modul nostru firesc de a fi. Ele
reprezentând tot mai mult o caracteristică specifică noii noastre personalităţi, vom
ajunge destui de curând ca nici măcar să nu le mai remarcăm ca fiind neobişnuite ori
excepţionale. Prin urmare, chiar dacă la început totul ni se va părea oarecum „diferit"
faţă de
„realitatea" comună şi banală pe care o trăiam anterior, vom descoperi în curând că, de
fapt, ne simţim din ce în ce mai bine şi acţionăm din ce în ce mai eficient în viaţa de zi
cu zi. Această îmbunătăţire a vieţii noastre se datorează stării de „uşurinţă", care se va
transforma treptat, o dată cu aprofundarea trăirilor noastre spirituale, într-o stare de
fericire oceanică, absolută, fără limite, ce va putea fi dublată uneori de senzaţii foarte
rafinate de zbor interior sau de comuniune cu anumite entităţi angelice divine.
Dacă totuşi, dintr-un motiv oarecare, această senzaţie de libertate euforică devine
dezagreabilă pentru noi sau pentru cei din jurul nostru, starea obişnuită de conştiinţă
poate fi restabilită uimitor de rapid dacă vom aplica următoarele sfaturi:
* Se recomandă atunci să realizăm o cât mai intensă focalizare mentală simultan în
zona frunţii, AJNA CHAKRA, şi în cea a ombilicului (în legătură cu MANIPURA
CHAKRA).
* Se recomandă de asemeni, în astfel de cazuri, să mâncăm! Acţiunea de a mânca este
una dintre cele mai rapide maniere de a crea o focalizare spontană şi intensă la nivelul
corpului fizic. Spre exemplu, dacă ne vom confrunta vreodată cu o persoană cu
înclinaţii mediumice excesive sau chiar cu unele tendinţe schizoide ori paranoice şi
dacă vom constata că o asemenea persoană a pierdut aproape total contactul cu
realitatea lumii fizice, cea mai simplă şi mai rapidă soluţie pentru a o readuce rapid cu
„picioarele pe pământ" este să-i dăm să mănânce (eventual, în cazuri de urgenţă,
putem recurge la mâncăruri mai grele sau la dulciuri). Această soluţie inedită are de
regulă o eficacitate spectaculoasă, dar este evident că nu trebuie să abuzăm de ea,
deoarece adevărata ancorare în realitatea lumii fizice trebuie să provină întotdeauna
din autocontrolul energiilor proprii şi nu dintr-un regim alimentar impus cu forţa.
înţelegerea şi utilizarea ritmurilor şi ciclicităţilor TATTVA-ice în practica
tehnicilor de dezvoltare a clarviziunii prin dinamizarea lui AJNA CHAKRA
Modul în care poate fi compensată carenţa anumitor energii lăuntrice prin
focalizarea asupra unor manifestări energetice aflate pe alte substraturi ale
corpului nostru subtil
Există anumite perioade de timp când comuniunea noastră cu energiile subtile
specifice centrului de forţă AJNA CHAKRA este foarte intensă iar trăirile şi senzaţiile
corespondente acestor energizări excepţionale se expansionează în mod natural şi cu
uşurinţă în întreaga noastră făptură. În alte momente însă, atât energia vitală, cât şi cea
mentală par să ne lipsească aproape cu desăvârşire, iar focalizarea în AJNA CHAKRA
este mult mai dificil de realizat atunci.
Într-adevăr, aşa cum ştim deja cu toţii, energiile subtile vibrează cu frecvenţe variabile
şi au intensităţi diferite, în funcţie de diferitele etape ale ciclurilor TATTVA-ice. Spre
exemplu, atunci când ne aflăm în perioadele de Lună Plină, energia subtilă specifică
acestei conjuncturi astrale este deosebit de intensă, dar ea prezintă şi anumite
manifestări perturbatoare care, dacă sunt amplificate, pot deveni nocive sau chiar
malefice. Maximul energiilor subtile lunare benefice se manifestă, după cum ştim, cu
aproximativ două zile înainte de momentul de Lună Plină. Pe de altă parte, atunci când
ne aflăm în perioada de Lună Nouă, influxurile subtile ale energiei Lunii sunt foarte
mult reduse. Dincolo de aceasta, momentul de Lună Nouă este considerat în tradiţia
yoghină ca fiind favorabil pentru realizarea anumitor acţiuni spirituale. De asemeni,
yoghinii afirmă, din experienţa lor
practică, că spaţiul subtil CIDAKASHA, de culoare indigo, care este perceput prin
clarviziune la nivelul celui de-al treilea ochi, AJNA CHAKRA, este mult mai uşor de
sesizat în perioadele de Lună Nouă.
Pentru ca practica noastră spirituală să devină cu adevărat eficientă, este deci necesar
să învăţăm să sesizăm cu luciditate, cât mai bine, aceste variaţii energetice subtile şi să
acţionăm mai mereu în armonie cu ele. Spre exemplu, este posibil ca într-o zi să
simţim că în timpul meditaţiei de deschidere a celui de-al treilea ochi, AJNA
CHAKRA, prin intermediul tehnicii de pătrundere în spaţiul subtil spiralat al
conştiinţei, suntem propulsaţi cu foarte multă uşurinţă în spaţiul interior indigo,
imediat ce închidem ochii. În această situaţie, nu mai este necesar să alocăm o
perioadă prea mare de timp fazelor de început ale tehnicii, în care se urmăreşte
perceperea vibraţiei de natură eterică (care este expresia unor energii mai grosiere),
vibraţie care este posibil să fie de-abia perceptibilă (mai ales dacă ne aflăm într-un
moment de Lună Nouă, de exemplu). În acest caz, este preferabil să ne concentrăm
mai mult asupra fenomenelor mai subtile, care sunt specifice fazelor superioare ale
meditaţiei de pătrundere în spaţiul spiralat al conştiinţei, urmărind să avansăm cât mai
în profunzime în acest spaţiu subtil interior.
Adeseori, atunci când practicăm unele dintre tehnicile iniţiatice de deschidere şi
dinamizare a celui de al treilea ochi, AJNA CHAKRA, şi ni se pare că nu se petrece
nimic (sau, altfel spus, că nu se manifestă atunci nici un fenomen spiritual
semnificativ), acest fapt nu înseamnă neapărat că nu dispunem de energie, ci doar că o
căutăm pe un plan al fiinţei sau pe un substrat auric pe care, în acele momente,
datorită anumitor ciclicităţi TATTVA-ice, energia este mult diminuată. Din acest
motiv, înaintea realizării acestor tehnici iniţiatice este necesar să conştientizăm cu
detaşare, fiind centraţi la nivelul lui AJNA CHAKRA, modul în care se manifestă
energia subtilă specifică în diferitele substraturi ale corpurilor noastre eteric şi astral.
După această SUI GENERIS „scanare" interioară, vom urmări să identificăm
nivelurile la care energia lăuntrică ne este mai uşor de accesat. Atunci vom urmări să
fuzionăm cu acea formă de energie care este prezentă din abundenţă şi la care avem cu
uşurinţă acces, păstrându-ne ,însă în permanenţă raportarea la nivelul lui AJNA
CHAKRA. Astfel, fenomenele declanşate în urma unei adecvări interioare înţelepte la
ritmurile macrocosmice pot fi cu adevărat fascinante şi profund transformatoare.
Noţiuni fundamentale cu privire la felul în care înţelegerea interacţiunilor subtile
dintre cele trei GUNA-uri constituie un ajutor preţios în evoluţia spirituală în tradiţia
indiană, toate manifestările prodigioase ale Creaţiei (ale întregului Macrocosmos) pot
fi analizate la modul esenţial în termenii a trei tendinţe: aşa-numitele GUNA-uri sau
modalităţi energetice fundamentale
caracteristice Naturii, PRAKRITI, modalităţi care sunt cunoscute sub numele de
TAMAS, RAJAS
şi SATTVA.
Aşa cum ştim deja, tendinţa TAMAS corespunde, în cazul fiinţei umane, inerţiei,
opacităţii şi confuziei, ea fiind caracteristică unei minţi greoaie, sau lipsei de iniţiativă,
ori stării de indolenţă, lene etc.
Tendinţa RAJAS corespunde, în cazul fiinţei umane, activităţii, mişcării sau dorinţei.
Atunci când tendinţa RAJAS are o pondere mărită în fiinţa noastră, începem să
devenim agitaţi, fiind motivaţi adesea de anumite pasiuni (care se pot manifesta atunci
cu multă frenezie) şi dorinţe umane obişnuite. De asemeni, perioadele din viaţa
noastră în care ne lăsăm dominaţi aproape orbeşte de preocupări strict materialiste
sunt caracterizate de regulă de tendinţa RAJAS. Prin urmare, excesul de RAJAS se
poate traduce în fiinţa umană, cel mai adesea, prin agitaţie şi nervozitate.
Tendinţa SATTVA generează stări de conştiinţă pure şi elevate, conferă o deschidere
a sufletului şi a minţii către aspectele sublime ale vieţii, permite dinamizarea
armonioasă a percepţiilor subtile rafinate, conferă receptivitate faţă de Lumina Divină
şi o conştiinţă net superioară celei specifice omului obişnuit.
În cazul fiinţei umane, dezvoltarea spirituală reprezintă de fapt o înflorire progresivă a
tendinţei SATTVA-ice la nivelul conştiinţei individuale, care îi permite sufletului,
JIVATMAN, să reflecte cât mai fidel Lumina Divină a Sinelui Suprem, ATMAN.
Tradiţia yoghină afirmă că una dintre legile tainice ale interacţiunii subtile între cele
trei GUNA-uri, în cazul unei fiinţe umane care nu a ajuns încă să menţină în mod
constant un nivel elevat de conştiinţă, este aceea că, după o etapă caracterizată în mod
predominant de SATTVA GUNA (claritate) se manifestă cel mai adesea, în mod
firesc, ca un fel de „recul" subtil, tendinţa TAMAS GUNA (apatia). Unul dintre
motivele care explică o asemenea reacţie TAMAS-ică după o trăire SATTVA-ică
elevată, de natură spirituală, este acela că, în urma transformărilor lăuntrice aduse de
predominanţa lui SATTVA GUNA, impurităţile din straturile cele mai profunde ale
fiinţei noastre pot ieşi la lumină sau, altfel spus, se pot manifesta în plan conştient,
obiectivându-se astfel în vederea conştientizării lor cât mai profunde, conştientizare
care atrage întotdeauna după sine „arderea" (alchimizarea şi eliminarea) lor completă
şi definitivă din fiinţa noastră. Acest fenomen poate surveni în special atunci când
atingem un nou nivel de realizare spirituală, care este caracterizat de o intensitate
superioară a Luminii spirituale la care avem acces.
= VA URMA =
An 15 C 26
PROCEDEE ŞI METODE INIŢIATICE YOGHINE DE TREZIRE
METODICĂ ŞI DE DINAMIZARE COMPLETĂ A CELUI DE-AL TREILEA
OCHI, AJNA CHAKRA
Noţiuni fundamentale cu privire la felul în care înţelegerea interacţiunilor subtile
dintre cele trei GUNA-uri constituie un ajutor preţios în evoluţia spirituală
(continuare la cursul nr. 25, An 15)
Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că, în primele stadii ale practicii
spirituale, după o experienţă care a fost caracterizată de o stare de claritate mentală
excepţională, este adesea cu putinţă să ne simţim apoi, un anumit interval de timp,
apatici şi pasivi. Iar dacă ne adâncim în asemenea stări TAMAS-ice, ne va fi destul de
dificil să rezonăm din nou, preponderent cu SATTVA GUNA. În astfel de situaţii, este
mult mai uşor (şi recomandabil) să trecem mai întâi printr-o stare de tranziţie
caracterizată de o tendinţă predominant RAJAS-ică, şi de-abia apoi (atunci când, cu
ajutorul tendinţei RAJAS, am eliminat în mod clar acea predominanţă TAMAS-ică) să
amplificăm în fiinţa noastră, din nou, tendinţa SATTVA-ică. Din aceeaşi perspectivă
practică, aceasta mai înseamnă şi că, dacă într-o zi ne simţim-de exemplu apatici,
inerţi sau chiar refractari la a ne realiza practica spirituală, SADHANA, este preferabil
să nu ne aşezăm să medităm sau să realizăm tehnici de trezire şi de dinamizare a lui
AJNA CHAKRA, constatând apoi neputincioşi şi dezamăgiţi totuşi, că nu am avut
nici un efect pozitiv în urma practicării lor). În astfel: de cazuri este mult mai bine să
realizăm mai întâi o şedinţă de HATHA YOGA în care să integrăm cât mai multe
tehnici yoghine dinamice, de sublimare (cum ar fi: UDDIYANA BANDHA, NAULI
KRIYA, PRANAYAMA, OLI MUDRA-e, etc.) ori pur şi simplu să ne mişcăm, să
ieşim în natură, să ne plimbăm, să facem câteva exerciţii fizice, urmărind să rămânem
cât mai focalizaţi la nivelul celui de-al treilea ochi; AJNA CHAKRA, Apoi, după ce
ne restabilim dinamismul şi buna dispoziţie, putem trece din nou la căutarea eficientă
a stării de linişte şi claritate interioară (starea
SATTVA-ică).
Arta identificării şi fuziunii integratoare, SAMYAMA, realizată prin raportarea
conştiinţei la nivelul celui de-al treilea ochi. AJNA CHAKRA
Vom putea aprofunda cunoaşterea şi stăpânirea artei yoghine a identificării şi fuziunii
integratoare, SAMYAMA, pornind de la un exerciţiu iniţiatic foarte simplu. După
cum ştim, SAMYAMA, desemnează acea etapă, superioară în practica YOGA în care
cunoaşterea, obiectul de cunoscut şi cunoscătorul ajung să fie unite într-o stare de
deplină identitate. Pentru început, vom utiliza un cristal şi o piatră oarecare. Dacă nu
avem la dispoziţie un cristal, putem lua două pietre de culori şi caracteristici diferite.
Pentru a realiza acest exerciţiu yoghin ne mai sunt necesare, de asemeni, o floare sau
câteva frunze proaspete. Ne vom aşeza într-o postură de meditaţie, având coloana
vertebrală cât mai dreaptă, şi vom plasa toate aceste obiecte, pe rând, în faţa noastră.
După ce Îi vom consacra lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat, fructele
acestei meditaţii, începem prin a contempla cristalul (sau una dintre cele două pietre).
Şi în acest, caz vom realiza, triplul proces iniţiatic al contemplării vizuale, care este
menit să confere starea de clarviziune.
1) Urmărim să devenim, cât mai conştienţi de zona din mijlocul frunţii, AJNA
CHAKRA. Rămânem astfel, într-o stare, de perfectă imobilitate, pe cât posibil, fără să
clipim.
2) În loc să privim diferitele detalii ale obiectului aflat în faţa noastră, urmărim să
devenim cât mai conştienţi de faptul că vedem. Astfel, realizăm ceea ce am denumit
anterior „conştiinţa faptului de a vedea". Dacă nu reuşim încă să obţinem această stare
interioară (conştiinţa faptului de a vedea), putem urmări, pur şi simplu, să „simţim"
mai degrabă imaginea care se află în faţa noastră, în loc să o privim.
3) Simţim cât mai intim obiectul respectiv, urmărind să-l percepem de la nivelul lui
ANAHATA CHAKRA. Astfel, vom primi radiaţia subtilă a acelui obiect direct în
sufletul nostru, chiar dacă am declanşat percepţia lui de la nivelul ochiului spiritual,
AJNA CHAKRA.
Menţinând deci această stare de conştiinţă perceptivă, ne vom focaliza asupra primului
obiect timp de minim 2-3 minute şi vom urmări să ne identificăm până la fuziune cu
el. După aceasta, vom realiza acelaşi proces cu cea de-a doua piatră, apoi cu floarea
(sau frunzele).
Astfel, vom conştientiza cu cât mai multă claritate că fiecare obiect (cristalul, piatra,
floarea sau frunzele) ne oferă senzaţii subtile complet diferite. Acest aspect este
evident, deoarece fiecare obiect este structurat pornind de la un câmp subtil energetic
ale cărui caracteristici vibratorii sunt net diferite de ale celorlalte. Dincolo de aceasta
însă, elementul cel mai important pe care trebuie să-l conştientizăm în cazul acestei
tehnici yoghine de SAMYAMA realizate cu ajutorul centrării la nivelul celui de-al
treilea ochi, AJNA CHAKRA, este faptul că ŞI NOI DEVENIM DIFERIŢI, ÎN
FUNCŢIE DE DESCHIDEREA NOASTRĂ SUBTILĂ PERCEPTIVĂ FATĂ DE
UN OBIECT SAU ALTUL.
Într-adevăr, fiecare obiect pe care îl aducem în câmpul conştiinţei noastre prin actul
percepţiei (aceasta mai ales în cazul unei percepţii supramentale) ne face să vibrăm
auric, la rândul nostru, pe o frecvenţă de vibraţie net diferită, care este în strânsă
legătură cu specificitatea acestei percepţii. Cu cât vom deveni mai receptivi (desigur,
într-un mod perfect conştient şi detaşat) faţă de acest proces de „permeabilitate"
aurică, cu atât mai clare ne vor fi diferenţele subtile pe care le vom resimţi atunci când
vom intra într-o stare de comuniune profundă - sau chiar de identificare şi fuziune
integratoare - cu diferitele fiinţe sau obiecte exterioare.
Din această perspectivă, putem defini fuziunea integratoare, SAMYAMA, ca fiind
capacitatea excepţională a unei fiinţe umane de a rezona perfect (şi, desigur, se
subînţelege că într-o stare de armonie cât mai profundă) cu un obiect, un fenomen sau
o fiinţă oarecare. Acest proces identificator realizat cu ajutorul centrării în AJNA
CHAKRA se desfăşoară dincolo de nivelul minţii obişnuite. Din acest motiv, el
reprezintă o modalitate directă de cunoaştere, total diferită de modalitatea comună
care angrenează doar mentalul raţional (mintea obişnuită sau mentalul inferior,
MANAS).
În acest sens, marele yoghin Swami Shivananda afirma că, de fiecare dată când
urmărim să cunoaştem un obiect oarecare numai cu ajutorul mentalului raţional, acesta
pur şi simplu „omoară" obiectul, deoarece mintea obişnuită este incapabilă să
realizeze o adevărată identificare cognitivă (SAMYAMA), cunoaşterea de care ea este
capabilă fiind în realitate o cunoaştere fragmentatoare şi, într-un anumit sens,
„distructivă" în ceea ce priveşte accesul nostru la realitatea subtilă fascinantă care
există, nebănuită de cei ignoranţi, „în spatele" acelui obiect. Într-adevăr, fiind plin de
energie şi aflându-se într-o veşnică vibraţie, putem spune că orice obiect îşi are o viaţă
a sa proprie. În interiorul său acţionează simultan mai multe legi ale naturii. Ne putem
pune însă întrebarea: Ce rămâne în mintea noastră din toate aceste inefabile
manifestări subtile inerente obiectului perceput? Imaginea exterioară care este
percepută de mentalul nostru raţional devine imediat nimic altceva decât un „facsimil"
neanimat, o „carte poştală" mentală. Esenţa vie a informaţiei ajunge astfel să fie
definitiv pierdută.
În schimb, atunci când ne identificăm şi fuzionăm integrator, SAMYAMA, cu un
obiect oarecare de la nivelul lui AJNA CHAKRA, se produce un fenomen cu totul
diferit. În această situaţie, noi lăsăm pur şi simplu calităţile subtile ale obiectului spre
care ne deschidem atunci cu toată fiinţa, să se amplifice prin rezonanţă în întreaga
noastră aură. În felul acesta, nu mai receptăm doar o simplă „carte poştală" (sau, altfel
spus, o percepţie aplatizată, lipsită de profunzime), ci o senzaţie neobişnuit de vie şi
de intimă.
În continuare vom repeta acelaşi exerciţiu yoghin simplu de identificare şi fuziune
integratoare, SAMYAMA, prin intermediul centrării în AJNA CHAKRA, în vederea
perceperii directe şi inefabile a caracteristicilor unui obiect în aura noastră. Însă, de
această dată, ne vom focaliza exclusiv asupra unei singure calităţi a obiectului (de
exemplu, asupra culorii acestuia). Astfel, după fazele pregătitoare de interiorizare şi
relaxare, şi după ce îi consacrăm lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat,
fructele acestei tehnici iniţiatice, realizăm triplul proces al contemplării vizuale,
specific trezirii stării de clarviziune spirituală. Apoi, ne vom orienta atenţia asupra
pereţilor, asupra hainelor sau a oricăror alte obiecte diferit colorate. Vom urmări de
fiecare dată, fiind focalizaţi la nivelul lui AJNA CHAKRA, să ne identificăm şi să
fuzionăm plenar şi integrator cu acea culoare pe care o contemplăm, să ne deschidem
lăuntric complet faţă de ea, pentru a permite calităţilor ei subtile inerente să se
trezească şi să se amplifice prin rezonanţă în aura noastră.
Rezultatul acestei operări perceptive neobişnuite va fi de-a dreptul fascinant pentru
noi. Vom putea constata, cu uimire şi încântare, că, datorită rezonanţelor cu anumite
aspecte binefăcătoare specifice din Macrocosmos pe care diferitele culori le generează
în fiinţa noastră, ne vom putea translata cu uşurinţă conştiinţa în unele universuri
subtile paralele şi vom remarca de asemeni în aura noastră o serie întreagă de efecte
profund benefice. Mai mult decât atât, vom putea atunci sesiza, fascinaţi, faptul că
luminile şi culorile, prin energiile subtile pe care ele le vehiculează, ne pot efectiv
„hrăni" în plan auric, Toate aceste energii subtile provenite de la diferitele culori ale
obiectelor vor fi asimilate de noi prin intermediul lui AJNA CHAKRA. Spre exemplu,
albastrul cerului, lumina lunii sau chiar culoarea galbenă a unui banal tricou pot
deveni pentru noi veritabile surse energetice subtile. Astfel, vom putea ajunge efectiv
„să bem", analogic vorbind, prin AJNA
CHAKRA, energiile subtile misterioase ale culorilor, extrăgând din ele puteri şi forţe
care ne vor hrăni sufletul şi pe care până atunci nici măcar nu le bănuiam. Acest
fenomen tainic de absorbţie subtil-energetică ne va permite să înţelegem de exemplu
de ce copiii mici, care nu trăiesc încă aproape exclusiv prin intermediul mentalului lor
raţional, ca adulţii, pot fi atât de fascinaţi de culori şi de lumini. În plus, acest mod de
a opera pune în acţiune şi dezvoltă în special emisfera dreaptă a creierului, ceea ce va
avea un impact benefic extraordinar asupra amplificării capacităţilor noastre intuitive
superioare şi, în general, asupra trezirii noastre spirituale.
O altă diferenţă majoră între modul mental obişnuit de cunoaştere şi fuziunea
identificatoare integratoare, SAMYAMA, care este realizată având conştiinţa ferm
centrată la nivelul lui AJNA CHAKRA, constă în faptul că modul obişnuit de a
percepe lumea exterioară este fundamentat pe diviziune, pe fragmentare, pe
discursivitate şi pe conştiinţa dualităţii, în timp ce calea Cunoaşterii directe (fuziunea
integratoare şi identificatoare, SAMYAMA, ce este realizată având conştiinţa centrată
în AJNA CHAKRA) are la bază un proces spiritual esenţial de unificare şi de
transcendere a diversităţii. Atunci când „privim" prin intermediul organelor senzoriale
obişnuite „imaginea" mentală a unui obiect sau a unei fiinţe, între acestea din urmă şi
noi înşine nu se stabileşte nici o conexiune subtilă autentică şi profundă. Însă atunci
când ne identificăm şi fuzionăm într-un mod integrator (SAMYAMA) cu un anumit
obiect, noi chiar devenim, în planul rezonanţelor subtile inefabile ale obiectului
respectiv cu întregul Macrocosmos (sau altfel spus, în planul aspectelor invizibile,
tainice ale obiectului respectiv), acel obiect.
Spre exemplu, dacă pisica noastră începe să miaune, încercând cu disperare să ne
atragă atenţia asupra unei anumite situaţii, iar noi nu mai ştim cu au siguranţă dacă în
acea zi i-am dat de mâncare sau nu, cea mai bună metodă de a înţelege starea în care
ea se află, este să realizăm atunci identificare cu ea, păstrându-ne în acelaşi timp
conştiinţa cât mai focalizată la nivelul lui AJNA CHAKRA. Astfel, ne vom deschide
auric şi faţă de intenţiile şi trebuinţele pisicii şi vom putea simţi exact ceea ce simte
ea, vom putea percepe lumea înconjurătoare aşa cum o percepe ea, cu specificităţile ei
senzoriale atât de diferite de ale noastre. Trebuie totuşi să precizării faptul că datorită
centrării noastre la nivelul lui AJNA CHAKRA, această identificare profundă
(SAMYAMA) se va realiza întotdeauna în mod selectiv şi controlat, deci nu trebuie
niciodată să credem, în mod infantil, că prin realizarea lui SAMYAMA asupra pisicii
noastre, pe lângă faptul că vom înţelege în mod direct ceea ce doreşte ea să ne
comunice, instinctele şi toate tendinţele animalice ale acesteia vor fi transferate astfel
în noi!
Această percepţie profundă şi reală pe care o putem obţine prin intermediul
identificării integratoare (SAMYAMA) reprezintă unul dintre cele mai fascinante
procedee cognitive, el oferindu-ne înţelegere intuitivă a naturii esenţiale a tuturor
obiectelor şi fiinţelor, precum şi capacitatea de a pătrunde în însăşi „logica" intimă a
acestora, cunoscându-le chiar din interiorul lor
(căci prin identificare, SAMYAMA, noi devenim una cu ele). Realizăm astfel că, în
realitate, nu suntem niciodată separaţi de tot ceea ce percepem.
Această inefabilă „legătură" cu însăşi esenţa lucrurilor şi fiinţelor cu care venim în
contact ne va oferi accesul la o gamă cu totul nouă, mult mai amplă şi mai rafinată
decât cea obişnuită, de percepţii şi senzaţii de natură subtilă. Vom descoperi astfel o
paletă nelimitată de senzaţii şi percepţii extraordinar de fascinante prin bogăţia şi
rafinamentul lor şi căror existenţă mentalul nostru raţional şi limitat nici măcar nu o
putea bănui. Prin arta fuziunii integratoare şi identificatoare (SAMYAMA), conştiinţa
noastră se va putea expansiona în sfârşit, graţie oricărui proces cognitiv realizat astfel
(prin SAMYAMA), şi aproape oricare dintre momentele simple ale vieţii - cum ar fi,
spre exemplu, gestul de-a privi stelele sau hrănirea unui animal etc. - vor putea deveni
pentru noi acţiuni profund spirituale, pline de semnificaţii cosmice, magice şi divine
care ne erau cu totul necunoscute anterior. Vom putea ajunge astfel să participăm
gradat, într-un mod mult mai profund şi mai intim, la viaţa secretă a
Macrocosmosului, în loc să percepem totul ca pe o analogic vorbind, banală serie de
„cărţi poştale",
Referindu-se la această experienţă excepţională a fuziunii integratoare şi
identificatoare, SAMYAMA, un mare maestru yoghin spunea: „Cuvintele nu pot
descrie această senzaţie extraordinară. Cine nu a simţit vreodată lumea în acest mod
trăieşte de împlinit s-ar considera că este în sfera socială sau sentimentală şi oricât
de mult succes ar avea în viaţă".
= SFÂRŞIT =