ABORDAREA FAMILIEI DIN

PERSPECTIVA MODELULUI
PSIHOTERAPIEI POZITIVE:

Evaluare și intervenție
„SUNTEM TOȚI FLORI ALE

UNEI GRĂDINI ȘI
FRUNZE ALE UNUI
COPAC”
Nu este posibil să zbori cu o singură aripă
(indiferent cât de bună/performantă ar fi)
„EU și FAMILIA MEA”
Exercițiu de autocunoaștere/autoexprimare
- Propoziții
- Desen
- Imagerie
-?

- Motto-ul familiei
- Moto-ul personal
„CINE SUNT EU?”
Ce vreau eu? Ce îmi doresc? Ce e important pentru mine?

……?
„CINE SUNT EI?”
„CINE SUNTEM NOI?”
 „DAN S
UL”
FA
MI
LI AL
FAMILIA = UNITATE în DIVERSITATE
N. PESESCHKIEN

Orice formă de terapie/intervenție pierde

oportunități importante de intervenție dacă nu
ia în considerare ( în diferite moduri, direct-
indirect) familia (sub aspectul actual și al
istoricului familial)
NOSSRAT PESESCHKIAN
„Daca vrei sa fie ordine in tara ta,
mai intai trebuie sa fie ordine in regiunile tarii.
Daca vrei sa fie ordine in regiunile tarii tale,
trebuie mai intai sa fie ordine in orasele din aceste regiuni.
Daca vrei ordine in orasele tarii tale,trebuie sa fie ordine in
familiile care traiesc in aceste orase
Daca vrei sa fie ordine in alte familii, cauta sa fie ordine in
familia ta.
Si pentru a fi ordine in familia ta,mai intai de toate fa ordine
in TINE!
• Dezvoltarea persoanei – în context:
- familial
- social
- geografic
- istoric
- cultural
Influențele familiei asupra persoanei :
- Influențele familiei de origine (MODEL, trecut)
• Biologice
• Educaționale
• Sociale
• Economice
• Culturale

Influențele familiei actuale (contextul familial actual/prezent)

• Valori
• Nevoile personale ale membrilor familiei
• Sensibilitate interpersonală/empatie
• Atitudini
• Modelele aduse în familia actuală de membrii ei

Influențele familiei actuale asupra „celei viitoare”(Așteptări/model)

Ingrediente vitale pentru funcționarea, dezvoltarea
sănătoasă și reziliența familiei:
• apropierea/limite personale
• autonomia personală
• sprijinul
• căldura/afecțiune
• respectul
• încrederea
• relaxarea/distracția
• răbdare
• timp petrecut împreună
• împărtășire/deschidere
• Conversațiile, poveștile împărtășite și
activitățile comune creează legăturile
familiei
• Calitatea conversației creează o
realitate împărtășită (gânduri și
emoții pozitive/negative)
Influența circulară a
-Problemelor
-Emoțiilor negative
-atașamentului sigur și a afectivității
pozitive

-FROMM – o parte a unei mame

bune este să fie o persoană fericită
• Familia – o construcție socială
complexa
• FAMILIA – un loc cu POVEȘTI și
SEMNIFICAȚII comune, împărtășite,
ce afectează fiecare membru al
familiei
• RESPECTAREA TRADIȚIILOR
CULTURALE ale FAMILIEI
FAMILIA de „ORIGINE” - FAMILIA „ACTUALĂ”
TRECUT PREZENT
VIITOR
MODEL modele actuale
Influențe biologice influențe ale contextului
educaționale nevoilor actuale
socio-culturale membrilor familiei
așteptărilor
Familia
• Sistem complex, deschis, dinamic (supraordonat
sistemelor individuale, subordonat sistemului
macrosocial)
• Prelucrează și integrează influențele interne și externe
sistemului
• Mediator între:
- individ și societate
- tradițiile culturale și schimbările sociale
- istorie – actualitate - viitor
• Intercondiționare și RECIPROCITATE
• Granițe/limite – reciprocitate/interdependență
• Asumarea rolurilor
TIPURI de FAMILII
• Familia biologică
• Familia nucleară
• Familia extinsă
• Familia cu/fără copii
• Familia monoparentală
• Familia „refăcută”
• Familia de plasament
• Cuplul homosexual
• A lucra cu clientul – efecte/consecințe la nivelul
relațiilor/familiei/sistemului
• Cand iși expune problema așa cum o percepe/trăiește
aduce în cabinet anturajul său cui atribuie C
cauzalitatea/soluțiile?

• CLIENTUL = TERAPEUT pentru anturajul său

A „ lucra” cu familia = a căuta/găsi răspunsuri:

- Ce este familia?
- Care este rolul familiei?
- Cum funcționează familia?
- Care sunt obiectivele/scopurile familiei?
- Ce procese au loc? conținut? Mecanisme?
- Care sunt factorii de vulnerabilitate/risc și protectivi/de
reziliență la nivelul familiei?
- ………………………………………………………………….
• CUM se dezvoltă simptomele psihosociale,
comportamentale în familie?
• CUM mențin familiile nivelul de conexiune
interpersonală care să permită legătura implicarea
emoțională și autonomia individuală?
• CUM se declanșează conflictele și se ajunge în
situația ca membrii familiei să nu le facă față?
• CUM se formează și CUM pot fi schimbate
patternurile disfuncționale ale familiei?
- „sănătatea” familiei condiționează sănătatea
membrilor ei
- sănătatea/starea de bine a fiecărui membru
al familiei are impact asupra stării de
sănătate/bine a celorlalți membrii ai familiei și
a grupului familial
- eficiența și „sănătatea” familiei în relație cu
abilitatea de a-și îndeplini rolul/sarcinile sale
ROLUL FAMILIEI
• CREȘTERE/ÎNGRIJIRE/EDUCAȚIE
• SUPORT

În asumarea rolului:
• Flexibilitate/rigiditate/repetitivitate
• Empatie
• Cooperare/competiție
FAMILIA
• Unitate între un conținut și un proces
• abordarea familiei în terapie necesită
conștientizarea distincției dintre:
CONȚINUT = ce spun/ ce fac membrii
familiei
PROCES = cum comunică ideile, cum
relaționează, acționează, cum se comportă
ABORDAREA FAMILIEI:
- evaluare
- intervenție:
preventivă
terapeutică
TERAPIA de FAMILIE (TF)
• Practica tratării problemelor psihologice în
context familial - origini timpurii
- terapia tradițională - modelul psihiatric medical focalizat
pe patologie
- depășirea modelului medical și orientarea spre
dezvoltarea unei abordări preventive, pozitive, proactive

Abordarea familiei – terapie de familie

Dificultate – problemă – evaluare – intervenție
TERAPIA de FAMILIE (TF)
• TF se dezvoltă mult după 1950
- Teoria generală a sistemelor
- Cibernetică
- Schimbările socioeconomice și influențele
culturale
• Este depășită abordarea individuală
• Și in abordarea individuală implicată familia
Terapia de familie
• TEORIE și MODALITATE de intervenție/terapie
• Abordează problemele în contextul
interacțiunilor/tranzacțiilor dintre membrii familiei
• Reprezintă o formă de intervenție în care membrii familiei
sunt asistați în identificarea și schimbarea:
- convingerilor personale
- tiparelor relaționale dezadaptative ce creează
probleme
TERAPIA de FAMILIE (TF)
• PROCES DINAMIC
• Tratează întregul grup familial
• CONDIȚII:
- acceptare
- nivelul tensiunii
• În situația terapeutică se manifestă/activează „decupaje”
din viața de zi cu zi („material” de lucru)
• Situarea pe continuumul terapie individuală – terapie
ecologică
ASUMPȚII funcționale ale abordării
psihologice a familiei
• Familia reprezintă principală sursă de sănătate mintală sau
psihopatologie
• Familia există în contextul economic, geografic, sociocultural
• Modelul interacțiunilor familiale tind să se repete de la o
generație la alta
• Sănătatea individului/familiei necesită un echilibru între
interacțiune/conectare și individualitate/autonomie
• Flexibilitatea familiei – trăsătură cheie în prevenția
disfuncționalității familiei
• Triada este unitatea minimală pentru înțelegerea interacțiunilor
familiale
• Simptomele indivizilor au semnificație în contextul tiparelor de
interacțiune din familie sau a modului în care este văzută
lumea, a perspectivei asupra lumii
EVALUARE
• CE evaluăm?
• CUM/CU CE evaluăm?
• În ce SCOP?
EVALUARE
• OBSERVAȚIE
- Ce observăm? : ce spun, ce fac, ce NU spun, cum spun, cine,
cu cine/cum interacționează?
- Pe cine observăm
- Cum observăm

• INTERVIU
- Cui punem întrebări
- Ce întrebăm
- Cum întrebăm
- Tipuri de întrebări
• SCALE/CHESTIONARE - specifice PP

• Cum integrăm/folosim informațiile

Întrebări:
• Cum, de ce crezi că s-a întâmplat…….?
• Ce ai simțit?
• Ce ai gândit?
• Cu ce crezi că ai contribuit la………?
• E ceva ce ai putea continua să faci?
• Ce îți propui?
• …………………………………………………………………
……..
În TERAPIE
• contribuie fiecare persoană
• i se amintește fiecăruia că ceea ce „face” îi afectează pe
toți ceilalți, starea și dezvoltarea familiei (atitudini,
așteptări)
- Efectul PYGMALION -
• ne focalizăm pe CEEA CE VREM SĂ SE ÎNTÂMPLE

• NU ne focalizăm pe CEEA CE NU VREM SĂ SE ÎNTÂMPLE

• Problema - oportunitate/semnal de schimbare
• Deplasarea ATENȚIEI de la
problemă la scopuri
• Problema NU ne spune ce dorește C acum/în
viitor pentru el și pentru ceilalți/familie
 important:
• NEUTRALITATEA terapeutului/echilibrul implicării
• cunoașterea nevoilor, așteptărilor, idealurilor, valorilor,
principiilor, scopurilor, îngrijorărilor tuturor membrilor
familiei
• Focalizare pe resurse, puncte forte individuale/ale
grupului/FAMILIEI
• Perspectiva fiecărui membru al familiei
• Contribuția potențială a fiecăruia
• Monitorizarea/analiză atentă a:
- progreselor
- evenimentelor plăcute
• NU critică, blamare, jignire
• Se învață un nou stil de conversație: reducerea
conversațiilor ce rănesc
• T întrerupe persoana care blamează
• Întreruperea „ ca tehnică de a înțelege mai bine”
SITUAȚIA PROBLEMATICĂ
• Important – ce „face” familia
- ce „cred” membrii familiei despre
familia lor, despre ceilalți din familie,
despre problemă
- ce spun
- ce fac/ce ar vrea să facă/ce ar
putea să facă
- ce doresc/așteptări
- cum va fi când problema nu va mai
exista? (imagerie)
MODELE de ABORDARE a FAMILIEI
• Importanța clarificării perspectivei teoretice, explicative
• Complexitatea generează abordări diferite/modele diferite
– răspunsuri comune/diferite
• Cunoașterea modelelor teoretice – condiție a intervenției
• Construirea intervenției în acord cu perspectiva
teoretică/MODELUL teoretic
MODELE de ABORDARE a FAMILIEI
• Abordare psihodinamică
• Abordare sistemică; modele derivate
• Abordare cognitiv-comportamentală
• Abordare psihoeducațională
• Abordare intergenerațională
• Terapia strategică

• Psihoterapia pozitivă
Abordarea psihodinamică
• Importanța proceselor mentale inconștiente și ale
relaționării, experiențelor timpurii de viață
• Înțelegerea/utilizarea transferului și contratransferului
• Conflictul intrapsihic
Abordarea sistemică
• Oamenii sunt componente, elemente ale unui sistem
deschis ce stabilește relații:
- în interiorul sistemului cu celelalte
„componente”
- cu alte sisteme/elemente din afara sistemului
• Complexitatea și reciprocitatea interacțiunilor
• Asumarea reciprocă a rolului (ex. rel. parinte-copil)
• Rolul caracteristicilor individuale
• Circularitate cauzală
MODEL OLSON
• Focalizat pe sistemul relațional (dg. relațional)
• Dimensiuni (continue) urmărite:
- coeziunea (gradul de implicare/angajare
emoțională a membrilor familiei)
- adaptabilitatea/flexibilitatea (între inflexibil/rigid și
haotic)
- „harta” familiei/16 tipuri de familii
• FACES – scala de adaptabilitate și coeziune familială
Modelul structural Minuchin
• Simptomele individuale sunt rezultatul sistemului familial
disfuncțional
• Scopul terapiei = diminuarea tensiunii
• Rolul T – identificarea tiparelor tranzacționale
- ajutarea familiilor să dezvolte relații sănătoase
și abilități de copping adaptativ
• Structura generală de organizare a familiei (aplicabilă
tuturor familiei) + particularizare la nivelul fiecărei familii
• ROLUL CONTEXTULUI socioeconomic, politic, cultural
Concepte:
• GRANIȚE/LIMITE
• REGULILE stabilesc rolul, modul de participare a fiecărui membru
al familiei
• Dimensiune continuă între implicare/angajare excesivă și
dezangajare
• Să fie suficient de clare/definite pentru a permite membrilor să își
îndeplinească funcțiile fără a interfera și suficient de deschise
pentru a permite contactul și cooperarea
• Limite și reguli clare favorizează funcționarea sănătoasă a familiei
• ALIANȚE
• Legătura/înțelegere sau opoziție între membrii familiei
• Triangulare
• PUTERE
• Influența/autoritatea membrilor familiei
• IERARHIA PUTERII
FAMILIA – două funcții principale:
1. educarea, îngrijirea, socializarea copiilor
2. sprijin reciproc al cuplului
Familiile sunt sisteme ce operează prin subsisteme ce
trebuie să aibă granițe clare și permeabile
Problemele familiei sunt rezultatul:
a. granițelor insuficient de clare
(supraimplicare)
b. granițelor prea rigide
(neimplicare/dezangajare)
Model sistemic BEAVERS
• Monitorizare familia „sănătoasă” și cu patologie psihiatrică
• Variabile urmărite:
- interacțiune
- structura
- autonomie
- afecțiune
- negociere scopuri
• Diferențe semnificative sub aspectul:
a. comunicării (cognitiv/afectiv)
b. coaliția parentală (gradul de acord/respect
reciproc între părinți)
• Nivelul de competență al familiei (dimensiune continuă)
determinat de:
- gradul de adaptabilitate
- respectarea autonomiei
• Reprezentare grafică – axe:
orizontală – gradul de flexibilitate al familiei
verticală – stilul/nivelul de interacțiune al membrilor
familiei
• Familii centripete (focalizate pe familie/satisfacțiile vin din
interiorul familiei)
• Familii centrifuge (focalizate pe exterior)
• Focalizarea excesiv centripetă/centrifugă = factor de risc
• 5 nivele de funcționare pe dimensiunea competent/sănătos –
incompetent/patologic
Abordare psihoeducațională
• Dezvoltată inițial pentru familii de pacienți cu schizofrenie
• Abilități de viață/supraviețuire
• Management situații de criză
Abordare intergenerațională
• Familia = unitate emoțională/interdependență emoțională-
grad diferit de interdependență
• Două trăsături distinctive:
1. focalizare pe echilibrul dintre separare/autonomie și
fuziune și anxietatea ce rezultă din dezechilibrul celor două
forțe
2. focalizare pe trecut și înțelegerea modului în care
problemele și soluțiile sunt transmise în familie de la o
generație la alta
• Intervenția → îmbunătățirea relațiilor
a învăța să te diferențiezi și să devii
„multicultural” în contextul familiei
MODEL Bowen
Concepte de bază:
• Diferențierea sinelui
• triunghiuri
• procese emoționale în familia nucleară
• procesul de proiecție familie
• procesul de transmitere
intergenerațională
• profilul poziției fraților
• genograma
ALTE ABORDĂRI
• ABORDĂRI EXPERENȚIALE - rolul emoțiilor manifestate/trăite
în terapie
• Model narativ
- focalizat pe modul în care oamenii conferă
sens experiențelor
- experiențe sunt ambigue/rolul cuvintelor
- rolul povestirilor personale de viață
- scop=transformarea/modificarea poveștilor
- separarea omului de problemele sale
- chestionarea

• Abordare integrativă
TERAPIE DE FAMILIE ÎN ETAPE
(Gammer şi Cabie)

• Modificările comportamentale și emoţionale, pozitive,

eficiente şi durabile, sunt influenţate de participarea şi
colaborarea familiei
• Părinţii se “servesc” de problema copilului; Framo (1992) -
adesea copilul reprezintă “paşaportul” pentru solicitarea
terapiei şi contactarea terapeutului (CLIENTUL
IDENTIFICAT)
• Simptomul/criza pentru care se solicită intervenţia este un
semnal, o atenţionare şi poate fi perceput ca o
oportunitate de schimbare pozitivă (Peseschien,1988).
• se poate aplica familiei, indiferent de tipul patologiei.
• abordare integrativă, construită şi dezvoltată pe un model
teoretic multicauzal specific abordării sistemic-ecologice
• utilizează flexibil şi creativ tehnici terapeutice diferite
(tehnici comportamentale, cognitive, experenţiale, tehnici
intrapsihice şi sistemice)
• Individul sau familia pot fi ”blocaţi” într-o anumită situaţie
datorită acţiunii unei constelaţii de factori ce
interacţionează şi se potenţează reciproc, agravând
situaţia la nivelul individului şi a familiei.
• Caracteristic acestui tip de terapie - fixarea de către
terapeut, în acord cu clientul, a unor scopuri succesive
ce sunt atinse în etape diferite.
• Gammer şi Cabie (1992) menţionează trei caracteristici
principale ale metodei:
• (a) Organizarea şi derularea terapiei se bazează pe un
model teoretic multicauzal/diagnostic complex,
multicauzal.
• (b) scopurile succesive,
• (c) utilizarea concomitentă a tehnicilor sistemice şi a celor
intrapsihice în toate cele trei etape (ceea ce diferă este
ponderea lor)
• Gammer şi Cabie (1992) subliniază importanța:
- contextului (geografic, socio-economic şi cultural)
- particularităţior familiei
- tipului şi gravității simptomelor/ disfuncţionalităţii
familiei.
• Intervenţia se structurează pe baza:
- Evaluării iniţiale complexe a individului, sistemului
familial, a problemelor
- elaborarea unor ipoteze de lucru referitor la cauzalitate şi
formularea unui diagnostic clar pe baza cărora se
construieşte planul de intervenţie.
ETAPE
• (1) faza de rezolvare a simptomului ţintă sau a crizei
pentru care s-a solicitat terapia ,
• (2) faza de “extensie” în care se adânceşte analiza şi se
consolidează achiziţiile
• (3) faza de “intimitate” care se adresează cuplului marital,
vizând identificarea şi rezolvarea problemelor cuplului.
• cele trei etape se succed dar nu în mod rigid.
• Metoda se caracterizează prin flexibilitate şi deschidere:
participarea la o primă etapă nu înseamnă obligativitatea
participării la celelalte;
• atunci când situaţia o cere, pot avea loc, concomitent,
unele şedinţe individuale cu copilul.
• Unele şedinţe pot fi acordate familiei lărgite care cuprinde
bunici sau alte persoane importante în viaţa familiei.
• unele şedinţe se pot suprapune (spre exemplu, în faza de
consolidare şi extensie cuplul marital poate participa,
atunci când situaţia concretă o cere, la şedinţe specifice
fazei finale, de intimitate).
• Unele şedinţe pot fi acordate familiei lărgite care cuprinde
bunici sau alte persoane importante în viaţa familiei.
• Gammer şi Cabie (1992) imaginează terapia sub forma a
trei cercuri concentrice, fiecare cerc reprezentând o
etapă; acţiunea terapeutică înaintează de la cercul
exterior ce reprezintă faza iniţială spre cel mic, din interior,
care reprezintă faza de intimitate ce îşi propune drept
scop principal stabilirea unei legături mai solide în cuplul
parental.
Etapa iniţială
• FOCALIZATĂ pe rezolvare a simptomului ţintă
• DURATA: - 3-10 şedinţe, în funcţie de particularităţile cazului.
• structura ei
– relaţia de încredere terapeut-client
- evaluarea iniţială a cazului sub aspectul simptomului/problemelor
şi al caracteristicilor individuale şi ale familiei
- negocierea contractului terapeutic limitat strict la simptomul vizat ce a
generat solicitarea terapiei cu stabilirea unor obiective clare, operaţionale
făcându-se referire discretă la posibilitatea abordării altor teme la nevoie
- planificarea
- realizarea intervenţiei propriu zise, integrând tehnici sistemice şi
intrapsihice
• În această etapă terapeutul îşi limitează munca la ciclurile de interacţiune ce
includ reacţiile membrilor familiei la simptomul identificat. Acesta este însă un
prilej de a observa, a culege informaţii referitoare la familie ce vor fi utilizate în
etapele ulterioare. Situaţiile concrete create, tranzacţiile şi comportamentele
identificate sunt un important material de lucru.
Faza de extensie/consolidare
• 5-15 şedinţe
• îşi fixează propriile obiective pornind de la progresele
fazei anterioare pe care urmăreşte să le extindă şi să le
consolideze.
• obiectivele vizate sunt ameliorarea, dacă este cazul, la
nivelul relaţiilor dintre părinte şi ceilalţi copii din familie,
întărirea relaţiilor între fraţi şi funcţionarea lui ca şi grup,
analiza şi eventuala modificare a unor moduri de
comunicare (îmbunătăţirea comunicării).
• Intervenţia se bazează mai mult pe tehnici sistemice şi
vizează atât nivelul cognitiv cât şi cel afectiv, acordând
treptat tot mai multă atenţie emoţiilor.
• temele abordate sunt:
- exprimarea emoţiilor
- rezolvarea conflictelor
- managementul furiei şi agresivităţii
- stabilirea şi menţinerea unor graniţe funcţionale
şi a unor reguli
- umorul şi distracţia etc.
• Dacă este necesar se abordează clarificarea relaţiilor
părinţilor cu familia de origine.
Faza de intimitate
• 15 şi 40 şedinţe
• abordează conflictele mai profunde ale cuplului pentru că
de rezolvarea constructivă a acestora depinde viitorul
familiei şi al membrilor ei.
• începe cu negocierea unui nou contract terapeutic şi
utilizează predominant tehnici intrapsihice.
• Unul din subiectele abordate este cel al conştientizării
nevoilor şi aşteptărilor diferite precum şi necesităţii de
diferenţiere a partenerilor (analiza diferențială, stadiile
relației)
• Se lucrează asupra mini-schemelor de comunicare,
afecţiunii şi empatiei, dezvoltării încrederii.
PSIHOTERAPIA POZITIVĂ de FAMILIE
• Focalizată identificarea și valorizarea:
- capacităților
- resurselor
- oportunităților
• Este o terapie preventivă ce favorizează dezvoltarea,
învățarea autoajutorării și abilitățile de identificare și
negociere/rezolvare constructivă a conflictului
• Focalizată simultan pe problemă/conflict și pe resurse/capacități
• UNILATERALITATEA (utilizarea unei singure resurse/capacități) sau
EXAGERAREA – ineficientă/periculoasă
• Important ECHILIBRUL
• PROBLEMELE/SIMPTOMELE = bază de interpretare → interpretări
diferite ale diferiților membrii ai familiei
• Pericolul rigidității/absolutizării punctului de vedere personal
(convingerea/părerea mea este unica valabilă, reală) sau a unei arii
de manifestare (modelul balanță)
• Poveste ELEFANTUL – imp. analizei diferențiale
• Diferențele = sursă de îmbogățire, oportunitate
• Diferențele pot fi sursă de conflicte, tensiuni
• Imp. integrarea aspectelor spirituale, psihologice, culturale,
economice
Rolul terapeutului în TF
• Schimbarea structurală a familiei (identificare/schimbare a
tiparelor rigide, repetitive)
• Schimbare cognitivă: cunoaștere/conștientizare/înțelegere
→ o nouă perspectivă
• Schimbare comportamentală
Rolul terapeutului în TF
• experimentarea a noi modalități de
interacțiune/comunicare/exprimare (SATIR)
• a învăța să ceară deschis ceea ce doresc, autoexplorare,
asumarea riscului, spontaneitate (KEMPLER)
• C învățați/provocați să stabilească relații noi mai
oneste (WHITAKER)
• a-i ajuta să identifice emoțiile, sentimentele, mecanismele
de apărare, blocajele, convingerile disfuncționale,
comportamentele disfuncționale repetitive
- Utilizarea UMORULUI
- Vizualizarea POZITIVĂ a familiei
- Focalizare pe activități/aspecte, amintiri plăcute
generează emoții pozitive → ÎNCREDERE → relații
pozitive
- Influența circulară a atașamentului sigur și a
afectivității pozitive
-FROMM – o parte a unei mame bune este să fie o
persoană fericită