Evaluarea competențelor inițiale ale participanților la programul de formare

profesională a adulților

PRACTICA
TEME DIN STANDARDUL OCUPAȚIONAL
 Instrumente de evaluare inițială -Fișă de lucru
 Determinarea rezultatelor evaluărilor și comunicarea -Aplicații practice
rezultatelor -Interviu (role play)
Componentă a procesului de instruire, evaluarea reprezintă, alături de
predare și învățare, o funcție esențială în cadrul acestuia.

Esența evaluării este cunoașterea / recunoașterea efectelor acțiunii de învățare, pentru ca apoi, ținând
cont de informațiile obținute, activitatea care este supusă evaluării să poată fi ameliorată și
perfecționată în timp.

Dintre cele trei tipuri de evaluări (inițială, sumativă, finală), evaluarea inițială sau de pornire este
predictivă (datorită funcțiilor ei de diagnoză, respectiv prognoză) și are rolul de a stabili care este
nivelul de pregătire al cursanților la începutul unei activități, pentru a putea adopta o strategie
care să corespundă realităților.

Necesitatea realizării evaluării inițiale apare din circumstanțe reale, printre care pot fi amintite:

 Respectarea unei condiții impuse prin metodologia de evaluare, ca și condiție de acces la curs;
 Nevoia de a anticipa un proces de instruire, adecvat posibilităților de învățare ale cursanților;
 Asigurarea “continuității “ în asimilarea unui ansamblu de cunoștințe și în transferul unor
competențe, atunci când ceea ce urmează a fi învățat se întemeiază pe ceea ce a fost deja
însușit.

Rolul evaluării inițiale este de a permite atât formatorului cât și cursantului să-și formeze o reprezentare
cât mai corectă asupra situației existente, de la care se pornește, și asupra cerințelor de instruire care
trebuie îndeplinite.

Funcții ale evaluării inițiale

In concordanță cu fenomenele care o fac necesară, evaluarea inițială realizează două funcții:

Funcția diagnostic – vizează cunoașterea măsurii în care subiecții stăpânesc cunoștințele și posedă
competențele necesare intrării lor cu șanse de reușită într-un program., respectiv:

 Ce știu cursanții, relativ la nivelul inițial de pregătire solicitat de programul de curs;

 Identificarea lacunelor din pregătirea cursantului

1
  Determinarea a ceea ce sunt capabili să învețe (abilități, competențe) cunoscând că “însușirea
de cunoștințe este un proces în cadrul căruia fiecare nouă competență se construiește pe o
fundație asigurată de capacitățile anterior învățate”
 Stăpânirea conceptelor teoretice principale cu ajutorul cărora vor putea asimila conținuturile
noi și favorizează înțelegerea acestora;
 Capacitatea de a lucra independent;
 Abilitățile necesare însușirii conținuturilor experimentale și aplicative;
 Depistarea unor deficiențe / dificultăți de învățare;
 Stăpânirea cunoștințelor și competențelor care reprezintă premise pentru asimilarea noilor
conținuturi și formarea noilor competențe/aptitudini necesare realizării obiectivelor
programului de curs.

Uneori, evaluarea inițială poate demonstra necesitatea conceperii unor sesiuni speciale de recuperare
a ceea ce cursanții nu stăpânesc satisfăcător, asigurându-se reamintirea unor conținuturi sau chiar
reînvățarea acestora.

Funcția de prognostic. Evaluarea inițială sugerează profesorului condițiile probabile ale desfășurării
noului program și îi permite anticiparea rezultatelor.

Pornind de la datele evaluării, se pot stabili:

 Obiectivele actualizate ale programului de curs

 Ritmul de desfășurare al cursului

Locul evaluării inițiale este la începutul activității, evaluarea inițială nu reprezintă numai o acțiune
prealabilă unui demers didactic, ci constituie un moment al activității, făcând parte integrantă din
acesta. De aici, necesitatea de a fi realizată nu ca scop în sine ci pentru a-și îndeplini rosturile de
configurare a activității în continuare.

În această manieră, evaluarea inițială se dovedește a fi deosebit de utilă la oricare program de instruire,
fiind foarte important a se stabili dacă cursanții sunt pregătiți pentru a se crea premisele care vor fi
favorabile pentru parcurgerea cursului.

Evaluarea inițială are un rol foarte important pentru cursurile autorizate în baza OG 129/2000
republicată care au impusă prevederea că, participanții trebuie să promoveze o evaluare inițială pentru
a fi acceptați la curs. In acest caz, promovarea evaluării inițiale se face conform condițiilor din dosarul
de autorizare, nota minimă/baremele de evaluare pentru promovare fiind scoruri înscrise în acest
document.

Evaluarea inițială constă în susținerea unei evaluări teoretice și/sau teoretice și practice.

Evaluarea teoretică inițială se poate face folosind următoarele instrumente:

2
  completarea unui test
 susținerea unui interviu

Evaluarea practică inițială se poate face prin:

 prezentarea unei lucrări/unui proiect cu temă impusă

 susținerea unor probe practice

Participanții care nu întrunesc condițiile minime impuse prin dosarul de autorizare nu pot participa la
program.

Pentru fiecare cursant care nu a promovat evaluarea inițială, formatorul va recomanda variante de
instruire pentru completarea cunoștințelor astfel încât aceștia să poată participa ulterior la o nouă
evaluare inițială.