CURS STATISTICĂ - Unitatea de învăţare nr.

CULEGEREA DATELOR. OBSERVAREA STATISTICĂ

Cuprins:

1. Obiectivele Unităţii de învăţare.

2. Surse de date statistice.
3. Observarea statistică: conţinut, necesitate, obiective.
4. Planul observării statistice.
5. Metode de observare statistică
5.1. Recensământul statistic.
5.2. Sondajul statistic.
5.3. Ancheta statistică.
5.4. Alte metode de observare statistică.
6. Erori de observare.
7. Răspunsuri la testul de autoevaluare.
8. Teme de control.
9. Rezumatul Unităţii de învăţare.
10. Bibliografia Unităţii de învăţare.

1. Obiectivele Unităţii de învăţare

În urma parcurgerii acestei unităţi de învăţare studentul va înţelege:

- cum se pot culege date statistice corecte, cu conţinut veridic;
- cum se pot elimina eventualele erori în colectarea datelor;
- care sunt principalele surse de obţinere a datelor;
- cum ne putem asigura că procesul de culegere a datelor se desfăşoară corect
şi obiectiv
- care sunt principalele metode de culegere a datelor.

1
2. Surse de date statistice

În vederea cunoaşterii şi conducerii fenomenelor şi proceselor economico-sociale cu

ajutorul metodelor şi tehnicilor statistice, este necesară întâi caracterizarea, descrierea cât mai
fidelă a situaţiei existente. Acest lucru se realizează prin strângerea, colectarea datelor care să
exprime starea de fapt, adică prin observarea statistică.
Datele necesare se pot obţine din diferite surse:
a) din investigaţii statistice special organizate, atunci când datele nu există iniţial sub forma
necesară – acestea sunt datele primare (de exemplu prin recensământ statistic sau sondaj
statistic);
b) din sistemul informaţional existent (de exemplu: din evidenţele curente ale agenţilor
economici, bănci şi baze de date pe suport de hârtie sau electronic al unor instituţii ale
administraţiei centrale şi locale etc.) şi se numesc date secundare.

☺ Exemplul nr. 1
Spre exemplu, Direcţia Generală de Statistică Regională Bucureşti a publicat, în septembrie
2008, în Buletinul statistic pentru trimestrul II al anului 2008, mişcarea naturală a populaţiei
oraşului în semestrul I al anului 2008, veniturile personalului salariat, numărul şomerilor la 30
iunie 2008, producţia principalelor produse industriale fabricate în Municipiul Bucureşti,
dinamica cifrei de afaceri pentru întreprinderile cu activitate principală de comerţ cu amănuntul şi
servicii de piaţă etc. Toate aceste informaţii publicate se constituie în surse secundare de date
statistice.

3. Observarea statistică: conţinut, necesitate, obiective.

Datele statistice sunt necesare pentru a face posibilă desfăşurarea procesului cercetării
statistice, pentru a măsura performanţele proceselor social-economice, pentru a formula căi
alternative de acţiune într-un proces de luare a deciziilor etc. Datele pot fi privite, astfel, ca
informaţii necesare pentru a conferi rigoare ştiinţifică deciziilor, în situaţii specifice. Pentru ca
analiza statistică să fie utilă şi folositoare actului decizional, datele de intrare trebuie să fie
corecte şi adecvate scopului. De aceea, identificarea datelor necesare şi modul de colectare a
acestora sunt extrem de importante. Dacă datele sunt afectate de erori, dacă sunt ambigue şi

2
denaturate, chiar şi cele mai rafinate şi sofisticate metode de prelucrare sunt ineficiente pentru
a compensa deficienţele; rezultatele, evident, nu vor fi corecte şi utile.

Orice proces de investigaţie statistică începe cu observarea statistică, modul în care

este ea organizată şi realizată influenţează, în continuare celelalte etape ale procesului de
cercetare statistică, deoarece obţinerea unor date autentice, reale, exacte determină calitatea
etapelor de prelucrare, analiză şi intepretare a rezultatelor.

Observarea statistică este prima etapă a investigaţiei statistice, care constă în culegerea
şi înregistrarea în mod sistematic şi unitar a datelor statistice, de la unităţile
colectivităţii, referitoare la toate caracteristicile include în programul cercetării.

Observarea trebuie fie corespunzătoare sub aspect cantitativ şi calitativ.

- îndeplinirea condiţiei de cantitate (de volum) înseamnă obţinerea în timpul prestabilit
a întregului volum de date necesar pentru atingerea tuturor obiectivelor investigaţiei
statistice;
- îndeplinirea condiţiei de calitate presupune asigurarea autenticităţii, a caracterului real
al datelor, astfel încât rezultatele obţinute prin prelucrarea acestor date să fie cât mai
exacte şi să ducă la adoptarea unor decizii cât mai pertinente.
În cazul în care pentru obţinerea datelor statistice este necesară organizarea unei
investigaţii statistice, atunci ea trebuie făcută în conformitate cu un anumit plan, pentru a ne
asigura că obţinem, cu un minim de resurse materiale şi financiare, rezultate cât mai exacte şi
mai pertinente.

4. Planul observării statistice

Observarea statistică nu se desfăşoară la întâmplare, deoarece culegerea datelor

implică anumite costuri, dacă vrem să obţinem date autentice. Ea se desfăşoară pe baza unui
plan (program), elaborat în funcţie de scopul cercetării statistice.
Planul sau Programul observării (în accepţiune mai largă) cuprinde următoarele
elemente:
- scopul observării;
- colectivitatea observată;
- unitatea de observare;
- timpul şi locul observării;

3
 - lista caracteristicilor urmărite;
- formularele de înregistrare a datelor;
- măsuri organizatorice.

Programul observării, într-o accepţiune restrânsă, cuprinde doar o listă a tuturor

caracteristicilor ce vor fi înregistrate, a indicatorilor necesari etc.
A. Scopul observării este subordonat scopului general al cercetării statistice şi
influenţează în continuare toate celelalte elemente din programul observării. Stabilirea
obiectivelor ce trebuie atinse prin investigarea organizată este punctul de pornire al elaborării
programului.
B. Delimitarea populaţiei studiate

Presupune identificarea, stabilirea tuturor unităţilor statistice ce vor fi incluse în

cercetare şi de la care se vor înregistra valorile caracteristicilor.

Acest lucru se realizează cu ajutorul nomenclatoarelor, al clasificărilor existente, sau

se apelează la studiile anterioare efectuate în domeniul de interes (dacă există). Gradul de
întindere a colectivităţii de observare este în funcţie de metoda de observare ce va fi utilizată:
- dacă este vorba de o metodă de observare totală, atunci obiectul observării va fi
format din toate unităţile colectivităţii,
- dacă va fi aplicată o metodă de observare parţială, vor fi înregistrate date doar de la
o parte a unităţilor colectivităţii şi doar ele vor forma obiectul observării.
În ambele cazuri însă, pentru identificarea corectă şi completă a colectivităţii ce va fi
supusă observării este necesară determinarea coordonatelor de spaţiu, timp şi de organizare
ale colectivităţii de interes.
C. Unitatea de observare

Este unitatea la care se referă caracteristicile înregistrate, simplă (dacă este vorba de un
salariat, un obiect etc.) sau complexă (dacă se are în vedere o echipă sau o familie).

Uneori, unitatea de observare nu este totdată şi unitate raportoare. De exemplu, în

cazul unei cercetări efectuate în cadrul unui agent economic, unitatea raportoare va fi agentul
economic, iar unitatea de observare poate fi angajatul,un departament, o echipă sau un produs.

4
 D. Timpul şi locul observării

Stabilirea timpului observării impune precizarea a două aspecte:

- timpul la care se referă datele înregistrate (care poate fi un moment, numit
„moment critic”, sau o perioadă, un interval de timp; în primul caz fenomenul este
surprins static, iar în cel de-al doilea caz - dinamic).
- timpul când se efectuează înregistrarea datelor – care este, de regulă, un interval
de timp, bine precizat; este de dorit ca acesta să fie cât mai scurt, astfel încât înregistrarea
datelor să se realizeze cu o cât mai mare operativitate.

☺ Exemplul nr. 2
De exemplu,la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din martie 2002, momentul critic
a fost ora 0 a zilei de 18 martie, iar perioada în care au fost înregistrate datele a fost 18-27
martie. Unitatea de observare a fost gospodăria (unitate complexă).

Locul observării este, de regulă, locul unde se produce, unde are loc fenomenul
urmărit şi studiat.
E. Lista caracteristicilor urmărite,

Formează, aşa cum am văzut, programul (planul) observării în sens restrâns; presupune
stabilirea tuturor variabilelor care trebuie înregistrate, astfel încât să se asigure
studierea fenomenului de interes sub toate aspectele prevăzute în scopul cercetării,
evitând, în acelaşi timp, redundanţa informaţiilor.

Caracteristicile pot apare sub diferite forme:

- sub forma unor indicatori – în raportările statistice pe care le completează agenţii
economici;
- sub forma răspunsurilor la întrebările dintr-un chestionar – în cazul investigaţiilor
statistice special organizate.
Pentru a obţine toate datele necesare cercetării şi a îndeplini cu succes scopul
observării, proiectarea chestionarelor trebuie făcută astfel încât să se asigure o structură logică
şi o formulare bine gândită a întrebărilor. Prin structura sa, chestionarul trebuie să realizeze o
trecere firească, o succesiune logică de la o întrebare la alta, de la un subiect de discuţie la
altul, deoarece dacă s-ar trece brusc şi în mod contrar logicii fireşti de la un subiect la altul,
intervievatul (respondentul) ar fi dezorientat şi ar fi influenţat în acordarea răspunsului.

5
Deseori, se foloseşte ca tehnică generală trecerea de la întrebările generale către cele specifice
sau referitoare la un anumit subiect.

☺ Exemplul nr. 3
Organizaţia Gallup este de părere că prin formularea unei întrebări într-un chestionar,
trebuie să se atingă cinci obiective:
1. Să se asigure că respondentul cunoaşte tema asupra căreia se realizează cercetarea şi
că nu este în afara ei.
 „Ştiaţi de planurile privind construcţia unui centru de afaceri în zona X?”
2. Să obţină o atitudine generală din partea respondentului privitoare la problema în
cauză.
 “Ce credeţi de necesitatea construirii acestui centru de afaceri?” (răspuns pe o scală
ordinală, cu variantele: “Sunt întru totul de acord”, “Sunt de acord”, “Nu sunt sigur”, “Nu
sunt de acord”, “Sunt cu totul împotrivă”), sau “Credeţi că acest centru de afaceri este necesar
în zonă?” (Da/Nu).
3. Să obţină răspunsuri privind un aspect particular, specific al problemei
 “Credeţi că noul centru de afaceri va afecta mediul înconjurător din zonă?” (Da/Nu).
4. Să obţină motivaţii ale răspunsurilor date de cei chestionaţi, ale punctelor lor de vedere
asupra problemei.
 “Dacă sunteţi împotriva construirii centrului de afaceri, atunci motivul dumneavoastră
ar fi:
a) există şi aşa o mare densitate de clădiri în zonă;
b) construcţia ar dăuna peisajului existent în zonă;
c) proiectul ar însemna demolarea unei construcţii de interes naţional sau a unui parc de
joacă pentru copii”;
d) alt motiv şi anume ……………………
5. Să afle în ce măsură şi-ar susţine persoana intervievată punctul de vedere.
 “Ce acţiune credeţi că aţi întreprinde pentru a sensibiliza autorităţile asupra punctelor
dumneavoastră de vedere?”
a) să scrieţi unui consilier local;
b) să scrieţi unui parlamentar;
c) să semnaţi o petiţie;
d) să luaţi cuvântul la o dezbatere publică pe tema respectivă;

6
 e) să participaţi la o demonstraţie;
f) altă acţiune şi anume ……………………..
Într-un chestionar putem întâlni întrebări deschise (în care respondentul poate da orice
răspuns, de tipul: “Ce profesie aveţi?”) sau întrebări închise (în care respondentului îi sunt
indicate o serie de posibile răspunsuri, din care poate alege unui sau mai multe, de genul:
“Câte persoane are familia dumneavoastră?” cu variantele: 1, 2, 3, 4, 5 sau mai multe).
Întrebările mai pot fi, de asemenea, factuale (de tipul: “Ce număr purtaţi la pantofi?”)
sau de opinie (de tipul: “ce părere aveţi de intenţia Guvernului de a majora TVA-ul?”, cu
variantele de răspuns: “Nu sunt de acord”, “Sunt de acord”, “Nu ştiu”).
F. Formularele de înregistrare

Reprezintă suportul material pe care vor fi înregistrate datele culese.

Formularele pot fi de două tipuri: formulare tip fişă sau formulare tip listă.
În formularul tip fişă:
- se înregistrează datele referitoare la o singură unitate statistică (de aceea fişa
este un formular individual);
- se utilizează atunci când unităţile statistice de la care se înregistrează sunt mai
răspândite, mai dispersate în profil teritorial,
- se utilizează atunci când programul observării este mai bogat (cuprinde mai
multe caracteristici ce vor fi înregistrate de la fiecare unitate statistică);
În formularul tip listă :
- se vor înregistra date pentru mai multe unităţi de observare (formular
colectiv);
- se foloseşte cu precădere atunci când unităţile statistice sunt mai concentrate
teritorial (când se regăsesc multe unităţi statistice într-o arie teritorială restrânsă)
- se utilizează atunci când programul observării este mai sumar (cuprinde mai
puţine caracteristici ce trebuie înregistrate de la fiecare unitate statistică).

☺ Exemplul nr. 4
De exemplu, la recensământul populaţiei şi locuinţelor din martie 2002 s-a folosit fişa
pentru a înregistra datele referitoare la o gospodărie şi lista pentru a consemna datele privind
militarii în termen dintr-o unitate militară sau persoanele care trăiesc într-un cămin de bătrâni,
sau studenţii dintr-un cămin studenţesc.

7
 Pentru asigurarea clarităţii întrebărilor dintr-un formular, acesta poate fi însoţit de
instrucţiuni (tipărite direct pe formular sau într-o anexă a acestuia), astfel încât respondenţii să
completeze formularul cu răspunsuri cât mai reale şi mai fidele realităţii. Pentru ca datele
oferite ca răspuns să fie prelucrate în mod automat, se utilizează formulare tipizate, iar
răspunsurile vor fi codificate.

G. Măsuri organizatorice.

Se referă la totalitatea măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura desfăşurarea în

bune condiţii, conform programului stabilit, a observării statistice.

Cu ajutorul lor, se pot preîntâmpina şi rezolva diversele obstacole, dificultăţi ce s-ar

putea ivi în realizarea observării. Aceste măsuri pot cuprinde:
o întocmirea unor liste ale unităţilor ce vor fi supuse observării,
o folosirea hărţilor şi planurilor cu localizarea unităţilor statistice,
o sectorizarea teritoriului,
o recrutarea şi instruirea personalului participant la colectarea datelor,
o proiectarea, elaborarea şi tipărirea formularelor de înregistrare,
o popularizarea cercetării statistice (prin mass-media, presă, afişe etc.).

☺ Exemplul nr. 5
De exemplu, la organizarea unui recensământ, acţiunea trebuie popularizată pentru a
atrage buna credinţă a populaţiei, astfel încât aceasta să să furnizeze date corecte şi reale;
uneori, pentru identificarea şi soluţionarea tuturor problemelor ce ar putea apare, se
organizează un recensământ de probă.

5. Metode de observare statistică

Există o gamă variată de metode de observare, utilizate împreună sau separat, pentru a
obţine o informaţie statistică cât mai reală, completă şi neredundantă. Metodele de observare
se clasifică după următoarele criterii:
I. după frecvenţa înregistrării în timp a datelor despre fenomenele şi procesele
economico-sociale, putem avea:

8
 a. observări curente, atunci când fenomenele şi procesele sunt urmăriate în mod
continuu, iar datele ce le caracterizează sunt înregistrate permanent (de
exemplu: fenomenele demografice: natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea,
divorţialitatea care se regăsesc în „statistica stării civile”; rezultatele obţinute
de agenţii economici etc.);
b. observări periodice, atunci când datele referitoare la fenomene sau procese
economico-sociale se înregistrează cu o frecvenţă aproximativ regulată, la
intervale egale de timp (de exemplu: recensăminte ale populaţiei, recensăminte
agricole etc.);
c. observări ocazionale, atunci când datele referitoare la fenomenele sau
procesele economico-sociale se înregistrează discontinuu, ocazional, cu un
prilej sau scop special, în mod unic, motiv pentru care se mai numesc „special
organizate” (de exemplu: o anchetă de opinie privind atitudinea cetăţenilor
referitoare la un nou act normativ recent intrat în vigoare; o anchetă de opinie
privind preferinţele participanţilor la o expoziţie de modă etc.).
II. după gradul de cuprindere a populaţiei de observare delimitate, întâlnim:
a. observări totale, atunci când vor fi supuse observării toate unităţile populaţiei
statistice (de exemplu: recensământul populaţiei şi locuinţelor);
b. observări parţiale – atunci când vor fi supuse observării doar o parte a
unităţilor populaţiei statistice (de exemplu: anchete, sondaje statistice);
III. după modul de obţinere a datelor, avem:
a. observări primare (directe), în care datele se obţin prin culegerea,
înregistrarea lor direct de la unităţile statistice (de exemplu: recensământul
populaţiei, o anchetă de opinie);
b. observări secundare (indirecte) – în care se obţin datele secundare, care se
preiau din documentele existente (de exemplu: datele preluate din evidenţele
contabile).
5.1. Recensământul statistic

Recensământul statistic, este o metodă de observare totală, periodică, prin care un

fenomen este surprins în mod static, înregistrându-se valorile caracteristicilor din
programul observării referitoare la un moment de referinţă numit „moment critic”, de la
toate unităţile populaţiei statistice.

9
 Recensământul este întâlnit din timpuri străvechi, încă din antichitate, când romanii,
egiptenii efectuau recensăminte ale populaţiei; din sfera populaţiei, recensământul s-a extins
şi în sfera locuinţelor, animalelor, unităţilor din industrie, agricultură, comerţ („recensământ
economic”). În domeniul populaţiei recensământul are o periodicitate de 10 ani, iar în
domeniul economic de 5 ani. Recensământul este un tip de înregistrare foarte laborios,
necesitând un volum mare de cheltuieli, personal numeros, măsuri organizatorice detaliate,
precum şi o prelucrare complexă a informaţiilor înregistrate.
Recensământul populaţiei este una din principalele surse de date în statistica
demografică şi asigură informaţii privind numărul şi structura populaţiei de pe teritoriul unei
ţări la un moment dat. El este iniţiat de către stat, fiind reglementat printr-un act normativ,
însă responsabilitatea pentru organizarea şi punerea sa în practică revine Institutului Naţional
de Statistică, care asigură şi prelucrarea datelor înregistrate. Recensământul populaţiei se
efectuează în baza respectării principiilor universalităţii, simultaneităţii şi comparabilităţii.
Respectarea principiului universalităţii presupune înregistrarea, cu ocazia
Recensământului populaţiei, în mod obligatoriu, a tuturor persoanelor aflate în jurisdicţia
statului respectiv. Astfel, la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din martie 2002 au fost
înregistraţi toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, indiferent dacă la momentul de referinţă
se aflau pe teritoriul ţării sau erau plecaţi temporar în străinătate, precum şi persoanele de altă
cetăţenie sau fără cetăţenie, care aveau domiciliul sau reşedinţa temporară în România.
Conform principiului simultaneităţii, informaţiile culese reflectă situaţia existentă la
un acelaşi moment de timp pentru toate persoanele recenzate (momentul critic), deşi
înregistrarea datelor durează un anumit interval de timp. Momentul critic este ales, de obicei,
iarna, atunci când populaţia observată se află într-un moment de stabilitate, uniformitate, nu
este supusă unor fluctuaţii, unor mişcări accidentale (în acest sens, se evită vacanţele şcolare
sau concediile de odihnă).

☺ Exemplul nr. 6
De exemplu, la Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 18 martie 2002, momentul
critic a fost ora zero a zilei de 18 martie, iar înregistrarea datelor s-a realizat în perioada 18-27
martie.

Pe baza Recensământului populaţiei obţinem indicatori de volum şi structură statici,

aferenţi momentului critic. O cercetare în domeniul populaţiei are însă, ca obiectiv şi
surprinderea, determinarea modificărilor de volum şi a mutaţiilor de structură de la un

10
Recensământ la altul, impunându-se a fi respectat principiul comparabilităţii datelor atât în
plan temporal, cât şi în plan teritorial (armonizarea sferei de cuprindere a indicatorilor, a
definiţiilor, nomenclatoarelor, clasificărilor utilizate la mai multe recensăminte succesive,
precum şi între ţări, ţinându-se seama şi de recomandările organismelor internaţionale de
specialitate).
Perioada de pregătire a recensământului este de mare amploare şi răspundere, fiind
necesară o investigare a modalităţilor de pregătire a recensămintelor din perioadele trecute,
atât în România, cât şi în alte ţări, o mediatizare puternică a acţiunii, uneori chiar şi
organizarea unui recensământ de probă.

5.2. Sondajul statistic

Sondajul statistic (selecţia statistică) este o metodă de observare parţială, special

organizată, una din cele mai des utilizate metode de observare statistice moderne,
deoarece realizează o economie de resurse materiale, financiare şi umane, înlocuind o
observare totală, de mare extindere, mai dificil de organizat şi efectuat, cu cheltuieli
considerabile.

În cazul cercetării statistice prin sondaj, se selectează un eşantion, format dintr-o parte
a unităţilor populaţiei totale. Eşantionul poate fi selectat aleator sau non-aleator.
Selectarea aleatoare a unităţilor în eşantion presupune că fiecare unitate statistică are
o şansă determinabilă (calculabilă), egală şi nenulă de a fi inclusă în eşantion, că nu există
deci nici o unitate care să nu poată fi supusă procedeului de selecţie şi că nici o unitate nu
poate fi aleasă preferenţial. Eşantioanele alese aleator sunt reprezentative pentru întreaga
populaţie, adică întrunesc aceleaşi trăsături esenţiale ca şi populaţia totală.
Selectarea non-aleatoare (dirijată) se referă la orice metodă de alegere, pe baza unui
criteriu preferenţial, a unităţilor statistice în eşantion. O dată format eşantionul, se
înregistrează nivelurile tuturor caracteristicilor incluse în programul observării, de la toate
unităţile acestuia, se prelucrează şi se obţin indicatori statistici la nivelul eşantionului (etapa
descriptivă), pentru ca apoi să se extindă, cu o anumită probabilitate, rezultatele de la nivelul
eşantionului pentru întreaga colectivitate (etapa inferenţială). Diferenţa între nivelul estimat la
indicatorului în urma sondajului şi nivelul real (eroarea de sondaj) va fi cu atât mai mică cu
cât eşantionul este mai reprezentativ, iar reprezentativitatea, la rândul ei, va fi asigurată dacă
se respectă principiile selecţiei aleatoare în formarea eşantionului.

11
5.3. Ancheta statistică

Ancheta statistică este o metodă de observare parţială, cu caracter mai mult ocazional.

Este asemănătoare sondajului statistic, însă diferă de acesta prin:

- neobligativitatea îndeplinirii condiţiei de reprezentativitate a eşantionului.
- admiterea unei rate mai mari a non-răspunsurilor la formularele înmânate direct,
telefonic, prin e-mail sau prin poştă, întrucât completarea chestionarelor este benevolă.
Ancheta statistică va conduce, din aceste motive, la erori mai mari decât sondajul
statistic. În cazul acestuia din urmă, neobţinerea datelor solicitate de la unităţile incluse în
eşantion (persoane, de regulă), din diferite motive, precum: nu cunosc limba oficială, şi-au
schimbat domiciliul, nu sunt acasă atunci când sunt căutaţi, refuză să coopereze etc. – pot
duce la afectarea reprezentativităţii eşantionului.
O categorie deosebit de întâlnită a anchetelor statistice o formează anchetele de
opinie, ce au drept scop studierea preferinţelor, atitudinii oamenilor faţă de diferite probleme
(anchete în sfera sociologiei, marketingului, politicii, culturii etc.).

5.4. Alte metode de observare statistică.

Panelul

Panelul este o metodă de observare parţială, realizată pe baza unui eşantion fix, stabil,
format din aceleaşi unităţi care răspund la aceleaşi întrebări, la mai multe momente
succesive, diferite de timp (tehnica longitudinală). În acest fel cercetarea se concentrează
pe identificarea, pe determinarea modificărilor survenite de-a lungul timpului asupra
fenomenului studiat.

Această metodă prezintă însă, şi unele dezavantaje, precum:

- respondenţii se implică, treptat, în cercetare şi, ştiindu-se vizaţi, sub observaţie, şi-ar
putea schimba comportamentul şi răspunsurile lor ar putea fi influenţate;
- odată cu trecerea timpului, o parte dintre respondenţi părăsesc panelul (mortalitate),
iar cei rămaşi sunt mai puţin reprezentativi în populaţia totală.

☺ Exemplul nr. 7

12
 Se pot organiza cercetări statistice prin panel în următoarele cazuri: pentru determinarea
impactului unor campanii publicitare susţinute asupra unei populaţii, pentru monitorizarea
preferinţelor electorale ale unui grup de cetăţeni etc.

Observarea părţii principale (metoda masivului principal de date)

Este o metodă de observare parţială, special organizată (cu caracter ocazional), ce

presupune formarea unui eşantion nereprezentativ, prin selectarea, dintr-o populaţie
împărţită pe grupe de importanţă diferită, a unităţilor mai semnificative (din grupele cu
pondere mai însemnată).

Înregistrând şi prelucrând datele de la unităţile incluse în masivul principal de date se

pot estima suficient de corect valorile unor indicatori pentru întreaga colectivitate statistică.

☺ Exemplul nr. 8
Pentru estimarea nivelului veniturilor salariale ale angajaţilor unei mari companii (dintre
care o parte sunt angajaţi permanent şi o parte sunt colaboratori), vor fi incluşi în studiu
numai cei din prima categorie, deoarece ei deţin ponderea cea mai mare în totalul
personalului.

Monografia

Este o metodă de observare parţială, special organizată, care presupune caracterizarea

detaliată, sub multiple aspecte, ale unei singure unităţi statistice complexe (se elaborează
monografia unui unei întreprinderi, a unui judeţ, a unei localităţi etc.).

Monografia include, pe lângă culegerea şi înregistrarea datelor şi aspecte legate de

prelucrarea lor şi de analiză şi intepretare a rezultatelor, toate cele trei etape ale investigaţiei
statistice putând fi realizate de o echipă complexă de specialişti.

6. Erori de observare

Deoarece statistica operează cu seturi mari de date, este posibilă apariţia, după fiecare
etapă a procesului de investigaţie statistică, a unor erori. Putem întâlni, aşadar, erori de
observare (de înregistrare), erori de prelucrare, erori de analiză şi de interpretare.

În accepţiune largă, eroarea statistică reprezintă diferenţa dintre nivelul real al unui
indicator şi nivelul obţinut în urma procesului de investigaţie statistică.

13
 Eroarea statistică se poate determina în expresie absolută sau relativă.
a) Eroarea în expresie absolută se determină în sensul definit mai sus, conform
relaţiei:
e x  x  x0 ,

unde e x este mărimea absolută a erorii statistice;

x este nivelul indicatorului determinat în urma investigaţiei statistice;

x0 este nivelul real al indicatorului.

De cele mai multe ori, însă, nivelul real al indicatorului nu este cunoscut, deci nu se
poate calcula eroarea absolută. Ea se poate interpreta, însă, cu ajutorul teoriei probabilităţilor.
Eroarea în expresie absolută are unitate de măsură concretă, aceeaşi cu cea a
indicatorului/caracteristicii pentru care se calculează, de aceea nu este permisă compararea
mai multor erori absolute, decât dacă ele sunt determinate pentru un acelaşi
indicator/caracteristică. Pentru a elimina dependenţa de unitatea de măsură, se calculează
eroarea în expresie relativă.
b) Eroarea în expresie relativă se determină ca raport între eroarea absolută şi nivelul
real al indicatorului şi se măsoară în procente:
e x x  x0
e x%    100
x0 x0

Principalele tipuri de erori statistice sunt:

a) Erori de observare (sau de înregistrare).

Apar în etapa de observare statistică şi sunt definite ca diferenţele care apar între
valorile reale ale caracteristicilor urmărite (studiate) şi cele înregistrate (culese). Erorile de
observare sunt de două tipuri:
a1) erori întâmplătoare – sunt, în general, erorile produse din neatenţie, sau din alte
cauze accidentale, independent de voinţa anchetatorului sau a respondentului. Ele determină,
de regulă, abateri în ambele în ambele sensuri faţă de valorile reale ale fenomenului şi se pot
compensa reciproc.
a2) erori sistematice - au caracter premeditat, se realizează, de regulă, cu bună ştiinţă,
uneori chiar cu voinţa anchetatorului sau a respondentului. Provoacă devieri faţă de valorile
reale într-un singur sens.

b) Erori de reprezentativitate.

14
 Se întâlnesc în cazul utilizării sondajului statistic, atunci când selectarea unităţilor în
eşantion nu se face în mod aleator, ci după un criteriu subiectiv, preferenţial şi, la rândul lor,
se împart în sistematice şi aleatoare. Ele nu pot fi total eliminate, ci doar diminuate şi
controlate.
c) Erori de prelucrare
Apar în etapa de prelucrare a datelor statistice, datorită utilizării greşite a unor
metodolgii -erori metodologice, (de exemplu: reprezentarea datelor statistice cu ajutorul unor
tipuri neadecvate de grafice, gruparea sau clasificarea greşită, utilizarea unor formule de
calcul nepotrivite, care vor duce la obţinerea unor rezultate eronate etc.), utilizarea greşită a
unor modele statistice (erori de modelare – apar în procesul de elaborare, de alegerea greşită a
modelelor).
Pentru obţinerea unor rezultate corecte ale cercetării, este bine ca după fiecare etapă a
investigaţiei statistice, datele statistice să fie supuse unor operaţii de control, în vederea
identificării şi eliminării (sau măcar a minimizării) unor eventuale erori. În etapa de
observare, se poate aplica asupra datelor culese un control cantitativ şi calitativ.
Controlul cantitativ al datelor presupune verificarea completitudinii datelor culese şi
înregistrate, prin:
- verificarea primirii tuturor chestionarelor la centrul de prelucrare;
- verificarea completării tuturor rubricilor din chestionare.
Controlul calitativ al datelor se referă la asigurarea unui nivel calitativ corespunzător
al datelor culese. Poate îmbrăca două forme:
- controlul aritmetic, care presupune aplicarea prin sondaj, a unor relaţii de calcul între
diferiţii indicatori înscrişi în chestionare, de tipul egalităţilor de balanţă sau a altor chei
de verificare;
- controlul logic presupune verificarea corectitudinii datelor înregistrate pe baza unor
legături, identităţi logice între mai multe valori ale aceleiaşi caracteristici sau între
valorile unor caracteristici diferite.

Test de autoevaluare

1. Se efectuează următoarele notaţii:

I. stabilirea scopului observării;
II. culegerea datelor statistice;

15
 III. controlul calităţii datelor culese şi remedierea erorilor;
IV. delimitarea colectivităţii şi a unităţii de observare;
V. stabilirea măsurilor organizatorice;
VI. delimitarea timpului şi locului observării;
VII. stabilirea caracteristicilor ce vor fi înregistrate;
VIII. alegerea formularelor de înregistrare.
Planul după care se desfăşoară observarea statistică cuprinde în mod necesar elementele:
a) I, II, III, IV, V, VI;
b) I, IV, VII, VIII, VI, V;
c) I, II, V, VI, VII, VIII;
d) I, II, III, VI, VII;
e) nici una dintre variantele indicate.

2. Fişa este un formular de înregistrare a datelor statistice despre care se poate afirma că:
a) se completează pentru o singură unitate de observare;
b) se completează pentru mai multe unităţi de observare;
c) se foloseşte atunci când programul observării cuprinde mai multe caracteristici;
d) se foloseşte atunci când programul observării cuprinde puţine caracteristici;
e) se foloseşte atunci când unităţile de observare sunt dispersate în plan territorial.

3. Erorile de înregistrare sistematice sunt acelea care:

a) se produc în urma unor accidente;
b) determină, de regulă, abateri în ambele în ambele sensuri faţă de valorile reale ale
fenomenului;
c) determină, de regulă, abateri într-un singur sens faţă de valorile reale;
d) pot apărea datorită neînţelegerii şi neaplicării corecte a instrucţiunilor datorită
comodităţii sau relei-credinţe;
e) nu pot fi înlăturate prin control statistic.

4. Controlul cantitativ al datelor în etapa de observare statistică presupune:

a) efectuarea, prin sondaj, a unor calcule între diferiţi indicatori înscrişi în formulare;
b) verificarea primirii tuturor formularelor la Centrul de prelucrare;
c) verificarea şi interpretarea relaţiilor dintre diferiţi indicatori;

16
 d) verificarea completării tuturor rubricilor;
e) el se mai numeşte şi control de volum al datelor.

5. Sondajul statistic:
a) este o metodă de observare totală;
b) este asemănătoare cu ancheta de opinie, cu deosebirea că eşantionul de la care s-au cules
datele trebuie să fie reprezentativ;
c) este o metodă asemănătoare cu ancheta statistică, cu deosebirea că selecţia statistică nu
presupune obligativitatea completării chestionarelor;
d) este o metodă asemănătoare cu ancheta statistică, cu deosebirea că eşantionul nu trebuie să
îndeplinească în mod obligatoriu condiţia de reprezentativitate;
e) este o metodă de observare parţială prin care se caracterizează aprofundat o singură unitate
statistică

7. Răspunsuri la testul de autoevaluare

1. b)
2. a), d), e)
3. c), d)
4. b), d), e)
5. b)

8. Teme de control

1. Recensământul, ca metodă de observare statistică:

a) nu presupune culegerea datelor de la toate unităţile populaţiei statistice bine
determinate;
b) are exclusiv un caracter demografic;
c) se încadrează în sfera observărilor cu caracter permanent;
d) se organizează cu o anumită periodicitate;
e) este o observare totală.

2. Monografia statistică:

17
 a) este o metodă de observare totală;
b) este o metodă de observare parţială;
c) are ca obiect cunoaşterea aprofundată sub multiple aspecte a unei singure unităţi
complexe;
d) are caracter periodic, surprinzând un fenomen în mod static;
e) presupune culegerea datelor de la un eşantion care trebuie să îndeplinească condiţia de
reprezentativitate.

3. Reprezentativitatea este urmărită în mod deosebit în cazul culegerii datelor prin:

a) recensământ;
b) sondaje statistice;
c) anchete statistice;
d) rapoarte statistice;
e) monografii statistice.

4. Ancheta statistică:
a) este o metodă de observare totală;
b) este o metodă de observare parţială, care numai întâmplător poate să îndeplinească
condiţia de reprezentativitate;
c) este o metodă de observare parţială, care în mod obligatoriu trebuie să îndeplinească
condiţia de reprezentativitate;
d) este o metodă de observare parţială, care se bazează pe obligativitatea completării
chestionarelor;
e) mai este denumită şi sondaj statistic.

5. Un element important al unui program de observare este timpul observării. Acesta:

a) este timpul la care se referă datele sau timpul înregistrării datelor;
b) nu este altceva decât timpul la care se referă datele culese, care poate fi un singur
moment (pentru înregistrările statice) sau o perioadă (pentru înregistrările dinamice);
c) nu este altceva decât perioada în care se înregistrează datele statistice;
d) este privit şi prin urmare precizat ca timp la care se referă datele culese şi ca interval de
timp în care se realizează înregistrarea datelor;
e) nu este altceva decât data la care operatorii statistici trebuie sã prezinte datele culese.

18
9. Rezumatul Unităţii de învăţare

În această unitate de învăţare aţi demarat procesul de investigaţie statistică, cu prima etapă a
acestuia: etapa de observare. Această etapă presupune culegerea şi înregistrarea în mod sistematic şi
unitar a datelor statistice.
Observarea statistică nu se desfăşoară la întâmplare, întrucât de modul în care ea este
organizată depinde în continuare calitatea celorlalte etape ale procesului de cercetare statistică.
Observarea se desfăşoară după un plan (program), ce cuprinde următoarele elemente:
- scopul observării;
- colectivitatea observată;
- unitatea de observare;
- timpul şi locul observării;
- lista caracteristicilor urmărite;
- formularele de înregistrare a datelor;
- măsuri organizatorice.
Există o gamă variată de metode de observare, utilizate împreună sau separat, pentru a
obţine o informaţie statistică cât mai reală, completă şi neredundantă. Metodele de observare pot fi:
- observări curente/periodice/ocazionale;
- observări totale/parţiale;
- observări primare/secundare.
Principalele metode de observare sunt:
- recensământul (ca metodă totală de observare)
- sondajul şi ancheta statistică (metode parţiale)

10. Bibliografia Unităţii de învăţare

1. Ghiţă S. – “Statistică”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006.

2. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., Statistică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003;
3. Ţiţan, E.- Statistică. Teorie şi aplicaţii în sectorul terţiar, Ed. Meteor Press, Bucureşti,
4. Voineagu V., Ţiţan E., Ghiţă S., Boboc C., Todose D. – Statistică. Baze teoretice şi
aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2007;
5. Voineagu V., Ţiţan E. – Sondaje şi anchete, Ed. Fundaţiei Andrei Şaguna, Constanţa 2004,
(vol. I şi II);

19