Sistemul de învățământ din România

În conformitate cu Legea Educației Naționale nr.1/2011, sistemul educativ românesc este

reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT). Fiecare nivel are
propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională
între 3 și 6 ani. Clasa pregătitoare, devenită obligatorie în 2012,[1] începe în general la vârsta de
6 ani; școlarizarea este obligatorie până în clasa a zecea (de obicei, care corespunde cu vârsta de
16 sau 17 ani). Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul
superior este aliniat la Spațiul european al învățământului superior.
Încă de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un
continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.
În afară de sistemul oficial de școlarizare, la care s-a adăugat recent și sistemul privat
echivalent, mai există și un sistem de meditații, semi-legal și informal. Meditațiile sunt folosite
de cele mai multe ori în timpul liber ca o pregătire pentru diferitele examene, care sunt în mod
notoriu dificile. Meditațiile sunt larg răspândite, iar acestea pot fi considerate ca o parte din
sistemul de învățământ. Meditațiile existau și chiar prosperau în timpul regimului comunist.
În 2004, aproximativ 4,4 milioane din populație era înscrisă la școală. Dintre aceștia,
650.000 în grădiniță, 3,11 milioane (14% din populație) în învățământul primar și secundar și
650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități)[2]. În anul 2009, în România existau 3,3
milioane de elevi, față de 4,8 milioane în anul 1990[3]. În anul 1990, numărul profesorilor din
mediul preuniversitar era de aproape 260.000, în 2001 depășea 275.000, iar în 2007 era mai mic
de 250.000[3]. În august 2010, în România existau 4.700 de școli generale[4].

1. Istoric
Istoria învățământului românesc este parte integrantă a istoriei sistemului educațional din
România. Evoluția istorică a sistemelor de învățământ a urmărit îndeaproape evoluția sistemului
politic și administrativ al formațiunilor statale de pe actualul teritoriu al României.
Prima școală superioară în limba română a fost înființată la Făgăraș în 1657 de Lorátffy
Zsuzsanna.
O primă perioadă a fost cea medievală, încheiată la 1821, caracterizată printr-un interes
scăzut și limitat al elitei conducătore, boierești și ecleziastice, de a dezvolta instituții de
învățământ de calitate și durabile. Cu câteva excepții de marcă (cum au fost cazurile lui Vasile
Lupu sau Iacob Heraclid Despotul) domnii Țărilor Române nu au acordat practic nicio atenție
creării de școli și academii pentru educarea tineretului țării. În toată această perioadă, populația
formațiunilor statale românești a fost practic analfabetă în cvasi-totalitatea ei.
Începutul procesului de formare a statului român modern după Revoluția de la 1821
condusă de Tudor Vladimirescu a dus și la inițierea procesului de construcție a unor sisteme
educaționale și de învățământ naționale, proces care s-a desfășurat pe toată perioada secolului
XIX. Astfel au apărut și s-au dezvoltat diferitele tipuri de instituții de învățământ (școli
elementare, gimnazii, colegii, pensioane, universități etc.). Totodată au apărut o serie de legi de
organizare și funcționare a acestui sistem (Regulamentul Organic, legea lui Cuza, legile lui Spiru
Haret etc.). Învățământul în această perioadă e unul destul de „elitist” deoarece accederea în
formele sale superioare și chiar în cele de bază presupunea o anumită stare materială, pe care cea
mai mare parte a populației nu o avea.
În perioada de după primul război mondial principala provocare a constituit-o integrarea
diferitelor sisteme educaționale, ca urmare a realizării statului național unitar român. Sistemul de
învățământ atinge un nivel înalt de maturitate, reușindu-se integrarea unui număr semnificativ
din populația țării într-o formă organizată de învățământ. Învățământul primar era obligatoriu și
gratuit pentru toți cetățenii, totuși analfabetismul afecta încă o proporție semnificativă a
populației (în special segmentele vârstnice).
După cel de-al doilea război mondial și instaurarea regimului comunist, sistemul
educațional liberal a fost înlocuit cu un sistem de tip sovietic, bazat pe ideologie și îndoctrinarea
de masă. În condițiile „deschiderii” din perioada 1965-1975 sistemul de învățământ românesc a
fost reformat printr-o serie de măsuri vizând renunțarea la ideologizarea excesivă, recuperarea
unor tradiții naționale, studiul limbilor străine și al științelor exacte, conectarea la evoluțiile din
Occident etc. S-a reușit astfel eliminarea practic a analfabetismului concomitent cu
obligativitatea și gratuitatea învățământului până la nivel liceal sau profesional.[5]

2. Prezentare general
Sistemul educațional românesc este împărțit pe două niveluri:
1. Pre-universitar, Învățământul preuniversitar este structurat în 5 cicluri:[5]
1.1 Învățământul Preșcolar (sau Grădiniță) - se desfășoară pe parcursul a trei ani, fiind
alcătuit din trei grupe: Grupa Mică, Grupa Mijlocie și Grupa Mare.
1.2 Învățământul primar (Școala Primară) - clasele 0(pregătitoare)-IV
1.3 Învățământul gimnazial (Gimnaziu) - clasele V-VIII
1.4.1 Învățământul liceal (Liceu) - de patru sau cinci clase (clasele IX-XII / XIII)
1.4.2 Învățământul profesional (Școala de arte și meserii), care poate continua sau înlocui
Liceul în pregătirea studenților pentru cariere care se bazează pe activități manuale sau practice.
1.5 Învățământul postilceal poate dura între 2 și 5 ani.

2. Învățământul superior (studii superioare) a fost reorganizat pentru a fi în conformitate

cu principiile procesului Bologna, care are ca scop construirea Spațiului European al
Învățământului Superior. Ea are următoarele patru componente:
2.1 Studii de licență (Licențiat) 3-4 ani, pentru cele mai multe discipline 3 ani (din 2005)
2.2 Studiile de master (Masterat) 1-2 ani, pentru cele mai multe discipline 2 ani (din 2008)
2.3 Studiile de doctorat (Doctorat) au durata de cel puțin 3 ani (doctorand) (din 2006).
2.4 Învățarea continuă (cursuri postuniversitare, formare continuă).
Școală primară este obligatorie, ea cuprinzând clasa pregătitoare (fiind înscriși în general
copiii în vârsta de 6 ani,[6]) și apoi clasele I-IV, fiind cunoscută sub numele de "învățământ
primar", în timp ce de la vârsta de unsprezece ani și până la paisprezece ani este cunoscut sub
numele de "educație gimnazială". Cele mai multe școli elementare fac parte din sistemul public
școlar. Educația elementară privată are o cotă de piață de 0,5%, în conformitate cu Ministerul
Educație, Cercetării și Inovării.[necesită citare]
 Educația în România este obligatorie până la terminarea clasei a X-a (sau până la vârsta de
18 ani).[7] Sistemul de învățământ este identic la nivel național și foarte centralizat.

Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen),
bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de bacalaureat), licență (cadru de absolvirea a
universității, după un examen și/sau a tezei), masterat (diplomă de master, după o teză și,
eventual, un examen), doctorat (doctor, după o teză).

3. Învățământul pre-universitar
3.1 Convenții de notare
Pentru primii patru ani, există un sistem numit calificative. Acestea sunt Foarte bine (FB) -
Excelent, Bine (B) - Bine, Satisfăcător (S) -satisfăcător, de fapt, sensul (abia) trece și Insuficient
(I) - a eșuat. Elevii care nu obțin pe tot parcursul anului note bune trebuie să susțină un examen
în vară cu un ansamblu de profesori, iar în cazul în care situația nu este mai bună, elevul va
repeta tot anul. "Calificativele" sunt folosite pe tot parcursul anului, într-un sistem de evaluare pe
tot parcursul anului, la teste, în activitățile școlare, acasă sau pentru proiecte. În medie, pentru un
subiect (care va merge în catalog) se calculează de către profesor, ținând seama de progresele
înregistrate de student si printr-o valoare de la 1-4 pentru fiecare calificativ (de exemplu, în cazul
în care un elev are FB, FB, B, B la matematică, apoi în catalog va fi (4 +4 +3 +3) / 4 = 3,5, prin
urmare, B - luând în considerare faptul că performanța elevului a coborât în timp, un B, B, FB,
FB va fi, de asemenea, 3,5, dar va fi marcat ca FB, deoarece și-a îmbunătățit performanțele în
timp). Nu există nici o medie calculată pentru întregul an, ci doar pe semestru. Cei mai mulți
dintre elevi vor avea doar calificative de B și FB, calificativele S și I sunt rar folosite și numai în
circumstanțe deosebite.
Pentru clasele 5-12, este utilizat un sistem de notare de la 1 la 10, 10 fiind cea mai bună
notă, 1 fiind cea mai proastă notă și 5 este nota minimă de trecere. Sistemul de evaluare este
folosit, de asemenea, cu note individuale pentru fiecare test, examen oral, proiect, teme pentru
acasă sau exerciții în clasă fiind înscrise în catalog. La unele materii se susține un examen parțial,
la sfârșitul semestrului (Teză). Această cerință este reglementată de către Minister ca obligatorii
pentru anumite materii și nu poate fi schimbată. Teza valoarează 25% din media finală, iar
pentru clasele 5 - 8 se aplică la Limba română și matematică și doar în clasa a opta la Geografie
sau Istorie și în cazul unei școlii cu predare bilingvă într-o limbă minoritară. Notele sunt date pe
baza unor orientări stricte ministeriale, care contează la repartiția la liceu. La sfârșitul fiecărui
semestru, media notelor este calculată în urma unei proceduri în patru pași: În primul rând, se
calculează media aritmetică a notelor. Dacă există și Teză, această medie, cu o precizie de 0,01,
este înmulțită cu 3, se adună cu teza (rotunjită la cel mai apropiat întreg) și se împarte cu 4.
Această medie (cu sau fără Teza) este apoi rotunjită la cel mai apropiat întreg (9,5 este, astfel,
10) iar aceasta este media elevului pe semestru. Următorul pas este de a calcula media anuală a
elevului. Aceasta se face prin adunarea mediilor pe cele două semestre ale elevului și împărțite la
2. Acestă medie nu este rotunjită. Ultimul pas este adăugarea tuturor mediilor anuale ale elevilor
și împărțirea acestei sume la numărul total de subiecți. Aceasta se numește "medie generală".
Aceasta nu este nici ponderată și nici rotunjită. În cazul în care un elev are media anuală sub 5 la
maximum două materii, elevul trebuie să aibă un examen (corigență) la materia la care nu a
reușit, în august, în fața unei comisii școlare. Dacă el nu trece acest examen, el trebuie să repete
întregul an (repetenție). În cazul în care media anuală este sub 5 la trei sau mai multe discipline,
elevul nu mai are dreptul la examenul de corigență și trebuie să repete anul.
Exemplu: Un elev în clasa a 7-a, cu 4 ore de matematică săptămânal poate avea
următoarele note: 6,6,7,7 în oral și 5 în Teză. Media semestrială la matematica este rotunjită ( (3
* ((6 + 6 + 7 + 7) / 4) + 5) / 4) = 6. Dacă el a avut media 7 în celălalt semestru, medie lui nuală la
Matematică este 6,5 (si el a trecut).

3.2 Situatii speciale, la materiile cu teza, cand media rezultata este X,49
Conform Legii Învățământului, media se calculează astfel:
(1) La fiecare disciplină de studiu media semestrială se consideră legal constituită dacă se
calculează din numărul de note prevăzut de prezentul regulament.
(2) Media la evaluarea periodică este media aritmetică a notelor înscrise în catalog, fără
teză calculată cu două zecimale exacte, fără rotunjire.
(3) La disciplinele fără teză media semestrială se calculează prin rotunjirea mediei de la
evaluarea periodică la numărul întreg cel mai apropiat. La 50 de sutimi rotunjirea se face în
favoarea elevului.
(4) La disciplinele de studiu la care se susține teză, media semestrială se calculează astfel:
media semestrială = (3M + T)/4, în care M reprezintă media la evaluarea periodică, iar T
reprezintă nota obținută la teză; nota astfel obținută se rotunjește la cel mai apropiat întreg; la o
diferență de 50 de sutimi rotunjirea se face în favoarea elevului.
Media va fi calculată în exemplul de mai jos astfel:
Media la evaluarea periodică (M):(10+10+9)/3 = 9,6666...(se iau în considerare doar
primele două zecimale)
Media semestrială: [(9,66*3)+9]/4 = (28,98+9)/4 = 37,98/4 = 9,495 (rotunjirea la cel mai
apropiat întreg fiind în acest caz 9)
Pentru a rezolva situatia, profesorul poate alege sa-i mai acorde elevului o nota pentru ca
media sa atinga valoarea X,50
Conform Legii Învățământului, media se calculează cu 2 zecimale și se rotunjeste în
favoarea elevului numai de la X,50

3.3 Grădinița
Copiii pot începe încă de la trei ani și pot rămâne până la șase ani la grădiniță. Grădinița
este opțională, și de obicei durează 3 grupe - „Grupa mică”, pentru copii cu vârsta între 3-4 ani,
„Grupa mijlocie”, pentru copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani și „Grupa mare”, pentru copii cu
vârsta de 5-6 ani.
Din 2012, „Grupa pregătitoare” (Pregătire pentru școală, numită și Preșcolară), pentru
copii cu vârsta de 6-7 ani a fost scoasă, ea devenind parte a învățământului primar obligatoriu,
fiind mutată în școli.
Pregătirea poate include inițierea în limbi străine (de obicei în limba engleză, germană sau
franceză), inițierea în studiul calculatorului, dans, înot, etc. Unele grădinițe oferă cel puțin o
masă sau o gustare, unele având propriile bucătării, pe când alții optează pentru serviciile de
catering, iar cele de stat nu au neapărat masă. Multe grădinițe (în special, cele private) oferă
transportul copiilor la și de la grădiniță. Grupurile au de obicei 1-2 educatori (uneori unul dintre
ei este supraveghetor și are un rol ajutător) și 10-15 copii (de obicei mai mulți în grădinițele de
stat).
Cele mai multe grădinițe oferă părinților trei tipuri de programe, pentru a se potrivi mai
bine cu programul părinților (de obicei între 8 și 13, ce adea conține cu o gustare sau o masă), un
program mediu (de obicei de la 8 la 15, întotdeauna cu o gustare și o masă și uneori program de
somn), precum și un program lung (de obicei de la 8 la 17-18 seara, cu trei gustări, o masă și
aproape întotdeauna, includ perioade de somn de după masa de prânz).
Sectorul privat are un rol foarte mare în furnizarea de grădiniță și servicii de îngrijire de zi,
având o mare parte din cota de piață deținută de învățământ preșcolar. Tipicul pentru taxele
școlare private de grădiniță variază între 100 și 400 euro lunar, în funcție de orașul în care
instituția se află și asupra serviciilor oferite, iar pentru grădinițele publice nu există nici o taxă de
școlarizare (unele poate au, totuși, o taxă pentru mese și/sau transport).
Relativ, numărul de locuri disponibile în grădinițe este mic, existând mai multe liste de
așteptare sau solicitari de admitere și formalități ce urmează a fi efectuată cu cel puțin șase luni
în avans. Lipsa de locuri disponibile este evidentă mai ales în grădinițele de stat, care nu percep
taxe școlare, mai ales având în vedere nivelul relativ ridicat al taxelor școlare private. Consiliile
locale, în special în orașele mari (cum ar fi București sau Sibiu), au început să investească în
extinderea grădinițelor existente, construirea altora noi sau oferirea de burse pentru grădinițele
particulare, pentru a acoperi o parte din taxele școlare.

3.4 Școala primară

Articolul 23 din Legea Educației Naționale nr.1/2011 prevede că: [9] "Sistemul național de
învățământ preuniversitar cuprinde [...] învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare (0)
și clasele I-IV". Astfel, învățământul primar durează cinci ani: clasa pregătitoare (vechea grupă
preșcolară) și clasele I-IV. Cele mai multe școli primare sunt publice; statisticile MECI arată că
mai puțin de 2 la sută din elevi sunt înscriși în învățământul particular. Cu excepția cazului în
care părinții aleg din timp o școală, elevul este automat înscris la școala cea mai apropiată de
casă; vârsta de înscriere în clasa pregătitoare este de șase ani. Unele școli care au o bună
reputație sunt inundate cu cereri de la părinti, chiar cu doi sau trei ani înainte. O consecință
negativă este existența mai multor schimburi, cu durata de la 7 am pâna la cel târziu 8 pm, de
obicei (aproape întotdeauna) cei din clasele primare învață în primul schimb. Educația este
gratuită în școlile publice (inclusiv manualele și materiale auxiliare), dar nu în întregime (unele
manuale, caiete, creioane și uniformele trebuie cumpărate).
Clasele I-IV sunt predate de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor
(cu excepția afterschool-ului care mai are un învățător auxiliar). Alte cadre didactice sunt folosite
numai pentru câteva discipline de specialitate (de Limbi Străine, Informatică, etc.). La grupele
pregătitoare acoperirea necesarului de dascăli este realizată și prin transferuri și detașări.[10]
O clasa poate avea până la 28 de elevi (25 este considerat optim, uneori sunt chiar mai
mulți). De obicei, fiecare clasă are propria sală. Fiecare grup are propria sa denumire, de obicei,
de an, urmat de o literă din alfabet (de exemplu, VII A înseamnă că este elev în al 7-lea an în
clasa "A"). La sfârșitul școlii primare, programa începe să devină congestionată. De exemplu, un
elev în clasa a 4-a (9-10 ani) pot avea într-o săptămână:
 3-4 ore de matematică
 4 ore de Limba română
  1 ore de istorie
 1 ore de geografie
 1-2 ore de știință
 2 ore de artă
 1-3 ore de-o limbă străină (de obicei, engleză, franceză sau germană *)
 1 sau 2 ore de Informatică **
 1 clasă de educație civică (un subiect de învățământ cu de toate, de la igiena personală,
pana la a avea maniere în societate)
 1 din religie (opțională; din 2014, religia a devenit opțională printr-o decizie a Curții
Constituționale. După această decizie, părintii (tutorii) elevilor sau, după caz, elevii majori care
doresc acest curs școlar trebuie să înainteze o cerere pentru aceasta, contrar legislației anterioare
care impunea ca toți elevii să fie înscriși automat, încălcându-se astfel dreptul la liberă educație.
[11] Înainte de 2014, situația era ciudată [12], mulți părinți si asociatii fiind împotriva predării
religiei în școli deoarece incercarea de retragere a elevului de la acestă oră de către un părinte
era, de obicei, întâlnită cu opoziție de profesori, în cele mai multe școli. [13] [14])
 1 oră de muzică
 2 ore de educație fizică
Școala incepe la mijlocul lui septembrie și se termină la mijlocul lui iunie anul următor.
Acesta este împărțit în două semestre :
 semestrul I din septembrie până în februarie
 semestrul II din ianuarie până în iunie).
Există cinci vacanțe: vacanța de toamnă - 1 săptămână în noiembrie; vacanța de Crăciun - 2
săptămâni, în decembrie - ianuarie; vacanța inter-semestrială - 1 săptămână în februarie; vacanța
de Paști (fie ortodox sau catolic, în aprilie sau mai - 1 săptămână; și vacanța de vară sau vacanța
mare care durează aproximativ 13 săptămâni).

3.5 Gimnaziul
Gimnaziul durează 4 ani și este obligatoriu pentru toți copiii. Cursurile sunt uneori
reconfigurate la sfârșitul clasei a patra, pe baza performanțelor școlare. Multe școli au clase
speciale (cum ar fi cursuri intensive de limba engleză sau clase de Informatica, oferind una sau
mai multe cursuri pentru aceste materii). Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale.
Evaluarea performanțelor elevilor este, de asemenea, diferită între ciclul primar și cel gimnazial.
Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie. În plus, fiecare clasă are
un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte) arareori există clasele afterschool
care au 2 diriginți, în afară de materiile clasice mai sunt organizate ore de consiliere psihologică
susținute de către un psiholog școlar (uneori). În clasa a opta programa poate conține până la 30-
32 oră pe săptămână, sau 6 ore pe zi, ceea ce este destul de mult, de exemplu:
 4 ore de matematică
 4 ore de (5 ore în clasa a V-a) limba română
 1 (2 în clasa a 8-a) oră de istorie
 1 (2 în clasa a 8-a) ore de geografie
 2 (1 în clasele a 5-a și a 8-a) ore de biologie
 4 ore de-o limbă străină 2 ore alocate unei limbi străine
  2 ore de fizică
 2 ore de chimie
 1 oră de Latină
 1 oră de artă și muzică
 1 oră de religie
 1 oră de educație civică
 1 oră de tehnologie
 2 ore de (1 în clasa a 8-a) educație fizică.
În plus, școlile pot adăuga 1 sau 2 materii la libera lor alegere. Această posibilitate a dat
naștere la clasele intensive de engleza sau de Informatică, accesibile numai prin examene
speciale în clasa a 5-a. Există și cazuri în care clasele revin aproape identic neconfigurate în
general la țară unde sunt școlii generale și chiar la oraș.
Structura anului școlar este foarte asemănătoare cu cea de la ciclul primar singura diferență
fiind absența vacanței de o săptămână din noiembrie.

3.5.1 Viața elevilor

Viața în școală este foarte diferită într-un oraș față de cea de la țară. O școală urbană poate
avea peste 100 sau 200 de elevi pe an, laboratoare de știință bine înzestrate, laboratoare de
informatică, cluburi bazate pe interese diferite (de la matematica, la film, la teatru și până la
Harry Potter), psihologi și asistenți de predare, programe școlare pentru elevii talentați, pe când
școlile rurale sunt de obicei mici, în unele sate, oferind doar 4 ani de educație - restul fiind oferite
la o mai mare distanță de sat, care au un singur profesor pentru toți elevii (în general sub 10 de
elevi în total) - o situație aproape identică cu cea existentă la începutul secolului XX. Transportul
la și de la școală nu este aproape niciodată prevăzut - și în cazuri extreme, în satele îndepărtate,
elevii trebuie să meargă până la 10 km la școală, dacă nu există nici un autobuz sau tren. Doar
începând cu anul 2003 au fost introduse linii de transport rurale (Microbuzul Scolar Galben cu
Clopoțel). Transportul public pentru toți elevii, în teorie, este gratuit, dar, din cauza unui sistem
foarte incomod, elevii ajung să plătescă jumătate din preț pentru un abonament lunar. Elevii, de
asemenea, plătesc jumătate de preț la toate călătoriile cu trenurile operate de Căile Ferate
Române.
Toate școlile (cu excepții rare) urmează tradiția schimbării turelor (original făcută din lipsă
de spațiu, dar în prezent și din tradiție). Astfel, școala începe pentru anumite grupuri (de obicei
ani I-IV, și V/VIII alternativ ambele) la ora 7:30 sau 8:00 și se încheie la 12:00-14:30 în timp ce
alte grupuri (anii V-VIII deseori fără V, VIII sau amândouă) încep de la 11:00-13:30 și se
termină la 17:00-19:30. În mod normal, o "oră" durează 50 minute, urmată de o pauza de 10
minute (și uneori o pauza 20 minute). Din noiembrie până în martie, unele școli reduc orele la 45
de minute și pauze de 5 minute, pentru că se tem că 6:30 sau 7:30 seara este o oră prea târzie sau
prea periculoasă pentru părăsirea școlii pe întuneric. Zilele de școală sunt de luni pana vineri.
Relațiile profesor-elev sunt destul de formale, dar acest formalism a evoluat în ultimii ani,
la unul amical, dar respectuoasă. Aceasta este cauzată de diferența de mentalitate dintre generatii.
În timp ce, cea mai mare parte din profesori sunt foarte exigenți, cei mai tineri, se înțeleg mai
bine cu elevii, sunt mai degrabă prietenoși și înțelegători, decât stricți.
 Unele școli au uniforme pentru primele patru clase, ministerul standardizând problema
printr-un proiect de lege. Anii V-VIII nu au aproape niciodată o uniformă școlară, nici orice alt
cod de ținută (dar regulamentul prevedea decența de bază).
Atât școlile din mediul urban, cât și cele din mediul rural poat organiza Cluburi de dans, de
sport școlar, de tradiții, de lectură, teatru, muzica, fizică sau chimie aplicată și chiar cluburi de
matematică. Cu toate acestea, participarea la aceste cluburi nu va fi menționată pe nici o diplomă
sau certificat, nefiind necesar. Există și concursuri între școlii, precum și la nivel național
(cunoscute sub numele de Olimpiade), care sunt folosite pentru a-i promova pe cei mai buni
elevi. Aceste concursuri sunt foarte populare, deoarece ele aduc multe avantaje pentru elevii care
iau parte la ele. În plus, mulți profesori de educație fizică organizează concursuri și excursii de
una, două zile la munte. Si alte cadre didactice organizează astfel de excursii în weekend sau
chiar în timpul vacanței de vară - tabere - acest lucru fiind o tradiție în școala românească. Cu
toate acestea, excursiile sau taberele de cercetare nu sunt frecvente (una sau două în fiecare an) și
sunt, de obicei, vizite la muzee din alte orașe sau excursii de recreere si de vizitarea a habitatelor
naturale, ale diferitelor animale sau plante.

3.5.2 Curriculum
Curriculumul este cunoscut ca foarte bun, dar extrem de rigid. Nu sunt decât până la 15
discipline obligatorii (de obicei 8-13) și până la 5 discipline opționale (de obicei 1 sau 2). Cu
toate acestea, spre deosebire de Marea Britanie sau Franța, subiectele opționale sunt alese de
către școală și impuse elevului - acestea sunt cunoscute sub denumirea de decizia școlii asupra
curriculumului și sunt, de obicei, extensii la materiile obligatorii.
Pe toată durată a școlii, fiecare elev trebuie să țină:
 8 ani de matematică, limba română, muzică, artă și educație fizică
 până la 8 ani de religie (orice credință e acceptată)
 6 ani de geografie și de istorie,
 7 sau 8 ani în prima limbă străină (de obicei, engleză, franceză sau germană)
 3-4 ani, în cea de-a doua limbă străine (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană,
portugheză sau rusă)
 3 ani de educație civică, fizică și biologie
 2 ani de Chimie,
 2 ani de IT, (deși în multe locuri acest subiect poate fi opțional, e studiat în toți cei 8 ani
ai școlii elementare).

3.6 Liceul
Studiile liceale sunt de patru ani, doi obligatorii (a 9-a si a 10-a ) și doi ne-obligatorii (a 11-
a și a 12-a). Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani. Există, de asemenea, un program de
frecvență redusă care durează 5 ani pentru cei care doresc să participe la liceu, după ce au
renunțat în adolescență.
Conform Legii Educației Naționale din 2009, elevii din clasa a VIII își continuă cursurile
în ciclul inferior de liceu după susținerea unei testări naționale care este structurată după modelul
testărilor internaționale standardizate.
 Există cinci tipuri de licee care permit accesul la învățământul universitar, pe baza tipului
de educație oferită și de performanțele școlare. Toate aceste duc la obținerea unei diplome de
liceu, acces la examenul de Bacalaureat și prin urmare, accesul la studii universitare. Spre
deosebire de sistemele suedez sau francez, curriculumul liceului nu limitează alegerea unei
universitați.
 Colegiile Naționale - sunt cele mai prestigioase licee din România, cele mai multe sunt
în cel puțin un program internațional, cum ar fi Cervantes, SOCRATES, Eurolikes, etc. Toate
sunt "teoretice" (a se vedea mai jos). Multe există de peste 100 de ani și au o foarte puternică
tradiție în educație. De exemplu, Colegiul Regal „Sfântul Sava” din București (1818) Colegiul
Național din Iași (1828), Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București (1860), Colegiul
Național Mihai Eminescu din Iași (1865), Colegiul Național ”Mihai Viteazul” din București
(1865), Colegiul Național Frații Buzești din Craiova (1882), Colegiul Costache Negruzzi din Iași
(1895), Colegiul Național Bănățean din Timișoara (1773). Alte colegii naționale sunt Colegiul
Național de Informatică Tudor Vianu din București, Colegiul Național Emil Racoviță din Iași,
Colegiul Național Carol I din Craiova (1826), Colegiul National "Elena Cuza" din Craiova,
Colegiul Național Mihai Eminescu din Constanța, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din
Galați etc., ultima medie de admitere pentru acestea este de peste 8.70, dar pentru cele mai bune
colegii naționale o medie de 9.50 nu este de ajuns de bună. Intrarea într-un colegiu național oferă
competențele și cunoștințe necesare pentru a aplica pentru o Universitate de prestigiu
 Colegiu Militar - există doar 3 astfel de licee, administrate de către Ministerul Apărării
Naționale. Ele sunt considerate extrem de stricte pentru că au același regim ca unitățile de
armată, fiind considerate instalații militare, toți studenții fiind considerați membri ai armatei și
astfel se respectă aceleași reguli și regulamente militare. Colegii militare sunt Colegiul Militar
Liceal „Mihai Viteazu” din Alba Iulia, Colegiul Militar Liceal „Ștefan cel Mare” din Câmpulung
Moldovenesc și Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” din Breaza.
 Colegiul Economic sau Colegiul Tehnic - este un liceu cu rezultate foarte bune și cu un
program școlar, pe baza educație tehnică sau de servicii (a se vedea mai jos). Deși aceste licee
sunt foarte căutate foarte puțini dintre absolvenți profesează în domenile terminate. Mulți dintre
absolvenți nu aleg să urmeze nici măcar o facultate de profil apropiat.
 Liceu (Liceu Standard) - un tip de liceu mediu, oferind una dintre cele disponibile
programe școlare. Tipul de program școlar oferit se adaugă după această denumire (de exemplu,
Liceul Teoretic Dimitrie Bolintineanu sau Liceul Economic Ion Luca Caragiale). Sunt licee cu
profil teoretic sau vocațional.
 Grup Școlar - Un grup de două școli - un liceu (de obicei, oferind programe școlare în
domeniul tehnic sau de servicii de educație). Unele dintre acestea sunt considerate ca fiind cea
mai proastă alternativă, pentru a permite accesul la o diplomă de liceu și de acces la universitate,
[judecată de valoare] în timp ce altele sunt foarte bine privite, asigurând o educație de calitate
destul de mare[judecată de valoare] (cum ar fi Grupul Scolar Economic Viilor Bucuresti -
formarea de specialisti în gastronomie, chelneri de protocol, etc - și care deține propriul hotel,
restaurant și patiserie).
Există și Licee și Colegii cu filieră vocațională de profil artistic, teologic sau sportiv.
Fiecare tip de liceu este liber de a oferi unul sau mai multe programe școlare (profil).
 3.6.1 Viața elevilor
Se aplică toate regulile de ținută ca și cele din școala elementară. Uniformele sunt o
problemă locală, în conformitate cu politicile fiecărei școli. Câteva licee au uniforme, în cazul în
care le au, ele sunt utilizate numai la ocazii speciale (cum ar fi festivități, conferințe, concursuri
sportive, etc.) Multe licee au propriul lor radio, reviste lunare sau bilunare, etc.
Spre deosebire de gimnaziu, nu există orientări clare de deosebire. Comunicarea între elevi
și profesori este încă slabă. De obicei, elevii nu au aproape nici o putere de decizie în
funcționarea liceului lor, cele mai multe licee din zona rurală nu au nici Consilii de administrație,
toate deciziile fiind luate de către unul dintre directori. De obicei, fiecare liceu are cel puțin doi
directori: unul principal și unul adjunct. În majoritatea liceelor din mediul urban există Consilii
ale Elevilor care reprezintă interesele elevilor în fața conducerii liceului, organizeaza
evenimente, proiecte, etc.

3.6.2 Școala de arte și meserii

Școala de arte și meserii era o formă de invățământ orientată strict către mediul laboral
(piața muncii), și anume o educație axată doar pe învățarea unei meserii. Sistemul de învățământ
SAM funcționa pe nivele de calificări, astfel încât la terminarea gimnaziului, elevii se înscriau
pentru Nivelul 1 de Calificare, cu o perioadă de studiu de doi ani (clasele IX-X), obținând la
sfârșit titlul de „lucrător”. Odată obținută această calificare, se putea trece la Nivelul 2 de
Calificare, cu studiu de un an (XI) și ulterior la Nivelul 3 de Calificare, obținând titlul de
„maistru”[15].
Sistemul ajunsese defect, eliberându-se o serie de diplome inutile pe studii teoretice ale
meseriilor, lipsite de practică, SAM-urile fiind desființate în 2009[16], totuși după eșecul
bacalaureatului din anul 2011[17], Ministerul Învățământul ia în considerare reînființarea acestei
modalități de studiu în anul 2012[18].

3.6.3 Bacalaureat
Absolvenții de colegiu, licee teoretice sau tehnologice pot să susțină examenul de
Bacalaureat (Examenul Național de Bacalaureat - cotidian cunoscut sub numele de „bac”). În
ciuda asemănării cu termenul francez, Bacalaureat, există puține asemănări. Bacalaureatul
cuprinde 2 sau 3 examene orale denumite „probe de competențe” și 3 examene scrise, de obicei,
probele scrise se întind pe parcursul unei săptămâni de la sfârșitul lunii iunie și septembrie.
Examenul este extrem de centralizat, fiind coordonat la nivel național, cu subiecte unice la nivel
național. De obicei, foile de examen sunt luate într-o facilitate de notare centralizată, uneori,
chiar și într-un alt oraș, sub paza poliției (de exemplu, în 2001, toate examenele de la Brașov au
fost trimise la Brăila pentru notare). Examenul este supravegheat întotdeauna de profesori de
liceu sau profesori universitari care nu predau materia la care se susține examenul scris.
În perioada 2007-2009, Ministerul Educației publică anual 100 de subiecte pentru fiecare
examen, și le face disponibile 6 luni în avans prin site-ul oficial, acestea fiind disponibile și sub
forma unor ghiduri sau culegeri cu rezolvări publicate de diverse edituri.
Începând cu 2009, Ministerul a eliminat procedura de publicare a 100 de subiecte pentru
fiecare examen, și elaborează un număr mic de variante care rămân secrete până în ziua
examenului, fiind ales subiectul pentru examen cu 30 de minute înainte de începerea examenului.
 Examenul este împărțit în două părți, prima fiind cea în care se evaluează competențele
dobândite:
 Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare în limba română (Proba A) -
Candidatul alege un subiect ales la întâmplare și înțelegerea unui text ales, de asemenea, în mod
aleatoriu. Candidatul are 15 de minute "timp de gândire" și 10 de minute pentru a răspunde la
întrebări, în fața a trei persoane. Examenul este public.
 Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare în limba maternă (Proba B) - Limba
de studiu într-o școală în cazul în care predarea se face într-o altă limbă decât limba română (de
obicei, în limba unei minorități) - exact ca la evaluarea competențelor lingvistice la limba
română. Examenul este susținut numai de către cei care învață într-o altă limbă decât limba
română.
 Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare într-o limbă străină studiată (Proba C)
- o limbă străină (examinare orală și scrisă) - Candidatul are permisiunea de a alege dintre
limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, portugheză și rusă. Alegerea trebuie să se
facă pe baza înscrierii la examen (de obicei, în luna mai) și nu poate fi schimbată. Proba este
împărțită în trei părți: Proba 1: Candidatul alege un subiect, cu un text la întâmplare, și are 15
minute timp de gândire pentru a-și formula răspunsul la ideea enunțată în textul dat. Prin aceasta
proba se evaluează înțelegerea textului, fluența în vorbire și folosirea corectă a verbelor, etc.
Proba 2: Candidatul ascultă o înregistrare audio și răspunde la o serie de întrebări legate de
înregistrarea ascultată. Prin această probă se verifică înțelegerea limbii străine. Proba 3:
Candidatul primește un subiect scris și trebuie să răspundă la o serie de întrebări. Prin această
probă se verifică cunoștințele de scriere și gramatică în limba străină.
 Evaluarea competențelor digitale (Proba D) - Evaluarea cunoștințelor IT ale candidaților -
Examenul este susținut pe PC, este împărțit în 2 fișe (Fișa A - folosirea Internetului permisă și
Fișa B - folosirea Internetului interzisă) și este supravegheat video. Toate competențele digitale
sunt evaluate de către profesorii de clasă ai candidaților și se notează cu calificativul
admis/respins.
Evaluarea scrisă (Proba E)
 Proba Ea) - limba și literatura română (examen scris) - Conține 3 subiecte. Subiectul I, pe
baza unui text la prima vedere, cuprinde 2 părți. Partea A este formată din 5 întrebări (de
exemplu „Precizează momentul zilei în care autorul începe orele de schi, justificându-ți
răspunsul cu o secvență din text.”), iar Partea B este un eseu argumentativ. Subiectul II este o
explicație pe baza altui text-suport. Subiectul III este un eseu pe baza unui text studiat în liceu.
Cu o jumătate de oră înainte de începerea examenului, ministrul Educației extrage varianta de
examen la TV. Conform legii, fiecare elev trebuie să beneficieze la examen de hârtie și de
subiectele tipărite.
 Proba Eb) - limba de studiu în școală în cazul în care predarea se face într-o altă limbă
decât limba română (de obicei, în limba minoritară) (examen scris) - Organizat exact ca
examenul la limba română.
 Proba Ec) - materie obligatorie în funcție de profilul urmat în liceu (examen scris) - Poate
fi susținută la matematică sau istorie. Spre deosebire de examenele occidentale, calculatoarele
matematice sau orice alte instrumente de ajutorare sunt interzise. Examenul este de 3 ore.
  Proba Ed) - Subiect la alegerea candidatului din materii considerate ca partea principală a
profilului școlar urmat în liceu (examen scris) - Aceasta oferă mai multe opțiuni, în funcție de
profilul școlar urmat de elev. De exemplu, elev care a urmat un profil real poate alege Fizică,
Informatică, Chimie sau Biologie, iar un elev care a urmat un profil uman poate alege între
Geografie, Logică și argumentare, Psihologie, Economie, Sociologie și Filosofie. Se aplică
aceleași reguli ca și în cazul examenului la materia obligatorie, cu o singură excepție - elevii care
au ales Contabilitate (servicii de Program) pot utiliza un calculator matematic.

4. Studiile postliceale
Învățământul postliceal permite continuarea studiilor de liceu cu sau fără diplomă de
bacalaureat[19]. Anumite specializări și instituții sunt subvenționate de stat, parțial sau se oferă
contra-cost în intregime. Perioada de studiu este de 1-3 ani, depinzând de specializare și
dificultate[20].
Majoritatea cursurilor postliceale oferă titlul de „tehnician” sau de „maistru”[21],
asemenea Școlilor de Arte și Meserii.

4.1 Învățământul superior

Primele universități moderne din România au fost:
 Universitatea din Iași (1860)
 Universitatea din București (1864)
 Universitatea din Cluj (1919)
În România, după 1990, universitățile au fost primul tip de instituții, în care au început
reformele de democratizare a educației. Au obținut autonomie, un obiectiv imposibil în timpul
regimului comunist. Studenții au fost o categorie socială foarte activă care a participat la
protestele sociale din anii 1956, 1968, 1987 și 1989. După 1990, au organizat o campanie foarte
radicală pentru îndepărtarea politicienilor comuniști. Mișcarea de stradă a început atunci când, în
Piața Universitații din București, acești studenți au proclamat o "zonă liberă de comuniști", au
instalat corturi în jurul zonei și au protestat peste 40 de zile solicitând ca funcționarii comuniștii
să fie eliberați din funcțiile publice. În plus, ei au cerut autonomia mass-mediei. Cu toate acestea,
mișcarea studenților români a fost un model pentru țările vecine. De exemplu, studenții bulgari a
făcut o alianță cu Uniunea sindicatele și au protestat printr-un maraton de demonstrații și greve.
Diferența în acest caz a fost faptul că uniunea sindicatele a fost un puternic aliat al studenților.
De asemenea, manifestațiile lor au fost mai puțin radicale, dar mult mai puternice si realiste. În
acest caz, ei au reușit să respingă unii lideri comunisti. În Ucraina, mișcările sociale de la
sfârșitul anului 2004 față de fraudele electorale au avut aceeași structură. Universitățile au
deplină autonomie, în contrast cu segmentul pre-universitar. Fiecare universitate are libertatea de
a decide absolut tot, de la administrarea lor la organizarea de cursuri. Mai mult, multe
universități oferă această autonomie pentru fiecare departament. Astfel, există diferențe uriașe
între universități și chiar între facultăți individuale în interiorul unei universități.
În anul 2016, în cele 97 de instituții de învățământ superior din România (din care 56
publice) erau înscriși, în toate cele trei cicluri de studii (licență, master și doctorat), 531.586 de
studenți.[22] Dintre aceștia, 464.642 erau studenți în sistemul public universitar, iar 66.944 în
sistemul privat. Cele mai mari centre universitare sunt București (172.038 studenți), Cluj-Napoca
(67,262 studenți) și Iași (53,174 studenți) [22].
 4.2 Admiterea
Procesul de admitere este lăsat la voia Universității, iar din 2007 nu există niciun sistem
integrat de admitere. Cele mai multe universități impun un "examen de admitere" pentru
admiterea în cadrul unei universități. Unii, cu toate acestea, din cauza lipsei de relevanță a
sistemului au început punerea în aplicare a unui sistem diferit, bazat pe eseuri, interviuri și
evaluări de performanță. Acest lucru a fost făcut pentru că, în majoritatea cazurilor, testele, mai
ales cele cu variante multiple, au oferit doar o evaluare superficială.

4.3 Programe internaționale

Profesorii au încercat să se adapteze la un curriculum asemănător cu cel al omologilor lor
din America de Nord sau Europa de Vest. După 1990, România a început mai multe proiecte
supervizate de către țări din Uniunea Europeană și, de asemenea, în colaborare cu SUA,
obtinerea unor proiecte și burse. Scopul principal al țării a fost de a se adapta la Sistemul
european al învățământului superior. Notabil a fost și efortul de recunoaștere a Diplomele emise
în România de alte țări europene și pentru dezvoltarea de programe internaționale, cum ar fi:
Tempus, CEEPUS, Socrates / Erasmus, Copernicus, Monet, și eLearn. Cu SUA, a fost dezvolzat
programul Fulbright. Tempus este un program de cooperare în domeniul învățământului superior
început între statele membre ale UE și țările partenere. Au existat patru subprograme (Tempus I,
Tempus II, Tempus II-bis și Tempus III, între 2000 și 2006). Tempus III este, de fapt, un
angajament pentru cooperare în domeniul învățământului superior care prevede aprofundarea
cooperării în materie de învățământ superior, de consolidare a întreagii structuri de relații
existente între popoarele Europei. Programul permite schimburi fructuoase de păreri și facilitează
activități multinaționale în științifice, culturale, artistice, economice și sociale. Mai exact,
programul Tempus urmărește stabilirea unor consorții. Consorțiile implementeaza proiecte
europene comune cu un set clar de obiective, finanțat parțial de către acest program, pentru
durata maximă de trei ani. Dezvoltarea este luată în considerare în pași mici, mici proiecte de
succes. Tempus prevede, de asemenea, Granturi de mobilitate individuală (IMGs) la facultăți
pentru a le ajuta să își îmbunătățească activitatea. În plus, organizațiile non-guvernamentale,
companii de afaceri, industria și autoritățile publice pot primi ajutor financiar de la Tempus.
CEEPUS, Central European Exchange Program pentru studii universitare, a fost fondată în 1994
de către țările din UE și UE candidați. Programul oferă burse pentru studenți, absolvenți și
profesorii universitari care participă la cursuri intensive, retele, si excursii. Proiectul eLearn este
dezvoltat de țări europene, cu scopul de a accelera și de a partaja în strategiile lor de e-learning.
Monet este un proiect care are scopul de a facilita introducerea de studiile de integrare europeană
în universități. Termenul de "studiile de integrare europeană" reprezintă de construcție a
Comunității Europene și a legate instituționale, juridice, politice, economice și sociale.
 Drept Comunitar
 Integrare economică europeană
 Integrării politice europene
 Istoria construcției europene a procesului
Erasmus Mundus este un program de cooperare program menit să sprijine cursurile de
masterat european de înaltă calitate.,
 4.4. Recunoașterii internaționale a diplomelor
Țările de Jos au acceptat începand cu 1 mai 2008 articolele II.2, IX.2 și XI.5 din Convenția
de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor privind învatamantul superior în regiunea
europeană.[3] De obicei, diplomele universitare românești (mai exact, licențele luate după patru /
cinci ani de studii universitare), sunt acordate în Țările de Jos, fără titlul baccalaureus (bc.) sau
ingenieur (ing.), care sunt specifice mai marii pregătiri Olandeze (numite HBO).
FEANI acordă titlul de Inginer European (Eur. Ing.). Prin intermediul membrului său
român (AGIR), membrii AGIR care au absolvit o facultate recunoscută de către FEANI și au
avut cel puțin doi ani de activitate de inginerie.[23]

5. Concluzie
În 2011, rata analfabetismului adulților români a fost de 1.36%.[28] În 2004, raportul
combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (locul
52 din lume).[29] Rezultatele evaluării PISA efectuate în școli în anul 2000 a plasat România pe
locul 34 din 42 de țări participante, cu 432 de puncte, reprezentând 85% din punctajul mediu.[30]
În conformitate cu „Academic Ranking of World Universities”, până în anul 2006 nici o
universitate din România nu a fost inclusă în topul celor mai bune 500 de universități din lume.
[31]

Bibliografie

[1]. http://www.mediafax.ro/social/clasa-pregatitoare-obligatorie-din-septembrie-ce-
vor-invata-copiii-si-cum-vor-fi-evaluati-9167096
[2]. 01_metodologie.qxp
[3]. a b Statistici: Ce inseamna 15.000 de disponibilizari in invatamant, 5 Ianuarie
2010, wall-stret.ro, accesat la 7 septembrie 2010
[4]. În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale, 2 august 2010,
cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010
[5]. www.edu.ro :: Curriculum.edu.ro
[6]. http://www.isjneamt.ro/fisiere/pregatitoare/fisiere/CERERE_TIP_CLSPRG_2016
_ETAPA_I.pdf
[7]. www.edu.ro :: Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
[8]. Ministrul Educatiei: 10.000 de persoane ar putea pleca din sistem, 8 Iulie 2010,
wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010
[9]. http://lege5.ro/Gratuit/geztsobvgi/legea-educatiei-nationale-nr-1-2011
[10]. http://www.mediafax.ro/social/la-clasele-pregatitoare-nu-vor-preda-cadre-
didactice-debutante-9684256
[11]. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18536891-curtea-constitutionala-solicitarile-
care-depun-parintii-scoala-pentru-elevii-nu-mearga-orele-religie-nu-mai-sunt-obligatorii.htm
[12]. Religion - compulsory but optional
[13]. Bill on compulsory religion classes in high-school abandoned
[14]. Not allowed not to attend religion classes "Choice" of attending religion classes -
de jure, but not de facto
 [15]. www.edu.ro :: Hotărâre de guvern nr. 1144 din 29.09.2005 privind aprobarea
nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învățământul
preu...
[16]. Școlile de artă și meserii sunt desființate - Gândul
[17]. http://www.evz.ro/detalii/stiri/rezultate-bacalaureat-2011-peste-10000-de-mii-de-
elevi-au-picat-examenul-afla-procentul-de-promo.html
[18]. Stiri din Ploiesti Prahova - www.observatorulph.ro
[19]. Studiile postliceale, salvarea celor fără Bac | adevarul.ro
[20]. Art. 44 Legea 1/2011 Învățământul postliceal Structura sistemului național de
învățământ preuniversitar | Legea educației naționale. Legea 1/2011 actualizată
[21]. http://www.rnccc.ro/inv_postliceal.htm
[22]. a b Care sunt cele mai importante centre universitare din România după numărul
de studenți
[23]. Asociatia Generala a Inginerilor din Romania
[24]. Religia nu mai este obligatorie in scoala. Biserica Ortodoxa primeste o lovitura de
la Curtea Constitutionala: Parintii care vor sa isi inscrie copiii la materia Religie trebu...
[25]. Patriarhia Ortodoxa reactioneaza DUR fata de decizia CCR prin care orele de
religie devin OPTIONALE: O decizie DISCRIMINATORIE si UMILITOARE - Revista 22 -
saptamanal independ...
[26]. http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-498-schimbarea-felului-invataturii-ori-al-
pregatirii-profesionale-drepturile-si-indatoririle-parintesti
[27]. http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-491-religia-copilului-drepturile-si-indatoririle-
parintesti
[28]. http://www.analizeeconomice.ro/2014/03/harta-analfabetismului-in-romania.html
[29]. UNO Human Development Report 2006 [1]
[30]. PISA - Însă în la diferență de un deceniu în 2010 75% dintre elevii de gimnaziu
sunt analfabeții dinpunct de vedere științific, România situându-se pe locul 42 din 42 de țări.
PROGRAMUL INTERNAȚIONAL OECD PENTRU EVALUAREA ELEVILOR, RAPORT
NAȚIONAL, București, 2002 p. 10 - 15, [2]
[31]. http://ed.sjtu.edu.cn/rank/2006/ARWU2006FULLLISTBY%20RANK
%20(PDF).pdf