Sunteți pe pagina 1din 342

EMIL SIMION,

COSTIN MIRON,

LELIA FE~TILA.

MONTAJE ELECTRONICE CU CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE

Dr. ing. Emil Simion

Dr. ing. Costin Miron

Dr. ing. Lelia Fe$tila

MONTAJE ELECTRONICE CU CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE

EDITURA DACIA
CLUJ-NAPOCA,1986

PREFATA
)

Caracteristica domina1Zta a intregii dezvoltari a tarii noasire este cursul ei neintrerupt innoitor, instaurarea spiritului nou, ~tiintijic in intreaga practica social-economica. Politica promouatd consecvent de partidul nostru ~i confirmatd cu toatd taria in documentele celui de al XIII-lea Congres al P.C.R. impune introducerea fermd a progresului tehnic ~i a celor mai noi cuceriri ale ~tiintei ~i tehnicii, accentuarea, mai mult ca oriC£nd in aceastd etapa, a factorilor intensivi ~i a laturilor calitative ale economiei, prin automatizerea, ciberneiizarea ~i robotizarea productiei, 1n acesi context, lucrarea de fata se incadreazd pe Zinia sprijinirii ejortului inginerilor ~i tehnicienilor £11, activitatea de modernizare a productiei, intensificare a cercetiirii ~tiintijice ~i marire a aportului ~tiin!ei la sporirea activita!ii economice. Industria electronic a este una din ramurile de inalta tehnicitate care creeazd cadrul optim pentru dezuoltarea ~i modernizarea industriei. Ea cunoasie in prezent ;} dezuoltare fara precedent, patrunzind masiv in toate domeniile de activitate economico-sociald, Un 1'01 predominant in acest sens, U are microelectronica, aUt pe plan national, ctt ~i pe plan mondial. Circuitele integrate elaborate in prezent s£nt tot mai complexe ii inglobeaza a cantitate mereu crescinda de june/ii, £12spafii tot mai restrinse. Utilizarea lor in echipamentele elecironice de automatizare, masura ~i control, in sistemele de telecomunica/ii saude prelucrare automata a daielor, in aparatura de laborator sau de uz casnic este nelimitata. De aici rezulta marea atenfie ce li se acordd aUt di1t partea producatorilor, cit ~i din partea utilizatorilor de eireuite integrate.

Lucrarea de fata se adreseazd tinerilor electroni~ti, elevi, sau absolventi ai liceelo« de electronicd, tehnicieni sau studenfi care doresc sa se ini{ieze ~i sa-~i fundamenteze cuno~tintele teoretice ~i practice in legatura cu circuitele integrate analogice ~i aplica/iile lor. SEnt prexentate numeroase exemplepractice ~i de proiectare, care necesiu; din partea cititorului un nivel mediu de cunostinte. Lucrareapoate fi utilizatii # de inginerri 9i tehnicienii din productie, care doresc sa-$i comPleteze cunosiiniele intr-uw domeniu al tehnicii atii de dinamic, cum este elecironica,

AUTORII

CUPRINS

1. INTRODUCERE 1.1. CIRCUITE INTEGRATE. PREZENTARE GENERALA. 1.1.1. Circuite integrate monoUtice 1.1.2. Circuite integrate peUcu1are 1.1.3. Circuite integrate hibride . 1.1.4. Capsule de circuite integrate 1.2. PARTICULARITATI ALE CI ANALOGICE ~I NUMERICE

11 12 14 16 17 17 19 CIRCUI22 22 27 27 31 34 35 46 46 47 49 51 53 55 82 83 83 85 86 89 90 93 93

U TELE

2. MICROSTRUCTURI ~I CONFIGURATII INTEGRA TE ANALOGICE

FUNDAMENTALE

IN

2.1. STRUCTURI DE MICROELEMENTE tN TEHNOLOGIA BIPOLARA 2.2. CONFIGURATIl FUNDAMENTALE tN CIRCUITELE INTEGRATE ANALOGICE 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3. 2.2.4. 3. CIRCUITE Surse de curent Generatoare de tensiune Etaje pentru dep1asarea nivelului de c.c. Etaje de amplificare £INIARE

ANALOGICE

3.1. AMPLIFICATOARE OPERATIONALE (AO) 3.1.1. Descriere generala 3.1.2. Amplificatorul operational flirli reactie. Amplificatorul operational cu reactie negativa 3.1.3. Amplificatorul operational cu amplificare infinita iji reactie negativl 3.1.4. Conexiunile Uniare de baza ale AO cu reactie negativli 3.1.5. Aplicatil 3.1.6. Descrierea tehnica a amplificatoarelor operationale 3.2. AMPLIFICATOARE NORTON (AN) 3.2.1. Descrierea generala 3.2.2. Conexiunile Uniare de bazli ale AN cu reactie negativa 3.2.3. Aplicatil 3.3. AMPLIFICATOARE OPERATIONALE TRANSCONDUCTANTA (OTA) 3.4. AMPLIFICATOARE EMITATOARE ~I RECEPTOARE PENTRU LI NIl DE TRANSMISIE 4. CIRCUITE ANALOGICE DE COMUTATIE

4.1. COMP ARATOARE

4.1.1. Scheme de comparatoare 4.1.2. Com para to are integrate 4.1.3. Aplicatii 4.2. COMUTATOARE ANALOGICE 4.2.1. Scheme de eonmtatoare analogice 4.2.2. Aplieatii 4.2.3. Comutatoare analogice integrate Iji apllcatii . 4.3. TEMPORIZATOARE 4.3.1. Temporizatorul 4.3.2. Apllcatii 5. CIRCUITE ANALOGICE
(3E 555

94 100 101 105 107 110 115 122 122


129

NELINIARE
ANALOGICE analogice variabila

134 134 135 136 140 152


logaritmice si

5.1. MULTIPLICATOARE

5.1.1. Principii de function are ale multiplicatoarelor 5.1.2. Multiplicatoare integrate cu transconductanta 5.1.3. Aplicafii ale multiplicatoarelor analogice

5.2. CIRCUITE LOGARITMICE ~I EXPOKI~NTIALE 5.2.1. Principiul de functionare lli realizare a cireuitelor
exponentiale

5.2.2. T'ipur'i constructive 6. CIRCUITE PLL

de module

logaritmice

si aplicatfl

153 156
160

6.1. PROBLE:.\IATICA
6. I. I. Principiul 6.1.3. Captarea

GENERAl,A calarii pe faza

A C1RCU1TEI,OR sincron de intrare

PL!,

160 160 162 164 165 169 171 173 174 179 179 185 185 188 190

6.1.2. Bucla PLT. in regim stationar


frecventei semnalului

6.1.4. Bucla PLL in regim tranzitoriu de urmarire 6.1.5. Bucla PLI, utilizata ca demodulator pentru
6.1.6. Concluzii

sernnale :.VIF

6.2. CIRCUITUL INTEGRAT (3E 565 6.2.1. Configuratia CI (3E 565 6.2.2. Unele date de catalog ale C1 (3E 565 6.2.3. Aplicatii ale circuitului PLL (3E 565 6.3. C1RCU1TUL INTEGRAT f3E 561 6.3.1. Configuratia C1 (3E 561 6.3.2. Aplicatii tipice ale circuitului 7. STABILIZATOARE DE TENSIUNE.
DE TENSIUNE de tensiune de tensiune in regim CU COMPONENTE . , DISCRETE

PLL

(3E 561

7.1. STAB1L1ZATOARE 7.1.1. 7.1.2. 7.1.3. 7.1.4.


Stabilizatoare Stabilizatoare Stabilizatoare Protectia

192 192 202 208 211 214 215 218 220

parametriee eu reactie de tensiune

de comutatie

stabilizatorului

7.2. STABILIZATOARE 7.2.1. Stabilizatoare 7.2.2. Stabilizatoare 7.2.3. Stabilizatoare

DE TENS1UNE de tensiune de tensiuue de tensiune

INTEGRATE din prima

integrate integrate duale

generatie • din generatia a doua

8. UTILIZAREA DE MASURA

CIRCUITELOR LEGATE

INTEGRATE

ANALOGICE

IN

A PARA TURA 224 DE 224 224 227 229 231 232 234

8.1. ASPECTE MXSURX 8.1.1. 8.1.2. 8.1.3. 8.1.4. 8.1.5. 8.1.6.

DE UTILIZAREA

AO :IN APARATURA

Compensarea tensiunii de dezechilibru ~i a derivei Compensarea eroriIor datorate curentilor de polarizare Rezistenta de intrare Erori datorate tensiunii de mod cosnun Influenta Impedantelor de Izolatie ~i a conductorului de mas a Influenta zgomotelor interne ale dispozitivelor iii componentelor eleetronice SPECIALE UTILIZATE :IN APARATURA DE

8.2. AMPLIFICATOARE MXSURX

235 235 241 244 254 254 257 269 269 eu varlabile de stare 264 267 270 272 273 276 280 284 285 288 288

8.2.1. Amplificatoare de instrumentatie 8.2.2. Amplificatoare izolatoare 8.3. UTILIZAREA AO iN CIRCUITELE $1 CURENTILOR. DE MASURA A TENSIUN1LOR

8.4. l\IASURAREA PARAMETR1LOR C1RCU1TELOR ELECT RICE $1 A MAR1M1LOR NEELECTRICE . 8.4.1. Punti de mjisura 8.4.2. Aplicatii ale circuitelor integrate amplificatoare In masurarea parametriIor electrici de circuit ~i a marimilor neclectrice 9. GENERATOARE DE SEMNAL.

9.1. OSCILATOARE S1NUSOIDALE 9.1.1. Oscilatoare eu retele de reactie RC 9.1.2. Oscilatoare bazate pe modelarea ecuatiilor 9.1.3. Oscilatoare cu filtre de rezonanta 9.2. GENERATOARE DE UNDX 9.2.1. Cireuite astabiIe cu AO ~i AN 9.2.2. Generatoare de tensiune trhmghiulara si dreptunghiulara 9.2.3. Formatoare de tensiune sinusoidala 9.3. CIRCU1TUL INTEGRAT GENERATOR DE SEMNALE 8038 9.3.1. Principiul de functionare al C1 8038 9.3.2. Pararuetrii principali ai C1 8038 9.3.3. Aplicatli ale C1 8038 10. UTlLIZAREA CIRCUITELOR AUDIO $1 RADIO 10.1. C1RCUITE INTEGRATE INTEGRATE ANALOGICE

SISTEMELE 293 293 294 301

UT1LIZATE IN SISTKVIE AUDIO

10.1.1. Circuite integrate de zgomot redus 10.1.2. Preamplificatoare audio

10.1.3. Filtre audio 10.1.4. AmpUficatoare audio de putere

308 311 tN SISTEMEI.E DE 318 321 821 823 326 829 341

10.2. UTII.IZAREA CIRCUITEI.OR INTEGRATE RADIORECEPTIE

10.2.1. Radioreceptoare MA. • 10.2.2. Amplificatoare-demodulatoare de FI pentru semnale MF 10.2.3. Radioreceptoare MA/MF 10.2.4. Decodoare stereo Anexe BibUografie •

Capito luI I INTRODUCERE

Realizarea primelor circuite integrate (CI) dateaza inca de la sfirsitul anilor '50. Trecerea la productia lor de serie, la scara industriala, in anii '60, a marcat inceputul unei noi etape in dezvoltarea industriei electronice, bazate pe 0 noua generatie de echipamente realizate cu ajutorul circttitelor integrate. Acestea au permis constructia unor noi aparate electronice miniatura, en perfcrmante imbunatatite, la preturi de cost mult mai scazute. Crearea'si dezvoltarea tehnologiei de elaborare a CI a marcat afirmarea microelectronicii ca ramura distinct a, de sine statatoare a electronicii. In prezent, microelectronica reprezinta ramura industriala cea mai dinamica, Ea a atins ponderi tot mai insemnate in productia mondiala de componente si echipamente electronice. Daca pentru 1985 se estimeaza eli productia mondiala de componente electronice va creste cu 50% fata de 1980, cresterea productiei de CI va fi de 100%, acestea atingind 0 pondere de circa 28% din totalul componentelor. Este semnificativ faptul ca in tarile puternic industrializate, ca S.U.A. si Japonia, aceasta pondere este mult mai mare, ea depasind 30%. In prima etapa de dezvoltare a microelectronicii ca ramura industriala, s-au pus bazele tehnologiei standard, s-au construit linii de fabricatie complexe si aparatura pentru masura, testarea si controlul parametrilor si a procesului de fabricatie a CI. In prezent se desavirsesc si perfectioneaza mijloacele acestei ramuri, aflindu-ne in etapa "marii integrari", a integrarii complexe in toate directiile. Se depun eforturi deosebite pentru marirea indicelui de integrate, cresterea complexitatii functionale a circuitelor monolitice, automatizarea metodelor de proiectare si de realizare a microsistemelor electronice. In acest sens, atentia specialistilor se indreapta spre perfectionarea tehnologiilor existente lji elaborarea de noi tehnologii, imbunatatirea proprietatilor materialelor, a preciziei aparatajului de masura si control, testarea paramctrilor si dimensiunilor direct pe cristal, in faza de placheta, in vederea imbunatatirii performantelor C1. 'I'endinta spre 0 integrare complexa este evidentiata pc de-o parte de scdderea dimensiunilor microelemenielor, prin perfectionarea tehnologiilor, elaborarea de noi tehnologii ;;i utilizarea de noi materiale semiconductoare, iar pc de alta parte de cresierea dirnensitmilor monocristalului, favorizata de imbunjitatirea proprietatilor si calitatii materialelor semiconductoare, Aceste fenomene au permis cresterea numarului de elernente active in crista] 1a peste 100000 in anul 1980, prevazindu-se pin a 'ill 1985 atingerea considerabilei valori de un milion. De la (1-2) mm in 1965, dimensiunile muchiei cristalului vor atinge in urmatorii ani (8--12) mm. Inca de Ia inceputul 11

acest'ui deceniu au fost realizate memorii cu 0 capacitate de 256 kbit, prevaziudu-se extinderea la 1 Mbit, 'inca inaintea anului 1990. Scaderea pretului de cost al tehnologiilor speciale (Silicon On SaphireSOS), sau al celor care utilizeaza alte materiale semiconductoare (GaAs) VOT favoriza extinderea Cr monolitice cu un inalt grad de integrare in aplicatii speciale, cerute de sistemele de cornunicatie si de transmitere a datelor, Ia inalt a si foarte inalta frecventa, Pretul CI este 'in scadere continua si rapids, favorizata de rezu1tate1e atinse de marea integrare. tn tara noastra se acorda 0 atentie deosebita tuturor ramurilor reprezentative pentru tehnica noua, pentru progres, intre care, microe1eetroniea ocupa un loc de frunte. Doeumente1e Congresului a1 XIII-lea prevad in cincinalul 1986-90 0 crestere de 62-67% in domeniu1 industriei electroniee si a tehnicii de ealcul. "Industria electronics va patrunde masiv in intreaga activitate economico-sociala, fiind orientata spre dezvoltarea cu precadere a productiei de componente e1ectronice, mijloace de auto matizare, echipamcnte de electronic a industrial a ;;i profesionala." in contextul sarcinilor viitorului plan cincinal, mai ales in infaptuirea Programu1ui directiva, in perioada 1986-1990, un ro1 determinant 11va avea activitatea de eereetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si progres tehnic. Prin prevederile stiintifice formulate, Directivele Congresului al XIII-lea al partidului creeaza eadrul strategic optim pentru modernizarea industriei, cu ritmuri inalte de dezvoltare a ramurilor de inalta tehnicitate - electronica, microelectronica, meeanica de precizie, chimia de sinteza fina - care incorporeaza eele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnologiei. Aceasta va asigura iniaptuirea programului privind mecanizarea, automatizarea si robotizarea tuturor sectoarelor economice, ridicarea nivelului general a1 industriei romanesti, a calitatii si tehnicii aeestor ramuri, 1a un nivel eomparabil eu eel al tarilor dezvo1tate din punet de vedere economic.

1.1. CIRCUITE INTEGRATE. PREZENTARE GENERAL!

Circuitul integrat (CI) reprezinta 0 unitate constructiva inseparabila de mieroelemente interconectate electric, plasate cu mare densitate in volumul, sau pe suprafata unei baze comune. Apare ca un tot unitar din punet de vedere a1 prezentarii, nomenclaturii, testarii si exploatarii. Exista 0 mare diversitate constructiva si functional a de Cl , cea mai mare pondere avind-o CI semiconductoare. Nu de mica importanta sint insa cr bazate si pe alte principii: optoelectroniee, acustoelectronice, magnetoelectronice, sau termice. Din punct de vedere al tehnologiei de formare si eonectare a elementelor componente, CI semiconductoare se pot c1asifica in: - CI monoliiice, care au toate microelementele si interconexiuni1e lor realizate printr-un proces unitar de elaborare in volumul, sau pe suprafata unui singur cristal semiconductor, numit eip, sau pastilii; 12

- CI peliculare, care contin microelemente sub forma de pelicule CODductoare, rezistive, sau dielectrice, formate pe un substrat izolator j - CI hibride, care apar ca ansamble de componente peliculare pasive ~i componente discrete, active sau pasive, cipuri monolitice, tranzistoase, condensatoare, bobine, conectate si fixate pe acelasi substrat izolant. Exista si 0 serie de variante intermediare, ca de exemplu CI mult4ciP, formate prin interconectarea mai multor circuite monolitice situate in aceeasi capsula, sau CI monolitice ou peUcule subliri(reciproc integrate), care an unele dintre rezistoare, realizate la suprafata monocristalului, sub forma peliculara. Din punct de vedere al destinajiei funcjionale, se disting I - CI analogice, care prelucreaza semnale continue in amplitudine sa1l. frecventa ~i realizeaza functii analogice I amplificare, generare, modular ... demodulate ; - CI digitale (numerice), care realizeaza functii logice, de calcUi aritmetic pe baza de cod, §i/sau de memorare, Ele prelucreaza semnale discontinue ca valoare, sub forma de nivele sau impulsuri; - CI de inter/ala prelucreaza semnale analogice §i numerice, conjlnind de regula si un sistem de conversie~analog-numeric~A-N), san n1l.meric-analogic (N- A), facind legatura intre echipamentele analogice ,I cele nurn erice. Complexitatea se apreciaza tinind cont de I numarul de microelemente ale 01, - numarul §i complexitatea functiilor indeplinite, - complexitatea tehnologiei de fabrica tie. De obicei se indica numarul de microelemente active de pe snprafaja pastilei integrate, tinind cont c~ elementul activ tranzistorul determial intreaga structura §i principalele Jperformante ale CI. Pentru a putea caracteriza nivelul complexitatii functionale a <JI, 1ft folosesc ca elemente de referinta I poarta logica, pentru functii logice, celula de memorie "bit", pentru functia de memorare, circuitzll ampliJicator elementar, pentru funcjiile analogice. N umarul de circuite echivalente ale unui 01 Jreprezinta numarul dJ! porti logice, biti, sau amplificatoare elementare cu care se poate realiaa funcjia indeplinita de circuitul electronic respectiv. Parametrii care definesc capacitate a Or sint densitatea de integrare ,I indicele de integrare. Densitatea de integrare este numarul de microelemente pe unitatea de suprafata a pastilei semiconductoare, sau numarul de elemente !1icomponente in unitatea de volum a capsulei hibrid, fara a considera !1ivolumul ter minalelor. I ndicele deintegrare (N)4reprezinta logaritmul zecimal al numarului do circuite echivalente ale 01, rotunjit superior pina la prima valoare intreagl i apare ca parametru standardizat in U.R.S.S. Tinind cont de complexitatea se disting urmatoarele trente de integra re I

or

or

or

13

corespunzator CI cu grad redus avind N = 1, sau pina la 10 circuite echivalente pe cip ; - MSI (Medium Scale Integration), pentru circuite cu grad mediu de integrare, avind N = 2 ; - LSI (Large Scale Integration) caracterizeaza circuitele larg integrate, avind N = 3 ; - VLSI (Very Large Scale Integration), corespunzator circuitelor foarte larg integrate, avind N 4, sau intre :;i 104 circuite echivalente pe cip; - V2LSI, ULSI, sau SLSI (Very-Very, Ultra, Super LSI), categoric corespunzatoare unui indice~ de~ integrare mai mare ca 5. In literatura apuseana nu exist a inca unitate de vedere privind aceaste elasificare. Unii autori considers limitele de {SO-ISO) componente activa pentru CI-MSI, (lSO-3000)~pentru CI-LSI :;i peste 3000, pentru CIde integrare,
II::

"-- S5I

(Small Scale Integration),

loa

VLSI.

1.1.1. Cirenite integrate

monolitiee

Format in intregime intr-nnr monocristal de siliciu (cip), circuitul electric are bornele de acces conectate prin fire de am Ia terminalele capsulei prin., care este protejat {fig. 1.1). Uonocristalul este 0 placuta semiconductoare de siliciu, avind grosimea de ; 0,2-0,3) mm :;i suprafata de la 1 mm", la citeva zed de mm-, Microcomponentele active sau pasive ale circuitului apar sub forma de "insule", cuprinse intr-un strat subtire « 10 pm) la suprafata substratului comun, semiconductor. Ele sint formate din zone p sau n, de diferite dimensiuni :;i forme. Structure CI monolitic indica modul de repartitie Ie VOlU1WUl cristalului a diferitelor zone, grosimea lor, tipul :;i gradul Ior de dopare cu impuriUti (fig. 1.2, a). Topologia CI este determinata de dimensiunile geometrice ale microeomponentelor :;i zonelor sale pe supra/ala cipului, de pozitia lor relativa iii conexiunile aferente (fig. 1.2, b). Structurile conventionale [clasice) sint de tip epitaxial planar, asa cum '•• indica in figura 1.2, a, pentru dona microcomponente realizate in tehno-

I.
Fig. 1.1. Circuit integrat: 1 - monocristal (cip); 2 - fire de conexiune; 3 - terminale; 4 - capsula,

14

Tranzistor
a)

p
v

J
4 b) aFig. 1.2. Circuit integrat monolitic structura ;Ib - topologie; c - schema electricll

"

c)

logie bipolara. Pe substratul de siliciu de tip p (2) se realizeazll cre~teJ_ epitaxial a a unui strat (3), de tip n. Diferitelemicrocomponente ~1) allll stratului epitaxial sint compuse din zone plan paralele de dimensiuni dif.rite, dopate cu impuritati de tip p (B), sau n (As, Sb, P). Contactele de tip metal-semiconductor (6) lji conductoarele metalice de conexiune 17) sint monopeliculare (AI), sau .multipeliculare (Mo-Au, Ti-Au, Or-Au). Stratul '(5) de dioxid de siliciu, format in procesul tehnologic protejeazll ~ izoleaza componentele la exterior. (~ Izolatia intre microcomponente "se realizeaza de obicei cu ajutorul contururilor izolante ('4), realizate cu ajutorul jonctiunilor pn invers polari'late. tn circuitele care lucreaza la :inalta frecventa, ori sint supuse la supratensiuni sau radiatii, microcomponentele sint izolate complet, sau numai lateral, prin straturi dielecirice .ide SiOz' tn tehnologie tSOS, substratul de siliciu este inlocuit de un strat de safir de rezistivitate foarte mare, care asigura izolarea perfecta ~i reducerea efectelor parazite. Realizarea pastilelor integrate se face simultan, prin prelucrarea dupi'! un anumit flux tehnologic a unei plachete de siliciu avind diametrul de (50-150) mm. Functie de dimensiunile monocristalului lji tehnologia folosita, pe fiecare placheta se pot realiza intre 100 si citeva mii de cipuri. Prelucrind simultan (10-20) de plachete, rezulta loturi de mii-zeci de mii de cipuri monolitice, la un pre] de cost deosebit de scazut. Datorita un ora din procedeele tehnologice, care sint mai greu controlabile (in special difuzia), parametrii microcomponentelorjrezulta en abateri mari de la valorile lor nominale/si della un lot la altul. Realizarea simultana si in acelasi corp Jcomlln semiconductor, confera tnsa avantajul obtinerii de parametri apropiati .ca valoare, pentru toate microelementele

04e-pe ace1a~i cip. Datorita cup1aju1ui termic perfect, ei se modifica in acelasi sens ~i in acelasi raport, odata cu schimbarea temperaturii de tunctionare. Ca urmare, desi abaterile absolute ale parametrilor sint foarte mari, Ilbaterile relative sint reduse, mentinindu-se 1a acelasi nive1 si in prezenta variatiilor termice. Alte avantaje ale CI monolitice constau in densitatea mare de integrare 9i fiabilitatea marita, avind toate componente1e protejate si un numar redus de conexiuni realizate prin sudare. o alta consecinta a formarii simultane a microcomponentelor la supraiata crista1ului de siliciu este faptul ca pretul lor depinde mult mai mult de suprafata ocupaU, decit de complexitatea functionala a microelementului. De aceea, condensatoare1e, sau rezistoarele mai mari de 20 kQ sint neeconomice, deoarece ocupa suprafete considerabil mai intinse decit ale tranzistoare1or. Utilizarea lor ca microcomponente integrate se evita, Elementele inductive nu se pot realiza monolitic. Dimensiunile reduse ale monocrista1ului limiteaza puterea de disipatie termica, prin urmare CI monolitice nu pot fi!dedt de[mica putere.

1.1.2. Cireuite integrate pelieulare


CI realizate pe un substrat izo1ant ceramic, de sticla sau safir, sub forma de pelicule rezistive, conductoare sau die1ectrice se numesc circuite Integrate pelicu1are. Pelicule1e groase 1> Ium) sint obtinute prin imprimarea serigraflca a unor paste speciale, iar eele subtiri «1 (J-m)rezulta prin depunere in vid. Tehno1ogia peliculara a fost mult dezvoltata in ultimii ani. Prin utilisarea unor materia1e ultrastabile 9i a unor tehnici eomplet automatizate, 4e mare fineje, care permit ajustarea parametrilor eu raze laser san electronice, se realizeaza precizii ale parametrilor, foarte ridicate. tn tehnologia peliculara se obtin rezistente euprinse intre IOU 9] 10MO 9i capacitati pina 1a 200pF, 1a tolerante care pot cobori pina la 0,1% in cazul peliculelor subtiri, 9i 1%, in cazul celor groase. Se fabrica In special matrici de rezistoare, filtre RC, memorii magnetice, mai rar filtre RL. Ca exemplu, in figura 1.3 se prezinta structura unui circuit serie RC .ealizat in tehnologia peliculelor subtiri, pe substrat ceramic. Materialul conductor este Au (sau AI), eel rezistiv NiCr si Ta, iar die1ectricul R eondensatorului 9i stratu1 protector sint realizate cu Ta206• Suprafata substratu1ui CI ·N,C, pelieu1are are intre 0,5 si 5 em", Ta.J:.~~2'ZZ::2Z~~ZZ2L2Z21~E4 cuprinzind pina 1a 50 de elemente executate in tehnologia peliSubs trot c er o rruc . culelor subtiri, sau pina 1a 40 em2 eu circa 20 elemente, in tehnoFig.~1.3. Structura nnul CI in tehnologia peliculogia peliculelor grease. lelor subtiri,

16

1.1.3. Cireuite integrate hibri de


C1 cornpuse din dispozitive electronice discrete si integrate monolitice ~ijsau peliculare, interconectate la suprafata aceluiasi substrat izolant se nurnesc C1 hibride. In figura 1.4 este exemplificata componenta !Ji structura unui astfel de circuit. Cablajul de interconexiune a componentelor si elementele pasive de tolerante mari sint realizate pe substratul ceramic (2), alumina, san sticla sub forma peliculelor groase. Componentele active '(5) [cipuri monolitice, tranzistoare, diode speciale) si cele pasive (4) [bobine, condensatoare. rerele de rezistoare ultrastabile si de mare precizie realizate in tehnologia pelicuIelor subtiri) sint conectate la circuitul de pe substrat prin fire de aUf (6), sudura, sau lipire. Utilizind rezistoare (3) si condensatoare de mare precizie, ultrastabile si de foarte bun a calitate, dispozitive electronice de putere sifrecventa ridicata, rezulta precizii, puteri, frecvente de lucru ~1i viteze de comutatie mult superioare C1 monolitice. Cu 0 tehnologie relativ simpla se pot realiza blocuri functionale netipizate, de mare complexitate. C1 hibride reprezinta o forma superioara de miniaturizare a circuitelor cu cablaj imprimat ;;i deschid 0 noua directie in dezvoltarea microelectronicii, ;;i anume a "microelectronicii de putere" Ca dezavantaj apare densitatea mica de integrare (50-100 elementej em"), volumul mare, fiabilitatea scazuta, deoarece protectia elementelor peliculare este mai complicata, iar numarul de contacte prin lipire sau sudare este mai mare ca in cazul C1monolitice. Pretul de cost al modulelor integrate hibride este mult mai' mare: decit al celor monolitice care indeplinesc aceeasi functie, asigurind insa precizif] si perform ante superioare acestora din urma.

1.1.4. Capsule de eireuite integrate


Microcircuitele se introduc in capsule care le protejeaza fata de mediul inconjurator ~i la solicitarile mecanice, asigurind totodata 0 disipare corespunzatoare a caldurii. Prin terminalele lor fac posibil accesulla bornele microcircuitului. in figura 1.5 se prezinta tipurile cele mai uzuale de capsule pentru C1.
') f.

Fig. 1.4. Circuit integrat hibrid.

2-

Montaje

dectron~ce

cu circurr e integrate

analon.ce

...

f
Fig. 1.5. Capsule pentru CI a - metalice TO (Tipical Outline); b - ceramice DIL (Dual In Linel ; c - de plastic DIL I d - capsule SIL (SingleIn Line); e - capsule DIL cu 28 ~i36 terminale; f - capsu;)e_.DII)~penb.·u CI hibride; g - capsule QII~ ;(Ql1adIn Line) cu 80 de terminale

1.2. Pl\UTlCUI,Allrritp

ALE CI ANALOGlCE

~I NUMERICE

Caracteristicile si proprietatile functionale diferite ale celor dona tipuri distincte de circuite electronice, analogice $i numerice, vor imprima particularit ati specifice atit structurii ~i topologiei microelementelor, cit si configuratiilor de circuite adoptate in fiecare din cele doua categorii. Circuitele analogies prelucreaza semnale continue, ale carer puteri $i niuele pot varia in limite largi. Circuitul fundamental este amplificatorul, al carui punct de functionare se afla ill regiunea de panta maxima a caracteristicii de transfer (intrare I - iesire 0), reprezentata pentru un amplificator inversor In figura 1.6, a. Liniaritatea caracteristicii in aceasta reginne este esentiala pentru performantele circuitului, Orice abatere de la forma liniara a acesteia duce la modificari insemnate ale marimii de iesire, deci la abateri de la functionarea dorita. Rezulta 0 mare sensibilitate a circuitelor analogice la tolerantele de fabricatie ale microelementelor, la modificarea pararnetrilor sub influenta temperaturii sau in timp, 9i la perturbatiile interne sau ext erne de orice natura. Structure ~i iopologia microelementelor pentru CI analogice iau in considerare cerintele de arnplificare si vehiculare a unor puteri 9i semnale, tensiuni si curenti relativ mari (volti-zeci de volti, rnA-zed de mA). Ca urrnare se vor realiza tranzistoare avind cistig mare de curent ((3 > > 100) ~i suprafete mari, proportionale cu curentul dorit. Pentru a asigura tensiuni mari de strapungere a jonctiunii colector substrat (100 V), rezistivitatea stratului epitaxial va fi relativ mare. Suprafetele mari ale jonctiunilor, vehicularea de sarcini electrice relativ insemnate si gradul redus de dopare a colectorului duc la aparitia de efecte parazite importante, capacitive ~i rezistive, care vor impiedica functionarea corespunzatoara a acestor circuite la inalta frecventa si in comutatie. Configuratiile CI analogice urmaresc compensarea efectelor termice, a zgomotelor, san insensibilizarea circuitului la tolerantele de fabricatie, considerabile in tehnologiile monolitice, Se utilizeaza varianteJe de circuite

zona

neesen\icla

a)
a-

Xrlim

b)

Pig. 1.6. Caracteristici de transter caracteristica unui element amplificator; b - caracteristica unui comutator

19

elE!'ttroniceai carer parametri sint dati de rapoarte sau diferente de valori, tinind cont de abaterile ~ela~ive (comparative) redu~e intr~ param~trii microelementelor de acelasi tip, abaten care se mentin la nivelul scazut si in prezenta variatiilor de temperatura. Se limiteaza utilizarea elernentelor pasive, sau chiar se evita, datorita toler ante lor mad de fabricatie si mai ales a suprafetelor mad ocupate. De aceea, configuratiile CI analogice cuprind etaje de c.c. cu cuplaj direct, corectiile la frecventa, compensarea erorilor, fixarea functiilor de transfer si ajustarea caracteristicilor efectuindu-se din exterior, eu ajutorul unor retele de componente discrete. Considerentele de mai sus explica de ce configuratiile interne ale CI analogice sint re1ativ complicate, caracterizate prin densitati de integrate care, in mod uzual, ating numai nive1ul redus si mediu. Ele se utilizeaza tnsa ca module functionale universale (de tip amplificator operational, multiplicator, circuit PLL, comparator) cu care pot fi rea lizate configuratii variate si complexe avind aplicatii deosebit de utile. Mult timp CI monolitice analogice au fost inferioare ca precizie echivalentelor lor hibride. Noile tehnologii, care au facut posibila ajustarea automata a parametrilor in faza de elaborare, micsorarea dimensiunilor si a tolerantelor de fabricatie a diverselor structuri integrate, precum si elaborarea de noi principii si sisteme in proiectarea si realizarea circuitelor ca unitati functionale tot mai complexe, au permis crearea unor CI analogice larg integrate (LSI) avind parametrii apropiati de cei ai echivalentelor lor hibride si la preturi de cost mult mai mici. In prezent, atentia specialistilor se ind~eapta spre elaborarea de CI analogice si de interfata de mare precizie, fidelitate si stabilitate: convertoare A-N si N-A, filtre, amplificatoare cu esantionare-memorare etc., destinate aplicatiilor audio, video, medicale sau de laborator. Proiectarea echipamentelor cu CI analogice cere multa experienta lji fantezie, dar poate fi finalizata cu solutii ingenioase si economice. Desi cantitativ mai redusa decit productia de CI digitale, CI ·~analogice vor eunoaste si pe viitor 0 mare dezvo1tare, fiind destinate echipamentelor industria1e sau de laborator de serie mica si interfetelor din echipamentele pentru prelucrarea numerics a semna1elor analogice. Circuitele numerice (.digitale) prelucreaza semnale discontinue, care iau valori discrete, de obicei binare, ~i intre care stabilesc functii logice. Elementul fundamental este circuitul comutator care asigura una din cele doua valori logice posibile ale semnalelor, notate cu 1 sau 0, dupa cum e1 este conectat (in conductie), sau deconectat (blocat). Memorarea nivelelor logice se face in circuite de memo rare, avind ca element fundamental celula de memorie, capabila sa memoreze un bit (valoarea 0 logic, sau 1 logic). In CI numerice rolul cornutatorului este indeplinit de circuitul inversor logic, a carui caracteristica este reprezentata in figura 1.6, b. Irnportanta pentru functionarea cireuitului este asigurarea eelor doua stari caracterizate prin nivelul ridieat (1), sau coborit (0) al semnalelor. Nu este semnificativa valoarea efectiva a acestora, valoare care poate fi cuprinsa intr-un domeniu relativ larg, reprezentat hasurat in figura, Rezulta 0 sensibilitate mai redusa a circuitelor digitale la modificarea caracteristicilor si parametrilor, datorita tolerantelor de executie, ternperaturii sau imbatrinirii componentelor. Ca urmare, configurafiile junda20

mentale sint mai simple, nemaifiind nevoie de cireuite de stabilizare ~l COlUpensare a efectelor perturbatoare de acest tip. Circuitele integrate numerice trebuie sa asigure functionarea la freevente. ridicate ~i.timpi f?ar,te r_.eduyi cornutatie. Structurile $i topologiile .de. vor f~ astfel pr01e~~ate lUe~t.s~ mlUlml~eze. efectul capacitatilor parazite si sa asigure 0 mobilitate manta a purtatonlor de sarcina, Tranzistoarele at carer efect de amplificare este putin important, vor avea topologii 9i struc~ turi specifiee comutatiei. Dimensiunile lor vor fi reduse, iar rezistivitatea zonelor conduetoare va fi mai mica decit in eazul CI analogice. Rezulta puteri, tensiuni ~i curenti de nivel redus ((.LA-mA, mV - V) ~i densitati foarte mari de integrare, ajungindu-se pina la complexitatea circuitelor VLSr. Principiile de preluerare numerics a informatiei, bazate pe operatii logiee elementare ~i configurajii de mare simplitate, conduc la posibilitatea sablonizarii, tipizarii si automatizarii operatiilor de proiectare ~i de realizare a modulelor numerice. Apare avantajul specific de mare serie pentru productia, testarea si exploatarea eehipamentelor modulare. S-a aratat ca 0 functie elementara logica se poate implementa foarte simplu ~i economic in tehnologia integrata. Pentru a implementa insa 0 functie de eomplexitate medie sint neeesare de multe ori mii, chiar zed de mii de astfel de functii elementare. De aceea, eu toate avantajele lor, metodele numeriee s-au impus abia in ultimul deceniu, dupa perfectionarea tehnologiilor care au permis fabriearea circuitelor foarte larg intergrate ~i a tehnicii evoluate de calcul. Gradul inalt de integrare, eonsumul neglijabil de putere, precizia mare de preluerare a semnalelor, cheltuielile reduse de intretinere si exploatare au faeut ea CI numeriee sa. devina dominante in productia de CI. in prezent ele au 0 larga utilizare in echipamentele complexe de automatizare, aparatura de calcul si prelucrare automata a datelor, in sistemele de comunicatii etc.

Capitolul

MICROSTRUCTURI SI CONFIGURATII FUNDAMENTALE , CIRCUITEJ_.E INTEGRATE ANALOGICE

..

IN

Asigurarea caracteristicilor §i parametrilor diferitelor scheme realizate eu C1 analogice, pre cum si a Iunctiilor lor de transfer, se realizeaza prin conectarea de elemente externe. Pentru alegerea si ajustarea optima a aeestora trebuiesc cunoscute posibilitatile oferite de C1 ~i parametrii lor. in aeest seop, in afara datelor de catalog, este bine ca utilizatorul sa cunoasca si sa inteleaga configuratia interna a C1 utilizate. Realizarea de C1 la cerere, In scopul folosirii acestora in diferite aplicatii particulate cerute de utilizator necesita cunoasterea obligatorie de catre acesta a particularitatilor de proiectare datorate tehnologiilor integrate, a posibilitiiti10r si Iimitarilor acestor tehnologii. in cele ce urmeaza se vor cia citeva date in acest sens.

2.1. STRUCTUIU

DE MICROELEAtEl\:TE

IN

TEHNOI"OGIA

BWOLAR!

o caracteristica fundamentala a tehnologiilor integrate este formarea simultana in procesul tehnologic a tuturor microelementelor apartinind circuitului integrat. Ca urrnare, intreg cipul ua auea aceeasi structurii, Adincimea w11e101" de difuzie si gradul lor de dopare, deci grosimea si rezistivitatea straturilor, capacit atile specifice si tensiunile de strapungere ale jonctiunilor de acelasi tip vor fi aceleasi pentru to ate microelementele, Prescrierea independenta a parametrilor (curentul limita, rezistenta diferitelor zone, capacitatea jonctiunilor, puterea de disipatie termica) se poate face nurnai prin adopt area unor topo1ogii corespunzatoare (anumite forme si dimensiuni de suprafata). Specificul tehnologiei integrate da posibilitate ojJtirnizarii parameirilor uw:ti singur tip de microclement prin adopt area unei anumite structuri. Parametrii celorlalte tip uri de microelemente se pot ajusta intre limite, disponibile doar prin modificarea topologiei, In acest sens, marirea unor suprafete in scopul imbunatatirii unor parametri devine neeconomica. Posibilitatile fiind limitate, parametrii acestor microelemente "subordonate tehnologic" VOl' rezulta inferiori celor apartinind dispozitivelor discrete de acelasi tip. In Iunctie de microstructura optimizata (a tranzistoarelor bipolare sau MOS) se disting cele doua mari categorii de tehnologii: bipolara ~i ;: as.

in CI analogice preponderenta este tehnologia bipolara. In ultirnul timp au aparut insa tot mai multe realizari analogice in tehnologie MOS, in special pentru circuitele de interfata analog-numerice. In cele ce urmeaza se vor face referiri la structurile bipolare caracteristice pentru CI analogice uzuale. ' Tranzistorul bipolar npn In tehnologia bipolara, structura optima corespunde tranzistorului bipolar npn (fig. 2.1, a). Ea trebuie sa asigure cerintele de amplificare, putere, limitele de tensiune si frecventa dorite. Substratul p, cu rol de suport mecanic are (100-200) [im grosime. Foarte slab dopat, are 0 mare rezistivitate (> 10 Ocm), pentru a reduce efectul de dioda parazita si capacitatea jonctiunii colector-substrat CS, asigurind totodata tensiuni mad de strapungere acestei jonctiuni (V CSR ~ 100 V). Stratul n epitaxial in care se formeaza zona de colector C, are (8-10) (.Lmgrosime ~i 0 rezistivitate ridicata (S Ocm), rezultind tensiuni de strapungere mad (VCER = 60 70 V). Pentru micsorarea rezistentei serie de colector, paralel cu pastrarea valorilor ridicate ale tensiunii VCER, se formeaza strat~tl ingropat n +, puternic dopat, care canalizeaza circuitul sarcinilor injectate de emitor spre bornele de contact ale colectorului, printr-o cale n + de midi rezistivitate. Zona p+ de diJuzie a bazei Beste mai puternic dopata, iar adincimea ei este determinanta pentru frecventa de taiere fr si cistigul de curent ~. Grosimea mica (w ~ 1 (.Lm) a bazei (fig. 2.1, a) asigura valori mari ale cistigului de curent (~= 100 400) si frecvento de tiiiere ridicate (fr de sute de MHz). Zona n +- de dijuzie a emitorului E are cea mai mica rezistivitate, ca urmare tensiunea de strapungere a jonctiunii baza-emitor este mica (V BER = 6 7 V). Concentratia marita de purtatori deterrnina valori mari ale capacitatii jonctiunii BE. in functie de topologia tranzistorului, curentii de colector pot varia de la citi va [LA, la circa 10 rnA.

-~
o.-------lp

fI'
b) c) ct) e)

a-

Fig. 2.1. Micrcstructuri de tranzistoare bipolare si diode in tehnologie bipolara tranzistor nj-~n; b - tranzistor pnp lateral; c - tranzistor pnp de substrat ; d - dlodd BE; e dioda Zener cornpeusata termic 23

.. Tranzistoare

bipolare pnp

a) Tranzisioare pnp laterale Calea de curent este "lateraHi" (fig. 2.1, b), paralela en substratul. Crosimea w a bazei este limitata inferior la circa 5 (.Lmdatorita tolerantelor de executie. De aceea ~ este redus (5-50), iar fr este de citiva MHz. Apare si 0 pierdere de curent spre substrat, prin tranzistorul pnp parazit, polariz at direct. Curentii de colector nu depasesc 1 mAo Colectorul divizat in n parti egale duce la formarea unui tranzistor multicolector, fiecare din tranzistoarele astfel formate avind cistigul de curent ~jn. Legind in paralel m colectoare, rezulta un cistig mMn. b) Tranzistoare pnp verticale (de substrat ) Cind circuitul permite polarizarea substratului la tensinnea cea mai negativa, se poate utiliza substratul p ca si colector (fig. 2.1, c). Rezulta ~ ~ 100, fr ~ 10 MHz ~i ic ~ 5 rnA. Tranzistoare cu eject de cimp TEe] Cu tehnologia standard se pot realiza tranzistoare TEC} cu canal p (fig. 2.2, b) si cu canal n (fig. 2.2, c). Structura predeterminata pentru tranzistoarele npn imprima proprietati nefavorabile pentru conductia TEC}: 0 grosime mica a canalului p si 0 rezistivitate mare a canalului n. Pentru a mari dimensiunile canalului, trebuie adoptate suprafeje mari, neeconomice. Transconductanta este redusa (0,5-2) mAjV la TEC} en canal p, respectiv (0,5-5) mAjV la TEC} eu canal n, iar curentii limit a nu depasesc 1 mA. Tehnologiile bipolare moderne permit obtinerea de tranzistoare TECJ cu parametrii precis controlati, realizind canalul separat, prin implant de ioni (fig. 2.2, d). Structura bipolara bazata pe acest procedeu este denumita BIFET (Bipolar-Field Effect Transistor). Diode a) Diode redresoare Diodele compatibile cu tehnologia standard se pot realiza cu oricare dintre jonctiunile tranzistorului bipolar. Foarte freevent se utilizeaza dioda bazii-emitor (fig. 2.1, d) eu eolectoru11egat la baza. in aeest eaz, compor-

a-

Fig. 2.2. Structuri hlpolare de tranzistoare TEe] tranzistor npn; b - tranzistor TEeJ cu canal p; c - tranzistor TEeJ cu canal n; d - transistor TEe] en canal p en implant de ioni

24

tarea diodei este identica cu cea a unui tranzistor functionind in regim activ normal, avind VBe = O. Curentul prin dioda este deterrninat de VBE, adica
~D;;:;

IEOexp- = IEO exp -, VBE VD


VT

VT

(2.1)

unde lEo este eurentul rezidual de emitor, VT = k T]« = 26 mV (pentru T = 298 K) este tensiunea terrnica I: Iiin d constanta lui Boltzman, iar e sarcina electronului ; de aici, tensiunea la bornele diodei (2.2) Pentru iD suficient de mare, aceasta tensiune ramine aproximativ coristanta, in limitele:
VBE

= (0,6 -

0,72) V ;;:;ct.

(2.3)

h) Diode Zener Jonctiunea EB polarizata invers are caracteristica de dioda Zener eu eotul Ioarte abrupt, la circa (-7 V). Coeficientul de variatie termica al jonctiunii BE polarizate direct este de circa -2 mVtC, iar a diodei Zener, de 2,3 mV/oC. Plasind "spate in spate" doua jonctiuni BE (fig. 2.1, e), se pot realiza diode Zener compensate terrnic, avind un coeficient de variatie eu temperatura de circa 0,23 mV/oC. Rczistoare In tehnologia bipolara se utilizeaza ca rezistoare oricare dintre straturile care intra in sti uctura tranzistorului npn. Adincimea fiecarui strat (E, B sau C) este aceeasi pe intreg cipul, la fel si rezistivitatea sa, ca urrnare straturile cu suprafete egale vor avea aceeasi rezistenta, Rezistoarele sint realizate sub forma de £19ii, avind latimea l de (12-13) [J.m. Rezistenta unui strat de suprafata 12, patrata, se numeste r.?-zisten!ape patrat R, O/C]. Valoarea rezistentei va fi proportionala, deci, cu numarul de patrate din care este format a fisia respectiva I
R = n R;

Rezistoarele in zona de diJuzie a emitorului au rezistente Ioarte mici (Rs = 2 6 Q/O), sint stabile termic si servesc mai mult la realizarea conductoarelor in conexiuni cu treceri suprapuse. Valorile uzuale ale rezistentei sint cuprinse intre 20 si 1 kO. Rezistoarele in zona de diJuzie a bazei (fig. 2.3, b) au 0 rezistenta de (50-250) O/D. Ocupa 0 suprafata mare: de exemplu, dad R, = 100 0/0, 0 rezistenta de 100 kO va fi fermata cu 0 fisie cuprinzind 100 de patrate cu latura b = 12 [J.m, si aria de 144000 [J.m2,de circa 3 ori mai 25

Fig. 2.3. Structuri bipolare de elemente pasive a - tranzistor 11pn; b - rezistor in zona de difuzie a bazei; c - rezistor tip baza ingustata ; d - rezistor in zona de colector; e - condensator MOS; f - condensator eu [onctiune

mare ca a unui tranzistor. Considerente economice recomanda folosirea acestor tipuri de rezistoare pilla la 20 kil. Marirea rezistentei se poate face prin ingustarea sectiunii zonei de baza, difuzind zona de emitor (fig. 2.3, c). Se obtin rezistoare tip baza ingustata (ciupite) avind R, = (2-10) kil/O si rezistente pina la 500 kil. dar la tolerante mari, pina la 20%. Rezistoarele de volum, obtinute in stratul epitaxial n, cu sau fara difuzia zonei de baza (fig. 2.3, d) au rezistente mari, R, = (20-30) kil/CI. mica precizie ;;i stabilitate termica foarte redusa. Se face observatia ea in tehnologia clasica procesul de difuzie este slab control at, gradul de dopare difera de la suprafata in adincime si de la un lot de cireuite, la altul, Ca urmare, rezistenta straturilor se obtine eu toleraute mari (10--15) % fata de valoarea proiectata. Ramine insa avantajul abaterilor relativ reduse intre rezistentele care, in acelasi circuit, se doresc egale. Stabilitatea parametrilor la temperatura este foarte redusa, rezistenta de strat suferind variatii importante la modificarea ternperaturii. De exemp1u, rezistorul de tip baza ingustata, avind eoeficientul de varia tie termidi de (0,3-0,5) %tc isi poate modifiea rezistenta in raportul 3/1 la variatia temperaturii intre -55 si 125°C. Curentii de seurgere prin jonctiunils vecine se dubleaza la fiecare lOoC, iar capacitatile parazite ale acestor jonctiuni sint relativ reduse, limitind functionarea la freevente inalte, Tensiunile limita admisibile sint functie de tensiunile corespunzatoare jonctiunilor ce le delimiteaza : CCBR :( 80 V, V BER :( 7 V, iar puterea disipata maxima este de (4-5) W/mm2. Tehnologiile moderne permit obtinerea de rezistoare la valori precise ;;i dimensiuni reduse, utilizind in loeul difuziei implantul de ioni sau realizind pelicule rezistive de mare precizie 9i stabilitate termica, la suprafata cristalului semiconductor.

Capacitoare

in configuratia CI monolitice utilizarea eapacitoarelor este limitata la valori de zeci sau sute de pF si, pe cit posibil, se evita, fiind neeeonomiee, deoarece ocupa suprafeje foarte mari.
26

Capaciioarele MOS (fig. 2.3, e) folosesc dielectricul stratului de Si02 avind 0 capacitate specified de (300-400) pF/mm2;;i valori economice pina la 500 pF. Substratul conclensatorului se dopeaz a puternic pentru a avea o rezistenta serie de acces cit mai mica Ia placa inferioara a condensatorului ;;i a asignra independenta capacitatii fata de tensiune. Coeficientul de variatio terrnica este de 0,02%/oC iii efectele parazite slut reduse, asigurind un factor de calitate Q de circa 200, la lIvIHz. Capacitoarele cu .jonctiune(fig. 2.3, f) folosesc capacitatea de blocare a jonctiunilor pn (care trebuie sa fie deci invers polarizate). Se obtin ~apacitati specifice in limitele (300-1000) pF/mm2, la VI;", = 7 V pentru jonctiunea BE ~i(150-350) pF/mm2, la Vii'" = 70 V pentru jouctiunea BC. Au propriet ati slabe Ia temperatura (ko = -0,1 %/0C) iii frecventji (Q = 50 ... 100, la f = IMHz). Capacitatea variaza neliniar cu tensiunea, iar curentii de fuga sint considerabili si puternic dependenti de temperatura,

2.2. CONFIGURX_fH

FUNDAMENTALE IN CIRClTITELE ANALOGICE

INTEGRATE

Datorita tehnologiei integrate, configuratia CI poate fi mult diferita de cea a circuitelor cu componente discrete care indeplinesc aceeasi functie. Pe de 0 parte, se tine cont di sint optimizati parametrii unui singur microelement ~i anume, ai tranzistorului npn, celelalte re zultind cu parametri inferiori dispozitivelor discrete. Pe de alta parte, trebuie sa se aiba in vedere Iaptul ca pretul de cost a1 microe1ementului depinde in special de marimea suprafetei lui, De aceea, numarul si valoarea rezistentelor pasive sint limitate, de cele mai multe ori e1e fiind inlocuite cn rezistente active. Se evita utilizarea condensatoarelor, ca urmare etajele de amplificare sint cuplate direct. Se utilizeaza cu precadere configuratiile cu tranzistoare, ele ocupind cele mai reduse suprafete, In cele ce urrneazii se vor expune citeva puncte de vedere privitoare la realizarea unor configuratii fundamentale ale CI analogice. Alte variante sau configuratii speci£ice se vor prezenta, de la caz la caz, in capitolele urmatoare.

2.2.1. Surse de curent


Sursele ideate de cureni (fig. 2.4, a) furnizeaza curenti IG constanti, independenti de tensiunea VL la borne le sarcinii si insensibili la diverse perturbatii (variatia temperaturii e, sau a tensiunii de alimentare Vee). :In cazul surselor reale (Iig, 2.4, b) exist a variatii ale curentului 1G cu e san cu Vee si 0 anumita dependents fata de VL, echivalenta cu existent a unei rezistente de iesire rg finite, care trebuie sa fie insa cit mai mare.
27

R"

~II--__
~ IL
,--I _

a)
Il

Vl

IG

,_

_ -:=-"-c .. -',
61

/62

b)
Fig, 2.4. Sursa de curent, simbol ageometric

~i caracteristica

de iesire

ideala ; b -

reala

Oglinzile de curent (fig. 2.5) reprezinta surse de curent coman date de catre un curent de referinta IREF: IL = nIREF• iar coeficientul n nu trebuie sa depinda de VL. () san alte perturbatii. In CI, n = (10-2 - 102). foarte uzuala fiind valoarea n = 1. In acest caz, h reprezinta imaginea curentului de referinta, de un de denurnirea de oglinda de curent. Surse1e si oglinzile de curent se utilizeaza frecvent 1a polarizarea etajelor de amplificare. Avind rezistente mari de iesire si ocupind suprafete foarte reduse, ele pot sa inlocuiasca rezistoarele semiconductoare de mare valoare, neeconomice in tehnologia integrata. a) Cazul curenlilor mari In principiu (fig. 2.6, a), po1arizind cu tensiune constant a baza unui tranzistor conectat intr-un etaj de amplificare cu reactie de curent 9i functionind in regim activ normal, curentu1 sau de colector IL este constant si independent de rezistenta RL de co1ector: (2.5)

Fig. 2.5. Oglinda de curcnt

28

r
+Vcc

-'Jl J~L
B

r-+----+-

~12

2 T
RE2

a-

VB

b)

c)

({)

Fig. 2.6. Surse de curcnt schema de principiu; b - sursa pentru curenti mari : e sursa pentru curenti mici; d - sursa pentru curenti mid eu rezistenta activa TEe}

iar daca ~ are valoare mare ~i rg/(~

+ 1) <
-

RE

IL '" IE '" V G = =

V BE

HE

(2.6)

Principiul este intilnit si la circuitele discrete cind, pentru a neglija dependenta de V BE (variabila cu temperatura si curentul de colector), se alege VG ~ VBE• Valoarea curentilor stabilizati se fixeaza prin alegerea potrivita a rezistentei RE• in tehnica integrata se evita insa utilizarea surselor de tensiune si a rezistentelor de mare valoare. Valori compatibile cu tehnologia bipolar a se obtin pentru "curenti mari", de ordinul rnA. in acest caz, V BE ~ 0,65 V, valoare aproximativ independents de curentul h. Ramine insa dependenta pronuntata fat a de temperatura:
dVBE -= -2mV/ C
0

da

(2.7)

Compensarea acestui efect se face imprimind 0 variatie asemanatoare tensiunii de polarizare VG prin inc1uderea unei diode-tranzistor T2 in circuitul de polarizare (fig. 2.6, b). in conditiile "curentilor marl", V BEl ~ ~ V BE2 < Vee, iar (2.8) Apare dar di circuitul din figura 2.6, b este :;;i 0 oglinda de curent, in care raportul curentilor este fixat de raportul rezistentelor de emitor. Sursa pentru curenti mari are 0 rezistenta mare de iesire (1-3) MO Ide 1 gmRE2 ori mai mare ca rezistenta de iesire a tranzistorului T2). Rezistenta RE2, prin reactia negativa de curent contribuie la stabilizarea variatiei curentului de sarcina. De exemplu, cresterea lui h mareste caderea de tensiune ILRE2, reducind V 8E2, care comanda revenirea curentului de colector.

29

b) Cazul cureniilor mici

Micsorarea curentilor stabilizati la valori de ordinul [LA,frecvent cerute de polarizarea etajelor de amplificare ale CI analogice, se realizeaza sau prin reducerea valorii rezistentei REI' sau a curentului IREIi' [vezi relatia 2.8). Reducerea valorii REt se poate face chiar pina la anularea ei, asa cum apare in figura 2.6, c, in cazul sursei de curent Widlar. Valori RE2 compatibile cu tehnologia bipolar a permit functionarea la "eurenti mid" ([LA), ell pastrarea avautajului rezistentelor mari de iesire. Bineinteles, in aeest eaz tensiunile baza-ernitor nu mai Slut egale ;;1depind de curentii de colector 1

VT 1 h n---Ct21£'n2

(2.9)

Pentru tranzistoare pereche O'.lhol variatia temperaturii. Ca urrnare :

(/.2IE02,

raport eare se mentine si cu

(2.10) Curentul (2.10) are 0 dependents redusa fat11. e variatiile IREF ~ Vcc/R, d ded si fata de variatiile tensiunii de alimentare. El devine independent fata de temperatura in cazul cind RE are acelasi coeficient de variatie termica (0,33 %/0C) ca ~i VT. Aceasta cerinta este perfect realizabila cu rezistoarele din zona de difuzie de baza.

R eu TEC} avind rol de rezistenta activa de mare valoare (fig. 2.6, d).
c) Oglinda simpla de curent Un raport unitar intre curentii din cele doua ramuri ale oglinzii de curent se poate obtine in cazul REJ = RE2 sau prin renuntarea la rezistentele de emitor, conform circuitului din figura 2.7. Pentru f3 suficient de mare rezulta :

Reducerea curentului

IREF

se poate face prin inlocuirea rezistorului

~_C;O".
R ..
l.

Fig. 2.7. Oglind! simpl! de curent

Rezistenta de iesire a oglinzii simple de curent este mai mid. (sute de kn) datorita absentei reactiei negative de eurent prin RE• Dad. aria jonctiunii BE este diferita la cele doua tranzistoare, rezulta curenti diferiji, proporjionali cu cele doua arii. Se pot realiza simplu si economic, pe suprafeje foarte reduse, oglinzi de eurent eu mai multe ramuri (fig. 2.8). Deoareee se bazeaza pe utilizarea de tran-

30

a)
Vee

b)

L, L

'. IU
"

IREI'

ILl

IL 7

c) d) Fig. 2.8. Oglinzi de curent cu tranzistoare multicolector a - schema echivalenta : b - configuratia reala cu tranzistor multicolector npn; c - schema echivalenta cu tranzistoare pnp; d - configuratia reala cu tranzistor pnp

zistoare pereche, avind aceiasi parametri, indiferent de temperatura de functionare, configuratiile de surse pentru curenti mid nu au echivalent discret.

2.2.2. Generatoare de tensiune


Geueratorul ideal de tensiune (fig. 2.9, a) furnizeaza tensiuni insensibile la variatia curentului de sarcina h sau a altor perturbatii (temperatura 6, tensiunea de alimentare Vee). In realitate exist a anumite variatii, care se doresc a fi cit mai mici (fig. 2.9, b), astfel : - sursele de tensiune sint optimizate in raport cu comportarea la variatia curentului de sarcina, deci prezinta 0 rezistenta de iesire Yg foarte mica i - referiniele de tensiune au 0 comportare optima la variatia temperaturii sau a tensiunii de alimentare. 1. Surse de tensiune a) Sursele de tensiune de tip repetor pe emitor se utilizeaza frecvent, ]a fel ca in variantele discrete. Acestea (fig. 2.10, a) furnizeaza 0 tensiune putin sensibila la variatia rezistentei RL de sarcina, daca tensiunea de polarizare VG este constanta 9i tranzistorul functioneaza in regim activ: VL daca rg!(l
=

+ [:))z .

rg+ (I

Rdl + ~) (VG -

(3)RL

V BE)

VG -

VBE i= f{RL)

(2.11)

RL.

31

",

.:$'VG

I I

tIc
~R'

jVL

V'I='_ ::--b)
tensiune,
de iesire : reala

f v.

9· /' G
-/-

9, I!

Fig. 2.9. Generator


a-

de

simbol geometric si

caracteristica

ideala : b -

Compensarea termica se realizeaza in acelasi mod ca la sursele de curent (fig. 2.10, b). o stabilizare mai buna fat a de variatia tensiunii de aliment are se obtine dad baza tranzistorului T2 se polarizeaza cu tensiunea stabilizata de 0 dioda Zener. Tehnologia integrata ofera posibilitatea alimentarii simultane a mai multor sarcini RL, utilizind tranzistoare multiemitor (fig. 2.10, c). b) Variante simple de surse de tensiune necompensate la variatii termice (fig. 2.11, a), sau compensate (fig. 2.11, b, c) se obtin prin inserierea unor diode-tranzistor ~i/sau diode Zener. Tensiunea la bornele lor este constanta intr-un domeniu larg de variatie a curentilor.

Vee

a)

b)

c)

a-

Fig. 2.10. Surse de tensiune de tip repetor pe emitor schema de principiu; b - sursa de tensiuneJ compensata termic cu dioda-tranzistor ; c - varianta cu dioda Zener

32

c) Alte variante'[" de surse de tensiune se bazeaza pe multiplicarea tensiunii VBE eu ajutorul unor retele rezistive, asa cum se prezinta in figura 2.12. Rezulta tensiuni

:-au

(2.12) a) variantele (a), b)

in functie de sau (b), alese.

2. Referinte de tensiune
Diodele Zener compensate termic pot fi folosite ca referinte pentru tensiuni mai mari ea 7 V. Ele prezinta dezavanc) tajul unor zgomote interne mari, Fig. 2.11. Surse de tensiune eu diode datorita functionarii in avalanDT ~a a jonctiunii BE polarizate a - eu diode-tranzistor ; b - eueuDZ ~i DZ f c - alta vatianta invers. Alte referinte de tensiune Iurnizeaza tensiuni dependente de VBB,' insensibile la variatia tensiunii de alimentare, dar care necesita compensare termica. Frecvent, aceasta se realizeaza prin compensarea variatiilos
#""'.~. '-J./ " ../ ~ '4:.<"1'
"

t:-'
"_

~--------r
R~;{ )

·---?f

o:nV ..·

:.:H.:

n= l-tR1/

Fl2 n\

b)

Fig. 2.12. Surse de .. ctensiune stabilizatli. en tranzistor ~i reactie negativa a -Ipentru tensiuni micl; b - pentru tensiuni mati 3Montaje electronic" cu circuite Integrate analoglce

33

,.----f'---·----·-l

,
i

R1

Ii

a-

Fig. 2.13. Referinte de tensiune cu sursa de curent : b - en AO

negative ale tensiunii VSE (-2 mV/°C) en variatii de semn contrar, proportionale de exempln cu ale tensiunii termice VT (0,085 mVtC). tn figura 2.13, a se prezinta un astfel de circuit. Sursa de curent [Tv T2) genereaza in_:Rz curentul (2.10) : - VT I 11 I2--n-=-n-,

s,

"" VT

12

s,

R9

s,
VBEZ ~ VBE1·

(2.13)

deoarece VL = RzI2 + VSE2 = RIll Tensiunea de iesire

VBE1;

(2.14) va avea un coeficient de temperatura ajustabil Ia zero, prin alegerea petrivita a rapoartelor R2! R3 si R2! RI• o alta variant a bazata pe acelasi principiu (VL = VEE nVT) se prezinta in figura 2.13, b. Tensiunea de sarcina V L are expresia (2.14) t'i nu mai este influentata de tensiunea de aliment are Vee. Amplificatorul este de tip AO (capitolul 3).

2.2.3. Etaje pentru deplasarea nivelului de e.e,


Datorita cuplajului direct intre etajele amplificatoare de c.c., nivelul tensiunii de polarizare a acestora tinde sa se deplaseze spre limita de satu:fa·tie mic~orind domeniul posibil de varia tie al semnalului util (compo34

Vee

a}
Fig. 2.14. Etaj de deplasare a nive1ului de tensiune continua cu DZ Fig. 2.15. Eta j de deplasare a nive1ului de tensiune continua eu~sursa de curent it schema de principiu; b - conflguratia circuitulus cu oglinda simpla de curent

nenta de c.a.}. Pentru reducerea nivelului tensiunii de polarizare, farl. micsorarea componentei variabile, se utilizeaza frecvent etaje de tip repetor pe emitor, favorabile si din punctul de vedere al adaptarii impedantelor dintre etaje. Diferitele variante de circuite utilizeaza diode Zener (fig. 2.14) sau oglinzi de curent (fig. 2.15). Prima varianta asigura ~i 0 foarte buna compensare termica, deoarece nivelul continuu :

este asigurat de inserierea a doua jouctiuni "spate in spate" A doua vadanta are 0 buna precizie, datorata dependentei componentei de c.c.

de raportul rezistentelor RII R, realizabil m tehnologie integrata monoliticl Ia tolerante reduse.

2.2.4. Etaje de amplifieare


Amplificarea semnalelor este functia de baza in circuitele analogice, Etajele de arnplificare trebuie sa asigure performante ridicate : coeficienpi mari de amplificare intr-o gama dinamica larga, impedanta de intrare ;;1 iesire corespunzatoare (fig. 2.16), erori reduse in c.c. ~i distorsiuni de fmcventa (san liniare) minime intr-o banda larga de frecvente. Asa cum s-a mai aratat, datorita imposibilitatii folosirii condensatoarelor de cuplaj, In CI monolitice se utilizeaza etaje de amplificare de 0.0. 35

IDEAL

ro -.~.,a-

OJ

Fig. 2.16. Awplificatoare: scheme echivalente comparative de tensiune; b - de curent; c - transimpedanta : d - transconductanta

[cu cuplaj direct). La cuplarea directa a etajelor amplificatoare bilitatea transmiterii ~i amplificarii nedorite a unor perturbatii etajele anterioare. Fiecare modificare a punctului static de [datorita variatiei tensiunii de alimentare, temperaturii sau componentelor) se transmite amplificat, sub forma de eroare la tru micsorarea influentei acestor perturbatii se utilizeaza etaje care c~t reactie negativa si, mai ales,' etaje diferentiale.

apare posiaparute in functionare imbatrinirii iesire. Pende amplifi-

Obseroatie. in eele ee urmeaza, se vor utiliza notatiile uzuale pentru semnale si eomponentele lor. Dei exemplu, tensiunea de intrare
.l

VI

VI

+ Vi

se considera a avea 0 componenta constanta (de c.c., sau de polarizare), notata ell VI ~i 0 componenta variabila, destinata amplificarii, notata ell o, (fig. 2.17). 36

+Vcc -_J

r-

(1" y"C

~vr-/N_--r
VI
tIl

~-l.'c':"---~
.

I.
VT ~

,\

I "",./
__J

_/

:liII1_

-""
(fig. 2.18).
=

.r.
.~
"

--V~r

Fig. 2.17. Simboluri in notarea semnalelor

Fig. 2.18. Circuit elementar de amplificare

ConJigurafia

elementard de amplijicare

Cireuitul elementar (asimetric) Hita. reactie (RE care in tensiune

0) asigura

amplifi-

unde, gm reprezinta transconductanta tranzistorului, Ie componenta c.c, a cureritului de colector, iar VT, tensiunea termica. Rezistentele intrare si de iesire sint R; ~ rn = ~/gm' iar transconductanta echivalenta etajului Gm

de de

u, ~ Re,
este Ie/VT'

= gm =

egala cu cea a tranzistorului. Reactia negativa de curent prin RE micsoreaza amplificarea in tensiune ~i curent Av ~ -Re/RE' dar mareste rezistenta de intrare Gm
=

g",/(l

--r- gtffRE)

(2.16)

introducind 9i 0 stabilizare a punctului metrilor amplificatorului, AmpliJicatorul diferential ideal

static de functionare,

deci a para-

Functia amplificatorului diferential este de a amplifica variatiile ale semnalului diferential (fig. 2.19, a)

Viii

(2.17) 37

aplicat la intrare. Ca urmare semnalele la borne le de iesire (VOl ~i V precum si sernnalui diferential de iesire
(2)'

VOD

= VOD

VO!l

'VOl -

V02

(2.18)

a)

vor avea variatii proportionale cu Vitl:

Fig. 2.19. Amplificator diferen Fal a _. schema bloc; b - confignratia_fuudamental3,

Schema de principiu unu. arnplificator cliferentia1 esi e pr<.::zentata in figura 2.19, b. Ea cuprinde dona trallz!stoar~' am~ plificatoare cupla te III ernito. :;;1 polarizate de sursa de curent 21. bad. schema este berfccl simcirica (rezistentele colector sint egale, iar tranzistoarele sint pereche) functionarea este ideala, si anume: , a) Dad semnalu! difcreniial de inirare este mil (fig. 2.20, a) potentialele celor doua intrar: Slut egale (v'czi relatia 2.17)

de

VIi

= VI2

>=

VIC,

-v,
aFig. 2.20. Semnale AD semnel diferential nul 10, intrare; b - semnal diferential nenul 10, iutrare

38

semnalul comun al eelor doua intrari fiind tensiunea de mod comun la intra"e. Rezulta ca VBEl

V~E2

VBE•

Ca urmare, curentii de colector ai eelor doua tranzistoare sint egali. Acestia sint furnizati de sursa de eurent 21, prin urmare au valoarea
ICl

IC2

Rezult a

tensiune difercnjiala

1'tul(l la iesire, deoareee


VOl -

VOl

VC2

= Vcc - RcI = Voc, deci VOD =

V02

b) Daca se aPl£ca un semnai dijeren/ial la inirare (fig. 2.20, b), el se repartizeaza egal, dar in sens opus pe intrarea celor doua tranzistoare (2.20) Ca urmare curentii de colector variaza in sensuri opuse fat a de valoarea de polarizare: (2.21) Rezulta variatii ale tensiunii de iesire proportionale
VOl

cu

Viii,

adica (2.22) (2.23) (2.24)

-gmRCV,d/2 +gmRCVid/2

= A1vid

V C2

=
=

A 2V;d

f'od = -gmRCvid

AdVid

Amplifiearea

diferentiala

are deci forma (2.25)

depinzind de curentul I de polarizare si de rezistenta Concluzii Un AD ideal amplifica numai tensiunea diferenfiala nu !}i tensiunea de mod comun
VIC

Rc. aplicata la intrare,

(VIl

+ VI2)/2

Variatia simultana si in acelasi sens a potentialelor bornelor de intrare (de exemplu sub influenta perturbatiilor de mod comun care apar pe ambele intrari) nu este resimtita la iesire. Simetria montajului are avantajul eli modificarea in acelasi sens a parametrilor (datorita tolerantelor de executie, sau a temperaturii) nu modifica tensiunea diferentiala la iesire. De exemplu, desi VBEI ~i VSE2 se modifica relativ mult cu temperatura (--2 mV/°C), diferenta (VSEl - VSE2) fata de care este sensibila iesirea variaza de 300 de ori mai putin, adica cu 6 «vr«: 39

-..-_ .........

~
..

~
-LV· -3Vr -2VT

__~. ;.~~J -:- ._ __ .. ~ _


-IV,

""

-;

-V~

-4V,'J\(:

-v.

._
1.1/'

l\V;

11)
__. --!

-2IRe

1,,-

2V: 3Y:

v::

_._ __ ---'!!'

Fig. 2.21. Caracteristici de transfer ale AD

Le semnal de intrare nul (Vid = 0), curentul de co1ector este dat de sursa de curent 21 si se repartizeaza 111 mod ega1 in ce1e doua ram uri ale AD. La aplicarea unui 5e111na1 e intrare (V;d i= 0), intre cele dona ramuri d apart:' un dezechilibru simetric de curent. Fata de valoarca I de polarizare, variatiile de cured pot fi de ce1 mu1t ±1, dud una dintre ramuri este blocat a, iar coalalta preia intreg curentul generat de sursa (fig. 2.21, a i. Peritr u a se evita intra rea in saturatie a tranzistoarelor trebuie aSlgLlrate couditiile
'i) II

< V01min
< 7)02n
real

Vee - 21 Rc Vee - 2IRc

'Un

. ..J

i/1j)l~{1'ca!()m! dl/crential

Desi tehnologiile integrate ofera conditii pentru asigurarea unei simctrii corespunz atoare intre ramurile AD, nu se atinge totusi perfectiunea, R~zisten ide Rc si parametrii tranzistoarelor T, si T uu rezulta perfect egali, 'lncadrindn-:,e in anumite tolerante de fabricatie. Prin urrnare, -in abseni« semnaluiui de intrare, (11;<1 =--= 0), poate a-pare 0 diferenta de potentia; intre cdc dour{ ie:;:h-i, deci un sernnal eroare 1a iesire, datorit.a curerrtului de polarizare I repartizat inegal intre cele doua ramuri si caderilor de tensiune diferite pe rezistentele Re. Dezechilibrul intre cele dona etaje se poate accentua in timp, oda ta en variatiile de temperatura, conditiile de fUl1ctionare sa U imbatrinirea parametrilor. Alte abated de 1a cazul ideal apar datorita sursei curentului de polarizare, care are 0 rezistenta de iesire finita si nu furnizeaza un curent perfect constant dud tensiunea 1a bornele sale va.riaza. Tensiunea 7JE 1a borne1e sursei de curent (fig. 2.20) variaza odata cu tensiunea 1a intrarea AD:
9

iar curentul de polarizare I se va modifica cu atit mai mult cu cit rezisten40

ta de iesire a sursei este mai midi. Ca urmare se va modifica si tensiunea de mod comun la iesire :
Voc =

Vee - ReI

Ded, in cazul AD real, tensiunea de mod comun. la iesire nu ramine perfect constanta, suferind oariaiii. sub influensa semnalelor de intrare. Alte aspecte caracteristice ale AD real sint cureniii nenuli de polarizare in baza tranzistoareior (la intrare) IB
=

I/~,

si uariaiiile acestora, odata cu semnalul aplicat 1a intrare. 'rinind cont de aceste aspecte, se poate arata ca, in juru1 punctului de functionare, comportarea AD real poate fi descrisa de relatii de forma:
VOd = Aavid vee = AcdV;d

+ Adcvjc + Acvic
0,
Ac->-

(2.26)

si care, comparate cu ultima dintre relatiile (2.19), caracteristice AD ideal, indica cerintele unei functionari corecte:
Ade <{ Ad, Aed_,,_

!n conditiile de mai sus, se poate considera ca AD amplified numai semnalul diferential Vid, iar nivelul tensiunii de mod comun la iesire ramine constant, indiferent de tensiunea de intrare. Parametrii principali de catalog sint am.jJlificarcCi difereniialii Ad definita in ultima din relatiile (2.19) si rejeciia de mod comun, definita prin
raportul :

(2.27) care reflect a gradu1 de suprimare a sernnalului de mod cornun aplicat la intrare si care se doreste a fi cit mai mare (104 - 105). Un alt parametru de catalog indica efectul asimetriei intre etajele AD :;;i este iensiunea de dezechilibru sau de ofset V]). Ea este definita ca tensiunea diferentiala de intrare careia ii corespunde 0 tensiune diferentiala 11U13. 1a iesire :
V -- OJ i D-u1Di"oD'=O

Tensiunea de dezechilibru depinde de toicrantcle de executie ale microelementelor ~i estc proportionala ell I!~. Se poate reduce prin micsorarea curentului de polarizare I, marirea cistigului de curent ~i ajustarea (echilibrarea) rezistentelor de colector. Desi se po ate cornpensa 1a un moment dat, ea poate varia in timp, mai ales sub influent a temperaturii. Variatia tensiunii de dezechilibru se numeste deriod. A1ti parametri earaeteristici' AD sint : - Rezisienta de intrare pe mod difereniial care indica efectul variatiei tensiunii diferentiale vu asupra curentului de' intrare ib: '
~j

1:> '-id

-:-

ou
~b

-- 2r -

1t

.-

<) j .....

Big' f1J

(2.28). 41

- Rezistenta de inirare pc mod comun indica efectul variatiei tensiunii de mod comun asupra curentului de intrare : (2.29)

Configurafii

de AD in. circuitele analogies

Configuratia clasica este reprezentata in figura 2.19, b, unde sursa de curent este 0 oglinda de curent, care poate fi unul din tipurile prezentate in figurile 2.6 si 2.7, sau 0 alta variant a imbuuatatita, care asigura imPig. 2.22. Amplifieator diferential pedante mari de iesire. en tranzistoare Darlington Marirea rezistentelor R, 91micsorarea curentilor Is se face prin inlocuirea tranzistoarelor Tl ~i T2 ell perechi Darlington (fig. 2.22), avind cistig de curent ridicat (~ = ~1~2)' sau cu TEC] avind rezistente de intrare de ordiuul 109Q §i curenti de grila neglijabili (pA). Etajul parafaza (fig. 2.23, a) asigura 0 iesire asimetrica 9i amplificarile (2.30) !nloeuirea rezistoarelor pasive Rc prin rezistente active (fig. 2.23, b) de tip oglinda de curent permite marirea amplificarii la valoarea (2.31)

a)

b}
'2.23. AU en iesire asimetrica

a-

etajru

pirataza : b -

AD ell sarcina

activa

.. , 4 ,,;,

Vee

vid + ---

--2

vrd

nI

gr",

& ,

(II - 9 rn V rd It.

•.L

D;

Fig. 2.24. AD cu cascoda colector comun - bazd comuna a - eu tranzistoare npn la intrare ; b - eu tranzistoare pnp

unde Yo Slut rezistenjele de iesire ale trauzistoarelor (YO»pn:;:; 130Vjle, YOPllp ~ 50 Vile). Cascoda colector comun-bazii comuna (fig. 2.24) perrnite marirea rezistentei de iutrare (4y,,) si a rezistentei de iesire (Ro = ro~ > 100 MQ). Etajul prezintii 0 reactie capacitiva iesire-intrare redusa, permitind cresterea benzii frecventelor de trecere a intregului circuit. Etaje de iesire Aceste etaje debiteaza puterea necesara in sarcina si trebuie sa asigure variatia nedistorsionata a semnalului de iesire in limite cit mai largi, impedante corespunzatoar., de iesire si un randament cit mai ridicat, 'Se utilizeaza configuratli diverse, cunoscute 91 111 variantele discrete. Amplificatoarele in clasa A au un randament scazut si un conSU111 de putere ridicat, chiar cind semnalul de iesire este nul. Mult mai iavorabile apar etajele en 'dona tranzistoare in clasa B sau AB, care lucreaza in contratimp, Iiecare tranzistor conducind numai 0 alternanta (pozitiva sau negativa). Cind semnalul de intrare este nul, ambele tranzistoan- sint bloeate sau sint polarizate la un eurent redus, astfel ca puterea disipata este neglijabila. All deci un consum redus de c.c. 9i un raudament ridicat, care poate atinge valori pina la 78%. Frecvent, se utilizeaza etajul in contratimj) cu tranzistoare compiementare, fnnctionind in clasa B (fig. 2.25, a). Tranzistoarele intra in conductie dear dud tensiunea baza emitor depaseste valoarea de prag V1E, ca urmare In conditiile (-- V1EZ) ~ VBE ~ V1EI. ambele tranzistoare sint blocate, caracteristica de .ransfer (fig. 2.25, b) avind 0 zona de insensibilitate. Acest dezavantaj se elimina prin utilizarea circuitului din figura 2.26, a. Se 0 bserv a ca
Vo

= VI

+ 'lJ +
D1

VD2 -

V1El>

iar daca diodele sint pereche, de tip baza emitor, rezulta


Vo ~

VI

+ V1El

= VI

+ ct.
43

Vcc

IVo
'j

cc- VeE 1 sat_L_._.


ILc.L \ (EL'.::1t

...'._"'.~= _
r~,\

':::'.'--'_'

, i+----~?

_ "! ....v.: : \.
Vee
r

<;,:y"-.
W',"

"L,
I!!.Y.~·

~ ;.
"..l.~:J
\

~~

_._~r-

./ I
/
.;_ I

=~f~~~>?_~'::_~ .. '~-7'-_;;'~:;<
'b.1

II

./,i::

.. , -

'ec"V8El-VU~sot

.1-.~
Ve:

$",~,,!:.',j::;:

_L_._ .. ... __ , _ _ .. _:..

"Vec-VCE2sol

Fig. 2.25. Etaj de iesire in contratimp cu tranzistoare complemeutare a - schema de prineipin; b - earacteristica de transfer

-'r'-'-"'--"~
!

to.:,,,

,. .

.. ---·~' ... T~~ '_--<r-'_-_

Pig. 2.26. Etaj de iesire ell tranzistoare complementare lIi diode a - schema de principiu ; b - caracteristica de transfer

Prin urmare, iesirea va prelua variatiile de la intrare, Vo = Vi, chiar pentrufsemnale 1). apropiate de zero, polarizarea tranzistoarelor fiind asigurata de catre Dl ~i D2• Caracteristica de transfer (fig. 2.26, b) va fi liniara, eliminlndu-se distorsiunile semnalului de iesire in jurul valorii zero (numite distorsiuni de racordare). Tranzistorul integrat pnp este un tranzistor de substrat (fig. 2.1, c) avind performante mai slabe, neputind asigura in sarcina puteri mai mad de citeva sute de m VV. Etajul in contratimp etc tranzistoare npn (fig. 2.27) elimina acest inconvenient. Tranzistorul 1'1 functioneaza in semiperioada negativa ca repetor pe ernitor, iar 1'2 in semiperioada pozitiva ca amplificator in conexiune emitor comun, Etajul asigura puteri de iesire de ordinul W. Protectia la scurtcircuit si limitarea curentului de sarcina se realizcaza de obicei cu tranzistoare care intra in conductie atunci cind curentul de

Fig. 2.27. Etaj de ie~{re in contratimp cu tranzistoare de:._ acelasi tip

Fig. 2.28. Etaj de iesire cu limitarea curentului in sarcina

sarcina depiiseste valoarea prescrisa, Un exemplu se indica in figura 2.28. Tranzistorui 1'3 este polarizat cu 0 tensiune hRE proportionala cu curentul de sarcina. Cind aceasta depaseste pragul V1E al tranzistorului, T a intra in conductio si furnizeaza in sarcina curentul constant VBE! RHo

Capitolul3
CIRCUITE ANALOGICE LINIARE

Dupa forma relatiei dintre semnalu1 de iesire ~i eel de intrare, circuitele analogice se impart in cireuite liniare ~i cireuite neliniare. La circuitele linifire semnalul de iesire este proportional cu eel de intrare (eventual eli 0 intlrziere in timp) ; la circuitele neliniare ce1e doua semnale nu Slut propor-· fionale. ,_.. Dintre circuitele e1ectronice liniare, cele mai folosite sint amplificatoarele electronice. Dupa cum se stie, se numeste amplificaior electronic drcuitul electronic liniar care furnizeaza Ia iesire 0 putere mai mare decit cea primita la intrare. (Puterea primita la intrare comanda 0 putere rnult mai mare, care circula de la sursele de alimentare la iesire). La un amplificator electronic eel putin unul dintre semnalele de iesire (tensiune 9i curent) este mai mare decit semnalul corespunzator de la intrare. Majoritatea amplificatoarelor electronice folosite astazi sint realizate sub forma integrata monolitica. in capitolul de fata descriem tipurile principale de amplificatoare electronice integrate cu destinatie larga si trecem in revista aplicatiile Iiniaretrnai importante in care sint Iolosite.

3.1. AMPLIFICATOAIlE

OPERA'fIONALE (AO)

Amplificatoarele operationale integrate (notate prescurtat AO) sint componente universale de circuit, cu ajutorul carora se ponte realiza 0 diversitate extrem de mare de aplicatii liniare 91 neliniare. Denumirea de operaiionaie are numai 0 justificare istorica, fiind motivata de faptul ca primele amplificatoare de acest tip au fost folosite pentru realizarea unor operatii matematice [adunare, integrare in raport cu timpul etc.) asupra tensiunilor electrice in calculatoarele electronice analogice.(Acele ampliticatoare nu erau insa realizate sub forma integrata si nici macar nu foloseau tranaistoa-e, ci tuburi electronice cu vid). 46

3.1.1. Deseriere generaUi


Se numeste amplificator operational (integrat) un circuit integrat monolitic care confine tranzistoare, rezistoare si condensatoare si are: o arnplificare in tensiune foarte mare, in regiunea liniara de functionare 0 rezistenta de intrare foarte mare; 0 rezistenta de iesire foarte mica. In ciuda faptului ca poate contine pina 1aciteva zed de microstructnri, unAO nu costa mai mult decit un tranzistor de putere medie. Schematic, un AO consta din trei blocuri eu functii distincte (figura 3.1); fiecare diutre ele poate fi constituit din unul sau mai multe etajeamplificatoare realizate cu tranzistoare integrate. Bloeul de intrare este un amplificaior diferential, numit astfel deoarece amplifica diferenta dintre cele doua tensiuni de intrare v + si v -. Bloeul intermediar preia tensiunea furnizata de blocul de intrare ~i 0 prelucreaza pentru a corespunde cerintelor blocului de iesire. Ultimul bloc asigura eurentul de iesire necesar [uzual de ordinul a 10 mA) : Primele AO au fost realizate in intregime eu tranzistoare bipolare (a§a. sint tipurile 709 si 741). Ulterior s-au folosit tranzistoare en efect de cimp eu grila jonctiune (TECJ) in etajul de intrare, pentru marirea rezistentei del' Intrare. Recent s-au elaborat AO realizate exc1usiv ell tranzistoare eu efect de cimp metal-oxid-semiconductor (TECMOS), cu canal n [1]. In figura 3.2 este ~ariitat simbolul geometric prin care se reprezinta un AO In schemele electronice. Borna de intrare notata eu semnul minus se numeste inirare inoersoare, iar eea notata cu semnul plus, intrare neinoersoareo Justificarea aeestor denumiri reiese din figura 3.3, in eare toate tensiunile sint masurate fata de 0 referinta comuna, masa montajului. (Cu a s-a notat amplificarea in tensiune a AO; ea este un numar real pozitiv}, Se observa ca 0 tensiune v + aplicata la intrarea neinversoare apare la iesire amplificata ~i eu semn neschimbat, in timp ee 0 tensiune o : aplicata la intrarea inversoare apare amplificata ~i eu semn inversat. Expresia generala a tensiunii de iesire, corespunzatoare situatiei din figura 3.3, c, este
V(I

= a(v+ -

v-)

(3.1)
"I
0----··,

sau
Vo = aVa,

r- --,
I

K{3.2) (3.3)

I I r----l
_J

dad
Vd

notam
= : v+ V-.

v·o----{
L

I t-----i I I L-'
bloc

..J

bloc do rntr or e

bloc In tcrml2dior

de

IQ~lr'-'

Tensiunea Va se numeste tensiune dijerentiala de intrare. (Semnul ,,=:" mseamnji egal prin natalie sau prin definifie.) In tabelul 1 sint date -eiteva exernple numerice, .pentru eazul a = 100000.

Fig. 3.1. Schema bloc a unui AO

Fig. 3.2. Simbolul geometric al unui AO

41

VtQ)
I

,--<-

I
b)
c)

Fig. 3.3. Justificarea

denumirilor bornelor de intrare ale AO Tabelul L nmplttlearea a = 100000, tn IUlH'lk dl' valorlle de intrare (In "0111)

I-::-;- __
!
Vo

'-alorile te nslunll de k ~ir(' a unul AO tenslunllor

(U

o_oO_O_O_I

O_O_.O_O_O_I
-10

g_.O_O_O_I__
-10

-_g_.o_o_o_1
10

g_:o_og_g_~ _ _
-10

i_g_:g_gg_~__
10

10

Obseroatii: 1. Proprietatile intrarilor inversoare §ii neinversoare de a inversa semnul tensiunii, respectiv de a-l pastra ueschimbat, decurg din modul in care este construit AO. 2. Semnele minus si plus notate in dreptul bornelor de intrare nu au nici 0 legatura cu semnele (polaritatile) tensiunilor v - si v + aplicate respectiv la intrarea inversoare si la cea neinversoare ; oricare din aceste '(cl1siuni poate fi pozitiva sau negativa. Daca realizam circuite avind exact schemelej'din figura 3.3, nici unul dintre ele nu functioneaza ; tensiunea de iesire nu depinde de valorile tensiunilor aplicate 1a intrari, ci este tot timpu1 egala cu zero. Explicatia consta in faptul ca simbolul din figura 3.2. est~ imcomplet; de cite ori il intilnim, trebuie sa subintelegem ca orice AO are inca doud borne, pcntru legarea surselor de alimeniare care Iumizeza energia electric a necesara functionarii. Figura 3.4 arata simbolul geometric ;completat cu aceste doua borne. La una dintre ele se aplica tensiunea de;" alimentare V + pozitiva fap de masa, iar 1a cealalta, tensiunea V_ ncgativa fata de masa, Schema completa de conectare a unui AO este aratata in figura 3.5. Atragem atentia ca majoritatea amplificatoarelor operationale nu au born a
".,il."Ll,&lilo.J,!

po ziti vii
",:

._-..1

c---t,,~><"""/
ClQr.'1tiVQ

-~""'\,l

? v+>o

.. ,~-o

<0 c J i rncnl or ; Fig. 3.4. Simbolul geometric al unui AO, completat cu bornele de alimentare Fig. :t5. Schema complete. de conectare a unul AO

48

.1rd-··-l
1

- - N(~

NC -~ ''''L J1 i<~-!.
.w·
.. r

!3

.s--:

NC NC V+

L_
.. ~

V NC

.-16
----1.

I'}

·-L_-~-·
C
J

10 .. - .. Ie s ire 9 .. NUL NC

b)

:Fig. 3.6. Cele trei capsule ale amplificatoarelor operationale ~A 741 (NC = IN - = intrare inversoare; IN = : intrare neinversoare.)

: neconectat :

de mas a ; de aceea, folosirea unui simbol cu borna de masa este in general gre9iUi. La AO uzuale (de exemplu ~A 741) valorile tipice ale tensiunilor de alimentare sint V + = 15 V si V _= - 15 V, iar valorile limita absoluta slut V + = 22 V si V _ = - 22 V, adica 44 V intre bornele de alimentare. Exista 9i-\0 care lucreaza cu tensiuni de aliment are nesimetrice fata de rnasa, cum ar fi V + = 12 V 9i V _= - 6 V, sau care pot lucra cu 0 singura sursa de alimentare. De exemplu, cele patru AO din circuitul iutegrat cuadruplu ~M 324 pot lucra cu V + = 5V si V _= OV. In figura 3.6 sint aratate cele trei capsule ale amplificatoarelor operaticnale ~A 741 [3]. Terminalele capsulei se numeroteaza In sens antiorar, daca se priveste "de sus", adica din partea opusa terrninalelor. La capsuJele paralelipipedice (figura 3.6, a si c) terminalul 1 este primul terminal care: se intilneste pornind in sens antiorar de la 0 degajare (scobitura}. La capsula cilindrica (figura 3.6, b) linga terminalul 8 se afla 0 aripioara (ureche, cheie),

3.1.2. Amplifieatorul operational I~h'a reaetie, operational eu reaetie neqativa

Amplilicatoful

Dad neglijam neajunsurile unui AO, caracteristica lui de transfer in tensiune (tensiunea de iesire 7'0 in Iunctie 0(' tcnsiunea diiercntiala de intrare va) are forma din figura 3.7. Se con'stata d ea prezinta 0 regiune centrala, cu panta constant a si pozitiva, incadrata de doua paliere orizontale. In regiunea central a functionareal.Af) este liniara (tensiunea de iesire este proportional a cu tensiunea diferentiala de intrare) si panta caracteristicii este prin definitie amplificarea in tensiune a. Pentru ca un circuit cu AO sa fie 1iniar, este necesar ca Iunctionarea AO sa aiba loc numai in regiunea liniara a caracteristicii lui. Regiunea central a este limitata la valori ale tensiunii de iesire care depind de tensiunile de aliment are. AIJt1me, dad tensiunea de intrare Vd creste astfel Incit tensiunea de iesire se apropie pina la 1-2 V;de tensiunea
4Mcntaie electronice

ell circuite integrate

analogice

49

de alimentare V+, etajul de iesire a1 AO (ultimu1 etaj diu blocul de T iesire) se satureaza : ca urrnare, 1a Sa t ~!rat,rQ cresterea in continuare a tensi1/ ;. POZI\ :\'::: unii Vd tensiunea de iesire ramine constanta. Acelasi lucru se int.impla dad ten~iunea de iesire scade aprcpiindu-se PJn} la 1--2 V -<,;:=' de tonsiunea V_. Limits superioara ; Imvl a tensiunii de iesire se nuraeste tensiune de sat-urarie pozitiva (0 vom nota VoJ, iar cea inferioara, tensiune de saturatie negativ(l (0 vorn nota VOL)' Amplificatoarele operationale Fig. 3.7. Caracteristica de transfer in tensj, au numeroase neajunsuri, dintre une, Va = vo(va), a unui AO care montionam : tonsinnea de iesire , "0 . este diferita de zero CllIQ V,[ = 91 ambele intrari sint scurtcircuitate la mas a (abaterea tensiunii de ie~ire {aFl. de zero se numeste tensiune de dezechilibru - sau de ofse! -la ie~ire) ; peste a anumita frecventa a semna1u1ui de intrare amplificarea a scade la cresterea aeestei frecvente ; valoarea amplificarii a difera mult de 1a un exemplar la altul de acelasi tip. Majoritatea neajunsurilor AO sint atenuate considerabil dad se adauga la AO 0 reactie negativa. De aceea, toate circuitele liniare cu AO sint circuite cu reactie negativa. (Din acest motiv, cind este vorba de AO insusi nu se spune pur si simplu AO, ci se adauga " far a reactie" sau "eu bucla de reactie deschisa").
v,: [\I]
~

Un circuit cu AO se numeste cu reaciie daca trausmite sernnalul 1}U numai de la intrarea AO spre iesirea lui, ci :;i de la iesirea lui spre intrare. tn timp ce prima transmisie are loc datorita proprietatilor interne ale AO, pentru a realiza cea de a doua transmisie este necesar sa adaugam clemente de circuit in exteriorul A.O, intre iesirea si intrarea lui. Reactia se numeste negativa dad introducerea ei micsoreazd raspunsul AO la un semual aplicat din exterior la intrarea circuitului ; reactia se numeste pozitiva dad introducerea ei mare:;te raspunsul AO. Se poate arata ca rezulta in general 0 reactie n.egativa dad se introduc clemente de circuit intre iesirea AO si intrarea lui inuersoare, 9i 0 reactie poz-itiva daca aceste clemente se introduc intre iesirea AO si intrarea lui neinuersoare. Trebuie sa subliniem in58. ca introducerea unei reactii negative atenueazii nu numai neajunsurile AO, ci si proprietatile lui favorabile; in principal, ea micsoreaza valoarea amplificarii In tensiune a circuitului. Din fericire, valorile amplificarii fara reactie a sint mult mai mari decit cele necesare in practica, astfel incit mic~orarea amplifidirii nu constituie un dezavantaj.

50

3.1.3. Am,pliiieatorul

operational ell amplifieare reaetle negati \'a

iniinita ~i

Valoarea foarte mare a amplificarii in tensiune a amplificatoarelor operationale permite introducerea unei idealizari care simplified foarte mult studiul circuitelor liniare cu AO :}ireactie negativa, Anume, se admite ca amplificarea AO este infinita
a---+
OC'.

(3.4)

(Erorile introduse astfel sint in mod uzual mai mici decit 0,1 %). Prezentam 'in continuarc consecintele acestei idealizari. in teoria amplificatoare1or cu reactie negativa se arata ca, daca amplificare a amplificatorului de baza dintr-un circuit cu reactie negativa tinde la infinit, sernnalul de intrare in arnplificator tinde la zero, iar amplificarea intregului circuit depinde numai de ealea de reactie [4~. Fara a face ape! la teoria respectiva putem arata urmatoarele. In regiunea liniara de functionare a AO tensiunea lui de iesire Vo este finita, iar ecuatia caracteristicii de transfer in tensiune are forma (3.3), care mai poate fi scrisa

Daca arnplificarea a devine infinita rezult a

(3.S)
fl'ensiunea dijeJ'en/ialli de intrare este egala cu zero. Pe de alta parte, rezistenta diferentiala r. de intrare 1n AO [rezistenta dintre cele dona intrari) este diferita de zero (in general este foarte mare). Din egalitatea (3.5) si legea lui Ohm .. i. = vd!r., rezulta ca si curentii de intrare in AO sint egali cu zero (figura 3.8) : " i- = 0, t+
=

(3.6,

a)

O.

'(3.6, b)

(O analiza mai completa arata ea ipoteza unor curenti de intrare nuli implica neglijarea curentilor de pol ariz are la intrarea AO, care sint necesari pentru function are a tranzistoarelor din primul etaj al AO :}inu depind de Vd).

Fig. 3.8. AO eu amplifiearea in tensiune infinita ~i reactie negativa, pentru VOL < Vo < VOE

r·---d..

51

.. Relatiile (3.5) si (3.6) reprezintii ecuatiile Iundamentale Iolosite in analiza si proiectarea simplificat a a circuitelor liniare cu AO si reactie negativa. Dad inlocuim valorile (3.4) si (3.5) in ecuatia (3.3) obtinern (3.7) Admitind ipoteza ca amplificarea in tensiune a AO este infinita, tensiunea de iesire nu poate fi deci determinata din proprietatile AO. Calea de reactie negativa stabileste insa 0 legatura suplimentara intre iesirea :;;i intrarea circuitului : exprimata maternatic, aceasta legatura perrnitc deterrninarea tensiunii de iesire "o (:;ii deci a amplificarii circuitului CLl reactie negativa). Irrtr-un caz simplu, dar intilnit foarte des in aplicatii, calea de reactio consta dintr-o rezisteuta R (figura 3.9). Sa determinam expresia tensiunii de iesire in functie de potentialul intrarii inversoare, de curcntul care vine din exterior spre intrarea inversoare si de rezistenta de reactie. Din teorema lui Kirchhoff pentru curenti (TKI) aplicata in nodul intrarii inversoare si conditia (3.6, a) rezulta
(3.8)

Curentul care vine din exterior spre nodul intrarii inversoare trece in intregime prin rezistenta de reactie R. Dad aplicam teorema lui Kirchhoff pentru tensiuni (TKV) pe conturul rnasa-nodul intrarii inversoare-rezistenta R-nodnl iesirii-masa,
Vo = u : -

Ri, Ri•.
(3.9)

9i inlocuim relatia procedenta, obtinem expresia dorita


Vo = u : -

Tensiunea de iesire este egala cu diferenta dintre potentialul intrarii inversoare fata de masa si caderea de tensiune pe rezistenta de reactie. Subliniem faptu1 ca relatiile (3.8) si (3.9) slut valabile indiferent de circuitele particulate legate la intrarile si 1a iesirea AO (in dreptunghiurile trasate cu linie intrerupta in figura 3.9). Pentru particularizarea discutiei de mai sus, in figura 3.10 este data schema unui circuit real foarte simplu cu AO si reactie negativa, Deoarece i. = is, relatia (3.8) arata ca. prin rezistenta R trece un curent independent de valoarea acestei rezistente si egal cu curentul sursei de curent aplicate

--r.-._.';, 'I~'-~O
I
: i
i
l ,

C"~-~
-

I--<~
~ .~.V

.~..... "

-~

._"" ....... i
i

I
!:
V

1:::.1

r:

':"- ..-~.

r - --1
I .J

+/~"'."'/"
U

;
Fig. 3.10. Circuit slmplu cu AO ~i reactie negative.

-·.········.······----··1·
0 ·rezistentl!. R de reactle negativa

.>Pig. 3.9. AO· cu

52

la .intrare, Dill egalitatile ii ~ is si u, = - Va si conditia (3.5) rezulta carezistenta de intrare pe care 0 vede sursa de curent,

este egala en zero.

3.1.4. Conexiunile liniare de haza ale AO en reaetle IH'aRtiva


Prill cornpletarea circuitului alcatuit din AO si rezistenta R de reactie negativa (figura 3.9) cu 0 rezisteuta R~-1}:l 0 rezistenta de sarcina RL obtinern o configuratie care sta la baza 'unui mare num ir de circuite liniare ell AO (fignra 3.11). Ea are doua intrari (A si B) si 0 iesire (C). Tntrarea A este legata prin R - la intrarea inversoare a AO si reprezinta intra rea inuersoare a structurii ; -intrarea B coincide cu intrarea neinversoare a AO si reprezinta intral'ea neinoersoare a structurii. Dad folosim una sau cealalta dintre intrarile A si B, iar intrarea a doua 0 scurtcircuitarn Ja masa, obtinem dona circuite' pe care le numirn c01'bexiunile liniare de bazd ale AO cu reaciie negatio«. Datorita proprietatilor lntrarilor, conexiunea care foloseste intrarea A este inversoare, iar cea care foloseste intrarea Beste neinversoare. In cele ce urmeaza determinam amplificarea in tensiune si rezistenta de intrare ale celor doua conexiuni, folosind ipoteza ca amplificarea in tensiune a .\0 este infinita. 1 Conc xiunea inuersoare are schema principiala din figura 3.1Z. Tensiunea de intrare Vs se aplica intre intrarea inversoare a structur ii :;;i masa, Pentru a determina amplificarea in tensiune a conexiunii,
0

A v-_ ... lie Iv s, ~

(3.10)

folosim relatia (3.9), din care trebnie sa eliminam marimile 11- si ii. Din conditia (3.5) si faptul crt potentialul intrarii neinversoare a AO este zero rezulta ca potentialul intrarii inversoare a AO este si el zero. o:

o.

(3.11)

Pig. 3.11. Structura de baza


Iiniare eu AO si reactie

a circuitelor
ncgativa

Fig. 3.12. Conexiunea Inversoare a istructurii de bazii cu AO :;;i reactie negativa

53

I:r'itrarea inversoare a AO are deci potentialul masei, fara insa a fi scurtcircuitata la masa : de aceea, in cazul acestei conexiuni ea se numeste punct de masd virtual. Din relatia (3.11) rezulta ca tensiunea de intrare cade in intregime pe rezistenta R - astfel incit
(3.12)

Irilocuind ultirnele doua expresii in relatia (3.9) obtinem apoi din relatia
(3.10)

Av

=-

R/R-

=-

RG-.

(3.13)

Amplificarea in tensiune este negativa (conexiunea inversoare inverseaza semnul tensiunii) si egala in modul cu raportul dintre rezistenta de reactie R si rezistenta R-. In practica, valorile modulului sint cuprinse intre zero (pentru R = 0) ~i citeva mii. Pentru rezistenta de intrare,
(3.14)

und, z, are expresia (3.12), obtinern


(3.15)

Rezistenta de intrare este egala cu rezistenta legata intre intrarea conexiunii inversoare si intrarea inversoare a AO. 2 Conexiunea neinuersoare are schema principiala diu figura 3.13. Tensiunea de intrare Vs se aplica intre intrarea neinversoare a structurii 9i masa. Din faptul ca potcntialul intrarii neinversoare este v+ = u, si conditia 13.5) rezulta u : = Vs. (3.16)
0

Intrarea inversoare a AO se afla la acelasi potential cu intrarea conexiunii, Caderea de tensiune pe rezistenta R- este' deci si ~ici egala cu "", insa orientata de 1a dreapta spre stinga. astfel incit (3.17) Inlccuind ultimele doua expresii in relatia (3.9) obtinern, dT1P~ cit eva calcule, Av
=1

+ RG-.

(3.18)

Fig. 3.13. Conexiunea nelnversoare a strueturii de bazli eu ..AO ~ reactie"inegativa

Amplificarea in tensiune este pozitiva (conexiunea neinversoare nu inverseaza semnul tensiunii) si egala cu suma dintre unit ate si raportul rezistentela! R 5ii R-. Valoarea minima, egala ell unitatea, se obtine pentrn R = =.:: 0 sau/9i R- = 00.

54

Rezistenta rez nIta

de intrare, (3.19)

infinita :

R;

=00.

(3.20)

Circuitele liniare cu AO si rcactie negativa an aplicatii foarte variate. Intrucit amplificatoare1e operation ale sint arnplificatoare de tensiune, aplicatia directa a ciruitelor liniare ell AO §i reactie negativa 0 constituie amplificatoarele de tensiune. Modificind 1nsa mai rnult sau mai putin conexiunile liniare de baza, se obtin alte circuite, cu 0 diversitate aproape nelirnitata de aplicatii, dintre care uncle au TO lnri care ditera considerabil de rolurile amplificatoarelor de tensiune, In sectiunea de fata descriem citeva dintre aplicatiile principale ale circuitelor Iiniare cu AO si reactie negativa. Nu ne oprim asupra unor circuite care intra In tematica tratatii de capitolele urmatoare. 1 A mPlificatoare de tcnsiunc continua. Prin amnlificatoarc de tensi une continua intelegem circuitele electronice capabile s& arnplifice 0 tensiune constanta ill timp. (Desigur, ele pot amplifica §i 0 tensiune variabila in timp, dad viteza de varia tie nu este prea mare). In Iunctie de aplicatia particulars considerata, arnplificatoarele de tensiune continua se Iolosesc pentru realizarea unuia sau mai multora dintre rolurile lor priucipale : a111plificarea puterii, amplificarea tensiunii ~i modificarea rezisteutelor vazute de sursa de excitatie si de sarcina. HDatorita Iaptului ca la iesire configuratia reactiei este de tip paralel, structura de baza realizeaza 0 reactie de tensiune, care micsoreaz a foarte mult rezistenta de iesire, a!p incit amplificatoarcle de ':f211s1une continua cu AO si rcactie negativa se comport a la iesire aproape ca 0 SLlfSCl ideala de tensiune. S; poat::: ar ata cd. R, /1'" = A;.!a, unde R( si r 0 sint respectiv rezistentele de iesire a intregului circuit si a AO, iar si a sint respectiv arnplificarile 111 te'nsitlw~ a intregul11icircdt ~i a AO. De exernplu, pentru a = 100000, rc = won si Av = 100 rez ulta R; = O,ln). Ca arriplificatoare de tcnsiune continua se pot folosi conexiunile liniare de ba za ca atare. Astfel, coriexiunea inversoare (figura 3.12) se poate Iolosi ca amplificaior inversor de tensiune continua. Amplificarea in tensiune .110 se calculeaza en relatia (3.13) ;'{ca este negativa si are modulul cuprins de obicei intre unitate si 1000. De pilda, alegind R = 100 kQ si R- = 10 k9, rezulta A,) = - 10, iar alegind R = R- = 100 kQ, rezulta A" = -_1. In ultimul caz circuitul serveste nurnai la inversarea semnului (fazei) unei tensiuni. In mod analog, eonexiunea neinversoare (figura 3.13) se poate folosi ca amplificator neinuersor de tensiune continua. Amplificarea in tensiune Av se cal culeazii en rel aria (3.18) ; ea este pozitiva si are valori eel putin egale eu unitatea. De exernplu, alegind R = R- = 100 kO, rezulta Av = 2, iar a 1egind R = 100 kQ si R - = 10 kQ rezulta Av = 11.
0

~4.:

55

Obsercaiie. In practica, atit conexiunea inversoare cit si cea neinversoare se folosesc putin modificate. Anume, in serie cu intrarea neinversoare a AO se introduce 0 rezistenta R+, a carei valoare se calculeaza cu relatia : R+ = R IIR-. (3.21) Ea are scopul de a micsora efectul (nedorit) al curentilor de polarizare la intrarile AO. Un caz particular al amplificatorului neinversor, important in aplicatii: 11 constituie repetorul de tensiune cu AO, la care Av = 1; schema cea mal simpla se obtine pentru R = 0 si R- = o: (figura 3.14): Utilita~ea ~~pe~o:~lui decurge din rezistenta sa de intrare foarte mare - III mod Ideal infinita, conform relatiei (3.20) - si rezistenta de iesire foarte mica. El se foloseste ca etaj tampon intre 0 sursa de excitatie si 0 sarcina, atunci cind este ne.cesar ca prima sa nu simta incarcarea produsa de ultima. (Pentru concretizare, amintim ca la repetorul realizat cu AO de tip 741 rezistenta de intrare poate atinge citiva Gil la frecvente joase). . In afara de realizarea unor amplificatoare de tensiune continua pnn folosirea conexiunilor liniare de baza ca atare, se mai poate realiza un amplificator prin "suprapunerea" celor doua conexiuni, adica folosind ambel~ intr ari ale structurii de baza din figura 3.11. Aplicind metoda suprapu~er~~ efectelor, tensiunea de iesire se 0btine in acest caz prin adunarea tenslUnll de iesire a conexiunii neinversoare, calculata utilizind rela tia (3.18), cu tensiunea de iesire a conexiunii inversoare, calculata utilizind re1atia (3.13) : Vo = (1 RG-)vt - RG-v-. (3.22) (Nctatiile eorespund figurii 3.11). Datorita schimbarii de semn int rcduse de eonexiunea inversoare, tensiunea de iesire este egala Cll diferenta (ponderat a) a celor doua tensiuni de intrare, motiv pentru care acest circuit se nU111(~!7te amplificator diferenfial. In cele mai multe aplicatii prezinta interes situatia in care cceficientii celor doua tensiuni de intrare sint egali in valoare absolut a (modulele amp IiIicarilor fata de cele doua intrari sint egale). In scopul egalizarii amplificarjlor se intercaleaza intre intrarca neinversoare a structurii si cea a AO un divizor de tensiune format din rezistentele Ra si R4 (figura 3.15), care satisfac relatia (3.23) Rezult.a

(3.24)

Fig. 3.14. Repetorul de tensiune eu AO ~i."reaetienegativa

Fig 3.15. Amplifieator diferentjal eu un Ao:;;i reaqie negativa.

56

In pract ic.i, sursele care Iurnizcaza serrmalele Vi 91 vi' nu sint surse ideale de tensiune, ci au rezistentele de iesire nenule RSl !$i RS2' desenate ell linie intrerupta in figura 3.15. Raportate la tensiunile de mers in gol ale surselor de excitafie, ultimele doua relatii se scriu. (R3

+
"

RSl)/ RJ
. j_Rl

(Rl

RS2)/ R2,

(3.23')

(VSl - VS2). (3.24') + 1-?S2 De regu12~,circuital se foloseste ca amplificator de masura (de exemplu pentru amplificarea semnalelor unor traductoare), caz in care diferenta (VSl - vso.) poate fi foarte mica, de ordinul milivoltilor sau mai putin, in timp ce valorile tensiunilor VS1 si VS2 sint mult mai mari, de ordinul voltilor. Perrtru ca circuitul sa nu fie afectat de valorile celor doua tensiuni, ci numai de difercuta lor, trebuie rezolvate uncle probleme legate de prezenta rezistentelo r RSl si RS2' Aceste probleme, impreuna cu solutiile respective, sint discu tate In capitolul 8. 2° Amplificatoare de tensiune alternativii. Prin amplificatoare de tensiunc alternativa intelegern circuitele electronice care sint capabile sa amplifice 0 tensiune variabila in timp, dar nu sint capabile sa amplifice 0 tensiune constanta in timp. Mai exact spus, ele nu amplified tensiuni a ciiror vitez a de variatie (sau frecventa, in cazul unei variatii periodice) scade sub o anumita valoare, Aceasta proprietate se obtine inseriind condensatoare pe traseul semnalului. Condensatoarele blocheaza trecerea tensiunii continue si a oricaror variatii mat lente decit variatiile semnalului util, 1n particular, ele blocheaza transmiterea variatiilor punctelor statice de functionare ale tranzistoarelor aflatc in interiorul AO san, eventual, in afar a lui. Se evita astfel amplificarca lor, care ar putea perturba functionarea AO. Trebuie avut insii grija sa nu fie blocata trecerea curentilor continui de polarizare la intrarile AO, necesari pentru functionarea corecta a tranzistoarelor din etajul de intrare al AO. Daca este cazul, se adauga rezisterite prin care se creeaza cai speciale pentru inchiderea lor. Cele mal simple amplificatoare de tensiune alternativa 52 realizeaza prin cornplctarea cu condensatoare a conexiunilor liniare de baza. Se obtin astfel schernele amplificatorului inversor si amplificatorului neinversor, aratate In figura 3.16.

v~

= - R2 __

. . ---:C:=l-, :'---~ t-(~~~'l-J-r>,,", I


ji,
" !/,,""
/p

~:>~-L--{)
Vn

Q)
Fig. 3.16. Cele mai simple scheme de aruplificatoare de tensiuue alternativa plificator inversor : b - amplificator ueiuversor

ell AO: a -

am-

57

Fig. 3.17. Amplificator neinversor de tensiune alternative, eu Impedanta de intrare marita prin metoda urmaririt de potenFa!

Dad. Slut indeplinite

conditiile

s, ~ l/wCv

R2 ~ 1/<>£2'

(3.25)

pentru pulsatia minima w a semnalului, amplificarile in tensiune ale celor doua montaje au aceleasi expresii ca ale amplificatoarelor corespunz atoare de tensiune continua. Mention am ca in schema din figura 3.16, b 1JU poate lipsi rezistenta R2 legata la intrarea neinversoare a AO, ea Hind necesara pent ru inchiderea curentului de polariz are la aceasta intrare. Ca urrnare, chiar dad. idealizam A.O, amnlificatorul neinversor de tensiune alterriativa nu mai are rezistenta de itrtrare infinita, ca cel de tensiune continua, ci finita si egs.1a Cll R~. In scopul maririi rezistentei echivalente de intrare se poate folosi metoda urmaririi de potential (bootstrap) [4J, asa cum se arata In figura 3.17. Calculul impedaritei de intrare Z; a ultimului montaj conduce la expresia (3.26) Valoarea mare a impedantei Z. se datoreste ultimului ternien, deoarece ca urrnare a primeia dintre relatiiler1(3.25) produsul (uRIC 1 este mult mai mare decit unitatea. a,_ Amplificatoarele considerate se comport a ca filtre trece banda. freeventa de taiere inferioara fiind determinata de circuitul din exteriorul AO. iar cea de taiere superioara, de raspunsul in frecventa al AO. De regula, cele doua frecvente de taiere permit utilizarea circuitelor ca amplificatoare de audiofrecventa, a!}a cum ilustram prin urmatoarele exemple. In figura 3.18, a este aratata schema de principiu a unuipreamplificator pentr« cap magnetic de redare. in esenta, el este un amplificator neinverSOT de tensiune alternativa de a.f., realizat cu un AO, care prezint a Insa doua particularitati. La intrare este cuplat un condensator C in paralel cu bobina L a capului magnetic, in scopu1 accentuarii frecventelor inalte. ill circuitul de reactie este cuplat un coridcnsator C2 in paralel cu rezistenta RQ, creindu-se 0 reactie negativa dependcut a de frecvc-nta. care aecentueaza fr~cventele joase. ' ,. Expresia arnplificarii in tensiune este Av

_~.~_L±t:u~2R3 +R,

4- ---.-----

1~3

...

1.

(3.27)

In figura 3.18, b este data schema ell valorile componeutelo r corespunzatoare unui cap magnetic de tip l'ESLA ANP 935 (L = 14 mE) ~;;i unui AO de tip 741. In caznl utilizarii unui alt tip de eap magnetic trebuie 58

a)

a-

Fig. 3.18. Preamplificator pentru cap magnetic de redare: schema de principiu; b - schema. eu valorile eomponentelor

modificate valorile componentelor C', C" si RI. Toate rezistentele din montaj sint ell pelicula metalica, in scopul reducerii zgomotului de fond. Comutatorn] K 1realizeaza modifiearea caracteristicii de frecventa in functie de viteza de antrenare a benzii magnetice. Pozitia indicata in figura corespunde vitezei de 19,05 em/s si asigura 0 caracteristica de frecventa constanta intre 30 si 18000 Hz. Cealalta pozitie a eomutatorului corespunde vitezei de 9,53 em/so Amplifiearea in tensiune a montajului se po ate regIa prin modificarea rezistentei Ri· 59

Principalele performante ale montajului slut: caracteristica de frecventa 9,53 cm/s 30 - 14000 Hz 19,05 emjs 30 - 18000 Hz tensiunc norninala la iesire
1 V",

impedarita sarcinii . .. ;;: 10 kO raport semnaljzgomot ... 50 dB. In toate exeruplele dcscrise pina aici amplificatoarele operationale folosite sint alimeutate'de 1a doua surse, Dad se fo1osese amplifieatoare operaticnale care permit alimcntarea de Fig. 3.19. Amplificator neinversor de tensiune alternativa, alimentat de la 0 singura sursa la 0 singura SurS3, pot fi rcali, zate si amplificatoare de tensinne alternativa alimentate de la 0 singura sursa. Este insa necesara apli, carea unei tensiuni continue de polarizare la una dintre intr arilc AO, deoarece numai astfel tensiunea de iesire va putea varia in ambele sensuri fat a de valoarea ei in absenta excitatiei (valoarea ei statica). Un exemplu de' amplificator neinversor de tensiune alternativa, aliment at de 1a 0 singura sursa, este aratat in figura 3.19. Dad puterea necesara la iesirea amplificatorului de tensiune alter, nativa depaseste capabilitatea AO disponibil, se adauga unul san mal mnite etaje amplificatoare cu tranzistoare discrete de putere. tn figura 3.20 este aratat a, ea exemplu, schema unui amplificator inversor avind amplHicarea in tensiune Av = - Rzj RI = - 27. Cind tensiunea de intrare este negativa conduce tranzistorul TIl iar cind este pozitiva conduce T2. Dad factorul

o-·---r=- "'.,.,.J>.,._: --·-'''L_.,_ ~ ,....,••


v

f:1

HJ}-(i1
.:;;- -- ..:_

tX,

""r" i
!

Fig. 3.20. Amplificator audio de putere cu AO ~i tranzistoare discrete

60

de amplificare in curerrt al tranzistoarelor este mare (~ ;?: 100), etajul cu tranzistoare extinde dorneniul curentului de iesire de -la aproxirnativ 10 mA, cit perrnite AO, la eel putin 1 A. Caracteristica de frecventa a amplificatorulni este praetic constanta piria la 20 kHz. Puterea de iesire maxima, furnizata unui difuzor C11 rezistenta de 80h111i (sau 4 ohmi) este de aproximativ 5 W. 3 C1'TC'Uitc pentr« ad.unarea ~i pC'll/ru scdderca tensiunilor, Exista aplicatii 111 care din mai multe t ensiuni trcbuie cbtinut a una sirrgura. prin oneratii de a dunare si scadere. (Ca exerriple mentionam mixarea unor semn~le de a.f., calcul{ll valorii medii a mai mulror semnale etc.). Pentru adunarea si scaderea tensiunilor pot fi folosite circuite simple, formate numai din rezistente, dar ele au neajunsul ca rezultatul operatiilor efectuate depinde de valoarea sarcinii, precizia obtinut a variind odata cu valoarea sarcinii, Se face attmci ape! 12" circuitclc liniare en AO si reactie negativa, care elimina aceste neajuns, (De altfel, una dintre primele si cele mai raspindite aplicatii ale AO a fest calculul analogic). Intr-adevar, datorita faptului deja amintit c8. rezisteuta lor de iesire este Ioarte mica, rezult atul adunarii sau scaderii tensiunilor de intrare 11n mai este influentat de valoarea sarcinii, Pentru adunarea tensiunilor poate fi Iolosita oricare dintre cele dona conexiuni liniare de baza, inversoare si neinversoare. In primul caz se obtine circuitul numit sumaior-inuersor, care furnizeaza la iesire suma (ponderata) a tensiunilor de intrare, luata cu sernn schimbat, In figura 3.21 este aratata schema electrica a circuitului cu trei intrari, care aduna trei tensiuni, Ea se obtine din schema conexiunii inversoare (figura 3.12) prin inlocuirea rezistentei R- cu trei rezistente, Rv R2 !?i Rs, avind fiecare un capat legat 1a intrarea inversoare a AO. Din relatiile (3.9) si (3.11), care sint valabile si in acest caz, rczulta
0

Vc

=-

Ri;. l'KI aplicata

(3.28)

Legea lui Ohm aplicat a rezistentelor de intrare, intrarii inversoare a AO si relatia (3.11) conduc 1a i; Din ultimele doua rela tii
Vo = - R(G1VSl
=

nodului (3.29)

G1VSl

+ G VS2 + GSVS3'
2

0btinern

+ G2VS2 + Gsvss)·
(3.30)

Prin va10area rezistentei R se regleaza simultan coeficientii tuturor tensiunilor, iar prin valoarea unei rezistente Rk se regleaza valoarea coeficientului tensiunii Vsk, independent de ceilalti coeIicienti. Rezistenta de intrare pe ca~'e 0 simte ~nrsa tensiunii Vsk este (3.31)
Fig. 3.21. Sumator-inversor eu trei intrll.ri

61

Deoarece de la rezistentele de intrare trece spre intrarea inversoare a AO Sl1ma ii a curentilor de intrare iii, ~ conform relatiei (3.29) - intrarea inversoare a AO se numeste in acest caz si punct de insumare. Din faptul ca intrarea inversoare a AO este punct de mas a virtual, conform relatiei (3.11), decurge 0 proprietate importanta a sumatoruluiinversor : fiecare sursa de excitatie 19i aplica intreg semnalul pe rezistenta inseriata cu intrarea respectiva, astfel incit insumarea se face fara vreo intendiune intre surscle de 1::1 intrare. D;toriti'i. simplitatii si meritelor sale, sumatorul-iuversor este circuitul folosit eel mai des pentru adunarea tcnsiunilcr. De exernplu, lipsa iriteractiunii intre sursele de excitatie estc 0 proprietate Ioarte utila la mi xarea sernnalelor de a.f. Astfel, dad tensiunile de intrare se obtin de la trei microfoane, fiecare va da un sernnal independent de semnalele celorlalte si care se va aduna (mixa) in f'iecarc moment cu scmnalele celorlalte. Introducind intre fiecare microfon :;;i rczistenta de intrare corespunzatoare un potentiometra de 100 kQ, pentru rcglarea intensitatii, se pot regla nivelele relative ale celor trei semriale inaintca mixarii lor. Circu.ihl -bentr« calculul mediei reprezinta 0 alta utilizare a sumatoru .. · lui-inversor. E1 cste un circuit GHC d11 la iesire 0 tensiune proportionala cu valoarca medic a tensiunilor aplicate 1a intrare. Astfel, dac~ arc trei intrari, ol trebuie sa adune eele trei tensiuni de intrare si sa imparta rezultatul en trei. Schema lui electric a coincide cu schema sumatorului-inversor din figura 3.21. Deosebirea consta numai in faptul ca valorile tururor rezistentelor de intrare se iau egale cu 0 valoare convenabila R;, iar valoarea rezistentei de reactie R se ia egala cu R, impartita 1a numarul intrarilor, in cazul de £ap. trei: R = R;/3. Inlocuind aceste valori in relatia (3.30) obtinem intr-adevar (3.32) De exemplu, = 5 V si Vs3 pentru
= -- 1 V

R;

= 100 kO, obtinern

100 kQ/3

= 33

1<::0,

ZlSi

= V.2

vG = -

5V+5V-IV

--------3---- = -

3 V.

Am S1')11S mai sus ca pentru adunarea tC!lsiunilor poate fi folosita nu numn! conex1tmea inversoare a AO cu reactie negativa, ci si conexiunea neinversoare. in ultimu1 caz. apare \'nsa.o interactiune intre s:ursele aplicate la intrare, ceea ce constituie un neajuns al su/matorulut neinuersor. In fig-ura 3.22, a este aratata schema electric a a unui surnator neinverSOT cu dOlla intrari. Schema lui echivalenta, obtinuta prin aplicarea teoremei lui 'l'hevenin asupra circuitului legat 1a intrarea neinversoare a AO, este aditata in figura 3.22, b. Aplicind aid formula (3.18) a conexiunii inversoare, pentru R_- = R, rezulta Av = 2 si deci

111schema sumatorului neinversor cu doua intrari, data. in figura 3.22, a, toate rezistentele au valori egale. Ea poate fi generalizata pentru adu62

a)
Fig. 3.22. Sumator neinversor cu doua intrari : a - schema electrica : b - schema echivalenta

narea unui numar oarecare n de tensiuni, daca ramin egale toate rezistenjele in afara de rezistenta de reactie, care trebuie sa aiba valoarea R(n - 1). Montajele liniare cu AO si reactie negativa permit 9i realizarea unor circuite pentru scdderea tensiunilor, Astfel, amplificatorul diferential descris mai sus, 1a punctul 1 Amplificatoare de tensiune continua, efectueaza scaderea a doua tensiuni conform relatiei (3.24), daca se foloseste schema din figura 3.15 ~i se egalizeaza amplificarile fata de cele doua intrari prin alegerea unor rezistente care satisfac relatia (3.23). Schema amplificatorului difererrtial din £igura 3.15 poate fi generalizata a9a incit sa obtinem un circuit sumator-scdzdior, daca inlocuim Iiecare din rezistentele Rl si Ra cu un numar oarecare de rezisten]e. Ca exemplu, ill figura 3.23, a este aratata schema electric a a circuitului cu trei plus trei intrari. Tensiunea de iesire are expresia
~1c'.

(3.33)

", e>·C.
"Z

o-{

','-'.~.~:::1-"~>·-'f-·r.:_:::·.:.,,:;.._.._ : II .
,
~..-

:::3-1

..,

v,c'"
v·4 o~- .:

::j:-,,::.>.J
I "

v;

V5()'''~:~:J'·:·"C~::J---t-C' J

Fig. 3.23. Sumatoare-scdzatoare - eu tre(plus trei intrllri: a - en un AO; b - cu doua AO

63

fiihd deci proportionala cu diferenta dintre suma tcnsiunilor aplicate 1a intr arile neinversoare si suma tensiunilor ap1icate 1a intrarile inversoare. In cazul ca rezistentele inseriate cu intrarile circuitului nu sint toate egale intre ele saujsi rezistentele legate la intrarea inversoare a AO nu sint in numar egal cu cele legate 1a intrarea neinversoare, expresia tensiunii de iesire este mai complicata. Datoritii faptului ca nici una dintre intrarile AO nu este punct de masa virtual, circuitul consider at are neajunsul ca sursele de excitatie iriteractioneaza intre ele; rezistenta de intrare pe care 0 vede fiecare sursa dcpinde de rezistentele legate la alte intrari si de semnalele aplicate 1acelelalte intrari, Evitarea neajunsului mentionat este posibila daca se folosesc doua A.O, arnbele ca surnatoare-inversoare. La intrarile prirnului se aplica tensiunile care trebuie adunate, iar la intrarile ce1ui de a1 doilea, tensiunea de 1a iesirca primului si tensiunile care trebuie scazute. Pentru schema din figura 3.23, b tcnsinnea de iesire este
(3.34)

ds de valoarea sarcinii. Obtinerea unei tensiuni care sa fie independentii de valoarea sarcinii pe care se aplica nu pune problerne, deoarece sursele uz ua le (surse de alimentare stabilizate, surse de referirita) au in general aceasta proprietate: comportarea lor se apropie de corriport arca unci surse ideale de tcnsiune. Mai mult, coriexiunile liniare de baza ale 1\0 en reactie negativa se comporta si ele, la iesirea AO, ca surse idealc de tensiune. Perrtru obtincrea unui curent care sa fie independent de valoarea sarcinii orin care trece sintern nevoiti, de obicei, sa. Iacem apel tot la surse de tcnsiune ~i sa conucrtim tcnsit1ne~ intr-un curent (in cazul eel rnai simplu cureutul este proportional cu tensiunea respectiva). Circuitele care fac aceasta conversie se nurncsc conuertoare tensiune-cureni san surse de cureni ctnnan.date in tensiune. Descriern in continuare citeva solutii folosite in practica si indicam uncle utilizari ale lor. Conversia tensiune-curent se realizeazii folosind arnplificatoare electrouice cu reactie negativa serie de curent (reactie negativa serie-serie) Un exernplu Ioarte sirnplu si binecunoscut este circuitul numit "snrsa de curent" cu tranzistor bipolar: tranzistorul se aflCl in conexiunea cu emitorul cornun, dar cu 0 rezistenta de reactie negativa in ernitor, iar rezistenta de sarcina este conectata in colector. Un circuit asernanator este sursa de curent cu tranzistor cu efect de cimp: tranzistorul se afla in conexiune cu sursa comuna, dar cu 0 rezistenta de reactie negativa in sursa, iar rezistenta de sarcina, este conectata in drena. Performante superioare se obtin lnsa folosind AO cn reactie negativa. Cele mai simple convertoare tensiune-curent de acest fel sint chiar conexiunile liniare de baza ale AO cu reactie negativii, avind schernele din figurile 3.12 si 3.13. Intr-adevar, relatiile (3.12) si (3.17) arata ca rezistenta de reactie R este parcursa de un curent i,: care nu depinde de valoarea ei, ci numai de tensiunea de intrare si rezistenta R-. Asadar, conexiunile de baza devin convertoare tensiune-curent daca legiim rezistenta de sarcina RL nu irrtre 64

Conuertoare iensiune-curent, Exista 0 serie de situa tii in care este necesar ca tensiunea pe 0 sarcina sau curentul printr-o sarcina sa nu depin0

a)
Fig. :'\,24. Folosirea a-

b)
drept con ver-

conexiunilor liniare de baza ale AO eu reactie negativa toare tensiune-eurent pentru sarcina flotanta : conexiunea inversoare ;bconexlunea neinversoare

iesirea AO si mas a, ci ca rezistenta de reactie; corespunzator celor dona co'nexluni r~znlU\: dona convertoare, unul inversor, ia celalalt neinversor (figura 3.24, a si b). Particu1aritatea lor principala, care este un neajuns important, consta In faptu1 ca rezistenta de sarcina este flotanid, adica nu are nici unul dintre termina1e scurtcircuitat 1a masa (chiar daca, 1a convertorui inversor, un terminal este virtual la masa). Dad sensul pozitiv arbitrar al curentului prin sarcina este orientat in ambele scheme din figura 3.24 de la iesirea AO spre intrarea lui, expresiile cnreutului iL pentru eonvertoru1 inversor (figura 3.24, a), respectiv neinversor (figura 3.24, b) sint : iL = - G-v[, iL = G-VI. (3.35, a) (3.35, b)

tensiuni de intrare pozitive, in convertorul inversor curentul iL treee de la intrarea inversoare spre iesirea AO, iar in eel neinversor, de la iesirea AO spre intrarea inversoare. Schimbind polaritatea tensiunilor de intrare, se inverseaza sensurile curentilor. Pentru evitarea distrugerii circuitului integrat, la un AO uzual curentul (1<: iesire io este limit at la ± 10 rnA. Deoarece la ambele convertoare (3.36) rezulta d si curentul de sarcina este limit at 1a ± 10 rnA. Pentru evitarea intrarii in saturatie a AO (situatie in care el nu mai ampiifica), la un AO uzual, alimentat eu ±15 V, tensiunea de iesire Vo este limitata de ± 10 V. La convertoru1 inversor (3.37) deci 7i tensiunea pe sarcina este limitata la versor

tii lor de sarcina sint egali ea valoare absoluta, dar de sensuri opuse. Pentru

Dad. tensiunile aplicate 1a intrarile celor doua convertoare sint egale, curen-

± 10 V.

La convertorul

nein(3.38)

deci tensiunea pe sarcina este limitata la ±(10 V 5 -Mo ntu]e electronice eu circuite integrate an aloqice

i VI D.
65

_._
I,!

v,

Fig. 3.25. Modificarea conexiunii inversoare de pentru realizarea unui convertor tensiune-curent carefurnizeaza prin sarcina un curent mai mare decit eel de intrare
baza a AO cu reactie negativa

Fig. 3.26. Convertor neinversor teTI~;iu::lecurent utilizat ca voltmetru de c.c. cu rezistenta interna mare

In ceea ce priveste incarcarea sursei tensiunii deintrare v[, convertoarele descrise au proprietatile conexiunilor liniare corespunzatoare ale AO en reactie negativa, Astfel, laconvertorul inversor sursa VI debiteaz a un curentegal)n valoare absoluta cu ii (iL.• - iI)' Ca urrnare, curentul iL este limit at si de valoarea maxima pe care 0 poate furniza sursa 'i.'J. In schimb, la convertorul neinversor sursa VI nu debiteaza curent (lucreaza. in gol), .deci curentul prin sarcina este limit at numai de posibilitatile .11.0. Dezavantajul incarcarii sursei VI de catre convertorul inversor poate fi atenuat dad se complica putin schema lui, a~a cum se arata in Figura 3.25. Expresia curentului iL este aid
(3.39)

Dad rezistentaR este mult mai mare decit R1i curentul £Leste mult mai mare decit eel furnizat de sursa VI' Datorita meritului de a fi foarte simple, convertoareledin figura 324 sint utilizate frecvent in practica, in. situatiile in. care seadmite ca sarcina sa fie flotanta, Descriem in continuare trei exemple concrete de utilizare. Dad. inlocuim rezistenta RL din schema convertorului neinversor tensiune-curent (figura 3.24, b) cu un instrument pentru masurarea curentului, de exernplu un miliampermetru, obtinem un voltmetru foarte simplu, dar eficace (figura 3.26). lntrudt tensiunea de masurat Vx se aplica Ia intrarea neinversoare a AO, rezistenta interna a voltmetrului este roarte mare. Relatia (3.35, b) devine

1= G-Vx'

(3.40)

Dad R- = 1 kO si Vx = 1 V, rezulta I = 1 rnA. Miliamperrnetrul poate fi astfel gradat direct in volti, Pe linga valoarea ridicata a rezistentei interne, circuitul prezint.a si avantajul ca valoarea curentului care strabate instrumentul de masura nil este influentata de modificarea rezistentei acestui instrument. Evident, 66

tensiunea Vo de iesire a AO variaza proportional cu rezistenta instrumentului, dar Vo nu ne intereseaza 1a circuitul considerat. Proiectarea circuitului se reduce 1a ealculul rezistentei R- in functie de tensiunea maxima de masurat V.~max si valoarea Ise 1a capatul scalei .iustrumentului utilizat. Din relatia (3.40) obtinem (3.41) De exemplu, in cazul utilizarii unui microampermetru eu Ise = 50 [LA ;;1 dad Vxma .• = 5 V rezulta R- = 100 kil. Obseroatie. Conform datelor de catalog ale AO tip (3A 741, tensiunea Vs m''''' este egala cu tensiunea de alimentare. (La alimentarea uzuala en ± IS V, domeniul permis pentru V., este deci de ±15 V.) Pentru masurarea unor tensiuni mai mati este necesara folosirea unui divizor de tensiune, a carui iesire se leaga la intrarea neinversoare a AO. Se cere uneori sa verificam mai multe diode, masurind caderea de tenslune la bornele fiecareia, pentru un curent de valoare fixata, Convertoarele tensiune-curent se preteaza foarte bine in acest scop, deoarece furnizeaza un curent care nu depinde de dioda particulara conectata ca sarcina 'in locul rezistentei RL• Din schema convertorului inversor, data in figura 3.24, a, rezulta schema din figura 3.27, a. Relatia (3.35, a) permite calculuI curentului iD = -iL prindioda D, iar din valoarea tensiunii Vo, masurata lntr<e:iesirea AO si masa, se deterrnina caderea de tensiune VD pe dioda conform relatiei (3.42) De exernplu, dad VI = 1 V si R- = 1 kil, rezulta iL = lmA. Dad se masoara Vo = -0,6 V, obtinem VD = 0,6 V. Circuitul permite imperecherea unor diode dupa caderea de tensiune pe ele cind sint parcurse de un curent de 1 rnA. Din schema convertorului neinversor, data in figura 3.24, b, rezulta schema die figura 3.27, b. Calculul curentului iL prin dioda Zener DZ SE: face C:U relatia (3.35, b). Relatia pentru determinarea caderii de tensiune Vz pe dioda DZ este Vz
= Vo VI'

(3.43)

a-

Fig. 3.27. Utilizliri ale convertoarelor tcnsiune-curent : convertor inversor pentrn verificarea diodelor; b - convertor neinversor pentru verificarea diodelor Zener

67

1VLr

vO= 2vL - vI

,PLn ~ ~

liLa-GVl 0)

Fig. 3.28. Convertoare tensiune-curent pentru sarcina avind un terminal la masa : a - convertor inversor ; b - convertor neinversor

[Tensiunea VI forteaza cresterea tensiunii la iesirea AO pina la valoarea la care se strapunge dioda DZ:;;iprin ea trece curentul G-VI') De exemplu, dad VI = 5 V si R - = 1. kO, rezulta iL = 5 rnA. Dad. se mascara Va = 10,3 V obtinem Vz = 5,3 V. Circuitul permite deter min area tensiunii de stabilizare a unei serii de diode Zener la un curent de stabilizare ega] ell 5 rnA. Proiectarca circuitelor din figura 3.27 se reduce la calculul rezistentei R- in Iunctie de tensiunea existent a pentru folosirea ca VI si de curentul iL dorit. Cu aceste notatii, relatia (3.41) se scrie
(3.41')

Convertoarele tensiune-curent l~i gasesc 0 utilizare de importanta practica fundamentala la realizarea integratoarelor de tensiune. Deoarece in acest scop se foloseste 0 capacitate electrica, care integreaza curcntul; tensiunea de integrat trebuie sa fie irrtii convertita intr-un curent (vezi la punctul 50, mai jos). . Convertoarele pentru sarcina flotanta nu pot fi folosite in cazurile in care sarcina are in mod obligatoriu un terminal scurtcircuitat la rnasa. Exista insa scheme de convertoare tensiune-curent pentru sarcina cu un terminal la masa, Doua exemple sint aratate in figura 3.28. Ele au scheme mai complicate decit convertoarele pentru sarcina flotanta, deoarece pe Hnga reactia negativa au si 0 reactie pozitiva (asigurata de circuitul rezistiv legat intre iesirea AO si intrarea sa neinversoare). Pericolul intrarii In oscilatie se evita prin faptul ca reactia negativa este mai puternica decit cea pozitiva. Pentru convertorul inversor din figura 3.28, a se obtine
(3.44)

iar expresia tensiunii de iesire a. AO este


(3.45)

68

Pentru convertorul neinversor din figura 3.28, b relatiile corespunzatoare sint


(3.46)
Vo =

2vL•

(3.47)

Observam di expresiile curentului sint identice in cele doua cazuri, dar de sernne opuse. Schemele examinate permit ~i conversia diferentei a doua tensiuni intr-un curent. Astfel, dad. aplicam 0 tensiune VIA intre born a A :;;1 masa si, simultan, 0 tensiune VIB intre B 9i masa, obtinem
(3.48j

(3.49) in literatura se prezinta si alte scheme de convertoare tensiune-curent pentru sarcina cu un terminal 1a masa. Uneori este necesara obtinerea unui curent prin sarcina mai mare decit valoarea maxima a curentului de iesire pe care il poate furniza AO de care dispunem, 0 solutie consta in legarea la iesirea AO a unui tranzistor bipolar cu rol de amplificator de curent. Deoarece tranzistoru1 poate conduce curent intr-un singur sens, curentul prin sarcina poate avea9i el numai un sens, ce1 impus de tipu1 npn sau pnp a1 tranzistorului fo1osit. Rezulta ca tensiunea de intrare trebuie sa aiba 0 singura polaritate, aceea care asigura sensul corect a1 curentului prin sarcina, 1a tipu1 dat, inversor sau neinversor, a1 convertorului respectiv. Tensiunea de alimentare a tranzistorulni trebuie sa aiba polaritatea corespunzatoare tipu1ui npn sau pnp a1 tranzistorului folosit. In figura 3.29 sint aratate cele dona scheme posibile pentru convertoarele inversoare : cu tranzistor de tip npn (figura 3.29, a) 9i de tip pnp (figura 3.29, b). in primul caz, curentul prin sarcina trece de la emitorul tranzistoru1ui spre intrarea inversoare a AO si tensinnea de intrare trebuie sa fie negativa. in cazul al doilea curentul trece de la intrarea inversoare a AO spre emitorul tranzistorului si tensiunea de intrare trebuie sa fie pozitiva.

Vee

=+1') V

0)

-Vee' -IS V

Fig. 3.29. Convertoare mversoare tensiune-curent pentru eurenti mari 17i sarcina flotantli: a - pentru VI < 0; b'~ pentru VI > 0

69

..

0) :Fig. 3.30. Convertoare neinversoare tenJiune-c~lrent pentru curenti mad 9i sa~~inii flotanti : a - pentru VI> if;'b - pentru 1,'1 < 0

In £igura 3,30 sint aratate schernele corespunzjitoare ale ccnvertoarelor nein versoare. 1n toate cele patru convertoare aratate aid curentul prin sarcina este de (~+ 1) ori mai mare decit curentul de iesire al AO. (~ este factoru1 de transfer - sau de amplificare ~ in., curent al tranzistorului. .folosit), Pentru a evita intrarea tranzistorului in saturatie, la convertoarele inversoare (figura' 3.29) tre1::mierespectata conditia .

IvLI,
iar la cele neinversoare

I Rtir:1

<15

V,

(3.50)

(figura· 3.30), conditia


=

Uri exemplu de utilizare practicaeste urmatorul, Presupunem ca trebuie sa verificam 0 serie de diode electroluminiscente, masurind stralucirea fiecareia la un curent prin dioda impus, iD = 20 mAo Dispuneminacest scop de un AO tip ~A 741, alcarui 'curent de iesire maxim este de numai 10 rnA. Folosim atunci un: convertor tensiune-curent pentru curent mare, de pilda convertorul neinversorcu tranzistorpnp din figura 3.30, b. !nlocuind rezistenta. RLprintr-odioda electroluminiscenta, orientata astfel incit sa fie polarizata direct.robtinem schema din figura3.31. Indiferent de caderea de tensiune pe dioda verificatii, curentul prin ea este iv = -iL = -G-vI = -( - 2V) /100 n = 20 m A. Daca factorul ~ al tranzistorului este suficient de mare, de pilda ~ = 100, aproape intreg curentul prin dioda provine de la sursa de alimentare de -15 V, iar curentul de iesire al AO este de numai 0,2 m.A, Convertorul poate furniza un curent maxim
Fig. 3.31. Convertor neinversor tensiune-curent, pentru curent mare ijisarCiila f1otai:ita~'folosit La verificarea dlodelor electroluminiscente -:
, vL I..
IA14" !",a,~,1 ...- i"'i. vO ",a.X.I,-;-

IVLI

I RdLI <.15:-c IVII

[VI·

(3.51)

70

Sa analizam putin problema merrtinerii semnu1ui negativ a1 reactiei la trecereade 1a· un convertor de tip eonexiune liniara de baz a a AO cu reactie negativa 1a variantele corespunzatoars cu tranzistor amplificator de curent. In convertorul neinversor din figura 3.24, b, de exemplu, reactia ncgativa se asigura prin divizorulde tensiune format din rezistentele 1<' si RL• Tensiunea de reactievdefinita ca tensiunea vRaplicata 1a intrare si care provine de 1a iesire, apare pe rezistenta R- si are exprcsia (3.52)

fiind deci de acelasi semn cu tensiunea de .iesire Vo. Semnul negativ a1 reactiei rezulta din faptu1 ca tensiunea'vR se aplica 1a intrarea inversoare a AO, intrare care schimba (inverseaza) semnul. Sa verificarn daca 1a varianta corespunziitoare, de exemplu cu tranzistor npn (figura 3.30, a), reactia este tot negativa. Tensiunea de reactie VR provine si aici de la divizorul de tensiune format din [rezistentele Rsi RL, caruia i se aplica insa nu tensiunea de iesire Vo (fata de masa) , ci tensiunea VE din emitorul tranzistorului (fatade masa). La rindul ei,tensiunea VE provine din tensiunea Vo datorita proprietatilor de amplificator de tensiune ale tranzistorului. Deoarece tranzistorul este conectat cu colectorul comun (conexiunea ee sau asa-numitul repetor de tensiune pe emitor), tensiunile VE si Vo au acelasi semn, Prin urmare tensiunea de reactie are si ea acelasi semn cu tensiunea de iesire si se aplica la intra rea inversoare : reactia este -negativa. Ana1izind in mod asemanator eelela1te scheme de convertoare eu tranzistor, se ajunge la aceea~;i. conc1uzie.. . . Dupa cumsestie, tranzistorul amplifica efectiv curentul nu numai in eonexinnea ee, ci '5i .in iconexiunea E'C, Rezulta ca schemei initiale din figura 3.24, b trebuie sa ii coresph:ii<ia Inca 0 varianta cu tranzistor npn, in care tranzistorul sa fieconectatcu emitorul comun,asa cum se vede In figura 3.32. Privit ca amplificator de 'tensiune, tranzistor'uI aflat in aceasta eonexiune inverseazii .1nsa semnul tensiunii, asa incit itensiunile Vc si Vo sint de sernne opuse. Dar, pentru careactiasa fie negativa trebuie sa existe 0 singura inversare .a semnului. Infigura 3.24, b inversarea semnului se realizeaza legind divizorul de tensiiine 1a intrarea inversoare a AO. In cazul de fat a ea se realizeaza de" .. catre tranzistor, deci divizorul de tensiune trebuie legat 1a in:"· trareaneinversoare a AO. .In mod corespunzator rezistenta de intrare este notata aid R+ in Joe de R-. . v , >0 , Datorita inversarii semnulni tensiunii de catre tranzistor, convertorul obtinut este inversor. Este evidentca fiecarei scheFig. 3.S2. Convertor inversoi t.ensiune-curent, penme din figurile 3.29 9i3.30, cu . tru eurent mare 9i sarcinaflotanta, cu trnnzistor tranzistor in _conexiunea ce, 1i. . in conexiunea Be 71

corespunde 0 schema cu tranzistor in conexiunea EC. La to ate acestea din urrna tensiunea de reactie se aplica la intrarea neinversoare a AO. Datorita inversarii sernnului tensiunii de catre tranzistor, se inverseaz a tipul convertoarelor. Sint convertoare o inversoare cele la care tensiunea VI se aplica la intrarea neinversoare a AO (priu rezisten ta R +) si convertoare neinversoare cele la care tensiunea v I se aplica la Fig. 3.33. Convertor tensiune-curent eu dona rezistente in circuitul tranzistoruiui intra rea inversoare a AO! Proprietatile de conversie tensiune-curent ale unui convertor en tranzistor nu se modifies dad introducern in circuitul tranzistorului 0 a doua rezistenta, Ri., intre sursa Vee (sau VEd si borna lui legata la aceasta sursa. (De exernplu, dad modificam schema din .figura 3.32 asa cum se arata in figura 3.33.) Mai mult, pentru un factor ~ destul de mare al tranzistorului, proprietatile de conversie Fig. 3.34. Convertor tensiune-eurent eu sarcina legata Intre tranzistor ~i sursa V BE tensiune-curent se extind si asupra rezistentei RL, deoare~e iJ_::::: :::::l.. (Un factor ~ ridicat permite neglijarea curentului de baza al trani zistorului, caz in care curentul de emitor este egal cu eel de colector), Am putea deci folosi ca sarcina rezistenta RL• situatie in care rezistenta RL nu mai este necesara si poate fi inlocuita printr-un scurtcircuit. Schema care se obtine este aratata in figura 3.34, unde am inversat partea inferioara cu cea superioara a desenului, am notat cu RL rezistenta legata la emitor si am inversat sensul ales pozitiv pentru iL. In acelasi mod se obtine din fiecare schema de convertor cu tranzistor cite 0 noua schema. in care sarcina nu mai este conectata intre tranzistor )i intrarea AO, ci intre tranzistor si sursa de alimentare Vee (sau VEE.). Irrtre convertoarele de tipul aratat in figura 3.32 si cele de tipul din figura 3.34 exista doua deosebiri principale din punctul de vedere al cauzelor care influenteaza in mod nedorit conversia tensiune-curent. La primul tip reactia negativa este mai slabs, deoarece rezistentele RL si R+ forrneaza un divizor de tensiune, astfel incit tensiunea de reactie VR este mai mica, in modul, decit tensiunea Ve; la tipul al doilea VR = Vc. Ca urmare, la primul tip curentul iL este mai putin independent de valoarea sarcinii decit la tipul al doilea. In schimb, la primul tip conversia depinde mai putin de proprietatile tranzistorului decit la al doilea, deoarece curentul de reactie este chiar curentul prin sarcina, in timp ce la tipul al doilea curentul de reactie este G+vr, iar relatia mai exacta pentru curentul prin 72

sarcina este ic= (~/(~ 1))G+v[, deci iL depinde de factorul ~ al tranzistorului. 11 Toate convertoarele cu tranzistor descrise pina aici sint cu sarcina j flotanta. Variantele de vI-V",n 5V tipul dat in figura 3.34 pot fi insa utilizate si pentru sarcina la masa, 1,810(£1 daca se admite ca sursa .1. tensiunii VI sa fie £10tanta. De exemplu, daca Fig. 3.35. Convertor tensiune-curent pentru curent mare si sarcina pusii la masii la schema din figura 3.29, b schimbam sarcina din emitor in colectorul tranzistorului obtinem schema aratata in figura 3.35. Tensiunea VI se aplica intre borna din stinga a rezistentei R-, aflata la potentialul V+ = 15 V, !ji intrarea neinversoare a AO, aflata la potentialul 10 V. Deoarece emitorul tranzistorului se afla la potentialul intrarii neinversoare a AO, nu este nevoie ca tensiunea de iesire a AO sa ajunga negativa. De aceea AO poate fi alimentat de la 0 singura sursa, cea pozitiva, terminalul 6 fiind legat la masa, Prin adaugarea mai multor surse de curent cu tranzistoare la iesirea unui convertor tensiune-curent de tipul aratat in figura 3.34 (cu sarcina in emitor), se poate realiza un convertor multiplu, folosit frecvent in comutatoarele de curent din convertoarele digital-analogice. Ilustram principiul de Iunctionare prin schema data in figura 3.36 si relatiile scrise in aceeasi figura, Tensiunea de intrare se noteaza eu VREF si este constanta in timp. Curentii de la iesiri sint deci si ei constanti, astfel incit circuitul este de fapt 0 sursa de curent multipla. Dad. rezistentele din emitoarele tranzistoarelor sint egale, curentii de iesire slut !]i ei egali; dad sint diferite, curentii sint invers proportion ali cu rezistentele.

+Vcc

Fig. 3.36.

SUISa

de curent multipla (aid dubla) folositfi in eonvertoarele digital-analogice

73

50 A mplificator de curent continuu. Pentru a folosi intreaga sensibilitate a unui traductor care transform a 0 marime fizica oarecare intr-un curent electric el trebuie pus sa lucreze in scurtcircuit. In plus, curentul livrat fiind oricum mic, este necesara amplificarea lui, si anumc cu un factor care sa fie independent de valoarea sarcinii. Aceste cerinte sint satisfacute foarte bine de amplificatoarele de curent continuu en AO si reactie negativa, care sint numite si convertoare curent-curent (surse de curent cornandate prin curent).· , Schema unui astfel de convertor este aratata in figura 3.37. Sursa curentului de intrare II lucreaza practic in scurtcircuit, deoarece tensiunea intre cele dona intrari ale AO este nula datorita reactiei negative. Intreg curentul de intrare strabate rezistenta mR si produce 0 cadere de tensiune mRII. (Rezistenta m R se numeste rezistenta de multiplicare, iar m, factor de multiplicare.) Rezistentele R~i m R fiind legate in paralel, caderea de tensiune pe rezistenta R este tot mRII. Prill urmare prin R trece curentul m I], Cei doi curenti se aduna si forrneazii curentul de sarcina IL, care este deci copia amplificata a cur~ntului Ir conform relatiei (3.53) Pentru datele din figura rezulta h = 10 rnA. Pentru a obtine un factor de multiplicare reglabil, rezistentele R si m R se inlocuiesc printr-un potentiornetru de 100 kn. Cursorul lui se leaga la dioda electroluminiscenta, iar cele dona capete se leaga unul Ia intrarea inversoare a AO, iar celalalt la masa. Optronul izoleaza sarcina, care poate fi alimentata cu 0 tensiune inalta, de circuitul cu AO. 6° Lniegratoare ~i derioatoare. In afara operatiilor maternatice simple, ca adunarea si scaderea unor tensiuni electrice, circuitele electronice analogice pot efectua si operatii mai complexe, de natura algebrica sau din analiza matematica, Dintre ultimele, in cele ce urmeaza ne oprim asupra integrarii si derivarii in raport cu timpul. Aceste operatii au numeroase si variate utilizari, dintre care mentionam : masurarea unui interval de timp, rezolvarea (integrarea) analogies a ecuatiilor diferentiale, conversia analog-digitala, realizarea regulatoarelor automate PD (proportional-deri'iJativ) si PIJ) (proportional-integral-derivativ).

Fig. 3.37. Amplificator de curent-continuu (convertor curent-eurent) 9i reactie .negativa

eu AO

74

Integratoarele ;;;. derivatoarele electro-. nice analogice se bazeaza pe relatia care Ieaga tensiunea de curentul la bornele unei capacitati electrice. Cele doua forme sub care poatefi scrisa aceasta relatie sint : v=

..-.~

: '.
!

-L-Lr._

1",

. (..-tV
' .

ci

..f~

Pt

lpF ! L__ .J

~t

...1~ Jv

2~i
C~.
dt

a)

dt,

(3.54, a) (3.54, b)

Tensiunea.1a bornele capacitatii este proper- ng. 3.38. Cireuite de incarcare . . .. a unei capacitati : . tlOna 1¥ .cu integra 1· a acuren t 111· pnn born Ul orne, 'a ~. cu sursa de curent consiar ct1t~ntul·· este proportional cu derivata tant; b ~ cu sursa de tensiune tensiunii. . .... Iiniar variabila to. d.iulparticular in care curentul este constant un interval de timp f)"t, variatia de. tensiune ~1) produsa ill ace! interval este . ..

deci
-=-.
fj,t

(3.55,a)

Viteza de crestere a teusiunii (panta curbei tensiunii ca functie de timp) este egala cu raportul dintre valorile curentului si capacitatii. Astfel, dad in circuitul din figura 3.38, a sursa de curent incepe sa debiteze un curent constant i = 1 [LAla momentul t = 0 si inceteaza sa mai debiteze curent dupa patru secunde, asa cum se arata ill figura 3.39, a, tensiunea pe capacitatea C incepe sa creasca la t = 0 cu panta constanta !1v/M = 1 J,J.A/l .J,J.F 1 Vis si inceteaza sa mai creasca la t = 4 5, asa cum se vede in = figura 3.39, b.

tf)lAJ

~:t
o

t[s]

-...

a)
Fig. 3.39. Un caz particular al relatiei dintre curentul !iitensiunea Ia bornele unei capacitati : a - curent constant in intervalul t E (0, 4)5; b - tensiune Hniar variabila in acelasi interval t E (0, 4)5

15

.. Din ultima relatie obtinem pentru curent expresia . C ilv


t= -. III

(3.55, b)

Astfel, daca la momentul t = 0 sursa de tensiune din circuitul aratat in figura 3.38, b incepe sa aplice la bornele capacitatii 0 tensiune liniar crescatoare in timp (figura 3.39, b), curentul prin capacitate este constant in timp (figura 3.39, a) si egal cu produsul dintre valoarea capacitatii si panta curbei tensiunii. De exernplu, pentru flv/flt = ! '-/s, rezulta i = 1 !J.F. . 1 VIs = 1 !J.A.Din momentul in care tensiunea ramine constanta, curentul devine zero. In aplicatii se cere de obicei ca semnalele de intrare si de iesire dintr-un integrator sau derivator sa fie ambele tensiuni. Trebui- deci sa realizam 0 relatie de tip integrala sau derivata nu intre un curent ~i 0 tensiune, ci intre doua tensiuni. Rezulta ca, pentru a putea folosi proprietatile unei capacitati, este necesar ca tensiunea de integrat sa fie mai intii convertita intr-un curent, care sa fie apoi aplicat capacitatii pentru a-l integra; la derivare, curentul obtinut trebuie convertit intr-o tensiune. La discutarea primelor scheme de convertoare tensiune-curent date in figura 3.24 (vezi punctul 4° de mai sus), am aratat ca oricare dintre conexiunile liniare de baza ale AO eu reactie negativa se comporta ca un convertor tensiune-curent fat a de 0 sarcina legata intre iesirea AO si intrarea lui inversoare. Asadar, dad in locul sarcinii rezistive din figura 3.24 legam capacitatea folosita pentru integrare, obtinem circuite la care tensiunea pe capacitate este proportional a cu integrala tensiunii de intrare in raport cu timpul (fignra 3.40).

b)
I'ig. 3.40. Integratoare eu un 2..0 ~i rcactie .ncgativa : a - integrator inversor; b - integrator neinversor

76

Astfel,
t

vc(t) = -

R~C- ~ V[

dt

+ vc(O). + Vc (0),

(3.56)

pentru

integratorul

inversor din figura 3.40, a, si


Vc

(t) =

+ R~C

t ~ V[

dt

(3.57)

pentru integratorul neinversor din figura 3.40, b. In echipamentele din care fac parte integratoarele, tensiunea Vc obtinut8. prin integrare trebuie sa fie aplicata unui alt circuit. Acesta nu poate fi 1nS8.legat direct la bornele capacitatii, deoarece ar consuma 0 parte din curentul i[ in care este convertita tensiunea de integrat v[~;i ar falsifica integrarea. Din fericire, datorita faptului ca reactia negative anuleaza tensiunea dintre cele doua intrari ale AO, tensiunea de iesire a AO este egala cu tensiunea pe capacitate la integratorul inversor:
Vo

= Vc.

(3.58)

Circuitul de utilizare a rezultatului integrarii se poate deci lega la iesirea AO, unde exista in plus si avantajul ca integratorul prezinta 0 rezistenta de iesire foarte mica (se comporta ca 0 sursa de tensiune). La integratorul neinversor se foloseste tot iesirea AO, insa cu dezavantajul ca la integrala tensiunii de intrare se aduna tensiunea de intrare I (3.59) Schimbind intre ele locurile rezistentei isi capacitatii, de exemplu in schema integratorului inversor, circuitul i~i inverseaza functia, devenind derivator inversor (figura 3.41). Derivatoarele se folosesc mai rar decit integratoarele, fiindca sint foarte sensibile la perturbatiile de frecventa inalta, In practica, integratoarele nu se folosesc sub forma simpla data in figura 3.40, deoareee ea are citeva neajunsuri importante: prin integrarea tensiunii de dezechilibru la intrare, AO tinde sa intre in saturatie ~i apar erori mari de integrare sau integrarea nici nu mai are loc; nu exista posibilitatea readucerii la zero a tensiunii de iesire : capacitatea este flotanta. Se folosesc scheme imbunatatite, mai complicate, care elimina unul sau mai R multe dintre aceste neajunsuri. In literatura de specialitate sint prezentate C scheme de integratoare inversoare care au in plus doua comutatoare si VI ( -........ una sau doua rezistente, prin care se v .. realizeaza mai multe stari de funcl+ 0 dt tionare: initializare sau resetare, integrare si memorare. Pentru realizarea unui integrator neinversor corect, care p' 3 .4 1. Derivator inversor eu un AO !}i .. -rg, sa nu adauge tensiunea de intrare reactle negativa

cr-iH - "-

OVit
[

r---~

1.

-RC~
77

1a l'eznltatul integrarii, exista scheme care au si reactie pozitiva 2..atl;rr de cea negativa. Pentru micsorarea erorilor cauzate de integrarea tensiunii de dezechi1ibru este eficace legarea in parale1 cu capacitatea a unei rezistente de eel putin 10 ori mai mare decit R-. Analog cu sumatorul inversor (vezi schema din figura 3.21, discutata 1a punctul 3° mai sus), se poate realiza un sumator integrator inversor, daca in schema primului se 1n10cuieste rezistenta de reactie cu 0 capacitate. Exista integratoare care integreaza diterenta a dona' tensiuni san 0 tensiune Ilotarrta, integratoare cu constanta de timp de integrare ~marita prin inlocuirea rezistentei R- ell trci rezistente legate in T etc. In fine, folosind dona AO In loc de unul singur, pot fi realizate integratoare cu performante superioare, de exemplu un integrator cu constanta de timp de integrate marita si capacitatea pusa 1a masa, 7° Jlutatoare de impedan!a.In ultima vremes-a raspindit in practica folosirea unor circuite care transform a 0 irnpedanta intr-o alta impedanta, numite generic mutatoare de impedanta. Mutatoarele uzuale se impart in dona clase : conuertoare de impedan!a si invertoare de impedan!a. Prime le prezinta 1a poarta de intrare 0 impedanta de forma (3.60) iar ultirnele, Z, = NfZo, (3_61)

unde Zo este impedanta legata 1apoarta lor de iesire. M si N sint ::::011stante reale pozitive san negative. De exemplu, un convertor poate transforma a capacitate intr-o capacitate mai mare, iar un invertor poat., transforma 0 capacitate intr-o inductanta, Intrucit un condensator de cap:,::::;tate mica este usor de fabric at si are dimensiuni mici, fiind deci avantajos in practica, in timp ce un condensator de capacitate mare san 0 bobina .:le inductanta mare se obtin mai greu si au dimensiuni mari, ultimele doua se realizeaza mai avantajos folosind un convertor, respectiv un invertor de capacitate, 1a care 111, respectiv N slut pozitivi. R, In prezent mutatoarele de impedanta ]----1 se realizeaza mai ales cu circuite cu AO , en reactie negativa si reactie pozitiva, Pentru ilustrare, in figura 3.42 este data.
L

fI '-....... -, ~
"

t-<
H3!1
I

,_'_.1

~~he:o~~~n~~a~ul~f,li~a:~;rud~l c~p~:~aet~: presia ~nlj)e~a'_·re~ intrare este Je


L,

W
~~c Zj __ .r:

Rl

. = R 3+--1
hCR1/Ra

(3.62}

O~l'---------<O--'

~i

...-

Fig. 3.42. Convertor de Impedanta folosit ca multiplicator de capacitate

adica impedanta xle intrare a circuitului este fermata dintr-o rezistenta foartemica (Ra) in serie cu 0 capacitate foarte mare, capacitatea fizidi C multiplicata cu factorul Rlf u, ~ 1. Val~ri tipice pentru

78

acest circuit sint Rl = 10 Mil, R3 = 1 kil si C = 10 (LF. Se obtine 0 capacitate de intrare de 100 mF = 0,1 F! Subliniem faptul ca valoarea data mai sus pentru capacitatea de intrare este valabila numai pentru variatii de semnal ; in regim stationar (static) la intrare se simte efectu1 capacitatii C montate fizic in circuit. Un exemplu de invertor de capacitate folosit pentru realizarea induetantei necesare la construirea unui fi1tru activ pentru telegrafie este aratat Ia punctul 8°. So Filire active. Se numesc filtre circuitele 1a care amplitudinea (~i faza) semna1ului de 1a iesirea lor depinde de frecventa semnalu1ui alternativ sinusoidal aplicat la intrarea lor. Filtrele se folosesc pentru a favoriza trecerea semnalelor de anumite frecvente In raport cu semnalele de alte frecverrte. Proprietatile de filtrare ale unui circuit se descriu simp1u prin caractcrisiica amplitudine-frecvenfa ;ea reprezinta, de obicei 1a scari logaritmice, dependeuta amplitudinii semnalului 1a iesirea filtrului in functie de Irecveuta unui semnal alternativ sinusoidal, de amplitudine constanta si frecvent.a reglabila, aplicat 1a intrare. Banda de frecvente a semnalelor a carer trecere prin filtru este favorizata se numeste banda de irecere, iar a celor defavorizate, banda de tiiiere san de oprire. Exista patru clase principale de filtre, Filirele trece-jos (prescurtat FT J) au banda de trecere cuprinsa intre frecventa zero (c.c.) si 0 frecventa numita frecventa de taiere. Filirele trece-sus (prescrutat FTS) au banda de trecere cuprinsa intre 0 frecventa numita frecverrta de taiere si, teoretic, frecventa infinit. Filtrele trece-bdnda (FTB) au ba'llda de trecere cuorinsa intre doua frecvente oarecare, arnbele nenule si finite. Filtreie op;e~te-ba1tda (FOB) au banda de oprire cuprinsa intre doua frecvente oarecare, ambele nenule si finite. ' Filtrele realizate folosind numai componente pasive de circuit (rezistoare, bobine si condensatoare) se numesc filtre pasive. Filtrele care au in componenta lor si amplificatoare electronice (etaje cu tranzistoare, AO etc.) se numesc filtre active. Amplificatorul dintr-un filtru activ poate avea unul sau mai multe dintre urrnatoarele roluri principale: amplificarea sernnalului in banda de trecere a filtrului; eliminarea efectului sarcinii asupra proprietatilor de filtrare; crearea posibilitatii unor reglaje usoare ale proprietatilor de filtrare, eventual prin comanda electronica, analogica sau digitala : crearea posibilitatii de a inlocui bobinele de induct ant a ridicata prin capacitati de valoare midi. ~i invertoare de impedanta. Descriem aici citeva exemple de filtre active cu AO. in figura 3.43 este aratata 0 schema elementara de FTJ activ cu AO. Parjile componente ale schemei au roluri distincte: circuitul format din rezistenta R si capacitate C este un FTJ pasiv, iar repetorul de tensiune cu AO si reactie negativa are numai rolul de a elimina efectul sarcinii asupra proprietatilor de filtrare. Rezistenta de reactie RR este egala cu rezistenta R si are scopul de a micsora efectul curentului de dezechilibru (decalaj) de la intrarea AO. (La frecventa zero reactanta capacitiva este infinita si rezistentele in c.c. dintre fiecare intrare a AO si mas a trebuie sa fie egale.) Tensiunea de iesire a filtrului este egala cu tensiunea aplicata la intrarea repetorului cu AO, deci cu tensiunea pe capacitatea C. La rindul ei,

79

RR-IOKJ1

r-----,c::::Jr--'----.

1 i

~ '10 = IT J w R C

v,

V, •

c_i
O,OOI}J
I

FT
1.

30pF

0-

Fig. 3.43. 0 schema elementara de FT J activ eu AO

aceasta este 0 parte din tensiunea de intrare Vi, care se divide intre R si C (circuitul format din R si C este un divizor de tensiune). Asadar,

Va
unde
=

IfjwC IfjwC

V.


'

(3.63)

:.J -

este pulsatia tensiunii Vi in radiani pe secunda, co = 2,,/, si j = L Eliminind fractiile suprapuse obtinem expresia final a

v.

v,

1
1 -:- jwRC

(3.64)

Caracteristica amplitudine-frecventa este data de variatia modulului acestui raport in functie de frecventa :

I Vi
!

Vo \

,J 1 +

(wRC)2

(3.65)

Ea este aratata in figura 3.44. Se constat a ca la frecvente foarte joase, adica pentru w- 0, amplitudinea la iesirea filtrului este egala cu amplitudinea Ia intrarea lui. La frecvente foarte inalte, adica pentru w- 00,

t ~~ I
0,707

PQnta=-of.ot:lB/~c

\~~j.[dBl
-3

I,D ~ ..... ------.:::

0,1

-2(l
-1.0~

0,01L--~--'-O.+lw-H-.~-lb~-H--IO+W-I-~-;:\~l00~WH

Fig. 3.44. Caracteristica amplitudine-frecventa activ din figura 3.43

a filtrului

80

amplitudinea la iesire tinde spre zero. Pentru C0 > CUll arnplitudinea la iesire scade la cresterea frecveritei, si anume cu 20 dBjdecada. Altfel spus, amplitudinea scade de 10 ori cind frecventa creste de 10 ori. Se considera ca CUH, numita pulsat£e de tdiere sau de /ringel'~, reprezinta granita dintre banda de frecvente de trecere si cea de oprire. (Indicele H, initial a cuvintului englezesc high - inalt, sus, scoate in evidenta Iaptul ea ea este limita swperioard a benzii de treeere). Pulsatia de taiere se defineste ea pulsatia tensiunii de intrare la care amplitudinea raspunsului scade la 1/.J2:: 0,707 din valoarea avuta la frecvente joase (scsde cu 3 dB). Ea se calculeaza cu formula
cull

= RC = 2"/H, -

(3.66)

cu CUH in radiani pe secunda, iH (frecventa de taiere) in herti, R in ohmi si C in farazi. Aceeasi formula permite calculul capacitatii C, dad 0 scriem
1 c=--. wyR

(3.67)

Pentru valorile numerice date in figura 3.43, din formula penultima objinem CUH = 100 krad/s sau /H:: 15,9 kHz. Proiectarea filtrului descris se face In trei etape: 1. Se alege pulsatia sau frecventa de taiere (C')H sau J~). 2. Se alege rezisteuta de intrare R, de obicei intre 10 si 100 kO. 3. Se calculeaza C eu formula (3.67). In multe aplicatii sint necesare pante mai abrupte peste frecventa de taiere. Se folosesc atunci filtre active de tip uri diferite, cu structuri mai complicate. Descriem acum un FTB folosit in telegrafie avind schema electric a din figura 3.45. Elementele principale ale filtrului sint capacitatea C1 9i inductanta L pe care 0 prezinta invertorul de capacitate format cu aju-

Fig. 3.45. Filtru activ pentru telegrafie 6Montaje electronice cu circuite integrate analogice

81

torul celor doua AO. Daca este satisfacuta relatia R2G2 = RaG3' rezulta pentru inductanta expresia L = R2G2Rj [HJ. Banda de trecere la 3 dB atenuare se calculeaza cu formula
(3.68)

Frecventa

central a este data de raportul


1

fo = 1/[2n(RjGIR2C2)2]

[Hz].

(3.69)

Schema prezentata are urrnatoarele merite importante. Poate asignra o banda de trecere foarte ingusta, fara a necesita, la frecvente joase, 0 bobina de inductanta mare si en factor de ealitate ridicat, greu de realizat 9i en gabarit exagerat de mare. Banda de trecere si frecventa central a pot fi modificate independent prin intermediul a doua rezistente. Amplifiearea filtrului ramine unitara in tot domeniul de variatie a frecventei. Faetorul de calitate Q poate fi modificat intre 2 si 200 prin interrnediul rezistentei RI. Frecventa centrala se modified intr-un raport de 10: 1. Valorile eomponentelor se incadreaza intr-o gama destul de larga, astfel ca se poate calcula un filtru en performantele dorite. De exemplu, pentrn un filtru cu banda de 5 Hz, Irecventa centrala de 1 kHz si tensiunea de iesire maxima de 1 V virf la virr, rezulta valorile din figura, Pentrn a avea un domeniu aeoperitor se alege RI = 400 kQ, R, = 40 kQ. Egalitatea R2G2 = R3G3 trebuie sa fie satisfacuta en 0 eroare de +0% 9i --0,1 %. Componentele se aleg astfel incit sa existe 0 buna compensare reciproca cu temperatura. Reglajul initial se realizeaza astfel incit sa se obtina un factor de calitate maxim. Apoi se lasa intrarea neconectata la generator si se creste R3 pina la apropierea punctului de aparitie a oscilatiilor, Filtrele active cu AO sint mult folosite in audiofrecventa pentru realizarea corectiilor 9i/sau a montajelor de ina Ita fidelitate. '

3.1.6. Descrierea tehniea a amplifieatoarelor operationale


Deserierea tehnica a AO furnizeaza to ate informatiile neeesare pentru utilizarea lor: dimensiuni geometriee, proprietati elec1:riee de functionare, limite admisibile pentru functionarea corecta. In eatalogul de circuite integrate analogice amplifieatoarele operation ale produse de IPRS Baneasa sint deserise din punct de vedere tehnie printr-un numar foarte mare de caracteristici, grupate de regula In urrnatoarele eategorii: 1. Descriere generala, 2. Caracteristici sau performante notabile, 3. Codificare. 4. Schema electrica (uneori lipseste). 5. Configuratia terminalelor. 6. Valori limita absoluta. 7. Schema de test (uneori lipseste). 8. Caracteristici sau performante> electrice.

82

9. Caracteristici garantate, sub forma de grafice (pot lipsi). 10. Caracteristici tipice, sub forma de grafice. 11. Aplicatii tipice. Definirea si explicarea tuturor acestor caracteristid ar depasi cu mult spatiul extrem de redus de care dispunem aid, deoarecear necesita citeva zed de pagini. Cititorul interesat poate consulta alte lucrari. Aid ilustram numai doua dintre categoriile enumerate, care dan doua feluri de informatii foarteimportante In aplicatii : valori limita absoluta ~i caracteristici electrice. Valorile limitii absolutii reprezinta conditiile limita de vfunctionare recomandate de producator pentru asigurarea integritatii AO. Depasirea oricareia dintre ele poate conduce 1a distrugerea irnediata a eomponentei, in cazul eel mai rau, si produce aproape intotdeauna deteriorarea performantelor ei Iunctionale, Valorile lirnita absoluta stabilesc domeniul de vari~tie permis pentru marimile de intrare in AO, deIesire din el sau pentru 'alte marimi, electrice sau neelectrice. De exemplu, la AO de tipul ~A 741 tensiunea de intrare (tensiunea fiecarei intrari fat a de masa) este Iirnitata la ±15 V (daca tensiunile de aliment are sint eel putin 1..15 V), tensiunea de intrare diferentiala (tensiunea dintre cele dona intrari), este limitata 1a ±30 V, temperatura jonctiunii este limitata la 125°C, tensiunea de aliment are la ±22 V etc. Caracteristicile elecirice reprezinta proprietatile functionale principale ale AO, determinate prin testarea unui numar mare de unitati. De obicei se dau trei serii de valori ale caracteristicilor electrice : valorile tipice (medii) , valorile minime si cele maxime. Toate sint insotite de precizarea conditiilor (tipice) de functionare in care s-au facut determinarile : valorile tensiunilor de alimentare, temperaturii ambiante, sarcinii etc. Caracteristieile electrice descriu proprietatile de transfer, de intrare, de iesire si generale, De exernplu, 10. AO de tipul ~A 741 cistigul (amplificarea) in bucla deschisa (adica fara reactie) are valoarea minima 50 V/mV, valoarea tinica 200 V/mV si valoarea maxima neprecizata, in conditiile in care rezist~l1ta de sarcina' este eel putin egala cn 2 k12 si tensiunea de iesire este eel mult ± 10 V. Acelasi AO are valoarea tipica a curentului de iesire in scurtcircuit egala cu 25 mA, iar valorile minima ~i maxima neprecizate. Pentrn AO de acelasi tip, notat insa [LA741, producatorul Fairchild da i]i valorile minima (10 mA), respectiv maxima (40 mA). In ambele cazuri se mentioneaza conditiile de masurare : tensiunile de alimentare egale cu ± 15 V si temperatura ambiantii egala cu 25°e.

3.2. AMPLIFICAT01\RE

NORTON (AN)

3.2.1. Deseriere generaHi

o alta categorie de amplifica.toare integrate, care permit utilizari asemanatoare eu ale amplificatoarelor operationale, 0 eonstituie amplificatoarele Norton (pe care Ie notam prescurtat AN). Ca si AO,ele dau la
83

AI,mQntarQ po z rt iv d

I:j~rar(2
n,~,n\f'HSOGrQ

-~

Fig. 3.46. Simbolul geometric al plificatorului Norton (AX)

am-

Fig. 3,47. Caracteristica statica de transfer curent diferential de intrare tensiune de iesire a AN

iesire 0 tensiune proportional a cu diferenta a doua semnale aplicate la cele doua intrari ; spre deosebire de AO, semnalele lor de intrare sint insa curenti, nu tensiuni. Amplificatoarele Norton sint deci amplificatoare transrezistenta, deoarece factorul de proportionalitate dintre semnalul diferential de intrare - curent - ~i semnalul de iesire=-tensiune - are dimensiunile unei rezistente rp. Cu to ate acestea, ele sint utilizate foarte des ca amplificatoare de tensiune, scop in care tensiunile care trebuie amplificate sint intii convertite in curenti, lucru care se realizeaza dealtfel pur si simplu prin inserierea unor rezistente, asa cum vom vedea mai departe. o alta deosebire importanta consta in faptul ca AN se alimenteaza de la 0 singura sursa, pozitiva, si au 0 borna de masa, (A~a cum am vazut, AO nu au borna de masa, ca regula generala, si au doua surse de alimentare, una pozitiva ~i cealalta negativa.) Daca este necesar ca tensiunea de iesire sa varieze in ambele sensuri fat a de valoarea ei de repaus, trebuie sa se foloseasca un circuit suplimentar de polarizare, legat de obicei intre sursa de alimentare si intrarea neinversoare. In figura 3.46 este aratat simbolul geometric al AN, impreuna cu denumirile bornelor. Ca si in cazul AO, daca intereseaza numai trecerea semnalului purtator de informatie, AN se reprezinta cu trei borne, cele dona de intrare si borna de iesire, In figura 3.47 este aratata schematic caracteristica static a de transfer curent diferential de intrare - tensiIN 3-+ une de iesire a AN. Analog cu AO, cei doi curenti de intrare ai AN comanda tensiunea de iesire nu fiecare 'in parte, ci numai prin diferenta lor i+ -i-. Valorile tipice ale curentilor de intrare t+ si i : sint cuprinse intre 10 si 50 [LA,iar diferenta lor (curen1(25 ire 3 IN 1_ tul de polarizare Ia intrare) este de 30 nA, in regiunea liniara de funcv_ IN 3_ tionare. Tensiunea uzuala de alimentare este de 15 V. Fig. 3.48. Configuratia terminalelor AX de tipw. (3}13900 (vedere de sus, adlca din Circuitul integrat ~M 3900 propartea opusa terminalelor) . fs,dus de IPRS Baneasa contine patru

84

amplificatoare Norton independente, avind cite doua intrari fieeare, proieetate Sa luereze en 0 singura SUIsa de alimentare. Configuratia terminaIelor este aratat a in figura 3.48.

3.2.2. Conexiunile Iiniare de baza ale AN eu reaetie negativa


Ca si in cazul AO, in scopul atenuarii neajunsurilor AN, toate circuitele liniare cu A.N sint circuite cu reactie negativa. De asemenea, la fel cu AO, modul eel mai simplu si mai des intilnit de realizare a reactiei negative consta in eonectarea unei rezistenje intre iesire ~i intrarea inversoare. Corespunzator relatiei (3.5) de la AO eu reactie negativa, care implica 'V + = 'V -, aid este valabila relatia (3.70) Cei doi curenti Tensiunea +0,6 V, fiind tranzistoarelor nuieste sa se de intrare sint egali intre ei {~i ambii pozitivi). fiecarei intrari fata de mas a este egala cu aproximativ tensiunea de polarizare directa a jonctiunii baza-emitor a npn de la intrarile AN. Intr-o prima aproximatie se obisconsidere totusi ca

»:

0,

(3.71, a) (3.71, b)

[Tensiunea fiecarei intrari fatii de masa este zero). Relatiile ultime corespund relatiilor (3.6) din cazul AO. Ca si la AO, sint posibile doua conexiuni liniare de baza ale structurii cu AN si reactie negativa : conexiunea inoersoare ~i conexiunea neinversoare. in forma cea mai simpla imaginabila, aceste doua conexiuni au schemele electrice aratate in figura 3.49. Intruclt consideram cazul obisunit, in care semnalul aplicat este 0 tensiune, iar AN necesita la fiecare

Fig. 3.49. Forma cea mai sirnpla imaginabila a conexiunilor negativa : aeonexiunea inversoare (nu functioneaza in aceasta soare (functioneaza numai pentru

liniare de baza ale A~ forma); b v. > 0,6 V) eonexiunea

eu reactie neinver-

85

inttareun curent, intre sursa aplicat a fli intrarca respectiva se .inseriaza o rezistenta, care face conversia tensiune-curent (R- in figura 3.49, .a si R+ I!: fig~ra. 3.~9, b). In schimb, deoa~ece rezisten1a R .f<:cec~nveJsia tensiunll de iesire intr-un curent (de reactie), pe care 11 aphca la intrarea inversoare a AN, in schema conexiunii neinversoare din figura 3.49, b lipseste rezistenta R- (care este insa necesara la conexiunea corespunz atoare cu AO, data in figura 3.10). Aceste scheme foarte simple trebuie sa fie examinate mai amiinuntit, Astfel, coriexiunea inversoare tlU functicneaz a In forma aratata in figura 3.49, a, fiindca scurtcircuitarea Ia mas a a intrarii neinversoare anuleaza tensiunea de 0,6 V necesar a polariz arii tranzistorului si el este blocat. Este deci strict obligatorie complicarea schernei prin adaugarea umri circuit de polarizare. Conexiunea neinversoare functioneaz a in forma din figura 3.49, b, dar numai pentru tensiuni Vi pozitive, mai precis pentru tensiuni Vi mai mari decit +0,6 v. In majoritatea absoluta 8. aplicatiilor liniare, circuitele cu AN si n:Cletie negativa prevad 0 cale de polarizare a AN, prin care se elimina neajunsurile mentionate.

3.2.3 Aplicatii
Amplificatoarele Norton se folosesc mai frecvent la rcaliz area urmatoarelor circuite liniare : arnplificatoare de tensiune alter nativa ; filtre active RC; amplificatoare de tensiune continua; convertoare tensiune continua-curent continuu. Ele permit insa realizarea a nenumarate alte circuite utile in aplicajii, atit liniare cit si neliniare sau de comutatie. Iritrucit este avantajos ca intre circuitul de polarizare, care este un circuit de c.c., si surse1e aplicate 1a intrare sa nu existe interactiuni, este preferabil ca circuitele liniare cu AN 9i reactie negativa sa fie utilizate pentru semna1e alternative. Se poate atunci conecta sursa de semnal printr-un condensator de cup1aj, care permite trecerea semna1u1ui alternativ spre intrarea AN, dar blocheaza trecerea curentului continuu de polarizare spre sursa de semnal. Prezentam mai intii citeva aplicatii de acest, fel. 1 Amplificatoare de tensiune alternativa. in figura 3.50, a este aratata 0 schema tipica de amplificator inversor de tensiune alternativa realizat cu AN de tipul ~M 3900. Rezistenta R3, legata intre sursa de alimentare 9i intrarea neinversoare, asigura polarizarea AN. Ca urmare, valoarea statics a tensiunii de iesire (valoarea ei in absenta excitatiei Vi) este
0

(3.72)

86

A =- R2 =-10

R,

R,,;,,= R, = .oo KO

c
A =_~L
v

,"nO"
(; V.=+15V

R~+

r,J

f"'·--T-;Q)

0,025

Fig. 3.50. Amplificatoare de tensiune alternativa realizate eu AN de tip (3)13900: a - amplificator inversor : b - amplificator neinversor

Pentru amplificarea in tensiune rezulta aceeasi expresie ca la amplificatorul inversor eu AO: Av Rezistenja
=

-R2G1•

(3.73)

de intrare are valoarea (3.74)

Proiectarea unui astfel de amplificator se face in modul urmator I 1) Se aleg valorile curentilor de intrare intre 10 si 50 (.LA,de exemplu i : = i+ = 10 [.LA; 2) Se alege sau se impune valoarea tensiunii de alimentare, de exemplu V+ = +15 V; 3) Din cele doua valori rezulta R3 = V+/i+ = 1,5 MO; 4) Din ultimele doua valori si conditia ca valoarea statics a tensiunii de iesire sa fie jumatate din valoarea tensiunii de alimentare rezulta R2 = = R3/2 = 0,75 MO; 5) Valoarea impusa a amplificarii in tensiune, de exemplu Av = -10, conduce la valoarea rezistentei de intrare Rl = -R2/Av = 75 kO; 6) Se alege capacitatea C astfel incit la frecventa minima fL din banda de lucru (3.75) de exemplu 1/21t/Lq= R1/1O. Pentru valoarea de mai sus a rezistentei R, si fL = 16 Hz, rezulta C = 1,3 lLF si alegem valoarea nominala standardizata C - 1,5 lLF. in figura 3.50, b este aratata 0 schemaitipica de amplificator neinversor de tensiuue alternativa, realizat tot eu 13M3900. Expresia amplificarii in teusiune este aici (3.76) 87

Fig. 3.51. Filtru treee banda. eu doua AN (10 ,,; Q ,,; 50)

unde r« este rezistenta diferentiala de intrare in etajul oglinda de curent aflat la intrarea neinversoare a AN si are valoarea
1'd

0,026/13,

(3.77)

De pilda, pentrn 13 = 10 [LA, Yd = 2,6 kD. si neglijarea ei in formula A., introduce erori mari daca Rl nu este eel putin de ordinul a 100 kQ. Amplifieatorul neinversor de tensiune alternativa se proiecteaza asemanator ell amplificatorul inversor. 2 Filtre actiue. Cercetari recente in domeniul filtrelor actin: RC au aratat ca prin utilizarea filtrelor ell mai multe amplificatoare se pot obtine insensibilitati mari la tolerantele corriponentelor RC utilizate. Deoarece integratul ~M 3900 contine patru amplificatoare Norton, el permite aplicarea avantajoasa a acestor noi solutii. Trebuie avut in vedere ca utilizarea amplificatoarelor ~M 3900 in filtre active impune limitarea rezistentelor filtrului la valori de pina la 10 MQ si a rezistentelor de sarcina la valori de eel putin 10 kQ. Spre exemplificare, in figura 3.51 este data schema electrica a unui filtru trece banda cu doua AN, eare asigura valori ale factorului de ealitate Q cuprinse intre 10 si 50 si valori mari (de ordinul zecilor) ale amplificarii in banda de frecvente de treeere. Primul amplificator, impreuna cu componentele exterioare lui, formeaza filtrul propriu-zis. Amplificatorul al doilea realizeaza 0 reactie pozitiva, care face posibila obtinerea valorilor de pina la 50 pentru Q. Rezistentele R5 5li Rs servesc la polarizarea iesirilor la V+/2. Valorile din schema aratata in figura deterrnina Q = 25, 10 = 1 kHz 9i amplifiearea in banda de trecere H 0= 15. 3° Conuertoare tensiune-curent. In figura 3.52 este aratata spre exemplificare una dintre variantele posibile de convertoare tensiune-curent en AN. Ea poate fi folosita numai pentru un curent de iesire absorbit de circuitul aratat, Pentru valorile din schema factorul de conversie este de 1 mAl IV, curent de iesire pe tensiune de intrare.
0

88

AllmQntarQ [!'ltrara
POZit,VQ

V+>O

lK!1

Fig. 3.52. Convertor tensiune-curent pentru curent

absorbit

Fig. 3.53. Un simbol geometric folosit pentru OTA

3.3. X\lPUFIC:\TOAUE

{WEUXl'IOXALE (OTA)

TnA~SCO,\'DUCTAXTl

Se numeste ampUficator operational transconductan!a (in limba engleza operational transconductance amplifier, prescurtat OTA) un circuit integrat monolitic a carui amplificare are dimensiunile unei conductante gm, numita conductanta de transfer sau transconductanta, Proprietatea sa remarcabila consta in faptul ca trans conduct ant a este comandabila : ea variaza liniar eu un curent de polarizare IB aplicat din exterior la 0 borna previizuta special in acest scop. OTA are la intrare un etaj amplificator diferential, ca si AO, care amplified diferenta din1f'e cele doua tensiuni de intrare v + si v -. Curentul IB asigura polarizarea acestui etaj. Dupa el urrneaza etaje oglinzi de cure nt, care asigura curentul de iesire. in figura 3.53 este aratat unul dintre simbolurile geometrice folosite pentru OTA, impreuna cu denumirile bornelor. Numerotarea bornelor aratata in aceeasi figura corespunde tipului CA 3080 A, produs industrial in str.iinatate (la noi in tara inca nu se fabrica OTA). Ca si in cazul AO san AN, in schemele simplificate simbolul se foloseste tara bornele de alimentare : daca nu prezinta un interes deosebit, poate lipsi si born a de polarizare. Ecuatia fundarnentala de functionare a OTA este (3.78) OTA poate fi deci numit si sursa de curent comandata prin diferenta tensiunilor de iritrare. De aceea, in literatura de limba engleza el este notat 89

pres curt at si DVCCS, adica prin initialele cuvintelor corespunzatoare tei denumiri. Valoarea transconductantei se calculeaza cu formula [26J

aces-

(,3.79) un de VT este tensiunea termica si este egala cu 26 mV 1a temperatura camerei. La aceasta temperatura relatia devine deci g",[mS] ~ 20IB[mAJ ~':V) ('3 .itv

Curentul Is poate fi variat in domeniul 22 nA ... 0,4 rnA, adica pit rcai mult de patru decade. Corespunzator, gm variaza intre0,44 IJ.S si S rnS. Dad OTA se utilizeaza fara reactie negativa Iocala, tcnsiunea diferentiala de intrare v + - v - trebuie sa fie limitata superior la VT/2, pentru ca etaju1 diferential de intrare sa 1ucreze in regiunea liniara si sa nu apara distorsiuni de neliniaritate. Folosirea OTA este deosebit de avantajoasa in situatiile in care: - intervine necesitatea conversiilor tensiune-curent, deoarece OTA realizeaza aceste conversii fara a avea nevoie de e1emente exterioare (cum au nevoie AO si AN) ; - intervin operatii de inmultire a doua semnale, deoarece OTA realizeaza direct inmultirea dad unu1 dintre semnale se aplica la intr are, iar celalalt deterrnina curentul de polarizare. Concret, folosirea OTA in loc de AO sau AN simplifica schernele §if sau imbunatateste posibilitatile de cornanda electronica in urrnatoarele aplicatii : modulatoare, circuite de inmultire, integratoare, convertoare de impedanta, filtre active RC. In incheierea acestei prezentari vintroductive mentionarn ca, datorita structurii interne aOTA, curentul de iesire nu poate fi mai mare decit curentuljdepolarizare lB.

3..!.. HIPUFIC\TO"lRE

EJH'rATOARE ~I RE(;EPTO~\RE PElXTRU UNU DE TnA~S)IISIE

In mu1te sisterne de electronica industrial a este .necesara transrniterea la distanta a semnalelor electrice. Daca distanta atinge valori] de ordinul sutelor de metri, apar 0 serie de prob1eme, cum ar fi: costul ridicat a] firelor necesare, mai ales daca ele trebuie sa fie ecranate contra zgomotelor ; pierderea unei parti din tensiunea de semnal prin caderea de tensiune pe rezistenta firelor; aparitia unor diferente intre potentialele "de impamintare" de pina la citeva sute de volti. Pentru xlepasirea acestor dificultati se foloseste amplificarea semnale1or, atit la inceputul liniei de transrnisie (la emisie), cit si 1a sfirsitul ei (la receptie). Amplificatoarele respective au rnai multe roluri, dintre care mention am : asigurarea unui nivel destul de ridicat al semnalului pentru a sedistinge user de zgomot (amplificatorul 90

r---------,

Fig, 3.54. :\Iodelul unui arnplificator-emitator cu doi conductor!

emitator}; marirea nivelului semnalului pina la valoarea necesara utilizarii lui (amplifica torul receptor). Pe plan mondial se produc in prezent in serie zed de tipuri de amplificatoare integrate pentru liuii, atit amplificatoare emitatoare cit si receptoare. Productia indigena nu }nc1nde insa amplificatoare integrate specializate pentru aceste utilizari. In locullor se pot folosi amplificatoare realizate cu AO integrate. Numarul minim de conductori necesari pentru transmiterea unui semnal la distanta cuprinde conductorul de semnal si conductorul de intoarcere pus 18. pamint, In mod normal, este necesar ~i un a1 .treilea conductor, peutru alimentarea aparaturii de rnonitorizare 1a distanta. Exista insa solutii care reduc numarul total de conductori 1a doi, prin combinarea liuiilor de semnal si de alimentare. Ele folosesc numai conductorul de alimentare si ce1 de intoarcerea alirnerrtarii, sernnalul fiind transmis sub forma variatiei curentului de alimentare. Asa cum arata modelul din figura 3.54, un amplificator-emitator pentnt doi conductori este un convertor tensiune-curent care transmite semnalul prin propriii lui conductori de alimentare. Curentul de iesire este suma uuui curent de repaus 10 si a unui curcnt de semna1 obtinut prin inmultirea tensiunii de intrare Vi cu transconductanta g"" In sisteme1e de reglare automata I 0 si g", sint alesi astfel incit curentul de iesire sa varieze in domeniile de 1a 4 la 20 m.A sau de 1a 10 la 50 rnA. Reconvertirea cureutului de iesire intr-o tensiune de iesire Vo se face prin simpla inseriere a Un!2: rezistente de sarcina RL cu conductorul de intoarcere. Atragem atentia ca semnalul de intrare Vi trebuie sa aiba ca ireferinta unul dintre cei doi conductori si nu potentialul de impamintare, Aceasta pretiude ca sursa de intrare (de obicei un traductor) sa fie flotanta. Dad nu este posibi1, se recurge 1a alte solutii, Faptulca amplificatorul-emitator descris trans mite sernnalul sub forma unui curent )i nu a unei tensiuni mai are dona avantaje importantc, Sernnalele sub forma de curent sint aproape imune 1a zgomot (care apare catensiune de zgomot), nefiind deci necesara ecranarea conductorilor. Rezistenta conductorilor nu reduce un curent de semnal, asa cum reduce o. tensiune de semnal, deci diametrul conductorilor poate fi'mai mic. Schemele amplificatoarelor-ernitatoare pentru doi conductori variaz~ infunctie de cerintele traductorului ;;i ale monitorului.!n .figura 3.55 este data 0 schema de baza tipica. Partea principala consta din AO cu reactie negat iva, alimentat cu doua tcnsiuni flotante, culese de pe diodele Zener

91

V,

Fig. 3.55. Schema

de baza

tipica a unui conductori.

amplificator-emitator

ell

doi

Ds si D4•

Transconductanta
g". = iR,

este

+ R2 + R )/R R
3 1

3•
(l

(3.80)

Pentru fixarea curentului de iesire de repaus I la nivelul dorit, se regleaza en potcntiometrul R5 un curent de nul IN, care se aduna la curentii de repaus I Q_ al AO si Is al sursei de alirnerrtare flotante formate din diodele Zener D3 9i D4: (3.81) Toate trei componentele curentului 10 variaza cu temperatura ~i reprezinta prin aceasta 0 sursa principala de erori a circuitului, Micsorarea erorilor de temperatura se poate face pe mai multe cai, dar cea mai generala consta in utilizarea rreactiei negative. Discutia de pina aici s-a referit la transmiterea la distanta a sernnalelor analogice. Problemele similare se pun 9i la transmiterea semnaleJor d5gitale, unde este de asemenea necesara utilizarea amplificatoarelor emitatoare si receptoare pentru HnH de transmisie. In ciuda denumirii lor, In acest caz circuitele respective nu sint, in sens strict, amplificatoare, ci porti logice adaptate sau modificate. De aceea, stu diu 1 lor nu se incadreaza in capitolul de fata.
92

Capitolul4 CIRCUITE AN.AI.OGICE DE COMUTATIE

Circuitele analogice de comutatie forrneaza una dintre cele dona clase ale circuitelor electronice de cornutatie. Se numesc circuite elecironice de comutaiie circuitele electronice ale carer componente principa1e tree rapid (Co1;zuta) dintr-o stare electrica in alta mult diferita (de exemplu, din stare a de conductie puternica in starea de blocare si invers). Daca semna1e1eaplicate 1a intrare variaz a prin salt intre doua valori mult diferite, circuite1e de comuta tie se numesc digitale san logice. Daca semna1e1eaplicate 1a intrare variaza continuu, circuite1e de comutatie se numesc analogice. Circuitele analogice de comutatie SE: sub impart tot in doua categorii : - comparaioare, 1a care semna1e1e de intrare comanda comutarea semnalului de iesire intre doua nive1e mult diferite; - comutatoare analogice, 1a care semnalele de intrare sint transrnise la iesire sau sint oprite sa ajunga 1a iesire in functie de nive1ul unui semnal de comanda discontinuu. Importanta practica a circuitelor analogice de cornutatie este foarte mare. Pe de 0 parte, ele joaca un rol central in diferite sisteme de cornanda din industrie, de exemplu in sisteme1e de automatiz ari secventiale. Fe de alta parte, ele intra in componenta circuitelor de legatura (de interfata) intre sistemele analogice ~i ce1e digita1e, deoarece sint intr-un anumit sens circuite hibride, nici pur analogice, nici pur digita1e.

4.1. COllPARATOARE

Comparatoarele sint circuite analogice de comutatie a carer tensiune de iesire ia una sau alta dintre dona valori mult diferite, dupa cum tensiunea de intrare este peste sau sub un nivel fixat. Numim iensiunc de prag, V p, nivelul fixat de tensiune cu care se cornpara tensiunea de intrare. [Prin comparatoare subintelegem deci comparatoare de tensiune). Comparatoare1e au numeroase aplicatii in diferite sisterne de autornatizare, in conv ertoarele analog-digitale (vezi capitolul 8) etc. 93

..

4.1.1. Scheme de eomparatoare

Din punct de vedere matematic un comparator executa doua operatii : - face diferenta Vi - Vp dintre tensiunea de intrare Vi si tensiunea de Fag Vp; - asociaza fiecaruia dintre cele doua sernne posibile ale diferentei 0 alta valoare a tcnsiunii de iesire, )i anume
Vi Vi -

VP Vp

>0

VQ, Va.

(4.1, a) (4.1, b)

<0

Un comparator de tensiune poate fiprivit ca un amplificator de tensiune folosit astfel incit sa cornute intre cele doua regiuni pasive care incadreaz a, de 0 parte si de alta, regiunea Iui activa (liniara) de Iunctionare. Iritr-una din regiunile pasive valoarea tensiunii de iesire este Va, incE:alalta este Vo. Pentru ca unamplificator Sa perrnita utilizarea drept comparator, el trebuie sa indeplineasca dona conditii principale: sa aiba intrare diferentialasi sa aiba 0 amplificare in tensiune foarte mare. Prima conditie face posibila comanda amplificatorului de catre difercnfa Vi'- V P : a dona Iimiteaza intervalul de valori ale tensiunii Vi, pentru careamplificatorul se afla in reginnea activa, la dimensiuni neglijabil de mid fata de intreg domeuiul de variatie al tensiunii Vi (asigurind, prin aceasta, precizia comparatiei). Dupa cum s-a vazut in capitolul 3, cele dona conditii sint indeplinite de orice amplificator operational (AO) san amplificater Norton (AN), utilizat fie ca atare, fie cn reactie pozitiva. Clasificarea comparatoarelor se poate face dupa diferite criterii. Astfel, daca tensiunea de comparat Vi se aplica la intrarea neinversoare, comparatorul este neinversor, iar daca se aplica la intrarea inversoare, cornparatorul este inversor.ln primul cazv.relatiile (4.1) iau forma

(4.2, a) (4.2, b)
iar
i"

cazul al doilea, (4.3, a) (4.3, b)

(Am notat cu VOll si Vo~ nivelul ridicat, respectiv nivelul scazut ale tensiunii de iesire.) Dad tensiunea Vi creste, la trecerea prin valoarea Vp tensiunea de iesire comuta de la valoarea scazuta la cea ridicata, in cazul cornparatorului neinversor, si de la cea ridicata la cea scazuta, ill cazul cornparatorului inversor. Dad tensiunea de ccmparat Vi si tensinnea de referinta VREF, care fixeaza valoarea de prag V p, se aplica una la intrarea inversoare si alta la intrarea neinversoare; cornparatorul se numeste cu intrare d~ferentialii. Dad cele dona tensiuni se aplica la osingura intrare .comparatorulse nu94

meste cu intrare sumaioare. (In acest caz este 1nsa necesar unar0, tificiu pentru a face posibila COl11Vo t pararea, si anume trebuie ca tensiunea V RFE sa fie de sernn opus tensiunii Vp impuse.) In fine, mai mention am ca 0) exista comparatoare jara reaciie si comparatoare cu reactie pozitiv(l [numite si cu histerezis, deoarece 9 v; prezinta un cic1u de histerezis). r --i--, Prezeutam acum citeva scheme electrice de comparatoare de tensiune cu AO si cu AN. Schema de baza a comparatorului cu AO este aratata in figura 4.1, a; ea 0--'1..-.--' : _reprezinta un comparator neinverVREF i .+ ~ --0 sor, cu intrare diferentiala, fara + v reactie, care coincide cu insusi amplificatorul operational, Com~tarea are loc pentru Vd = : Vi - V REF = 0, adica pentru Vi = V REF, b) de unde rezulta Vp ~ VREF. Caracteristica statics de transfer a com- Fig. 4.1. Seheme1e de baza ale comparatoarelor : paratorului. coincide si ea cu caraca - eu AO; b --, eu AX teristica AO din figura 3.7. Trecind pe axa absciselor Vi in loc de Vd :;;ischimbind scara de la zecimi de milivolt la volti, forma ei devine cea din. figura 4.2. Daca la intrarea comparatorului se .aplica, de exernplu, 0 tensiune variabila ca cearlin figura 4.3, a, tensiunea de iesire variaza ca in figura 4.3, b. Schema de baza a cornparato-'5 VplO IS rului cu AN este aratata in figura i 4.1, b. Ea difera de AN insusi prin --1_. .1 faptul ca are vinseriata cu fiecare voLI intrare cite 0 rezistenta,necesara Fig. 4.2. Caracteristica statica de transfer a pentru conversia tensiunilorin cueomparatorullli din figura 4.1, a renti (vezi paragrafu13.2 din capitolul 3). Din conditia de cornutare a AN, t+ - i- = 0, si expresiile curentilor rezult.a

Vio-CS---J- ~

-~t>
R,O OR~

0j_

Vp -R+G-VREF•

(4.4)

In cazul particular in care R+= R-, se obtine Vp = VREF• Valorile rezistentelor se calculeaza din valorile tensiunilor o, si VREF a9a incit curentii de intrare in AN sa fie cuprinsi intre 10 si 50 [J.A:;;isa nu creases in nici un . caz peste 2 mA (valoarea limita absoluta). Uzual, ele sint de ordinul a 1 ::\lLL

95

a)

rig. 4.3. Llustrarea functioniirii comparretcrului din figura 4.1, a: a - tensiunea aplicata 1a intrare ; b - tensinnea obtinuta In iesire

Spre deosebire de comparatorul cu AO, unde tensiunea de prag V p poate avea orice semn, la cornparatorul en AN este necesar ca V p > > V BE"" = +0,6 V. Dad aceasta conditie este indeplinita, diagrame1e din fignrile 4.2 si 4.3, b Slut valabile si pentru comparatorul en AN, cu singura deosebire ca tensiunea VOL = O. Este totusi posibila realizarea unui comparator cu AN pentru tensiuni Vp < +0,6 V, prin adaugarea unui circuit de polarizare a~a cum se arat a cu linie intrerupta in figura 4.1, b. Schema de baza a cornparatorului cu AO (figura 4.1, a) limiteaza dorneniul valorilor admise pentru tensiunile Vi si V p la valorile limit a absoluta ale AO folosit. Dad trebuie cornparate tensiuni mai mari, se poate folosi schema din figura 4.4, care reprezinta un comparator neinversor cu intrare sumatoare, fara reactie. Datorita diodelor, tensiunea aplicat a la intrarea neinversoare a AO este lirnitata la +0,6 V. Tensiunea de prag se calculeaza aid en relatia Vp = -R+GVREF• (4.5)

A~a cum am mat spus, tensiunea VREF trebuie sa fie de semn opus tensiunii V p impuse. Ultima schema poate fi dezvoltata prin adaugarea unor rezistente suplimentare la intrarea neinversoare v~! a AO. Comparatorul stabileste atunci daca suma ponderata a tuturor tenR i siunilor aplicate este mai mare sau v'R-·~.· mai mica decit zero. tc· ~ ~ Putern combina doua comparatoare intr-un singur circuit asa ca sa fonneze un comparator xlublu, numit Fig. 4.4. Comparator neinversor cu Intrare comparator cu.fereastrd (figura 4.5, a). sumutoare, Hira reactie, realizat eu A0

if

it

96

:£1 stabileste daca tensiunea de intrare se afla in interiorul sau in afara domeniului dintre cele doua tensiuni de prag :(figura 4.5, b). Daca se doreste ca tensiunea de iesire sa fie nenula in intev, riorul Ierestrei si nula in exterioru1 ei, solutia este mai complicata, afara de cazul di se dispune de un circuit integrat de tipu1 circuitu1ui NE 521 a1 firmei Signetics. Pina aici am prezentat idealizat pr oprietatile comparatoare1or descrise. In particular am presupus tacit ca tensiunea de iesire comuta instantaneu de 1a valoarea ei joasa 1a cea inalta (sau invers) in momentu1 in care tensiunea de intrare atinge valoarea de prag. tn realitat e, viteza de varia tie a tensiunii de iesire este proportionala cu viteza de V· variatie a tensiunii de intrare, dar in --0 vPL nici un caz nu poate fi mai mare decit b) viteza de varia tie (in limba engleza slew- Fig. 4.5. Comparator cu fereastra rearate, SR) pe care este capabil sa 0 asiIizat cu doua AO: gun:AO. De exemplu, 1a AO compen- a - schema electricd ; b - caracterissate intern cu frecventa, de tipu1 ~A tica statics de transfer 741, viteza de variatie este 0,5 V/!J.s. Cresterea de 1a -15 V 1a 15 V dureaza deci 60 !J.S. a aceasta se adauga L timpu1 necesar revenirii AO din saturatie in regiunea activa. Datorita faptu1ui ca AO sau AN fo1osite drept comparatoare lucreaza fara reactie negativa, compensarea cu frecventa nu este necesara si, daca se foloseste un amplificator necompensat intern, se poate renunta 1a adaugarea in exterior a compensarii. Viteza de comutatie creste atunci de aproximativ 20 de ori fat a de situatia de mai sus. o alta neidealitate a comparatoarelor descrise consta in nesiguranta raspunsului 1a tensiuni lent varia bile. Anume, dad tensiunea de intrare trece lent prin valoarea de prag si este insotita de 0 tensiune de zgomot, apar sa1turi alternative 1a iesire (comutatii a1eatoare nedorite intre ce1e doua nive1e). Neajunsuri1e mentionate sint micsorate foarte mu1t prin adaugarea unei reactii pozitive, care mareste amplificarea circuitu1ui (in regiunea liniara de functionare a amplificatoru1ui) peste limit a de stabilitate. Se obtine astfe1 un circuit bascu1ant. Ca urmare comutarea se face printr-un proces de basculare, in avalansa, adica un proces care, odata declansat, continua chiar dad inceteaza actiunea cauzei declansatoare. Concret, adaugarea reactiei pozitive are urrnatoarele dona consecinte pozitive: 1) viteza de variatie a tensiun'i de iesire este mare, fiind independents de vitcza de variatie a tensiunii de intrare ~iegala cu viteza permisa de AO; 2) raspunsul devine sigur in orice condipii, deoarece comutarile in cele doua sensuri se fac la valori de prag diferite [intre care exist a 0 "zona moarta", numita tensiune de histerezis).
I

7 -- Mcnte]e electronice

ell circuite

integrate

analogice

91

..
-0

Vo

\ C;j

Fig. 4.6. Comparator inversor cu intrare difererrtiala !}i reactie pozitiva (circuit basculant bistabil Schmitt, trigger Schmitt), realizat cu AO: a - schema electrica : b - caracteristica de transfer

In figura 4.6, a este aratata schema electrica a unui comparator inversor, cu intrare diferentiala si reactie pozitiva (numit si circuit basculant bistabil Schmitt sau trigger Schmitt), realizat cu AO. Se vede ca tensiunea de prag provine din tensiunea de iesire prin divizorul de tensiune format din rezistentele R si R+. Deoarece tensiunea de iesire poate lua doua valori distincte, VOH si VOL, rezulta doua valori de prag, VPH si VPL; diferenta dintre ele este tensiunea de histerezis VH1S = : V PH - V PL' Comutarea de la tensiune de iesire ridicata la tensiune scazuta se face la V PH, iar comutarea in sens opus se face la V PL' Caracteristica de transfer din figura 4.6, b arata ea se formeaza un ciclu de histerezis parcurs in sens orar. Cele doua tensiuni de prag se calculeaza cu relatia Vp=--Vo.
R+ R++R

(4.6)

Daca se deconecteaza de la mas a borna inferioara a rezistentei R + si i se aplica 0 tensiune de referinta V~EF, cic1u1 de histerezis nu mai apare in jurul originii axelor de coordonate, ci in jurul valorii Vi. V REF. dar tensiunea de histerezis ramine neschimbata, In figura 4.7 este data schema electrica a unui comparator de acelasi tip, realizat cu AN. tn acest caz este obligatorie aplicarea unei tensiuni de referinta V REF, pozitiva si de valoare suficient de mare pentru ca V PL > > VBEon = 0,6 V.
R
Fig. 4.7. Comparator inversor cu histerezis, realizat cu AN

98

b)
Fig. 4.8. Comparatoare neinversoare eu hlsterezis, realizate: a - eu AO; b - eu~AN

In figura 4.8, a este data schema electrica a unui comparator neinversor cu reactie pozitiva, realizat eu AO. El este cu intrare sumatoare, .asa ca tensiunea de prag este de semn opus tensiunii de iesire : VPL
=-

R+GVOH,

(4.7, a) (4.7, b)

VPH = - R+GVOL

Ciclul de histerezis se parcurge in sens antiorar. In figura 4.8, b este data schema corespunzatoare en AN. La comparatoarele eu reactie pozitiva valorile tensiunilor de prag nu au 0 precizie ridicata, deoarece depind de tensiunile de saturatie ale AO, -care nu sint precis determinate. in lucrari de specialitate sint date exemp1e de scheme care elimina acest neajuns, pastrind insa ciclul de histerezis. Una dintre scheme foloseste un AO si un eomutator analogic eomandat de AO. Comutatorului i se aplica din afara doua tensiuni precise, dintre care el transmite una la iesirea circuitului, in functie de starea AO. De la .iesire se leaga calea de reactie pozitiva spre intrarea neinversoare a AO. o a doua schema Ioloseste un comparator dublu, format din dona .AO, caruia i se aplica din afar a dona tensiuni precise, care stabilesc valorile de prag. Iesirile celor doua AO sint aplicate unui al treilea AO, in montaj de comparator neinversor, en intrare sumatoare, cu reactie pozitiva. La aceasta schema numai tensiunile de prag au valori precise, nu si tensiunea de iesire a circuitului, ea in cazul "OHV Q precedent. oJ.. A treia schema difera de a doua prin aceea ca al treilea AO este inlocuit printr-un circuit bistabil de tip RS; ea este data in figura 4.9. Inlocuirea este posibila dad se dispune de AO -cu nivele de tensiune eompatibile cu .ale bistabilului RS. Pentru a deserie functionarea aeestui comparator notam cu cifra I nivelul ridicat de tensiuller~i cu cifra 0 nivelul scazut. Fig. 4.9. Comparator neinversor eu histeBistabilul RS este format prin rezis, de preeizie ridicata, realizat eu dona interconectarea a dona porti logice AU 1}1 un bistabil RS 99

S
0 0
I

R
.0
I

Q
0
1

Obs Nepcrrrus

ontcnccr
Pds ;;:,,,.

0
i

I
a-

""'0

J
b)

a)

Fig. 4.10. Descrierea -functionari! comparatorului din figura 4.9; tabelul de adevar al bistabilului RS; b - deducerea caracteristicii de transfer a comparatorului

SI-NU ~i functioneaza conform tabelului de adevar din figura 4..:_1O, ~ tn figura 4.10, b sint date curbele de variatie ale tensiunilor S, R ~i Q [tensiunea de iesire a cornparatorului) in functie de tensiunea de intrare v•. Ultima diagrama arata ciclul de histerezis. Circuitul integrat NE 521, amintit deja, contine dona comparatoare, fiecare urrnat de 0 poart a logica SI-NU. Prin conexiuni exterioare potrivite, putem deci realiza comparatorul din figura 4.9 folosind un singur circuit integrat. Pentru frecvente joase mai exist a 0 solutie cu un singur circuit integrat, si anume folosirea temporizatorului 555, pe care 11vom descrie in paragrafuI4.3.

4.1.2. Comparatoare integrate


In prezent 0 serie de firme pro due amplifieatoare integrate ~asemanatoare eu AO insa destinate special utilizarii drept comparatoare. In functie de tipul particular considerat, comparatoarele integrate au una sau mai multe particularitati care Ie deosebese de AO si dintre care mention am urmatoarele : - timp de comutare mai mic cu citeva ordine de marime decit at AO (sub 0 zecime de (LS fata de zed de ps) ; - cele doua nivele ale tensiunii de iesire eompatibile cu nivelele circuitelor logice pentru a carer comanda sint frecvent folositetde obicei OV 9i - etajul de iesire realizat cu colectorul in gol, fapt care perrnite implementarea functiei SAU CABLAT si, ca urmare, elaborarea de solutii simple pentru diferite functii, ea cea de comparator cn fereastra etc.; - prezenta unui terminal de strobare (esantionare), care da posibilitatea autorizarii sau inhibarii functionarii comparatorului printr-o comanda 100

+5 V); .