CIRCUITE INTEGRATE

LINE ARE

AmplilicalOri

operation ali

ION DRAGU

ION-MIHAIL

IOSIF

CIRCUITE INTEGRATE

LINEARE

AmPlilicatori

operaUonali

EDITURA MILITARA.

BUCURE~TI. 1981

INTRODUCERE

Ramurd eooluiie multiple

de virj a industriei, electronica a cunoscut ~i cunoaste 0 extraordinard, cu numeroasc f/i fecunde aplicaiii, avind implica/ii economico-sociale.

Congresul al XII-lea al Partidului C011tUlz.iStRoman, elaborind obiectioele ~i orientdrile fundamentale ce urmeazd sa stea la baza dezvoltarii farii noastre in perioada 1981-1985, a prevazut 0 noua etapa de intens avtnt, astjel ca Romania sa ajungt'i la nioeiul jarilor avansate economic, trecind la stadiul de far/i cu dezooltare

medie,
In cadrul politicii ~tiinjijice de industrializare un. scop primordial il constituie ridicarea nivehtlui tehnic si calitati» al intregii producjii maleriale, afirmarea cu ~i mai mare intensitate a reooluiiei telmico-stiinsifice, cresterea cu prioritate a productiei de utila je ~i instalatii telinologice, construciii nauale, industriale, electrotehnica, masini-unelte, mecanicd jina. Peniru toate aceste domenii electronica este principalul generator de progres tehnic - mai ales dupa descoperirea dispozitiuelor cu semiconduciori ~i obiinerea circuitelor integrate -, contribuind decisiv la cresterea productivita/ii muncii, la ridicarea calita/ii produselor, la introducerea in [abricaiie a tehnologiilor noi, la pcrjecfionarea metodelor de conducere ~i organizare a producfiei. lata de ce obiectioe industriale ca Electronica, 1 ntreprinderea de piese radio ~i semiconductori (I P RS ), I nstitutu] de cerceidri pentrtf com.ponente electronice (ICCE), Lntreprinderea de com.ponente electronice pasive (ICEP )-Curtea de Arge~, Tehnoton-Tasi, Intreprinderea ale eiectronicii de calculatoare moderne etc. reprezinta adeudrate bastioane romdnesti, care beneficiazd la rindulldrde

metodele perfecfionate ~i de realizdriie $#intei $i tehmicii moderne, in special de metodele fizicii, chimiei, metalurgiei, mecanicii fine,

opticii,
Circuitele integrate, nota dominanui a sisiemelor electronice actu ale - fabricate in serie in tara noastrd inca din 1971, trecind de la etapa circuitelor integrate numerice, realizate in tehnologie LTT, la circuitele integrate lineare, su-perioare conceptual $i functional - permit ca in auiomaticd ~i tehnica de calcul, in aoiatie si tebnica racheteior sa se poata realiza dispozitive $i echipamente electronice com-pacte ~i de greutate redusd, capabile sa reziste la $oCU1'i, oibrqii«, radiaiii, tempera/uri ridicate etc., aoind in acelasi limp un. pre] redus ~i fiabilitate sporita. Din aceastd cauza cste nccesard ~i 0 literat1tra tehnica adecuaid care sa [aciliteze unor categorii numeroase de specialisti - civili ~i militari - documentarea privind toate aspectelc legate de aplicaiiile circuitelor integrate lineare, ~i mai ales ale am plificatorilor operalionali . .tl cest lucru a constituit ideea calauzitoare a carfii de fata. T ermenul de am plificaior operational a fost folosit pentru prima oara in anul 1947 de cdtre Ragazzini, care a descris si proprietafile fundamentale ale acestei clase de am piificatori, cind acestia sint tttilizati impreuna cu reiele de reactie, lineare sau nelineare. Majoritatea lucrdrilor de incep-ut s-au concenirat asu pra aplicatiilor pentY1t simuidri analogice sau rezoluarea unor ecuatii integro-

difereniiale,
Prima realizare modulard a unwi am plificaior operational cu semiconductori a aout loc in 1962. De atunci amplificatorii opcraiionaii s-au extins intr-un ritm oertiginos, mai ales prin realizarea lor sub forma de cipuri integrate. Lntr-o perioada mai m'ica de zece ani aplicatiile am plificatorului operational s-au diuersificat mutt - de la folosirea sa Col subansamblu al calculaioarelor analogice la component analogic inte grat unioersal ==, perfecfionarile tehnologice prrmitind tetodaui obtinerea unor caracteristici foarte apropiate de cele ideale, fapt care a [dcut ca acest dispoziti» sa cunoascd aceeasi larga riispindire ~i utilizare ca a traneistorului, Tot ca urmare a performanielor sale deosebite, amplificatorul operational a faout posibila realizarea unor proiecte cu parametri fara precedent in privinJa vitezei, fiabilitiiJii, preciziei ~i l'eprodttctibilitiijii.

Pentru a le putea folosi com.plet toate posibilitafile lor, pentru a le pulea combina ingenios si a realiza proiecte com.plexe se im-pune cunoa~terea in detaliu a propriet/ijilor amplijicatorilor operaiionali, a modului lor de com portare in diverse aplicatii, ca $i a mctodelor de combaterc a unora dinire nea junsurile inerente ale acestor siructuri integra! e. dificultate intimpinata La elaborarea lucrdrii a constiiuit-o selectionarea celor mai semnificaiioe circuite - exem ple de utilizdri -, care sa per-mila, pe de 0 parte, intelcgerea clarii a posibilitatiler am-piificatorului operational, iar pe de alta, folosirea lor ca clemente de bazii pentr« elaborarea unor scheme com.plexe. Exemplele cele mai re-prczentatiue sint insoiite de calcule complete care ofera proiectaiuilor posibilitatea de a eualua riguros loti constitueniii unui proiect. De ineniionat fa ptul ca am.plificatorul operational a fost tratat in lucrare nu numai ca element singular, ci ~i ca clement constituti» al unor blocuri electronice, multe fiind chiar ele configuraiii integrate pe scard largii (I SL), in a carol' structurd am plificatorul operational arc 0 insemndtate hotdritoare, Este de la sine inteles ca 0 acoperire com.pleui a unui efmp ati: de vast nu. este niciodatd posihila, cdci inoentioitatea cercetdtorilor si utilizatorilor aduce necontenit lucruri ~i aspecte 110i :;;i tocmai de aceea socotim deosebit de utila concentrarea chcstiunilor fundamentale intr-u»; volum unitar, actiune care s-a concretizat in urma prelucrdrii unui material documeniar [carte bogat, 0 mare parte din acesta fiind mentionat in bibliografie. Alegerea problemelor de interes major a decurs aut pe baza experientei practice, eft ~i din imboldul de a acoperi iin. 'minus din. literatura de specialitate editatd in jara. Cartea sc adrcseazd studentilor din faculta!ile cu profil electronicelectroteiinic, inginerilor clectronisii de diverse specializiiri, tuturor utilizatorilor care au de rezoluat probleme teoretice si practice de circuite integrate lineare, existind premisele Cll ea sa-!ji mentina actualitatea timp indelnngat.

AUTORII

CAPITOLUL

NOTIUNI DE BAZA

1.1. PARAMETRII

FUNDAMENTALI

IDEALIZATI

Amplificatorul operational (AO) este un amplificator cu cuplaj direct, caracterizat printr-o amplificare foarte mare si conceput sa functioneze intr-o gama larga de frecvente. In mod normal amplificatorii operationali se folosese cu retele de reactie, care, printr-o structurare adecvata, le permit sa realizeze operatii matematice (adunare, scadere, integrate, diferentiere etc.) sau sa fie utilizati intr-o larga serie de alte aplicatii, Majoritatea amplificatorilor operationali au 0 intrare diferentiala, dar sint si unele tip uri cu un singur terminal de intrare. In cazul unui AO ideal parametrii sai esentiali se descriu astfel: - amplificare infinita in bucla deschisa (Ao -+ (X)); - decalaj nul de tensiune (ei'~ 0 dad e1 = e2); - curent nul de polarizare a intrarii (Ipl = Ip, 0) ; - impedanta infinita de intrare (Zi co); - impedanta nula de iesire (Zief.i 0) ; - largime infinita de banda (B co); - variatie nula de faza (~cp -+ 0). Idealizarea parametrilor AO este deosebit de utili in activitatea practica Intrucit permite proiectantilor sa fad ape! la relatii de ca1cul mai simple, iar erorile astfel introduse se situeaza in limite admisibile. In orice caz trebuie acordata 0 mare atentie retelelor de reactie care sint determinante pentru stabilirea precisa a caracteristicilor de frecventa,
-)0 -)0 -)0 -)0 -)0

1.2. CONFIGURATIA

INVERSOARE

In figura 1.1 este prezentat un amplificator operational ce lucreaza in configuratie inversoare. Se presupune ca rezistenta de sarcina, Rs' este suficient de mare pentru ca efectul sau asupra caracteristicii de transfer sa fie neglijabil. Pentru polarizarea fiecarei intrari unii amplificatori necesita curenti de valoare relativ
9

mare. Din acest motiv cele doua rezistente echivalente dintre intrari si masa ~-o-- ...i_ie~$ eiO_~~ trebuie sa fie egale, astfel ca eroarea de tensiune la iesire sa fie minima. Rs In schema din figura 1.1, R,. trebuie sa fie egala cu combinatia paralela dintre Zr(w = 0) si combinatia scrie Zf dintre Z, (w = 0) si Zie.,.;(W = 0). In acest circuit impedanta interna Fig. 1.1. AO inversor ell reactie a sursei de comanda afecteazii configuratia inversoare si din aceasta cauza ea trebuie sa fie considerata ca facind parte din Zr. Mal!imile Zie~.i ~i Z, sint impedantele de iesire ~i,. respectiv, de intrare ale amplificatorului, in bucla deschisa. In mod normal ele figureaza implicit in simbolul amplificatorului operational, insa in figura 1.1 au fcst scoasc in evidenta pentru a accentua rolul lor in ecuatiile caracteristice, Termenul Ao(w) reprezinta amplificarea de tensiune diferentiala in bucla deschisa. Acest parametru este 0 functie de frecventa. Terminalele notate eu minus (-) ~i cu plus (+) se refera la intrarile inversoare, respectiv, neinversoare.

---

1.2.1. ECUATIA DE TRANSFER

Functia de transfer a oricarei configuratii exprima, in general, relatia dintre tensiunile de intrare si de iesire. Pentru obtinerea acestei relatii (plecind Ide " , , la figura 1.1) se foloseste expresia: (1.1 ) unde
C 1

z, + (Z, + Zie~.i) II (Zi + Rr)

-

cin ~(Z,

+ Zic~.;) II (Z, + Rr)J +

Z,
1 C9 = __ C

+ Zic~.i + Z,

Cie~.l

[Zr

II (Z;

II

+ Rr)] (Z; + Rr)

(1.2)

Z;

+ R,

u, .;__

( 1.3)

In relatiile (1.2) ~i (1.3) s-a presupus ca rezistenta de sarcina (Rs) este infinita. Daca expresiile lui C1 si C2, date de relatiile (1.2) si (1.3), se substituie in relatia (1.1), atunci aceasta capata forma:
Cus

._ .,

_...

(Z,

+ Zie~.i)(Zi +

- Ao(w) Zi(Z, Zic~.i) ein Rr) Zr(Z, Zie~.i+ Z, Rr)

+ Ao(w)

Zi Z,

1.4)

10

Tensiunea de iesire, ei"i' se poate exprima in functie de eleil si de e prin urmiHoarea ecuatie:
j"

e,e,

+_
(Z,

eie,.cZ, Zie$.i e;n [Zie,.i (~, Zie,.i) [Zr

=

+ Zr II (Z; + Rr)J + + z, + z, II (Z; + Rr) + Zie,.;) I I (Z; + Rr) + (Zie,.i + Z,) I I (Z; + Rr)J +

(1.5)

Cu eiefl definit de ecuatia (1.4), forma completa a functiei de transfer devine (pentru R, --+ (0): e,:e,
eill

Zic,.i (Zi Rr) - Ao(w) Z;Z, ------'---'---"--'--___;..:....____;:...:...._:___:_-"----,-----. (Z/ Ziq.i) (Zi Rr) Zr(Zj Z,ei.t Z; Rr) Ao(w)

z.z,

(1.6)

Daca in aceasta relatie se presupune ea Z, este mult mai mare decit combinatia lui Z; in paralel eu Z, Zie,.i, si ca Zie,.i este mult mai mica decit Z" atunci amplificarea in bucla inchisa poate fi exprimata astfel:

( 1.7)

Deoareee amplifiearea in bucla deschisa este termenul predominant, in oricare dintre rela tiile (1.6) sau (1. 7), ecuatia functiei de transfer pentru configuratia inversoare se simplifica, ajungindu-se la relatia clasica : eie, -= ein

z, _- (pentru

z,

A 0(<»)

->

(0).

(1.8)

Ecuatia (1.8) este considerata ea fiind expresia clasica sau ideal a pentru functia de transfer a unui AO in configuratie inversoare in bucla inchisa, Difercnta dintre amplifiearea in bucla inchisa ~i eea in bucla deschisa este un parametru important in proieetare. Aeest parametru, eunoseut si sub numele de amplifiearea buclei, se defineste astfcl: AB= amplifiearea amplifiearea in bucla deschisa Ao(w) =-in bucla tnchisa eie, ( 1.9)

1.2.2. IMPEDANTA DE INTRARE

Impedanta de intrare pentru configuratia operational, Z;II' are ea definitie expresia:

mversoare a unui amplifieator

( 1.10)

unde: (1.11)

11

Rezulta ca : Zin
= __ Z-,--,_

(LI2)

poate fi determinat substituind expresia lui eief,' data. e;n de (1.4), in ecuatia (1.2). Simplificind. se ajunge la relatia : ~_ ein Zr(Z, +Z;e~.i (Z, + Zie~.i) (Zi + Rr) + Zi + Rr) + (Z, + Zie~.i) (Z, + Rr) + Ao(wj . . (1.13) Z.Zr

Raportul

e1

Daca inlocuim aceasta cxpresie in ecuatia (1.12) se obtine exprcsia detaliata a impedantei de intrare a configuratiei inversoare in bucla inchisa : Z -Z ~in - r

+
Zr(Z,

Zr(Zie~.i Zi Zie~.i

+ Zie~.i Rr + Z, . Rr + Z, . Z;) + Zi) + Rr(Zr + Zie~.i) + Ao(w) ZiZr +

r

(1.14)

In cazul ca Ao(w) este foarte mare, iar Zie,.i este mic expresia impedantei de intrare se reduce la: Z. =Z
,n

ZAZi Ao(

+ Rr)
W

)Zi

(1.15) vom considera

R, <{Z.;

Ecuatia (1.15) poate fi simplificata ~i mai mult dad in acest caz se obtiue:

ca

(1.16) Expresiile (1.15) si (1.16) sint importante in aplicatiile de insumare, deoarece pot fi utilizate pentru predictia gradului de interactiune intre intrari multiple. Cind Ao(w) este foarte mare, Ao(w) ~ 00, ecuatiile de mai sus pot fi transcrise astfel: (1.17) Ecua tia (1.17) este chiar expresia impedantei de intrare a unui amplificator operational in configura tie inversoare, implicind existenta unui punct virtual de masa, chiar dad nu exista 0 conexiune electrica directa Intre acest punct si masa. Datorita acestei mase virtuale (el = 0) curentul de intrare, iin, ~i curentul de reactie, if' se definesc dupa cum urmeaza :
~in--,

ein.

Zr

(1.18) (1.19)

12

Curentul egal eu zero din tcrminalul inversor (el

0) implica : (1.20)

z,

Z,

(1.21)

Desi analizele anterioare sint idealizate, ele pot fi folosite eu sueees in practiea proiectarii, deoareee aproximarile facute sint de regula valabile.

1.2.3. IMPEDANTA DE IE~IRE

Impedanta de iesire in bucla inchisa este definita ca fiind raportul dintre tensiunea de iesire, eiq, in gol si eurentul de iesire, iieJ' de scurtcircuit : _ Z.,,~- eieJ(Rs . 'tieJ(Rs
-+

(0) • 0)

(1.22)

Din figura 1.1 rezulta d valoarea eurentului de iesire este data de: (1.23) Dad expresia lui e2 din ecuatia (1.3) se substituie in ecuatia (1.23) aeeasta va aparea sub forma:
~teJ

". (R

• -+

0)

A_;o-'-(w....:..)_·_Z-'-.• .; e_l Zie~.i{Z. Rr)

(1.24) functie de (ei,,), se

In conditii de seurleireuit exprima prin:

(Rs

0) tensiunea

el,

(1.25) Cu alte cuvinte, curentul de iesire poate fi exprimat in functie de (pentru R, = 0) astfel : . ~ie~ = -Ao{w) Zie~.i [Zr{Z,
etn

+ z, +

. Zi . Z, . ein Rr) +ZAZf

+ Rr)]

(1.26)

Dad aceasta expresie este inlocuita in ecuatia (1.22) se obtine: (1.27) 13

Forma finala a lui Ziq se obtine substituind in (1.23) pe sa din (1.6): Z.

t<J

!il~ cu
ein

expresia

_ Zie.1AZr(Z, Zi Rr) ZAZi AO((V)ZiZAZr(Z,+ZieJ.i +Zi+Rr)

+ Rr)J[Ao(w)Z;Z, + (Z,+Zie$.;)(Zi

- Zie.1.i(Zi Rr)] . +Rr)+ AO(W)ZiZrJ (1.28)

Dad vom considera amplificarea in bucla deschisa ca fiind un termen predominant, ecuatia (1.24) se simplified, astfel c3. expresia lui Zie$ devine:

z.;

ZicJ.i [Zr(Z,

+ Zi +

Rr) Z, (Zi Ao(w) . Zi . Zr.

+ Rr)]

.•

(1.29)

Presupunind ca ~i Z, este un termen predominant (situatie care, dealtfel, nu este intotdeauna reala, mai ales in cazul amplificatorilor operation ali cu tranzistori bipolari la intrare), relatia (1.25) se mai poate scric astfel:
1 -'_ Z,
Zie~

= Zie~.'t

_-,--,--c-=-r_

'z

Ao(w)

(1.30)

1.3. CONFIGURATIA

NEINVERSOARE

Configuratia unui amplificator cu reactie neinversoare este aratata in figura 1.2. Spre deosebire de configuratia cu intrare inversoare, aceasta configura tie presupune 0 intrare difercntiala, din cauza ca ea foloseste in schema de reactie efectul modului comun. Intocmai ca in cazul configuratiei inversoare este necesar ca cele doua cai de curent continuu ale intrarilor sa fie egale ~i finite pentru amplificatorii cu curent de polarizarc apreciabil. Spre deosebire de cazul configuratiei inversoare, impedanta interna a sursei este inclusa in Rr, in loc de Zr, care era dependenta de frecventa.

~-o-_~-~eie~

Fig. 1.2. AO ell reactic

neinversoare

14

1.3.1. FUNqIA

DE TRANSFER

Functia de transfer indica relatia existenta intre tensiunile de iesire si de intra~e. Cind valoarea rezistorul~i de sarcina, R., tinde catre infinit, tensi~nea de iesire pentru circuitul din figura 1.2 se exprima prin: eie~ = eie~1[Z, Zie~.i +

+
(Zj Efectuind

+ Zit~.i)

+ Zr II (Zi + Rr)] + z, + z, II (Zi + Rr) eillZie~.i [Zr II (Z, + Zie~.i)]

[Z;

+ s, + z, II Z, + Ziq.i] + Zr(Zi + Rr)] + ZrZie~.i· + Zie~.i) + Zr(Z, + Zie~.i)

el), ein .

(1.31)

operatiile din ecuatia (1.31), aceasta ia forma: (1.32)

eie~ = eie~1 [ZAZr + Zi + Rr) (Zi + Rr) (Zr + Z,

Tensiunea eie~leste definita prin expresia amplificarii diferentiale astfel: eie~1.= Ao(w) . (e2 unde e2 este tensiunea data de: ( 1.34) iar
iin

(1.33)

este egal cu: e2 Zi el ( 1.35)

Tensiunea

e2, data de ecuatia (1.34), functie de ein ~i el, se scrie ca:

e~ = ~

z.. ein + u.. el

Z,

+ R,
+

(1.36) atunei cind R. tinde catre

Se poate arata, plednd de la figura 1.2, infinit, tensiunea el estc data de: eie~.[Zr II (Zi + Rr)J Zie~.i + + z, II (Z, + Rr)

ca

z,

z, + s, + Z,. II (Zj + Zie~.i)

ein

ein[Zr

II (Zj + Zie~.;)]

• (1.37)

Daca utilizam expresiile eie.y.l si eJ date de (1.33) si (1.36) atunci eJ, functie de ei,,, este : (Zi

(Zr Zj Rr) (Z,.

+ z, + Zie~.i) + Zr(Zj + Zie~.i) + Ao(w) z, z,

+ Z,. Zie~.i + AO(W)Zi Zr)

• (1.38)

Pornind de la ecuatiile (1.33), (1.36) ~i (1.38), pentru a exprima pe eie~l in functie de eill obtinem :

15

Inlocuind expresia (1.39) in ecuatia (1.32) si impartind functia de transfer dorita : eie~ ein Dad atunci:

ell ein, se obtine ( lAO) mare,

(1.41)

=
(Z;

+ Rr)

Z, Zie$.i + Ao(w) Zi(Zr

(Zr

+ Zt + Zief.i) + Zr(Zt + Zief.i) + Ao(w)

+ Zt)

ZiZr

se considera ea Zic~.i este egala eu zero, iar Z; este foarte eic~ = (Zr + Zt) Ao(cu) e;n (Zr Zt) z, Ao(cu)

sau : eie~ =
ell>

•
(1.42)

Ao(CU) Ao(cu) 1 ZtlZr

Avind in vedere di Ao(cu) este un factor predominant, poate fi scrisa intr-o forma si mai simpla :

expresia

(1.42)

(1.43) este amplifiearea in bucla inchisa a configuratiei Zr ideale inversoare. Aeeasta reprezinta earacteristica de reactie ideala ~i sta la baza teoriei stabilizarii in frecventa a amplifieatorilor operationali,
1.3.2. IMPEDANTA DE INTRARE

Termenul

+ Zt

Impedanta ecuatia :

de intrare pentru configuratia

neinversoare;

Zin.

este definita prin (1.44)

Zin = ~in •
~ill

Din figura 1.2 rezulta

evident
2·

ca:
=

jn

'"

Z· •

+R

el
r

(1. 45)

Introducind in ecuatia intrare se serie sub forma:

(1.44) expresia lui

till

din (1.45), impedanta

de

(1.46)

16

Substituindu-l pe C1 din (1.38), obtinem formula detaliata de intrare (pentru R. -+ 00): Z.

a irnpedantsi
( 1. 47)

'"

Z.

,+

R
r

Z.
r

Z,

Zr

+ Zic~.i -1- AO(W)Zi + Z + z. .

.

1.e~.J.

Deoarece Z; este in general foarte mare, iar se va reduce la: Z.= '''' Z.

Zief.i

este rnic, ecuatia (1.47)

( l.4S)

Ao(w) . Zi Z.
1

+_1
Zr

Avind in vedere di atit Ao( (t»), cit si Z, au valori foarte rnari, expresia lui Zin poate fi scrisain continuare In felul urmator :

z.;

Ao(w);
1

+-' Zr

z,

(1.49)

Din ecuatia (1.49) reiese ca impedanta de intrare pentru intrarea neinversoare este egala cu produsul dintre impedanta de intrare intrinseca ~i amplificarca buclei.
1.3.3. IMPEDANTA DE IE~IRE

Impedanta de iesire, Zie$, a configuratiei neinversoare se defineste ca raportul dintre tensiunea de iesire in gol si curentul de iesire din scurtcircuit:
( 1.50)

unde: iie~(R. -+0)

=

Aoi~) ;(e~ - c1)

U~.lo

(1.51)

nile

Pentru configuratia neinversoare a amplificatorului C2 ~i Cl sint date de urmatoarele ecuatii:

operational

tensiu( 1.52)

C1

s (R) -+ 0

= -_-':":':""__:_'-'--'---

u, + z, + z, I/Z/

ei"Zr

II Z,

( 1.53)

Datorita

relatiilor

(1.52) ~i (1.53), ecuatia

(1.51) se poate formula astfel: (1.54)

17

In aceste conditii impedanta de iesire va fi egalii cu:

z.;

Zie1.i [ZrZ,

+ (Z~ + Z,)
Ao(w)Z;(Zr

+ Z,)

(Rr

+ Zt)].

eie1 . ein

(1.55)

Expresia detaliata a impedantei de iesire, Z"e~, se obtine inlccuind in . . e"e,< aceasta ecua tie exprcsia IUl. _' : ein

•
(Zi

+ Rr)(Zr + Z,

+Zie1.i) +Zr(Z, predominant,

+Zie1.;)

+ AO(W)ZiZr

(1.56)

Considerind factorul Ao(w)

ecuatia (1.56) devine: ( 1.57)

Avind in vedere ca, in general, Z, ~i Ao(c,)) au valori ext rem de man, expresia (1.57) ia forma simplificata :

z.;

1
=

+ Z,

Z;e~.i

Zr Ao(w)

(1.58)

Din (1.58) reiese ca impedanta de iesire pentru configuratia neinversoare este egala cu raportul dintre impedanta de iesire intrinseca si amplificarea buclei, Se poate observa ca expresiile impedantelor de iesire ale configuratiei inversoare ~i neinversoare sint identice.

1.4. MODEL DE CIRCUIT ECHIVALENT PENTRU UN AMPLIFICATOR OPERATIONAL In figura 1.3 este prezentat un model de circuit echivalent pentru un amplificator operational conectat in bucla inchisa. Acest circuit poate fi folosit atit in configuratia inversoare, cit si in cea neinversoare. In cazul configuratiei inversoare Z, reprezinta impedanta in serie cu impedanta de intrare a buclei inchise. In configuratia neinversoare termenul Z, este inlocuit prin Rr, pentru a arata ca elementele astfel reprezentate sint independente de freeventa. Impedantele de intrare ~i de iesire ale buclei inchise (Zin si Zie,), precum si functia de transfer au fost deja definite. Una dintre caracteristicile importante ale modelului de circuit echivalent este precizia cu care el indica efectele impedantei de sarcina finite, R., asupra 18

Fig.

1.3. Circuit

echivalent

pentru

un AO

performantelor amplificatorului operational. Considerind, amplificator in configuratie inversoare, avind 0 rezistenta = 2kD ~i urmatoarele date de proiectarc: Ao(c,)) = 1 000/0°;* z, 1500%°0.; Zie~.i 200/0 D; 1 OOO/ooD; Z, = 200 OOOL~:_D; vom calcula amplificarea utilizind relatia :
0

de exemplu, un de sarcina R, =

z,

(1.59)

(-~,-~:) eic~ =

e;n'

e,

_;_~--=--

u, + z.;

(1.60)

Daca in (1.60) substituim valoarea raportului eit$/C;n din (1.6) din (1.27), ca si a lui R, (2000 D), valoarea amplificarii este: 2000D ) = 162. (1.61) 37,40. 20000.) Acest calcul arata ca amplificarea - tinind seama de rezistenta reala de sarcina - este de 44,15 dB, fata de 44,3 dB in cazul in care se considera ca impedan ta de sarcina este iniinita. Diferen ta ce rezulta este de numai 0,15 dB, ceea ce pentru majoritatea aplicatiilor nu constituic 0 eroare prea mare ca sa justifice efectuarea un or calcule riguroase.
eie$ = ein

164(

1.5. EFECTUL AMPLIFICARII IN MOD COMUN ASUPRA CARACTERISTICILOR AMPLIFICATORILOR OPERATIONALI In procesul de stabilire a ecuatiilor de baza care descriucomportarea unui amplificator operational s-a presupus, in mod tacit, ca amplificarea in mod comuneste nula. Arnplificareain mod comun (AMC) este definita ca raportul dintre tensiunea de iesire, eie~,~i tensiunile de intrare, el si e2, In situatia in
* Simbolul I reprezinta Iaza
unci

marimi complexe.

19

care acestea sint identice in amplitudine si faza. Valabilitatea acestei presupuneri este luata in considerare in mod separat, deoarece ecuatiile de baza ar fi devenit prea complicate dad s-ar fi tinut cont si de efectele modului comun. Exarninlnd figurile 1.1 si 1.2, se poatc vedea cii independent de configuratia folosita amplificarea diferentiala actioneaza asupra diferentei dintrc tel~siunile el si e2. Pe de alta parte, amplificarea in mod comun (AMC) actioneaza pc acele portiuni ale lui e1 si e2 care sint in faza si identice ca marime. In configuratia inversoare e2 este mai mic decit el, pe cind in configuratia neinversoare ez este mai mare decit el. Aceste conditii se reflecta in ecuatiile tensiunii de iesire astfel: • • pentru configuratia mversoare eie~1=Ao(w) (e2 el) - (AMC) (e2); (1.62) • pentru configuratia neinversoare (1.63) Dad aceste ecuatii sint dezvoltate mai departe se vor putea obtine expresiile amplificarii pentru Zie~.i = 0 (eie~.l = e;e~): • pentru configuratia inversoare
ei(~ _

ein

Zr(Zj

+ Zi +

-Ao(w) Rr) (Zi

Zi Zj - (AMC) Rr)

+ Zi z, Ao(w) + u, Zr(AMC) +

RrZt

(1.64)

• pentru configuratia neinversoare eie$ ein

=
(Zr

+ Z,)

(u,

Ao(w)Zt(Zr + Z;) +

+ Zt) - (AMC)ZrZ, z.z, + Ao(w) Zi z, + (AMC)Zr(Zi

. (1.65) Rr)

In fiecare dintre aceste cazuri criteriul amplificarii in mod comun poate fi neglijat in comparatie cu Ao(w), astfel : • pentru configuratia inversoare AAfC • pentru ~ AO(~.Zi;
r

(1.66)

configuratia nemversoare Ai1fC ~ Ao«(u) .Z, . z, Rr

Ecuatia (1.64) si inegalitatea (1.66) demonstreaza ca amplificareaunei configuratii inversoarc nu este afectata de amplificarea modului comun atunci cind impedanta de intrare, Zi' este presupusa infinita. Dad aceeasi presupunere se face si pentru configuratia neinversoare, amplificarea este dependenta de amplificarea modului comun, considerind amplificarea buclei deschise ca fiind finita.

(1.67)

20

Inegalita tile (1.66) ~i (1.67) se pot reforrnula in functie de rejectia de mod comun (RMC) - definita ca raportul dintre amplificarea in bucla deschisa si amplificarea in mod comun - astfel : • pentru configuratia inversoare RMC ~ • pentru configuratia neinversoarc ( 1.69)

_R'r. Z. ' •

(I.68)

1.6. F AZA REACTIEI

IN AMPLIFICATORII

OPERATIONALI

Intr-un amplificator operational - ca dealtfel in orice amplificator cu reactie=trebuie sa se realizeze un control riguros al fazei reactiei (pentru a se asigura stabilitatea in raport cu frecventa), la 0 anumita caracteristica de amplificare, functie de frecventa. In figura 1.4 sint redate caracteristicile de amplificare :;.ifaza, functie de frecventa, pentru un amplificator operational clasic, in care nu sint folosite nici un fel de procedee de compensare a fazei. In domeniul de frecventa aratat schimbarea de faza a reactiei este mult mai mare decit 180°. Acest lucru inseamna ca 0 reactie negativa de joasa frecventa poate deveni pozitiva. ceea ce va face ca amplificatorul sa comporte instabilitate la inalta frecventa daca nu se folosesc diverse metcde de stabilizare ~i reglaj ale raspunsului amplifica torului.

1.6.1. EFECTUL VARIATIEI EXCESIVE A FAZEl ASUPRA STABILITATII DE FRECVENTA

Ecuatia functiei de transfer (1.7) pentru configuratia inversoare poate fi transformata astfel incit sa aiba aceeasi forma de reactie clasica cu cca a configuratiei neinversoare, data de relatia (1.42). Dupa cum am aratat, dad se presupune ca Z, -+ 00 si Zie$.i = 0, atunci: • pentru configuratia inversoare
eie~

= Z,

Z,

ein

+ s,

(1. 70)

21

~T~~~~m-~-~r-r-~60
1.0 _ -Hit--t--r"';;iJ--t--Nll--i--H.i!
;---'1...-1H+11

60 20 ~

tiispunsul

In boJcl6 deschiso ~

'\1

stobiie

~f~f~f----.:=HH-20

"2 8

~40~---~~--------~

l'¥r,40

dB

g .... S 20
-6. E o

instabilo
~-----o;

,.~.L20d8 .;..r

instabilo' hZZ=12dB

O~------------------~-Ire cvenjo •

flBO

Fig. 1.4. Caracter ist ica de amplificare si faza a unui AO, fara compensare de Iaza : a. Iaza lui Ao (w); b. amplificarea in bucla deschisa .10 (eo).

Fig. 1.5. Raspunsul in bucla deschisa si diferite caracteristici de stabilitate ale u nu i AO: 1.20 d Bjdecada : 2.40 dB/dccada; 3.60. dB/decada

• pentru

configuratia

neinversoare ( 1.71)

Cind unghiul de faza al termenului

de reactie

Ao{w) 1 Z,

atinge

valoa-

rea de 180° (neasimptotic), in timp ce valoarea termenului este inca unitara sau supraunitara, va aparea conditia de oscilatie, In figura 1.5 se dau citeva caracteristici amplificare-frecventa ale amplificatorului din fiZ gura 1.4 eu parametrul 1 _!. , in care Z, si Z, sint pur rezistive. Deoarece

Zr

frecventa critica pentru

retea de reactie pur rezistiva este eea la care Ao{w) Ao{w) are un unghi de faza de 180°, marimea lui 1 Z, la aceasta frecventa
0

Zr

Zr

Ao{w) Daca raportul ~

(haoO) deterrnina

conditia

de stabilitate

a reactiei.

+ Z,
Zr

este egal sau mai mare dccit unn configuratia este instabila. In situatia ca este mai mie decit unitatea, configuratia este stabila. Procedeul de determinare a conditiei de stabilitate -- pentru diferite valori ale lui 1

+ Z,
Zr

este redat in figura 1.5. In fieeare caz amplificarea la free0

venta pentru care unghiul de faza este de 180 va fi egala

ell

10 (Ao

(f1800)

= 10).

22

Clnd 1

+ Z,
Z,

100/0

stabilitatea

se calculeaza

astfel:

Ao{flsoo)

1+~

10/180' 100/0° = 0, 1128fJO_· pentru raportul de stabilitatc

(1.72)

Z,
este subu-

Deoarece valoarea 0,1 obtinuta

nitara , configuratia va fi stabila. Dad. 1 litate devine: AO(f180

+ Zr Z,

10/0°, raportul de stabi, --

-2----; = _lO/Oo~= 1 /180°.

0)

10/180°

Zr Pentru acest caz raportul de stabilitate guratia este instabila. In situatia in care
1

1+-

(1.73) si, deci, confi-

i
r

este echiunitar

4/0°, raportul

de stabilitate va fi:

AOUlSOO)
--------;0;--

I-+-, Z;

Z,

10/180° = _--=_ = 25/180°. 4/0° , --

Deoarece valoarea obtinuta este supraunitara, configuratia va fi instabila. In cazul in care Z, si Z, nu sint pur rezistive stabilitatea configuratiei nu mai depinde doar de faza lui Ao(cu). Exem.plu; nr. 1. Un circuit de diferentiere cste eel in care termenul de Z reactie 1 _!_ arc forma:
,

+ Z,

( 1.74)

unde k ~i 11 sint constante. Figura 1.6 prezinta variatia acestui termen functie de frecventa, pentru k = 10 si 11 = 0,1 MHz, supra pus a peste caracteristica de transfer in bucla deschisa a amplificatorului operational (domeniile 1, 2 si 3 au aceeasi semnifica tie ca in figura 1.5). Amplificarea in bucla deschisa poa te fi descrisa din grafic conform. rek, tid: 1000 Ao((v)= (1 + j 0,2 ~IHJ( iar termenul de reactie are expresia:
1 +-=10 Z,

1 + j 2 ~HZ)(

1 + j 20 ~HZr

(1.75)

Z,

(1·+J

0,1 MHz

1 ).
23

Avind aceste relatii, se pot calcula frecventa pentru care raportul de Ao( <u) stabilitate 1 Z, are un unghi de faza de 180°, precum si marimea absolu-

Zr til a raportului pentru aceasta frecventa, Calculul arata ca unghinl de faza de 180° este atins la frecventa de/Iso = 746 kHz, iar marimea absoluta a raportulni este la aceasta frecventa egala cu 3,22. Raportnl de stabilitate fiind supraunitar, configuratia va fi, desigur, instabila,
=

Stabilitatea

unui amplificator operational

nata prin estimarea unghiulara

poate fi mai u~or determiAo(~) de faza a raportului 1 Z, la frecven-

Zr ta de intersectie (acolo unde valoarea raportului este unu). Daca dintr-o astfel de estimare rezulta ca unghiul de faza este mai mic de 180° configuratia va fi stabila si, reciproc, cind unghiul de faza depaseste 180° configura tia este instabila. Exemplul nr. 2. Dupa cum se stie, pentru un circuit de integrare sau limitator de banda (asa cum este eel din figura 1.7, unde domeniile sint ca in figura 1.5) termenul de reactie 1

+ Z,
z,
k

are urma toarea expresie:

(1. 76)

601------,..,..

rcspunsul in buclii deschiso

o ~20~~~~~~--~~'
o

~Or-----+----.-'--+--\r---l
o

101
free vente Fig. 1.6. Caracteristica unu i circuit rer tiere cu AO: 1. 20 dB/d ecada : 2. '10 d Bjdecada d Bjdecada, de dife: 3. 60

1J2

(101Hz)

Fig. 1.7. Caractcrist ica de raspuns a u nu AO in configura tie integratoare : 1. 20 dB/decada; 2. '10 dB/decada; d Bjdecada. 3. 60

24

Considerind k = 10 si /1 = 4 MHz si aplicind metoda estimarii la aceasta problema, vom avea urrnatoarele estimari: _45.0 _135

fazei

> /1
0

+ Z, > _ 90° ;
Zr

(1. 77)

> /Ao(w) > -225°.

La frecventa de intersectie a celor doua caracteristici, faza estimata va fi data de:' , _45° >/Ao(w)/( 1

+ ~~) -

180°.

(1. 78)

Deci configuratia este stabila. Analizind cele trei forme specifice pentru termenul de reactia conform figurilor 1.5, 1.6 si 1.7, se constata di aceasta configuratie cu retea pur rezistiva, ca si cea integratoare sau trece-jos, sint cele mai stabile. Dealtfel tennica folosita in obtinerea configuratiei de filtru trece-jos poate fi considerata ca o metoda de compensare a fazei.
1.6.2. EFECTUL VARIATIEl EXCESIVE A FAZEl ASUPRA RASPUNSULUI iN FRECVENTA

In procesul de proiectare si realizare a amplificatorilor apare frecvent situatia in care raspunsul in frecventa al amplificatorului operational se abate de la caracteristica ideala a raspunsului in bucla Inchisa si prezinta un maxim. Criteriul de exprimare a acestui maxim al raspunsului poate fi aproximat de urmatoarea inegalitate :

(1. 79)

Inegalitatea (1.79) poate fi utilizata ~i pentru a calcula maximul raspunsului in frecventa. In acest scop se apeleaza la urmatoarea substitutie : Ao(w) 1+ Z, Zr
=

B/6. -

( 1.80)

Dad se impart ambii membri ai inegalitatii partea stinga sc obtine :

(1.79) cu termenul din

(1.81)

25

Inegalitatea

(1.81) poate a vea forma: 1>

V( + ~
1
1>

cos

a+

l ~ar
sin

( 1.82)

sau:

+ ~'cos e +( ~

t.
•

(1.83)

Par tile reale si imaginare ale inegalitatii subuni tare, astfel cit:

(L82) trebuie sa fie, de asemenca,

( 1.84)

1>

~ \- sin

01·

( 1.85)

Din inegalitatea

(1.84) rezulta : B

>-,
2

(1.86)

iar din (1.85) se obtine :

cos

1 a < - -_.

2lJ

( 1.87)

Substitutia fa cut a in ecuatia (1.80) se face din nou, iar inegalitatea (1.83) se imparte membru cu membru prin termenul drept, astfel ca se obtin urmatoarele expresii: BIO

I
indcplinite
Pentru

I+BIOi

I> l:
'

( 1.88) ( 1.89) de transfer trebuie sa fie

I Bla I> II + Bla I. rela tiile:

existenta

unui maxim in caracteristica '

0,5

< IBIS I < 2,62;

1 <--_.

cos 0

(1.90)

2B

26

1.6.3. PREDICTIA LARGIMII DE BANDA LA 3 dB

Largimea de banda. a unui AO se defineste prin conditia :

Ao(<u)
1

Zr Se ordoneaza terrnenii ecua tiei (1.91) si se foloseste defini Fa lui B data de identitatea (1.80), astfel ca sa se obtina :

+ Zj

(1.91)

[I + ~ j - e [ = ~2 ;
( 1+

cos
1

of + (cos 6
1

sin 6

2;

(1.92)

2 + -B

+ -1 = 2. B2
criteriu de previziune al punctului (1.93)

Ecuatiile de 3 an.'

(1.92) due la urmatorul

1 ~ B >------=-/=0,414,1 -:-

-i:

Inegalitatea

(1.94) 2B (1.93) indica posibilitatea obtinerii unei largimi de banda

=---

cos 0

B2 -

rnai mari decit cea indicata de intersectia

lui Ao(<u) si 1

i.
r

Aceasta "extensie de banda" se obtine datorita efectului de maxim ce apare in caracteristica de frecventa, ' Inegalitatea (1.94) precizeaza ca unghiul de faza trebuie sa fie de 90 pentru a obtine largimea de banda la 3 dB, acolo unde 13 = 1. Concluzia la care se ajunge corespunde de fapt cu regula empirica , devenita un standard industrial: "pentru 0 configura tie neconditionat stabila caracteristica de
0

reactie ideala, 1
,

in bucla deschisa Ao(<u) la 0 panta a acesteia mai mica de 40 d Bjdecada". Din punctul de vedere al relatiilor de fad, rezulta ca unghiul de faza tinde asimptotic catre 180 cind variatia i_!l raspunsul amplificatorului, functie de frecventa, se face cu 40 dBjdecada. In aceasta situatie amplificatorul este la pragul de instabilitate. Dependenta de frecventa cu mai putin de 40 dB/ decada nu inseamna altceva decit ca amplificatorul este stabil si, invers, dad! dependenta de frecventa este mai mare decit 40 dBjdecada, amplificatorul va fi instabil.
0

Zj ,trebuie Z,

sa

intersecteze

caracteristica

de raspuns

27

1.6.4. MET ODE

DE

COMPENSARE

FAZEl

In procesul de proiectare apare adesea necesitatea compensarii variatiilor excesive de faza care produc instabilita [i. Procesul de compensare urmiirestc modificarea caracteristicii de reactie, astfel incit sa nu apara variatii excesive de faza, Caracteristica de raspuns, functie de frecventa, poate fi controlata prin limitarea pantei de intersectie a caracteristicii de reactie ideale, 1

if ,
r

cu raspunsul in bucla deschisa, Teoretic, aceasta panta are,

in anumite conditii, eel mult 40 dBjdecada, dar valoarea maxima permisa pentru sistemele practice este de 20 dB/decada. Intr-un AO variatiile excesive de faza se compenseaza prin modificarea unuia dintre urmatorii parametri: Zr - impedanta de intrare a buclei deschise, Zi; - amplificarea in bucla deschisa , Ao({u).
1.6.4.1. Metoda compensarii buclei inchise

- amplificarea in bucla inchisa ideala, 1

+ ZJ

Compensarea fazei prin modificarea inchisa, deci a termenului 1

i'
r

caracteristicii

de amplificare in bucla

este posibila doar pentru acele aplicatii

in care acesta intersecteaza raspunsul in bucla deschisa intr-un domeniu eu panta de 40 sau 60 dB/deeada. Cind intersectia are loc intr-o regiune unde panta de cadere a raspunsului in bucla deschisa Ao(w) este de 40 d Bjdecada metoda compensarii fazei urmareste sa produca 0 panta a raspunsului lui
1

if

de 20 dB/decada

in apropierea

intcrsectiei,

Ca urmare,

panta

intersectiei devine de 20 dBjdecada. Pentru aplicatiile in care este permisa folosirea unei inductante se poate compensa faza in regiunea de caderc a lui Ao(U) cu 60 dBjdecada numai dad 40 dBjdecada in apropierea
1.6.4.2. Metode de compensare

raspunsnl lui 1

intcrsectiei.

Z, Zr

are

panta

de

a buclei deschise

Prin metodele de compensare a fazei buclei deschise se urmareste modificarea fie a impedantei de intrare, fie a amplificarii in bucla deschisa, introducind un zero in earacteristica de transfer in bucla deschisa, Acest lucru se poate astfel realiza incit sa fie anulat efectul unuia dintrc polii caracteristicii de transfer in bucla deschisa, ceea ce permite o. sporire substantiala a largimii de banda a amplificatorului operational. Pe de alta parte, largimea 'de banda a amplificatorului operational mai poate fi marita prin introducereafortata
28

a unui polla 0 frecventa destul de joasa, astfel ca toate celelalte puncte unghiulare datorate polilor specifici operationalului vor aparea la frecvente din colo de eea la care raspunsnl in bucla deschisa Ao(w) intersecteaza raspunsul buclei inchise.
1.6."1.3. Modificarea Irnpedantei de intrare a buclei deschise

Modificarile care se pot opera asupra impedantei de intrare in bucla deschisa pentru a obtine compensarile de faza dorite sint limitate. Pentru compensarea fazei se va conecta intre terminalele de intrare 0 retea corespunzatoare, astfel incit aceasta sa se gaseasca in paralel pe impedanta intrinseca, Zj, a amplificatorului operational. Ecuatiile (1.7) si (1.42) - ce definesc raspunsurile pentru configuratiile inversoare si neinversoare, in bucla inchisa - se pot utiliza ca baza pentru stabilirea conditiilor si mecanismelor implicate in acest gen de compensare. Notind cu Z; impedanta de intrare in bucla deschisa, modificata, si presupunind impedanta de iesire in bucla deschisa Zief.i = 0, se vor obtine urmatoarele ecua tii : • pentru
eie~

configuratia
=

mversoare Rr)

ein

ZAZi

-Ao(w)Z~Z/ Zr(Z/ + Zi + R,)

+ Ao(w)

ZiZr

(1.95)

• pentru configuratia neinversoare

eie$ _

eilJ

(Z;

Ao«u) Zi(Zr Rr) (Zr

+ Z/) + ZrZ/ + Ao(w)ZiZr

+ Z/)

(1. 96)

Prin gruparea adecvata a termenilor din aceste doua ecuatii iese in evidenta efectul pe carAe are impedanta de intrare modificata asupra raspunsului il in bucla deschisa. In acest fel ecuatia pentru configuratia inversoare devine:

Z/

Z(Z; + Rr) R, Zr Z;

(1. 97)

Ao(w)Z~ R, Zr Z; . Z r

Procedind in acelasi mod, expresia corespunzatoare versoare capita aspectul: __

_.=
eies

configuratiei nem-

Z,

+ R) + __Ao(w)Z~ R, + z, + Z: u, + z, + Z~
Z ri(Z'
r ..::...o........:._-,-_

R, + Z, +Z;

A_;o_._( w-,-)Z_;~_ . (Z,

+ Z/)
(1. 98)

29

Pentru fiecare configura tie raspunsul definit in felul urma tor: A~(w)=
R,

buclei desehise modifieate este

Ao(w).Z~ (1.99) Z, +Z; Din eeuatia (1.99) rezulta ca modifiearea impedantei de intrare in bucla deschisa nu are - in afara doar de eazul cind Z; este eel mult de acelasi ordin de marime eu tennenul R, Z, - niei un efect asupra raspunsului in bucla deschisa. Daca Z] dcvinemult.mai mica decit R,. +Zr' ecuatia (1.99) va avea forma:

Ao(w),Z; ( 1. 100) Rr+Zr+Z~ • Asadar, din expresiile (1.99) si (1.1 00), la folosirea metodei modificarii impedantei de intrare pentru eompensarea fazei, apar trei restrictii funda0(,) -

A'(

)_

- impedanta de reactie, Z,., estc limitata in valoare si forma de cerintcle de eompensare 'a fazei : , " - impedanta de intrare in bucla deschisa , Z;, trebuie sa fie mai midi in modul si diferita ea forma de impedanta de intrare intrinscca. Z, (impedanta de intrare in bucla inchisa, Zin, va fi si ea mai mica si diferita) ; - amplifiearea in bucla deschisa, in eurent continuu, Ao, este mai mica pentru anumite configuratii ale impedantei de intrare, In figurile 1.8 si 1.9 sint date doua exemple de eompensare a fazei prin modifiearea impedantei de intrare. Marirea largimii de banda se realizeaza in ambele eazuri prin anularea unui pol. In eazul metodei folosite in exernplul din Figura 1.8 modifiearea raspunsului in bucla deschisa se obtine prin alegerea corespunzatoare a caracteristieilor de frecventa pentru reteaua conectata in paralel pc terminalele de intrare ale amplifieatorului operational. In Figura 1.9 modifiearea raspunsului a fost obtinuta prin alegerea corespunzatoare a earacteristieilor de frecventa pentru R, si Zr. Ambele rnetode folosesc anularea unuipol pentru amcliorarea Hirgimii de banda.

rnentale :

Fig. 1.S. Compensarea

fazei prin conectarea unei retele de cornpcnsare sale de. intrare : ,

(()l

in paralcl pe terrninalele

CdR2 +

. 2UI)

30

-,

OJ "0

~
o

K r o spunsul

oeschrsc

in

Ao(w) buclo

3.
E o

o~--------------._--._~~ i I
W1

~--------------~I----~~~, 2 ~w4=C1R2
trecvento
W2 terme nului ; R;

Fig, 1.9. Compensarea

fazei

unu i AO pr in modificarea
(0)4=--'

+ Zr;

C1R2

Metoda folosita in figura 1.8 indica 0 cadere mai timpurie a raspunsului. in timp ce metoda folosita in figura 1.9 prezinta 0 micsorare a amplificarii in bucla deschisa. Ecuatiile (1.99) si (1.100) releva faptul ca procesul de compensare a fazei poate fi realizat prin cresterea lui R, Z; in modul si modificind caracteristicile sale de frecventa : in general insa aceasta metoda este imprecisa si deci mai putin utilizata, Astfel , daca in figura 1.8 sc noteaza cu: Ao(w) - amplificarea in bucla deschisa, necompensata : A~(w) - amplificarea in bucla deschisa, compensata : R; - impedanta de intrare intrinseca, in joasa frecventa, se poate scric:

1,

+ ,j(uC

( Rz

2R.R1 2R1+Ri

(1.101) poate (1.102)

Deoarece R; este in med obisnuit foarte mare, 'ccuatia lui A~(w) Ii reasezata astfel :

Avind in vedere

ca expresia lui Ao(w) este de forma:

K

A~w)=

( 1 + j :) (1 + j

:J(1 + :J
,, j

(1.103)

31

si dad ,

(1.1 04)

1 +icu.

R1R2R,C1 ---~~--=-=----

2R1(R2

+ R + R R,
i) 2 2

(1.105)

Deoarece R, este mare, expresia lui A~(w) ia forma: A~(w)

=

± Ao(w)R2 •
2R1

+ R2

1 + jwR1C1 + J. --=---=--=CRR 2Rl + /12

W• 1 1

(1.1(l6)

In cazul cind R24,R1 A~(w)

atunci:
=

± Ao{w)R2•
2Rl

+ jwR1C1 1 + jwC Rl
1
1

(1.107)

Reluind pensata

(1.103)

si pentru

R1C1

_!_. caracteristica
<01

de amplificare

com-

devine: A~(w)
=

2R1(1 • --. + J<O C R2

±K
1-

R2)(1
2

+ J. -

<0

(u2

)(1 + . W)
J<03

( 1.108)

Dupa cum se vede, metoda folosita in exemplul din figura 1.8 determina o cadere mai timpurie a raspunsului, in timp ce schema din figura 1.9 favorizeaza micsorarea amplificarii in bucla deschisa.
1.6.1.1. Modificarea caracteristicii de amplificare in bucla deschisii

Metoda cea mai raspindita de compensare a fazei la amplificatorii operationali este modificarea interna acaracteristicii de amplificare in bucla deschisa, Aceasta metoda are, in primul rind, avantajul ca izoleaza complet reteaua
32

de compensarc de reteaua de reactie, iar in al doilea rind, ca punctul in care se face compensarea fazei poate fi ales in asa fel ca raspunsul ln bucla deschisa sa se modifice astfel indt unul din punctele unghiulare de 3 dB existente sa apara mai devreme in caracteristica supusa compensarii, Compensarca interna se poate face prin doua procedee. Primul se bazeaza pe efectul Miller, situatie in care reteaua de compensare a fazei este conectata intre intra rea si iesirea unui etaj inversor din amplificatorul operational. Impedanta retelei de compensare se imparte, asadar, in acest caz la amplificarea eta jului. In figura 1.10 (fara R;, C;) se vede cum se poate compensa un amplificator operational utilizindu-se efectul Miller. Expresia caracteristicii de amplificare in bucla deschisa compensata, conform figurii, este: A~(w) Termenul 1
=

Ao(w)

(1 + j~) 1 + j(uR + 1jwR",Crp R 1+

WI c( gmlI (WI)'

c,)

C'"

(1.1 09) modificarea

+j~

din expresia lui A~(w) este folosit pentru

1

punctului unghiular de 3 dll Pentru devine: RrpCrp =

W2

WI

~i tinind

seama

de

(1.103), expresia

lui Ao(w)

(1.110)

mr------------------~ u

r-,
,

R~(l .. Y
I
..LC!p
Fig. 1.10. Compensarea'[At)

W1

W2 W3

fr ecvenjo

utilizind efectul Miller:

(0)1 =

1 (fadi R;, dar ell e; Ce); (1 + 9mllRc, ) CrpRe 1 (0)1 = R. C* (ell R;, C;, dar tara R"" e",)
rp rp

c:

33

Al treilea punct unghiular care rczulta din constanta de timp data de Rq, si capacitorul Cbe de reactie este neglijat In expresia lui A~(w), deoarece apare in afara regiunii active. eel de al doilea procedeu de modificare a caracteristicii de amplificare In bucla deschisii foloseste concctarea unei retele de compensare (RC) corespunzatoare, in paralel cu unul dintre rezistorii interni convenabili din amplificatorul operational, a~a cum rezulta tot din figura 1.10 (retcaua R;C~ fiind conectata, dar lipsind Rq,Cq,). Expresia amplificarii in bucla dcschisa, compensate, estc:
" Ao(w)
=

.ho(W)·

1 1

+ jwR;C; *_. ( 1 + J. - (U) • • . + JwRcCq,

(,)1

(1.111)

Intocmai

ca ~i in cazul metodei de compensare

1

prin folosirea efectului primul punct

Miller, termcnul unghiular Pentru expresia

+ j ~Wi 1

este

utilizat

pentru

a mcdifica

de 3 dB din caracteristica R;C;

= .,',
<.U2

de amplificare. (1.103)

si reluind

lui A~(o)) devine: (1.112)

Al treilea punct unghiular, existent in caracteristica datorita lui si capacitatii de intrare a urmatorului etaj, este mult in afara regiunii active, motiv pentru care nici nu aparc In caractcristica A~( co).

R;

1.7. REJECTIA

.DE MOD COMUN

Daca amplificatorul operational lucreaza in mod diferential, rejectia de mod comun nu are efecte deosebite asupra performantelor amplificatorului, in afara de cazul ca raportul de rejectie este ext rem de scazut. In situatia in care amplificatorul functioneaza in mod comun, cum este cazul comparatorilor, rejectia de mod comun cste de importanta capitala. De exemplu, daca un amplificator diferential (cu 0 amplificare de 60 'd B si 0 rejectie de mod comun de so dB) compara un semnal de 1 volt cu un semnal de referinta tot de un volt, tensiunea de iesire ar fi de 3,2 V, in loc de zero. Asemenea situatii sint deci inadmisibile pentru aplicatiile de acest tip. In general, rejectia de mod comun va trebui sa fie cu minimum 20 dB niai mare decit amplifi(area difercn tiala.

34

1.8. CURENTUL DE POLARIZARE

A INTRARII

Desi amplificatorii operation ali au, de regula, 0 impedanta mare de intrare, intrinseca , in curent alternativ, ei pot totusi necesita un curent de polarizare a intrarii de 0 valoare relativ mare. Aceasta cerinta devine stinjenitoare in situatia in care sursa de semnal nu suporta un curent continuu de valoare notabila, Ca exemple de asemenea aplicatii se pot aminti cele care implica utilizarea unor surse cu impedanta interna foarte mare sau surse de natura magnetica, ce pet fi serios dezechilibrate de existenta unui curent continuu. Din pacate, tranzistorii bipolari folositi pentru micsorarea acestui curent adauga capacitati atit de mari, incit afecteaza enorm raspunsul in frecventa. Din acest motiv se impune sa sc foloseasca fie tranzistori cu efect de cimp, fie scheme ce permit obtinerea unor curenti de pclarizare foarte mici (tranzistori superbeta),

1.9. CURENTUL ~I TENSIUNEA DE DECALAJ Curentul de decalaj este definit ca diferenta medic dintre cei doi curenti de polarizare a celor doua intrari ale AO, in situatia dnd sint comandati cu doua surse identice de curent. In circuitele diferentiale echilibrate aceasta diferenta de curent de polarizare va crea dezechilibru, in ciuda faptului ca rezistenta sursei prezinta un echilibru perfect. Tensiunea de decalaj a unui amplificator operational este deviatia nivelului de tensiune continua la iesire, in raport cu un nivel iesire-intrare arbitrar, luat fata de masa, cind amindoua intrarile sint scurtcircuitate. Tensiunea de decalaj este 0 sursa de eroare de prim ordin, dar poate fi adusa la zero prin diverse mijloace. Fiind functie de timp, temperatura 9i tensiunea de alimentare, reglajul poate fi realizat pe zero numai pentru un anumit grupaj de valori. In conditii normale decalajul din amplificatori este o combinatic a celor doua tipuri de decalaje. De pilda, daca un amplificator operational are 0 tensiune de decalaj la intrare de 1 m V, un curent de intrare de decalaj de 1 (J.A si ambele intrari conectate la masa prin rezistori de 1 kO, decalajul total de intrare variaza intre 2 mV si 0, functie de relatia de .faza dintre curentul si tensiunea de decalaj. Decalajul amplificatorilor operationali trebuie minimizat din diverse motive cum ar fi: - utilizarea amplificatorilor operationali ca amplificatori de curent continuu sa nu fie limitata doar la niveluri de semnal mult mai mari dedt decalajul ; - aplicatiile in domeniul comparatorilor impun ca tensiunea de iesire sa fie zero (intre anumite limite) cind cele doua semnale de intrare sint egale 9i in faza : - la amplificatorii conectati in cascada, cum ar fi un Ian] de amplificare video, decalajul primului etaj determina decalajul general al intregului sistem. 35

1.10. VITEZA MAXIMA DE RASPUNS Caracteristicile de raspuns ale amplificatorilor operationali se modifica substantial in functie de nive1ul semnalului aplicat la intrare. Un AO nu va raspunde la variatii rapide ale unui semnal de nivel mare la fel de prompt ca in cazul unui semnal de intrare mic. Explicatia este ca la niveluri mari ale semnalului de intrare capacitorii de compensare din structura AO dispun doar de curenti finiti pentru incarcarea si descarcarea lor. Un semnal de iesire sinusoidal inceteaza sa mai fie considerat ca semnal mic in momentul cind viteza maxima de variatie devine egala cu viteza maxima de raspuns a AO. Viteza maxima de varia tie se inregistreaza in cazul unei sinusoide in momentul trecerii prin zero si se obtine astfel: U; sin 21tft. Prin derivare in raport cu timpul,
eief

deiq = 2"jU "cos21tJt, ·r --

dt

si luind t

0 se obtine :
deie~ _ --_

dt

2 1tj

Cind frecventa este maxima, viteza maxima de raspuns, Vmr, se scrie: Vmr = 21t/max U". Marimile care intervin aici sint : eief - tensiunea de la iesirea AO j U,. - tensiunea maxima de virf la iesirea AO. Frecventa maxima, fmax, a semnalului sinusoidal de intrare pe care AO avind sarcina de putere maxima si capacitatea de iesire maxim admisa 11poate urmari fara distorsiuni, furnizind la iesire 0 tensiune maxima, are expresia : Vmr 21tUv De aid rei esc ca delimitarea dintre raspunsul la semnal mic si raspunsul limit at de viteza maxima de raspuns nu este functie doar de valoarea tensiunii de iesire, ci reprezinta un compromis intre valoarea frecventei si a tensiunii de iesire nedistorsionatc. Viteza maxima de raspuns se mascara in volti pe microsecunda si este determinata pentru configuratii de repetori de tensiune care reprezinta cazul eel mai defavorabil.
=

fmax

1.11. TIMPUL DE STABILIZARE, DE INTIRZIERE ~I FIDELITATE A RA.SPUNSULUI LA IMPULS Timpul de stabilizare este intfrzierea maxima intre aplicarea unei trepte la intrare si momentul in care tensiunea de iesire intra si ramine in regim stationar. Timpul de stabilizare depinde de viteza maxima. Parametrii definiti 36

Fig. 1.11. Viteza maxima.

~i timpul de stabilizare

timpul

intlrziereo

sint mai bine ilustrati In figura 1.11. Raspunsul la impuls are trei grade de amortizare. In regimul de amortizare critica raspunsul amplificatorului reprezinta un compromis intre un raspuns fcarte rapid, dar cu supracresteri, si un raspuns putemic amortizat. Amortizarea este In principiu 0 functie de interdependenta componentelor exteme, R, L, C, si poate fi u~or reglatajn 'scopul optimizarii vitezei, al minimizarii supracresterii etc.

1.12. ZGOMOTUL Performantele unui amplificator operational sint determinate de patru'jsurse

primare de zgomot: zgomotul termic, zgcmotul de alice, zgcmotul de tiP~. ~i zgomotul de prajire, Zgomotul iermic este generat de orice element rezistiv. Acest zgomot este alb, in sensul ca densitatea sa spectrala este constanta , Zgcmotul termic poate fi reprezentat printr-un generator de tensiune de valoare eficace, e~ si un rezistor ideal, far a zgcmot. Expresia tensiunii eficace a generatorului de zgomot este data de relatia : 4 k T B R (volti"), un de Teste temperatura absoluta, In K; R - rezistenta, in .Q; B - largimea de banda a zgomotului, In Hz; k - constanta lui Boltzmann (1,38 . 10-3 W siR). Masurarile de zgomot fa cute asupra unui element rezistiv pot duce la valori mai mari decit cele care ar rezulta din reprezentarea grafica a expresiei INi ef- Aceasta componenta de zgomot aditional este cunoscuta sub numele de zgomotin exces. Se obisnuieste sa se defineasca chiar si un indice de zgomot atunci cind se face referire la acesta. Mai trebuie mentionat ca zgomotul in exces este proportional cu tensiunea continua aplicata rezistorului si are un
=

ek

raspuns spectral de forma

_!_. Indicele de zgomot reprezinta valoarea eficace,

37

in microvolti de zgomot, in rezistorul caruia i s-a aplicat 0 tensiune continua de I V, masurata pe 0 decada de frccvente. Indieele de zgomot poate fi exprimat in dB, astfel :

t, = 20

109( Eti;
rxe

106) (dB),

(1.113)

unde Eexe reprezinta zgomotul in exces al rezistentei in fLVpentru decadi de frccventa, iar Uee este tensiunea de curent continuu aplicata rezistorului. Zgomotul in exces pentru un rezistor cu carbon este caracterizat printr-un indice ridica t (+ 10-... -20 dB), in timp ce rezistorii metalici au zgomotul eel mai mic, corcspunzind unui indice de -15 ... -40 dB. Largimca de banda a zgomotului nu corespunde cu cea a functiei de transfer la L-3 dB. Amplificarea maxima de putere a functiei de transfer A(jw), inmultita cu largimea de banda a zgomotulni, trebuie sa fie egala cu zgomotul total la iesirea circuitului caracterizat de functia de transfer A(jw). Deoarece functia de transfer a amplificarii de putere se raporteaza 12. patratul amplificarii in tensiune, rezulta : A;nax' B
=

~O')I A(jw) j2 do,

.0

(1.1 H)

unde Amax este valoarea maxima a lui A(jw); A(jw) - functia de transfer a amplificarii in tensiune; B - largimea de band i a zgomotului (in Hz). Pentru 0 singura celula RC largimea de banda J. zgomotului la -3 dB este:
-'

T.

-3dB'

(1.115)

In tabelul 1.1 sint indicate largimile de banda pentru filtre maxim plate de ordin superior (ordinele I ... 4).
TABELUL
Ordinul filtrului

1.1

Largirnca de banda, D, a zgorno tu l u i

1 2 3 4

1,57

1,11 1-3 dB
1,05 1-3 1,0251_3

1-3 dB
dB dB

Zgomotul de alice este gcnerat de sarcina care strabate 0 baricra de potential. Acest zgomot este predominant in tranzistorii si amplificatorii opcrationali la frccvente medii ~i mario Valoarea eficace a zgomotului de alice cste data de: l~
=

2q1ceB (ampcri la patrat), (1.116)

in care: q este sarcina clectronului, in coulombi; Icc - curentul continuu, in amperi : B -- largimca de band'i a zgomotului, in hertzi. Intocmai ca si zgomotul terrnic, acesta are 0 densitate spcctrala constanta. Zgomotul de tiP

estc similar cu zgomotul termic si cu eel de alice,

0

intruclt amplitudinea sa este aleatoare, dar el are

densitate spectrala de

38

forma

_!_. Este produs de imperfectiunile din procesul de fabricatie si de

f materialului

cele din structura

si este asociat cu un curent continuu:

iJl

=K

(leet . B (amperi la patrat),

(1.117)

unde I este curentul continuu, In amperi; K si a - constante : f -frecvent"a, 111 hertzi; B - largimea de banda. Zgomotul de prajire -. ~umit astfe~ dup~ aspectu~ acustic din dif.l!zor -: se caracterizeaza prin aparitia unor schimbari bruste ~l aleatoare ale nivelului de curent continuu de la iesirea AO cu perioade de la citeva microsecundc la citeva secunde. Desi nu s-au gasit Inca explicatii satisfacf toare ale fenomenului. acest zgomot poate fi minimizat printr-un proces de curatire descris in literatura. Intr-un amplificator operational oricare element constituie 0 sursa potentiala de zgomot. Orice tranzistor prcduce primele trei tipuri de zgomot enum~rate. In consecinta, sursele de zgomot sint distribuite prin tot amplificatorul, ceea ce face analiza extrem de dificila. Zgomotul amplificatorului poate fi Insa caracterizat complet de catre doi generatori de zgomot, unul de tensiunc ~i unul de curent (figura 1.12). Tensiunea de zgomot este tensiunea care aparc Ia intrarea amplificatorului operational fara zgomot dad terminalele sale sint scurtcircuitate; sc exprima in nVNHz, la 0 frecventa data, sau in microvolti pentru 0 banda de frecvente data. Aceasta tensiune se mascara prin scurtcircuitarea terminalelor de intrare si masurarea valorii eficace a zgemotului de iesire, impartit a la amplificarea AO, de unde ~i terrnenul de tensiune de zgomot echivalenta la intrare. La masurari se foloseste si un filtrn trece-banda, cu 0 caracteristid cunoscuta, Curentul echivalent de zgomot de la intrarea acestui AO idealizat reprezinta totalitatea curentilor de zgomot cxistenti in amplificatorul operational real modelat pentru simplificarea analizei (fig. 1.12). Acesta se mascara in picoamperi/ "Hz, la 0 frecventa data, sau in nanoamperi pentru 0 banda de frecvente data. Masurarea se face prin suntarea intrarii cu un rezistor sau cu un capacitor, astfel incit curentul de 'zgomot VCJ. genera 0 tensiune de zgomot aditionala, care este iz • Rin (sau Cin). So mascara valoarca de la iesire, se imparte la amplificarea AO si se scade efectul cunoscut si datorat lui e. ~i componentei rezistive. Dad s-a folosit un capacitor, efectul total de zgomot se datoreaza numai lui ez ~i i•. Cin' Curentul iz este masurat cu un filtru trees-banda si convertit in pA/"Hz. Acum se pot determina relaRs

Fig. 1.12. Caracterizarea de zgomot a amplifi-

catorului operational

L __ '

"

.. . '.__ __

39

foro

onpiifico tor zgomot

a
Fig. 1.13. Generatori echivalenti de zgomot pentru AO in bucla tncbisa: a. amplificator eu reactie in tensiune : b. reactie de tensiune eu generatorii de zgomot plasatl in afara buclei de reactie.

tiile dintre ez si iz la intrarea in AO. Cind se conecteaza si sursa de semnal, ez apare in serie cu tensiunea data de sursa ein si eR• Curentul iz trcce prin R. producind 0 alta tensiune de zgomot, de valoare i•. R e: Neglijind corelatia dintre tensiunea si curentul de zgomot, zgomotul total de intrare va fi: (1.118) Folosirea unei retele de reactie negativa ideale nu deterioreaza performantele de zgomot ale circuitului. Reactia reduce zgomotul de iesire, dar reduce in aceeasi proportie si semnalul. Cu alte cuvinte, prin folosirea unei reactii ideale zgomotul de intrare este independent de amplificare. In practica, insa, rezistorii din reteaua de reactie due la deteriorarea performantelor de zgomot. In figura 1.13a este pre zentat a 0 reactie serie sunt. Generatorii de zgomot pot fi plasati in afara buclei de reactie, a~a cum se arata in figura 1.13b, dad zgomotul termic allui Rli I R2 este indus in e~. De asemenea, trebuie indus si zgomotul generat de ie ' RlIIR2: ~(1.119)

Exem-plu, Se impune determinarea zgomotului echivalent la intrare per unitatea de largime de banda pentru amplificatorul din figura 1.13a, care este comandat de 0 sursa ell 0 rezistenta interna R, = 1 kO. Considerind ca R, = 100 kO si R2 = 1 kO, se determina zgomotul termic datorat rezistorilor R. RlIIR2 ~ 2 kO, care este de 5,6 nVI.,IHz.

Din diagrama din figura 1.14 se determina

9,5 nV/..fHz.

e. la 1 kHz ~i se gase~te

Din aceeasi diagrama se determina ~i valoarea lui iz la 1 kHz, care este de 0,68 pAI..JHz. Inmultind curentul de zgomot cu valoarea expresiei R, R1IIR2, se obtine 1,36 nVI.,IHz.

40

1.14. Tensiunea ~i curentul de zgomot ale unni AO

100 0

;;
C N
Q)

100

~z

10

.........
« a.

10

100

1000

frecven\:l (H z 1

'Oem

Introducindpatratul

fieearui termen in eeua tia (1.118) se obtine

ez = ~e; + 4 kT(R. ez = ~ 2 9,5

+ 5,65

+ R1/lRz) + ~;(R. + R1//Rz) + 1,36

2 ;

ez = 11,1 nV/ ~Hz. Aceasta este valoarea eficace a zgomotului tntr-o banda de un hertz la frecven ta de 1 kilohertz. Daca este necesar sa se cunoasca zgomotul total intr-o banda data, va trebui sa se integreze zgomotul in banda de frecvente respectiva.

CAPITOLUL

II

AMPLIFICATORI LINEAR I

2.1. REDUCEREA

ERORILOR

DE CURENT CONTINUU

Tensiunea de decalaj de la intrare si curentii de polarizare constituie principalele surse de erori din circuitele cu amplificatori operationali. Asadar un reglaj riguros al acestora permite imbunatatirea esentiala a pcri'ormantelor de curent continuu. Pentru un amplificator operational de banda. larg0. tensiunea de decalaj la intrare si deriva sa *, raportate la amplificatorii de uz general, sint de regula foarte mario Acest decalaj mai marc provine din conditiile de optimizare a caracteristicii de viteza .. De aceea s-au imaginat diverse scheme pentru reducerea tensiunii de decalaj si a derivei caractcristico, Avind in vedere ca amplificatorii proiectati din conditii de tcnsiuni mici de decalaj au un raspuns lent, se pot cornbina doi amplificatori in scopul ameliorarii atit a caracteristicilor de decala i. cit si a caracteristicilor de raspuns. Pentru aplicatiile amplifieatorilor operationali in configura tic inversoars cele doua unita ti pot fi conectatc ca in figura 2.1 Dupa cum sc vede, amplificatorul AI, cu dccalaj si deriva reduse, actioneaza ca integrator, comandind tensiunea pe intrarca inversoare a lui A2• Integratorul sesizeaza tensiunea de decalaj de 1a intrarea lui A 2 si formeaza o tensiunc de corectie pentru anularea acesteia. Astfel, intreaga tensiune de decalaj de intrare va fi datorata lui AI, care, asa cum am mai mentionat, este caracterizat printr-un decalaj rcdus:

o.: o.; +
=

Idee,'

R. situatie

(2.1) urmatcarea: (2.2) circuitului din fig. 2.1, a lui A2 se mentin si la

Deriva amplificatorului

compus va fi in aceasta

boUdec = boUdee,

sr

sr

+ bol sr

dec,

R.

Trebuie mcntionat ca, datorita performantele in domeniul frecvcntei amplificatorul compus.

configuratiei earacteristice

* Deriva tensiunii lcurentu]ui) de decalaj la intrare reprezinta variatia tensiunii , respectiv a curentului de decalaj de la in trarca AO sub influerrta unor Iactori ea temperatura, tensiunea de a.limentare, timpuL
42

Ampliticator de banda largo

Amplificator de banda largo ein

~+----<t--I+

A2'

Eeie~ de reglaj 01nulului

'\punctul

c
Fig. 2.1. Metoda de ameliorare a performantelor de decalaj si deriva ale ururi AO de banda. Iarga.

Amplificator cu deca\aj $i derivo mici

Fig. 2.2. Metoda. de compensare a tensiunii de decalaj si a derivei unui AO de banda. Iarga ; UOa = UOa
• 1

+ lOa u;
1

La frecvente joase ambii amplificatori concura la obtinerea amplificarii, in clilnformitate cu relatia : (2.3) Deoarece amplificarea suplimentara este Insotita ~i de 0 variatie corespunzatoare a fazei, apare pericolul instabilitatii in conditii de reactie, tn scopul asigurarii stabilitatii in frecventa, compensarea fazei este aleasa pentru o cadere a raspunsului cu minus 20 dBjdecada. Aceasta se poate obtine prin alegerea punctului de intersectie a caracteristicii de transfer (in cazul integratorului cu amplificare unitate), la primul pol din caracteristica de transfer in bucla deschisa a amplificatorului operational de banda larga. Deoarece caracteristica de transfer a integratorului este comandata de reteaua RC, aceleasi elemente vor folosi si la compensarea fazei lui AI. Amplificarea integratorului va fi egala cu unitatea la primul pol al lui Az daca :
RC =

2n!c.

A02

(2.4)

Aceasta metoda de compensare a tensiunii de decalaj nu este aplicabila configuratiilor neinversoare sau diferentiale. Pentru acestea se] poate folosi un circuit ca eel din figura 2.2. Aid are loc relatia :
(2.5)

Dupa cum se vede, conexiunile dintre cei doi amplificatori operationali se realizeaza prin intermediul unor filtre trece-jos si al unui divizor rezistiv pentru reglajul punctului de nul al amplificatorului operational de banda larga, Filtrele trece-jos servesc la compensarea fazei ~i la blocarea semnalelor de inalta frecventa, care pot duce la dezechilibrarea lui AI.

43

Modul de conectare a intrarilor lui Al este determinat de raportul de faza existent intre terminalul de nul ~i intrarile lui A 2. Daca intrarile sint corect fazate, decalajul va tinde catre zero, iar in caz contrar, catre 0 marims, oarecare, mult diferita de zero. Divizorul Rz-Rs face ca tensiunea de la iesirea lui Al sa se mentina in portiunea lineara de lucru, chiar daca pot entialul punctului de nul este aproape de nivelul sursei de alimentare, Tensiunea de alimentare, UA, este folosita pentru a polariza divizorul corespunzator oricarui nivel de deplasare necesar. Acest circuit se caracterizeaza si prin valori mari ale amplificarii si rejectiei de mcd comun. o alta eroare de curent continuu, creata de curentul de polarizare aIAO, este deja compensata la amplificatorii in configura tie inversoare. In aceste aplicatii se introduce un rezistor de compensare in serie cu \ntrarea neinverscare, unde acesta dezvolta 0 tensiune de compensare prin curentul care circula prin acea intrare. Totusi, metoda este insuficienta pentru majoritatea aplicatiilor. Configuratiile neinversoare prezinta avantajul unci impedante de intrare foarte mari, permitind folosirea lor conectate la surse de impedanta interna mare sau cu capacitati de memorare. Curentul de polarizare este adesea principala sursa de erori de curent continuu la asemenea aplicatii. Pentru compensarea erorilor datorate curentilor de polarizare se folosesc diferite metode. Una dintre metode foloseste adaptarea rezistentei de reactie la rezistenta interna a sursei, tensiunile de compensare a erorii fiind datorate celor doi curenti de polarizare, a~a cum se vede in figura 2.3. Adaptarea acestora se obtine fie prin inserarea unui rezistor de compensare, R3, fie prin alegerea valorilor lui Rl si Rz astfel, incit rezistenta rezultata din combinatia lor in paralel sa fie egala cu R•. Necesitatea folosirii unui rezistor separat de compensare, R3, apare in cazul in care RI si R2 nu pot fi facuti suficient de mari pentru compensarea dorita, fara a sacrifica precizia. Este necesar, de asemenea, ca Ra sa fie scurtcircuit at din punctul de vedere al curentului altemativ, pentru a asigura stabilitatea in frecventa a montajului, deoarece - in caz contrar - R3 poate constitui impreuna cu capacitatea de intrare a amplificatorului un filtru trcce-jos, datorita caruia este posibil sa apara 0 variatie excesiva de faza in Lucla de reactie. La montajele unde impedanta interna a sursei are un caracter capacitiv, aceasta metoda de compensare nu mai poate fi utilizata pentru inlaturarea erorii de curent continuu datorate curentilor de polarizare. Sursele capacitive se intilnesc in mod frecvent in aplicatii, cum sint circuitele de esantionarememorare sau detectorii de virf, unde un AO in configuratie neinversoare urmareste tensiunea memorata pe un capacitor. In asemenea aplicatii curentul de polarizare se manifesta ca un curent de scurgere, producind principala eroare a circuitului. Ca urmare, este necesara compensarea lui, care se face fie prin introducerea unui curent de compensare din exterior, fie printr-un procedeu de butstrapare. In figura 2.4 este ilustrat modul de aplicare a reactiei de butstrapare la un repetor de tensiune. Dupa cum se vede, aplicind 0 reactie de butstrapare diferentei dintre cei doi curenti de polarizare, curentul de intrare al repetorului de tensiune se 44

r-------1

C R

Fig. 2.3. Reducerea erorii de polarizare configura tie neinversoare : pentru R3

in

Rs -

RIll Rz terisiunea

de eroaJ

Fig. 2.4. Reducerea curerrtului de intrare a unui repetor de tensiune printr-o reactie de butstrapare

re Us pentru R3

(ip. - ip,) Rs ( 1 Us

+ ::)

=0

(ip. -

ip,) R?> daca

(2.6)

RIIIRa

= RS'

reduce, marindu-se insa decalajul tensiunii de iesire. Curentul de la intrarea inversoare a amplificatorului operational produce 0 cadere de tensiune egala cu Ip.R pentru reactia de butstrapare. Aceasta cadere de tensiune reprezinta un decalaj pentru tensiunea de iesire, dar totodata ea polarizeaza rezistenta de reactie de butstrapare de la intrarea neinversoare. Luind rezistenta de reactie egala cu rezistenta de butstrapare, curentul de butstrapare va fi facut egal cu Ip•. Acest curent va anula curentul din circuitul de intrare, intrucit cei doi curenti de polarizare tind sa se adapteze. Cind metoda se foloseste pentru anularea decalajului de intrare, este indicat sa se sunteze - in curent alternativ - rezistorul de reactie negativa.t

2.2. MARIREA IMPEDANTEI DE INTRARE Cu cit impedanta de intrare a unui AO este mai mare, cu atit precizia cu care acesta urmareste semnalele este mai buna, Pentru marirea acestei impedante se apeleaza la diferite metode, in functie de rezultatele dorite si corelatia pret-performante. Una dintre acestea este butstraparea. Pentru a butstrapa rezistenta de intrare a unui AO in configura tie inversoare se utilizeaza un al doilea AO spre a se obtine curentul de intrare (figura 2.5). In acest circuit Al este amplificatorul-inversor, iar curentul de intrare prinrezistorul RI este furnizat prin R3, in loc sa fie furnizat de sursa de sem-

45

Fig. 2.5. Marirnea impedantei de irrtrare a unui AO in configuratia inversoare prin folosirea unui al do ilea AO pentru obtinerea unui curent pozitiv de reactie:

Fig. 2.6. Reactio 'pozitivii neutralizarca capacitatii de

pentru intrare

~=
Cin

-~.

RI

(2.7)

nal, ein• Pentru aceasta este necesar ca amplificatorul-inversor constituit de A2 sa furnizeze un semnal de iesirc egal cu 2ein, corespunzator unei tensiuni de iesire a lui Al egala cu eie~l' care prcduce un curent de reactie pozitiv. Din ecuatiile lui Kirchhoff rezulta ca impedanta de intrare a circuitului este: R,
=

R3Rl R3 - R,

(2.8)

In momentul cind R3 = Rr. R, ----+ 00, dar acest lucru nu se poate obtine datorita unor limitari de ordin practic, cum ar fi precizia rezistorilor. Precizia fiecarui rezistor afecteaza in mod direct precizia cu care se anuleaza curentul de intrare. Daca eroarea fractiei - rezultata din variatiile rezistorilor - este E, impcdanta de intrare I~U va depasi nivelul RIlE. Este posibil ca E sa ia valori negative, ceea ce face ca impedanta de intrare butstrapata sa fie ncgativa , In acest caz - pentru ca sistcmul sa nu oscileze - sum a dintre impcdanta sursei si impcdanta de intrare a circuitului trebuie sa fie pozitiva. In aceste situatii se va mai avea in vedere si modul de varia tie a coeficientilor termici ai rezistorilor, precum si erorile de amplificare. Alte erori mai pot aparea datorita variatiilor de faza ale amplificatorului operational, deoarece curentul de reactie - pe masura ce frecventa creste prezinta variatii de fazji in raport cu curentul de semnal, avind ca rezultat capacitate de intrare echivalenta , In acest caz, pentru neutralizarea capacitatii de intrare a circuitelor inversoare, se poate uzita metcda de butstrapare din figura 2.6. Curentul de butstrapare este adus la intrare printr-un capacitor de neutralizare, eN' pentru a anula curentul de intrare suntat de capacitatea de intrare in med comun, elmc• In configuratiile neinversoare eimC este compoI

46

nenta prineipala a eapaeitatii de iI_lt:a.re.Gr~dul in ea~e eu:entul de reactie 11 anuleaza pe eel al lUI Cimo determma capacitatea neta de mtrare:
Ci

Cimo

R2
Rl

CN'

(2.9)

Gradul de neutralizare care poate fi obtinut este limitat de stabilitatea tennica a capacitatii de intrare, de banda de frecvente si de variatiile de faza ale amplifieatorului operational. Variatiile termiee ale lui (imo pot amorsa oscilatii in eazul cind capaeitatea de' intrare a amplificatorului operational devine negativa. o alta metoda foarte raspindita de marire a impedantei de intrare 0 constituie utilizarea unor tranzistori eu efect de cimp (TEC) in montaj de repetori pe sursa (fig. 2.7). Impedanta de intrare a repetorilor de tensiune este marita in aceasta situatie pin a la nivelul rezistentei de seurgere a stratului. TEC-urile se polarizea~a eu ajutorul rezistorilor, insa curentii prin TEC-uri sint facuti sa fie [ndependenti fata de variatia de semnal datorata butstraparii polarizarii de la iesirea amplifieatorului. Deoarecet ensiunea dintre eele doua intrari ale amplifieatorului operational este aproape egala eu zero, expresia curentilor prin eei doi rezistori din sursele tranzistorilor este: IT)
!

= ID = _ UGS,
,

l?s

(2.10)

Deoareee repetorul de tensiune comanda rezistorii de sursa eu un semnal egal eu eel care se aplica la intrare, la nivelul aeestui eurent nu va avea loe nici 0 sehimbare semnificativa, Atit marimea lui ID cit si eea a lui ID pot fi determinate din tensiunea de inchidere * a TEC-ului si din curentulsau de drena, pentru 0 tensiune de polarizare egala eu zero. Pentru 0 valoare data a lui l?s curentii de polarizare ating un nivel de eehilihru atunci cind tensiunea grila-sursa si eurentul de sursa allui V2 sint eompatibile. In general este de dorit ea aeest eurent sa fie fixat pentru aeea valoare a lui UGs care este independenta de temperatura. Nivelurile de polarizare eu deriva nula sint date pentru TEC de relariile:
I DZ _
-

O,41~ss U~

(2.11 )

unde Up este tensiunea de inchidere :

(2.12)

in care: UGSZ este tensiunea grila-sursa eu deriva nula : iar IDss pentru polarizarea zero.
*
Se mai ut ilizeaza si tensiu ne de prag, de strangulare sau de pinch-off.

--

eurentul

47

Fig. 2.7. Marirea impedantei de intrare uti-

lizind tranzistori cu efect de cimp :

ID,

Fig. 2.8. Marirea puter ii de iesire

a unui AO

ID,

= --y.
pe rezistorul R,s
(2.13)

UGS,

Pentru montajul din figura 2.7 0 tensiune egala cu UGSZ va da un curent cu deriva nula, IDz, daca: Rs
=

(U~

+ 0,63) U; •
0,4IDSS

2.3. MARIREA PUTERII

Majoritatea amplificatorilor operationali nu pot comanda direct unele dispozitive electromecanice, cum ar fi motoarele, releele, difuzoarele etc. Ca urmare au fost concepute diverse circuite cu componente discrete care permit imbuFlatatirea performantelor in ceea ce priveste curentul ~i tensiunea de iesire. Metoda cea mai des folosita pentru cresterea curentului de iesire este utilizarea unei perechi de tranzistori ccmplementari (fig. 2.8). 1n montajul din figura 2.8 dicdele V4 si V5 asigura 0 polarizare in clasa AB a tranzistorilor VI si V2, pentru a inlatura distorsiunile de trecere prin zero ale tensiunii de iesire. Deoarece curentul prin R2 variaza cu sernnalul de iesire, fiind mult rcdus la extremitatea excursiei negative, ar fi mai indicat ca aliment area dicdelor sa se faca de Ia surse de curent. Ca varianta, prezentsm posibilitatea intrcducerii rezistorului R1, astfel incit curentul de iesire al amplificatorului operational sa fie folosit si pentru ccrnanda bazei lui V2• Pe rnasura ce curentul de baza al lui V2 creste, el deviaza - treptat - curentul din RI pina cind caderea de tensiune pe RI este zero. Orice crestere suplimentara de curent va inversa semnul curentului prin RI si de aceea curentul de baza al tranzistorului V2 este furnizat de catre amplificatcrul operational prin R1• Dicda V3 serveste la protectia lui VI, dar se poate renunta la ea cind tensiunea inversa pe RI este limit at a suficient.

48

Valoarea rezistorului RI determina curentul de repaus prin tranzistorii finali. Protectia la scurtcircuit a acestora se realizeaza cu rezistorii R3 si RJ. care produc saturarea finalilor. in regim de saturatie amplificarea in putere a tranzistorilor va fi mult .redusa, Daca este necesara si limitarea curentului de iesire pentru protectia tranzistorilor si a amplificatorului operational, cind acesta nu este prevazut cu protectie lascurtcircuit, se va folosi un montaj ca eel din figura 2.9. tn schema din figura 2.9 regimul de functionare se obtine cu ajutorul dicdelor V6 si V7 si al tranzistorului V5, montat ca sursa de curent. Sursa de curent este aleasa in asa fel, incit sa livreze curentul maxim de baza al lui V2• Curentul este limitat de tranzistorii Va ~i V4• Marirea excursiei de tensiune constituie, de asemenea, 0 problema esentiala pentru multe aplicatii, rezolvarea ei fadndu-se tot cu componente dis~rete. In figura 2.10 este prezentat un montaj care permite marirea de doua ori a excursiei de tensiune a amplificatorului operational.

O-

--__.",___;,u,~

Fig. 2.9. AmpIifieator de putere, AB, eu limitare de curent

~ 511 cia

Fig. 2.10. Dublarea tensiunii de iesire prin

butstraparea tensiunii de alimentare a AO

De aici se vede ca valorile tensiunilor furnizate tenninalelor de alimentare ale AO sint jumatate din tensiunile de alimentare ale montajului ~i sint furnizate prin repetorii pe emit or VI ~i V2• Tensiunile de alimentare ale AO sint butstrapate de la iesirea acestuia, astfel ca ele urmaresc fidel excursia de tensiune de la iesire, In consecinta, excursia la iesirea amplificatorului operational poate fi de doua ori mai mare, fara ca tensiunea prin amplificator sa depaseasca valoarea sa maxima. Prin aceasta metcda se poate folosi intreaga disponibilitate de excursie virf-la-vlrf a amplificatorului operational pentru fiecare polaritate a excursiei de iesire. tn cazul functionarii in regim de lucru obisnuit tensiunea de iesire instantanee maxima a amplificatorului operational este doar [umatatea disponibilitatii de excursie. Deoarece la acest montaj pot aparea tensiuni de suprasarcina la intrarea sa, au fost intrcduse pentru protectie dicdele V2, V4, V5, Ve si rezistorii R'.

49

2.4. REGLAJUL

AMPLIFICARH

La foarte multe aplicatii este necesar sa se poata modifica amplificarea AO intr-o gama foarte larga. In figura 2.11 sint date doua exemple de reglaj al amplificarii pentru un AO In configura tie inversoare. Expresiile amplificarii - pentru cele doua cazuri - sint : x a)A=--;
I-x

b) A

=-

R2 Rl

(2.14)

Dupa cum se vede In montajul din figura 2.11 a, amplificarea se poate regIa cu un singur potentiometru, fara Ins3. ca reglajul sa ,tie linear. Pentru obtincrea unui reglaj linear se introduce un rezistor suplimentar (figura 2.11 b). 1n ambcle situatii precizia de reglare depinde de precizia actionarii potentio. mctrului. Configuratiile neinversoare nu se pretcaza direct la un reglaj linear. Figura 2.12 prezinta doua cxernple de reglaj al amplificarii In cazul configu. ratiei neinversoare, cu nivelurile respective date de: (2.1S) I'-l In cxemplele de mai sus met odele de reglaj ale amplificarii se refereau la o amplificare cu 0 singura polaritate. Amplificatorii operationali au oricum 0 excursie bipolara de tensiune; asadar este uneori de dorit sa se poata varia
I- x

a)A=

b)A=l+x-;-.

R.

Fig. 2.11. Exemple de reglaj al amplificar ii pentru opera tiona.li in configura tie invcrsoaro

amplificatori

a·

Fig. 2.12. Reglajul

prin potentiometru al arnplificar ii AO in configura tia neinversoare :

50

amplificarea atit pentru nivelurile pozitive, cit si pentru cele negative. Un asemenea exemplu, in care reglajul amplificarii bipolare se face printr-un singur poten [iometru este da t de figura 2.13. Potentiometrul actioneaza asupra semnalului aplicat la ambele intrari ale AO pentru a se putea obtine am amplificari pozitive, cit si negative. La extremitatea la care x = 0, intrarea neinversoare este conectata la masa, asa di sernnalul nu mai ajunge la ea. Totcdata, acest lucru face ca pe R2 d.derea de tensiune ?a fie egala cu zero, astfel di el nu are nici o. influenta asupra amplificarii. In aceste conditii reteaua de reactie este fermata din Rl si R transformind montajul intr-un circuit inversor clasic, cu amplificarea ~gali. cu minus n. La cealalta extremitate, la care x = 1, semnalul este cuplat direct la intra rea neinversoare si, deoarece reactia men tine tensiunea intre terminalele amplificatorului aproape egala cu zero, intrarea neinversoare va avea acelasi semnal ca ~i eel de la intrare. In acest caz, la bornele lui Rl nu exista sernnal, iar montajul se transform a intr-o configura tie neinversoare clasica cu reteaua de reactie fermata din Rz si R. Polaritatea neta a amplificarii este determinata de predominan ta unuia dintre cele doua mcduri. Linearitatca reglajului amplificarii este determinata de linearitatea potentiometrului. La utilizarea circuitului din figura 2.13 trcbuie avute in vedere citeva aspecte legate de variatia impedantei de intrare, functie de pozitia potentiometrului si de decalajul de tensiune. In multe aplicatii este necesara 0 comanda electronica a amplificarii, ceea ce a determinat inlocuirea potentiometrului cu un tranzistor cu efect de cimp. In figura 2.14 este aratat un circuit obisn
R

Amin a Fig. 2.13. Reglajul linear al amplifidirii pentru valori bipolare: A = n (2x 1)

=1

Amin>'
b

Fig. 2.U. Reglajul a. Amin = I;

electric

al amplificarii: 1.

b. Amin>

51

nuit rezultat din modificarea configuratiei neinversoare. TEe-ului cu rd, expresia amplificarii devine: A In functie de tensiunea se exprima prin:
=1

Notind

rezistenta (2.16)

+~.

rd

de comanda,

Uc' rezistenta

drena-sursa,

rdl (2.17)

in care: ro
=

•
rd

I
UGS

si
=0

(2.18)

unde U; = Up - Uas. Inlocuindu-I in expresia (2.16) pe rd, se constata lineara in raport cu tensiunea de cornanda : A Pentru U; la 1
= =1

ca

amplificarea

este

+~.

ro

Uc• Up
=

(2.19) Up, creste

0 amplificarea

este egala cu unu, iar cind U;

ceea ce poate ajunge la valori de circa 1 000. Dad se urmareste ro limitarea amplificarii minime la 0 valoare mai mare decit unitatea, se conecteaza un rezistor, R2, in paralel cu TEe. In acest caz ecuatia amplificarii devine:
A
1

+.!!2.

+ __ ~R~l-=~ -=__ __
R2rO(Up/Uc)
p

RI [R2

R2

+ 1'o(U !U
A
=1

ro(Up!Uc)] R2ro(Up!Uc)

(2.20)

c)

Simplificind, se obtine :

+.!!.l_+
R2

R1Ue roUp

(2.21)

Si in acest caz amplificarea este 0 functie lineara de Uc• Deoarece TEf-ul actioneaza ca un rezistor linear numai pentru valori relativ mici ale tensiunii drena-sursa, se impunc 0 imbunatatire a caracteristicii de linearitate a acestuia. In figura 2.15 a se arata cum se poate rcaliza linearitatea caracteristicii TEe-ului prin suprapunerea unei parti din UDS in serie cu tensiunea de comanda aplicata ca Uas• La schema din figura 2.15 b s-a adaugat un repetor pe emitor, care elimina variatiile bruste ale lui U, datorate cuplajului cu amplificatorul opera tional.

52

II

Fig. 2.15. Reglajul en TEe al amplificarii, eu distorsiuni minime

de Iinearitate

Reglajul amplificarii in AO se poate face, insa , si discret, cu ajutorul unor dispozitive de comutatie analogica comandate numeric. Un exemplu interesant in acest sens este prezentat in figura 2.16, unde polaritatea se regleaza numeric: (2.22) Amplificarea poate fi facuta N sau -N, In functie de starea tranzistorului cu efect de cimp. Cind acesta este blocat, semnalul de intrare ajunge numai pe intrarea inversoare a AO si atunci amplificarea lui este data de:
eief R, _-=--.

ein

(2.23) montajului (2.24)

Dad tranzistorul este egala cu:

cu efect de dmp este deschis amplificarea

in care Ao este amplificarea

R3 desc hisa, iar __ _::__ = k. Rz+ R3 Deoarece Ao are valoare foarte mare, expresia se poate reduce la: in bucla
eie~

«:

=(k_l)(RJ)+k(RJ R
N+ = Rf,

s,

+1).

(2.25)

Punind conditia ca amplificarea

sa fie aceeasi pentru ambele configuratii,

si avind in vedere ca : R

53

Rf

O--L-.J in R/,

'~
Fig. 2.16. Inver sarea comandata
tatii amplificarii a polar i-

Fig. 2.17. Etaj

de arnplificare com bin a tional

comandat

rezulta : N= 2N 2NRl
T

(ll-1)'N+k(~~ hN NR + h -- + k ;

+1); (2.26)
1;

Rl

kNRl

+ kNR + kR
=

2NRl - kNRl - kR Dcci:

R
1

kNRl.

NR1? 2N _ (N

+ 1) k

(2.27)

Tranzistorul eu efeet de cimp este eomandat eu ajutorul unui comutator standard. Astfel de montaje sint folosite eurcnt pentru a obtine variatii programabile de faza eu 180 pen tru semnale care sint simetriee in ra port eu masa; daca in schema se adauga si un comparator, se realizeaza un redresor sineron de marc preeizic. Cireuitul din figura 2.17 ofera patru posibilitati de amplifieare a tensiunii, functie de starea intrarilor de reglaj iT" si iT,. In general, utilizind lOg2N elemente de rcglaj se pot obtine N niveluri de amplifieare. Cele patru valori ale amplificarii se afla intr-o astfel de dependents. incit suma dintre amplifiearea eea mai mare si eea mai mica este egala eu suma
0 ,

54

dintre celelalte doua. Pentru a demonstra aceasta relatie se scriu mai lntii expresiile amplificarilor in decibeli : (2.28)
b, -I

1020

J;

(2.29)

(2.30)

(2.31) Apoi se inmulteste prima ecuatie cu ultima: (2.32) ~i a dcua en a treia : R

s, + R4
a+b b+e

1'---

_~ • __ 2

1020 •

He

R4

(2.33)

Comparind cele doua rezultate, se obtine : 10 20

=

1020-

san

+ d = b + c.

(2.34)

Asadar, pentru orice complet de rezistori R1, R2, Rs si R4 suma dintre amplificarile maxima si minima este egala cu suma amplificarilor intermediare. In particular, relatia este satisfacuta de orice complet de amplificari simetrice (de exemplu, 0, 1,2, 3 dB sau -10, -5, +5, 10 dB). Dispunerea in cascada a mai multor etaje, prevazute cu doua intrari numerice, permite extinderea acestor consideratii la orice ansamblu dorit de trepte de amplificare, respectiv atenuare, simetrice. In figura 2.18 se prezinta un amplificator cu doua etaje, in care amplificarea este reglabila de la zero la 15 dB, in trepte de cite un decibel. Rezistentele sint calculate direct din expresiile lui a, b, C si d, cu amplificarea unitate (zero decibeli) luata la:

Rs

+ R4 =--_. 10 kG
R2 10 kG

55

1
~ Fig. omplifieore=O,l,2,3 dB omplifieoreo =O,2,4,ffd B

2.18. Circuite en amplificare comandata combinational: amplifieare = 0, 1,2, 3 dB; arnplificare = 0, 2, 4, 8 dB.

Rezistenta - in regim :de comutatie - a tranzistorului cu efect de cimp, de aproximativ 50.0, este luata in consideratie prin marirea lui R4, si Ra si micsorarea lui Rl si Ra fata de valorile calculate.] Un astfel de circuit poate fi, la rindul sau, combinat cu alte circuite, permitind reglajul] amplificarii semnalului pe baza proprietatilor sale statistice. In unele montaje este posibil ca tranzistorii ell efect de cimp sa fie lnlocuiti eu porti analogice, comandate in mod corespunzator,

2.5. AMPLIFICATORI DE INSTRUMENTATIE La aparatura de masura ~i control amplificarea in tensiune se face adesea cu amplificatori diferentiali, la care una dintre intrari este folosita pentru intrarea de semnal, iar cealalta, pentru conectarea retelei de reactie. Daca s-ar folosi un singur AO; reteaua de reactie ar reduce impedanta de intrare la valori ce nu pot] fi admise in asemenea aplicatii ~i de aceea s-au imaginat structuri speciale de amplificatori diferentiali cu doi sau mai multi amplificatori operationali. -. --'Din analiza ;figurii 2.19 rezulta ]
A

R4, =::--::;;

s,

iR4

-=-.
~Rz

!R5

u,

(2.35)

In figura 2.19, amplificatorii de intrare sint montati ca repetori de tensiune, iar amplificarea globala] este stabilita In AO;de la iesire (Aa) prin intermediul lui A", care actioneaza ca ,atenuator .reglabil in buc1a de reactie,

56

..

ein 2 ~ ein

C"I ='=
11

T
Fig. 2.19. Amplificator difcrential aparatura de masura : A pcntru

%i
RG2
:

..

R =-'. R'
2

Fig. 2.20. Capacitatilc echivalerrte la intrarea unu i AO diferential pentru aparatura de masudi.

Tensiunea de iesire este reglabila in mod linear, conform relatiei :

La aplicatii de felul celor mentionate mai sus sint necesare rejectii de mod comun foarte ridicate, ceea ce impune anumite masuri pentru reducerea capacitatilor parazite, constituite din capacitatile de intrare ale amplificatorilor operationali, din capacitatile circuitelor imprimate ~i din capacitatile cablurilor ecranate prin care se aduce semnalul la intrarea etajelor diferentiale. Pe schema din figura 2.20 capacitatile parazite ale amplificatorului diferential sint indicate prin puncte. Daca RG•• Ci, =1= RG,· Ci" atenuarea tensiunii de mod comun, e,mc' sc va face inegal ~i vor rezulta erori in semnalul de intrare diferential. Pentru rejectii de mod comun foarte ridicate este necesar ca diferenta de atenuare a tensiunii de mod comun sa fie extrem de mica, ceea ce este imposibilla frecventa la care capacitatea de suntare este semnificativa. Inlaturarea dificultatilor ridicate de capacitatile parazitare ale circuitului imprimat si ale capacitatii cablurilor ecranate se face prin gardarea intrarilor. In acest scop ecranele cablurilor de semnal nu sint puse la masa, ci sint comandate cu 0 tensiune de semnal egala cu semnalul de mod comun. Daca acesta din urma este mare in raport cu semnalul de intrare diferential, atunci ecranul cablului va fi comandat direct de la una din intrari. Cind se folosesc amplificatori operationali cu TEe-uri sau cu tranzistori superb eta in etajele de intrare, gardarea se impune la nivelul acestora, deoarece apar curenti de scurgere, chiar daca placile de cablaj imprimat sint bine curatate ~i acoperite cu lacuri de protectie, Prin gardare curentii de scurgere vor fi interceptati inainte de a ajunge la intrarile amplificatorului operational, cu ajutorul unui conductor de garda plasat pe calea de scurgere si conectat la acelasi potential ca si intrarile.

57

6 o

r
•
conf iguru tic invcrsoare si 100; R3 = H.mrsd·

Fig. 2.21. Gardarea

intrar ilor

un u i .'\0, ncinversoarc

in :

In fig mile 2.21 a si b apar doi amplifieatori in eonfiguratie inversoare si neinversoare, previlzuti eu conductori de garda, cu amplificarile exprimate de:
A 100; A

= 1 + --~- 100. =
Ro R!

(2.36) (Z.37)

Amplificatorul diferential pentru aparatura de masura din figura 2.22 este complet gardat. Pentru comanda conductorului de gardii. so foloseste un amplificator operational de comandii, A2• In acosta au 10c relatiilc: (2.38)
Au
1

R~ = __
0-

Au
2

o!!_s_.
R5

)"1

T)

Divizorul rezistiv R5, R6 permite eulegerea unci tensiuni de garda corespunzatoarc, ce va fi aplicata la intrarea in Az. Rezistorul R7 compenscaza dezechilibrul produs de divizorul R5, R6 si mentine in acest fel performantele pentru rejectia de mod comun. In figura 2.23 este prezentata 0 schema de reglaj al amplificarii intr-o gama dinamica mare. Dupa cum se stic, TEC-ul care lucreaza ca rezistor c~mandat In tensiunc este utilizabil intr-o gama dinamica mica, datorita nelinearitatii rezistcntei drena-sursa. Acest fenomen care Iimiteaza gama de folosire' a TEC-uluL este inlaturat daca se folosescdoi tranzistori cu cfect de cimp, in punte (figura 2.23). Terminalul inversor al AO este mentinut practic la masa, ceea ce face ca gama de varia tie a tensiunii drena-su~s~l a TEC-ului sa raminii mica in

58

100M..n.

7~Okn.

controlul

introrii

i ..

.... - ,..

Fig. 2.22.

Amplificator diferential gardat: R2 = R4;

cornplct

Fig. 2.23. Schema de rcglaj al arnplif icar ii, ell gama dinarnica mare

Rl ~~ Ra; A
UJ
-

R7 = R5 -1- R6;

~5_.
R
1

'

A
U2

=.!!E_
R5

raport eu gama mare de varia tie a semnalului de intrare. In sfirsit, ecuatia caracteristicii de transfer a circuitului poate fi scrisa sub forma:
N(R2

+R
R1

1)

+_NRz
1'0

(1 _

Ucs),

Up pentru

(2.39 a)

un de

Yo

cste
Yo

rezistenta
-

de

ccnductie
sursa-drcnii

a
a

TEC-hli

Ucs = 0;

ra

(1 - Ucs/Up) . . Up - tensiunea de I hid ere, lar N e me 1

rezistenta

tranzistorului

de comand'i :

To = ~------'

ro

+ R1

In cazul cind N este foarte rille rclatia (2.39) va lua forma: A

=_

Rz. Uus. R1 Up

(2.39 b)

Garna tensiunii de reglaj este de 10.0 10. Up-

2.6. AMPLlFICATORI

DE DATE

CD AI\OU'lUFICARE

PROGRAMAB!LA

In prezent exista diverse mctodc de proiectare a sistemelor de achizitii de date, fiecare eu avantajele si dczavantaje1e sale. In figura 2.24 este data schema unui sistem reprezentativ de achizitii de date eonstituit dintr-un multiplexor, un amplifieator diferential si un convertor analogic-numeric. Intrucit trebuie sa mentina calitatea semnalelor primite prin multiplexor, amplifi-

59

Fig. 2.24. Schema-bloc

a unui sistem de achi zij ii de date

catorul trebuie sa.aiba zgomot propriu foarte redus, deriva de curent continuu extrem de scazuta !jisa se caracterizeze printr-o foarte buna rejectie a zgomotului de mcd comun. Semnalele de la intra rea in multiplexor pot proveni de la 0 mare varietate de senzori si, prin urmare, se caracterizeaza printr-o gama dinamica larga, Din aceasta cauza convertorii AN trebuie sa aiba ei insisi 0 mare dinamica, obtinuta prin folosirea unui CAN cu 0 precizie cuprinsa intre 12 si 16 biti. Desi un asemenea grad de precizie nu este necesar pentru semnalele cu un nivel relativ ridicat, pentru cele de nivel scazut precizia este absolut necesara. o aWi cale de proiectare si realizare a sistemelor de achizitii de date presupune existenta in schema a cite unui amplificator pc fiecare canal de date, inainte ca acestea sa aiba acces in multiplexor (figura 2.25). Montajul permite reglarea nivelului semnalului la un nivel acceptabil pentru fiecare dintre senzori, ducind astfella utilizarea unui convertor analogic-numeric cu un numar rnai mic de biti, ~i in acelasi timp a unui multiplexor mai ieftin. Avantajul costului scazut al multiplexorului si al convertorului analogicnumeric utilizat intr-un asemenea sistem este de multe ori redus sau chiat anulat din cauza pretului ridicat al amplificatorilor folositi pe fiecare canal. Desi costul lor a scazut rapid - In afara de sistemele cu un numar restrins de canale -, metcda nu este indo indeajuns de competitiva cu prima. o alta solutie de luat in considerare ar fi cea a utilizarii a cite unui convertor AN pentru fiecarc canal si a eliminarii multiplexorului. Aceasta metoda se va impune, desigur, pe masura cc pretul convertorilor AN va scadea.

Interfajo calculator

Fig.

2.25.

Sistem

de

achizitii de date Iiecare canal

cu

amplificator

pc

60

Fig. 2.26. Sistem de achizitii de date cu ADAP

Unul dintre procedeele cele mai atragatoare la sistemele de achizitii de date consta in utilizarea unui singur amplificator de date cu amplificare programabiHi. Un amplificator de date cu amplificare programabila (ADAP) este un amplificator pentru semnale de nivel scazut, a carui amplificare este comandata prin intennediul unor semnale binare primite de la un sistem de calcul (fig. 2.26). In cadrul unui sistem de achizitii de date bazat pe calculator amplificarea ADAP-ului pentru fiecare canal este reglata prin intermediul acestuia. Cerintele impuse in acest caz convertorului AN sint relativ modeste, fara a sacrifica gama dinamica si rezolutia necesare sistemului. Amplificarea ADAP-ului poate fi programata pentru fiecare canal, avind in vedere proprietatile senzorilor folosi]i in cadrul sistemului, sau poate fi reglata pentru a aduce nivelul semnalului de iesire in gama dorita, dupa ce s-a realizat selectia canalului. Ultima metoda este foarte convenabila, in special cind semnalele de la iesirea unui senzor pot varia intr-o gama dinamica mare. Se poate spune, deci, ca aducerea canalului la nivelul dorit este posibil sa se faca fie prin intennediul unui sistem de calcul, fie in mod automat, printr-un sistem de auto control. In cele ce urmeaza vor fi prezentate citeva tipuri de amplificatori cu amplificare programabila. Cel mai simplu dintre acestea (descris deja in alta forma), utilizeaza un AO in configuratie inversoare, un set de rezistori ponderati binar ~i un set de comutatori realizati cu tranzistori cu efect de cimp, comandati in mod corespunzator (fig. 2.27).

1
Fig. 2.27. Circuit de ADAP in configuratie

'----v---' :
R1
I

r,-r,-r,---_!

inversoare:

cuvlnt

binar

61

Valoarea rezistorului Rl depinde de pozitia in care se afla setul de comu~ tatori S1. ... , S4 si poate fi exprimata binar astfel: (2.40)

Structura circuitului din figura 2.27 este 0 forma de convertor numeric~ analogic multiplicator. In principiu, toti amplificatorii de date cu amplificare programabila pot fi considerati drept CAN multiplicatori. Circuitul din figura este convenabil mai ales pentru aplicatiile unde este necesar un reglaj In trepte mici ale amplificarii, premitind astfel obtinerea oricarei amplificari intre si 15. Valoarea amplificarii este egala cu valoarea cuvintului binar folosit pentru comanda. Dezavantajul schemei consta in eroarea de care este afectata arnpli, ficarea, datorita rezistentei finite in regim de conductie a comutatorilor cu TEC, cuprinsa in mod obisnuit intre 100 si 500 O. Daca eroarea care afec, teaza amplificarea trebuie sa fie mai midi de 0,01 %, este necesar ca valoarea

lui

!!_ sa fie cuprinsa intre 1 si 5 MO, iar celelalte rezistente trebuie marite 8 ' ,

in mod corespunzator. Asemenea valori nu sint insa compatibile cu alti para~ metri ai circuitului, cum sint : nivelul de zgomot, deriva de curent continuu etc. Tranzistorii de comutatie bipolari au rezistenta in rcgim de conductie mult mai redusa, ceea ce permite folosirea unor rezistori de valori mici. Acesti tranzistori prezinta insa un marc dezavantaj din cauza tensiunii de saturatie finite care se manifesta pentru AO ca 0 tensiune de decalaj. Alta varianta prevede utilizarea un or tranzistori cu efect de cimp, de comutatie, a carer rezistenta in regim de conductie este sub 50 fl. Alegerea celei mai potrivitc solutii depinde, desigur, si de genul de aplicatie. Un alt tip de ADAP este prezentat in figura 2.28, unde este yorba de 0 configura tie de amplificatori cu impedanta foarte mare la intrare, in raport cu cea din figura 2.27.

l~==r:l.n----',
iii
III III II • -----.~ II I

R,

R2

R3

m--s1----~~~-I I .,
+

tle~

1
Fig. 2.28. Circuit de ADAP in configura tie
inversoare

[CIrCuit perlllU lLl

I com::7ldo (;')'1lnt bincr

Ltsf~!~IOrrI.J

C'JIllUi

~\ rv
.

t'i:1

62

Impedanta de intrare a amplificatorului este egaHi cu impedanta de intrar~ in mod comun a AO. Tensiunea de iesire se exprirna prin rela tia :
eief =

RI SIRI

+ R2 + R3 + S2(R + R
1

ein 2)

+ S'
'3

(R 1

+R +R
2

\'3'

() 2.41

Amplificarea

acestui tip de amplificator

este

data

de

_!_ unde i'

i' este

factorul de reactie. Pentru montajul din figura 2.28 amplificarea poate lua valorile 1, 10 sau 100, in functie de pozitia comutatorilor. Rezistenta in regim de conductie a comutatorilor nu afecteaza va loa rea amplificarii, ceca ce inUitudi deficientele amintite la circuitul anterior. Schema are, insli, dezavantajul ca pentru fiecare valoare a amplificarii este nccesar cite un comutator. Daca se admit doi sau mai multi comutatori in conductie simultana, amplificarea devine 0 functie de valorile rezistentelor comutatorilor in regim de conductie. Circuitul din figura 2.27 este convenabil in situatiile in care sursa de sem{lale .ein are 0 impedanta de iesire scazuta si se cere 0 reglare in treptc fine a amplificarii. in timp ce montajul din figura 2.28 este util cind se accepta un reglaj in trepte brute a amplificarii, impunindu-se totodata 0 impedanta mare de intrare. Figura 2.29 exemplified transforrnarca in ADA? a unui amplificator diferential. 'Amplificatorii Al si A2 forrneaza etajul de amplificare eu intrar ea si iesirea diferentiale, Amplificarea etajului este 1

2~!!__pentru semnale di-

feren tiale ~i unitara pentru modul comun, indiferent de valorile lui Ro si RI. Al treilea AO transforma semnalul diferential de la iesirea lui Ai si Az intr-un semnal raportat fata de masa. Rejectia de mod comun a etajului al doilea de amplificare este determinata de precizia celor patru rezistori R2•

Fig. 2.29. Schema unui

ADAP diferential :

63

Aceasta creste odata cu marirea valorii amplificarii din etajul diferential In functionarea acestui tip de ADAP diferential se admite existenta ~nei singure perechi de comutatori in regim inchis, pentru a se elimina erome datorite rezistentelor in regim de conductie ale comutatorilor. Tensiunea de la iesirea circuitului este data de relatia : (2.42) S-a aratat d exista multe aplicatii la care este necesar ca amplificarea sa se modifice automat, permitind mentinerea irrtr-o gama data a nivelului de semnal la iesire. Asemenea sisteme autoreglabile elimina controlul prin intermediul caleulatorului. Valoarea amplificarii, dupa ce a fost stabilita la nivelul necesar cu ajutorul sistemului de autoreglafe, poate fi utilizata dad este cazul, in sistemul de caleul sub forma de cuvinte binare. ' Asemenea circuite de autoreglare sint numeroase, unul dintre ele fiind prezentat in figura 2.30. Acesta reprezinta 0 solutie 'convenabila, in special pentru semnale de intrare continue ~i nemultiplexate. Tensiunea de la iesirea ADAP-ului este comparata in mod continuu cu doua niveluri de tensiune de referinta. Uref•u si U,eh.r Cind tensiunea de referinta superioara este depasita, comparatorui C2 i~i schimba starea de la zero la unu. Un generator intern de tact furnizeaza impulsuri de stergere, care determina intirzierea in timp intre treptele de reglaj ale amplificarii. Dad iesirea comparatorului este in stare a unu, poarta $1 va transmite primul impuls de tact aparut numaratorului stingadreapta de la intrarea de numarare spre stinga, reducind astfel cu 0 treapta nivelul de amplificare. Amplificarea se va men tine in aceasta stare pina la aparitia unui nou impuls de tact. Modalitatea de reglaj pentru limita inferioara a gamei este similara. In situatia d tensiunea de la iesirea amplificatorului este mai mica decit tensiunea de referinta inferioara, comparatorul C1 trece din starea zero in stare a un«, iar poarta permite trecerea spre intrarea de numarare dreapta a urmatorului impuls de tact. Continutul numaratorului va creste cu 0 unitate, determinind astfel marirea corespunzatoare a amplificarii sistemului. Freeventa impulsurilor de tact trebuie astfel aleasa incit sa permita amplificatorului sa ajunga intr-un regim de amplificare stabila, corespunzatoarc unui anumit cuvint binar la intrare. Cind iesirile celor doi compara tori sint in starea zero amplificarea sistemului se va mentine in cadrullimitelor fixate. Alegerea tensiunilor de referinta trebuie facuta judicios, in scopul evitarii unor efecte nedorite. De exemplu, daca autoreglarea amplificarii se face in trepte de 10:1 va fi necesar ca tensiunea de referinta inferioara sa fie cu putin mai midi decit 0 zecime din tensiunea de referinta superioara. Efectul autoreglarii pe semnalul de zgomot poate fi inhibat prin introducerea unei int irzieri la nivelul de comparare. Schema circuitului de autoreglare a ADAP din figura 2.31 este convenabila pentru sistemele care lucreaza prin multiplexare. Spre deosebire de montajul anterior, aceasta are un circuit de blocare a autoreglarii pe perioada cind se realizeaza comutatia unui canal la nivelul multiplexorului. Un monostabil comandat de impulsurile de comutatie a canalelor in multiplexor blocheaza generatorul de tact pentru un interval finit de timp, corespunzator

64

Fig. 2.30. Schema

unui ADAP

autoreglabil

Fig. 2.31. Schema unui ADAP pentru sisteme cu func tionare plexare

au torcglabil prin mul ti-

perioadei de comutatie a canalului si putin dupa aceca. Durata exacta a intervalului de blocare a generatorului de tact depinde de viteza de regenerare a amplificatorilor. Imediat ce monostabilul revine la starea normala, procesul de autoreglare continua. . Utilizarea ADAP intr-o anumita aplicatie este strins legata de corelarea optima dintre performantele sale si cerintele impuse sistemului ce urmeaza a fi proiectat. Printre caracteristicile importante ale unui ADAP se numara si cele care se refera la capacitatea acestuia dc a intra rapid in regim stationar la iesire, dupa aplicarea unei trepte de tcnsiune la intrare, astfel: T'im-pul de stabiiizare al ADAP se dcfineste ca fiind durata neccsara pentru ca tensiunea la iesire sa ajunga ~i sa se mcntina la 0 anumita valoare, in cadrul unci anumite benzi de eroarc. Banda de eroare se exprima fie in milivolti, fic in procentc din dinamica tensiunii de iesirc a ADAP-ului. Timpttl de ~omutafie al unui ADAP reprezinta timpul nccesar comutatorilor de reglaj al amplificarii pcntru a trece din regim de conductio in regim de blocare si viceversa. Tim pul. de revenire din sttprasarcina este un alt parametru. Desi in literatura de specialitate sint date mai multe definitii ale accstui timp, el reprezinta in esenta timpul necesar ca ADAP-ul sa-si reia starea initiala - iesinddin regimulde saturatie - din momentul in care semnalul care' a detern{inat saturatia a incetat. In general, viteza de raspuns a amplificatorului scade cind amplificarea creste. La aplicatiile care necesita si 0 gama larga de amplifichi, precum si viteze de raspuns ridicate se impune legarea in cascada a doi ADAP. Produsul amplificare-banda se va imbunatati, iar timpul de stabili-

65

zare va fi mai mic de cit in cazul utilizarii unui singur ADAP en aceeasi gam a de amplificari. Rezolutia unui ADAP estc limitata at it de variatia tensiunii reale de decalaj, dt si .datoriHi~ zpomotull!i de in~~':lre. Tensiunea ~e decal~J de la intrarc poate fi ar:ulata m anumltc. condltl~ .d: temper.atura, amphflc~re si impedanta a sursei, lucru care totusi este dificil de realizat, deoarece fiecare dintre acesti parametri variaza foarte multo Efectele tcmperaturii pot fi reduse prin alegerea unor amplificatori cu 0 deriva de tcnsiune extrem de mica V (± 1 fL t .a . Daca Impe d anta sursei . prezm t~ vana,lltii man . se a Ieg amp lifiica t on . cu I curenti de polarizare foarte redusi, La majoritatea aplicatiilor tranzistorii cu efect de cimp elimina acest tip de erori. II De mentionat, de asemenea, ca. precizia amplificarii si linearitatea ADAP sint limitate de valoarea amplificarii buclei din fiecare AO (precizia amplificarii ADAP este invers proportionala cu nivelul amplificarii buclei). De exemplu, un AO avind amplificarea in bucla deschisa de 105 asigura 0 precizie a amplificarii de ± 0,1 %, iar in bucla inchisa de pina la 102• Dad este necesara o gam a mai larga a amplificarii se face apel la mai multe etaje cu amplificare comutabila,

C9·

2.7. SURSE DE CURENT COMANDATE

La majoritatea aparaturii electron ice cxista circuite care produc 0 tensiune de semnal, direct raportata la 0 tensiune de comanda. Cu toate accstca, rnai exista multe alte aplicatii unde curentul de semnal poate conduce - reglat prin intermediul unci tensiuni de control - la solutii mai simple ~i mai directe. In cazurile cind sint necesari curcnti de iesire unipolari se pot realiza surse de curent cu performante excelente folosind un AO, un tranzistor ~i un rezistor. Astfel de circuite permit obtinerea unci impedante de iesire foarte rnari, in conditiile in care rezistenta de sarcina nu este fl~ctllant~. Schemele din figura 2.32 ofera doua exemple. Aici sint valabile relatiile :

Iie~=
pentru figura 2.32 a, respectiv
lie,
ein

IX----

UAR

ein

(2.43)

=~
R

(cind

Cin

este ncnul),

(2.44)

care se refera la figura 2.32, b, unde IX reprezinta amplificarea in curent a tranzistorului montat in baza comuna. In montajul din figura 2.32, a, curentul de colector difera de curentul de emit or controlat datorita factorului IX al tranzistorului. Reducerea erorii datorite lui IX se face prin folosirea unei configuratii Darlington, iar la aplicatiile unde se pretinde 0 precizie foarte ridicata, precum ~i 0 impedanta de iesire ameliorata se utilizeaza tranzistori cu efect de cimp.

66

ein

d?
A
+
IJ

~O

1nF

_.

in-

Fig. 2.32. Comanda

unei surse de curent b. Iie~ __ ~,

fin

eu AO:
fin;:"

O.

Montajul din figura 2.32 b - sursa de curent de tip Hardt - utilizind un AO cu amplificare mare in bucla deschisa reduce foarte mult efectele nelinearitatii tensiunii baza-emitor a tranzistorului. Urmarind figura 2.32 b se poate scrie: (2.45) Ic Deoarece Uiq rezultii : Ui" =UBE
1
=
=

IR

Itn
=-

IR

= ----'-''-------:-::

ein -

u.;

(2.46)

Uin

U BE

AOUi",

+ Ao

(2.47)

Dcci: (2.48) Din relatia (2.48) reiese ca, datorita amplificarii mari, efectul lui U BE este neglijabil, iar reglajul curentului de iesire nu mai depinde de variatiile tensiunii de alimentare. Dioda a fost inserata in circuit pentru protejarea jonctiunii UBE a tranzistorului.

67

>-+-++----t-----I---:;:=-_ )
tnl1

•
en icsiri multiple; II· 12

Fig. 2.33. Surse de curerit

Rl = _.
R2

Pentru aplicatiile care pretind surse de curent mai specializate se pot concepe scheme cu performante imbunata tite in ceea ce privcste valoarea impedantei de iesire si a curentului clisponibil. 0 larga utilizare, mai ales in realizarea convertorilor numeric-analogici, 0 au sursele de curent multiple (figura 2.33). Cu astfe1 de circuite se pot obtine oricit de multe iesiri avind ponderi arbitrare, Caderile de tensiune de pe fiecare rezistor din emitorul tranzistorului sint egale, dad se neglijeaza unele mici abateri datorate diferentelor de tensiune baza-emitor ale tranzistorilor, difercnte ce pot fi recluse prin sortare. Erorile curentilor, consecinta a factorului exal tranzistorilor, vor fi ~i de minimizatc prin operatia de sortare. Dioda este necesara pentru prevenirea fenomenului de agatare al amplificatorului operational cind se satureaza tranzistorul de reactie. Toate sursc1e de curent de~crise sint in esenta surse unipolare si prezinta un deosebit interes intr-o serie de aplicatii ce fac uz de sursele de curent constant. Cu ajutorul AO se poate obtine 0 clasa mai larga de surse de curent, care pot furniza la iesire curenti de ambcle polaritati, avind sarcina conectata la masa sau flotanta in raport eu masa. Prin adaugarea unui rezistor in plus in buda de reactie a unui AO (figura 2.34) se obtine 0 sursa de curent ce furnizeaza unei sarcini laterite de curent cu 1 R2/R3 mai mare decit cc1livrat de generatorul de semnal, ein. Din analiza schemei din figura 2.34 rezulta urmatoarele rela tii:

1-1--,

. _ ein• R1 iie~R3 R2 .

(2.49) (2.50)

1-2=-____:_-

+ R3
=

Avind in vedere d i1

i2, rezulta valoarea transcedentala a circuitului:

iie~ = ein R1

_1_ (1 + R2)
R3

gm'

(2.51)

68

Fig. 2.34. Sursa

de curent flotantd

pentru

sarcina Zs

Trebuie tinut cont insa ca. introducerea, in scopul maririi curentului prin sarcina, a acestui tip de retea de reactie duce la marirea excursiei tensiunii de ie~ire necesare pentru alimentarea sarcinii, reducind totodata amplificarea buc1ei de reactie. Valoarea redusa a amplificarii buclei atrage dupa sine si 0 miqorare a impedantei de iesire prezentate sarcinii de catre sursa de curent. In figura 2.35 a este data schema unei surse de curent bilaterale, avind 0 flexibilitate deosebita in utilizare. Aceasta sursa de curent furnizeaza la iesire un curent proportional cu tensiunea de intrare. Curentul poate comanda o sarcina raportata la masii sau la orice tensiune din gama dinamica a tensiunii de iesire a AO. In cazul cind iesirea este considerata ca avind potentialul masei se poate scrie cxpresia curentului livrat: Iie~= _ R3ci,,_.
RIR5

(2.52)

Dad valoarea tensiunii de iesire nu este de zero volti, curentul prin divizorul R4, R2 va afecta precizia, iar dad au loc egalita tile R, = R2 si Ra = = R4 R5, curentul de iesire este independent de valoarea tensiunii de iesire. Pcntru situatia Rl R:j ~ R5 rez.istenta de iesire a circuitului este data de:

Rie~= R.,·-.
.

D..R

(2.52')

unde: R este oricare dintre rezistcntcle de rcactie (R1' R2, R3, R1), iar D..R, variatia incrementala a valorii rczistentci in raport ell valoarea nominala. Relatia (2.52) prccizeaza ca pentru eireuitul din figura 2.35 a abaterea de un proccnt la valoarea uncia dintre rezistentele din reteaua de reactie va
o-c:::::.-._-c:::>--,

RS
Rl. lM.n.l%

2kn. 1%

a
Fig. 2.35. Surse de curcnt

b bilatcrale

69

determina 0 scadere a rezistentei de iesire de 200 kn. Asemenea erori pot fi lnlaturate prin introducerea unui trimer pentru reglajul uncia dintre rezistan, tele din retea. Este recomandabil ca valorile rezistorilor de reactie sa fie eft mai mari posibil, ' Rezistenta sursei de semnal care comanda acest circuit trebuie sa fie foarte mica fata de RI, pentru ca valoarea sa sa nu dezechilibreze circuitul (figura 2.35 b), fapt care insearnna d sint afectate atit amplificarea, cit si rezisten ta de iesire. Circuitul furnizeaza un curent de iesire negativ - pentru tensiuni de intrare pozitive - , dar poate fi rnodificat, prin conectarea capa. tului liber al lui Hi la masa si aplicarea semnalului prin intermediului rczistorului R2, sa. dea curenti pozitivi pentru tcnsiuni de intrare pozitive. Moduln] factorului de scala ramine neschimbat atit timp cit R4 ~ Rs. Un alt montaj frecvent utilizat pentru obtinerea Ul10r surse bilaterale de curent este dat in figura 2.36, unde sensul curentului este dcterrni, de ein' Amplificatorul operational A2 este folosit aici ca re petor de tensiune cu impedanta mare de intrare si comanda modul In care sint sumate tensiunile
ein

nat

si

eie~.

Analizind

circuitul,

se pot scrie urmatoarele

ecuatii: (2.53)

u=
a

U; = U

R?) :R:

2U

= eln

+ eie~.
de iesire estc egali cu

ein, datorita

A doua ecuatie arata ca tensiunea pc rezistorul impedantei mari prezentate de A 2:

(2.54) Curentul maxim de iesire este limit at de curentul AO pentru tensiunea sa maxima de iesire. pc care-l poate furniza

E'lfl

1
Fig. 2.36. Sursa de curent bilaterala

70

2.8. SURSE DE TENSIUNE DE REFERINTA Deoareee all:. 0 impe~ant~ de in~rare ~~re, iar amplifiear~a usor regla",?ila, mplifieatoru operationali pot fi folositi ea surse de tensiune de referinta ~u impedanta ?e ie~ir.efoarte scazuta si eu posibilitatea de a furniza curenti de iesire relativ man. I~ figuri1e 2.37 a si b sint prezentate doua surse de tensiune de referinta pozitiva, reglabile. Diferenta dintre de consta in faptul ca una produce 0 tensiune de referinta mai mica decit tensiunea Zener obtinuta eu ajutorul dicdei, iar cealalta, 0 tensiune mai mare. Valoarea lui R, este astfel aleasa tncrt sa se obtina un eoeficient termic Zener minim. o sursa de tensiune de referinta eu deriva scazuta de tcnsiune estc u~or realizabila prin eonversia in tensiune a unui eurent eu coeficient de temperatura nul. Tranzistorul eu efect de cimp, eu grila eu jonctiune (TEe]), u~or polarizat, ~ub 'kensiunea de inchidere, furnizeaza un eurent de drcna eu eoeficient termic zero. Avind in vedere aceasta proprietate si folosind un AO eu eonsum redus, se poate obtine 0 sursa de tensiune de referintii, la un eonsum de putere redus. Schema unei astfel de surse de referinta cste data in figura 2.38.

a
F1~g. 2.37. Sur se de rderinta.
tie.,

b de

tcnsiune poz it ivii, rcglalJilfl: = LT ref-

2N4118

Fig. 2.38. Sur sa de ter;siC1n~ de rcfer inta t';labiJa, ell corisum foart e redus

re-

71

Tensiunea de referinta valoarea: Pentru rela tiile : compensarea

obtinuta

este reglabila eu ajutorul

lui P2 si are (2.55)

curentilor de polarizare

trebuie

sa fie indeplinite

(2.56)

•
Cu valorile indicate in figura 2.56, coeficientul termical tensiunii de iesire este de 0,002%;oC, iar curentul de repaus, mai mic de 100 [.LA. Dupa cum se vede, proiectarea surselor de tensiune de referinta trebuie fi'icuta foarte judicios pentru a avea coeficienti de temperatura in jurul lui zero. Uneori este cazul ca acestea sa aiba coeficienti de temperatura cu varia tie termica pozitiva sau negativa. In figura 2.39 prezentam 0 schema ce ofera posibilitatea realizarii unei surse de tensiune de referinta cu un coeficient termic reglabil la 0 valoare dorita, Exemplul din figura 2.39 permite, in

+5 V

1/4 LM 324

If;:.;'
--{+
RS

...--c:::J

RS

~l_]/4LM32!.

REF 02

to 20°

6,3V

Fig. 2.39.

Sursa

de tensiune

de

refer irrta,

ell eoefieicnt

reglabil

de temperatura.

72

principi.u,. obtinerca unei surse dve tensiune ~e oricc val?ar~, caract~rizat.e .de nn coeficient nul de temperatura san reglabil pcntru diferite valori pozitive san negative. Dispozitivul Ref 02 * - din schema - este 0 sursa de tensiune care furnizeaza atit 0 referinta stabila de 5 V, cit si 0 referinta dependent a de temperatura, de 0,63 V. Circuitul Al este utili;at pentru obtinerea unei referintc stabile de la 5 V. In cazul cind tensiunea de referinta necesara cste ehbr de 5 V, circuitul Al poate fi inlocuit cu un potcntiometru, Circuitul A2, la rindul san, amplifica valoarca tensiunii de referinta depcndente de temperatura pina la 0 valoare egaU'l eu eea a tensiunii de referinta dorite. In sfirsit, A3 este un amplificator-invcrsor, eu amplificare unitara. Analizind schema din figura 2.39, se constata ca dad punctele A si B slut la aceeasi tensiune, at unci si punetul C are acclasi potential. Dad sc produce 0 varia tic de temperatura, semnalul de la iesirea lui Az va afecta proportional ~i potcntialul din C, dar eu semn schimbat. Cind cursorul potentiomctrului cste la mijloe nu se va eonstata nici 0 sehimbare de tcnsiune, deoarece de aceasta data estc yorba de 0 sursa de tensiunc eu coeficient nul de temperatura. Dad cursorul este dcplasat de 0 parte sau de alta a pozitiei mediane sursa de tensiune de referinta are un coeficient de temperatura fie pozitiv, fie negativ. Amplificatorul A4 este folosit pentru obtinerea unei impedante de iesire scazutc,

2.9. STABILIZATORI

DE TENSIUNE

Un stabilizator de tensiune este un dispozitiv eu rcactie negativa in care varia tiilc tensiunii de stabilizat sint comparate eu 0 tcnsiune de referin ta, jar rezultatul accstei comparari este amplificat de catre un amplifieator cu perforrnante mai mici SaU mai mari, pentru ca apoi sa fie reinjectat intr-un element numit de balast - care poate fi montat in paralel sau, mai frecvent, in serie. Tinind seama de aceasta definitie, avantajele pc care le prezinta un AO sint cvidentiate eu pregnanta la proiectarea si realizarea stabilizatorilor de tcnsiunc,
2.9.1. STABILIZATORI DE TENSIUNE DE TIP SERIE

Schema-bloc completa a unui asemenea stahilizator - eu element de balast serie - cstc prezentata in figura 2.40. Cu cit 0 anumita aplicatie necesita un stabilizator eu performante mai bune, cu at it fieeare element din schema trebuie sa fie selectionat si calculat cu mai multa precizie. Intrucit cererea de stabilizatori a ~reseut' enorm in ultimul timp, acestia s-au standardizat, iar in prezent sint disponibili sub forma. de blocuri integrate cu trei terminale; in aeest fel oriee sursa de tensiune stabilizata, de valoare nestandardizata, poate fi realizata cu ajutorul unor stabiliza tori de valoare standard.
* produs
de firma PM!

73

0- ......

_1'"11 slobilizotor
1 integrol

LM3L.O K-06

l2
I

---Ii~~

r t~*' • o-~-----------+_~
O,22)JF lies :200mA

31,--_I!>1_-=-_u_st_r"30:::~:':':"l.':":/2c.:w

II z i!
.

Fig. 2.40.

Schema-bloc a unui ser ie

stabitizator

Fig. 2.11.

Sursil. de eurent integrat :

cu

stabili zator

0<:

z, ~ 85Q.

In cele ce urmeaza stabilizatorii vor fi tratati ca blocuri integrate cu trei terminale, special proiectate pentru tensiuni pozitive sau negative (de pilda seria 7800). Gama de utilizare a stabilizatorilor de tensiune integrati pentru obtinerea de surse de curent sau de tensiune este deosebit de intinsa. In figura 2.4 t este prezentata 0 sursa de curent avind un stabilizator de tensiune integrat, de sarcina variabila (capacitorul C1 este necesar doar in situa tia cind stabilizatorul este amplasat departe de filtrul redresorului). Folosind urmatoarele definitii:

JU

variatia per volt a curentului de repaus prin terminalul de masa, cind variatia tensiunii de intrare este de U volti : icsirea stabilizatorului, si 1;.1:
(2.57} (2.58)

L., _ variatia per volt a tensiunii de la

cind

variatia tensiunii de intrare este de U volti : precum ~i notatiile din figura 2.41, vom avea pentru
Z;e.1

st.;

=~

. I1Uie.1

+ ~ ._1_ I1UieJ;
U Rl
'Ze~

Z.

"J -

_ I1Uie~ • 111.

Substituind cxpresia lui I1hJ din (2.57) in (2.58), se obtinc: I1Uie~

(2.58')

74

Simplificind cu UieJ, expresia finala a impedantei de iesire estc:

Z ie$
=

-!)7:'------Ol--:_____£_+~._I U U Rl

(2.58")

Datele de catalog ale circuitului intcgrat LM340-06 folosit ca stabilizator Slut: - variatia maxima a lui 1st cste de 1,3 mA, pentru 0 variatie intre 8 si 25 V a tensiunii de intrare : - variatia tensiunii redresate, interpolate pentru Iie$ _:__ 200 mA, maximum 75 mV la 0 varia tic a tcnsiunii de intrare de la 8 la 25 V. Valorilc de catalog introduse in rapoartele de definitie ce intra in expresia (2.57) permit calculul variatiei per volt a curentului de stabilizare ~i al stab ilizarii per volt a tensiunii redresa te: _S_c=
U

1,3 rnA 25 V - 8 V

76

A/V; fJ.

Ls_=
U

75 mV 25 V - 8V

44 '

mV/\r.

Asadar, rezulta ca in cazul eel mai defavorabil variatia curentului de iesire corespunzind unci variatii de un volt a tensiunii de intrarc (tinind seama d~ 2.57), cstc de: ' /).1;.,-= 76. A 1V fJ. ~~" Im pcdan ta de iesire pen tru sarcina estc:
Zie$=
0

4,4mV = 233 A. 30.Q fJ.

varia tie de la 0 la 85!2 a impedan tei de

IV

76fJ.A

+ 4,4mV/30!2

4,5k!2.

Valorilc uzualc ale lui Zie~ se situeaza intre 10 ~i 12,3 k!2 sau 81 ... ... 100 fJ.AjV. Dad la anumitc aplicatii cste necesar un curent mult mai mare, se va putca utiliza montajul din figura 2.42.

1,

V1

L-c=J--I-::r--- __

---! 5 tab iIi z a tor

integrat

75

Fig. 2.-12. Marirea curentului

de iesire al unui stabitizator integrat

Acest tip de stabilizator de curent pastreaza avantajul caracteristicilor de limit are specifice stabilizatorului de tensiune integrat pentru protectia la scurtcircuit. Stabilizatorul de tensiune si tranzistorul VI i~i impart curentul de sarcina Intr-un raport detenninat de R2 ~i RI dad tensiunea pc dioda fi2, U Y" este egala cu U BEW,). Pe perioada scurtcircuitului: " H2 " II ( scurtcircuii )= -- I2 ( scuricircual ) .
RI

(2.59)

Presupunind ca stabilizatorul integrat ~i tranzistorul au aceeasi rezistenta termica, 0'e' va trebui ca valoarea capacitatii radiatorului ncccsar tranzistorului sa fie in proportie de
,

}!-'!_ fata de radiatorul

RI'

stabilizatorului

integrat. In cazul aplicatiilor in care tensiunea de iesire trebuic sa fie rcglabila, folosirea ingenioasa a stabilizatorilor integrati cu trei terminale permite obtinerea unor stabilizatori de tensiune in game foartc Iargi, In figura 2.43 se prezinta principiul de lucru al unui asemenea stabilizator. Se observa ca 0 parte din curentul furnizat de stabilizatorul integrat este utilizat pentru a aduce potentialul terminalului de masa (3) la un nivel mai mare, prin unnare tensiunea de iesire se poate scrie:
(2.60)

Exprcsia stabilizarii este:

flUie$ = LB' RI R2 flU'tI RI'

sc.;

flI"t

. R2•

(2.61 }

In sarcina aceasta va fi data de:

flUo

sr,

L,. RI

+ H2 +_flI"t
RI flI;ef

. R~,

(2.62).

unde L, Ioc
0

Uie$ este stabilizarea in sarcina a stabilizatorului atunci dud are

I;e1

sr;
flllt

varia tie de un amper a curentului de sarcina, respectiv: variatia lui

1st

pentru

variatic de un amper a curentului

de

sarcina si, in final,

su.;

variatia lui

1st

cind tensiunea de intrare variaza

cu un volt.

Pentru a imbunatati perforrnantele schemei se introduce un AO (figura 2.44). In acest caz potentialul terminalului de masa al stabilizatorului integrat va fi determinat de tensiunea de iesire a AO. Dad valoarea curentului de pola-

76

Um

jr

'+

I I

, , ,,

1jstobilizolor inlegrol

Is

3 ~ISI

R,-

Usl

list'
Rl

R2 ""

O,l)JF:

C/r

!'I
, ,
I I

I
I I

Uin Uie$

I
I

ICl

r 1"~
2:
R3 :

.I.
I I
I

'e,\

Fig. 2.13. Stabilizator

eu tensiune de iesire,

reglabila

Fig. 2.11. Stabilizator

eu tensiune bila de Iesire. <{

regia-

rizare al amplificatorului iesire va fi egala cu:

operational este foarte mica (Ip

I), tensiunea la (2.63)

Tensiunea de iesire minima este:

Uic~(min)

USI

+
R3

UB(min),

cind R2

si

Rl

UB(min)

UBI

-,

(2.64)

iar tcnsiunea maxima furnizata la iesire:

Uie-Hmax)

=(

RI

+ (RI + R~) R2

• . U st :

(2.65)

La a1cgerea valorilor lui RI, R2 si R3, pentru 0 tensiune de intrare data, se incepe cu 0 valoare arbitrara a lui RI ~i apoi se calculeaza R2 ~i R3 din conditia impusa de tensiunea minima de iesire. In continuare se verified indeplinirea condi tiilor : (2.66) Daca cste necesar ca tensiunea de iesire stabilizata sa varieze intr-o gama de valori foartc larga (intre 0 ~i U max) se foloseste schema din figura 2.45,

Fig. 2.';5. Stabilizator

re variabila

de tensiune eu iesiintr-o gama larga.

77

la eare tensiunea minima este egala, practic, eu zero. Tensiunea, UM' la care se afla terminalul de masa al stabilizatorului integrat este functie de ca derea de tensiune pe rezistorul RI si de amplifiearea AO. Curentul, I, poate fi determinat din relatiile ce se stabilese intre tensiuni si curenti, in ipoteza ca AO este idealizat. Tensiunea pe intrarea neinversoare este data de relatia :
(2.67)

(2.68)

Din aceasta cgalitate rezulta

U
jei

ca :

= Us,(R5

+ R )R R4(R2 + R3)
4

(2.69)

Tensiunea pe terrninalul de masa al stabilizatorului

U '_ U. _ U _
M

integrat cste:
(2.70)

-"f

.t _

Ust(R2R5 (Rz R

R3R4) .
3 )

R4•

In aeeste conditii eurentul I poate fi determinat din relatia : I

=

USI RI

R2R5 R4(Rz

R3R4 R3)

+ U;n_ .
RI R,

(2.71)

Daca in ecuatic se impunc conditia ca: R2 rezulta :

1= A vind U.,R2

+ R3
RR
I

R4

+ R5 =
'n

(2.72)

+_1 (U. __ __
R
I

U ).
st

(2.73a)

in vedere

ca:
(2.73 b)

~i (2.73 c) combinind relatiile (2.73 a), (2.73, b) si (2.73c) de iesire :

se obtine cxprcsia tensiunii

(2.74)

78

Din aceasta relatie rezulta ca tensiunea de iesire este invcrs proportionaHi cu R4, ceea ce indica posibilitatea reglarii foarte precise a tensiunii de iesire pentru valori mici. De exemplu, dad tensiunea minima este de 0,5 V, rezulta ca: (2.75)

tensiune de iesire egala cu zero ar necesita, a~a cum rezulta din (2.74), ca R4 sa fie infinita sau R2 = 0, ceca ce nu este practic pentru aceasta schema. Rczisten [a R I poa te fi calcula ta din: _ U_ R 1---' in (2.76)

t;

Tensiunea de iesire maxima este de circa 30 de volti daca se foloseste un AO capabil sa lucre~e la tensiuni mari (tipul LM143). Daca este vorba despre tensiuni de iesir e mai mici se va putea utiliza amplificatorul operational LM10l. Pcntru aplicatii In care tensiunea de intrare este mai mare decit tensiunea de intrare maxima nominala a stabilizatorului integrat se impune folosirea unei combinatii tranzistor-dioda Zener, in scopul reducerii tensiunii de intrare vazute de stabilizatorul integrat. In cazul aplicatiilor care impun at it la intrarc, cit si la iesire 0 tensiune mare se poate adopta schema din figura 2.46. In figura 2.46 tranzistorul VI si dioda Zener V2 stabilesc valoarea tensiunii la intrarea stabilizatorului integrat: U~n =

Uv, + UV3

1.

(2.78)

Dioda V4 permite startul circuitului In sarcina total a ~i men tine potentialul UM egal cu caderea de tensiune pe dioda, pe perioada scurtcircuitelor, protejind stabilizatorul integrat fata de variatiile diferentiale mari (intrare-iesire) de tensiune. Dezavantajul schemei este nivelul ridicat al zgomotului de la iesire, precum ~i 0 deriva relativ mare a tensiunii de iesire, datorita diodelor Zener. Valoarea lui RI se calculeaza cu ajutorul relatiei: 1 in sarcina (2.79)

Uin

Fig. 2.46. Stabilizatori

de inalta

tensiune :

79

~uJ
t

C1

r,e,
c

-uJ
t
a

)-"''>
b

Fig. 2.47 a. Stabi lizator

dna'! de

tensiune

Fig. 2.17 b. Stabilizator

dual de tcnsiune,

en urrnarire

Foarte frecvent se realizeaza surse de tensiune stabilizate, duale, en sau fara urmarire, a~a cum se observa in figurile 2.47 a ~i b. In figura 2.47 a sursa de tensiune duala foloseste stabilizatori independenti pentru fiecare tensiune. Dioda VI asigura startul stabilizatorului, protejind impreuna eu V2 stabilizatorii integrati. Avind in vedere ca stabilizatorul negativ are performante mai bune in ccea ce priveste deriva de tensiune, partea negativa va fi urmarita de partca pozitiva,
2.9.2. STABILIZATORI DE TENSIUNE DE TIP PARALEL

Stabilizatorii de tensiune de tip paralel (fig. 2.48) sint utilizati cind se cere 0 izolarebuna intre curentul de intrare si eel de iesire sau daca sursa primara de aliment are trebuie sa furnizeze un curent constant de sarcina, chiar si in cazul existen tei un or varia tii ale rezisten tei de sarcina. Circuitul n men tine pe lin la valoarea constanta IilJ Is, la care se adauga curentii prin iRz' HI ~i AO. In situatia ca tensiunea de iesire tinde sa se reduca ca urrnare a unci cresteri a curentului de sarcina, tcnsiunea U1 de la intrarea ncinversoare a AO va scadea, determinind micsorarea tensiunii si in baza lui VI, implicit a curentului Is. Reducerea lui I. va avea loc exact eu aceeasi valoare lcu care va creste curentul hJ' ceea ce inseamna cit ramine constant.

I,.

80

u~uJRI l
-ll_1
2.48.
VZ

Ri

-A
+

---+------<:>R,~
tcnsiune tip

Fig.

Stabilizator de paralel

Fig. 2.'/9. Staiblizator

de comutatie

de tensiunc in -cgim : Re - rcz.istcn ta serie e chivalentil a capacitorului.

Circuitul este caracterizat prin urmatoarele Uc, = Ur'f' R.

=

relatii de proiectarc: (2.80) Ur,of

s, R R, + .;
f

Uin - Uie, . L '

tn

R _ U':el _,

1
2

(2.81)

unde 12 este curentul optim prin dioda Zener;

(2.82)

2.9,3, STABILIZ.\TORI

DE TENSIUNE

PRIN

COMUTATIE

Un a.lt tip de stabilizatori foarte des intilniti in aplicatii sint cci care lucreaza in regim de comutatie (fig. 2.49). Functionarea lor se bazeaza pe comutatia tranzistorului VI din regim blocat in regim de conductie, care, in mod uzual, se face cu 0 frecventa variabila in domeniul 5 ... 100 kHz. Astfel, daca presupunem ca la momentul initial U, creste pina ce devine brusc mai mare decit Ure, U H' iesirea AO devine dintr-odata mai negativa si, in consecinta, va produce blocarea tranzistorilor V3• V2 si VI. In momentul blocarii lui VI curcntul din L si RL, datorita efectului inductantei, nu variaza instantaneu.

81

Curentul memorat in inductor va circula, deci, prin dioda V4, iar valoarea sa scade in functie de timp, ceea ce duce in cele din urma la reducerea lui Uie~. Daca tensiunea Uief scade, se 'micsoreaza si U, sub valoarea tensiunii de referinta U"r Tensiunea. d_;la ie~i~eaamplific~tor~lui operational :,a de:,eni. pozitiva, ceea ce determma deschiderea tranzistorilor V3, V2, VI ~I, deci, dm nou cresterea curentului prin L. Procesul continua pina dnd U, devine din nou mai mare de cit Uref U H' Ecuatiile de proiectare pentru circuitul din figura 2.49 sint urm'itoarcle:

U. - U.
2.e~ -

in.

teondfteli. tconliue;i.

+ tbiocar.

(2.83) (2.84)

(2.85) unde: Iie~(mediu) este curentul prin sarcina; U, - valoarea virf-la-virf maxim admisa tensiunii; decit h~);

pentru

neuniformitatea

I; - valoarea de virf a curentului prin sarcina (cu 5 ... 20% mai mare

10=-----tco"due/ie

+ tbioca,.

RcUreAUin - Ure') UinUrL

(2.86)

In ca1culul exact al lui Uie~ si fo trebuie sa se ia in considerare timpii de tranzi tie ai tranzistorului VI din regim de comuta tie in regim de blocare ~i invers. Rezistentele se calculeaza eu relatiile: (2.87) unde: T; este curentul optim prin dioda Zener;

(2.88)

82

in care:

~l

si

~2

sint amplificarile minime in curent ale tranzistorilor R 5 __ -,

R6
=
~1~2~3Uin •

VI si Vz;

IieJ R3;

(2.89) (2.90)

R7 =

R6Urel Uu, - UTe!

Stabilizatorii in regim de comutatie pot fi realizati si cu circuite integrate stabilizatoare (vezi fig. 2.50). Deoarece nu exista nici 0 intrarede refcrinta, bucla de reactie pozitiva (Rb Rz) va fi conectata direct la terminalul de masa al circuitului integrat stabilizator. Odata aplicata tensiunea de alimentare Uin, curentul de sarcina care circula prin stabilizatorul integrat va deschide tranzistorul Vb permitind cuplarea inductorului L la sursa de alimentare. Pe masura ce curentul prin L crcste, stabilizatorul integrat furnizeaza din ce in ce mai putin curent lui Rs si, in final, VI se va bloca. Pentru optimizarea randamentului stabilizatorului este nccesara minimizarea oricarui curent continuu prin Rf;, lucru care se realizcaza prin alegerea corespunziltoare a lui Rr;: (2.91 a) Capacitorul C3 imbuniitateste forma tensiunii in nodul G si, dcci, reduce neuniformitatea tensiunii de iesirc. Neuniforrnitatea se calculeaza cu relatia : U
r

RI

UinRz Rz

(2.91b)

La multe aplicatii este adesea necesara generarea unei tensiuni de 0 valoare diferita fata de cea disponibila in montaj. Stabilizatorii de tensiune cu cornutatie pot realiza conversii de la 0 tensiune de intrare mai mare la una mai mica, in conditii de randament maxim. Problema se complied in situatia cind tensiunea de iesire trebuie sa fie mai mare decit tensiunea de intrare,

__!1__
'7
Uie~

C2

Rs
Fig. 2.50. Stabilizator
tic, realizat cu in regim de comutastabitizator integrat

83

Fig. 2.51. Principiul

unui convertor de tensiunc de c.c., pentru tensit-nilor de intrarejiesire : de conductie : tb tirnpul

diferite

combinajii

ale

te - timpul

de blocare,

Ca 0 mentiune speciala, obtinerea unei tensiuni de polaritate opusa celci de intrare necesita un proces de proiectare mai complicat. In cele ce urmeaza este descris principiul de functionare al unui convertor de tensiune continua de la +5 V la -15 V, care poate fi utilizat la orice combinatie de tensiuni intrare-iesire (fig. 2.51). Tranzistorul VI functioneaza in regim de comutatie (blocat-saturat), au un anumit r aport intre perioadele respective. In cazul cind curentul de baza este suficient pentru aducerea tranzistorului in regim de saturatie, pe inductorul L tensiunea va fi Ut1l - Uv(sat). Variatia curentului din inductorul L este data de relatia : t':!.I = Ui1l
-

Uv(sal)

. tconduclie·~

U L.
i1l

tcond'<clie'

(2.92)

Pe timpul cit VI este blocat, curentul din L circula prin dioda V2 creind pe rezistorul de sarcina Rs 0 cadere negativa de tensiune. Existenta capacitorului C, in paralel pe Rs, impiedica scaderea la zero a tensiunii pe perioada de conductie a tranzistorului VI' Presupunind ci:l Care 0 valoare mare, variatia curentului este:
L.l

AI _ Uie~ -

Uv,

tblocare ~ --. $ tblocareUie '"

(2.93) energie, iar

Pe timpul cit tranzistorul VI conduce, in L se acumuleaza energia inmagazinata in C este consumata de Rs. Caderea de tensiune de pe capacitorul C este egala cu: t':!. U
= IsarcintJ·
tcondtlclie •

(2.94)

In perioada blocarii energia stocata in L este transferata capacitorului C si rezistorului de sarcina Rs.

84

Timpul de blocare,

tblocare.

poate fi cstimat mai simplu ca:

tblocare = --

ti;

u.; .

tconduc/i e »

(2.95)

Capacitorul se va reincarca cu un curent mediu exprimat b..U· C Ic=~-tblocare Isarcillli· Uie~

de relatia :
(2.96)

U1n

Curentul total care trece prin L - pe perioada blocarii - poate fi exprimat sub forma: If,
=

Is

+ t.:

(2.97)

Din analiza figurii 2.51 rezulta ca :

(2.98)

ceea ce duce la relatia :

!conduc/i.

2· --"-------'-

L· Is·

o.,

Urn

(2.99)

va fi:

Avind in vedere

ca randamentul

este de aproximativ 75%, expresia finala

(2.100},

CAPITOLUL

III

ANALIZORI DE SEMNAL

In arhitcctura mai mult sau mai putin complexa a circuitelor electronics este indispensabil sa se urmareasca numerosi parametri ce caracterizcaza sernnalele. Desigur, cele mai uzuale caracteristici ale unui semnal sint amplitudinea, frecventa si faza, dar DC linga. acestea mai sint frecvcnt necesare in multe aplicatii sialte inforrnatii suplimentare. Astfel de date se obtin prin interrnediul unor circuitc specializate : detectori de virf, cornparatori, discriminatori de tensiune, circuite de valoare absoluta etc. In uItimul timp toate accstea se realizeaza pe baza de AO, elemente ideale pentru analiza semnalclor.

3.1. COMPARATORI Compara rea a doua niveluri de tensiunc este una dintre aplicatiilc cele mai des intilnite alc amplificatorilor operationali. Desi in prezent exista numerosi comparatori special proiectati, varietatea lor estc totusi rnult mai redusa decit a amplificatorilor operationali. Comparatorii realizati cu AO permit alegerea celui mai reusit compromis in privinta derivei, vitezei de raspuns. curentului de intrare si pretului de cost. Printre functiile cele mat uzuale ale comparatorilor cu amplificatori operationali se pot aminti: histerezisul controlat, convcrsia unui sernnal in semnal dreptunghiular, detectia de impulsuri etc. Conversia unor semnale oarecare in semnale dreptunghiulare este 0 operatie simpla si se poate realiza comparind nivelul aces-cora cu 0 referinta stabilita in functie de necesitate. Daca nivelul semnalului este foartc mic, procesul de comparare va fi afectat de erorile specifice amplificatorilor operationali si, in special, de tensiunea de decalaj de la intrare. Pentru evitarea acestui inconvenient s-au elaborat circuite in care pragul de comparare se regleaza automat, folosind 0 bucla de reactie in curent continuu. in acest fel se inlatura efectul tensiunii de decalaj si se pot detecta semnale de curent continuu cu amplitudini ext rem de mici. Un mijloc de reglare automata a pragului si de rejectie simultana a zgomotului n constituie montajul din figura 3.1. in acest circuit primul AO actioneaza ca detector de virf, incarcind capacitorul C - pe perioada impulsuri-

86

· ,. , · .
Fig. 3.1. Conversia

" " URd .:..

de c.a. in scmnale drcptu nghiulare

semnalelor

lor - la valoarea de virf : dioda V2 impiedica descarcarea capacitorului C prin impedanta de iesire a amplificatorului operational, iar tranzistorul cu efect de cimp, montat ca repetor, are rol si de etaj de separare, pentru a evita descarcarea capacitorului C prin impedanta de intrare a celui de al doilea AO. Al doilea AO indeplineste functia de comparare ~i de rejectie a zgomotului care afecteaza palierele impulsurilor. Pragul de comparare se stabileste la valoarea dorita cu ajutorul potentiometrului R. Schema este deosebit de practica in situatia cind impulsurile sint de frecventa foarte joasa. In cazul impulsurilor de frecventa ridicata se poate renunta la TEC si se introduce in schimb un divizor rezistiv pentru stabilirea pragului de comparare sau, daca se doreste un reglaj automat al pragului, se conecteaza un rezistor Rd, de descarcare a capacitorului cu 0 constanta de timp, "t' = Rd' C, convenabil aleasa, in functie de nivelurile la care trebuie stabilit pragul si de frecventa impulsurilor. Schema poate fi utilizata si la detectia prin comparare a unor impulsuri afectate de zgomot, care nu sint periodice. Pentrn a asigura 0 corecta functionare a montajului este necesar ca primul AO care lucreaza ca detector de virf sa fie compensat corespunzator spre a nu aparea supracresteri. Un alt tip de comparator foarte des intilnit la detectia sernnalelor afectate de zgomot este comparatorul cu histerezis, care se obtine prin introducerea unei reactii pozitive de la iesire la intra rea neinversoare. Cea mai simpla schema de histerezis este data in figura 3.2. Ecuatiile pentru acest tip de comparator sint urmatoarele : U
111

u
re]:

+ +

Rr(eie$max

+R +R
-

Ure/)
r

'

(3.1)

U
m

U
,,'

Rr(eie.~mID

Ure,) .
r

R,

(3.2)

Latimea buclei de histerezis este data de expresia :

UH

UM

Um =

R,

!!_r -

+ s,

• (eie$DlO. -

eie.~mID)'

(3.3)

87

Rr
Uref

. i·' ~
b
Cll

I I

a Fig. 3.2. Comparator

ein(V)

histcrczis:

a. Rs ~ RIll Rr;

b. Caracteeistica

de

transfer.

Montajul sufera totusi de 0 anumita lips a de precizie, deoarece reactia pozitiva se obtine de la iesirea aflata in saturatie. 0 precizie mai mare se poate obtine limitind iesir ea comparatorului cu diode Zener, ins3. nivelul de precizie al detectiei ramine inca dependent de tolerantele ~i deriva diodelor stabilizatoare. Un circuit analizor de semnal de precizie ridicata, cu histcrezis, functionind ca trigger Schmitt de banda larga, se poate obtine cu ajutorul unui amplificator operational montat ca in figura 3,3. In acest circuit daca tensiunea eill este nula, atunci eie~ devine -UA' Totodata, ~expresia lui UM cste:
UM
=

Pe masura ce eill creste si depaseste valoarea lui UNI (ein > UM)' eie~ devine pozitiva, Tensiunea pe intrarea inversoare are acum forma: R2R3 •U R2 R3 Tel Um = --'-----(3.5) u, R2R3 R2 R3 Aceasta tensiune este mai midi decit nivelul de prag anterior. Daca este necesar sa se mareasca si mai mult precizia de masurare, care la acest montaj

e, + R2

UTeI

• ~~

(3.4)

+ +

Fig. 3.3. Trigger

Schmitt banda. largii. ell AO

de

88

este afectatrt de tcnsiunea d<;saturati: a t~anzistoru~ui, seA inlo~uic~te. tra~zi.st ul bipolar cu un TEC, luind valonle lui R1, R2 si R3 CIt mal man posibil, eea ce ar impune folosirea unui amplificator operational avind la intrare ieEC-uri sau tranzistori superbeta, pentru a avea un curent de polarizare cit mai mic. Detectorul de doua limite sau comparatorul de tip fereastra din figura 3.4 a ste realizat din doi comparatori. El indica daca valoarea semnalului se si~ueaza intr-un interval stabilit cu ajutorul unor tensiuni de referinta, Cind scmnalul se ami in cadrul gamei stabilite (respectiv in interiorul ferestrei) iesirea va fi in starea zero, iar daca se depaseste acest cadru, iesirea comparato'rului va trece in starea uwu, Functionarea comparatorului-fereastra este ilnstrata de caracteristica de transfer (figura 3.4 b). A~adar, dad (3.6) atunci
e,
eie$ =

0, iar, respectiv, daca

ein

<

Urefm,m

sau

ein

>

Urehl,

rezulta

ca.

"$ Acest circuit permite 0 extrapolare rapids la comparatorul-fereastra cu apertura multipla (vezi figura 3.5). Pe masura ce semnalul de intrare creste, trecind prin valorile de referinta, iesirile AO sint comandate succesiv la valoarea pozitiva. Concomitent, tranzi~torii cu efect de cimp asociati caii de semnal se blocheaza si, ca urrnare, iesirea comparatorului anterior va trece in stare negativa. Lantul de compara tori poate fi extins la valoarea n, arbitrarii, si se observa ca intotdeauna ultimul comparator nu va mai fi comutat inapoi in starea negativa. Iesirea fiecarui comparator ramine pozrtiva doar atit timp cit ein este cuprinsa intre tensinnea sa de referinta si cea a cornparatorului superior. Rezistentele ~i capacitatile in rcgirn de conductie ale comutatorilor reprezinta 0 sursa inerenta de erori pentru acest tip de comparator ~i actioneaza atit asupra compararii cit si a timpului de raspuns.

= 1.

UrefM

e~ --- ----- -----e'e'>M

----

R Fig. 3.1. Comparator-

UrefM

Iereastra

Urefm a

89

eiesl.

r-ej n

Ut.
ei~3
I
I

.-U:3
I I

...._ •
I

It

e....

-r-

leie~2 U3
ein

U2

eies

U, a
Fig. 3.5. Discrhn inator-Iereastrti

i-

-fin

eu apertura

multi pla

3.2. DETECTORI DE VtRF Cea mai uzuala marime caracteristica pentru curcntii sau tensiunile de curent continuu este valoarea eficace a tensiunii, respectiv a curentului, deoarece furnizeaza 0 indicatie foarte utila asupra continutului de energie, insa instrumentele pentru masurarea valorii cficace nu reusesc sa fa ca. fata la semnalclc tranzitorii, cum ar fi aparitia unui singur impuls. Asemenea impulsuri se irrtilnesc practic in toate domeniile electronicii. Tn aceste cazuri amplitudinea semnalului reprezinta 0 informa tie mult mai utili decit valoarea eficace, dar dispozitivul folosit pentru masurare - detectorul de virf - trebuie sa dispuna de viteza ~i precizia corespunzatoare aplicatiei. Detcctorul de virf este un circuit de esantionare si memorare, ale carui moduri de lucru sint comandate de semnalul de urmarit. Astfel, pc masura ce semnalul creste peste valoarea memorata anterior, detectorul de virf 11 urmareste in modul esantionare, Cind semnalul incepe sa descreasca dctcctorul de virf retinc in modul de lucru memorarc valoarea maxima anterioara a semnalului, care este mentinuta de detectorul de virf pina ce semnalul de intrare ia 0 valoare mai mare sau se d:'"i0 comanda de stergere. Prin acest mod de functionare detectorul de virf obtine 0 tensiune de iesire egala cu va-

90

loarea maxima a semnalului urmarit. Functionarea de principiu a detectorului de virf este prezentata in figura 3.6. Datorita diodelor, tensiunea de la iesirea detectorului nu poate descreste, ci doar sa creasca sub actiunea semnaluini de intrare. Pentru a inlat ura tensiunea rnemorata s-a introdus un comutat~r comandat electronic (de regula, un tranzistor cu efect de dmp). In cazul unor semnale repetitive comutatorul se inlocuieste cu un rezistor avind intre doua virfuri de sernnal 0 actiune nesemnificativa de descarcare, dar care in absenta semnalu1ui poate descarca in totalitate capacitorul. Detectorul de virf din figura 3.6 este afectat de 0 serie de erori, dintre care cele mai importante sint : erorile introduse de AO, montat ca repctor de tensiune, timpul de comutatie al diodelor, supracresterile, curentii de scurgere paraziti. In modul de lucru esantionare erorile sint produse de: tensiunea de decalaj de la intrarea AO, eroarea de amplificare, eroarea de mod comun, largimea de bandi a AO. In afara de aceasta, fenomenele de supracresterc pot sa incarce capacitorul la 0 valoare mai mare decit tcnsiunea de virf a semnalului de intrare. Pentru a nu mai avca erori de acest fcl, care sint in gcnere destul de mari, se va compensa faza AO in asa fel, incit sa nu aiba supracre~teri in regim de sarcina capacitiva. Reteaua de compensarc a fazei se stabileste observind raspunsul circuitului la un tren de impulsuri dreptunghiulare, cu dioda VI scurtcircuitata, pentru a putea obtine un raspuns repetitiv. Erorile in modul de lucru memorare sint cauzate de pierderile parazite pe capacitornl C, care produc in timp varia tii ale tensiunii de iesire. Aceste scurgeri parazite pot fi provocate de: curentu1 de scurgere al diodei VI si al comutatorului de stergere, pierderile din dielectricul capacitorului C, curentul de polarizare al intrarii AO ~i curentul prin sarcina de iesire. Pentru minimizarea erorilor introduse de diodesi de comutatorul de stergere se vor alege dispozitive cu curenti de scurgere 'cit mai mici. Erorile datorate absorbtiei dielectricului din capacitor se redue prin utilizarea unor capacitori cu dielectric din politetrafluorura de etilen (PTFE) sau polistiren. Mai pot rezulta erori semnificative ~i datorita timpilor de tranzitie la comutatia de la un mod de lucru la altul, deoarece in timpul acestei tranzitii iesirea amplificatorului trebuie sa realizeze 0 excursie de tensiune de la valoarea 1a care ea este axata de catre V2 la valoarea ceruta de noul mod de lucru. Daca durata aeestui interval de tranzitie este mai mare decit durata virfului de sernnal, acesta nu va fi sesizat de detector.
eie~)t) €,n(tl

I
I

Fig. 3.6. Principiul u nu i detector de virf: eie~(t) =

= einmaz

91

Proiectarea unui detector de virf trebuie sa inceapa cu stabilirea timpului de raspuns ~i a derivei admisibile iI?-modu~ de ~ucru memora~e.. ~uind in considerare curentul de scurgere parazit, Ip, SI deriva , K, a tensiunii produse de acesta sc obtine capacitatca de memorare CM: C M~-'

t,
K

(3.7)

Pentru a inca rca acest capacitor in perioada impusa de timpul de raspuns necesar, tn' va trebui ales un AO avind curent de iesire ~i timp de raspuns adecvate. Acesta din urma trebuie sa fie chiar eel al amplificatorului operational compensat in faza atunci cind supracresterea la -raspunsul treapta in sarcina capacitiva este nula. Curentul de iesire trebuie sa fie astfel incit capacitorul de memorare sa se incarce in timpul tn la tensinnea de virf a semnalului de intrare eivlr/:

. J<e~

2 s-:

2C'M

--.

eivlr I

in

(3.8)

In expresia de mai sus factorul 2 reprezinta un coeficient de siguranta, care permite ca jumatate din timpul necesar sa fie folosit pentru incarcare si cealalta jumatate pentru stabilizarea finala. Deoarece, in general, majoritatea sarcinilor conectate la iesirea unui detector de virf produc 0 cadere de tensiune apreciabila in modul memorare este necesara introducerea unui etaj de separare, care se realizeaza fie cu ajutorul un or TEC-uri, fie cu ajutorul altui AO. In etajul din figura 3.7 detectorul de virf prezinta, prin adaugarea rezistorului R1, 0 amplificare supraunitara .. Deoarece tensiunea de pe capacitorul C este egala cu tensiunea de iesire, tensiunea memorata va fi egala cu tensiunea de intrare amplificata. Un detector de virf care foloseste un AO auxiliar permite anularea curentilor de polarizare ai intrarilor si, deci, 0 cadere de tensiune neglijabila pe capacitorul CM in regim de memorare, cu conditia ca respectivii curenti de polarizare sa fie egali. In figura 3.8 este prezentat un asemenea montaj de detector de virf, proiectat conform conditiei de minimizare a erorilor datorate diversilor curenti de scurgere. Folosirea unor AO integrati pc acelasi cip, deci cu curenti de intrare foarte apropiati, pennite realizarea unui detector de virf, la care erorile cauzate de curentii de intrarc sint aproape eliminate, avind totodata 0 impedanta de intrare mare ~i 0 impedanta de iesire mica.
, ,.., ,-----_-c==}----------,

, ...
I

: :R1

Fig. 3.7. Detector de 'lid:

92

Fi'"

scazuta cu

3.8. Detector de virf cu deriva AO au:,iliar p~ntru compensarea curentilor de intrare

~2IP 2N929

R lMn
T~~

"t'

:JR
~

A Oouxilior pentru compensareo curentilor de introre

3M.n

Dad. la detectorii de virf descrisi si analizati mai sus se schimba polaritatea diodelor, se realizeaza un detector de virf pentru semnale de polaritate negativa. . Exista doua tipuri de detectori de virf, oarecum mai specializati prin rncdul lor de lucru: - detectorii de marirni virf-la-virf, care sint folositi in special pentru masurari de semnale nerepctitive, cum ar fi zgomotul, ori semnale de curent alternativ eu componenta de curent continuu; - detcctorii de valori de virf. Detectorul virf-la-virf al unui semnal se realizeaza prin combinarea a doi detectori de virf pentru marimi pozitive si negative (fig. 3.9).

R3
E'in
0-

Rl R,

Fig. 3.9. Detector eie§

de vir! pentru etnmin;

marimi C1

einma" -

bipolare :

3C2•

93

Datorita divizorului rezistiv de la intrare, valoarca semnalului de intrare se injumata teste : tensiunea memorata pe C1 se va regasi amplificata de doua ori la iesire datorita lui A3• In accst circuit, spre a minimiza curentul de pclarizare a etajului de separare pentru detectorul de virf al valorilor negative, s-a conectat in bucla de reactie a lui A3 capacitorul C2, de memorare a curentului. Sc observa ca referinta fat!.'"de masa a detectorului de virf pentru marimi negative este luata de la iesirea detectorului de virf pozitiv, motiv pentru care Aa aduna iesirea amplificata a detectorului de virf pozitiv la cea inversata a detectorului de virf negativ, Suma respectiva reprezinta valoarea virf-la-virf a semnalului de intrare. Pe de alta parte, datorita faptului ca cei doi capacitori de memorare sint situati la intrarile lui A3, se produce un fenomen convsnabil de anulare a efectului de diminuare a tensiunilor in modul memorare. Alegerea judicioasa a valorilor celor doi capacitori de memorare, in situatia in care curentii de polarizare a intrarilor lui AI, A2, si A3 sint aproximativ egali, consta in indeplinirea conditiei: C1 = 3C2• Este evident ca performantele globale ale unui detector virf-la-virf sint strins legate de performantele fiecarui detector in parte (AcA3 forrncaza detectorul de virf pozitiv, iar A2-A~, dctectorul de virf negativ). Evaluarea erorilor care afecteaza circuitul de determinare a valorii virf-la-virf a unui semnal se face analizind erorile specifice fiecaruia dintre detectorii de virf existenti in montaj. aplicatie frecventa a acestui tip de detectori este determinarea excursiei maxime a unui semnal reprezentind un proces oarecare.

3.3. CIRCUITE PENTRU

CALCULUL VALORILOR

ABSOLUTE

Redresorii de preClZle sau circuitele pentru evaluarea valorii absolute sint larg intrebuintati in voltmetrii de curent alternativ ori in alte dispozitive de urmarire a semnalelor. Valoarea absoluta a unui semnal se poate obtine cu multa usurinta prin conversia semnalului bipolar in semnal unipolar. Cu ajutorul amplificatorilor operationali se realizeaza circuite de redresare de mare precizie, fara a sacrifica 0 portiune din semnal, a~a cum se intlmpla in cazul redresarii cu diode. Acest lucru este posibil prin conectarea diodelor de redresare in bucla de reactie a amplificatorului operational, care va micsora nivelul pierderilor de semnal cu atit mai mult, cu cit va dispune de 0 amplificarc in bucla deschisa mai mare. Cele mai uzuale circuite de evaluare a valorii absolute utilizeaza doi AO, conectati astfel incit sa comute polaritatea amplificarii at unci cind semnalul i~i schimba polaritatea. Pentru a ilustra posibilitatile oferite in asemenea aplicatii de catre amplificatorii operationali, se va examina circuitul din figura 3.10. Aplicind la intrare 0 tensiune sinusoidala, respectiv plecind de la zero, tensiunea la intrarea amplificatorului creste spre valori pozitive.

94

R8 V1

Fig. 3.10. Redresor RI = R2 = R3;

monoalternanta R, = RI//R2•

: RI

Fig. 3.11. Redresor

dubla

a.lternan ta :

R2

R4 = Ro; R7 = Re = 2RI = ... R3 = R6 = RIIIR2·

2R2 =

Atit timp cit tensiunca de deschidere a diodei VI nu este atinsa (dioda V2 fiind oricum blocata), amplificatorul lucreaza in bucla deschisa cu amplificare foarte mare. De exemplu, considerind un AO cu amplificare in bucla deschisa de 25000, iar tensiunea de deschidere a diodei fiind de 0,7 volti, rezulta ci:i ecartul pozitiv aplicat la intrare, pentru ca iesirea sa ajunga la valoarca de 0,7 volti, este 0,7: 25000 = 28u.V. In momentul in' care dioda VI se deschide, bucla de reactie se inchide si amplificatorul se comporta ca amplificator inversor cu amplificarea echiunitara (RI = R3), iar tensiunea in punctul B urmareste tensiunea de intrare. Rolul diodei V3 este de a proteja de supratcnsiuni intrarea amplificatorului operational. Datorita insa faptului ca dioda V2 este blocata, la iesire nu se culege nici 0 tensiune, din contra, pentru valori negative ale semnalului de intrare, dioda V2 trece in stare de conductie, iar la iesire se culege 0 tensiune aproape egala cu tensiunea de intrare. In felul acesta s-a realizat un redresor monoalternanta aproape perfect cu 0 zona de ineficacitate pentru semnale ext rem de mici (28 f1- V pentru exemplul dat) in raport eu semnalul de intrare (1 Vvv). Trebuie remarcat totodata ca. printr-o alegere corespunzatoare a rezistorilor din bucla de reactie se realizeaza un circuit care reuneste functiile de redresor monoalternanta si amplificator. Pentru un redresor cu dubla altemanta, la circuitul prezentat mai sus se va mai ad1uga un circuit de sumare (fig. 3.11). Amplificatorul Al func tioneaza ca redresor monoalternanta cu inversiune, astfel ca alternantele negative vor da la iesirea acestuia valoarea zero, dar totodata vor fi aplicate prin intermediullui Rs la intrarea inversoare a lui A2, care functioneaza ca sumator. Iesirea lui A2, pentru alternantele negative de la intrarc, va fi constituita din alternante pozitive de aceeasi amplitudine. Pentru alternaritele pozitive de la intrare, iesirea redresorului monoaltemanta All datorita modului de conectare a AO ~i valorilor rezistorilor din buclele de reactie, furnizeaza alternante negative de aceeasi amplitudine, care - aplicate intrarii sumatorului A2 -, vor da la iesire in final tot alternante pozitive de aceeasi am plitudine. Dupa cum se vede, precizia redresorului este determinata doar de precizia rezistorilor RI> R2, R4, R5, R7, s; 95

Procesul de redresare se poate realiza si fara diode, comutind sincron sau asincron semnul amplificarii, Pentru 0 corecta intelegcrc dedi circuitul din figura 3.12. Tratind amplificatorul ca un AO ideal,

in mod se consi-

{3.9') Pe de alta parte, (3.9") ~i deci:

• 21

_e_,.n-,--,

_-_e..:c.I __ei",

1_?_:4 __

•
(3.10)

R3 +R4

Tensiunea

de iesirc este: (3.11 )

Substituind

In 3.11 pc ei ~i i2 din expresiile

eie.' =

(3.9") ~i (3.10) se obtinc :

R3

R4

+ R4

(1 + RI R2)e;n,

_ R2 ein,. RI
cu RI
=

(3.12) R3 si Rz
=

Folosind eircuitul se va putca scric:

ca amplificator

diferential

R4

Dad ei", = ei", = ein (deci daca intrarile AO sint conectatc impreuna) si RI = R2, iar R4 sc comuta de la valoarea zero la 00, este evident ca circuitul poate fi folosit ca redresor sincron (sensibilIa faza). Astfel, in conformit ate eu ecuatia 3.12, pentru R4 = 0,
(3.14) iar pentru

R4

= CO,

(3.15)

Fig. 3.12. Principiul redresar ii dublei al ternan te bazat pe schimbare a semnului amplificiirii

96

Fig. 3.13. Redresor dubla altcrnan ta, sincron

Se observa ca ecuatiile 3.14 si 3.15 sint adevarate, independent de valoarea lui R3, care Insa poate fi astfel aleasa incit sa minimizeze tensiunea de decalaj. Inlocuind rezistorul R4 cu un tranzistor cu efect de cimp (figura 3.13) se obtine un redresor cu dubla alternanta, sincron.

3.4. CIRCUITE DE MAsURARE A VALORII ABSOLUTE IN DISPOZITIVE CU INTRARI DIFERENTIALE La voltmetrii de curent alternativ se folosesc frecvent redresori de mare orecizie, capabili sa efectueze redresarea pentru semnale care variaza de la dtiva milivolti la citiva volti. Pentru obtinerea unei intrari diferen tiale se poate introduce inaintea circuitului de redresare un AO conectat In configura tie inversoare sau un amplificator specializat. Este posibil sa se realizeze 0 varianta mai economica prin intermediul unui circuit de redresare de precizie, cu intrare diferen tiala (fig. 3.14).
R2
,

I
8

ejn1

G\o----c=:::r--~

G'i

Fig. 3.14. Redresor

de precizie

ell intrare

difercntiala :

97

In acest caz primul amplificator operational se cornporta ca un convertor de tensiune-curent, iar eel de al doilea, ca rcdresor si convertor cure nt-tensiune. Prin conversia tensiune-curent se simplified procesul redresarii de precizie, deoarece caderea de tensiune de pe diodele redresoare nu introduce erori incurentul de semnal. Conversia se face cu ajutorul unei surse de curent comandate in tensiune, cu intrare diferentiala, la care trebuie sa se tina seama de selectarea cu mare prccizic a rezistorilor, in vederea mentinerii unei impedante de icsire foarte mari a sursei. Semnalul de intrare ei« furnizeaza curent dirc~t redresorului format cu Az, dar valoarca acestui curent cste modificata de prczenta lui ea' In circuitul redresorului este debitat insa ~i un curent suplimentar prin calea de reactie pozitiva a lui R2• Marimea sa depinde de valoarea tcnsiunii de la iesirea lui AI, care este dependenta de valorile lui ein, ~i e.. Deoarece efectul lui ea asupra curentului aditional se opune curentului produs de ein" este posibil ca cele doua efecte sa se anuleze dad. retelele de reactie pozitiva ~i negativa sint cored echilibrate. In acest caz curentul furnizat redresorului este independent de tensiunea pe care 0 dezvolta pc el. In concluzie, curentul furnizat redresorului este:
't =----. a R,

1:1t2

ein1

(3.16)

Redresind acest curent cu ajutorul unor diode montatc in contratimp, la iesirea lui A2 sc obtine 0 tensiune pozitiva. Cind curentul este pozitiv dioda V2 se deschidc, iar tensiunca de pc R3 va fi amplificata de x 1 ori:

(3.17) Pentru curenti negativi va conduce dioda Vl, iar amplificatorul tional A2 functioneaza ca inversor, cu tensiunea de iesire : opera(3.18) Amplificarea fiind negativa, tensiunea de iesire va avca valoarea : (3.19) Circuitele echivalente pentru cele doua situatii sint date in figura 3.13. Performantele de joasa frecventa ale unui asemenea circuit sint limitate de rezistorii din sur sa de curent, de gradul de dezadaptare dintre ei, precum si de erorile de curent continuu specifice AO. Tensiunea si curentul de decalaj de la intrarea lui AI(Udee, si he,), participa la genera rea unui curent de eroare egal cu Idee, Udee, • RI• Ca metoda generala, curentul de eroare total poate fi compensat actionind asupra reglajului de nul al AO. Un alt motiv de inrautatire a performantelor este prezenta curentilor de polarizare ai amplificatorului operational A2, care nu pot fi anulati decit prin circuite speciale. Acesti curenti modifica punctul de eomutatie al diodelor, astfel cii la niveluri mici de semnal redresarea nu mai are loco

98

b a Fig. 3.15. Schema echivalenta :

a)
I:S

> 0;

= (n + I) Rais; eie~ = - (n + I) Rais.

eie~

b) is

<

0;

Fig. 3.16. Redresor ClI intrare diferen tiala cu 0 singura intrare de mare impedanta: amplificator diferen tial

A; -

Valoarea decalajului parazit care apare in regimul de comutatie al diodelor se reduce prin gcnerarea, la iesirea sur sci de curent, a unui curent de decalaj de compensare. Reglajul punctului de nul allui Al se face prin observarea modului in care arc loc redresarea let nivel mic de semnal. Performantele de inalta frecventa <,.Ieredresorului sint limitate de pro· prietatea amplificatorului operational Al de a comanda rapid diodele de redresare. Timpul necesar pentru comutatie este determinat de largimea de banda a amplificatorului operational si de viteza de raspuns a acestuia. El poate fi mult imbunatatit daca rezistenta de sarcina R3 pentru sursa de curent este mult mai mica decit R2, dar si din acest punct de vedere trebuie realizat un compromis optim, deoarece cu R3 ~ Rz gama de variatie a tensiunii de iesire este mult atenuata, Pentru aplicatiile care necesita doar 0 singura intrare de impedanta marepoate fi folosit un circuit ca eel din figura 3.16. In acest montaj intrarea de impedanta marc este cca de la terminalul neinversor, impedanta de intrare in mod comun a lui AI. Impedanta de intrare pe celalalt terminal este determinata de catre RI. caracteristica a circuitului estc largimea de banda, deoarece - spre deosebire de circuitul analizat anterior -- comanda diodelor de redresare se face direct de la iesirea AO. Timpul de comutatic este dat ~i de aceasta data tot de largirriea de banda. Procesul de redresare se datoreaza dicdelor, care comuta iesirea lui A1 de la 0 intrare la alta a lui A 2, schimbind astfel semnul amplificarii acestui AO, facind ca in final tensiunea de iesire a lui sa ramina pozitiva. Cind semnalul diferential de intrare este pozitiv, iesirea amplificatorului operational Al devine negativa si polarizeaza dicda VI in sensul de conductie, iar dioda V 2, in sensul de blocare. Astfel, semnalul de la iesirea lui Al este conectat la intrarea inversoare a lui A2, iar valoarea sa este: R2 (3.20') Cin, (Cin, - Cin.) • • RI Amplificatorul A2 va amplifica deci diferenta dintre acest scmnal si eel aplicat intrarii neinversoare, care, printr-un rezistor, este conectata la intrarea inversoare a lui AI, al carui potential va fi egal cu Cin,. Din cauza impe-

99

dantei mari de intrare a lui A2, potentialul ein, se regaseste pe intrarea neinversoare. Pentru ei", - ein, > 0, semnalul de iesire este: eie~ =.112

sa

H2 (ein, ei",). (3.20") HI Pentru semnale de intrare negative regimul de conductie al diodelor VI si V2 se schimba, producindu-se astfel 0 inversiunc a cailor de semnalla intrarea lui A2• Rezultatul acestei comutatii suferite de semnul amplificarii este mentinerea in permanenta a unei tensiuni pozitive la iesirea lui A2, indiferent de polaritatea semnalului de la intrare. In acest caz pentru ein, - ei", < 0, se schimba ssrnnul amplificarii, astfel ca : R2 (3.21 ) eie, = -A2 R (ei", - ei"')' \1

In final, tensiunea de iesire rarnine tot timpul pozitiva : R2 eie~ = A 2 Ii" I ein, - ein, I·
1

(3.22)

Performantelc circuitului sint afectate de gradul de adaptare dintre rezistente, Dad cei doi rezistori nu sint egali, amplificarile sint diferite pentru semnale pozitive ~i negative. Precizia redresarii este in functie de erorile specifice ale amplificatorului operational, ca ~i de valoarea pragului de comutatie al dicdelor. Tensiunile si curentii de decalaj de la intrarea lui Al au ca efect aparitia unui decalaj al tensiunii de iesire a lui A2• De aceea la iesire nu va aparea semnal pina in momentul cind semnalul de intrare nu depaseste valoarea decalajului. Rezultatul final este pierderea preciziei de rcdresare la nive1uri mici de semnal, Pentru extinderea functionarii corecte si la aceste niveluri este necesar sa se intrcduca reglaje pentru compensarea decalajelor specifice lui AI. Deoarece prin compensarea lui Al se poate intimpla sa creasca dccalajul global de la iesirea circuitului, se va introduce un reglaj si pentru A2• care sa permita obtinerea unei perfecte compensari totale. Dad in anumitc aplicatii sint necesarc impedante mari (pc ambele intrari) se poate folosi un circuit ca acel din figura 3.17, unde iesirca de curent debiteaza pc 0 sarcina flotanta.

e~

Fig. 3.17. Redresor de precizic ell intrare diferentiala si impedanta mare pe ambele intrar i: amplificator difcrential

A; -

100