Informații suplimentare despre

Molusca

Moluscos de las clases Gastropoda, Monoplacophora, Bivalvia,

Polplacophora, Scaphopoda, Aplacophora y Cephalopoda
Moluștele (lat. Mollusca) sunt animale nevertebrate protostomiale.
Denumirea de moluște provine din latinescul molluscus (mollis
însemând moale) și reprezintă principala caracteristică a corpului
acestor organisme. Printre reprezentanții moluștelor sunt scoicile,
melcii, sepiile, caracatițele. Sunt metazoare celomate
protostomiene, cu simetrie bilaterală. În cursul evoluției, unele au
devenit asimetrice (majoritatea melcilor).

Morfologie externă
Corpul moluștelor nu este segmentat, dar la majoritatea se
disting trei regiuni: cap, picior și masă viscerală.
Capul este bine dezvoltat și distinct la gasteropode și
cefalopode, și redus la amfineurieni și scafopode. În cazul
lameli branhiatelor, capul a regresat până la dispariție.
Melcii, limacșii, caracatița, sepia și nautilul au capul bine
diferențiat, iar la scoici acesta este practic inexistent.
Piciorul este un organ muscular situat în partea ventrală a
corpului. La cefalopode, picioarele sunt aranjate în
regiunea capului.
Masa viscerală are forma unui sac, în care sunt localizate
organele interne ce realizează funcții de relație, de nutriție
și de reproducere.
În afară de cap, picior și de masa viscerală, majoritatea
moluștelor mai au manta și cochilie. Mantaua și cochilia
sunt organe caracteristice moluștelor. Aspectul mantalei
este de membrană. Ea mai poartă și denumirea de
pallium și este formată din unul sau două pliuri care provin
din peretele corpului. Funcțiile mantalei sunt diferite.
Astfel, ea protejează corpul (în special masa viscerală),
secretă cochilia, iar la unele moluște servește ca organ
respirator. Între manta și peretele corpului se găsește un
spațiu numit cavitate paleală. Această cavitate mai poartă
și denumirea de cavitatea mantalei. În cavitatea paleală
sunt adăpostite branhiile și alte organe.
Cochilia (numită popular și scoică) este caracteristică
moluștelor, asemenea cavității paleale. Ea este o
formațiune dură, calcaroasă, cu rol principal de protecție a
masei viscerale și a întregului animal. Mai are și rol de
schelet extern, pe cochilie fiind fixat o parte din
musculatura corpului. Forma cochiliei diferă de la un grup
de moluște la altul. De asemenea, diferă și gradul ei de
dezvoltare. Ea poate fi formată din una, două sau mai
multe bucăți. La unele moluște, cochilia a regresat până la
dispariție.

Organizarea internă
Funcții de relație

Sistemul nervos la moluște este de tip ganglionar și

constă în ganglioni nervoși, concentrați în partea
anterioară a corpului, și în cordoane nervoase, care
pleacă de la ganglioni spre toate organele corpului.
Organele de simt sunt bine dezvoltate la moluștile mobile
în special la cele răpitoare și slab dezvoltate sau lipsesc la
cele bentonice și la cele puțin mobile.

Funcții de nutriție
Sistemul digestiv
Osfradiul
Sistemul respirator
 Sistemul circulator
Sistemul excretor
Sistemul nervos
Funcții de reproducere
Reproducerea la moluște se face prin ouă.

Gastropodele sunt organisme hermafrodite, cu fecundația

încrucișată. Ele depun ouă sau nasc pui vii. Bivalvele și
cefalopodele sunt organisme unisexuate.

Clasificarea moluștelor

Clasificare elaborată după cursuri universitare tipărite (pe cât

posibil cele mai recente) în România.
Încrengătura Clasă Subclasă Ordin
1 2 3 4
Mollusca Polyplacophora - -
Monoplacophora - -
Aplacophora - -
Gasteropoda Prosobranchiata Archaesgastropoda
Mesogasteropoda Pectinibranchia
Neogasteropoda
Opisthobranchiata Tectibranchiata
Nudibranchiata
Pulmonata Basommatophora
Stylommatophora
Bivalvia (Lammelibranchia) Protobranchiata -
Filibranchiata -
Eulamellibranchiata -
Scaphopoda Septibranchiata -
Cephalopoda Tetrabranchiata -
Dibranchiata Decapoda
Octopoda
Imagini ale clasificarea molecuștelor

Scoică

Caracatiță
Informații suplimentare
despre cefalopoda
 Cefalopodă
Cefalopoda sau cephalopoda este o clasă de animale exclusiv
marine ce cuprinde 370 de specii, incluzând sepiile,
caracatițele și calmarii. Tentaculele sunt folosite pentru
prinderea prăzii, iar deplasarea se realizează cu ajutorul
sifonlui. Sunt specii care au cioc cu ajutorul căruia
mărunțesc hrana. Cochilia este prezentă doar la specia
 primitivă, reducându-se la cele evoluate la o piesă foarte
mică.

Ex. Loligo vulgaris (calmar) în Oceanul Atlantic și Marea

Mediterană care are 50 cm lungime, 8 tentacule scurte și 2
lungi, este un bun înotător, comestibil.
Informații suplimentare
despre Gastropoda

A roman snail (Helix pomatia). Slovenia.

Gastropoda (greacă γαστήρ gaster, „stomac” și ποδη
podos, „picior”; de asemenea gastropode, cunoscute mai
comun și ca melci) reprezintă o clasă taxonomică mare
din încrengătura Mollusca. Include specii de melci de toate
tipurile și mărimile, de la microscopice până la mari. Există
câteva mii de specii de melci marini, dar și de apă dulce
sau tereștri.
 Taxonomie
Clasificare tradițională

Prosobranchia
Opisthobranchia
Pulmonata

Noua clasificare

Eogastropoda
Orthogastropoda
Informații suplimentare
despre scoică

Scoici și melci
Scoică este denumirea dată mai multor specii de moluște
bivalve care au corpul moale, ocrotit de două valve
calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul
extern.

Scoica face parte din încrengătura moluștelor. Această

încrengătură reprezintă, după artropode, a doua mare
grupă de nevertebrate (animale fără schelet), cuprinzând
peste 50.000 de specii. Scoicile se găsesc atât în râuri,
lacuri, cât și în mări și oceane. Ca toate moluștele, scoicile
au corpul moale, dar sunt dotate cu o manta, în care se
produc substanțele din care se formează cochilia. Aceste
moluște își creează respectivul înveliș de protecție din
carbonat de calciu, astfel că respectiva cochilie continuă
să crească pe toată durata vieții animalului. Studiul
scoicilor se numește conchiliologie.

Moluștele cu cochilie se regăsesc, conform planului de

mai sus, în subîncrengătura Conchifera, mai precis în
clasa gasteropodelor, scafopodelor și bivalvelor.

Bivalvele

Scoicile sunt numite și bivalve tocmai pentru că au cochilia

formată din două valve, prinse între ele printr-un ligament elastic.

Bivalvele sunt moluștele care au două valve (cochilii) articulate

printr-un ligament flexibil și rezistent (ex.: stridiile). Închiderea și
 deschiderea valvelor poate fi controlată de moluscă prin
intermediul a doi mușchi. Când mușchii se relaxează forța
ligamentului elastic face ca valvele să se deschidă. Această
relaxare a musculaturii permite apei să intre și să iasă din
cavitatea paleală prin intermediul a două sifoane, un sifon
inhalant și un sifon exhalant. În cazul în care mușchiul este
contractat, el ține cochiliile strâns lipite, împiedicând prădătorii să
ajungă la țesutul moale al scoicii. Interiorul cochiliei este acoperit
cu sidef.

Aceste cochilii sidefate, alături de perle, sunt produse în mod

natural de moluștele bivalve, iar omul a profitat de-a lungul anilor
de această caracteristică a scoicilor. Perlele se formează când un
corp străin (orice, de la un grăunte de nisip până la un parazit)
pătrunde între cele două cochilii ale moluștei. Odată blocat
înăuntru, obiectul străin este înconjurat de calciu și izolat.
Oamenii au reușit să facă scoicile să producă perle la comandă,
prin introducerea unor materiale între valvele scoicilor.

Ca majoritatea bivalvelor, midia (Mytilus edulis) își începe viața ca

larvă, plutind în apă. Apoi, larva se fixează pe o stâncă, unde se
transformă lent într-o midie adultă. Odată fixată pe o suprafață
solidă, midia produce un lichid lipicios care se întărește în contact
cu apa și o fixează de stâncă, astfel încât valurile puternice să nu
o poată dezlipi. În timpul fluxului, midia filtrează hrana aflată în
apa din jur. La reflux, când rămâne expusă în aer, ea își ține
cochilia închisă ermetic. Midia este prezentă pe tot globul și are
între 7 și 8 centimetri în lungime.
 Informații suplimentare
despre Melc de pământ

Macro photography of Snail, taken on the hills of Torna,

Pune Maharashtra.
 Melcul face parte din clasa Gastropoda, încrengătura
Mollusca. Clasa Gastropoda este cel mai numeros grup
actual de moluște, cuprinde peste 90 000 de specii,
adaptate atât la viața acvatică cât și la cea terestră (ex:
melci de mare,scoici univalve). Majoritatea acestora au
corpul protejat de o cochilie spiralată în care animalul se
poate retrage la nevoie. Unele specii de gasteropode au
cochilia redusă sau absentă, altele prezintă o serie de
formațiuni externe care le dau un aspect deosebit. O alta
însușire a Gasteropodelor este faptul că au cochilia
formată dintr-o singură bucată. Pe măsură ce animalele
cresc, cochilia acestora se mărește, luând adesea forma
unei spirale răsucite în jurul unui ax central.

Caracteristici
Mediul de viață este acvatic și terestru
Are corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în
spirală
Are patru tentacule sensibile, la cap
Are 3 buze
Deplasarea este lentă, prin târâre cu ajutorul piciorului
Nutriția este fitofagă, hrana de bază fiind frunzele
Sistem digestiv: aparat bucal, faringe, stomac, intestin subțire,
hepatopancreas, anus
Sistemul nervos: ganglionar
 Sistemul vascular: vase de sânge, inimă bicamerală (un atriu
și un ventricul)
Sistemul respirator: pulmonar (un plămân) sau branhial
Înmulțirea: unele specii sunt hermafrodite. Depun ouă în
pământ (cei tereștri) iar din ouă se dezvoltă melci cu cochilia
transparentă.

Morfologie externă
Capul
Este bine dezvoltat și distinct la reprezentanții clasei Gastropoda
(gasteropode) și Cephalopoda (cefalopode), redus la
amfineurieni și scafopode. Capul la clasa Lamellibranchia
(lamelibranhiate) a regresat până la dispariție.

Împerecherea și depunerea de ouă

Deși au atât organe de reproducere masculine cât și feminine,
trebuie să se împerecheze cu melci din aceeași specie înainte de
depunerea ouălor.
Unii melci se pot comporta deopotrivă ca masculi într-un sezon
și ca femele în altul. Alții joacă rolul deopotrivă fiind fertili în
mod simultan.
Când melcul este dezvoltat destul, ceea ce poate dura ani de zile,
împerecherea are loc primăvara târziu sau la începutul verii.
Uneori are loc și o a doua împerechere. În climatul tropical
împerecherea poate avea loc de mai multe ori pe an. În alte
climate melcii se pot împerechea în jurul lunii octombrie și a
doua oară la diferență de 2 săptămâni. După împerechere, melcii
pot reține sperma pentru o perioadă de până la 1 an, dar în mod
normal depun ouă în câteva săptămâni.
 Melcul se înmulțește prin ouă pe care le depune în pâmânt, în
luna august, săpând o groapă cu capul și cu piciorul. Din ouă ies
melci mici. Cand se înmulțesc prea mult, devin dăunători.

Imagini ale clasificarea melcilor

Anatomia unui melc:

1. Cochilie
2. Ficat
3. Plămân
4. Anus
5. Por pentru respirație
6. Ochi
7. Tentacul
8. Ganglioni cerebrali
 9. Canal salivar
10. Gură
11. Gușă
12. Glandă salivară
13. Por genital
14. Penis
15. Vagin
16. Glandă mucoasă
17. Oviduct
18. Sac de săgeți
19. Picior
20. Stomac
21. Rinichi
22. Manta
23. Inimă
24. Canal deferent
Informații suplimentare
despre Sepie

O sepie văzută din lateral

 Sepia este un animal acvatic care face parte din
subîncrengătura „Mollusca” clasa „Cephalopoda”.

Este o moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece

brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie
calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o
secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”,
tulburând apa din jur (Sepia officinalis).Sepiile, spre
deosebire de caracatițe, au păstrat învelișul de protecție.
Ele se deplasează prin propulsie, aceasta fiind realizată
prin umplerea unor camere din interiorul corpului cu apă,
care este apoi expulzată rapid printr-un sifon în exterior. În
caz de pericol elimină o substanță asemănătoare cernelei
care reduce vizibilitatea în apă, permițând sepiei să se
îndepărteze de eventualii prădători. Sepiile sunt animale
care pândesc prada, nefiind capabile de a atinge viteza de
deplasare a caracatițelor.

Populații mari de sepii se pot întâlni în mările calde în

special lângă coasta Australiei în apropiere de orașul
Whyalla (33°2′S 137°34′E). Acestea ating o lungime de 60
de cm și o greutate de peste 5 kg.

În general, sepiile au o mărime de 17–20 cm, dar unele

exemplare pot ajunge până la 30–40 cm.
 Informații suplimentare
despre CARACATIȚA

Octopus vulgaris (common octopus)

Caracatița este un gen de moluște cefalopode. Ele trăiesc în mări
și oceane. Corpul are forma unui sac. Capul prezintă doi ochi
mari, o coroană de brațe (8-10), numite tentacule, prevăzute cu
ventuze, și o gură cu fălci tari. Corpul este acoperit de o „manta”.
Caracatițele se hrănesc cu crustacee, pești, scoici etc. În corp,
caracatița are o glandă plină cu un lichid brun (asemănător cu
cerneala), care, eliminat în apă, o ajută să se apere de prădători.
Majoritatea caracatițelor folosesc această substanță atunci când
sunt urmărite. Reprezentantul tipic al acestui gen de moluște este
caracatița comună Octopus vulgaris. Caracatițele sunt pescuite
pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie.
 VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!

Această informație suplimentară la biologie a fost realizată de

Spoialo Bogdan, în colaborare cu autorii: Țîgănaș Carolina,
Ghergheligiu Nina și Cebotari Violeta. Toate informațiile
suplimentare a lui Bogdan Spoialo, veți fi adresată numai sub
supravegherea profesorului de biologie.