PROCESELE DE CREȘTERE ȘI DEZVOLTARE

Kineziologia ( kinezis - mișcare, logos - știință) este o disciplină medicală de

graniță între cea de anatomie descriptivă, biomecanică, ergofiziologie, kinetoterapie și
care se ocupă cu analizarea proceselor de creștere - dezvoltare normale, cu studierea
posibilităților de mișcare articulară și a factorilor care o influențează.

Creșterea este un proces biologic cantitativ al organismului, dinamic, complex ce

are loc prin însumarea proceselor biochimice și enzimatice din celule și țesuturi având
drept consecință mărirea în dimensiuni a corpului. Procesul de creștere are loc după
anumite legi și într-o anumită succesiune (din momentul concepției, pe toată durata
copilăriei, activat la pubertate, cu rată mică în adolescență , încheiat la maturitate).
Ca apreciere a creșterii se folosesc noțiunile: înalt, scund/mic, mare cuantificate în
centimetri sau în kilograme.
Dezvoltarea fizică este un proces biologic calitativ la care participă mecanismele
de adaptare și perfecționare prin care trece organismul. Aceste procese calitative au loc
paralel cu procesele de creștere în copilărie și adolescență dar, continuă și după
încetarea creșterii staturale. în perioada de maturitate și reproducere au loc modificări
calitative de dezvoltare fizică în sens pozitiv sau negativ în funcție de factorii de mediu și
de alimentație, regimul de viață, starea de sănătate, condițiile de igienă.
În cadrul procesului de dezvoltare fizică au loc modificări metabolice și funcționale,
hipertrofii/atrofii musculare, creșterea/scăderea țesutului adipos, modificări biomotrice. în
perioada de îmbătrânire procesele de dezvoltare sunt înlocuite de procesele de involuție
care pot fi lente sau cu instalare bruscă: boală, sedentarism.
Noțiunile de apreciere sunt: foarte bine/ bine/ insuficient dezvoltat.

I. Legile după care se realizează creșterea și dezvoltarea

1. Corelația organism - mediu: sistemul nervos și analizatorii dau informații
asupra elementelor de mediu ceea ce asigură un echilibru dinamic între organism și
mediu.
2. Unitatea și interdependența diferitelor organe și sisteme: starea de sănătate
a unui organism depinde de buna funcționare a fiecărui aparat și sistem în parte precum
și de modul în care acestea se integrează și adaptează funcțiilor celorlaltor aparate.
3. Ritmul de creștere și dezvoltare este condiționat de procesul adaptării
biologice fiind determinat filo- și ontogenetic.
Ritmul de creștere și dezvoltare este variabil pentru diferitele organe:
 organe care ajung rapid la forma definitivă: ochii, urechea internă, sistemul nervos
central;
 organe care se dezvoltă rapid în prima copilărie pentru ca apoi să evolueze lent până
la pubertate: aparatul renal și digestiv;
 organe care se vor perfecționa la maturitate: aparatul cardio-vascular, locomotor;
 organe care suferă procese de involuție la adolescență: timusul;
 organe care se vor maturiza după pubertate: organele genitale.
4. Legea alternanței:
 oasele lungi suferă procese de alungire și îngroșare alternativă (niciodată cele două
procese nu sunt concomitente);
 legea basculei: procesele de alungire și îngroșare pentru cele două componente mari
ale aceleași extremități sunt alternative: în timp ce humerusul și femurul se alungesc,
oasele antebrațului/respectiv gambei se îngroașă și invers.
5. Legea proporției:
 există 3 faze în evoluția variațiilor de proporții între statură/ lungimea/ lățimea
segmentelor: 4-6 ani, 6-15 ani, peste 15 ani;
 fiecare segment are o evoluție proprie în raport cu statura;
 sexul individului caracterizează dezvoltarea osoasă a centurii scapulare, a pelvisului.
6. Legea pubertății :
 înainte de instalarea pubertății creșterea staturală are loc pe seama membrelor
inferioare predominând procesele de alungire osoasă,
 după pubertate procesele de creștere și dezvoltare se realizează pe seama
trunchiului, prin îngroșarea scheletului și prin dezvoltarea masei musculare.
7. Legea asimetriei descrie existența unor asimetrii fiziologice prin: poziția și
forma organelor intracavitare, solicitarea predominantă a unui membru.
8. Legea alternanței de lungă durată care descrie un proces de creștere extrem
de rapid pentru primele luni de gestație, primul an de viață, pentru perioada 6-7 ani
precum și pentru perioada prepubertară.

II. Factorii care influențează creșterea și dezvoltarea

Factorul genetic. Există însușiri cu caracter:
 dominant și care nu se schimbă în cursul vieții unui individ: culoarea ochilor, părului,
forma nasului, capului, pomeților;
 ce se poate modifica moderat: dezvoltarea centurii scapulare;
 ce se poate modifica intens: masa musculară, capacitatea funcțională aerobă.
Factorii endocrini:
 Hormonul de creștere (STH): în funcție de cantitatea în care este secretat de
hipofiză se descrie o creștere normală, gigantismul (hipersecreție STH), nanism
hipofizar (hiposecreție STH).
 Hormonii tiroidieni influențează metabolismele proteice și pe cele minerale.
 Hormonii secretați de timus asigură procesele de creștere până la pubertate.
 Hormonii secretați de glandele suprarenale intervin în metabolismul bazal, în cel al
apei, protidic, glucidic și cel al mineralelor.
 Hormonii sexuali favorizează dezvoltarea masei musculare și a forței.
Factorii patologici. Îmbolnăvirile ce survin în perioadele de creștere și dezvoltare
opresc sau încetinesc aceste procese (pe perioada unei boli organismul trebuie să
producă anticorpi, să refacă structurile distruse de agenții patogeni și dispune de prea
puține resurse pentru a mai face față și procesului de creștere și de dezvoltare).
Factorii externi pot influența creșterea și dezvoltarea în mod diferit în funcție de
perioada în care acționează:
 în perioada intrauterină pot interfera procesele de creștere și dezvoltare:
  starea de sănătate a mamei,
 alimentația mamei,
 de starea de oboseală a mamei,
 de ingestia de alcool,
 de mediul toxic în care trăiește/lucrează mama,
 de eventuala medicație teratogenă autoadministrată;
 în perioada postnatală procesele depind de:
 factorii de mediu și de microclimat,
 de condițiile de igienă din familie,
 de factorii socio-economici.
Factorii alimentari prezentați pe amplu în capitolul Igiena alimentației din cadrul
cursului de Igiena educației fizice și sportului'.
Metabolismul bazal la 1-3 ani este de 2-2.5 ori mai mare față de adult ceea ce face
necesară suplimentarea rației calorice cu 10-20%.

III. Particularitățile anatomo-fiziologice ale diferitelor etape de

vârstă
Perioada embriofetală :
 perioada embrionară din momentul concepției și până la primele mișcări fetale,
 perioada fetală de la primele mișcări fetale și până în momentul nașterii.
Perioada primei copilării:
 perioada de nou-născut: primele 30 zile,
 perioada de sugar: 30 zile –1 an,
 perioada antepreșcolară sau copil mic: 1-3 ani.
Perioada de preșcolar 3-6 ani ce începe o dată cu încheierea creșterii dentiției de
lapte și durează până la apariția primilor dinți permanenți.
Perioada de școlar:
 antepubertară sau școlar mic: 6-11 ani fete, 6-12 ani băieți,
 pubertară sau școlar mijlociu: 11-13 ani fete, 12-14 ani băieți
 postpubertară sau școlar mare: 13-18 ani fete, 14– 18 ani băieți.
Perioada de maturitate și reproducere: 18–45 ani femei, 47–48 bărbați.
Perioada de involuție, senescență peste 45 de ani.
Problematica proceselor de creștere și dezvoltare este deosebit de complexă și din
această cauză ne vom opri numai asupra unor elementele care vor să explice unele
aspecte mai frecvent întâlnite în practica profesorului sau care pot explica devierile/
carențele comportamentale.

Perioada de nou-născut : 0 – 30 zile caracterizată prin:

 postură simetrică cu dominarea tonusului musculaturii flexorilor, nu-și poate întinde
membrele,
 controlul asupra musculaturii cefei este foarte slab: întoarcerea capului cu mâna este
urmată de întoarcerea întregului corp,
 coloana vertebrală este convexă spre înainte,
 neurocraniul reprezintă 1/8 din întreaga extremitate cefalică,
 raportul cap/corp este net în favoarea capului,
 funcțiile de relație ale sistemului nervos central sunt slab dezvoltate existând
predominarea centrilor subcorticali ai vieții vegetative,
 creștere rapidă staturală și în greutate.
Perioada de sugar: 30 zile - 1 an caracterizată prin:
 creștere rapidă staturală și în greutate,
 dezvoltarea tonusului extensorilor în ordinea cap, coloana vertebrală, regiunea
fesieră,
 în jurul vârstei de 4 luni prezintă mișcări simetrice cu mâinile, apare reacția de
echilibru în poziția culcat pe burtă, urmărește cu privirea un obiect în mișcare,
 în jurul vârstei de 6 luni se ridică singur în șezut, folosește o mână pentru joc, se
întoarce singur pe spate sau pe burtă, diametrul transversal toracic este mai mare
față de cel anteroposterior (la naștere toracele este circular),
 după 6-7 luni: apare dentiția de lapte, poate sta în genunchi cu sprijin pe membrele
superioare,
 la 8-10 luni se poate ridica singur în picioare, dar, nu are dezvoltată reacția de
echilibru pentru stațiunea bipedă,
 coloana vertebrală suferă următoarele modificări: la 3 luni apare lordoza cervicală, la
6 luni cifoza dorsală, la 9-12 luni lordoza lombară,
 masa musculară este foarte puțin dezvoltată,
 dezvoltarea sistemului de comunicare în propoziții scurte,
 predomină în continuare viața vegetativă asupra celei de relație.
Perioada de copil mic, antepreșcolar:1- 3 ani. în jurul vârstei de un an:
 poate sta singur în picioare,
 necesită sprijin la mers; mersul este antropoid cu bază mare de susținere, mai mult
prin mișcări de lateralitate și mai puțin prin cele de tip anteroposterior;
 apare tendința de competiție, luptă, conflict pentru obținerea jucăriilor,
 realizează corect prehensiunea de finețe, realizează opoziția police celelalte degete,
police-index.
Până la un an și jumătate:
 merge singur nesusținut, poate să urce ajutat scările, poate să se întoarcă în cerc,
 activitatea manuală: poate ține două obiecte mici într-o mână, face un turn din două
cuburi, aruncă obiectele pe jos,își scoate pantofii singur,
 controlul sfincterelor vezicale prezent, controlul sfincterului anal parțial,
 verbalizează, arată cu degetul obiectul indicat/dorit, înlătură obiectele/ persoanele
nedorite,
 prezintă interes pentru jucăriile celor din jur.
Până la 2,5 ani:
 urcă/coboară singur alternativ scările, urcă/coboară singur de pe scaun, aleargă,
deschide/închide ușa,
 anunță necesitățile fiziologice, arată corect 3-4 părți din corp,
 imită ocupațiile mamei,
 construiește turnuri din 4-7 cuburi, întoarce câte o singură filă la cărți, jucăriile capătă
sensul de mijloc de prietenie,
 ține bine creionul în mână, trage linii orizontale, folosește lingura,
 prezintă prehensiunea de finețe: poate scoate tabletele dintr-un tub de medicamente,
 se poate spăla singur pe mâinii,
 se îmbracă/dezbracă singur.
Până la 3 ani:
 poate sta 4-8 secunde într-un picior, sare de 2-3 ori pe un picior, sare în lungime cu
ambele picioare 60-85 cm., merge cu tricicleta,
 participă la activitățile casnice,
 merge singur la toaletă,
 dezvoltă jocul cu copii, pune întrebări, vorbește neîncetat, își cunoaște vârsta, sexul,
numără până la 10, știe poezii scurte; poate să deseneze un om dar, acesta are
numai cap și picioare.
 perioada 1-3 ani se caracterizează prin o încetinire a ritmului de creștere, prin
modificarea proporțiilor cap/trunchi/membre, prin apariția dentiției de lapte.
 sistemul nervos central este: incomplet dezvoltat și maturizat, scizurile și girusurile nu
sunt deplin accentuate, fibrele nervoase nu sunt complet mielinizate, diferențierea
celulară este realizată în cea mai mare parte până la 3 ani dar, procesul va fi încheiat
în jurul vârstei de 8 ani, procesele de excitație le domină pe cele de inhibiție.
Perioada de preșcolar: 3- 6 ani
 Se caracterizează printr-un ritm lent de creștere, valorile medii ale ambelor sexe sunt
sensibil egale; creșterea este mai accentuată la nivelul membrelor: anvergura devine
egală cu talia (talia este distanța de la vertex- vârful capului - până la taloane– călcâie
și se măsoară în centimetri; anvergura este distanța dintre cei doi medius, degetul 3
de la fiecare mână, membrele superioare fiind în abducție, ridicate, la 90 de grade
față de trunchi).
 Comportamentul este caracterizat prin mișcare și putere de imitație.
 Aparatul locomotor: musculatura flexorilor predomină ca tonus asupra extensorilor;
oasele se pot deforma ușor în urma unor solicitări, rezultă necesitatea evitării
eforturilor statice; instalarea atitudinilor vicioase, este perioada optimă pentru
învățarea unor deprinderi motrice: îndemânare, rezistență în regim de viteză precum
și pentru dezvoltarea capacitate de efort.
 Aparatul respirator: amplitudinea excursiilor costale este mică; elasticitatea pulmonară
este redusă rezultând un plămân mai puțin aerat și mai hiperemiat față de cel al
adultului.
 Aparatul cardiovascular : în această perioadă inima crește foarte rapid în special pe
seama celei ștăngi. Sistemul excitoconductor al inimii nu este pe deplin dezvoltat
ceea ce face ca reacțiile de adaptare la eforturi să fie disproporționate față de
intensitatea acestora.
 Sistemul endocrin este încă insuficient structurat funcțional.
 Sistemul nervos central: ca volum creierul este aproape ca cel al adultului, dar, ariile
corticale nu sunt maturizate. Celulele nervoase sunt incomplet diferențiate; fibrele
nervoase nu sunt în totalitate mielinizate. Procesele de excitație corticală predomină
asupra celor de inhibiție.
 La comanda de a desena un om copilul la 4 ani poate desena fie capul, trunchiul,
brațele, fie capul, brațele, picioarele dar, fără trunchi. La 5 ani desenează un om
complet.
  Cercetarea stadiului gândirii noțional: la 4 ani copilul răspunde la întrebări legate
de definirea unor noțiuni sau obiecte cu sublinierea unor atribute neesențiale. Ex.
Ce este păpușa? Păpușa este frumoasă. La 5 ani răspunsurile scot în evidență
activitatea la care servește obiectul sau pe care o poate desfășura animalul
despre care este chestionat copilul. Tot la 5 ani poate să numească 6 culori: alb,
roșu, negru, verde, albastru, galben. La 6 ani copilul definește obiectele,
animalele, noțiunile prin elemente diferențiale.
 Capacitatea de organizare spațială: se constată în jurul vârstei de 5 ani când sunt
definitivate noțiunile: sus/jos, înainte/ înapoi, gros/ subțire, lat/ îngust,
dreapta/stânga, copilul poate executa manevrele de așezare la comandă a unui
obiect pe, sub, alături de
 Cercetare maturizării social- afective: se va analiza dacă copilul: este fricos, se
adaptează greu la o situație, la un loc nou, plânge când este luat din brațele/ de
lângă mamă, are crize de furie care se revarsă asupra părinților, se adaptează
greu la jocul altor copii, este lipsit de inițiativă, nu are curiozitate, nu poate să de
îmbrace sau să dezbrace singur, modul în care răspunde la întrebările
necunoscuților.
Perioada de școlar mic
Este definită ca perioada cuprinsă între 6–11 ani la fete și 6–12 ani la băieți.
 Aparatul locomotor. Prin consolidarea sistemelor funcționale lamelare oasele devin
mai dure, având o rezistență mai mare la presiune, răsucire, tracțiune. Este o perioadă cu
ritm rapid de creștere în greutate și în înălțime.
Fibrele musculare sunt încă subțiri și sunt înconjurate de o cantitate mare de țesut
conjunctiv ceea ce face ca mișcările din articulații să fie ample dar, de mai mică finețe.
Forța musculară este încă mică.
Viteza de reacție și de execuție sunt foarte bune.
 Aparatul respirator: diametrul transversal este mai mare față de cel anteroposterior,
elasticitatea pulmonară este slabă, respirația este de tip costal superior sau mijlociu
datorită insuficientei dezvoltări a musculaturii accesorii respiratori.
 Aparatul cardiovascular: inima reacționează neeconomic la efort, mecanismele de
reglare fiind insuficient adaptate, diametrul transversal al inimii predomină asupra
celui longitudinal.
 Sistemul nervos central. Creierul este ca greutate asemănător cu cel al adultului
dar, diferit funcțional. Procesele de excitație predomină asupra celor de inhibiție
ceea ce face relativ dificilă fixarea corticală a noțiunilor, cuvintelor, mișcărilor. Limita
câmpurilor corticale nu este clară și precisă. Diferențierea scoarței cerebrale se face
din profunzime spre suprafață prin apariția unor insule mielinizate, de la care
procesul se întinde în toate direcțiile.
 Analizatorul kinestezic, vizual, vestibular se perfecționează ceea ce face ca
mișcările să fie mai precise, coordonarea mai bună, contracțiile musculare mai
puternice și mai economicoase.
 Glandele cu secreție internă au o activitate insuficient dezvoltată pentru a fi și
eficiente cu exepția glandei hipofize ce produce STH.
Perioada de școlar mijlociu, perioada pubertară
 Caracteristic pubertății este maturarea sexuală care are loc ca urmare a afluxului de
hormoni sexuali urmată de apariția caracterelor sexuale secundare.
După 11 ani la fete și 12 ani la băieți se constată activitate secretorie a
ovarului/testiculului marcată prin apariția primei menstruații/ejaculării. Sub acțiunea
hormonilor sexuali are loc dezvoltarea caracterelor sexuale primare: maturizarea și
dezvoltarea organelor genitale ce capătă forma anatomică a adultului fiind în același timp
și funcționale. Concomitent are loc dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la băieți:
dezvoltarea laringelui, schimbarea vocii, apariția pilozității axilare și pubiene, creșterea
masei musculare. Caracterele secundare la fete sunt reprezentate de pilozitatea axilară
și pubiană, dezvoltarea țesutului adipos, formarea glandelor mamare, modificarea formei
bazinului.
 Aparatul locomotor: - la nivelul oaselor are loc o creștere în grosime precum și
consolidarea cu săruri minerale a structurilor funcționale existente.
 articulațiile sunt în continuare slab dezvoltate,
 ligamentele nu reușesc să asigure o rezistență suficientă la tracțiuni, răsuciri.
 mușchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor musculare existente și mai puțin
în grosime ceea ce face ca forța lor să fie mică.
 Aparatul respirator: - nasul și laringele îmbracă aspectul definitiv, ca la adult;
- traheea, bronhiile, plămânii suferă o creștere cantitativă a
funcției respiratorie: crește amplitudinea respirației, scade frecvența respirațiilor,
crește capacitatea vitală, crește consumul maxim de oxigen/minut.
 Aparatul cardiovascular: - predomină inervația simpatică a reglării activității cardiace
ceea ce face posibilă instalarea distoniei neurovegetative;
- crește volumul sistolic de la 30 ml. la 45 – 60 ml.
 Sistemul nervos: - înregistrează maturizarea ariilor corticale,
- se dezvoltă funcțiile de analiză și sinteză,
- procesele de excitație încep să fie mai bine controlate de câtre
cele de inhibiție,
- funcția celui de al doilea sistem de semnalizare domină asupra
primului sistem.
 Glandele endocrine își intensifică secreția o dată cu începerea secreției de
testosteron/foliculină și progesteron.
Perioada de școlar mare, postpubertară
Perioada se caracterizează la fete printr-o încetinire a ritmului de creștere în timp
ce la băieți apare o creștere compensatorie pentru perioadele anterioare. La fete este
perioada în care are loc creșterea în greutate. Concomitent au loc procese de stabilizare
a dimensiunilor diferitor segmente: crește diametrul toracic, cel biacromial, anvergura, se
modifică bustul.
 Aparatul locomotor: - este perioada la care are loc sudarea capului humeral de
restul epifizei (13-16 ani);
 se produce sudarea trohleei humerale (13 ani),
 se sudează definitiv osul coxal ( 13 – 16, 18 ani).
 până la 20–25 de ani să se realizeze sudarea centrilor de osificare.
 musculatura crește în volum ceea ce determină și creșterea forței.
 Aparatul respirator înregistrează o ameliorare a funcției respiratorii fiind asemănător
cu cel al adultului.
 Aparatul cardiovascular: inima înregistrează o creștere de volum ceea ce face ca și
debitul sistolic să se amelioreze.
 La nivelul sistemului nervos central se instalează echilibrul dintre procesele de
excitație și cele de inhibiție, de iradiere/concentrare, plasticitate/receptivitate.
 Anatomic analizatorii se găsesc la un grad de maturizare asemănător adultului însă
funcțional nu ating același nivel.