Sunteți pe pagina 1din 147

MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

E conomie
Manual pentru clasa a XI-a

Maria Liana Lãcãtuº George-Paul Lãcãtuº


C ORINT
EDUCAŢIONAL
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 4742 din 21.07.2006, `n
urma evalu\rii calitative organizate de c\tre Consiliul Na]ional pentru Evaluarea [i Difuzarea
Manualelor [i este realizat `n conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului
Educa]iei [i Cercet\rii nr. 3252 din 13.02.2006.

Date despre autori:


MARIA LIANA L|C|TUª, profesor gradul I didactic, ªcoala Centralã, Bucureºti; coautor [i autor a
numeroase manuale de economie [i educa]ie civic\ (pentru clasele X-XI, III-IV, VII-VIII ºi ºcoala
profesionalã), ghiduri metodice ºi caiete ale elevului pentru clasele V-VIII; culegeri de teste de
economie pentru bacalaureat etc.
GEORGE-PAUL L|C|TUª, director executiv la Centrul Român pentru Educaþie Economicã; coau-
tor a unor manuale de economie pentru clasele X-XI, teste de economie pentru bacalaureat,
ghid metodic de educaþie civicã pentru clasa a VIII-a.

Referen]i:
Prof. gr. I didactic MARIA TOMOIU, Colegiul Naþional „Ecaterina Teodoroiu”, Târgu-Jiu
Conf. univ. dr. MARIA DRUÞ|, Academia de Studii Economice, Departamentul pentru pregãtirea
personalului didactic, Bucureºti

Redactor: Alice Raluca Petrescu


Tehnoredactare computerizat\: Liubovi Grecea
Coperta: Valeria Moldovan

Pentru comenzi ºi informaþii, adresaþi-vã la:


Editura CORINT EDUCAÞIONAL – Departamentul de Vânzari
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucure[ti, cod po[tal 060012
Tel.: 021.319.88.22, 021.319.88.33, 0748.808.083, 0758.225.443
Fax: 021.319.88.66, 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
www.grupulcorint.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României


LÃCÃTUª, MARIA LIANA
Economie: manual pentru clasa a XI-a / Maria Liana
Lãcãtuº, George-Paul Lãcãtuº. – Bucure[ti: Corint Educa]ional, 2014
ISBN 978-606-8609-80-5

I. Lãcãtuº, George-Paul
33(075.35)

ISBN 978-606-8609-80-5
Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT EDUCAÞIONAL,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

Tiparul executat la: FED PRINT S.A.


CAPITOLUL I
INTRODUCERE ~N ECONOMIE

1 Economia [i perspectiva sa
asupra realit\]ii

3
Capitolul I

1Economia [i perspectiva sa asupra realit\]ii


A. Ce este economia?
Termenul economie este folosit cu în]elesuri diferite.
S\ lu\m câteva exemple:
Economia ne înva]\ c\ trebuie s\ ne comport\m ra]ional.
Economia României a crescut cu 4,1% în anul 2005.
A face economii este o atitudine în]eleapt\ [i prudent\.

În fiecare enun] men]ionat mai sus, prin economie se în]elege altceva. În


prima propozi]ie, acest termen are sensul de [tiin]\ sau de disciplin\ de
înv\]\mânt. ~n a doua propozi]ie, prin economie se `n]elege economia real\,
activitatea economic\ efectiv\, iar `n a treia are sens de economisire a unor
resurse (bani, alimente, energie, materii prime etc.).
În acest manual, termenul economie este folosit, de regul\, cu `n]elesul de:
1. {tiin]\ economic\. În acest sens, economia este [tiin]a care studiaz\
comportamentul oamenilor în activit\]ile de produc]ie, de schimb [i de con-
sum de bunuri [i servicii. Ori de câte ori ve]i întâlni în manual termenul
economie f\r\ alte preciz\ri, acesta se va referi la [tiin]a economic\.
2. Economie real\. În acest sens, economia este un ansamblu de institu]ii
[i activit\]i de produc]ie, de schimb [i de consum de bunuri [i servicii. Ori de
câte ori ve]i întâlni în manual termenul economie înso]it de specifica]ii ca:
economia na]ional\, economia României, economia mondial\, economia
central-european\ etc.,
acesta se va referi la eco-
nomia real\.
Pe scurt, economia ca
[tiin]\ are drept obiect de
studiu economia real\,
adic\ activitatea desf\-
[urat\ `n `ntreprinderi (in-
dustriale, agricole, comer-
ciale etc.).

4
Introducere `n economie

B. De ce ne este util\ economia?


Economia ne este util\ pentru a afla cum putem produce bunuri cât mai
multe [i cât mai folositoare, cum putem s\ ne satisfacem cât mai bine nevoile
de consum. Economia este deci o [tiin]\ cu utilitate practic\.
Dar, pentru a putea [ti cum s\ realiz\m activit\]ile economice, trebuie mai
întâi s\ le în]elegem, s\ le analiz\m mecanismele, s\ le descoperim legit\]ile
[i regulile de func]ionare. Economia este [i r\mâne o disciplin\ teoretic\ [i,
în aceast\ calitate, principala sa func]ie este aceea de a explica fapte [i feno-
mene legate de produc]ia, de schimbul [i de consumul de bunuri [i servicii.

B1. Importan]a economiei pentru via]a practic\

Economia este prezent\ în via]a noastr\ de fiecare zi.


Presa public\ zilnic informa]ii economice, de exemplu: dobânzile practicate
de b\nci, cursul de schimb al monedei na]ionale în raport cu principalele
valute, cereri [i oferte de locuri de munc\ etc. Totodat\, presa aduce în
discu]ie probleme controversate privind nivelul pre]urilor [i al veniturilor, con-
curen]a dintre produc\tori, rela]iile de munc\, combaterea [omajului ori a
infla]iei etc.
Oamenii politici [tiu c\ situa]ia economic\ existent\ le poate influen]a în
mod hot\râtor cariera, c\ succesul lor depinde de solu]iile pe care le propun
pentru rezolvarea unor probleme precum [omajul, infla]ia, cre[terea eco-
nomic\ sau a nivelului de trai.
Indivizii îndeplinesc diferite roluri economice `n societate. Ei sunt pro-
duc\tori, consumatori, patroni, salaria]i, deponen]i etc. No]iunile [i infor-
ma]iile economice le sunt tuturor extrem de utile. Astfel:
— produc\torii au nevoie de informa]ii economice pentru a putea adopta
decizii în activitatea pe care o desf\[oar\; un produc\tor informat va putea
achizi]iona utilaje [i materii prime la cele mai convenabile pre]uri sau va putea
anticipa cerin]ele pie]ei;
— consumatorii au nevoie de acela[i tip de informa]ii pentru a se decide
asupra produselor pe care le vor cump\ra; un cump\r\tor avizat va putea
opta între a cump\ra un televizor în rate sau a-l achita integral, între a pl\ti
în numerar sau cu cartea de credit;
— persoanele care au preg\tire economic\ în]eleg de ce scade puterea de
cump\rare [i [tiu cum s\ ac]ioneze în condi]ii de infla]ie; de asemenea, se
orienteaz\ mai bine din punct de vedere profesional, optând pentru slujbe
mai pu]in afectate de [omaj.

5
Capitolul I

B2. Importan]a economiei ca [tiin]\

Principala func]ie a economiei este s\ explice fapte [i fenomene legate de


produc]ia, de schimbul [i de consumul de bunuri [i servicii. În acest scop,
aceasta studiaz\ comportamentul organiza]iilor [i al oamenilor implica]i în
activit\]ile economice, precum [i motivele care îi determin\ s\
desf\[oare aceste activit\]i.

„P\rintele” economiei este considerat economistul Adam Smith


(1723-1790), autorul lucr\rii „Avu]ia na]iunilor”. El a studiat pia]a [i meca-
nismele sale [i a sus]inut c\ aceasta trebuie l\sat\ s\ func]ioneze liber.
Adam Smith a fost cel mai de seam\ reprezentant al [colii clasice de
economie.

Economia formuleaz\ legi [i principii care sunt folosite nu numai pentru


a explica, ci [i pentru a prognoza producerea unor fapte [i fenomene eco-
nomice [i pentru a influen]a desf\[urarea lor. În]elegerea [i anticiparea unor
fenomene, precum [omajul, infla]ia sau criza economic\, reprezint\ premise-
le adopt\rii acelor m\suri care pot limita [i atenua consecin]ele negative ale
acestora, contribuind chiar la dep\[irea lor.

Economia, ca [tiin]\, îndepline[te trei func]ii:


z explic\ fapte [i fenomene economice: de exemplu, formarea pre]urilor;
z prognozeaz\ producerea unor fapte [i fenomene economice: de exemplu,
cre[terea consumului atunci când cresc veniturile;
z propune c\i de influen]are a modului în care se desf\[oar\ faptele [i
fenomenele economice: de exemplu, c\i de reducere a costului.

Economia explic\ activitatea desf\[urat\ atât la nivel microeconomic, cât


[i macroeconomic.
z La nivel microeconomic, este studiat\ activitatea firmelor [i comporta-
mentul indivizilor în calitate de produc\tori sau de consumatori. Conceptele
microeconomice fundamentale sunt: pre]ul, venitul, cheltuielile de produc]ie,
cererea, oferta, concuren]a etc.
z La nivel macroeconomic, este studiat\ economia real\ ca întreg, ca
ansamblu. Conceptele macroeconomice fundamentale sunt: gradul de ocu-
pare a for]ei de munc\, produsul intern brut — PIB, venitul na]ional, cererea
total\ (agregat\), nivelul pre]urilor, cheltuielile globale etc.

6
Introducere `n economie

C. Perspectiva economiei asupra realit\]ii


Economia atrage aten]ia asupra faptului c\ oamenii tr\iesc sub imperiul
unor constrângeri: raritatea mijloacelor de satisfacere a trebuin]elor, care `i
oblig\ s\ ac]ioneze ra]ional, eficient.
No]iunea de raritate exprim\ faptul c\ oamenii nu pot
avea toate bunurile [i serviciile pe care le doresc.
Existen]a oamenilor depinde de bunurile
[i de serviciile produse pentru a fi consu-
mate [i, în ultim\ instan]\, de resursele
materiale [i umane care pot fi utilizate în
activit\]ile economice. Dar, resursele se g\-
sesc în cantit\]i limitate. De aceea, bunurile
[i serviciile sunt produse în cantit\]i limitate,
care se dovedesc insuficiente `n raport cu
trebuin]ele [i dorin]ele oamenilor.
Raritatea resurselor ne oblig\ la discer-
n\mânt [i la un comportament economic
ra]ional.
Oamenii trebuie s\ aleag\ unele bunuri [i servicii [i s\
renun]e la altele.
Ei trebuie s\ decid\ ce întrebuin]are vor da resurselor, ce bunuri [i servicii
vor produce, deci ce trebuin]e vor fi satisf\cute. Resursele fiind limitate,
op]iunea pentru anumite bunuri [i servicii va însemna, implicit, renun]area la
altele, deoarece întrebuin]area resurselor într-un anumit mod elimin\ posibili-
tatea utiliz\rii lor în orice alt mod.
Cea mai bun\ alternativ\ la care se renun]\ atunci când se opteaz\ pentru
o anumit\ întrebuin]are a resurselor reprezint\ costul de oportunitate al
deciziei adoptate. Deoarece orice alegere are un cost, oamenii trebuie s\
opteze ra]ional, cânt\rind avantajele [i dezavantajele, beneficiile [i costurile.
O alegere este ra]ional\ dac\, de pe urma sa, se ob]in beneficii mai mari
decât costurile pe care le implic\.
Conceptele-cheie ale lec]iei:
z economie z microeconomie
z raritate z macroeconomie
z cost de oportunitate

7
Capitolul I

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Economia este o [tiin]\ cu utilitate practic\, nu [i teoretic\.
b.În]elegerea [i anticiparea unor fenomene precum [omajul, infla]ia sau crizele
economice reprezint\ premisele adopt\rii acelor m\suri care pot limita [i atenua con-
secin]ele negative ale acestora.
c. Oamenii trebuie s\ aleag\ unele bunuri [i servicii [i s\ renun]e la altele.
d.Bunurile [i serviciile sunt produse în cantit\]i limitate, care se dovedesc insufi-
ciente în raport cu trebuin]ele [i dorin]ele oamenilor.

2. Identifica]i enun]urile care exprim\ realit\]i microeconomice, respectiv pe cele


care exprim\ realit\]i macroeconomice:
a. În luna aprilie, Banca Româneasc\ a redus dobânda la creditul pentru
achizi]ionarea de locuin]e de la 8,9% la 7,25%.
b.Inunda]iile din Banat, din vara anului 2005, au distrus culturile de grâu, fapt care
a determinat cre[terea pre]ului grâului.
c. Volumul investi]iilor str\ine directe în economia româneasc\ s-a ridicat, în 2005,
la un total de 5,2 miliarde de euro.
d.Compania Na]ional\ a Huilei Petro[ani a disponibilizat, în luna martie a anului
2005, 512 angaja]i, al]i 223 urmând a fi concedia]i în aprilie.
e. În perioada 2001-2005, exporturile române[ti au crescut cu 75%, de la 12 722
milioane de euro la 22 255 milioane de euro.
f. În martie 2006, rata infla]iei a fost de 0,21%.
g.Prim\ria municipiului Satu Mare a comandat elaborarea Planului urbanistic gene-
ral firmei Planwerk Cluj, în baza unui contract în valoare de 185 734 lei.

3. Care este costul de oportunitate pl\tit în fiecare dintre urm\toarele situa]ii?


a. Maria a economisit 50 de lei. I-ar pl\cea foarte mult s\-[i cumpere o pereche de
pantofi, dar sora ei, Raluca, are nevoie de un dic]ionar enciclopedic [i a rugat-o s\-i
împrumute banii necesari. Maria a acceptat.
b.P\rin]ii i-au cerut Doinei s\ se gândeasc\ [i s\ aleag\, din timp, ce cadou i-ar
pl\cea s\ primeasc\ de ziua ei: un CD-player sau o vacan]\ la munte. I-au spus c\ nu î[i
pot permite s\ i le ofere pe amândou\. Doina a ales CD-playerul.
c. Anul acesta, Adrian va sus]ine examenul de bacalaureat. El se gânde[te c\ va tre-
bui s\ renun]e la antrenamentele zilnice de baschet [i la duminicile petrecute cu pri-
etenii, pentru a avea mai mult timp de studiu. Cel mai mult regret\ antrenamentele.

4. Comenta]i urm\toarele afirma]ii:


z Nimic nu este gratuit. Totul se pl\te[te.
z Nu putem ob]ine toate lucrurile de care avem nevoie sau pe care le dorim.
Identifica]i conceptele-cheie la care se refer\ cele dou\ enun]uri.

8
CAPITOLUL II
CONSUMATORUL {I COMPORTAMENTUL S|U RA}IONAL

1 Nevoi [i resurse

2 Consumatorul [i comportamentul
s\u (costul de oportunitate,
utilitatea economic\)

3 Cererea

9
Capitolul II

1 Nevoi [i resurse

Nevoile sau trebuin]ele sunt motorul oric\rei activit\]i umane: art\,


politic\, justi]ie, economie. Astfel, oamenii produc bunuri [i servicii pentru c\
au nevoie s\ le consume. Nevoile de consum dep\[esc îns\ întotdeauna posi-
bilit\]ile de satisfacere a lor, resursele disponibile nefiind niciodat\ suficiente.
De aceea, oamenii trebuie s\ adopte decizii ra]ionale de utilizare a resurselor
existente.
Problema fundamental\ a economiei const\ `n existen]a unor resurse limi-
tate cu care oamenii trebuie s\ satisfac\ nevoi aflate mereu în cre[tere.

A. Nevoile
Nevoile sau trebuin]ele economice sunt nevoile care se
satisfac prin consum de bunuri [i servicii.
Via]a oamenilor presupune satisfacerea unor necesit\]i biologico-materiale
(fundamentale pentru supravie]uire) [i sociale.
Nevoile unei persoane, cum ar fi cele de hran\, locuin]\, îmbr\c\minte,
îngrijire medical\, educa]ie etc., sunt trebuin]e individuale. În afar\ de aces-
tea, exist\ [i trebuin]e colective, ale unor grupuri sociale sau ale societ\]ii în
ansamblul s\u. Astfel sunt: nevoia de ordine public\, de ap\rare na]ional\,
de protec]ie social\ etc.
Trebuin]ele oamenilor nu pot fi satisf\cute în totalitate.
O persoan\ î[i poate satisface, la un moment dat, doar anumite trebuin]e.
De exemplu, dac\ ne a[ez\m la mas\, putem mânca pe s\turate [i deci ne
putem satisface deplin nevoia de hran\. Dar aceasta nu înseamn\ satisface-
rea tuturor trebuin]elor [i, în plus, nevoia de hran\ se va regenera pe m\sur\
ce organismul va consuma energia acumulat\.
Nu toate trebuin]ele existente vor putea fi satisf\cute, pentru c\ nu se pot
produce toate bunurile [i serviciile necesare.
Pe m\sur\ ce anumite trebuin]e sunt satisf\cute, apar altele noi. La aceasta
contribuie sporirea [i diversificarea ofertei de bunuri [i servicii, modificarea
preferin]elor consumatorilor [i, în zilele noastre, reclama f\cut\ produselor noi.

10
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

În decursul timpului, trebuin]ele se multiplic\.


Ritmul în care trebuin]ele umane se multiplic\ este mai rapid decât posi-
bilit\]ile de satisfacere a lor. Nevoile de consum ale oamenilor nu
sunt niciodat\ pe deplin satisf\cute.

În prezent, avem nevoie de bunuri [i servicii, precum calculatoarele


personale, programele de calculator, po[ta electronic\ (e-mail), Internetul
etc., produse de care nu aveam nevoie acum 10-20 de ani, pentru simplul mo-
tiv c\ acestea nu existau. Între timp, acestea au ap\rut pe pia]\, oamenii au
devenit con[tien]i de utilitatea lor, iar oferta în domeniul tehnologiei informa-
]ionale s-a diversificat. Ast\zi, nu ne mai mul]umim s\ posed\m un calculator
personal, ci ne punem problema tipului de calculator, a performan]elor sale,
a posibilit\]ilor de informare [i de comunicare pe care acesta ni le asigur\.

Satisfacerea nevoilor are loc în ordinea importan]ei lor.


Oamenii au o multitudine de nevoi, dar de importan]\ diferit\. Unele sunt
nevoi elementare, legate de supravie]uire (hran\, ap\, aer, odihn\ etc.), altele
sunt nevoi complexe, determinate de exigen]ele vie]ii în societate, de dorin]e
[i de aspira]ii (confort, statut social, apreciere, afirmare etc.). Acestea din
urm\ cap\t\ importan]\ pe m\sur\ ce nevoile elementare sunt satisf\cute.
În raport cu trebuin]ele pe care le satisfac, bunurile sunt apreciate ca fiind
de strict\ necesitate (alimente, îmbr\c\minte, locuin]\ etc.) sau articole de
lux (parfumuri, bijuterii, haine de blan\ etc.).
Spre deosebire de bunuri, care sunt obiecte palpabile ce pot satisface tre-
buin]e [i dorin]e umane, serviciile sunt activit\]i desf\[urate în folosul oame-
nilor (de exemplu: asisten]a medical\, salubritatea, transporturile de c\l\tori
sau de m\rfuri etc.).

B. Resursele de produc]ie
Resursele de produc]ie sunt grupate în trei categorii: re-
surse naturale, resurse umane [i bunuri de capital.

Producerea bunurilor [i serviciilor presupune consum de resurse materiale


[i umane [i se realizeaz\ cu eforturi [i cheltuieli. Dintre resursele folosite `n
activitatea economic\, amintim: uneltele, ma[inile, instala]iile, echipamen-
tele, cl\dirile, mijloacele de transport [i c\ile de comunica]ie, munca, p\mân-
tul, resursele minerale de toate tipurile etc.

11
Capitolul II

Resursele naturale utilizate de oameni în activit\]ile economice sunt: tere-


nurile agricole, p\durile, apa, z\c\mintele de minereuri, de c\rbune, de pe-
trol sau de gaze naturale etc. Unele dintre acestea se epuizeaz\ prin folosirea
în procesele de produc]ie (petrolul, gazele naturale, c\rbunele, minereurile).
Altele, de[i sunt folosite, nu se epuizeaz\ pentru c\ au capacitatea de a se
regenera (p\mântul, apa).
Resursele umane sunt reprezentate de popula]ia apt\ de munc\, în care
sunt incluse persoanele cu vârsta cuprins\ între 16 [i 60 de ani [i a c\ror stare
de s\n\tate le permite s\ munceasc\ — vârsta minim\ legal\ de angajare este
de 16 ani; vârsta minim\ de pensionare este de 57 de ani pentru femei [i
62 de ani pentru b\rba]i, limitele urmând a fi majorate treptat la 60 [i, respec-
tiv, 65 de ani. Totodat\, calitatea resurselor de munc\ depinde de nivelul de
educa]ie al popula]iei [i se exprim\ prin gradul de calificare profesional\.
În categoria resurselor umane este inclus [i spiritul antreprenorial, prin
care se în]elege capacitatea de ini]iere a unei activit\]i economice [i de asu-
mare a riscurilor pe care le presupune o asemenea ini]iativ\.
Bunurile de capital mai sunt denumite simplu capital sau bunuri de pro-
duc]ie. Acestea pot fi: ma[ini, utilaje, echipamente de produc]ie, mijloace de
transport, energie etc. Spre deosebire de bunurile de consum care satisfac
nevoile popula]iei, bunurile de produc]ie sunt utilizate pentru a realiza bunu-
rile [i serviciile destinate consumului.

Resursele sunt limitate.


Indiferent c\ este vorba de resursele naturale sau prelucrate, de materii prime,
de energie sau de resursele umane, resursele existente sunt limitate. În raport cu
nevoile, resursele sunt întotdeauna insuficiente. A[a se explic\ faptul c\ oamenii
nu pot produce [i, deci, nu pot ob]ine toate lucrurile de care au nevoie sau pe
care [i le doresc. Ei trebuie s\ decid\ în leg\tur\ cu modul de întrebuin]are a re-
surselor de care dispun la un moment dat, alegând între diferite variante (op]iuni).
Oamenii trebuie s\ dea r\spunsuri Economia studiaz\, `ntre
la urm\toarele `ntreb\ri fundamentale: altele, modul în care oamenii
z Ce s\ se produc\? iau decizia de a aloca resurse
z Cât s\ se produc\? limitate pentru a satisface tre-
z Cum s\ se produc\? buin]e mai mari decât posi -
z Pentru cine s\ se produc\?
bilit\]ile existente.
Conceptele-cheie ale lec]iei:
z trebuin]e economice z resurse de produc]ie
z bunuri; servicii z bunuri de capital

12
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

Sarcini de lucru
1. S\ presupunem c\ în s\pt\mâna ur-
Român\ Matematic\ Economie
m\toare ve]i avea trei lucr\ri: la limba [i
nr. nr. nr.
literatura român\, la matematic\ [i la eco- not\ not\ not\
ore ore ore
nomie. Timpul pe care îl ave]i la dispozi]ie
pentru a preg\ti aceste lucr\ri este de 0 3 0 2 0 3
8 ore [i vre]i s\ ob]ine]i note care s\ v\ 1 4 1 3 1 4
dea o medie maxim\. Cât timp ve]i aloca 2 7 2 5 2 6
pentru preg\tirea fiec\rei lucr\ri, ]inând 3 8 3 7 3 8
cont de faptul c\ între timpul de studiu [i 4 9 4 9 4 9
notele pe care le pute]i ob]ine exist\ 5 10 5 10 5 10
corela]ia din tabelul al\turat?

2. Comenta]i urm\toarea afirma]ie:


Nu este adev\rat c\ nevoile nu pot fi safisf\cute integral. Eu pot s\ beau în
fiecare diminea]\ cât de mult lapte vreau.
3. Ar\ta]i care dintre datele de mai jos (preluate din Anuarul statistic al României,
2004) reprezint\ resurse de produc]ie. Justifica]i r\spunsul.
a. Popula]ia: 21,73 mil. locuitori (la 1 iulie 2003).
b. Suprafa]a: 238 391 km².
c. Resurse naturale: petrol, gaze naturale, c\rbuni, minereuri feroase [i nefe-
roase, z\c\minte de aur, argint [i bauxit\, mari rezerve de sare.
d. Produsul intern brut în anul 2005: 287 186 milioane lei (pre]uri curente)*.

4. Grupa]i urm\toarele resurse de produc]ie în trei categorii — resurse de munc\,


resurse naturale [i bunuri de capital: unelte, ma[ini, instala]ii, cl\diri, ap\, terenuri
agricole, mijloace de transport, c\i de comunica]ie, energie, p\duri, c\rbune, petrol
[i gaze naturale, cuno[tin]e [i deprinderi profesionale, abilit\]i antreprenoriale.

5. Consiliul local al municipiului Media[ [i-a stabilit urm\toarele proiecte prioritare în


perioada 2005-2009:
a. S\ reabiliteze [ase blocuri de locuin]e pentru tineret (cost mediu: 43,33 mi-
lioane lei).
b. S\ modernizeze patru re]ele de canalizare (costuri: 12, 30, 50 [i 168 milioane lei).
c. S\ repare sau s\ construiasc\ cinci poduri [i pasaje (cost mediu: 52 milioane lei).
Pentru reabilitarea blocurilor se pronun]\ 10 consilieri; pentru modernizarea cana-
liz\rii, 7 consilieri; pentru repararea podurilor [i pasajelor, 8 consilieri.
Consiliul local dispune, pentru 2006, de un buget de investi]ii de 260 de milioane lei.
Ce op]iuni are consiliul local? Care este costul de oportunitate al fiec\rei op]iuni?
Care op]iune va avea sprijinul celor mai mul]i consilieri?
* Sursa: Comisia Na]ional\ de Prognoz\, mai 2006.

13
Capitolul II

2 Consumatorul [i comportamentul s\u


(costul de oportunitate, utilitatea economic\)
Consumatorul este persoana care utilizeaz\ bunuri [i servicii `n
scopul satisfacerii trebuin]elor sale.

Consumatorul se define[te prin:z trebuin]ele [i preferin]ele sale;


z veniturile de care dispune.

Consumatorii au libertatea de a alege ce, cât [i de la cine vor cum-


p\ra. ~ntr-o economie de pia]\, consumatorul este suveran,
`ntrucât, `n ultim\ instan]\, decizia produc\torului de a fabrica un bun sau
un altul depinde de op]iunile consumatorului.

A. Utilitatea economic\
Preferin]ele consumatorilor se exprim\ `n utilitatea bunu-
rilor [i serviciilor.
~n mod obi[nuit, asociem bunurilor [i serviciilor o anumit\ utilitate, `n]ele-
gând prin aceasta posibilitatea ca respectivul bun sau serviciu s\ satisfac\ o
anumit\ trebuin]\. ~n acest sens, utilitatea arat\ m\sura `n care se satisface
o trebuin]\.
De[i `n limbajul curent nu se face distinc]ie `ntre „util“ [i „folositor“, pen-
tru un economist termenii nu sunt sinonimi. Un anumit lucru poate s\ nu fie
neap\rat folositor (ne referim la func]ionalitatea lui), dar s\ fie apreciat de
anumite persoane [i s\ le produc\ acestora satisfac]ii, deci s\ aib\ utilitate.
De exemplu, un obiect de art\ nu este neap\rat un obiect util sau folositor, dar
iubitorii de frumos resimt o satisfac]ie deosebit\ atunci când `l contempl\.
A[a se face c\, din punct de vedere economic, obiectele de art\ au utilitate.
Din punct de vedere economic, utilitatea este satisfac]ia sau pl\cerea
resim]it\ de o persoan\ `n urma consum\rii unui anumit bun sau serviciu.

Aprecierea utilit\]ii unui bun sau serviciu este subiectiv\.

Acela[i bun sau serviciu poate fi util pentru o anumit\ persoan\, dar inutil
pentru o alta. Un medicament este util pentru o persoan\ bolnav\, dar inutil

14
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

pentru un om s\n\tos, la fel cum o pereche de pantofi b\rb\te[ti m\rimea


42 nu are utilitate pentru un b\rbat care are nevoie de `nc\l]\minte num\rul
45 sau pentru o femeie.

A1. Utilitatea total\


Utilitatea total\ (Ut) reprezint\ satisfac]ia total\ resim]it\ de un
consumator `n urma consum\rii unui num\r oarecare de buc\]i
dintr-un bun.

S\ presupunem c\ un consumator oarecare m\nânc\ 5 bomboane de cio-


colat\. Satisfac]ia resim]it\ dup\ ce a mâncat prima bomboan\ este, s\
spunem, de 10 unit\]i de utilitate*. A doua bomboan\ are o utilitate de
numai 8 unit\]i de utilitate, a treia 5, a patra 2, iar a cincea 0. ~n acest caz,
utilitatea total\ este de 25 de unit\]i de utilitate (10 + 8 + 5 + 2 + 0 = 25).
Dac\ sunt consumate n buc\]i dintr-un bun oarecare, utilitatea total\ va fi
satisfac]ia resim]it\ `n urma consum\rii celor n buc\]i din bunul respectiv.
Not\m:
U1 = utilitatea primei buc\]i care se consum\;
U2 = utilitatea celei de-a doua buc\]i care se consum\;
U3 = utilitatea celei de-a treia buc\]i care se consum\;...
Un = utilitatea celei de-a n-a buc\]i care se consum\;
Ut = utilitatea total\;
Ut = U1 + U2 + U3 + ...+ Un = S Ui , unde i = 1,2,...,n.
Rezult\: Ut = S Ui , unde i = 1, 2, 3, ... , n.

A2. Utilitatea marginal\


Utilitatea marginal\ (Umg) reprezint\ satisfac]ia suplimentar\ resim-
]it\ de un consumator `n urma consum\rii unei unit\]i suplimentare
dintr-un bun, ceilal]i factori r\mânând constan]i.
Revenim la consumatorul nostru de bomboane. Prima bomboan\ are utili-
tatea de 10 unit\]i de utilitate, iar a doua, de 8 unit\]i de utilitate. Mâncând
a doua bomboan\, consumatorul resimte, a[adar, o satisfac]ie suplimentar\
de 8 unit\]i de utilitate. Cu alte cuvinte, utilitatea marginal\ a celei de-a doua
bomboane este 8 unit\]i de utilitate. Bomboana a treia are utilitatea 5.

* ~n scopuri didactice, introducem unitatea de utilitate ca etalon pentru a compara satis-


fac]ia resim]it\ `n urma consum\rii diferitelor bunuri, adic\ utilitatea acestora.

15
Capitolul II

Mâncând [i aceast\ bomboan\, satisfac]ia resim]it\ de consumator cre[te cu


`nc\ 5 unit\]i de utilitate. Deci, bomboana a treia are utilitatea marginal\ 5.
Mâncând [i a patra bomboan\, satisfac]ia resim]it\ cre[te cu `nc\ 2 unit\]i de
utilitate, iar cu urm\toarea bomboan\ s-a ajuns la satura]ie.
Bomboana a cincea nu mai determin\ cre[terea utilit\]ii totale, ceea ce
conduce la concluzia c\ utilitatea marginal\ a celei de-a cincea bomboane
este zero. ~n mod normal, consumatorul nu va mai mânca alte bomboane.
Dac\ nu procedeaz\ a[a, ci continu\ s\ m\nânce, satisfac]ia resim]it\ scade,
iar utilitatea marginal\ devine negativ\.

Tabelul II.1 — Utilitatea marginal\ a bomboanelor

Bomboane Utilitatea Utilitatea marginal\


consumate total\ (Ut) (Umg)

nici una 0
10–0 = 10
prima 10
18–10 = 8
a doua 18
23–18 = 5
a treia 23
25–23 = 2
a patra 25
25–25 = 0
a cincea 25

Formula dup\ care se calculeaz\ utilitatea marginal\ este deci:


SU
U
Umg = ,
SQ
Q
unde: Umg = utilitatea marginal\; SU U = varia]ia utilit\]ii; SQ
Q = varia]ia cantit\]ii
consumate.
Din Tabelul II.1, se observ\ c\, pe m\sur\ ce num\rul bomboanelor mân-
cate cre[te, utilitatea marginal\ a acestora scade (de la 10 la 8, apoi la 5 [i `n
continuare la 2, pân\ când ajunge la 0), `n timp ce utilitatea total\ resim]it\
de consumator cre[te.
S\ reprezent\m acum grafic evolu]ia utilit\]ii totale [i a celei marginale
(Figura II.1), folosind datele din Tabelul II.1. Pe axa vertical\ marc\m utilitatea
total\, respectiv marginal\, iar pe cea orizontal\, num\rul bomboanelor
consumate.

16
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

UT, Umg
25 UT
Prin defini]ie, utilitatea total\
este suma utilit\]ilor individuale `n 20

condi]iile consum\rii unei can-


15
tit\]i oarecare dintr-un bun.
Pe m\sur\ ce se consum\ can- 10
tit\]i suplimentare de ciocolat\,
utilitatea total\ cre[te cu o rat\ 5
descresc\toare, atinge o valoare Umg
maxim\ [i apoi `ncepe s\ scad\. 0
1 2 3 4 5 Q
Fig. II.1 — UT – utilitatea total\; Umg – utilitatea
marginal\

Prin defini]ie, utilitatea margi-


nal\ reprezint\ varia]ia utilit\]ii
totale `n condi]iile `n care canti-
tatea consumat\ dintr-un bun se
modific\ cu o unitate.
Utilitatea marginal\ descre[te
pe m\sur\ ce cre[te consumul.
Aceasta atinge valoarea zero
atunci când utilitatea total\ este
maxim\, iar apoi, când utilitatea
total\ `ncepe s\ scad\, cap\t\
valori negative.

Evolu]ia utilit\]ii marginale, `n


func]ie de cantitatea consumat\, La nivelul consumatorului, cre[te-
este definit\ de legea descre[terii rea cantit\]ii consumate dintr-un bun
utilit\]ii marginale. Conform aces- are urm\toarele efecte:
tei legi, utilitatea marginal\ se z cre[terea utilit\]ii totale;
diminueaz\ pe m\sur\ ce cre[te z sc\derea utilit\]ii marginale.
cantitatea `n care este consumat
un bun.

17
Capitolul II

B. Consumatorul ra]ional
Comportamentul consumatorului se subordoneaz\ unor
cerin]e de ra]ionalitate [i eficien]\.
Aceasta este o necesitate care decurge din condi]ia consumatorului, de
persoan\ cu resurse materiale [i financiare limitate. S\ ne amintim c\ bunurile
[i serviciile necesare satisfacerii trebuin]elor sunt oferite `n cantit\]i limitate [i,
de asemenea, c\ veniturile consumatorului sunt limitate. ~n aceste condi]ii,
consumatorul nu poate ignora efectele deciziilor sale privind cheltuielile pe
care le face.
Ra]ional este ca satisfac]ia resim]it\ de consumator `n urma cheltuirii veni -
tului de care dispune s\ fie cât mai mare. Satisfac]ia resim]it\ reprezint\
efectele ob]inute `n urma consumului, iar venitul cheltuit reprezint\ eforturile
depuse `n vederea consumului:
satisfac]ie resim]it\
eficien]a consumului = .
cheltuieli efectuate
Satisfac]ia resim]it\ de consumator reprezint\, dup\ cum am stabilit ante-
rior, utilitatea, iar cheltuielile efectuate sunt la nivelul pre]ului pl\tit. De aceea,
eficien]a consumului se exprim\ sub forma raportului utilitate/pre]:
U ,
E=
P
unde: E = eficien]a; U = utilitatea sau satisfac]ia resim]it\; P = pre]ul.
~n termeni de utilitate, eficien]a unui act de consum se m\soar\ prin utili -
tatea pe unitatea monetar\ cheltuit\, iar un consumator ra]ional ob]ine maxi-
mum de utilitate cump\rând, cu venitul limitat de care dispune, diferite
bunuri sau servicii oferite spre vânzare.
S\ presupunem c\ un consumator dispune de un venit de 22 u.m. pe care
`l folose[te pentru a cump\ra diferite cantit\]i din dou\ bunuri oarecare, A [i B.
Bunul A se vinde cu pre]ul de 2 u.m./buc., iar bunul B se vinde cu
4 u.m./buc. Satisfac]ia resim]it\ de consumator (utilitatea) `n urma con-
sum\rii mai multor unit\]i din cele dou\ bunuri se prezint\ ca `n Tabelul II.2.
Tabel II.2 — Utilitatea diferitelor unit\]i din dou\ bunuri A [i B

Bunul Pre]ul Satisfac]ia resim]it\ la bucat\


`ntâi a doua a treia a patra a cincea
A 2 u.m./buc. 10 5 3 2 1
B 4 u.m./buc. 24 16 10 6 2

18
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

Presupunând c\ va cheltui tot venitul de care dispune, ce va cump\ra un


consumator ra]ional `n acest caz?
El va urm\ri s\ ob]in\ maximum de satisfac]ie cu venitul limitat de care dis-
pune. Dintre alternativele existente, el o va alege deci pe aceea care `i asigu-
r\ utilitatea maxim\. Pentru a putea compara alternativele existente din punc-
tul de vedere al eficien]ei, vom calcula utilitatea pe unitatea monetar\ cheltui-
t\ (Umg/P) pentru fiecare dintre cele dou\ bunuri, A [i B (Tabelul II.3).
Tabelul II.3 — Eficien]a consumului

Bunul A (P = 2 u.m./buc.) Bunul B (P = 4 u.m./buc.)


Cantitatea
consumat\ Umg Umg/P Umg Umg/P

prima bucat\ 10 10 : 2 = 5 24 24 : 4 = 6
a doua bucat\ 5 5 : 2 = 2,5 16 16 : 4 = 4
a treia bucat\ 3 3 : 2 = 1,5 10 10 : 4 = 2,5
a patra bucat\ 2 2 : 2 = 1 6 6 : 4 = 1,5
a cincea bucat\ 1 1 : 2 = 0,5 2 2 : 4 = 0,5

Pas cu pas, ac]iunile consumatorului se deruleaz\ ca `n Tabelul II.4.


Tabelul II.4 — Op]iunile consumatorului

Op]iunea posibil\ Umg/P Decizia de cump\rare Suma r\mas\

prima bucat\ din bunul A 5 prima bucat\ din bunul B cu 4 u.m. 22 – 4 = 18


prima bucat\ din bunul B 6

prima bucat\ din bunul A 5 prima bucat\ din bunul A cu 2 u.m. 18 – 2 = 16


a doua bucat\ din bunul B 4

a doua bucat\ din bunul A 2,5 a doua bucat\ din bunul B cu 4 u.m. 16 – 4 = 12
a doua bucat\ din bunul B 4

a doua bucat\ din bunul A 2,5 a doua bucat\ din bunul A cu 2 u.m. 12 – 2 = 10
a treia bucat\ din bunul B 2,5 [i a treia bucat\ din bunul B cu 4 u.m. 10 – 4 = 6

a treia bucat\ din bunul A 1,5 a treia bucat\ din bunul A cu 2 u.m. 6–2= 4
a patra bucat\ din bunul B 1,5 [i a patra bucat\ din bunul B cu 4 u.m. 4–4= 0

Consumatorul ra]ional va cump\ra, a[adar, 3 unit\]i din bunul A [i 4 uni-


t\]i din bunul B, caz `n care satisfac]ia resim]it\ este:
10 + 5 + 3 + 24 + 16 + 10 + 6 = 74 unit\]i de utilitate.
Aceasta este utilitatea maxim\ posibil\ `n condi]iile date. Orice alt\
op]iune presupune o utilitate mai mic\.

19
Capitolul II

Regula de maximizare a utilit\]ii:


Utilitatea maxim\ se ob]ine atunci când utilitatea marginal\
ob]inut\ cu ultima unitate monetar\ cheltuit\ pentru achizi]ionarea
unui bun este aceea[i cu utilitatea marginal\ pe ultima unitate mone -
tar\ cheltuit\ pentru orice alt bun.

Un consumator care ac]ioneaz\ conform acestei reguli va alege cea mai


bun\ alternativ\ dintre cele existente [i, dac\ preferin]ele, venitul sau
pre]urile diferitelor bunuri r\mân constante, nu va avea nici un motiv s\
opteze pentru altceva.
~n exemplul nostru, combina]ia optim\ de consum se ob]ine atunci când
consumatorul cump\r\ 3 unit\]i din bunul A [i 4 unit\]i din bunul B:

UmgA 3
= = 1,5;
PA 2

UmgB 6
= = 1,5;
PB 4
Rezult\:
UmgA UmgB
= .
PA PB

Regula de maximizare a utilit\]ii ne spune,


de fapt, c\ un consumator va ob]ine satis-
fac]ia maxim\ dac\ `[i va cheltui venitul
disponibil astfel `ncât ultima unitate mone-
tar\ cheltuit\ pentru un bun s\ `i procure o
satisfac]ie suplimentar\ (utilitate marginal\),
egal\ cu satisfac]ia suplimentar\ procurat\
de ultima unitate monetar\ cheltuit\ pentru
a cump\ra oricare alt bun.

Conceptele-cheie ale lec]iei:

z consumator z utilitate marginal\


z eficien]a consumului z utilitate total\

20
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

Sarcini de lucru
1. Care dintre rela]iile de mai jos exprim\ echilibrul consumatorului?
a. UmgA = UmgB;
b. PA = PB;
c. PA S UmgA = PB S UmgB;
d. PA S UmgB = PB S UmgA.
Construi]i un exemplu care s\ demonstreze modul de utilizare a formulei.

2. Completa]i tabelul urm\tor:

Cantitatea consumat\ 1 2 3 4 5
Utilitatea total\ 10 24 29
Utilitatea marginal\ 10 8 3

3. Un elev dispune de 50 000 de lei, bani cu care inten]ioneaz\ s\ cumpere pr\jituri


a 10 000 lei bucata. Prima pr\jitur\ consumat\ `i procur\ o satisfac]ie de 10 unit\]i
de utilitate, a doua 7, a treia 4, a patra 3, a cincea 2, a [asea 0.
Reprezenta]i grafic evolu]ia satisfac]iei totale resim]ite de elev prin cheltuirea
banilor de care dispune.

4. Raportul dintre utilitatea marginal\ [i pre]ul unui caiet este 0,5. Pre]ul unui pix
este 1 000 u.m. Ce utilitate marginal\ are un pix pentru un consumator care vrea s\
ob]in\ maximum de satisfac]ie cump\rând pixuri [i caiete?

5. Un consumator dispune de 50 u.m., bani pe care `i poate cheltui pentru a


cump\ra dou\ bunuri A [i B. Bunul A se vinde cu 10 u.m. bucata, iar bunul B cu
4 u.m. bucata. Prima bucat\ consumat\ din bunul A `i poate aduce consumatorului
o satisfac]ie de 10 unit\]i de utilitate, a doua 8, a treia 5, a patra 2,5, a cincea 1, iar
a [asea 0. Similar, pentru bunul B, utilit\]ile marginale ar fi 5, 4, 3, 2, 1, 0.
Reprezenta]i grafic evolu]ia utilit\]ii marginale [i totale `n cazul celor dou\ bunuri.
Ce cantit\]i din bunurile oferite spre vânzare va cump\ra consumatorul ra]ional?

6. Un consumator ra]ional are de ales între dou\ bunuri A [i B care se vând la


pre]urile de 5 u.m., respectiv 3 u.m. bucata. Utilitatea marginal\ a bunului A se ex-
prim\ prin func]ia UmgA = 5x + 20, iar cea a bunului B prin func]ia UmgB = 10 + y,
unde x [i y reprezint\ cantit\]ile în care sunt consumate bunurile respective.
Ce cantit\]i din aceste dou\ bunuri va achizi]iona consumatorul dac\ venitul pe
care îl poate utiliza în acest scop este de 356 u.m.?

R\spunsuri: 4. 500; 5. 3 buc\]i din bunul A [i 5 buc\]i din bunul B; 6. x = 25, y = 77.

21
Capitolul II

3 Cererea
Cererea reprezint\ cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care con-
sumatorii pot [i sunt dispu[i s\ o cumpere `ntr-o anumit\ perioad\ de
timp, la diferite pre]uri posibile.
Astfel definit\, cererea exprim\ cantitatea `n care un produs este cerut pe
pia]\ la diferite niveluri ale pre]ului, dac\ al]i factori r\mân constan]i. Cererea
ne arat\ `n ce cantitate doresc [i pot cump\ra consumatorii un anumit pro-
dus `n func]ie de pre]ul cerut.
A[adar, cererea exprim\ atât trebuin]ele [i preferin]ele consumatorilor, cât
[i posibilit\]ile lor de cump\rare. Trebuin]ele sau preferin]ele nu reprezint\ o
cerere efectiv\. Unei persoane poate s\-i plac\ foarte mult un anumit produs,
dar nu `l va cump\ra dac\ nu poate pl\ti pre]ul cerut. ~n acest caz, preferin-
]ele nu se vor exprima pe pia]\ sub form\ de cerere.
S\ presupunem c\ un consumator oarecare cump\r\ CD-uri. Cererea se
prezint\ ca `n Tabelul II.5.
Tabelul II.5 — Cererea de CD-uri

Pre]ul unui CD (u.m.) 50 40 30 20 10


Cantitatea cerut\ (num\r de CD-uri) `ntr-o lun\ 1 2 3 5 7

Se poate constata c\, pe m\sur\ ce pre]ul unui CD scade, cre[te num\rul de


CD-uri pe care consumatorul le va cump\ra. Astfel, dac\ la un pre] de
50 u.m./CD `ntr-o lun\ se cump\r\ numai un singur CD, la un pre] de 5 ori mai
mic (10 u.m./CD), cantitatea cerut\ `ntr-o lun\ va deveni de 7 ori mai mare.
Din tabel nu reiese care este pre]ul pie]ei la care se vând CD-urile. Acesta
nu depinde numai de cerere, ci [i de ofert\.

A. Legea cererii
~ntre pre] [i cantitatea cerut\ exist\ o rela]ie invers\.
Dac\ ceilal]i factori r\mân constan]i, atunci când pre]ul unui bun scade, can-
titatea cerut\ cre[te, iar când pre]ul unui bun cre[te, cantitatea cerut\ scade.
Grafic, rela]ia dintre pre]ul unui bun [i cantitatea cerut\ pe pia]\ (legea
cererii) se reprezint\ ca `n Figura II.2.

22
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

P
Consumatorul va cum- 50

p\ra o cantitate mai mare


40
dintr-un anumit produs
dac\ pre]ul acestuia scade
30
[i, invers, va cump\ra o
cantitate mai mic\ din pro-
20
dusul respectiv dac\ pre]ul
cre[te. Curba cererii este 10 C
descresc\toare la pre].
0
1 2 3 4 5 6 7 Q
Fig. II.2 — Curba cererii

B. Elasticitatea cererii
Modul în care reac]ioneaz\ consumatorii la modificarea pre]ului
unui anumit produs reprezint\ elasticitatea cererii în func]ie de pre].
Dac\ reac]ia consumatorilor la varia]ia pre]ului este puternic\, înregistrân-
du-se o cre[tere mare a cantit\]ii cump\rate de consumatori, chiar la o
varia]ie relativ mic\ a pre]ului, cererea este considerat\ elastic\. Dimpotriv\,
dac\ reac]ia consumatorilor la varia]ia pre]ului este slab\, cererea este con-
siderat\ inelastic\.
Pentru a determina gradul de elasticitate a cererii pentru un bun oarecare,
se calculeaz\ coeficientul de elasticitate (Ec), care reprezint\ varia]ia cantit\]ii
cerute pe pia]\ raportat\ la varia]ia pre]ului:
varia]ia cantit\]ii cerute (%) SQ (%) .
Ec = =
varia]ia pre]ului (%) SP (%)
Dac\ not\m: Q0 = cantitatea cerut\ ini]ial pe pia]\;
Q1 = cantitatea cerut\ pe pia]\ dup\ modificarea pre]ului;
P0 = pre]ul ini]ial;
P1 = pre]ul final, dup\ modificare,
atunci: SQ = Q1 – Q0 exprim\ varia]ia absolut\ a cantit\]ii cerute pe pia]\;
SQ
SQ (%) = x 100 exprim\ varia]ia procentual\ a cantit\]ii cerute;
Q0
SP = P1 – P0 exprim\ varia]ia absolut\ a pre]ului;
SP
SP (%) = x 100 exprim\ varia]ia procentual\ a pre]ului.
P0

23
Capitolul II

~n condi]iile unei rela]ii inverse între cantitatea cerut\ pe pia]\ [i pre], dac\
SQ > 0, atunci SP < 0, [i dac\ SQ < 0, atunci SP > 0 . De aceea, `nlocuind în for-
mula coeficientului de elasticitate, ob]inem:
SQ
Q SP .
Ee = – :
Q0 P0
Cererea este:
z elastic\, atunci când varia]ia procentual\ a cantit\]ii cerute pe pia]\ este
mai mare decât varia]ia procentual\ a pre]ului. De exemplu, dac\ la o varia]ie
a pre]ului cu 10%, cantitatea cerut\ pe pia]\ variaz\ cu 15%, cererea este
elastic\. Astfel, calculând coeficientul de elasticitate, constat\m:
SQ (%) 15%
Ec = = = 1,5 > 1;
SP (%) 10%
z inelastic\, atunci când varia]ia procentual\ a cantit\]ii cerute pe pia]\
este mai mic\ decât varia]ia procentual\ a pre]ului. De exemplu, dac\ la o
varia]ie a pre]ului cu 10%, cantitatea cerut\ pe pia]\ variaz\ cu 5%, cererea
este inelastic\. Astfel, calculând coeficientul de elasticitate, constat\m:
SQ (%) 5%
Ec = = = 0,5 < 1;
SP (%) 10%
z de elasticitate unitar\, atunci când varia]ia procentual\ a cantit\]ii cerute
pe pia]\ este egal\ cu varia]ia procentual\ a pre]ului. De exemplu, dac\ la o
varia]ie a pre]ului cu 10%, cantitatea cerut\ pe pia]\ variaz\ tot cu 10%, coe-
ficientul de elasticitate este 1:
SQ (%) 10%
Ec = = = 1.
SP (%) 10%
Modific\rile pre]ului [i ale cantit\]ii cerute pe pia]\ influen]eaz\, totodat\,
[i nivelul încas\rilor totale ale produc\torilor, respectiv nivelul cheltuielilor
totale ale consumatorilor (Tabelul II.6).
Tabelul II.6 — Elasticitatea cererii în func]ie de pre]
Modificarea `ncas\rilor totale
Coeficientul Tipul de Reac]ia consumatorului când:
de elasticitate cerere
pre]ul cre[te pre]ul scade
varia]ia cantit\]ii cerute este încas\rile totale încas\rile totale
Ec > 1 elastic\
mai mare decât cea a pre]ului scad cresc
elasticitate varia]ia cantit\]ii cerute este încas\rile totale încas\rile totale
Ec = 1
unitar\ egal\ cu cea a pre]ului r\mân acelea[i r\mân acelea[i
varia]ia cantit\]ii cerute este încas\rile totale încas\rile totale
Ec < 1 inelastic\
mai mic\ decât cea a pre]ului cresc scad

24
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

z Dac\ cererea este elastic\, sc\derea pre]ului va determina cre[terea încas\-


rilor totale, [i invers, cre[terea pre]ului va determina sc\derea încas\rilor totale.
z Dac\ cererea este inelastic\, sc\derea pre]ului determin\ sc\derea
încas\rilor totale [i cre[terea pre]ului va determina cre[terea încas\rilor totale.
z Dac\ cererea este de elasticitate unitar\, modificarea pre]ului nu afec-
teaz\ nivelul încas\rilor totale.
În limbaj economic, expresia „cerere
Cerere elastic\” nu desemneaz\ situa]ia în care
P perfect consumatorii reac]ioneaz\ la modi-
inelastic\
ficarea pre]ului unui bun cump\rând
Ec(c)<1
maximum de cantitate posibil. O aseme-
Ec(b)=1
nea reac]ie din partea consumatorilor
Ec(a)>1 implic\ o cerere perfect elastic\.
Grafic, cererea perfect elastic\ se ex-
P1 prim\ printr-o dreapt\ paralel\ cu axa
Cerere
perfect orizontal\ (Figura II.3).
P0
elastic\ În limbaj economic, expresia „cerere
inelastic\” nu se refer\ la situa]ia în care
consumatorii nu reac]ioneaz\ la modifi-
0 Q(a) Q(b) Q(c) Q0 Q carea pre]ului. Dac\ pe pia]\ exist\ o
asemenea situa]ie, atunci cererea este
considerat\ perfect inelastic\.
Fig. II.3 — Elasticitatea cererii Grafic, cererea perfect inelastic\ se
exprim\ printr-o dreapt\ paralel\ cu axa
vertical\ (Figura II.3).

Reac]ia consumatorilor la modific\rile pre]ului unui bun este influen]at\ [i


de al]i factori, analiza]i `n rândurile de mai jos.
z Posibilit\]ile de substituire a bunului. În general, bunurile pentru care
exist\ `nlocuitori au o elasticitate mai mare. De exemplu, dac\ vânz\torii
m\resc pre]ul cartofilor, consumatorii vor cump\ra cantit\]i mai mari de orez,
de paste sau de alte legume care pot înlocui cartofii.
z Ponderea în venit. Elasticitatea cererii este mai mare în cazul bunurilor
pentru care consumatorii cheltuie o parte mai mare din venitul ob]inut. De
exemplu, cre[terea cu 10% a pre]ului unui kilogram de sare, ceea ce în
m\rime absolut\ poate însemna câteva zeci de lei, nu va determina reducerea
semnificativ\ a consumului de sare, în schimb cre[terea cu 10% a pre]ului
unui televizor, adic\ o m\rire cu cel pu]in câteva sute de mii de lei, va avea
drept consecin]\ sc\derea num\rului de aparate cump\rate.

25
Capitolul II

z Utilitatea bunului. Dup\ utilitatea lor, bunurile pot fi de strict\ necesitate


(precum pâinea, energia electric\) sau de lux (parfumurile, diamantele sau
alte produse la care consumatorii pot renun]a). Cererea pentru bunurile de
strict\ necesitate este în general inelastic\, în timp ce cererea pentru arti-
colele de lux este elastic\. Dac\ pre]ul pâinii cre[te, cantitatea de pâine solici-
tat\ de cump\r\tori nu va sc\dea în mod semnificativ, a[a cum se va întâm-
pla în condi]iile în care cre[te pre]ul diamantelor.
z Timpul. Timpul este un factor hot\râtor pentru modificarea obi[nuin]elor
de consum. Nu de pu]ine ori, consumatorii aleg un anumit produs [i îl cum-
p\r\ în continuare, chiar dac\ pre]ul acestuia a crescut, deoarece s-au obi[-
nuit s\ îl consume. Ei au nevoie de timp pentru a „testa” un produs nou. Pe
termen scurt, cererea este în general inelastic\.

C. Modificarea cererii
Pre]ul este factorul cel mai important care determin\ cantitatea `n care va fi
cump\rat un produs. Dar el nu este singurul factor. Cererea este influen]at\ [i
de al]i factori, cum ar fi: preferin]ele; veniturile [i num\rul consumatorilor; pre-
]urile altor bunuri.
Pe ace[tia nu i-am luat `n considerare atunci când am cercetat corela]ia din-
tre pre] [i cantitatea cerut\, deoarece am presupus c\ r\mân constan]i. ~n reali-
tate `ns\, preferin]ele, veniturile [i num\rul consumatorilor se modific\, la fel ca
[i pre]urile altor bunuri, iar odat\ cu acestea se modific\ [i cererea pe pia]\.
Preferin]ele consumatorilor se pot schimba, iar cantitatea cerut\ dintr-un anu-
mit produs cre[te sau scade `n func]ie de sensul acestei schimb\ri. De exemplu,
dac\ la mod\ ajung pantofii cu talp\ groas\, atunci cererea pentru acest tip de
`nc\l]\minte cre[te, dar scade cererea pentru pantofii cu talp\ sub]ire..
Cre[terea veniturilor consumatorilor este urmat\, `n general, de cre[terea ce-
rerii. Consumatorii vor cump\ra mai multe alimente sau mai multe produse cos-
metice, dac\ vor dispune de mai mul]i bani. Sc\derea veniturilor consumatorilor,
dimpotriv\, determin\ sc\derea cererii pentru aceste produse. Exist\ [i situa]ii `n
care o cre[tere a veniturilor este urmat\ de sc\derea cererii pentru un anumit
bun sau serviciu. De exemplu, dac\ venitul unei persoane cre[te suficient de
mult, astfel `ncât s\ `[i poat\ cump\ra un automobil, atunci aceasta va renun]a
la transportul `n comun. ~n acest caz, va cre[te, a[adar, cererea de autoturisme,
dar va sc\dea cererea pentru serviciile oferite de societ\]ile de transport `n
comun.
Bunurile pentru care cererea cre[te, dac\ veniturile cresc, sunt bu -
nuri superioare.
Bunurile pentru care cererea scade, dac\ veniturile cresc, sunt bu -
nuri inferioare.
26
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

Cre[terea sau sc\derea num\rului consumatorilor determin\ o modificare,


`n acela[i sens, a cererii. Astfel, cererea cre[te dac\ num\rul consumatorilor
cre[te [i scade dac\ num\rul acestora scade.
Pre]urile altor bunuri influen]eaz\ [i ele cererea. ~n raport cu un anumit
bun, pot exista bunuri substituibile [i bunuri complementare. De exemplu,
zaharina este un substitut al zah\rului, `n timp ce tastatura [i monitorul unui
calculator sunt bunuri complementare.
Bunurile substituibile sunt acele bunuri care pot fi consumate unul
`n locul altuia.
Bunurile complementare sunt bunurile care se consum\ `mpreun\.
Dac\ pre]ul zah\rului cre[te, cererea pentru zah\r va sc\dea, `n schimb va
cre[te cererea pentru `nlocuitorii de zah\r, precum zaharina. Cre[terea pre]u-
lui unui bun determin\ cre[terea cererii pentru bunurile care `l pot substitui.
Invers, sc\derea pre]ului bunului respectiv determin\ sc\derea cererii pentru
bunurile substitute.
Dac\ pre]ul monitoarelor cre[te, cererea de monitoare va sc\dea [i, odat\
cu aceasta, va sc\dea [i cererea de tastaturi pentru calculatoare. Cre[terea
pre]ului unui bun va determina sc\derea cererii pentru bunurile care `i sunt
complementare, [i invers, sc\derea pre]ului bunului respectiv determin\ cre[-
terea cererii pentru bunurile complementare.
~n concluzie:
z `ntre pre]ul unui bun [i cere-
P C2 C0 C1
rea pentru bunurile care `l pot sub-
stitui exist\ o rela]ie direct\;
z `ntre pre]ul unui bun [i cere-
rea pentru bunurile comple-
mentare lui exist\ o rela]ie invers\.
Modificarea preferin]elor, a veni-
turilor sau a num\rului consuma- 0
Fig. II.4 — Modificarea cererii Q
torilor, precum [i a pre]urilor altor
bunuri determin\ modificarea cererii (Figura II.4); drept urmare, aceasta va
cre[te (curba cererii se deplaseaz\ spre dreapta) sau va sc\dea (curba cererii se
deplaseaz\ spre stânga).
Conceptele-cheie ale lec]iei:
z cerere z bunuri substituibile [i
z cerere elastic\ [i inelastic\ complementare
z bunuri superioare [i inferioare

27
Capitolul II

Sarcini de lucru
1. S\ presupunem c\ în fiecare an, [coala voastr\ realizeaz\ venituri importante din
vânzarea de bilete la Balul Bobocilor. Pentru a dota echipa de teatru cu costume noi,
conducerea [colii se gânde[te s\ m\reasc\ pre]ul biletelor de la 5 lei la 7 lei. Timp de o
s\pt\mân\, testa]i pia]a în rândul elevilor din [coal\ pentru a determina câte bilete pen-
tru Balul Bobocilor se cump\r\ într-o s\pt\mân\ la pre]ul actual [i câte se vor cump\ra
s\pt\mânal la pre]ul mai mare. Pe baza acestor date, determina]i dac\, în acest inter-
val de pre], cererea este elastic\ sau inelastic\ [i, pe baza informa]iilor colectate, înain-
ta]i o propunere consiliului de administra]ie al [colii.

2. Reprezenta]i grafic rela]ia dintre pre]ul unui bun [i cantitatea cerut\ [i modifi -
carea cererii ca urmare a modific\rii num\rului de consumatori.

3. ~ntre venitul consumatorului [i cerere exist\ o rela]ie direct\. Cu toate acestea, `n


anumite situa]ii, se constat\ o sc\dere a cererii atunci când veniturile cresc.
a. Da]i un exemplu de asemenea situa]ie.
b. Cum se explic\ sc\derea cererii `n acest caz?

4. Modificarea pre]ului la care se vinde un produs are consecin]e asupra încas\rilor


totale ale produc\torilor.
Este posibil ca încas\rile produc\torilor s\ scad\, de[i pre]ul bunurilor produse
cre[te? Explica]i. Da]i un exemplu care s\ ilustreze aceast\ situa]ie.

5. S\ presupunem c\, la un moment dat, se înregistreaz\ o cre[tere cu 10% atât a


pre]ului unui kilogram de sare, cât [i a pre]ului unui frigider.
În cazul c\rui produs cantitatea cerut\ se modific\ mai mult, ca urmare a cre[terii
pre]ului? De ce?

6. Pre]ul unui bun cre[te de la 1 000 u.m. la 1 500 u.m. Acest fapt determin\
sc\derea cantit\]ii cerute cu 20%.
Ce fel de cerere exist\ pe pia]\? Reprezenta]i grafic.
7. Un agent economic vinde zilnic 120 kg de fructe, cu 3 lei/kg.
Cum se modific\ încas\rile zilnice ale acestui agent economic, dac\ el m\re[te
pre]ul la 3,5 lei/kg, în condi]iile în care coeficientul de elasticitate al cererii este 1,2?
Reprezenta]i grafic cererea.

8. Când pre]ul unui bun este de 5 000 u.m., cantitatea cerut\ din acest bun este de
100 de buc\]i pe s\pt\mân\. Coeficientul de elasticitate al cererii este 1,9.
Care va fi cantitatea cerut\ pe pia]\, dac\ pre]ul cre[te cu 10%?

R\spunsuri: 6. Ec < 1; 7. Cresc cu 12,5%; 8. Q1 = 81.

28
Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional

Sintez\ recapitulativ\
Activitatea economic\:
z are drept scop satisfacerea trebuin]elor;
z presupune utilizarea [i consumarea unor resurse naturale, de munc\ [i
de capital; resursele sunt limitate [i au întrebuin]\ri alternative, de aceea,
oamenii trebuie s\ decid\ ce întrebuin]\ri vor da resurselor de care dispun, ce
vor produce, cât vor produce, pentru cine vor produce;
z este desf\[urat\ de oameni motiva]i de propriile lor interese.

Într-o economie de pia]\:


z oamenii sunt consumatori [i/sau produc\tori;

z consumatorii cump\r\ bunuri [i servicii pe care le folosesc pentru a-[i sa-


tisface trebuin]ele; ei sunt liberi s\ aleag\ ce, cât [i de la cine s\ cumpere [i
urm\resc s\ ob]in\ maximum de satisfac]ie prin cheltuirea venitului de care
dispun;
z satisfac]ia resim]it\ de consumator în urma consum\rii unui bun
reprezint\ utilitatea economic\ a bunurilor; pe m\sur\ ce cre[te cantitatea în
care este consumat un bun, utilitatea total\ cre[te cu o rat\ descresc\toare
(utilitatea marginal\);
z satisfac]ia consumatorului este maxim\ atunci când utilitatea marginal\
ob]inut\ cu ultima unitate monetar\ cheltuit\ este aceea[i indiferent de
bunul achizi]ionat;
z trebuin]ele consumatorilor se exprim\ în cererea de bunuri [i servicii; ce-
rerea arat\ în ce cantitate doresc [i pot cump\ra consumatorii un anumit bun
în func]ie de pre]ul acestuia;
z cererea este cantitatea de bunuri [i servicii pe care consumatorii pot [i
sunt dispu[i s\ o cumpere într-o anumit\ perioad\ de timp în func]ie de pre];
între pre] [i cerere exist\ o rela]ie invers\: dac\ pre]ul scade, cantitatea
cerut\ cre[te [i invers; cererea poate fi elastic\ (SQ% > SP%), inelastic\ (SQ%
< SP%) sau de elasticitate unitar\ (SQ% = SP%);
z cererea se modific\ atunci când se modific\ preferin]ele, veniturile [i
num\rul consumatorilor, pre]urile bunurilor substitute [i complementare.

29
Capitolul II

Evaluare
1. Defini]i: economia, utilitatea economic\, utilitatea marginal\, cererea, elastici-
tatea cererii, cererea perfect inelastic\, bunurile complementare.

2. Clasifica]i: nevoile, bunurile, resursele [i tipurile de cerere, indicând, de fiecare


dat\, criteriul de clasificare.

3. Preciza]i doi factori care influen]eaz\ utilitatea, cererea [i elasticitatea cererii.

4. Scrie]i formulele corespunz\toare urm\torilor indicatori, precizând [i semnifica]ia


fiec\ruia dintre simbolurile folosite: utilitatea total\ [i utilitatea marginal\.

5. Reac]ia consumatorilor la modificarea pre]ului unui bun oferit pe pia]\ se


m\soar\ cu ajutorul unui indicator.
z Care este acest indicator?
z Cum se calculeaz\ acesta?
z Ce importan]\ prezint\ acest indicator pentru agen]ii economici?

6. Ce rela]ie exist\ între utilitate [i consum? Reprezenta]i grafic.

7. Rezolva]i urm\toarele probleme:


a. Un consumator ra]ional dispune de un venit de 10 u.m. pe care îl poate chel-
tui pentru a achizi]iona dou\ bunuri A sau B. Pre]ul bunului A este 2 u.m., iar al
bunului B, de 2,5 u.m. Dac\ ar consuma, în mod succesiv, [ase unit\]i din bunul A,
consumatorul ar resim]i urm\toarele satisfac]ii: 10, 8, 6, 5, 2 [i 1, iar dac\ ar con-
suma [ase unit\]i din bunul B, satisfac]iile resim]ite în fiecare caz în parte ar fi : 20,
15, 12½, 10, 5, 2½.
Ce cantit\]i din cele dou\ bunuri va achizi]iona consumatorul ra]ional?
Presupunând c\ venitul de care dispune consumatorul cre[te cu 50%, ce satis-
fac]ie maxim\ ar putea resim]i acesta?
b. Un consumator ra]ional are de ales între dou\ bunuri A [i B care se vând la
pre]urile de 1 u.m., respectiv 2 u.m. Utilitatea marginal\ a bunului A se exprim\ prin
func]ia UmgA = 2 + x, iar cea a bunului B, prin func]ia UmgB = 20 – y, unde x [i y
reprezint\ cantit\]ile în care sunt consumate bunurile respective. Determina]i x [i y
pentru un venit de 15 u.m.
c. Cererea unui bun se exprim\ prin func]ia C = 25 - 2P. Calcula]i coeficientul de
elasticitate la pre] [i reprezenta]i grafic aceast\ cerere, dac\ pre]ul cre[te de la
2 u.m. la 3 u.m.

R\spunsuri: 7. a. 1 bucat\ din bunul A [i 3 buc\]i din bunul B; UTmax 1 = 76,5;


b. x = 7, y = 4.

30
CAPITOLUL III
PRODUC|TORUL/~NTREPRINZ|TORUL
{I COMPORTAMENTUL S|U RA}IONAL

1 Proprietatea [i
libera ini]iativ\

2 Factorii de produc]ie [i combinarea


acestora. Eficien]a economic\
[i productivitatea

3 Costul [i profitul

4 Oferta
31
Capitolul III

1 Proprietatea [i libera ini]iativ\


A. ~ntreprinderile — agent economic
Produc\torul este persoana care utilizeaz\ resurse (naturale, de
munc\ [i de capital) pentru a produce bunuri [i servicii.

Produc\torul-`ntreprinz\tor î[i asum\ riscul ini]ierii unei activit\]i econo-


mice, motivat de dorin]a de a ob]ine profit. În acest scop el achizi]io-
neaz\, combin\ [i utilizeaz\ factori de produc]ie.
Ca manifestare a liberei lor ini]iative, `ntreprinz\torii pot investi `n
domeniile de activitate pe care le stabilesc ei `n[i[i, pot decide ce, cât [i cum
s\ produc\, respectând legile existente. Ei pot angaja lucr\tori, pot organi-
za produc]ia [i, de asemenea, pot stabili pre]urile produselor pe care le
ofer\ pe pia]\.

Întreprinderile reprezint\ unit\]ile economice de baz\ la nivelul c\rora


se desf\[oar\ activit\]i de produc]ie [i de distribu]ie a bunurilor [i serviciilor.
~n acest scop, `ntreprinderile achizi]ioneaz\ bunuri de produc]ie, angajea-
z\ lucr\tori, combin\ factorii de produc]ie, stabilesc pre]urile la care `[i vor
vinde produsele. Altfel spus, la nivel de `ntreprindere se decide ce, cât, cum
[i pentru cine se produce.
~ntreprinderile sunt specializate pe domenii de activitate.
Fiecare `ntreprindere produce [i ofer\ anumite bunuri sau servicii. ~n func-
]ie de tipul de activitate `n care s-au specializat `ntreprinderile, acestea pot fi
industriale (fabricile), agricole (fermele), comerciale, prestatoare de servicii etc.
~ntreprinderile au diferite dimensiuni [i se afl\ `n diferite
forme de proprietate.
Dup\ m\rimea lor, `ntreprinderile pot fi: mici, mijlocii sau mari.
Dup\ forma de proprietate `n care se afl\, acestea pot fi: `ntreprinderi
proprietate privat\ (individual\ sau asociativ\), `ntreprinderi proprietate pu -
blic\ [i `ntreprinderi proprietate mixt\.
~ntreprinderile proprietate privat\ apar]in unor persoane particulare, pro-
prietari individuali sau asocia]i. Ace[tia din urm\ `[i asum\ `mpreun\ riscurile

32
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

unei activit\]i economice, `mp\r]ind profiturile sau pierderile (Tabelul III.1).


Majoritatea `ntreprinderilor constituite `n asocia]ie func]ioneaz\ ca socie -
t\]i cu r\spundere limitat\ (SRL). Aceasta `nseamn\ c\ persoanele care s-au
asociat [i au constituit o `ntreprindere risc\ doar sumele investite drept capital
social, dar nu r\spund cu bunurile lor personale pentru activitatea desf\[urat\.
Marile `ntreprinderi sunt, `n general, societ\]i pe ac]iuni. Capitalul acestora
este distribuit `n mai multe p\r]i, fiecare reprezentând o ac]iune. Ac]iunile se
pun `n vânzare, iar cump\r\torii lor dobândesc calitatea de ac]ionari, adic\
de proprietari asupra unor p\r]i din capitalul `ntreprinderii. Vânzarea ac]i-
unilor este o modalitate eficient\ prin care societ\]ile `[i pot spori capitalul.
Societ\]ile sunt persoane juridice cu responsabilit\]i distincte de cele ale
proprietarilor lor [i, ca orice `ntreprindere, achizi]ioneaz\ resurse de pro-
duc]ie, produc [i vând bunuri sau servicii, solicit\ credite etc.

Tabel III.1 — Avantajele [i dezavantajele diferitelor tipuri de `ntreprinderi

~ntreprinderea proprietate ~ntreprinderea proprietate


Societatea pe ac]iuni
individual\ a mai multor asocia]i

AVANTAJE

z proprietarul are mare liber- z activit\]ile de conducere se z atrage importante resurse


tate de ac]iune. pot specializa. financiare de la b\nci [i
prin vânzarea de ac]iuni;
z poate promova mai u[or
tehnologiile noi, `[i poate
extinde activitatea [i poate
angaja personal calificat;
z ac]ionarii au o r\spundere
limitat\; ei risc\ doar su-
mele investite ini]ial, dar
nu [i averea lor personal\.

DEZAVANTAJE

z are dificult\]i `n asigurarea z `ntreprinz\torul trebuie s\-[i z ac]ionarii mici nu au con-


resurselor financiare nece- consulte partenerii `n orice trol asupra activit\]ii care
sare dezvolt\rii (b\ncile `i problem\; se desf\[oar\ `n `ntreprin-
acord\ mai greu credite); z fiecare `ntreprinz\tor r\s- dere;
z se dezvolt\, `n principal, punde pentru activitatea z unele decizii adoptate de
prin reinvestirea profitului; desf\[urat\ `n `ntreprinde- consiliul de administra]ie
z proprietarul poart\ `ntreaga re, inclusiv pentru conse- pot leza interesele ac]iona-
r\spundere pentru activi- cin]ele care decurg din deci- rilor.
tatea desf\[urat\. ziile luate de partenerii s\i.

33
Capitolul III

Cea mai important\ companie petrolier\ [i una dintre cele mai mari
din întreaga economie româneasc\ este Petrom, care dispune de rezerve de
un miliard de barili echivalent ]i]ei, o capacitate de rafinare de 8 milioane de
tone, 600 de sta]ii de benzin\ [i alte active. În 2005, compania a avut o cifr\
de afaceri de 2 970 de milioane de euro [i un profit net de 391 de milioane
de euro. Grupul austriac OMV, care a preluat, în 2004, pachetul majoritar de
ac]iuni al Petrom, inten]ioneaz\ s\ fac\ din aceast\ companie liderul
economiei na]ionale [i s\ o ridice, totodat\, la standardele pie]ei interna]io-
nale. În acest scop, sunt planificate investi]ii masive pentru modernizarea
Petrom, în valoare total\ de 3 miliarde de euro, pân\ în anul 2010.

B. Libera ini]iativ\ `n economia de pia]\


Economia de pia]\ s-a r\spândit `n mai toate statele lumii, `n condi]iile `n care
`ntre acestea au existat mari diferen]e (economice, politice, culturale etc.). De
aceea, `ntre economiile de pia]\ ale diverselor ]\ri exist\ diferen]e, uneori foarte
mari, `n privin]a nivelului de dezvoltare [i a eficien]ei. Acestea se mai deosebesc
prin resurse, specializare, tradi]ii, organizare. ~n plus, unele economii na]ionale
au tr\s\turi ale mai multor sisteme economice, cum se `ntâmpl\ `n cazul ]\rilor
aflate `n tranzi]ie din Europa de Est, America de Sud, Asia de Sud-Est.
Dincolo de aceste particularit\]i na]ionale, orice economie de pia]\
este o economie deschis\, bazat\ pe schimb [i pe proprietatea privat\
asupra resurselor de produc]ie. Ea se caracterizeaz\ prin:
z proprietate privat\;
z libertate economic\;
z motivarea participan]ilor la activitatea economic\;
z concuren]\;
z pre]uri libere;
z interven]ie limitat\ a statului `n economie.

~n virtutea propriet\]ii private, persoanele particulare, cu titlu individual


sau asociate, au drept de posesiune, de dispozi]ie, de folosin]\ [i de
mo[tenire asupra resurselor de produc]ie.
~n m\sura `n care proprietarilor le sunt garantate drepturile, `ntreprinz\torii
sunt motiva]i s\ investeasc\, actele de schimb se `nmul]esc, iar economia
`nregistreaz\ cre[teri importante.

34
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Proprietatea reprezint\:
z institu]ia care confer\ drepturi unei persoane sau unei organiza]ii
asupra anumitor bunuri [i servicii;
z ansamblul bunurilor pe care le st\pâne[te o persoan\, o organiza]ie.
Dreptul de proprietate const\ `n:
z dreptul de a poseda bunuri;
z dreptul de a dispune de acele bunuri;
z dreptul de a folosi bunurile ([i de a interzice altora s\ le utilizeze);
z dreptul de uzufruct (asupra veniturilor aduse de acele bunuri).
Proprietari pot fi:
z persoanele particulare (proprietate privat\ individual\);
z persoane particulare asociate (proprietate privat\ asociativ\);
z statul (proprietate public\);
z persoane particulare asociate cu statul (proprietate mixt\).

Proprietatea privat\ este fundamentul libert\]ii economice.

Proprietarii de capital pot decide `n leg\tur\ cu modul `n care vor fi folosite


bunurile lor de produc]ie, dup\ cum lucr\torii pot decide dac\ accept\ sau
nu condi]iile de angajare.
Libertatea economic\ se concretizeaz\ `n:
z dreptul la liber\ ini]iativ\ `n economia real\;
z dreptul de a alege, de a adopta decizia optim\ pentru propriile interese.

Libertatea economic\ are un anumit `n]eles pentru fiecare dintre partici-


pan]ii la activitatea economic\.
Produc\torii sunt interesa]i s\ realizeze bunurile [i serviciile care se vând pe
pia]\, adic\ acelea pe care le solicit\ consumatorii.
~ntr-o economie de pia]\, participan]ii la activitatea eco-
nomic\ ac]ioneaz\ motiva]i de propriile lor interese.
Fiecare participant la activitatea economic\ are o motiva]ie proprie, scopul
tuturor fiind, `n esen]\, acela[i: s\ ob]in\ maximum de avantaje posibil.
~ntreprinz\torii ac]ioneaz\ astfel `ncât s\ ob]in\ maximum de profit posi-
bil `n condi]iile date. Lucr\torii `ncearc\ s\ ob]in\ cel mai mare salariu posibil.
Consumatorii urm\resc s\ ob]in\ utilitatea maxim\ cu venitul de care dispun.
Prin pre], concuren]a devine „mâna invizibil\“ care con-
duce pia]a.

35
Capitolul III

Participan]ii la activitatea economic\ se situeaz\


pe pozi]ii rivale datorit\ faptului c\ fiecare `[i
urm\re[te interesele proprii. Concuren]a se mani-
fest\ atât `n rândul produc\torilor, cât [i `n cel al
consumatorilor.
Concuren]a are efecte pozitive, impunând par-
ticipan]ilor la activitatea economic\ limite `n pro-
movarea intereselor proprii. Nici un vânz\tor sau
cump\r\tor nu va putea s\ impun\ pre]ul care `i
convine, deoarece pe pia]\ ac]ioneaz\ mai mul]i
vânz\tori, respectiv, mai mul]i cump\r\tori. ~n plus,
datorit\ concuren]ei, produc\torii vor fi interesa]i
s\ reduc\ pre]ul. Num\rul mare al vânz\torilor [i al cump\r\torilor determin\
dispersarea puterii economice [i `mpiedic\ eventualele abuzuri.
Concuren]a este, a[adar, o for]\ care regleaz\ ac]iunile produc\torilor [i
ale cump\r\torilor. Aceasta are rezultate pozitive `n condi]iile `n care num\rul
participan]ilor la activitatea economic\ este mare [i intrarea acestora pe
pia]\, respectiv, ie[irea de pe pia]\ se realizeaz\ `n mod liber.
Pre]urile se formeaz\ `n mod liber pe pia]\.
Pia]a este deosebit de important\ `ntr-o economie de tip concuren]ial. Pe
pia]\ se `ntâlnesc vânz\torii [i cump\r\torii, se stabilesc pre]urile, se `ncheie
tranzac]iile.
Deciziile produc\torilor [i ale consumatorilor se exprim\ pe pia]\ sub
forma ofertei [i a cererii.
Prin mecanismul pre]urilor, produc\torii [i consumatorii sunt informa]i `n
leg\tur\ cu nenum\ratele decizii [i ac]iuni individuale care se adopt\ pe
pia]\. Totodat\, pre]urile `i constrâng pe produc\tori [i pe consumatori s\
adopte anumite decizii [i s\ ac]ioneze `ntr-un mod ra]ional.
~ntr-o economie de pia]\, interven]ia statului este limitat\.
Statul creeaz\ cadrul legal `n care se exercit\ ini]iativele indivizilor, garan-
teaz\ dreptul la proprietate privat\ [i la libertate economic\, de asemenea,
corecteaz\ efectele negative ale mecanismelor de pia]\, intervine pentru a
asigura stabilitatea [i cre[terea economic\.
Conceptele-cheie ale lec]iei:
z produc\tor z liber\ ini]iativ\
z `ntreprindere z proprietate
z economie de pia]\

36
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Întreprinderile proprietate individual\ s-au dezvoltat rapid datorit\ autonomiei largi
de care dispun.
b. Ac]ionarii r\spund cu averea personal\ pentru activitatea desf\[urat\ în cadrul so-
ciet\]ilor pe ac]iuni.
c. În calitate de proprietari, ac]ionarii unei societ\]i pe ac]iuni au drept de posesiune,
utilizare [i uzufruct asupra întreprinderii.
2. Explica]i de ce este `n avantajul `ntreprinderilor s\ se specializeze `ntr-un anumit
domeniu de activitate.

3. Explica]i de ce proprietatea privat\ este una dintre condi]iile de baz\ pentru exis-
ten]a [i func]ionarea unei economii de pia]\.

4. Comenta]i afirma]iile:
~ntr-o economie de pia]\ consumatorul este suveran.
Concuren]a este mâna invizibil\ care conduce `ntr-o economie de pia]\.
Sus]ine]i aceste afirma]ii cu exemple de situa]ii economice reale.

5. Printre valorile economice fundamentale se num\r\ libertatea, eficien]a [i securi-


tatea economic\. Identifica]i valorile care stau la baza fiec\reia dintre deciziile adop-
tate `n urm\toarele situa]ii:
a. D-na Valeria Stan este func]ionar `n administra]ia public\ local\. Ea este salariata
cu cea mai mare vechime `n serviciul respectiv [i, de[i `n decursul anilor a avut posibi-
litatea de a ocupa posturi mai bine pl\tite, a preferat s\ r\mân\ angajat al statului. Are
siguran]a locului de munc\ [i, deci, a unui venit permanent.
b. Mircea Rotaru locuie[te `n Constan]a. El este patronul unui atelier de repara]ii
auto cu patru angaja]i permanen]i. Afacerile merg bine, atelierul are clien]i. ~n timpul
verii, solicit\rile sunt mari, iar domnul Rotaru angajeaz\ lucr\tori la serviciile c\rora
renun]\ la sfâr[itul sezonului.
c. Mina de c\rbuni de la Vulcan urmeaz\ s\ se `nchid\. De mai mul]i ani se lucreaz\
`n pierdere [i, pentru func]ionarea ei, conducerea `ntreprinderii solicit\ subven]ii tot
mai mari de la bugetul statului. ~n urma `nchiderii minei vor fi disponibiliza]i 1 500 de
salaria]i, c\rora guvernul a decis s\ le pl\teasc\ 12 salarii compensatorii.
Care dintre valorile economice sus-men]ionate sunt promovate prioritar de sistemul
economic de pia]\?

37
Capitolul III

2 combinarea
Factorii de produc]ie [i
acestora. Eficien]a
economic\ [i productivitatea

A. Combinarea factorilor de produc]ie


Factorii de produc]ie sunt resursele atrase [i utilizate în activitatea
economic\.
Resursele naturale [i munca sunt factori de produc]ie primari.

Prin factori de produc]ie primari în]elegem acei factori de pro -


duc]ie care nu sunt rezultatul unor procese economice anterioare.

Resursele naturale sunt, prin defini]ie, bunuri date de natur\. P\mântul,


aerul [i apa sunt resurse naturale regenerabile, în timp ce petrolul, gazele
naturale [i minereurile sunt resurse neregenerabile, care se epuizeaz\ pe
m\sur\ ce sunt folosite. Prin prelucrarea resurselor naturale se asigur\ ener-
gia [i materiile prime utilizate în procesele de produc]ie.
Munca este considerat\ factorul de produc]ie cel mai important. Munca
este o activitate desf\[urat\ de oameni, presupunând capacitatea fizic\ [i in-
telectual\ de a produce bunuri [i servicii. Pe m\sur\ ce o persoan\ cre[te [i
se maturizeaz\, se dezvolt\ [i capacitatea sa fizic\ de a munci. Educa]ia con-
tribuie la dezvoltarea capacit\]ilor [i a deprinderilor intelectuale. Cu cât
educa]ia de care dispune o persoan\ este mai complex\, cu atât gradul de
calificare [i calitatea muncii acesteia sunt mai ridicate.
Capitalul este un factor de produc]ie derivat.
Bunurile de capital sunt bunuri rezultate din procesele economice
anterioare [i sunt utilizate pentru a produce alte bunuri [i servicii.

Acestea sunt bunuri de produc]ie [i reprezint\ capital real sau tehnic.


Dup\ modul în care se consum\ [i se înlocuiesc, în cadrul proceselor eco-
nomice la care particip\, bunurile de capital sunt grupate în capital fix [i capi-
tal circulant.

38
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Capitalul fix (Kf) cuprinde bunuri care se consum\ [i se înlocuiesc dup\


mai mul]i ani de utilizare: cl\dirile, ma[inile, utilajele, instala]iile, drumurile
etc. Acestea particip\ la mai multe procese de produc]ie în cadrul c\rora
se consum\ treptat.

Capitalul circulant (Kc) cuprinde bunuri care se înlocuiesc dup\ fiecare


proces de produc]ie: materii prime, combustibil, energie, apa tehnolo-
gic\ etc. Acestea particip\ la un singur proces de produc]ie, în cadrul
c\ruia se consum\ complet.
Rezult\: K = Kf + Kc , unde K este întregul capital utilizat.

Deprecierea capitalului fix este cunoscut\ sub numele de uzur\.


Cu timpul, capitalul fix se uzeaz\ fizic [i moral. La uzur\ fizic\ se ajunge prin
folosirea în produc]ie [i/sau ca urmare a deprecierii cauzate de factori
naturali (umiditate, praf, c\ldur\ etc.).
Uzura moral\ este consecin]a progresului tehnic. Ma[inile [i utilajele noi
sunt superioare, din punctul de vedere al performan]elor tehnice, celor pro-
duse cu numai câ]iva ani în urm\. Avantajele pe care le prezint\ utilajele noi
sunt, în principal, randamentul mai ridicat [i consumul energetic redus. Un
utilaj uzat moral poate fi într-o stare fizic\ bun\, func]ional [i, totu[i, va fi
înlocuit pentru c\ folosirea utilajelor noi se dovede[te mai eficient\.

Atragerea resurselor de produc]ie în activit\]ile economice


depinde de tehnologia existent\ [i de costurile implicate.
Condi]iile tehnice existente la un moment dat ofer\ posibilitatea de a pre-
lucra doar anumite resurse. Acestea devin factori de produc]ie efectivi, spre
deosebire de resursele care nu pot fi prelucrate cu tehnologia existent\ [i care
vor deveni factori de produc]ie în viitor.
Costul cu care pot fi prelucrate resursele este deosebit de important pen-
tru produc\tor. Dac\, pentru a utiliza anumite resurse, el trebuie s\ pl\teasc\
un cost mai mare decât cheltuielile pe care le poate recupera, ra]ional este s\
renun]e. În caz contrar, va fi obligat s\ suporte pierderi. Astfel, chiar dac\ din
punct de vedere tehnologic exist\ posibilitatea de a utiliza anumite resurse,
acest fapt nu se va întâmpla dac\ utilizarea lor nu se justific\ economic, prin
beneficiile pe care le poate ob]ine produc\torul.
Factorii de produc]ie sunt combina]i în func]ie de tipul de
bun sau serviciu care se produce [i de cantitatea în care se
produce.

39
Capitolul III

Combinarea reprezint\ modul specific de unire a factorilor de produc]ie în


vederea producerii diferitelor bunuri [i servicii.
În func]ie de tipul de bun sau serviciu, produc\torul selecteaz\ factorii speci-
fici domeniului de activitate respectiv, factori impu[i de tehnologia de fabrica]ie.
De exemplu, în construc]ii, bunuri de capital, precum excavatoare, betoniere,
macarale, ciment, vopsea etc., sunt combinate cu munca specializat\ a maca-
ragiilor sau a zidarilor [i, bineîn]eles, cu terenul pe care se construie[te.
În func]ie de cantitatea de bunuri [i servicii de care estimeaz\ c\ este
nevoie, produc\torul va achizi]iona [i combina cantit\]i mai mari sau mai mici
de factori. În orice situa]ie se va afla, el trebuie s\ combine eficient factorii de
produc]ie, ceea ce înseamn\ c\ va trebui fie s\ ob]in\ cantitatea de bunuri
maxim posibil\ la nivelul respectiv de factori, fie s\ reduc\ la minim consumul
acestora.
În condi]ii tehnice date, eficien]a cu care sunt combina]i factorii de pro-
duc]ie depinde [i de abilitatea întreprinz\torului, de cuno[tin]ele [i compe-
ten]ele sale, de capacitatea sa de adaptare la situa]iile concrete.
Pentru un anumit nivel de produc]ie, exist\ mai multe posibilit\]i de com-
binare a factorilor de produc]ie. Combinarea optim\ este aleas\ în urma sub-
stituirii unor factori de produc]ie cu al]ii [i a calcul\rii unor indicatori de efi-
cien]\, precum productivitatea.
Suplimentul dintr-un factor (de regul\, capital) necesar pentru a redu-
ce cu o unitate cantitatea utilizat\ dintr-un alt factor (de regul\, munca),
astfel încât produc]ia s\ nu se reduc\, reprezint\ rata marginal\ de sub-
stitu]ie (RmgS).

Not\m cu x [i y cei doi factori de produc]ie, x îl substituie pe y. În acest


caz, avem:
Dxx ,
RmgS =
–Dyy

unde Dx = varia]ia factorului x; Dy = varia]ia factorului y.


De exemplu, un `ntreprinz\tor, care achizi]ioneaz\ un utilaj nou [i reduce
cu 2 num\rul lucr\torilor din sec]ie, substituie munc\ (doi lucr\tori) cu capital
(un utilaj).
Munca este de fapt factorul y din formula ratei marginale de substitu]ie,
iar capitalul, factorul x. ~nlocuind `n formul\, ob]inem:
1 1 .
RmgS = — =
–2 2

40
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

B. Eficien]a economic\ [i productivitatea


Raportul dintre rezultatele ob]inute `n urma unei activit\]i econo-
mice [i eforturile depuse (cheltuielile efectuate) exprim\ eficien]a eco -
nomic\.

Eficien]a economic\ exprim\ o stare a activit\]ii economice determinat\


de un anumit consum de resurse de produc]ie. Aceasta presupune fie maxi-
mizarea efectelor ob]inute cu resursele utilizate, fie ob]inerea efectelor nece-
sare cu minimum de cheltuieli. Activitatea economic\ este considerat\ efi-
cient\ în m\sura în care se produc bunurile [i serviciile cerute de pia]\, cu cele
mai mici cheltuieli [i cu cel mai mic cost de oportunitate pentru fiecare bun
realizat.
Productivitatea, costul [i profitul sunt principalii indicatori de eficien]\.
Productivitatea indic\ eficien]a factorilor de produc]ie utiliza]i. O activitate
este eficient\ atunci când produc]ia ob]inut\ prin utilizarea anumitor factori
de produc]ie este mare.
Costul exprim\ valoric consumul de factori de produc]ie antrenat de pro-
ducerea unui bun oarecare. Activitatea este eficient\ atunci când consumul
de factori de produc]ie este mic.
Profitul exprim\ rentabilitatea activit\]ii. O activitate este rentabil\ dac\
aduce profit [i este cu atât mai eficient\, cu cât profitul este mai mare.
Productivitatea se define[te ca produc]ie ob]inut\ prin utilizarea
anumitor factori de produc]ie.

Productivitatea unui factor de produc]ie se calculeaz\ raportând produc]ia


ob]inut\ la factorul de produc]ie respectiv. Aceasta este productivitatea
medie, v\zut\ ca rezultat exclusiv al unui singur factor de produc]ie.
Productivitatea medie a muncii (WL) se determin\ raportând produc]ia
(Q) la num\rul de lucr\tori. De exemplu, dac\ 5 lucr\tori realizeaz\ 100 de
piese, atunci productivitatea medie a muncii va fi de 100 : 5 = 20 piese/lucr\tor.
Analog, productivitatea medie a capitalului (Wk) se determin\ raportând
produc]ia (Q) la capitalul utilizat (K), iar cea a p\mântului (WP), raportând
produc]ia (Q) la suprafa]a de teren folosit\ (P):
Q , Q Q .
WL = WK = [i WP =
L K P

41
Capitolul III

Varia]ia produc]iei determinat\ de varia]ia unui factor de produc]ie, ceilal]i


r\mânând constan]i, reprezint\ productivitatea marginal\ a unui factor de
produc]ie.
Productivitatea marginal\ a muncii (WmgL) se determin\ ca varia]ie a canti-
t\]ii de produse realizate (DQ) în raport cu varia]ia num\rului de lucr\tori (DL).
De exemplu, dac\ prin angajarea a `nc\ doi lucr\tori, produc]ia cre[te cu 50
de piese, atunci productivitatea marginal\ a muncii va fi de 50 : 2 = 25 de
piese/lucr\tor.
În mod asem\n\tor, productivitatea marginal\ a capitalului (WmgK) se
determin\ ca varia]ie a produc]iei (DQ) raportat\ la varia]ia capitalului utilizat
(DK), iar cea a p\mântului (WmgP) ca varia]ie a produc]iei (DQ) raportat\ la
varia]ia suprafe]ei de teren (DP):
DQQ , DQ
Q DQ
Q .
WmgL = WmgK = [i WmgP =
DLL DK
K DPP
Productivitatea se calculeaz\ ca:
z productivitate medie a unui singur factor de produc]ie: munca
Q Q Q
(
WL =
L
)
, capitalul WK =( K
)
sau p\mântul WP =
P
; ( )
z productivitate marginal\ a unui singur factor de produc]ie: munca
DQ DQ DQ
(
WmgL =
DL
)
, capitalul WmgK = (
DK
)
sau p\mântul WmgP =
DP
( ).
Procesul de produc]ie presupune combinarea celor doi factori de pro-
duc]ie, munca [i capitalul. În condi]iile în care capitalul r\mâne constant,
modificarea produc]iei va fi determinat\ de varia]ia num\rului de lucr\tori.

WL/WmgL
Pe m\sur\ ce num\rul lucr\torilor
W mgL cre[te, cre[te [i produc]ia [i pro-
5
W
L ductivitatea. Îns\, datorit\ faptului
c\ a r\mas constant capitalul utilizat,
4
la un moment dat productivitatea
3 marginal\ începe s\ scad\, fapt care
atrage [i sc\derea productivit\]ii
2
medii.
1 Corela]ia dintre varia]ia productivi-
t\]ii [i varia]ia factorilor de produc]ie
0
1 2 3 4 5 6 7 L utiliza]i se exprim\ sub forma legii ran-
Fig. III.1 — Varia]ia productivit\]ii damentelor descresc\toare.

42
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Conform acestei legi, în condi]ii tehnologice date, productivitatea mar-


ginal\ va sc\dea progresiv, dac\ ceilal]i factori de produc]ie r\mân constan]i
(Figura III.1). Cu alte cuvinte, pe m\sur\ ce cantitatea dintr-un factor de pro-
duc]ie cre[te, cre[terea produc]iei se realizeaz\ tot mai lent.

Dac\ se reduce num\rul de lucr\tori, pentru a nu dimi-


nua produc]ia, este nevoie de capital suplimentar.

Rata marginal\ de substitu]ie a muncii cu capitalul se exprim\:


DKK
RmgS = ,
DLL

unde: DK = varia]ia capitalului; DL = varia]ia num\rului de lucr\tori.

Dar
DQ
Q DQ
Q ,
WmgK = D DK
K=
DK
K WmK
DQ
Q DQ
Q .
WmgL = D DLL =
DLL WmK
Înlocuind în RmgS, ob]inem:
WmgL
RmgS = .
WmgK

Produc\torul trebuie s\ aleag\ acea combinare a factorilor care permite s\


se produc\ o anumit\ cantitate de bunuri [i servicii cu costuri cât mai mici.
Aceasta se întâmpl\ atunci când raportul dintre productivit\]ile marginale ale
factorilor de produc]ie este egal cu raportul dintre pre]urile de achizi]ie ale
acestor factori (PL, respectiv PK):

WmgL PL WmgL WmgK


= sau = .
WmgK PK PL PK

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z factori de produc]ie z capital fix
z combinarea factorilor z capital circulant
z productivitate z uzur\

43
Capitolul III

Sarcini de lucru
1. Care dintre urm\toarele formule exprim\ productivitatea muncii?
a. (CT + Pr) : L; d. Q : T;
b. (P – pr) D Q : L; e. (A + Kc + Cs) : L,
c. Q : L;
unde CT = costul total; Pr = profitul total; P = pre]ul; pr = profitul pe produs; A = amor-
tizarea capitalului fix; Kc = capitalul circulant; Cs = cheltuielile salariale; Q = produc]ia
realizat\ [i vândut\ pe pia]\; L = num\rul de lucr\tori; T = timpul de munc\.
Construi]i un exemplu care s\ demonstreze modul de utilizare a formulei.

2. Ce diferen]e exist\ între capitalul fix [i capitalul circulant?


Cum se explic\ faptul c\, uneori, produc\torii înlocuiesc utilajele, de[i acestea
sunt în stare de func]ionare?

3. Completa]i tabelul urm\tor [i reprezenta]i grafic WmgL [i W L.

Productivitatea marginal\ Productivitatea


Capital (K) Lucr\tori (L) Produc]ie (Q)
a muncii (WmgL) medie a muncii (WL)
10 0 0
10 5 100
10 10 225
10 15 325
10 20 400
4. Prin achizi]ionarea a dou\ utilaje noi, produc]ia unei întreprinderi spore[te cu
200 de piese.
Care este productivitatea marginal\ a muncii în întreprinderea respectiv\, dac\
rata marginal\ de substitu]ie a muncii cu capitalul este 1/2?

5. Analizând activitatea desf\[urat\ în cadrul firmei sale, un întreprinz\tor ajunge la


concluzia c\, dac\ ar produce doar 10 000 de piese, o parte din capitalul de care
dispune ar r\mâne nefolosit. De aceea, el se decide s\ angajeze înc\ 5 lucr\tori.
Ce produc]ie se realizeaz\, în condi]iile în care productivitatea marginal\ a muncii
este de 100 piese/lucr\tor?

6. O firm\ cu 6 lucr\tori are 3 utilaje. Productivitatea medie a lucr\torilor este de


4 piese/or\/om. Ace[tia lucreaz\ de luni pân\ joi, câte 8 ore/zi, iar vineri, 6 ore.
Cum se modific\ randamentul s\pt\mânal al utilajelor, dac\ productivitatea
lucr\torilor cre[te cu 10%, iar vineri se lucreaz\ doar 5 ore?

R\spunsuri: 3. WmgL = 20; 25; 20; 15; 10; WL = 20; 22; 22,5; 21,66; 20; 4. 4; 5. 10 500;
6. cre[te cu 7,1%.

44
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

3 Costul [i profitul
A. Costul
Costul de produc]ie (pe scurt, costul) reprezint\ ansamblul cheltu -
ielilor pe care trebuie s\ le fac\ produc\torul pentru a ob]ine un anu -
mit bun sau serviciu.
Costul este expresia monetar\ a consumului de factori de
produc]ie.

Produc]ia bunurilor [i serviciilor este un proces în care se consum\ factori


de produc]ie: capital, munc\ [i resurse naturale.
Bunurile de capital se deosebesc dup\ modul în care se consum\ [i se
înlocuiesc în procesul de produc]ie.
Bunurile care formeaz\ capitalul fix se consum\ [i se înlocuiesc dup\ mai
mul]i ani de utilizare, timp în care particip\ la mai multe procese de produc]ie.
Consumul capitalului fix se exprim\ sub forma amortiz\rii, care reprezint\
valoarea capitalului fix consumat recuperat\ periodic (de regul\, anual) în
urma vânz\rii produselor ob]inute.
Amortizarea se calculeaz\ raportând valoarea la care a fost achizi]ionat
capitalul fix la durata lui de func]ionare:
Kf ,
A=
T
unde: A = amortizarea (anual\); Kf = valoarea capitalului fix utilizat (numit\
[i valoare de inventar); T = durata de func]ionare.
Rata anual\ de amortizare (Ra) se determin\ ca raport procentual între
amortizarea anual\ [i valoarea capitalului fix:
A
Ra = x 100.
Kf
S\ presupunem c\ pentru achizi]ionarea unui utilaj, care este folosit 5 ani,
se pl\te[te suma de 5 000 u.m. Anual se amortizeaz\ 5 000 : 5 = 1 000,
sum\ care reprezint\ consumul de capital fix pe parcursul unui an. Dup\
primul an de func]ionare se recupereaz\ 1 000 [i r\mân de recuperat
5 000 – 1 000 = 4 000. Dup\ anul al doilea, valoarea recuperat\ este de 2 000,
iar cea r\mas\ este de 3 000 [.a.m.d. La sfâr[itul ultimului an, al cincilea, valoa-
rea recuperat\ este 5 000, adic\ valoarea la care a fost achizi]ionat utilajul.

45
Capitolul III

În momentul în care utilajul trebuie înlocuit, produc\torul dispune de o sum\


de bani egal\ cu cea cheltuit\ ini]ial pentru achizi]ionarea capitalului fix, pe
care o poate folosi pentru a cump\ra un utilaj nou.
Rata anual\ de amortizare a utilajului este (1 000: 5 000) x 100 = 20%.
Bunurile care formeaz\ capitalul circulant se consum\ integral într-un sin-
gur ciclu de produc]ie [i se înlocuiesc cu fiecare nou ciclu de produc]ie.
Consumul capitalului circulant se exprim\ prin valoarea capitalului circulant
utilizat, care se reg\se[te `n întregime în valoarea produselor ob]inute.
Prin însumarea valorii bunurilor de capital fix [i circulant consumate se
ob]ine consumul total de capital. Acesta este egal cu amortizarea plus capi-
talul circulant. De[i într-un proces de produc]ie capitalul fix se utilizeaz\ inte-
gral, nu se consum\ decât o parte, valoric egal cu amortizarea. De aceea,
între capitalul utilizat (capital fix [i cir-
culant) [i cel consumat (amortizare [i
capital circulant) exist\ diferen]e.

Într-un proces de produc]ie:


z capitalul utilizat este:
K = Kf + Kc;
z capitalul consumat este:
Kconsumat = A + Kc.

Consumul de munc\ implicat de producerea unui anumit bun sau serviciu


se exprim\ sub forma cheltuielilor salariale. Acestea reprezint\ sumele pl\tite
de produc\tor lucr\torilor pentru munca prestat\ (salariile) plus contribu]iile
pentru asigur\ri sociale.
Consumul de resurse naturale este, de obicei, asimilat celui de capital,
deoarece, de[i au fost la origine resurse primare, în prezent ele sunt tot mai
mult prelucrate prin diferite activit\]i economice. Consumul factorilor de pro-
duc]ie naturali se exprim\ sub forma rentei, care reprezint\ pre]ul p\mântu-
lui [i al altor resurse naturale. Cheltuielile corespunz\toare consumului de
capital [i de factori de produc]ie naturali asimila]i capitalului reprezint\ chel -
tuieli materiale de produc]ie, diferite de cheltuielile salariale care reprezint\
cheltuieli cu factorul munc\.
Costul de produc]ie se ob]ine însumând toate cheltuielile efectuate, atât
cele materiale, cât [i cele salariale:
CT = Cm + Cs ,
unde: CT = costul total; Cm = cheltuielile materiale; Cs = cheltuielile salariale.

46
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Înlocuind Cm cu capitalul consumat, ob]inem formula:


CT = A + Kc + Cs .
Cheltuielile care formeaz\ costul de produc]ie sunt influ-
en]ate în mod diferit de volumul produc]iei.
Pe termen scurt, exist\ dou\ categorii de costuri: fixe [i variabile.
Costurile fixe (CF) sunt cheltuielile care nu depind de volumul produc]iei.

Indiferent de cantitatea de bunuri sau servicii produse, o firm\ este obligat\


s\ cheltuie pentru între]inerea cl\dirii în care func]ioneaz\, pentru serviciile
de paz\ sau pentru cele furnizate de companiile locale de termoficare, elec-
tricitate, ap\ etc. Firma are aceste cheltuieli chiar [i atunci când nu produce.
Costurile fixe includ atât cheltuieli materiale (chiria, iluminatul [i înc\lzirea
cl\dirii, amortizarea capitalului fix), cât [i cheltuieli salariale (salariile lucr\-
torilor din compartimentele administrative [i de între]inere, numite [i salarii
indirecte sau fixe). Pe termen scurt, costurile fixe nu se modific\. Pe termen
lung, toate costurile se modific\.
Costurile variabile (CV) sunt cheltuielile care depind de volumul produc]iei.
Cre[terea produc]iei antreneaz\ cre[terea cheltuielilor cu materiile prime,
combustibilul [i energia necesare func]ion\rii utilajelor, [i, desigur, a cheltuielilor
salariale. Sc\derea produc]iei este înso]it\ `ns\ de reducerea tuturor acestor
cheltuieli. Între costurile variabile [i volumul produc]iei exist\ o rela]ie direct\.
Costurile variabile includ cheltuieli materiale (materii prime, materiale auxi-
liare, combustibil, energie, ap\ tehnologic\) [i cheltuieli salariale (salariile
directe, adic\ salariile pl\tite lucr\torilor din compartimentele de produc]ie).
Costul total se ob]ine însumând costul fix [i cel variabil: CT = CF + CV.

CT CT

Curba costului total este,


CV de fapt, curba costurilor varia-
bile, plasat\ `ns\ la o cot\
CF superioar\, prin ad\ugarea
costurilor fixe (Figura III.2).

0 Q
Fig. III.2 — Costul total

47
Capitolul III

Costurile unitare sau costurile medii se determin\ rapor-


tând costurile totale la volumul produc]iei (Q).
Costul fix mediu (CFM) se calculeaz\ ca raport între costul fix [i produc]ie:
CF .
CFM =
Q
Costul variabil mediu (CVM) se calculeaz\ ca raport între costul variabil [i
produc]ie:
CV .
CVM =
Q
Costul total mediu (CTM) se calculeaz\ fie ca raport între costul total [i
produc]ie, fie ca sum\ de cost fix mediu [i cost variabil mediu:
CT
CTM = = CFM + CVM.
Q
Pe m\sur\ ce produc]ia cre[te, costul fix mediu scade, `n timp ce costul vari-
abil mediu [i cel total mediu, dup\ ce ini]ial scad, încep s\ creasc\ (Figura III.3).

Costul marginal (Cmg) este sporul de cheltuieli totale (DCT)


antrenat de cre[terea produc]iei (DQ) cu o unitate.
DC
CT DC
CF + DC
CV .
Cmg = =
DQ
Q DQ
Q
DCV .
Dar, pe termen scurt, CF este constant, deci DCF = 0, iar Cmg =
DQ
Cmg Cmg CTM Cre[terea produc]iei antreneaz\,
CTM CVM ini]ial, sc\derea Cmg, iar apoi cre[-
CVM terea acestuia.
CVM [i Cmg pornesc din acela[i
punct, `ntrucât sunt egale pentru
prima unitate de produs.
Curba Cmg intersecteaz\ `n punc-
tul minim atât curba CVM, cât [i
curba CTM.
0 Q
Fig. III.3 — Costul marginal [i costurile unitare

Produc\torul calculeaz\ costul pentru a putea decide


corect în leg\tur\ cu pre]ul la care s\ vând\ produsele [i
cu nivelul produc]iei.

48
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Bunurile [i serviciile produse sunt vândute pe pia]\ la un anumit pre].


Încasând contravaloarea produc]iei realizate, produc\torul recupereaz\ chel-
tuielile efectuate [i poate continua produc]ia. Pre]ul trebuie s\ se situeze cel
pu]in la nivelul costului. Interesul produc\torului este îns\ s\ ob]in\ profit [i,
de aceea, va încerca s\ vând\ produsele la un pre] mai mare decât costul.
Diferen]a dintre pre] [i cost îi revine produc\torului sub form\ de profit.
pre]ul = costul + profitul
Or, pre]ul se formeaz\ pe pia]\ în condi]ii de concuren]\. De cele mai multe
ori, produc\torul nu stabile[te el însu[i pre]ul la care vinde produsele, ci este
obligat s\ accepte pre]ul pie]ei. Dac\ vinde la un pre] mai mare decât pre]ul
pie]ei, nu va avea cump\r\tori, iar dac\ scade pre]ul, î[i diminueaz\
profitul.
Principala modalitate de reducere a costului este cre[terea produc-
tivit\]ii. Cre[terea productivit\]ii muncii, de exemplu, are drept consecin]\
reducerea cheltuielilor salariale pe produs, deoarece, de[i cheltuielile salari-
ale totale nu scad, volumul produc]iei este mai mare.
Pentru a cre[te productivitatea muncii, produc\torul:
— promoveaz\ progresul tehnic;
— angajeaz\ lucr\tori cu calificare superioar\;
— îmbun\t\]e[te organizarea activit\]ii;
— motiveaz\ [i stimuleaz\ lucr\torii;
— asigur\ condi]ii optime de munc\.
Costul poate fi redus [i f\când economii la cheltuielile cu materii prime,
combustibil [i energie, cu între]inerea utilajelor sau la cheltuielile adminis-
trative. Noile tehnologii permit reducerea acestor cheltuieli, deoarece pre-
supun consumuri mici de materii prime [i energie [i asigur\ transmiterea
rapid\ a informa]iilor [i prelucrarea automat\ a datelor.
De aceea, interesul produc\torului este s\ produc\ cu costuri cât mai mici,
care s\ se situeze sub pre]ul pie]ei. În aceste condi]ii, el ob]ine profit [i, dac\
este cazul, poate reduce pre]ul f\r\ s\ renun]e la câ[tig sau la recuperarea
cheltuielilor.
Nivelul produc]iei este stabilit în func]ie de încas\ri [i de cheltuieli.
Cre[terea produc]iei atrage dup\ sine cre[terea cheltuielilor (variabile), dar [i
cre[terea încas\rilor [i, între anumite limite, a profitului total. Pentru a deter-
mina nivelul optim al produc]iei, care asigur\ maximizarea profitului, pro-
duc\torul trebuie s\ compare sporul de cheltuieli (Cmg) cu sporul de venit
ob]inut (P) prin cre[terea produc]iei.

49
Capitolul III

Atât timp cât sporul de cheltuieli este mai mic decât sporul de venit,
cre[terea produc]iei determin\ cre[terea profitului. Când cele dou\ m\rimi
sunt egale, produc]ia este la nivel optim. Orice cre[tere a produc]iei dincolo
de acest nivel duce la diminuarea profitului.

B. Profitul
Profitul este beneficiul ob]inut dintr-o activitate economic\.

Profitul reprezint\ câ[tigul întreprinz\torului care investe[te capital [i î[i


asum\ riscul ini]ierii unei afaceri.
Profitul se calculeaz\ ca diferen]\ între încas\ri [i cheltuieli.
Produc\torul achizi]ioneaz\ factori de produc]ie, îi combin\ [i îi consum\
pentru a produce bunuri, pe care apoi le vinde pe pia]\ la un anumit pre].
Din încas\ri scade cheltuielile efectuate, iar ceea ce îi r\mâne este profitul.
Presupunând c\ produc\torul vinde întreaga produc]ie realizat\ [i
încaseaz\ contravaloarea acesteia, profitul s\u se va determina astfel:
Pr = QP – CT,
unde: Pr = profitul total; QP = valoarea produc]iei realizate [i este egal\ cu
încas\rile firmei sau cu cifra ei de afaceri; CT = costul total.
Produc\torul î[i calculeaz\ profitul pentru a determina
rentabilitatea activit\]ii pe care o desf\[oar\.
Rentabilitatea este capacitatea unei firme de a ob]ine profit.

Dac\ încas\rile sunt egale cu cheltuielile, firma se situeaz\ la nivelul minim


de rentabilitate la care î[i acoper\ cheltuielile din încas\ri, dar nu are profit:
QP = CT D Pr = QP – CT = 0.
Sub acest nivel de rentabilitate, firma lucreaz\ în pierdere (profit negativ):
QP < CT D Pr = QP – CT < 0.
Faptul c\ firma nu î[i recupereaz\ cheltuielile de produc]ie din încas\ri `i
pune acesteia existen]a în pericol [i, la un moment dat, îl oblig\ pe pro-
duc\tor s\ se retrag\ de pe pia]\.
Dac\ încas\rile sunt mai mari decât cheltuielile, firma ob]ine profit, iar pro-
duc\torul este motivat s\ continue activitatea [i s\ o îmbun\t\]easc\:
QP > CT D Pr = QP – CT > 0.

50
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Gradul de rentabilitate se exprim\ prin rata profitului, care este


raportul procentual dintre profit (masa profitului) [i încas\ri sau capi -
talul investit sau costuri.

Pr Pr Pr
RPr = x 100 sau RPr = x 100 sau RPr = x 100,
QP K CT

unde: Rpr = rata profitului; Pr = profitul; QP = încas\rile; K = capitalul total


utilizat.
S\ presupunem c\ un întreprinz\tor utilizeaz\ capital în valoare de
1 000 u.m. El încaseaz\ 5 000 u.m., dar are costuri de 4 000 u.m. În aceast\
situa]ie, profitul s\u va fi 5 000 – 4 000 = 1 000 u.m.
Rata profitului poate avea valori diferite, în func]ie de modul de calcul.
Rata profitului la încas\ri sau la cifra de afaceri:
RPr = (1 000 : 5 000) x 100 = 20%.
Rata profitului la costuri: RPr = (1 000 : 4 000) x 100 = 25%.
Rata profitului la capital: RPr = (1 000 : 10 000) x 100 = 10%.
Rata profitului exprim\ eficien]a activit\]ii desf\[urate. Ea ne arat\ ce rezul-
tate (profitul) se ob]in în condi]iile eforturilor f\cute de întreprinz\tor pentru a
investi în bunuri de capital [i pentru a acoperi anumite cheltuieli de produc]ie.
Totodat\, rata profitului permite compararea activit\]ilor economice din
punctul de vedere al rentabilit\]ii lor. La acela[i capital investit [i la încas\ri
egale, sunt mai rentabile [i mai atractive activit\]ile economice în care rata
profitului este mai mare. Din dorin]a fireasc\ de a câ[tiga mai mult, între-
prinz\torii î[i retrag capitalurile din domeniile de activitate mai pu]in rentabile
(unde rata profitului este mai mic\) [i investesc în activit\]i care au o rentabili-
tate mai mare. Rata profitului este, pentru produc\tor, un reper important, în
func]ie de care decide ce anume s\ produc\ [i în ce domeniu de activitate s\
investeasc\.
Profitul difer\ de la un produc\tor la altul, în func]ie de
anumi]i factori.
Profitul total se compune din profit normal [i profit suplimentar. Profitul
normal este câ[tigul minim care îl motiveaz\ pe întreprinz\tor s\-[i desf\[oare
activitatea într-un anumit domeniu.
Profitul suplimentar este profitul ob]inut de întreprinz\torii care reu[esc s\
produc\ cu costuri mai mici decât ceilal]i produc\tori, datorit\ faptului c\ dis-
pun de condi]ii tehnice [i organizatorice superioare.

51
Capitolul III

Factorii care influen]eaz\ m\rimea profitului sunt:


z pre]ul [i costul — profitul cre[te dac\ pre]ul cre[te sau dac\ scade costul;
z volumul, structura [i calitatea produc]iei — `n general, cre[terea produc]iei
[i îmbun\t\]irea structurii [i a calit\]ii ei au ca efect cre[terea profitului;
z viteza de rota]ie a capitalului — din momentul avans\rii capitalului [i pân\
când se ob]ine profit trece o anumit\ perioad\ de timp, în care se
deruleaz\ diferite opera]ii de produc]ie: aprovizionare, fabrica]ie, des-
facere etc.; parcurgerea acestui interval de timp reprezint\ o rota]ie a ca-
pitalului; viteza de rota]ie a capitalului este num\rul de rota]ii efectuate
într-o perioad\ de timp, de obicei un an; cu cât viteza de rota]ie a capi-
talului este mai mare, cu atât profitul total este mai mare;
z m\rimea salariilor, a rentei [i a dobânzii — profitul se calculeaz\ ca dife-
ren]\ între încas\ri [i cheltuieli. Pentru produc\tor, salariile pl\tite
lucr\torilor, renta [i dobânzile la credite reprezint\ cheltuieli, pe care le
scade din încas\ri; cre[terea salariilor, a rentei [i a dobânzilor are drept
consecin]\ reducerea profitului.

Profitul este venitul produc\torului care investe[te capital.


Profitul este un venit la fel ca [i salariul îns\, spre deosebire de salariu, revi-
ne posesorului de capital, care î[i asum\ riscul ini]ierii unei activit\]i economice.
Principalele forme de venit sunt:
z salariul, care revine posesorului for]ei de munc\;
z renta, care revine posesorului de teren agricol, construc]ii, cl\diri etc.;
z dobânda, care revine posesorului de disponibilit\]i b\ne[ti;
z profitul, care revine posesorului de capital.

Profitul este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor personale ale produc\-


torului [i ale familiei sale precum [i pentru l\rgirea produc]iei.
În concluzie, profitul este un indicator sintetic al activit\]ii economice, al efi-
cien]ei [i utilit\]ii ei. Motiva]i de dorin]a de a ob]ine profit, produc\torii î[i asu-
m\ riscurile ini]ierii unor activit\]i economice [i economisesc resurse. În plus,
în condi]ii de eficien]\, societatea va putea aloca resurse [i pentru dezvoltarea
diferitelor activit\]i sociale necesare [i utile, dar care nu au caracter economic.
Conceptele-cheie ale lec]iei:
z cost total [i unitar z cost marginal
z cheltuieli materiale [i salariale z profit
z cost fix [i variabil z rentabilitate

52
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Costurile fixe medii nu se modific\ în func]ie de produc]ie.
b. Atunci când produc]ia este zero, costul produc]iei este zero.
c. Costul unitar nu poate fi niciodat\ egal cu costul variabil mediu.
d. Costul total nu poate fi niciodat\ egal cu costul variabil.
e. Dintre dou\ activit\]i, care aduc întreprinz\torilor acela[i profit, este mai rentabil\
cea în care se deruleaz\ o cifr\ de afaceri mai mare.
2. O firm\ folose[te capital în valoare de 25 000 u.m., din care 40% reprezint\ capital
circulant. Rata de amortizare a capitalului fix este 10% pe an.
S\ se determine valoarea capitalului fix consumat într-un an [i durata de func]ionare
a capitalului fix.
3. O firm\ are urm\toarele cheltuieli anuale: chirie, 12 000 u.m.; între]inerea cl\dirii,
6 000 u.m.; materii prime [i materiale, 24 000 u.m.; combustibil, energie, ap\ tehno-
logic\, 12 000 u.m.; salariile lucr\torilor din sec]ii, 24 000 u.m.; salariile lucr\torilor din
compartimentul administrativ, 6 000 u.m. Firma utilizeaz\ capital fix `n valoare de
120 000 u.m. cu durata de func]ionare de 20 de ani.
Calcula]i:
a. cheltuielile materiale [i salariile;
b. costul fix, costul variabil [i costul total;
c. costul marginal, când produc]ia cre[te de la 5 000 la 5 500 de piese pe an, iar cos-
turile variabile se modific\ în aceea[i propor]ie cu produc]ia;
d. profitul total al firmei [i rata profitului (la încas\ri [i la costul ini]ial) dup\ cre[terea
produc]iei, dac\ pre]ul de vânzare al pieselor produse este 22 u.m.
Ce consecin]e are cre[terea produc]iei asupra profitului total [i asupra rentabilit\]ii
firmei?
4. Costul total al unei firme se exprim\ prin func]ia urm\toare:
CT = 100 + 10Q + 15Q², unde Q este produc]ia. Reprezenta]i grafic costul fix, cos-
tul variabil [i costul total corespunz\toare acestei func]ii.
5. Costul fix mediu scade cu 5 u.m., iar cel variabil mediu cre[te cu 5 u.m. Cum se mo-
dific\ CF, CV, CT, CTM, Cmg? Explica]i modificarea costului marginal, folosind graficele.
6. Raportul dintre costul variabil [i costul fix este 2/3, iar profitul este egal cu costul
variabil. Ce mas\ [i rat\ a profitului (la `ncas\ri) realizeaz\ o firm\ ale c\rei `ncas\ri sunt
de 14 000 u.m.?
R\spunsuri: 2. Kf consumat/an = 1 500 u.m., T = 10 ani; 3. a. Cm = 60 000 u.m., Cs = 30 000 u.m.;
b. CF = 30 000 u.m., CV = 60 000 u.m., CT = 90 000 u.m.; c. Cmg = 12 u.m.; d. P r = 20 000 u.m.,
0
Pr = 25 000 u.m.; Rpr /QP = 18,18%; Rpr /CT = 22,22%; Rpr /QP = 20,66%; Rpr /CT = 26,04%;
1 0 0 1 1
5. CFct, CVD, CT ct, CTM ct, CmgD; 6. 4 000 u.m.; 28,57%.

53
Capitolul III

4 Oferta
Oferta reprezint\ cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care pro -
duc\torii pot [i sunt dispu[i s\ o produc\ [i s\ o vând\ `ntr-o anumit\
perioad\ de timp, `n func]ie de pre]urile existente.

Astfel definit\, oferta exprim\ cantitatea `n care un produs este oferit pe


pia]\ la diferite pre]uri posibile, dac\ ceilal]i factori r\mân constan]i. Aceasta
ne arat\ cantitatea `n care produc\torii vor oferi un anumit produs `n func]ie
de pre]ul pl\tit.

A. Legea ofertei
~ntre pre] [i cantitatea ofertei exist\ o rela]ie direct\.

Atunci când pre]ul unui bun scade, dac\ alte condi]ii nu se schimb\, canti-
tatea produs\ scade, iar când pre]ul unui bun cre[te, cantitatea produs\ cre[te.
La pre]uri mari, produc\torii vor produce [i vor oferi spre vânzare mai multe
produse decât atunci când pre]urile sunt mici. Acest fapt se explic\ prin aceea
c\, pentru produc\tor, un pre] mai mare `nseamn\, de fapt, un profit mai mare.
S\ revenim acum la produc\torul care produce [i vinde CD-uri.
Tabelul III.2 — Oferta de CD-uri
Pre]ul unui CD (u.m.) 50 40 30 20 10
Cantitatea oferit\ (num\r de CD-uri) `ntr-o lun\ 5 4 3 2 1

P Din Tabelul III. 2, reiese c\, pe m\-


50 sur\ ce pre]ul la care se vinde un CD
O
cre[te, produc\torul va produce CD-uri
40 `n cantit\]i tot mai mari. La pre]uri de
vânzare mari, producerea CD-urilor
30
devine o activitate profitabil\.
20 Grafic, rela]ia dintre pre]ul unui
bun [i cantitatea oferit\ pe pia]\
10 (legea ofertei) se reprezint\ ca `n
0
Figura III.4.
1 2 3 4 5 Q Din grafic se observ\ c\ produ-
Fig. III.4 — Oferta c\torul va produce o cantitate mai

54
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

mare dintr-un anumit produs, dac\ pre]ul acestuia cre[te, [i invers, va pro-
duce o cantitate mai mic\ dac\ pre]ul produsului respectiv scade.

B. Elasticitatea ofertei
Modul în care reac]ioneaz\ produc\torii la modificarea pre]ului
unui anumit produs reprezint\ elasticitatea ofertei în func]ie de pre].

Dac\ reac]ia produc\torilor la varia]ia pre]ului este puternic\, înregistrân-


du-se o cre[tere mare a cantit\]ii oferite de produc\tori, chiar la o cre[tere re-
lativ mic\ a pre]ului, oferta este considerat\ elastic\. Dimpotriv\, dac\ reac]ia
produc\torilor la varia]ia pre]ului este slab\, oferta este considerat\ inelastic\.
Pentru a determina gradul de elasticitate a ofertei pentru un bun oarecare,
se calculeaz\ coeficientul de elasticitate (Eof), care reprezint\ varia]ia can-
tit\]ii oferite pe pia]\ raportat\ la varia]ia pre]ului:
varia]ia cantit\]ii oferite (%) DQ (%) .
Eof = =
varia]ia pre]ului (%) DP (%)
Dac\ not\m: Q0 = cantitatea oferit\ ini]ial pe pia]\;
Q1 = cantitatea oferit\ pe pia]\ dup\ modificarea pre]ului;
P0 = pre]ul ini]ial;
P1 = pre]ul final, dup\ modificare, atunci:
DQ = Q1 – Q0 exprim\ varia]ia absolut\ a cantit\]ii oferite pe pia]\;
DQ
DQ (%) = x 100 exprim\ varia]ia procentual\ a cantit\]ii oferite;
Q0
DP = P1 – P0 exprim\ varia]ia absolut\ a pre]ului;
DP
DP (%) = x 100 exprim\ varia]ia procentual\ a pre]ului.
P0
Înlocuind în formula coeficientului de elasticitate, ob]inem:
DQ
Q (%) DQ
Q DPP .
Eof = = :
DPP (%) Q0 P0
Oferta este:
z elastic\, atunci când varia]ia procentual\ a cantit\]ii oferite pe pia]\ este
mai mare decât varia]ia procentual\ a pre]ului (Figura III.5). De exemplu,
dac\ la o varia]ie a pre]ului cu 5%, cantitatea oferit\ pe pia]\ variaz\ cu 10%,
oferta este elastic\. Astfel, calculând coeficientul de elasticitate, constat\m:

55
Capitolul III

DQ
Q (%) 10%
Eof = = = 2 > 1;
DPP (%) 5%
z inelastic\, atunci când varia]ia procentual\ a cantit\]ii oferite pe pia]\
este mai mic\ decât varia]ia procentual\ a pre]ului. De exemplu, dac\ la o
varia]ie a pre]ului cu 20%, cantitatea oferit\ pe pia]\ variaz\ cu 10%, oferta
este inelastic\. Astfel, calculând coeficientul de elasticitate, constat\m:
DQ
Q (%) 10%
Eof = = = 0,5 < 1;
DPP (%) 20%
de elasticitate unitar\, atunci când varia]ia procentual\ a cantit\]ii oferite
z
pe pia]\ este egal\ cu varia]ia procentual\ a pre]ului. De exemplu, dac\ la o
varia]ie a pre]ului cu 5%, cantitatea oferit\ pe pia]\ variaz\ tot cu 5%, coefi-
cientul de elasticitate este 1:
DQ
Q (%) 5%
Eof = = = 1.
DPP (%) 5%
Coeficientul de elasticitate a ofertei este întotdeauna pozitiv (Eo > 0),
deoarece între pre] [i ofert\ exist\ o rela]ie direct\: cre[te pre]ul, cre[te [i
cantitatea oferit\ pe pia]\, scade pre]ul, scade [i cantitatea respectiv\.
Ofert\
P perfect
inelastic\ Cel mai important factor care influen-
]eaz\ elasticitatea ofertei în func]ie de
Eof =1
pre] este timpul. În timp, reac]ia produ-
Eof >1
Eof <1 c\torilor la modificarea pre]ului este mai
P1 puternic\, prin urmare, elasticitatea ofer-
tei este mai mare. Cre[terea cantit\]ii în
Ofert\
perfect
care un bun este oferit pe pia]\ se petre-
P0 elastic\ ce, de obicei, ca urmare a faptului c\ unii
produc\tori renun]\ s\ mai produc\
bunurile ale c\ror pre]uri r\mân acelea[i
[i încep s\ produc\ bunuri ale c\ror pre-
0 Q0 Q1 Q1 Q1 Q ]uri au crescut. Dar, luarea unor astfel de
(c) (b) (a)
decizii presupune timp.
Fig. III.5 — Elasticitatea ofertei

C. Modificarea ofertei
Oferta depinde [i de al]i factori non-pre] printre care: pre]urile resurselor
de produc]ie, condi]iile tehnice de produc]ie, pre]urile altor bunuri, num\rul
produc\torilor.

56
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

~n analiza anterioar\ nu am luat `n considerare influen]a acestor factori asu-


pra cantit\]ii oferite, deoarece am presupus c\ ei r\mân constan]i. ~n realitate
`ns\, pre]urile, condi]iile tehnice sau num\rul produc\torilor se modific\ [i, oda-
t\ cu acestea, se va modifica [i oferta pe pia]\.
Pre]urile resurselor de produc]ie afecteaz\ costul produc]iei: dac\ pre]urile
pl\tite de produc\tori pentru resursele pe care le utilizeaz\ sunt mai mari, cos-
tul produc]iei va fi mare [i oferta scade. Invers, dac\ pre]urile resurselor de pro-
duc]ie sunt mici, costul produc]iei se reduce [i oferta cre[te.
Condi]iile tehnice de produc]ie influ-
en]eaz\ nivelul productivit\]ii. ~mbun\t\-
]irea lor determin\ cre[terea produc]iei pe
unitatea de resurse consumate, ceea ce,
`n condi]iile unor pre]uri date ale resur-
selor de produc]ie, `nseamn\ o reducere a
costului [i, deci, o cre[tere a ofertei.
Pre]urile celorlalte bunuri influen]eaz\ [i ele oferta unui anumit produs. Pro-
duc\torii sunt atra[i spre acele domenii de activitate `n care pre]urile sunt mari.
Cre[terea pre]urilor unor produse `i poate determina pe produc\tori s\ abando-
neze domeniul lor de activitate [i s\ ini]ieze alte activit\]i mai profitabile. De
exemplu, dac\ pre]ul pantofilor cre[te, este posibil ca un produc\tor de m\nu[i
de piele s\ se decid\ s\ produc\ pantofi.
Dac\ num\rul produc\torilor este mare, cantitatea oferit\ pe pia]\ va fi ma-
re. Cre[terea num\rului de produc\tori determin\ cre[terea ofertei, dup\ cum
sc\derea num\rului de produc\tori P
are ca efect sc\derea ofertei. O2 O0 O1

Analizând graficul (Figura III.6),


rezult\ c\ modificarea pre]urilor
resurselor de produc]ie, a condi]iilor
tehnice de produc]ie, a pre]urilor
altor bunuri sau a num\rului produ-
c\torilor determin\ modificarea
Q
ofertei, care va cre[te sau va sc\dea. 0
Fig. III.6 — Modificarea ofertei

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z oferta z oferta inelastic\
z oferta elastic\

57
Capitolul III

Sarcini de lucru
1. Reprezenta]i grafic rela]ia dintre pre]ul unui bun [i cantitatea oferit\, precum [i mo-
dificarea ofertei ca urmare a modific\rii num\rului de produc\tori pe pia]\.

2. Explica]i rela]ia dintre pre]ul resurselor de produc]ie, costul de produc]ie [i ofera unui
bun pe pia]\.
a. Da]i un exemplu care s\ ilustreze aceast\ rela]ie.
b. Reprezenta]i grafic situa]ia exemplificat\.

3. Pre]ul unu bun cre[te de la 10 lei la 12 lei. Acest fapt determin\ cre[terea cantit\]ii
oferite pe pia]\ cu 10%.
Ce fel de ofert\ exist\ pe pia]\?
Reprezenta]i grafic.

4. La pre]ul de 10 lei/buc., cantitatea oferit\ intr-un bun este de 250 de buc\]i.


Cre[terea pre]ului cu 15% va determina produc\torii s\ m\reasc\ produc]ia.
Cât de mare va fi cantitatea oferit\ pe pia]\ dac\ elasticitatea ofertei este de 1,5?

5. Cre[terea pre]ului unui bun de la 20 u.m. la 25 u.m., determin\ cre[terea cantit\]ii


`n care bunul este oferit pe pia]\ de la 1 000 de buc\]i [i la 1 400 de buc\]i.
Care este coeficientul de elasticitate a ofertei?

6. Oferta unui bun se exprim\ prin func]ia O = 10 + 2P. Calcula]i coeficientul de elas-
ticitate la pre] [i reprezenta]i grafic aceast\ ofert\, dac\ pre]ul cre[te de la 2 u.m. la
2,5 u.m.

7. Reprezenta]i grafic situa]iile urm\toare:


a. Gripa aviar\ a decimat p\s\rile fermierilor; 20% dintre fermele avicole [i-au redus
activitatea.
b. Produc\torii de ciocolat\ cump\r\ untul la un pre] mai mare.
c. În construc]ii, se folose[te o nou\ tehnologie de fabrica]ie. Eficien]a lucr\rilor a
crescut cu 10%.
d. Se scumpe[te energia electric\. Produc\torii din industria alimentar\ vor avea cos-
turi mai mari.
e. Se scumpe[te benzina. Transportul în comun va fi afectat.

R\spunsuri: 3. Eof < 1; 4. 306,25; 5. 1,6; 6. Eo = 2/7.

58
Produc\torul/`ntreprinz\torul [i comportamentul s\u ra]ional

Sintez\ recapitulativ\
Activitatea economic\:
z se desf\[oar\ în întreprinderi [i institu]ii specializate (industriale, agri-
cole, comerciale, de construc]ii, de transporturi, financiar-bancare, de asigu-
rare etc.); acestea se pot afla în proprietate privat\, individual\ sau asociativ\,
public\ sau mixt\;
z este reglementat\ prin lege;

z implic\ riscuri; întreprinz\torii sunt persoane care î[i asum\ riscurile


ini]ierii unor activit\]i economice motiva]i de dorin]a de a ob]ine profit.

Într-o economie de pia]\:


z produc\torii cump\r\ resurse de produc]ie, le combin\ [i le folosesc pen-
tru a produce bunuri [i servicii; ei sunt liberi s\ produc\ ce, cât, cum [i pen -
tru cine consider\ de cuviin]\;
z produc\torii urm\resc s\ ob]in\ profitul maxim posibil în condi]iile de
produc]ie existente; în acest scop, ei produc bunuri [i servicii pe care le vând
apoi pe pia]\ la un anumit pre];
z cheltuielile pe care trebuie s\ le fac\ produc\torul pentru a ob]ine un
anumit bun sau serviciu reprezint\ costul de produc]ie; costul total se cal-
culeaz\ ca sum\ de cheltuieli materiale [i salariale, fixe [i variabile, de fabri -
ca]ie [i de distribu]ie;
z profitul este diferen]a dintre încas\ri [i cheltuieli [i reprezint\ venitul pro-
duc\torului;
z pe pia]\, produc\torii sunt purt\tori de ofert\; oferta este cantitatea de
bunuri [i servicii pe care produc\torii pot [i sunt dispu[i s\ o vând\ într-o anu-
mit\ perioad\ de timp în func]ie de pre]; între pre] [i ofert\ exist\ o rela]ie
direct\: dac\ pre]ul cre[te, cantitatea oferit\ cre[te [i invers; oferta poate fi
elastic\ (DQ% > DP%), inelastic\ (DQ% < DP%) sau de elasticitate unitar\ (DQ%
= DP%);
z oferta se modific\ atunci când se modific\ pre]urile factorilor de pro -
duc]ie, tehnologia, num\rul produc\torilor [i pre]urile altor bunuri.

59
Capitolul III

Evaluare
1. Defini]i: factorii de produc]ie; bunurile de capital; rata marginal\ de substitu]ie;
productivitatea marginal\ a unui factor de produc]ie; costul total; costul marginal.

2. Clasifica]i: întreprinderile, bunurile de capital [i cheltuielile care formeaz\ costul


de produc]ie, indicând, de fiecare dat\, criteriul de clasificare.

3. Preciza]i doi factori care influen]eaz\ nivelul productivit\]ii, respectiv al profitului.

4. Scrie]i formulele corespunz\toare urm\torilor indicatori, precizând [i semnifica]ia


fiec\ruia dintre simbolurile folosite: productivitatea marginal\ a muncii, productivi-
tatea medie a p\mântului, rata amortiz\rii, capitalul total, costul marginal, costul
unitar, rata profitului la costuri.

5. Consumul de factori de produc]ie pentru ob]inerea bunurilor [i a serviciilor oferite


pe pia]\ se exprim\ cu ajutorul unui indicator. Care este acest indicator? Cum se cal -
culeaz\ acesta? Cum pot ac]iona agen]ii economici pentru a-l reduce?

6. Ce rela]ie exist\ între cost [i produc]ie? Reprezenta]i grafic aceast\ rela]ie.

7. Rezolva]i urm\toarele probleme:


a. În urma cre[terii num\rului de lucr\tori cu 10%, produc]ia cre[te cu 25%, iar
productivitatea medie a lucr\torilor devine de 20 piese/ore-om. Care este produc-
tivitatea marginal\ a muncii?
b. Produc]ia unui bun oarecare presupune costuri fixe de 500 u.m. [i costuri varia-
bile pe produs de 0,85 u.m. Firma are o cifr\ de afaceri de 1 500 u.m., din care
10% este profitul. Ce cantitate de bunuri [i servicii a produs [i a vândut firma? Care
este costul unitar?
c. O firm\ produce 1 000 de buc\]i dintr-un bun oarecare, cu cheltuieli fixe de
20% din costul total [i cheltuieli variabile de 1 600 u.m. În urma cre[terii produc]iei,
cheltuielile fixe devin 10% din costul total, iar costul marginal este cu 25% mai mare
decât costul unitar ini]ial. Cu cât a crescut produc]ia? Care este costul marginal?
d. Raportul dintre costul [i pre]ul unui bun oarecare este ¾. Ce profit se poate
ob]ine producând bunul respectiv, în condi]iile unei cifre de afaceri de 10 000 u.m.?
Cu cât ar trebui redus costul pentru ca rata profitului (la încas\ri) s\ creasc\ de
1,25 ori?

R\spunsuri: 7. a. 44; b. 1 000; 1,35; c. 800; 2,5; d. 2 500; –625.

60
CAPITOLUL IV
PIA}A — ~NTÂLNIRE A AGEN}ILOR ECONOMICI

1 Rela]ia cerere-ofert\-pre]
`n economia de pia]\
2 Mecanismul concuren]ial

3 Forme ale pie]ei

4 *Echilibre [i dezechilibre economice


5 *Fluctua]ii ale activit\]ilor economice
*Cre[tere [i dezvoltare economic\.

6 *Rolul statului în economia de pia]\


61
Capitolul IV

1 Rela]ia cerere-ofert\-pre]
`n economia de pia]\
A. Pia]a
Pia]a este locul unde se `ntâlnesc cump\r\torii [i vânz\torii dife -
ritelor bunuri sau servicii (locul unde se realizeaz\ schimburile dintre
produc\tori [i consumatori).
Cele mai vizibile forme de pia]\ sunt magazinele, pie]ele agroalimentare,
restaurantele, cafenelele, cofet\riile. Dar, tot pie]e sunt [i bursele de valori,
unde se vând [i se cump\r\ ac]iuni [i alte titluri de valoare, bursele de m\r-
furi, unde se tranzac]ioneaz\ produse agricole, licita]iile organizate pentru
vânzarea unor obiecte de art\ ori a unor utilaje vechi sau negocierile
desf\[urate de o persoan\ `n vederea angaj\rii la o firm\ oarecare.
~ntre formele de pia]\ exist\ diferen]e `n principal, `n:
z obiectul tranzac]iilor (pia]a bunurilor [i serviciilor, pia]a monetar\, pia]a
financiar\, pia]a muncii) [i
z dimensiunile (pie]e locale, na]ionale sau interna]ionale).
De[i atât de diferite, toate aceste pie]e reprezint\ locuri de `ntâlnire ale
unor cump\r\tori cu vânz\torii bunurilor sau serviciilor solicitate.

B. Pre]ul [i cantitatea de echilibru


Pe pia]\, se `ntâlnesc cump\r\torii cu vânz\torii diferitelor bunuri [i servicii;
cump\r\torii sunt purt\tori de cerere, iar vânz\torii, purt\tori de ofert\. Astfel
se `ntâlne[te pe pia]\ cererea cu oferta [i se formeaz\ pre]ul la care se vând
bunurile [i serviciile.
S\ presupunem c\ ne afl\m pe pia]a CD-urilor pe care ac]ioneaz\ un num\r
mare de cump\r\tori, respectiv de vânz\tori: câte 200 din fiecare. Cererea [i
oferta pe acest\ pia]\ se prezint\ ca `n Tabelul IV.1.
Tabelul IV.1 — Cererea [i oferta de CD-uri
Pre]ul Cantitatea cerut\ Cantitatea oferit\ Excesul de ofert\ (+)
unui (num\r de CD-uri) (num\r de CD-uri) sau de cerere (–)
CD `ntr-o lun\ `ntr-o lun\
50 1 x 200 = 200 5 x 200 = 1000 + 800
40 2 x 200 = 400 4 x 200 = 800 + 400
30 3 x 200 = 600 3 x 200 = 600 0
20 5 x 200 = 1000 2 x 200 = 400 –600
10 7 x 200 = 1400 1 x 200 = 200 –1200

62
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

S\ presupunem c\ pre]ul unui CD este de 50 u.m. ~n acest caz, se ofer\ spre


vânzare 1000 de CD-uri, dar se cump\r\ doar 200. Pe pia]\ exist\ un exces (sur-
plus) de ofert\ de 800 de CD-uri, fapt care `i oblig\ pe vânz\tori s\ reduc\
pre]ul. La un pre] de 40 u.m./CD, cantitatea cerut\ cre[te la 400 de CD-uri, iar
cea oferit\ scade la 800 de CD-uri. Pe pia]\ exist\ `nc\ exces de ofert\ (400 de
CD-uri). ~n aceste condi]ii, pre]ul scade `n continuare. La 30 u.m./CD, cantitatea
cerut\ este egal\ cu cantitatea oferit\ (600 de CD-uri), pia]a se echilibreaz\, iar
pre]ul nu se mai modific\. Dac\ pre]ul ar sc\dea `n continuare, ar sc\dea can-
titatea oferit\, astfel `ncât s-ar crea un exces de cerere, care ar fi tot mai mare,
pe m\sur\ ce pre]ul ar sc\dea. De aceea, pre]ul nu mai scade. Acesta r\mâne
de 30 u.m./CD. Acesta este pre]ul pie]ei sau pre]ul de echilibru. Cantitatea
de CD-uri vândut\, respectiv, cump\rat\ la acest pre] se nume[te cantitate
de echilibru.
Grafic, situa]ia existent\
P pe pia]\ se reprezint\ ca `n
50 Figura IV.1. Intersec]ia celor
Exces de ofert\ O
dou\ curbe (a cererii [i a ofer-
40 tei) indic\ pre]ul de echilibru
(30 u.m.) [i cantitatea de echili-
bru pe pia]\ (600 de CD-uri).
30
La pre]uri mai mici decât pre]ul
de echilibru exist\ exces de
20
cerere, iar la pre]uri mai mari
Exces de cerere C decât pre]ul de echilibru, exces
10
de ofert\. Dac\ pe pia]\ este
exces de cerere, atunci pre]ul
200 400 600 800 1000 1200 1400 Q va cre[te, iar dac\ este exces
0
de ofert\, atunci pre]ul va
Fig. IV.1 — Echilibrul pie]ei sc\dea.

Echilibrul este acea stare spre care tinde pia]a caracterizat\ prin egalitatea
dintre cantitatea cerut\ [i cea oferit\. La echilibru, pe pia]\ nu exist\ nici
exces de cerere sau de ofert\, iar cantitatea în care se vinde, respectiv se
cump\r\ un bun este maxim\, în condi]iile de cerere [i ofert\ date.
Pe pia]\, echilibrul se stabile[te atunci când deciziile produc\torilor [i cele
ale consumatorilor sunt reciproc consistente. Lipsa de corelare dintre inten-
]iile acestora se va resim]i imediat la nivelul pre]ului, care se va modifica, iar `n
noile condi]ii de pre], produc\torii [i consumatorii vor decide altfel. Pre]ul este
mecanismul prin care pia]a coordoneaz\ [i coreleaz\ deciziile individuale.

63
Capitolul IV

C. Modificarea pre]ului [i a cantit\]ii


de echilibru
Schimb\rile care se produc la nivelul cererii sau al ofer-
tei influen]eaz\ pre]ul [i cantitatea de echilibru.
~n condi]iile `n care oferta nu se modific\, dac\ cererea cre[te, atunci [i
pre]ul [i cantitatea de echilibru cresc, iar dac\ cererea scade, atunci [i pre]ul [i
cantitatea de echilibru scad (Figura IV.2). ~ntre modificarea cererii [i modificarea
pre]ului [i a cantit\]ii de echilibru exist\ o rela]ie direct\.
P O P
O
P1
C1
P0
P0
C0 C0
P1
C1
0 0
Q0 Q1 Q Q1 Q0 Q
C¯, P¯, Q¯ C¯, P¯, Q¯

Fig. IV.2 — Rela]ia cerere-pre] de echilibru-cantitate de echilibru:


C = cererea; P = pre]ul; Q = cantitatea (cerut\)

~n cazul `n care cererea nu se modific\, dac\ oferta cre[te, pre]ul de echili-


bru scade [i cantitatea de echilibru cre[te, iar dac\ oferta scade, pre]ul de
echilibru cre[te [i cantitatea de echilibru scade (Figura IV.3).
P P O1
O0 O0
O1
P1
P0
P0
C C
P1

0 Q0 Q1 0
Q Q1 Q0 Q

O¯, P¯, Q¯ O¯, P¯, Q¯


Fig. IV.3 — Rela]ia ofert\-pre] de echilibru-cantitate de echilibru
O = oferta; P = pre]ul; Q = cantitatea (oferit\)

64
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

~ntre modificarea ofertei [i modificarea pre]ului exist\ o rela]ie invers\, iar


`ntre modificarea ofertei [i modificarea cantit\]ii de echilibru exist\ o rela]ie
direct\.

Pe pia]\ pot ap\rea situa]ii complexe `n care se modific\ atât cererea, cât
[i oferta. ~n asemenea cazuri, schimb\rile care se produc la nivelul pre]ului [i
al cantit\]ii de echilibru depind de raportul dintre varia]ia cererii [i cea a
ofertei, a[a cum se poate constata din Tabelul IV.2.
Tabelul IV.2 — Efectele modific\rii cererii [i a ofertei

Modificarea Modificarea Efectul asupra pre]ului de Efectul asupra cantit\]ii de


ofertei cererii echilibru echilibru
z cre[te z scade z scade z cre[te când oferta cre[te
mai mult decât scade cererea
z scade când oferta cre[te
mai pu]in decât scade cererea
z cre[te z cre[te z scade când oferta cre[te z cre[te
mai mult decât cre[te cererea
z cre[te când oferta cre[te
mai pu]in decât cererea
z scade z scade z cre[te când oferta scade z scade
mai mult decât scade cererea
z scade când oferta scade
mai pu]in decât scade cererea
z scade z cre[te z cre[te z scade când oferta scade mai
mult decât cre[te cererea
z cre[te când oferta scade
mai pu]in decât cre[te cererea

De exemplu, dac\ `ntr-un an oferta de autoturisme cre[te cu 10%, iar


cererea cre[te doar cu 5%, cantitatea de echilibru cre[te, dar pre]ul scade,
deoarece oferta cre[te mai mult decât cre[te cererea.

Conceptele-cheie ale lec]iei:

z pia]\ z exces de ofert\


z echilibrul pie]ei z pre] de echilibru
z exces de cerere z cantitate de echilibru

65
Capitolul IV

Sarcini de lucru
1. Identifica]i în care dintre situa]iile de mai jos pre]ul de vânzare al unui bun pe
pia]\ cre[te. Justifica]i grafic r\spunsul!
a. Oferta scade [i cererea cre[te.
b. Oferta cre[te [i cererea scade.
c. Oferta cre[te mai mult decât cre[te cererea.
d. Oferta scade mai pu]in decât scade cererea.

2. Ce se `ntâmpl\ cu pre]ul [i cantitatea de echilibru pe pia]a unui bun dac\ oferta


[i cererea cresc cu 20%? Reprezenta]i grafic.

3. Rela]iile existente `ntre cererea, oferta [i pre]ul unui bun sunt exprimate prin
urm\toarele func]ii: O = 10 + 2P; C = 40 – 3P.
Care sunt pre]ul [i cantitatea de echilibru pentru bunul respectiv?
Reprezenta]i grafic aceast\ situa]ie.

4. Reprezenta]i grafic urm\toarele situa]ii [i determina]i cum se modific\ pre]ul [i


cantitatea cerut\, respectiv cantitatea vândut\, `n fiecare caz `n parte:
a. Medicii recomand\ popula]iei s\ consume ap\ plat\ pentru a preveni formarea
pietrelor la rinichi. Produc\torii de ap\ plat\ a[teapt\ reac]ia consumatorilor.
b. Temperaturile sc\zute din luna aprilie au afectat pomii fructiferi: 40% din recol-
ta de fructe este compromis\.
c. La fabrica de automobile Dacia din Pite[ti se folose[te o nou\ tehnologie de
vopsire a caroseriilor. Drept urmare, eficien]a este cu 10% mai mare.
d. Produc\torii de dulciuri cump\r\ zah\rul la un pre] mai mare.

5. ~ntr-un an, oferta de produse de marochin\rie cre[te cu 5%, `n timp ce cererea


scade cu 10%. Cum se modific\ pre]ul [i cantitatea de echilibru? Reprezenta]i gra -
fic aceast\ situa]ie.

6. Determina]i pre]ul de echilibru [i reprezenta]i grafic urm\toarea situa]ie:

Pre] (u.m.) 1 1,1 1,2 1,3 1,4


Cantitate cerut\ (buc\]i) 9 200 9 000 8 700 8 200 7 500
Cantitate oferit\ (buc\]i) 8 000 8 500 9 000 9 500 10 000

R\spunsuri: 3. 30; 22; 6. 1,2.

66
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

2 Mecanismul concuren]ial

A. Caracterizare general\
Concuren]a este o caracteristic\ major\ a pie]ei.
Produc\torii [i consumatorii care ac]ioneaz\ pe aceea[i
pia]\ intr\ în competi]ie unii cu ceilal]i, deoarece fiecare
î[i urm\re[te propriile interese.
Consumatorii sunt interesa]i s\ ob]in\ satisfac]ia maxim posibil\ în urma
cheltuirii unui anumit venit. Ei trebuie s\ cumpere bunurile de care au nevoie
de pe pia]\, la un anumit pre]. În condi]iile unui venit dat, cantitatea cum-
p\rat\ va depinde de pre]: va fi mai mare dac\ pre]ul este mai mic, [i invers.
Produc\torii sunt interesa]i s\ ob]in\ profitul maxim în urma utiliz\rii unei
anumite cantit\]i de resurse de produc]ie. Ei trebuie s\ vând\ produsele reali-
zate pe pia]\ la un anumit pre]. În condi]iile unui anumit cost de produc]ie,
cu cât pre]ul este mai mare, cu atât profitul va fi mai mare.
Interesele produc\torilor [i ale consumatorilor privind nivelul pre]ului sunt
diferite, fapt care determin\ apari]ia concuren]ei între ei.
Pe de alt\ parte, produc\torii unui anumit bun concureaz\ nu numai cu
consumatorii, ci [i cu ceilal]i produc\tori. Pre]ul la care un produc\tor vinde
produsul pe pia]\ depinde [i de ceilal]i produc\tori care contribuie la for-
marea ofertei pe pia]\. La fel se întâmpl\ lucrurile cu cantitatea de bunuri
produse, respectiv cu calitatea acestora. De aceea, produc\torii concureaz\
unii cu ceilal]i, fiecare încercând s\ ob]in\ o pozi]ie cât mai avantajoas\ pe
pia]\ prin pre]ul, calitatea [i cantitatea bunurilor pe care le ofer\.
Consumatorii concureaz\ [i ei unii cu ceilal]i, deoarece prin deciziile [i ac]i-
unile sale fiecare cump\r\tor contribuie la formarea cererii [i a pre]ului pe pia]\.
Concuren]a este necesar\ pentru buna func]ionare a
pie]ei [i pentru satisfacerea corespunz\toare a nevoilor.
Concuren]a este benefic\ atât pentru consumatori, cât [i pentru produc\-
tori. Concuren]a dintre produc\tori îi determin\ s\ promoveze progresul tehnic.
Prin urmare, atunci când cre[te productivitatea, se reduc costurile [i pre]urile,
iar produc\torii sunt stimula]i s\ ofere cantit\]i suplimentare din bunurile ce-
rute pe pia]\. Concuren]a dintre cump\r\tori determin\ cre[terea pre]urilor

67
Capitolul IV

[i orienteaz\ alocarea resurselor spre produc]ia bunurilor [i a serviciilor cerute


de consumatori.
Invers, lipsa concuren]ei afecteaz\ atât interesele produc\torilor, cât [i pe
cele ale consumatorilor: cresc pre]urile, scade cererea, scad încas\rile. Cei mai
afecta]i sunt consumatorii, care vor fi obliga]i s\ cumpere produse scumpe,
necorespunz\toare calitativ.
Interesele produc\torilor [i ale consumatorilor nu se pot realiza decât
împreun\. Pe o pia]\ cu cerere elastic\, produc\torii pot câ[tiga mai mult dac\
reu[esc s\ vând\ mai mult, deci dac\ pe pia]\ consumatorii vor cump\ra mai
mult. Este atât în interesul produc\torilor, cât [i `n cel al consumatorilor ca
pre]ul s\ scad\. Produc\torii vor câ[tiga, a[adar, împreun\ cu consumatorii.
Dac\ pre]ul îi avantajeaz\ doar pe produc\tori, consumatorii se retrag, în
sensul c\ vor cump\ra cantit\]i mai mici din bunurile oferite spre vânzare, iar
produc\torii vor fi în pierdere pentru c\ vor vinde prea pu]in.
Concuren]a este necesar\ pentru a impune limite produc\torilor [i con-
sumatorilor în promovarea intereselor proprii.
Concuren]a este posibil\ atunci când pe pia]\ ac]ioneaz\
mai mul]i produc\tori [i pre]urile sunt libere.
Dac\ pe pia]\ exist\ doar un singur produc\tor, atunci concuren]a dispare.
Dimpotriv\, existen]a unui num\r mare de produc\tori are ca efect intensifi-
carea competi]iei, deoarece nici un vânz\tor nu va reu[i s\ controleze pre]ul,
cantitatea [i calitatea bunurilor de pe pia]\.
Atunci când pre]urile sunt libere, fiecare produc\tor stabile[te pre]ul bunu-
rilor [i serviciilor oferite spre vânzare, încercând s\ vând\ cât mai avantajos,
sau dac\, la pre]ul stabilit ini]ial, produc\torul vinde prea pu]in, reduce pre]ul,
iar dac\ vinde mai mult, el va ridica pre]ul. Diferen]ele de pre] dintre pro-
duc\tori dau cump\r\torilor posibilitatea s\ aleag\ produsul cel mai bun la
pre]ul cel mai mic.

B. Tipuri de pia]\
Tipurile de pia]\ se diferen]iaz\ dup\ forma de concuren]\.
În mod obi[nuit, se deosebesc urm\toarele tipuri de pia]\, diferen]iate
dup\ num\rul produc\torilor:
z pia]a cu concuren]\ perfect\;
z pia]a cu concuren]\ monopolistic\;
z pia]a de tip oligopol;
z pia]a de tip monopol.

68
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

B1. Concuren]a perfect\

Concuren]a perfect\ (pur\) presupune existen]a unui num\r foarte mare


de produc\tori care ac]ioneaz\ independent.
Produsele sunt omogene, nediferen]iate din punct de vedere calitativ,
fiecare reprezentând un substitut pentru toate celelalte. De aceea, produ-
c\torii concureaz\ doar în ceea ce prive[te pre]ul produselor, iar dac\ pre]ul
este dat, consumatorului îi este indiferent de la cine va cump\ra produsul.
Produc\torii nu au control asupra pre]ului. Datorit\ num\rului mare de
produc\tori, cantit\]ile de bunuri [i servicii oferite de fiecare în parte sunt
mici, astfel încât varia]ia acestora nu influen]eaz\ practic varia]ia ofertei
totale [i, prin urmare, nici pre]ul. S\ presupunem c\ pe pia]\ ac]ioneaz\
15.000 de firme [i c\ una dintre acestea realizeaz\ o produc]ie de 100 de
buc\]i dintr-un produs oarecare. Dac\ aceast\ firm\ î[i reduce produc]ia la
jum\tate, oferta total\ scade cu 50 de buc\]i, de la 1 500 000 la 1 499 950,
ceea ce reprezint\ o reducere nesemnificativ\, de 0,003 %. Cererea este,
pentru produc\torul individual, perfect elastic\.
Accesul pe pia]\ este liber, f\r\ obstacole de natur\ juridic\, tehnologic\
sau financiar\. O firm\ intr\ pe pia]\ dac\ vinde la un pre] cel pu]in egal cu
costul [i va r\mâne dac\ ob]ine un profit normal. În caz contrar,
firma iese de pe pia]\.
Pia]a cu concuren]\ pur\ se întâlne[te rareori în realitate. Aceast\
pia]\ este, mai degrab\, modelul teoretic utilizat pentru a identifica struc-
tura pie]elor reale [i pentru a în]elege modul în care acestea func]ioneaz\.
Bursele de m\rfuri [i cele de valori, precum [i pia]a schimburilor valutare
sunt pie]ele cele mai apropiate de modelul concuren]ei pure.

B2. Concuren]a monopolistic\

Pia]a monopolistic\ se caracterizeaz\ printr-un num\r mare de produc\-


tori, care ofer\ spre vânzare produse diferite.
Accesul pe pia]\ este liber, iar produc\torii nu controleaz\ pre]ul, influen]a
fiec\ruia în parte asupra cantit\]ii oferite pe pia]\ fiind nesemnificativ\.
Produc\torii decid [i ac]ioneaz\ independent unii fa]\ de ceilal]i.
Spre deosebire de pia]a cu concuren]\ pur\, pe pia]a monopolistic\
produsele sunt diferen]iate. Din aceast\ cauz\, concuren]a dintre produc\tori
se va manifesta nu numai în ceea ce prive[te pre]ul, ci [i calitatea produselor
[i cea a serviciilor oferite.

69
Capitolul IV

B3. Oligopolul
Oligopolul se caracterizeaz\ prin existen]a unui num\r mic de produc\tori
care ofer\ produse omogene sau diferen]iate.
Num\rul produc\torilor difer\ de la un domeniu de activitate la altul. În
industria metalurgic\, de exemplu, pu]ini produc\tori pot însemna 2 sau 3
`ntreprinderi, în timp ce, pe pia]a monetar\, num\rul b\ncilor comerciale
poate ajunge la 10-15. Întreprinderile din industria metalurgic\ ofer\ produse
omogene, în timp ce produc\torii de automobile sau de detergen]i vin pe
pia]\ cu produse diferen]iate.
Întreprinderile care concureaz\ pe pia]a oligopol au putere economic\
mare, fapt explicabil prin gradul mare de concentrare a produc]iei.
Niciun produc\tor nu controleaz\ pre]ul, dar fiecare în parte contribuie în
mod semnificativ la formarea ofertei pe pia]\. Deciziile [i ac]iunile sale
afecteaz\ [i sunt afectate de ale celorlal]i. De aceea, fiecare produc\tor tre-
buie s\ decid\ ]inând cont de ceilal]i, atunci când stabile[te pre]ul sau canti-
tatea pe care o ofer\ spre vânzare.
Accesul pe pia]\ este dificil. Firmele existente sunt deosebit de eficiente [i
au o capacitate competitiv\ mare, performan]e pe care alte firme nu reu[esc
s\ le egaleze. Principalele obstacole care îngr\desc accesul pe o pia]\ oligopol
sunt de natur\ economic\ [i tehnologic\.

B4. Monopolul
Monopolul se situeaz\ la extrema opus\ concuren]ei pure. Pe pia]\ exist\
un singur produc\tor. Acesta ofer\ un produs unic pentru care, de regul\, nu
exist\ substitute. Produc\torul impune pre]ul deoarece are control absolut
asupra cantit\]ii în care produsul este oferit pe pia]\, iar consumatorii nu au
alternative.
Accesul pe pia]\ este foarte dificil. Monopolistul nu are concuren]i, pentru
c\ pe pia]\ exist\ bariere economice, tehnologice sau juridice care împiedic\
p\trunderea altor produc\tori.
Frecvent, serviciile publice, precum furnizarea energiei electrice, a gazelor,
a apei, sunt monopoluri de stat. De asemenea, pot fi monopoluri de stat sau
particulare companiile de telefonie fix\ [i re]elele de televiziune prin cablu
care furnizeaz\ servicii în anumite localit\]i. În ora[ele mici unde, de regul\,
exist\ o singur\ banc\, o singur\ libr\rie sau un singur cinematograf, acestea
func]ioneaz\ ca monopoluri.
În condi]ii de monopol, practic nu mai exist\ concuren]\, iar interesele
consumatorilor pot fi afectate. La pre]uri mari, cantit\]ile cerute pe pia]\ vor

70
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

fi mici, cel pu]in pentru acele produse care nu sunt de strict\ necesitate.
Gradul de satisfacere a trebuin]elor se va diminua. În acela[i timp, reducerea
cantit\]ii de bunuri [i de servicii vândute pe pia]\, dincolo de o anumit\
limit\, are ca efect sc\derea profitului. A[a se explic\ faptul c\ monopolurile
nu pot m\ri pre]ul prea mult, ci vor c\uta acel pre] la care s\ poat\ vinde
bunurile [i serviciile produse în cantitatea la care profitul s\ fie maxim.
Statul trebuie s\ intervin\ [i s\ apere interesele consumatorilor, prin
m\suri care s\ limiteze puterea monopolurilor [i s\ men]in\ concuren]a.
Tabelul IV.3 — Caracteristicile tipurilor de concuren]\
Tipuri de concuren]\
Tr\s\turi
Perfect\ Monopolistic\ Oligopol Monopol
Num\r de foarte mul]i mul]i pu]ini unul singur
produc\tori
Tip de produs omogen diferen]iat omogen sau omogen
diferen]iat
Control nu nu nu da
asupra pre]urilor
Intrarea pe pia]\ f\r\ obstacole relativ u[oar\ dificil\ acces blocat
confec]ii o]el,
Exemple produse agricole servicii locale
înc\l]\minte automobile

Pentru a se impune pe pia]\ [i a-[i


atrage clien]ii, produc\torii adopt\ dife -
rite strategii.
1. Reduc pre]ul. La un pre] mic, vânz\-
torul are mai mul]i cump\r\tori [i reu[e[-
te s\ câ[tige mai mult, vânzând mai
mult. Pentru a reduce pre]ul, produc\torii
trebuie s\ reduc\, în primul rând, costul.
2. Ofer\ produse de calitate. La acela[i
pre], produsele de calitate se vând în can-
tit\]i mai mari decât cele inferioare, deoa-
rece satisfac într-o m\sur\ mai mare tre-
buin]ele consumatorilor. Pentru bunuri de
calitate, cump\r\torii sunt dispu[i s\ pl\-
teasc\ chiar pre]uri mai mari, deoarece [i
eficien]a consumului este mai mare.

71
Capitolul IV

3. Asigur\ facilit\]i cump\r\torilor. Pentru a-[i atrage clien]ii, magazinele


se îngrijesc s\ pun\ la dispozi]ia acestora diferite facilit\]i: locuri de parcare,
c\rucioare, locuri de depozitare a bagajelor, locuri de joac\ pentru copii etc.
Polite]ea vânz\torilor, stilul magazinului, reputa]ia firmei sunt, de asemenea,
factori care influen]eaz\ op]iunile multor cump\r\tori.
4. ~[i fac reclam\. Scopul reclamei este s\ conving\ cump\r\torul de utili-
tatea [i superioritatea unui anumit produs [i s\ îl determine s\ cumpere bunul
respectiv. Firmele cheltuie sume impresionant de mari pentru a-[i promova
produsele pe pia]\. Semnificativ este faptul c\ aceste cheltuieli au crescut pe
m\sur\ ce concuren]a s-a intensificat.

Strategia costului a fost utilizat\ pe scar\ larg\ de firmele japoneze,


care s-au impus pe pia]a interna]ional\ datorit\ faptului c\ au oferit produse
ieftine.
Strategia calit\]ii a fost folosit\ de firmele de autoturisme, care au
câ[tigat `ncrederea cump\r\torilor cu produse irepro[abile. Celebrul auto-
turism Mercedes este, [i ast\zi, un etalon al calit\]ii.

Consecin]a diferen]ierii produselor este faptul c\, între anumite limite,


cump\r\torii sunt dispu[i s\ pl\teasc\ chiar pre]uri mai mari pentru produsele
pe care le prefer\.

C. Maximizarea profitului `n condi]iile


concuren]ei
Orice produc\tor caut\ r\spunsuri la întreb\ri de genul: S\ produc sau nu?
Dac\ da, cât s\ produc? Cât de mult voi câ[tiga?
R\spunsul la prima întrebare este evident: da, dac\ în urma activit\]ii
desf\[urate se ob]ine un profit. Se impun îns\ anumite preciz\ri.
În condi]ii de concuren]\ pur\, o firm\ intr\ pe pia]\ atunci când pre]ul
este mai mare decât costul [i iese de pe pia]\ în situa]ia invers\. Costul total
se compune din cost fix [i cost variabil. Pe termen scurt, costul fix r\mâne
constant. El are aceea[i m\rime [i dac\ produc]ia este mai mare, [i dac\ este
mai mic\, chiar [i atunci când nu se produce nimic. Aceasta înseamn\ c\ o
firm\ poate s\ produc\, chiar dac\ nu ob]ine profit, dac\ pierderea este mai
mic\ decât costul fix. Deci, pe termen scurt, o firm\ se men]ine pe pia]\ dac\
ob]ine profit sau dac\ pierderile înregistrate sunt mai mici decât costul fix.
Pentru a stabili nivelul optim de produc]ie, firma trebuie s\ compare veni-
tul marginal, adic\ venitul suplimentar ob]inut prin cre[terea produc]iei cu o

72
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

unitate, cu costul marginal. Este ra]ional ca produc\torul s\ m\reasc\ produc-


]ia atât timp cât, prin producerea unor unit\]i suplimentare, venitul marginal
dep\[e[te costul marginal. Dac\ îns\ costul marginal este mai mare decât
venitul marginal, produc]ia trebuie s\ scad\. Profitul maxim sau pierderea
minim\ se ob]in atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal.
În condi]ii de concuren]\ pur\, regula maximiz\rii profitului poate fi for-
mulat\ mai simplu:
P = Cmg,

unde: P = pre]ul; Cmg = costul marginal.


În condi]ii de concuren]\ imperfect\, pre]ul nu r\mâne constant. În încer-
carea lor de a impune pre]ul, produc\torii vor vinde cantit\]i diferite din bunul
sau serviciul oferit la pre]uri diferite. De aceea, venitul marginal (Vmg) se va
calcula ca varia]ie a venitutului total (¯V) raportat\ la varia]ia produc]iei (¯Q):
¯V
V .
Vmg =
¯Q
Q

P Pe termen scurt firma ob]ine pro-


Cmg fit maxim atunci când pre]ul este
egal cu costul marginal (Figura IV.4).
CTM Produc\torul va m\ri produc]ia pân\
la nivelul optim, m\rindu-[i profitul
P total. Dac\ dep\[e[te nivelul optim
CVM
de produc]ie, profitul total scade.

Pe termen lung, pre]ul tinde s\ se


situeze la nivelul costului total mediu
minim. La acest nivel, la care costul
0 Q Q unitar este egal cu costul marginal,
Fig. IV.4 — Profitul maxim al unei firme pe se ob]ine [i profitul maxim.
termen scurt

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z concuren]\ perfect\ z oligopol
z concuren]\ monopolistic\ z monopol

73
Capitolul IV

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Monopolul nu dezvolt\ o pia]\ capabil\ s\ asigure maximum de satisfac]ie
cump\r\torului.
b. Strategia Mercedes este aceea care a dat numele celebrului automobil fabricat
de compania Daimler-Benz.
c. Dac\ produc\torii aduc pe pia]\ produse omogene, nediferen]iate calitativ con-
sumatorii nu mai au posibilitatea de a alege,
d. Pia]a o]elului [i a automobilelor reprezint\ exemple de pia]\ oligopol.
2. Ce fel de concuren]\ exist\ pe urm\toarele pie]e: a o]elului, a automobilelor, a
cafelei, a serviciilor de distribu]ie a gazelor, a serviciilor de telefonie mobil\ [i fix\, a
confec]iilor? Explica]i.
3. Ce fel de bariere pot împiedica intrarea unei firme pe pia]\? Da]i exemple de
pie]e pe care, practic, nu se poate intra sau pe care accesul este foarte dificil.
Explica]i de ce exist\ asemenea situa]ii.
4. Tipurile de pia]\ pot fi diferen]iate [i dup\ num\rul cump\r\torilor. Astfel, se dis-
tinge între pia]a cu concuren]\ oligopson, cu pu]ini cump\r\tori, [i pia]a cu con-
curen]\ monopson, cu un singur cump\r\tor.
Caracteriza]i aceste tipuri de pia]\, prin analogie cu oligopolul [i cu monopolul.
5. O firm\, care ac]ioneaz\ pe o pia]\ cu concuren]\ pur\, înregistreaz\
urm\toarele costuri unitare:
Q CFM CVM CTM Cmg

1 45 30 75 30
2 22,5 27 49,5 24
3 15 25 40 21
4 11,5 26 37,25 29
5 9 28 37 32
6 7,5 30 37,5 40

a. Pe termen scurt, firma ar trebui s\ produc\, sau nu, în condi]iile în care pe


pia]\ produsul respectiv se vinde cu un pre] de 35 u.m.? Explica]i.
b. Dac\ da, cât de mult ar trebui s\ produc\?
c. Ce profit ar realiza la nivelul de produc]ie respectiv?
d. Ce se întâmpl\ cu profitul firmei dac\ pre]ul scade la 30 u.m.? Dar dac\ cre[te
la 40 u.m.? Reprezenta]i grafic.

R\spunsuri: 5. a. Da; b. 4; c. –9; d. P = 30; Pr = –29; P = 40; Pr = 90.

74
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

3 Forme ale pie]ei

A. Pia]a monetar\ [i banii


Banii sau moneda reprezint\ ansamblul mijloacelor de plat\ uti-
lizate în tranzac]ii.

A1. Func]iile banilor


Banii sunt un intermediar în actele de schimb, etalon al
valorii [i mijloc de p\strare a valorii.
z Banii — mijloc de schimb
Apari]ia banilor se datoreaz\, în primul rând, schimbului.
Schimbul direct de bunuri [i de servicii (trocul) prezint\ un inconvenient fun-
damental: necesitatea ca trebuin]ele [i dorin]ele persoanelor implicate în tran-
zac]ii s\ coincid\. Cum aceasta nu se realizeaz\ decât întâmpl\tor, bunurile pot
fi schimbate direct doar cu dificultate.
Apari]ia banilor a disociat trocul în dou\ tranzac]ii separate: vânzarea (schim-
bul bunurilor pe bani) [i cump\rarea (schimbul banilor pe bunuri [i servicii).
Vânz\torii unui anumit bun sau serviciu vor accepta s\ primeasc\ bani în schim-
bul bunului respectiv, deoarece îi pot folosi pentru cump\rarea oric\ror altor
bunuri [i servicii de care au nevoie.
Intermedierea schimbului reprezint\ îns\[i ra]iunea de a fi a banilor.
z Banii — etalon al valorii
Oamenii folosesc banii ca etalon pentru a m\sura valoarea unor bunuri ete-
rogene. În condi]iile în care exist\ o unitate monetar\, valoarea unui bun nu
mai trebuie exprimat\ în raport cu toate celelalte bunuri pe care poate fi schim-
bat, ci doar în bani, sub forma pre]ului cerut de vânz\tor. Comparând pre]urile
diferitelor bunuri, consumatorii [i produc\torii pot decide ce anume s\ cumpere
sau s\ produc\.
Banii sunt utiliza]i pentru a exprima valoarea produc]iei realizate, a tranzac-
]iilor încheiate sau a datoriilor de orice fel. Totodat\, sunt [i mijlocul de plat\
prin care se sting obliga]iile economice asumate la un moment dat (credite,
impozite, salarii etc.).
z Banii — rezerv\ de valoare
Banii reprezint\ un mijloc de p\strare a valorii [i de acumulare. Ace[tia pot
fi economisi]i în prezent pentru a fi utiliza]i în viitor. Sumele de bani depozitate

75
Capitolul IV

în b\nci sunt p\strate la dispozi]ia deponentului diferite perioade de timp [i pot


fi folosite pentru achizi]ionarea de bunuri [i servicii atunci când posesorul lor
are nevoie.
De regul\, banii sunt depozita]i în b\nci pe termen scurt, deoarece cu
timpul valoarea lor poate s\ scad\. Pe termen lung, se recomand\ plasarea
banilor în alte instrumente de valoare, care o conserv\ mai bine.
De la apari]ie [i pân\ în prezent, banii au evoluat, luând
succesiv mai multe forme.
Ini]ial, oamenii au folosit ca bani diferite obiecte: piei de animale, cereale,
buc\]i de metal, chiar scoici. Ele puteau fi întrebuin]ate conform cu utilitatea
pe care o aveau sau ca intermediar în actele de schimb.
Treptat, din mul]imea obiectelor care au fost folosite ca mijloc de schimb
s-au deta[at metalele pre]ioase, aurul [i argintul, care puteau îndeplini mai bine
aceast\ func]ie, datorit\ propriet\]ilor lor deosebite: valoare mare într-un volum
mic [i, mai ales, rezisten]\ la trecerea timpului, omogenitate, divizibilitate per-
fect\. Au fost utilizate buc\]i standardizate de aur sau de argint (cu aceea[i
greutate, m\rime, form\ [i valoare), cunoscute sub numele de moned\. Ele au
fost marcate cu însemne speciale pentru a fi recunoscute ca bani. ~n calitate de
moned\ divizionar\, se foloseau banii de aram\. Emisiunea monetar\ era un
atribut al statului. Monedele
din metale pre]ioase au
reprezentat singurele mijloace
de plat\ utilizate în Antichitate
[i `n Evul Mediu.
Pe m\sur\ ce economia s-a
dezvoltat, au ap\rut [i alte
mijloace de plat\. În secolul al XVI-lea apar bancnotele sau biletele de banc\,
reprezentând hârtii de valoare la purt\tor emise de b\nci. B\ncile primeau în
p\strare bani-aur [i, în schimb, emiteau un înscris, bancnota, prin care confir-
mau depozitul. La cerere, înscrisurile puteau fi preschimbate în moned\-aur.
Treptat, dreptul de a emite bancnot\, cu statut de moned\ na]ional\, a
revenit unei singure b\nci, numit\ banc\ central\ sau banc\ de emisiune.
Banca central\ emite [i moneda divizionar\, adic\ piese de metal (din aliaje
speciale) reprezentând subdiviziuni ale bancnotelor.
Printre mijloacele de plat\ moderne se num\r\ [i moneda de cont sau banii
scripturali, care sunt bani afla]i în conturile bancare [i care pot fi transfera]i, la
ordin, dintr-un cont în altul. Moneda de cont s-a dezvoltat pe m\sur\ ce nu-
m\rul b\ncilor a crescut [i, odat\ cu aceasta, a crescut [i rolul lor `n economie.

76
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

C\r]ile de credit (cardurile), ap\rute pentru


prima dat\ `n SUA, s-au r\spândit rapid dup\ anii
‘80, când num\rul de]in\torilor de carduri a crescut
semnificativ [i `n ]\rile vest-europene.
Cardul este realizat din material plastic [i are
`nglobate componente electronice speciale care per-
mit accesul de]in\torului la contul s\u din banc\ [i efec-
tuarea electronic\ a pl\]ii. El reprezint\ „moneda electronic\”.
Cardurile na]ionale sunt exprimate `n moneda na]ional\ a ]\rii unde este
amplasat\ unitatea emitent\ [i pot fi utilizate ca instrumente de plat\ doar
`n ]ara respectiv\.
Cardurile interna]ionale sunt emise `n valute convertibile [i circul\ pe plan
mondial.
Pentru efectuarea pl\]ii se utilizeaz\ un aparat special (electronic) `n care
se introduce cardul. Aparatul emite o not\ de plat\ pe care vânz\torul o d\
cump\r\torului spre a fi semnat\.

A2. Oferta [i cererea de moned\


Într-o economie trebuie s\ fie pus\ în circula]ie o anumit\ cantitate de
bani, care s\ permit\ derularea tranzac]iilor. Aceast\ cantitate reprezint\
masa monetar\ sau masa b\neasc\.
Masa monetar\ se compune, în principal, din moneda efec-
tiv\ sau banii numerar [i moneda de cont sau banii scrip-
turali.
Banca central\, care este banc\ de emisiune, pune în circula]ie moneda.
Prin moned\ se în]elege atât moneda divizionar\, cât [i bancnotele utilizate
pe teritoriul unei ]\ri. Banca central\ de]ine monopolul emisiunii monetare.

Bancnotele [i moneda divizionar\ reprezint\ banii numerar sau


moneda efectiv\.
Numerarul reprezint\ banii lichizi sau cu lichiditate absolut\. Banii de cont
sau moneda de cont, sunt crea]i de c\tre b\ncile obi[nuite (b\nci comer-
ciale), care p\streaz\ economiile popula]iei în [i din depozite bancare, efec-
tueaz\ încas\ri [i pl\]i în conturile diferitelor persoane [i acord\ credite.

77
Capitolul IV

Banii de cont reprezint\ banii afla]i în depozite bancare pe numele


unor agen]i economici.

Banii de cont sunt utiliza]i pe scar\ larg\ în tranzac]iile dintre agen]ii


economici, pl\]ile f\cându-se cu cecuri sau cu c\r]i de credit. Folosirea bani-
lor s-a extins foarte mult datorit\ avantajelor pe care le prezint\: pl\]ile se
efectueaz\ rapid, în condi]ii de siguran]\ [i cu costuri reduse. În plus, se
transform\ în numerar, prin retragerea sumelor corespunz\toare din cont,
dup\ cum [i invers, banii numerar se transform\ în bani de cont dac\ sunt
depu[i la banc\.
Sunt bani:
z bancnotele [i monedele;
z banii de cont;
z c\r]ile de credit.

Principalul motiv care determin\ existen]a cererii de mo-


ned\ pe pia]\ este faptul c\ banii mijlocesc achizi]ionarea
altor bunuri [i servicii.

Cererea de moned\ este o cerere indirect\ de bunuri [i de servicii. Aceasta


se exprim\ prin valoarea bunurilor [i serviciilor oferite pe pia]\. De asemenea,
banii pot fi folosi]i pentru stingerea oric\rei datorii, pot reprezenta o rezerv\
de valoare [i, în plus, au fost dintotdeauna un simbol al avu]iei.
Cererea de moned\ provine de la agen]ii economici — popula]ie, firme/în-
treprinderi, b\nci [i/sau stat — care, la un moment dat, au nevoie de cantit\]i
suplimentare de moned\ [i sunt dispu[i s\ pl\teasc\ un pre] (dobânda) pen-
tru dreptul de a folosi o anumit\ perioad\ de timp banii, adic\ disponibilit\]ile
b\ne[ti ale altor persoane.
Oferta de moned\ provine, de asemenea, de la agen]ii economici — po-
pula]ie, firme/întreprinderi, b\nci [i/sau stat — care dispun, la un moment
dat, de sume de bani disponibile anumite perioade de timp. Întâlnirea cererii
de moned\ cu oferta de moned\ este intermediat\ de b\nci care atrag banii
disponibili în depozite [i îi împrumut\ (acord\ credite) solicitan]ilor.
Pia]a monetar\ se afl\ în echilibru atunci când oferta de
bani este egal\ cu cererea de bani.
Condi]ia de echilibru a pie]ei monetare este exprimat\ de egalitatea:
MV = PT,

78
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

unde: M = masa monetar\; V = viteza de rota]ie a banilor [i reprezint\ nu-


m\rul mediu de opera]iuni de vânzare–cump\rare [i de pl\]i pe care le mijlo-
ce[te o unitate monetar\ într-o perioad\ de timp; P = pre]ul; T = volumul tran-
zac]iilor.
MV reprezint\ oferta de bani din economie, iar PT reprezint\ cererea de
bani (valoarea tranzac]iilor). Rezult\:
PT .
M=
V
Din formula de mai sus reiese c\ masa monetar\ este direct propor]ional\
cu valoarea tranzac]iilor, îndeosebi cu valoarea bunurilor [i serviciilor oferite
spre vânzare, [i invers propor]ional\ cu viteza de rota]ie a banilor.

Pentru a men]ine pia]a în echilibru, masa monetar\


trebuie reglat\.
Banca central\ regleaz\ moneda efectiv\, prin emisiune sau retragere de
numerar. Ea emite numerar atunci când în economie cre[te nevoia de lichi-
ditate, când trebuie s\ acopere deficitul bugetar (veniturile la bugetul statului
sunt mai mici decât cheltuielile), când cump\r\ valut\ [i ac]ioneaz\ pentru
cre[terea rezervei valutare a ]\rii. Sc\derea nevoilor de lichiditate, apari]ia
unui excedent bugetar sau vânzarea de valut\ oblig\ la retragerea de numerar.
Cantitatea de bani de cont depinde de volumul [i de valoarea creditelor
acordate de b\nci.

A3. B\ncile [i creditele


B\ncile sunt institu]ii financiare care atrag banii disponibili de la
popula]ie, p\strându-i sub form\ de depozite, [i acord\ credite celor
care au nevoie.

Termenul banc\ provine din limba italian\, de la b\ncile pe care


st\teau bancherii în Evul Mediu. Dac\ un bancher nu î[i respecta obliga]iile [i
îndatoririle, i se rupea banca [i, practic, era obligat s\-[i întrerup\ activitatea.
Primele b\nci moderne, modele de institu]ii financiare, au fost Banca din
Amsterdam [i Banca Angliei.

B\ncile îndeplinesc, în principal, trei func]ii:


z atrag banii disponibili de la popula]ie [i de la diferi]i agen]i economici;

79
Capitolul IV

z p\streaz\ banii în depozite [i îi restituie deponen]ilor, la cerere;


z acord\ împrumuturi celor care solicit\ credite.
Primele dou\ sunt func]ii pasive, acordarea de credite este o func]ie activ\.
B\ncile intermediaz\ `ntâlnirea cererii cu oferta de moned\.
B\ncile colecteaz\ banii disponibili existen]i la diferite persoane, cumulân-
du-i [i acordându-i, sub form\ de credite, celor care au nevoie. B\ncile au rol
de intermediari financiari. Totodat\, acestea coreleaz\ scaden]ele la depozite
cu cele la creditele acordate, astfel încât s\ efectueze pl\]ile solicitate de
deponen]i. Datorit\ activit\]ii de intermediere realizate de b\nci,
depozitele individuale mici pot finan]a investi]ii mari.

În România, sistemul bancar s-a dezvoltat din a doua jum\tate a


secolului al XIX-lea. În 1864, s-a înfiin]at Casa de Depuneri [i Consemna-
]iuni, care a fost banc\ de emisiune în Principatele Unite, pân\ în 1880,
când s-a creat Banca Na]ional\ a României.
Num\rul b\ncilor a crescut rapid, astfel încât, dac\ în preajma Primului
R\zboi Mondial func]ionau 20 de b\nci, în 1934 num\rul lor ajunsese deja
la 1.204. În 1940, sistemul bancar era dominat de cinci b\nci: Banca Româ-
neasc\, Banca de Credit Român, Banca Comercial\ Român\, Banca Comer-
cial\ Italian\ [i Român\, Societatea Bancar\ Român\. Ele realizau 50% din
opera]iunile bancare `n România. Banca Na]ional\ a României de]inea mo-
nopolul emisiunii monetare, credita activitatea economic\, stabilea stan-
dardele profesionale. Ea a fost etatizat\ în 1946.
În prezent, sistemul bancar este structurat pe dou\ niveluri: o banc\ cen-
tral\ [i institu]iile financiare cu statut de b\nci. Banca Na]ional\ a României
(BNR) este banca central\, de emisiune. Ea supravegheaz\ sistemul bancar,
controleaz\ nivelul masei monetare [i pe cel al ratei dobânzilor, are mono-
polul emisiunii monetare. Ea este banca celorlalte b\nci [i a Guvernului. BNR
r\spunde numai în fa]a Parlamentului.
Guvernatorul [i Consiliul de Adminis-
tra]ie al BNR sunt ale[i de Parlament, la
recomandarea Primului Ministru.
Celelalte b\nci sunt organizate ca
societ\]i comerciale [i func]ioneaz\
sub autoritatea BNR. ~n anul 2006, în
România î[i desf\[urau activitatea
39 de b\nci, inclusiv sucursale ale
unor b\nci str\ine.

80
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Intermedierea financiar\ permite b\ncilor s\ ob]in\ profit. B\ncile pl\tesc


deponen]ilor dobând\ [i, în acela[i timp, percep dobând\ pentru creditele
acordate. Dobânda perceput\ (activ\) este mai mare decât cea pl\tit\ (pasi -
v\), astfel încât banca s\ realizeze un câ[tig. B\ncile ob]in venituri [i din comi-
sioanele [i tarifele percepute pentru serviciile pe care le ofer\ clien]ilor.
Dobânda este suma de bani pl\tit\ pentru un credit solicitat. Do -
bânda apare ca diferen]\ între suma datorat\ b\ncii [i suma împru-
mutat\ (creditul acordat).
Dobânda simpl\ este un procent din creditul respectiv:
D = C x d’ ,
unde: D = dobânda pe 1 an; C = creditul solicitat; d’ = rata dobânzii.
Rata dobânzii reprezint\ suma pl\tit\ pentru un credit de 100 u.m.
acordat pentru 1 an:
D
d’ = x 100.
C
Pe pia]a monetar\, creditele se acord\ pentru diferite perioade de timp:
— pentru o zi;
— între 2 [i 90 de zile;
— peste 90 de zile, de regul\ pân\ la un an.
Dobânda se calculeaz\ propor]ional cu durata pentru care s-a acordat
creditul.
De exemplu, dac\ se acord\ un credit de 10 000 u.m. cu dobând\ 20%
pe o perioad\ de 3 luni, dobânda datorat\ va fi: 10 000 x 0,2 = 20 000
(dobând\ anual\) : 4 = 500 u.m.
Dobânda compus\ se calculeaz\ astfel:
D = Sn – C [i Sn = C (1 + d’)n ,
unde: Sn = suma datorat\ dup\ n ani; C = creditul (suma împrumutat\);
d’ = rata dobânzii. Dobânda se compune, deoarece ea se adaug\ creditului
la anumite intervale de timp (se capitalizeaz\).
Rata dobânzii se modific\ în func]ie de o serie de factori: cererea [i oferta
de credite, riscurile pe care le presupune acordarea creditului, starea econo-
miei. În general, rata dobânzii este mare atunci când cererea de credite [i
riscurile sunt mari, iar economia parcurge perioade dificile.
B\ncile pot acorda credite în limitele stabilite de banca
central\.

81
Capitolul IV

Pentru siguran]a depozitelor bancare [i men]inerea capacit\]ii de plat\ a


b\ncilor, acestea sunt obligate s\ î[i constituie rezerve. De regul\, rezervele
obligatorii sunt cot\ parte (procente) din valoarea sumelor depozitate.
Constituirea de rezerve diminueaz\ volumul creditelor acordate. Astfel, dac\
se creeaz\ un depozit de 10 000 u.m., la o rezerv\ obligatorie de 18%, banca
va p\stra `n rezerv\ 1 800 u.m. [i va putea acorda credite doar în valoare de
8 200 u.m.
Dac\ rezerva obligatorie cre[te, volumul creditelor acordate scade, [i in-
vers, dac\ rezerva obligatorie scade, volumul creditelor acordate cre[te.
Banca central\ influen]eaz\ deci nivelul creditelor prin m\rimea rezervelor
pe care b\ncile sunt obligate s\ le constituie la depozitele bancare. Cre[terea
rezervei obligatorii limiteaz\ creditul [i, prin urmare, [i cre[terea masei mone-
tare; invers, diminuarea rezervei determin\ cre[terea masei monetare.

B. Pia]a capitalurilor
Banii sunt mijloace de plat\ [i, totodat\, hârtii de valoare. Într-o economie
modern\ circul\ [i alte hârtii de valoare, cum sunt ac]iunile [i obliga]iunile.
Ac]iunile sunt hârtii de valoare care certific\ participarea la capitalul
unei firme [i reprezint\ dreptul de proprietate asupra unei p\r]i din firma
respectiv\.

Ac]ionarii încaseaz\ dividende, în cazul în care firma ob]ine profit.


M\rimea dividendelor variaz\ în func]ie de m\rimea profitului realizat, de
num\rul ac]iunilor emise [i de m\rimea p\r]ii din profitul total care se împarte
ac]ionarilor conform deciziei consiliului de administra]ie.

Obliga]iunile sunt hârtii de valoare care atest\ contractarea unui


împrumut.

Emitentul obliga]iunilor, de obicei statul, are calitatea de debitor (dator-


nic). El se oblig\ s\ r\scumpere obliga]iunea dup\ un anumit interval de timp
[i, în plus, s\ pl\teasc\ o dobând\ fix\ pentru împrumutul acordat (cuponul
obliga]iunii). Spre deosebire de dividend, care este un venit variabil, dobânda
încasat\ la obliga]iuni este un venit fix.
Atât ac]iunile, cât [i obliga]iunile au o valoare nominal\ reprezentat\ de
suma de bani `nscris\ pe fiecare titlu. Aceasta se calculeaz\ `mp\r]ind va-
loarea capitalului de care dispune firma la num\rul ac]iunilor emise.

82
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Tranzac]ionarea ac]iunilor [i a obliga]iunilor se realizeaz\ pe pia]a finan-


ciar\ primar\ [i pe cea secundar\.

Pia]a financiar\ primar\ este pia]a emisiunilor noi, adic\ a titlurilor


de valoare noi, oferite spre vânzare.

Pe aceast\ pia]\, ac]ioneaz\, în calitate de vânz\tori, emiten]ii de titluri,


care sunt purt\tori de ofert\. Purt\tori de cerere, deci cump\r\tori, sunt per-
soanele care vor s\ î[i plaseze economiile în titluri de valoare. Tranzac]iile sunt
intermediate, de regul\, de c\tre b\nci. Pre]ul la care se vând titlurile de va-
loare este ferm pe toat\ perioada ofertei publice de vânzare [i se calculeaz\
în func]ie de valoarea nominal\ a titurilor.
Pia]a financiar\ secundar\ este pia]a pe care se tranzac]ioneaz\
titlurile emise anterior.
Practic, se revând titlurile de valoare existente, iar banii revin vânz\torului,
nu emitentului de titluri.
Cea mai important\ pia]\ financiar\ secundar\ este bursa de valori. La
burs\, titlurile se vând la un pre] numit curs sau cota]ie, care se formeaz\ în
func]ie de raportul dintre cererea [i oferta de titluri. Desigur, titlurile care au
adus posesorilor lor venituri (dividende) mari sunt cerute de cump\r\tori. Ele
se vor vinde la cursuri ridicate, în timp ce titlurile care nu aduc venituri mari
nu sunt cerute de cump\r\tori. La burs\, `ntre valoarea nominal\ a titlurilor
[i cursul la care se vând la un moment dat nu exist\ nicio leg\tur\.
Cursul titlurilor la burs\ este influen]at de o multitudine de factori care ]in
atât de situa]ia economic\ a firmei, cât [i de situa]ia economiei, în general.
Cursurile cresc atunci când economia este prosper\ [i scad atunci când activi-
tatea economic\ intr\ în declin. De aceea, se spune c\ bursa este barometrul
care indic\ starea economiei.
Tranzac]iile la burs\ sunt, în cea mai mare parte, speculative. Cei mai mul]i
participan]i la tranzac]ii sper\ s\ ob]in\ un câ[tig ca urmare a modific\rii
cursului: vor s\ cumpere ieftin [i s\ vând\ scump. De aceea, ei încheie tran-
zac]ii la termen. O asemenea tranzac]ie se deruleaz\ în dou\ momente, deca-
late în timp. În primul moment, partenerii încheie tranzac]ia, adic\ se în]eleg
asupra num\rului de titluri care urmeaz\ a fi vândute, respectiv cump\rate,
cursul la care sunt tranzac]ionate [i scaden]a. Al doilea moment este la sca-
den]\ sau la lichidare, când are loc schimbul efectiv de titluri [i bani. De exem-
plu, doi agen]i econimici se pot `n]elege unul s\ vând\, iar altul s\ cumpere

83
Capitolul IV

100 de ac]iuni la cursul de 2 lei ac]iunea cu scaden]\ peste o lun\, când se


va realiza schimbul propriu-zis. La scaden]\, cump\r\torul pl\te[te vânz\toru-
lui suma de 200 lei [i prime[te `n schimb cele 100 de ac]iuni. Cre[terea cursu-
lui în intervalul de timp dintre cele dou\ momente aduce câ[tig cump\r\toru-
lui; aceasta este o specula]ie „bull”, (`n limba englez\, „taur”). Sc\derea cur-
sului asigur\ câ[tigul vânz\torului; aceasta este o specula]ie „bear” (`n limba
englez\, „urs”).
La burs\ pot fi încheiate [i tranzac]ii la vedere, adic\ tranzac]ii care se
`ncheie [i se finalizeaz\ în aceea[i zi.

Cele mai cunoscute burse de valori func]ioneaz\ `n SUA, Anglia,


Fran]a, Germania [i Japonia.
Datorit\ diferen]elor de fus orar, tranzac]iile cu ac]iuni [i cu obliga]iuni
se pot desf\[ura 24 de ore pe zi: bursa din Tokyo se `nchide, `n timp ce se
deschide bursa din Londra; când bursa londonez\ `[i `ncheie activitatea, se
deschide bursa din New York. Datorit\ acestui fapt, fondurile investitorilor
pot circula continuu `n `ntreaga lume.
Firmele pot ob]ine câ[tiguri mari plasând fonduri pe termen scurt [i trecân-
du-le, prin opera]iuni succesive de vânzare-cump\rare, de la o pia]\ la alta.

Bursa are un rol important într-o economie:


z asigur\ lichidit\]i pentru investi]ii;
z ofer\ investitorilor posibilitatea de a-[i transforma investi]iile în numerar;
z ofer\ posibilitatea de a prelua controlul asupra unei firme, dac\, `n urma
cump\r\rii unui num\r suficient de mare de ac]iuni, o persoan\ ajunge s\ aib\
majoritatea voturilor `n adunarea general\ a ac]ionarilor [i s\ formeze consiliul
de administra]ie;
z fluctua]iile cursurilor la burs\ reprezint\ un indicator al nivelului activit\]ii
economice [i al încrederii investitorilor în realiz\rile economiei.

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z moned\ z ac]iuni
z mas\ monetar\ z obliga]iuni
z dobând\ z cursul unui titlu de valoare
z rat\ a dobânzii z burs\ de valori

84
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Sarcini de lucru
1. Între masa monetar\ [i viteza de rota]ie a banilor exist\ o rela]ie invers\:
cre[terea vitezei de circula]ie a banilor determin\ reducerea masei de bani necesari
circula]iei.
Ce efecte are cre[terea duratei unei tranzac]ii asupra masei monetare?

2. Banii sunt ceda]i în schimbul bunurilor [i serviciilor. Cantitatea de bunuri [i servicii


care se poate ob]ine cu o unitate monetar\ reprezint\ puterea de cump\rare a
banilor.
Cum se modific\ ea dac\ pre]urile bunurilor de consum cresc cu 10%?
3. Cât de mul]i bani sunt necesari pentru tranzac]ionarea unei cantit\]i de
100 000 de bunuri, dac\ un bun se vinde cu pre]ul de 20 u.m. [i fiecare unitate
monetar\ mijloce[te 4 tranzac]ii?
4. Bunuri care se vând cu 10 u.m. bucata sunt tranzac]ionate prin intermediul a
1 mil. u.m. Datorit\ cre[terii pre]ului la 12,5 u.m., cantitatea de bunuri oferite spre
vânzare scade cu 10%. Care este cantitatea de bani necesar\ tranzac]iilor în acest
caz, dac\ viteza de circula]ie a banilor a r\mas constant\, [i anume 2 rota]ii pe an?

5. O banc\ acord\ credite în valoare de 250 de milioane u.m. pe an, cu o rat\ a


dobânzii de 12%. Aceasta pl\te[te deponen]ilor o dobând\ de 4%. Ce profit ob]ine
banca, dac\ cheltuielile sale sunt de 10 milioane u.m. pe an?

6. a. Într-un an, o banc\ acord\ credite în valoare de 250 milioane u.m. din banii
atra[i de la deponen]i. Banca pl\te[te dobând\ de 20% [i încaseaz\ dobând\ de
30%. Rezerva obligatorie a b\ncilor este 20%. Ce profit net ob]ine banca pe an,
dac\ cheltuielile sale anuale sunt de 5 milioane u.m., iar statului îi pl\te[te un impo-
zit pe profit de 25%?
b. Ce venit aduce o obliga]iune posesorului ei, dac\ modificarea ratei dobânzii pe
pia]a monetar\ de la 10% la 12% duce la modificarea cursului cu 0,1 u.m.?

7. Un agent economic se decide s\-[i transfere capitalul de la întreprinderea X la


întreprinderea Y. Astfel, el transmite agentului s\u de burs\ ordinul s\ vând\ la ter-
men cele 100 de ac]iuni pe care le de]ine la firma X [i, cu banii încasa]i, s\ cumpere,
tot la termen, ac]iuni la firma Y. Ac]iunile firmei X se vând la un curs de 4 u.m., iar
cele ale firmei Y la un curs de 8 u.m. La scaden]\, cursul ac]iunilor firmei X este de
3,5 u.m., iar cel al firmei Y este de 8,1 u.m.
În urma acestor tranzac]ii, agentul economic câ[tig\, sau pierde? Cât de mult?

R\spunsuri: 3. 500 000 u.m.; 4. 1 125 000 u.m.; 5. 10 milioane u.m.; 6. a. 5,625 milioane u.m.;
b. 0,6 u.m.; 7. câ[tig\ 55 u.m.

85
Capitolul IV

C. Pia]a muncii [i salariul


Pia]a muncii este pia]a pe care se deruleaz\ tranzac]iile implicate
de angajarea for]ei de munc\.
Aceasta este pia]a celui mai important factor de produc]ie, cu particula-
rit\]ile care decurg din faptul c\ munca nu are integral caracteristicile unei
m\rfuri. Oamenii, care reprezint\ for]a de munc\, nu pot fi trata]i în acela[i
mod ca [i uneltele, echipamentele sau al]i factori de produc]ie. Spre deose-
bire de acestea din urm\, care pot fi folosite pân\ la uzarea complet\,
oamenii trebuie proteja]i, iar for]a lor de munc\ are nevoie de timp ca s\ se
refac\. În plus, comportamentul oamenilor este motivat de trebuin]e, de
dorin]e [i de aspira]ii de realizare.
Pe pia]a muncii se întâlnesc cererea [i oferta de munc\.

C1. Cererea de munc\


Cererea de munc\ este nevoia de munc\ existent\ într-o economie
în condi]ii salariale. Ea se exprim\ prin num\rul locurilor de munc\.

Cererea de munc\ provine de la întreprinderi, organiza]ii


[i institu]ii care au nevoie de munc\ [i angajeaz\ lucr\tori
în schimbul unui salariu.
~ntr-o întreprindere, cererea de munc\ este în func]ie de nevoile produc]iei:
mai mare dac\ se produce mai mult [i mai mic\ dac\ se produce mai pu]in.
Produc\torul, motivat de profitul maxim, va trebui s\ decid\ în privin]a nivelu-
lui optim al produc]iei [i al num\rului de lucr\tori pe care îi angajeaz\. În
acest scop, el compar\ avantajele (sporul de venit) cu dezavantajele (sporul
de cheltuieli) angaj\rii unor lucr\tori suplimentari. Atât timp cât sporul de
venit ob]inut prin utilizarea unei cantit\]i suplimentare de munc\ este mai
mare decât sporul de cheltuieli implicate, întreprinderea angajeaz\ lucr\tori.
Angajarea va înceta în momentul în care sporul de venit devine egal cu sporul
de cheltuieli. Rela]ia care permite determinarea num\rului de lucr\tori pe
care îi poate angaja o firm\ [i, totodat\, cererea ei de munc\ este:
sporul de venit = sporul de cheltuieli
Sporul de venit se calculeaz\ înmul]ind sporul de produc]ie ob]inut prin
angajarea unui lucr\tor suplimentar (productivitatea marginal\ a muncii) cu
pre]ul produsului, iar sporul de cheltuieli reprezint\, de fapt, salariul pl\tit
unui lucr\tor. Rezult\:

86
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

P x WmgL = salariul,
unde: P = pre]ul; WmgL = productivitatea marginal\ a muncii.

S\ presupunem c\ situa-
Tabelul IV.4 — Productivitatea marginal\ a lucr\torului
]ia unei firme este cea pre-
Produc]ie Lucr\tori WmgL Pre] Venit Cost zentat\ `n Tabelul IV.4.
(Q) (L) marginal marginal Pe m\sur\ ce firma anga-
al muncii jeaz\ lucr\tori, productivi-
0 0 — 5 — — tatea acestora scade, ceea ce
10 1 10 5 500 200 determin\ [i sc\derea veni-
18 2 8 5 400 200 tului marginal. Ini]ial, venitul
7 5 350 200
ob]inut prin angajarea unui
25 3
5
lucr\tor este mai mare decât
30 4 5 250 200
cheltuielile antrenate de cre[-
34 5 4 5 200 200
terea cantit\]ii de munc\ uti-
32 6 2 5 100 200 lizate. Firma va mai angaja
31 7 1 5 50 200 lucr\tori.
La al cincilea lucr\tor, veni-
Venit tul marginal devine egal cu
(cost)
3500
costul marginal al muncii,
produc]ia se situeaz\ la
3000 nivelul optim, iar profitul
total este maxim. Firma va
2500
trebui s\ înceteze angaj\rile,
cost marginal
2000 deoarece de la al [aselea
lucr\tor costurile marginale
1500 dep\[esc veniturile margi-
ven

ma nale [i profitul va `ncepe s\


it

1000
rg
in scad\ (Figura IV.5).
al
500 Cererea total\ de munc\
se determin\ însumând
0 num\rul locurilor de munc\
1 2 3 4 5 6 7 L
Fig. IV.5 — Num\rul locurilor de munc\ oferite oferite de întreprinderi, de
de o firm\ firme [i de institu]ii.

Cererea de munc\ se modific\ în func]ie de pre]ul bunu-


lui produs [i de productivitatea muncii.
Dac\ pre]ul cre[te, cre[te [i cererea de munc\. S\ revenim la exemplul an-
terior. Presupunem c\ pre]ul cre[te de la 5 u.m. la 10 u.m. În acest caz, la al
cincilea lucr\tor, venitul marginal este 400 u.m., mai mare de dou\ ori decât

87
Capitolul IV

costul marginal. Firma continu\ s\ angajeze lucr\tori, a[adar, cererea de


munc\ va cre[te. Invers, dac\ pre]ul scade, scade [i cererea de munc\.
Cre[terea productivit\]ii muncii poate determina atât sc\derea, cât [i
cre[terea cererii de munc\. Cre[terea productivit\]ii muncii înseamn\
cre[terea venitului marginal [i, deci, posibilit\]i suplimentare de angajare.
Îns\, productivitatea muncii cre[te, în principal, ca urmare a promov\rii pro-
gresului tehnic, fapt care poate determina, pe termen scurt, reducerea
num\rului locurilor de munc\. Pe termen lung, datorit\ progresului tehnic,
cererea de munc\ va cre[te. În plus, va cre[te gradul de instruire [i de califi-
care a for]ei de munc\.

C2. Oferta de munc\


Oferta de munc\ reprezint\ munca disponibil\ într-o economie în
condi]ii salariale.

Ea se exprim\ prin num\rul persoanelor apte de munc\ sau al persoanelor


active disponibile.
Oferta de munc\ provine de la popula]ia care reprezint\
for]a de munc\ [i este dispus\ s\ ocupe un loc de munc\ în
schimbul unui salariu.
Disponibilitatea pentru munc\ trebuie judecat\ în func]ie de avantajele [i
de costurile implicate de ocuparea unui anumit loc de munc\. Un lucr\tor sa-
crific\ timpul s\u liber pentru a munci. El se recreeaz\ mai pu]in, are mai pu]in
timp pentru familie, pentru activit\]ile gospod\re[ti, în general, pentru orice
alte activit\]i decât cele remunerate. În schimb, ob]ine un salariu, pe care îl
folose[te pentru a beneficia de bunurile [i serviciile necesare lui [i, dup\ caz,
familiei sale. Timpul liber este costul de oportunitate al salariului, respectiv al
cantit\]ii de bunuri [i servicii ce poate fi ob]inut\ cu suma de bani primit\ ca
salariu. A[a se explic\ faptul c\, din popula]ia apt\ de munc\, numai o parte
va fi disponibil\ pentru munc\, iar o parte va prefera s\ nu se angajeze, mai
ales dac\ dispune de venituri pe care le poate folosi pentru a-[i satisface nevoile.
Oferta total\ de munc\ se determin\ calculând m\rimea for]ei de munc\,
adic\ a popula]iei active [i disponibile pentru munc\.
Oferta de munc\ depinde de m\rimea salariului.
Num\rul persoanelor apte de munc\ [i care vor avea disponibilitate pentru
munc\ va cre[te, pân\ la un anumit nivel, pe m\sur\ ce cresc salariile. Dincolo

88
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

de un anumit nivel al salariilor, este posibil ca disponibilitatea pentru munc\ s\


scad\ [i oamenii s\ aprecieze într-o m\sur\ mai mare timpul liber sau pe cel
dedicat familiei [i, prin urmare, oferta de munc\ s\ scad\.
De asemenea, num\rul persoanelor dispuse s\ se angajeze cre[te pe
m\sur\ ce cresc nivelul de calificare, satisfac]ia muncii, statutul social sau
securitatea locului de munc\. Persoanele calificate sunt, în general, dornice
s\-[i exercite profesia [i mai pu]in dispuse la o via]\ pasiv\.

C3. Salariul
Salariul este remunera]ia muncii, adic\ suma pl\tit\ posesorului
for]ei de munc\ pentru activitatea desf\[urat\.

Pentru produc\tor salariul reprezint\ cheltuieli antrenate de produc]ia unui


bun sau a unui serviciu; el este parte din cheltuielile totale, [i anume un cost
salarial. Pentru lucr\tor, salariul reprezint\ un venit.
De[i salariul este un pre] pl\tit de produc\tor, el trebuie în]eles ca plat\
pentru serviciile prestate de lucr\tor [i nu ca pre] al muncii sau al for]ei de
munc\. Lucr\torul r\mâne proprietarul for]ei sale de munc\ [i dup\ ce s-a
angajat. El a încheiat un contract de munc\ în care sunt prev\zute obliga]iile
de munc\ [i condi]iile în care se va achita de aceste obliga]ii. În afara timpu-
lui de munc\ cheltuit în întreprindere, lucr\torul dispune de for]a sa de
munc\ [i poate s\ o utilizeze dup\ cum crede de cuviin]\: poate desf\[ura
munci suplimentare, poate presta munc\ la domiciliu etc.
Salariul este venitul ob]inut prin munc\.
Salariul este o form\ de venit. El revine posesorului for]ei de munc\ în
schimbul muncii desf\[urate [i permite acestuia s\ î[i satisfac\ trebuin]ele [i
s\ duc\ o via]\ normal\. Salariul reprezint\ motiva]ia muncii.
~n România, cea mai mare parte a popula]iei ob]ine venituri sub form\ de
salariu (Figura IV.6).
6,2%
4,2% Salarii brute, drepturi salariale
25,4% Venituri din agricultur\
58,8%
Venituri din activit\]i neagricole independente
Protec]ie social\
Alte venituri
5,4% (sursa: Institutul Na]ional de Statistic\)

Fig. IV.6 — Structura veniturilor totale ale gospod\riilor, în 2004, în România

89
Capitolul IV

Salariul se prezint\ sub dou\ forme: salariul nominal [i


salariul real.
Salariul nominal reprezint\ suma de bani primit\ de lucr\tor, în timp
ce salariul real reprezint\ cantitatea de bunuri [i servicii ce poate fi
cump\rat\ cu salariul nominal, cu alte cuvinte, puterea de cump\rare a
salariului nominal.
Salariul real depinde de salariul nominal [i de pre]urile bunurilor de con-
sum. La un anumit nivel al pre]urilor, dac\ salariul nominal cre[te, cre[te [i sa-
lariul real. A[adar, între salariul nominal [i salariul real exist\ o rela]ie direct\.
Pre]urile influen]eaz\ în sens invers salariul real: cre[terea pre]urilor determi-
n\ sc\derea salariului real, iar sc\derea lor determin\ cre[terea salariului real.
Modificarea salariului real în func]ie de salariul nominal [i de pre]uri este
exprimat\ de indicele salariului real:
ISn
ISr = x 100,
Ip
unde: ISn = Sn / Sn0 x 100 este indicele salariului nominal calculat ca raport
1
procentual între salariul nominal la un moment dat [i salariul nominal la un
moment anterior;
Ip = P1 / P0 x 100 este indicele pre]urilor calculat ca raport procentual
între pre]urile existente la un moment dat [i cele dintr-un moment anterior.
Salariile difer\ de la un lucr\tor la altul, de la o între-
prindere la alta [i chiar de la o ]ar\ la alta.
Între salarii exist\ diferen]e foarte mari. Locurile de munc\ nu sunt echiva-
lente, dup\ cum nici lucr\torii nu formeaz\ un grup omogen. Locurile de mun-
c\ se diferen]iaz\ în func]ie de tipul de activitate, de satisfac]ia muncii, de con-
di]iile de munc\, de locul unde este amplasat\ întreprinderea. A[a se explic\
faptul c\ unele locuri de munc\ sunt mai atractive decât altele [i, prin urmare,
se vor ocupa mai u[or. Locurile de munc\ mai pu]in atractive, de exemplu cele
care presupun munci dificile în subteran sau la mare în\l]ime, se vor ocupa mai
greu. Pentru a atrage lucr\tori, angajatorii trebuie s\ pl\teasc\ salarii mai mari.
Unele profesii presupun abilit\]i deosebite, talent, creativitate, calit\]i întâlnite
la un num\r restrâns de lucr\tori. Acestora li se pl\tesc salarii mai mari.
Lucr\torii sunt diferen]ia]i în func]ie de profesie, de grad de calificare, de
domiciliu, de vârst\. Lucr\torii califica]i au salarii mai mari decât cei necalifi-
ca]i, la fel ca [i cei cu experien]\ de munc\ [i responsabilitate mai mari sau
cei care muncesc în condi]ii de munc\ mai grele.

90
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Nivelul salariilor depinde de cererea [i oferta de munc\, de


productivitatea muncii [i de negocierile purtate de sindicate.
z Cererea [i oferta de munc\. Dac\ cererea de munc\ este mare, salariile
se vor situa la un nivel mai ridicat. Întreprinderile vor fi dispuse s\ pl\teasc\
salarii mai mari pentru a atrage lucr\torii de care au nevoie. Invers, în
condi]iile în care cererea de munc\ este mic\, salariile vor sc\dea.
z Productivitatea muncii. Între nivelul salariilor [i nivelul productivit\]ii exis-
t\ o rela]ie direct\. Cu cât productivitatea este mai mare, cu atât [i cererea de
munc\ este mai mare, iar pe ansamblul economiei se înregistreaz\ o cre[tere
a nivelului salariilor. Cre[terea productivit\]ii permite cre[terea salariului real.
z Organizarea în sindicate. Sindicatele ap\r\ interesele salariale ale
lucr\torilor. Ele negociaz\ un anumit nivel al salariului minim pe economie,
precum [i cre[terile salariale impuse de cre[terea pre]urilor. Cu cât puterea
sindicatelor este mai mare, cu atât nivelul salariilor va fi mai ridicat.
În decursul timpului, nivelul salariilor a crescut.
Cre[terea salariilor a fost impus\, în primul rând, de cre[terea cheltuielilor
pe care le face un lucr\tor pentru între]inerea sa [i a familiei. În categoria
acestor cheltuieli se includ cele pentru alimente, locuin]\, îmbr\c\minte,
transport, educa]ie, odihn\, s\n\tate etc.
Cre[terea salariilor se explic\ [i prin cre[terea productivit\]ii muncii. Ca ur-
mare a promov\rii progresului tehnic [i a cre[terii nivelului de calificare a lucr\-
torilor, productivitatea a crescut, fapt care a permis cre[terea salarii-
lor în termeni reali, îns\ în ritmuri mai lente decât productivitatea.

Evolu]ia salariului real, în România,


în perioada 1991-2003 (1990 = 100)
În cea mai mare parte a deceniului trecut,
salariul real s-a men]inut la un nivel sc\zut, din
cauza crizei economice prelungite.

Surse: Institutul Na]ional de Statistic\, Comisia Na]ional\


de Prognoz\

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z cerere de munc\ z salariu nominal
z ofert\ de munc\ z salariu real
z salariu

91
Capitolul IV

Sarcini de lucru
1. R\spunde]i, pe scurt, la urm\toarele întreb\ri:
a. Ce este pia]a muncii?
b. De unde provine cererea de munc\? Dar oferta de munc\?
c. Ce factori le influen]eaz\?
d. Ce este salariul [i ce reprezint\ el?
e. Ce factori influen]eaz\ nivelul salariilor?

2. Oferta de munc\ va cre[te, dac\ salariile cresc. Se constat\ îns\ c\, dincolo de un
anumit nivel al salariilor, oferta de munc\ nu numai c\ nu cre[te, ci scade. Cum se
poate explica acest fapt?

3. Cererea [i oferta de munc\ se `ntâlnesc la nivel de firm\, unde se `ncheie con-


tracte de munc\. Presupunând c\ v\ angaja]i, ce prevederi a]i dori s\ fie incluse `n
contractul de munc\?

4. Ce rela]ie exist\ între salariul nominal, salariul real [i nivelul pre]urilor?


Exemplifica]i.

5. Produc]ia unei firme se modific\ lunar, pe m\sur\ ce cre[te num\rul lucr\torilor,


dup\ cum urmeaz\:

Luna ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie

Num\r de lucr\tori 0 1 2 3 4 5 6

Produc]ie 0 100 180 240 280 300 310

Salariul unui lucr\tor este 300 u.m. Câte locuri de munc\ ofer\ firma respectiv\,
dac\ pre]ul produselor realizate este de 15 u.m?
Câ]i lucr\tori va p\stra firma, dac\ pre]ul scade la 12 u.m.? Reprezenta]i grafic.

6. Pe parcursul unui an, pre]urile bunurilor de consum cresc cu 10%, iar salariul
nominal cre[te cu 6%. Cum se modific\ salariul real?

7. În trimestrul I al anului trecut, pre]urile au crescut cu 3%. Ce salariu trebuie s\


primeasc\ un lucr\tor care, la începutul anului, câ[tiga 2 000 u.m./lun\, astfel încât
salariul s\u real s\ nu se modifice?

R\spunsuri: 5. 5; 4; 6. Scade cu 3,63%; 7. 2 060 u.m.

92
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

D. * Pia]a mondial\. * Pia]a valutar\


D1. Pia]a mondial\. Comer]ul interna]ional
Ansamblul rela]iilor de schimb care au loc `ntre agen]ii
economici din diferite ]\ri formeaz\ pia]a mondial\. Pe pia-
]a mondial\, circul\ în flux continuu bunuri, servicii, resur-
se [i bani.
Totalitatea schimburilor de bunuri [i servicii care au loc între diferite
]\ri formeaz\ comer]ul interna]ional.
Comer]ul interna]ional este principala form\ sub care se realizeaz\ schim-
bul de activit\]i al unei ]\ri cu exteriorul. El cuprinde atât opera]iuni comer-
ciale propriu-zise (vânzarea [i cump\rarea de produse), cât [i opera]iuni de
cooperare economic\ [i tehnico-[tiin]ific\ (transporturi, turism, asigur\ri, asis-
ten]\ tehnic\, depozitarea m\rfurilor etc.). Acestea din urm\ formeaz\ a[a-
numitul comer] invizibil. Comer]ul propriu-zis reprezint\ 80% din
ansamblul fluxurilor comerciale.
În comer]ul invizibil un loc aparte îl ocup\ schimbul de cuno[tin]e,
numit [i know-how (în limba englez\ înseamn\ „a [ti cum”). Know-how - ul
se refer\ la acele cuno[tin]e care nu sunt brevetate, dar au caracter de secret
comercial. Acestea se transmit în urma încheierii unui contract prin care se
urm\re[te ocrotirea secretelor de fabrica]ie, financiare, manageriale etc.
Participarea unei ]\ri la schimburile interna]ionale se face prin derularea
unor opera]iuni de export [i import (vânzarea, respectiv, cump\rarea de
bunuri [i servicii, în [i din str\in\tate).
Valoarea exporturilor [i a importurilor unei ]\ri se reg\se[te în balan]a
comercial\. Aceasta poate fi:
z echilibrat\ (export = import);
z deficitar\ (export < import);
z excedentar\ (export > import).
~n urma comer]ului exterior, agen]ii economici urm\resc s\ ob]in\ un câ[tig.
Exportatorii fac cheltuieli interne egale cu pre]ul pl\tit pentru a achizi]iona [i a
transporta marfa care se vinde în str\in\tate. În schimb, încaseaz\ o sum\ de bani
în valut\ str\in\. Raportul dintre pre]ul intern de export [i cel încasat în valut\
reprezint\ cursul de revenire la export. Acesta exprim\ cheltuiala intern\ cu care
se ob]ine o unitate valutar\. Cursul de revenire la export se calculeaz\ astfel:
Con]inuturile marcate prin corp de liter\ cursiv [i asterisc (*) sunt obligatorii numai la spe-
cializ\rile care, `n planul-cadru, au prev\zute 2 ore/s\pt\mân\ pentru disciplina Economie.

93
Capitolul IV

Pi
Cre = ,
Pev
unde: Pi = pre]ul intern de export; Pev = pre]ul încasat în valut\; Cre = cursul
de revenire la export.
Ra]ional este ca, la export, cursul de revenire s\ fie cât mai mic.
Importatorii au cheltuieli în valut\ str\in\ [i încas\ri în moneda na]ional\.
Raportul dintre pre]ul ob]inut pe pia]a intern\ pentru produsul importat [i
pre]ul în valut\ pl\tit pentru achizi]ionarea acestuia reprezint\ cursul de reve -
nire la import. Acesta exprim\ încas\rile în moneda na]ional\ ob]inute în urma
cheltuirii unei unit\]i valutare. Cursul de revenire la import se calculeaz\ astfel:
Pi’
Cri = ,
Piv
unde: Pi’ = pre]ul intern încasat din import; Piv = pre]ul de import în valut\;
Cri = cursul de revenire la import.
Ra]ional este ca, la import, cursul de revenire s\ fie cât mai mare.
Cursul de revenire la export [i cel de revenire la import sunt principalii indi -
catori de eficien]\ ai comer]ului exterior.
De regul\, exportul asigur\ resursele financiare necesare importului. De
aceea, opera]iunile de comer] exterior sunt considerate eficiente dac\ valoa -
rea importurilor este mai mare decât cea a exporturilor.
S\ presupunem c\ un produs care se export\ este achizi]ionat pe pia]a inter-
n\ la pre]ul de 100 000 u.m. Cheltuielile de transport se ridic\ la 25 000 u.m. În
str\in\tate, produsul se vinde cu 100 USD, iar cu banii încasa]i se import\
produse care se vând pe pia]a intern\ la un pre] de 150 000 u.m. Pentru pro-
dusele importate se pl\te[te o tax\ vamal\ de 10 000 u.m. În acest caz,
cheltuiala intern\ pentru export este 100 000 + 25 000 = 125 000 u.m., iar
cursul de revenire la export este 125 000 : 100 = 1 250 u.m. na]ionale la
1 USD. Încas\rile interne din import sunt 150 000 – 10 000 = 140 000 u.m.
(taxele de import se scad din pre]ul încasat în urma vânz\rii produselor impor-
tate pe pia]\), iar cursul de revenire la import este 140 000 : 100 = 1 400 u.m.
Dac\ moneda na]ional\ se vinde la un curs de 1 450 u.m./USD, exportul
este eficient (Cre < cursul de schimb), în schimb, importul nu este eficient
(Cri < cursul de schimb; ra]ional ar fi fost s\ fie mai mare). Îns\, întrucât
încas\rile rezultate din tranzac]ii (140 000 u.m.) au fost mai mari decât chel-
tuielile (125 000 u.m.), comer]ul exterior a fost eficient, în ansamblu.

94
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

D2. Pia]a schimbului valutar


Opera]iunile de import-export impun schimbarea monedelor na]ionale,
unele contra altora.
S\ presupunem c\ o firm\ din România cump\r\ computere din SUA
Importatorul român dispune de lei, pe care va trebui s\-i schimbe contra
dolari SUA pentru a-[i achita obliga]iile fa]\ de vânz\torul american.
Importatorul român este purt\tor de cerere de valut\. Invers, o firm\ din
România care export\ produse în S.U.A. va încasa dolari pe care îi va vinde `n
schimbul leilor pentru a putea acoperi cheltuielile interne. Exportatorul român
este ofertant de valut\.
Totalitatea tranzac]iilor cu monedele na]ionale ale diferitelor ]\ri
formeaz\ pia]a schimburilor valutare numit\ [i pia]a valutar\.
Tranzac]iile se efectueaz\, în principal, prin intermediul b\ncilor care vând,
respectiv, cump\r\ monede na]ionale, în schimbul unui comision. B\ncile
ob]in valut\ atât de pe pia]a intern\ (pia]a valutar\ na]ional\), cât [i de la
b\ncile mari din centrele financiare ale lumii — New York, Londra, Frankfurt
sau Tokyo (pia]a valutar\ interna]ional\).
Pre]ul unei monede na]ionale, numit curs sau rat\ de schimb,
reprezint\ num\rul de unit\]i monetare str\ine care se primesc în
schimbul unei unit\]i monetare na]ionale la un moment dat.
~n general, cursul sau rata de schimb difer\ de la o zi la alta [i de la o
banc\ la alta. Cre[terea cursului de schimb `n raport cu anumite monede
str\ine se nume[te aprecierea monedei (Figura IV.7). Sc\derea cursului de
schimb `n raport cu anumite monede str\ine se nume[te deprecierea mo -
nedei (Figura IV.8).
Cursul Cursul O0
de O de
schimb schimb
O1
¯ ¯
C1

C
C0

¯ Cantitatea de ¯ Cantitatea de
moned\ moned\
Fig. IV.7 — Aprecierea monedei Fig. IV.8 — Deprecierea monedei

95
Capitolul IV

Cursul de schimb fluctueaz\ în func]ie de mai mul]i factori:


z Cererea [i oferta de moned\ na]ional\. Cre[terea cererii de moned\
na]ional\ determin\ cre[terea cursului de schimb; moneda na]ional\ se apreci-
az\. De obicei, aceasta se întâmpl\ când cresc intr\rile de valut\ în ]ar\, datorit\
cre[terii exporturilor sau ratei dobânzii la depozite. Cre[terea ofertei de moned\
na]ional\ determin\ sc\derea cursului de schimb; moneda na]ional\ se depreci-
az\. Oferta de moned\ na]ional\ cre[te atunci când ie[irile de valut\ cresc
datorit\ cre[terii importurilor sau exportului de capital.
z Specula]iile privind evolu]ia cursului de shimb. Dac\ vânz\torii [i
cump\r\torii de moned\ estimeaz\ c\ în viitor valoarea monedei va sc\dea, nu
vor vinde în prezent. Oferta de moned\ va fi mic\ [i, prin urmare, cursul va
sc\dea. Invers, dac\ se vor a[tepta ca valoarea monedei s\ creasc\, vor cump\ra
în prezent. Cererea de moned\ va fi mare [i cursul va cre[te.
z Vânzarea [i cump\rarea de valut\ de c\tre banca central\. De exemplu,
dac\ BNR vrea ca valoarea leului s\ creasc\, va cump\ra lei, [i invers, dac\ vrea
ca valoarea leului s\ scad\, va vinde lei. Dac\ valoarea leului scade, exporturile
române[ti în str\in\tate se vor ieftini. Str\inii vor cump\ra mai multe produse
române[ti. Pe de alt\ parte, în România, bunurile importate vor fi mai scumpe.
De aceea, importurile se vor reduce.
Invers, aprecierea monedei na]ionale determin\ scumpirea exporturilor [i,
deci, reducerea lor, respectiv, ieftinirea importurilor [i, deci, cre[terea acestora.
Devalorizarea monedei na]ionale ar putea îmbun\t\]i situa]ia
balan]ei comerciale.
În România, în noiembrie 1991, s-a declarat convertibilitatea intern\
a leului [i s-au instituit o rat\ de schimb „oficial\” [i o alta „de pia]\”.
Oficial, cursul leului era stabilit prin licita]ie interbancar\, controlat\ de
Banca Na]ional\, în timp ce, pe pia]\, cursul leului se forma în func]ie de
cerere [i ofert\, acest curs fiind mai mare decât cel oficial.
În august 1994, cursul de schimb s-a liberalizat, iar dup\ 1997, a
func]ionat stabil.
Prin eliminarea, începând din ianuarie 2005, a plafonului pentru opera-
]iunile valutare în conturi curente [i de capital, ]ara noastr\ aproape a înche-
iat efortul de aliniere la cerin]ele U.E. privind libera circula]ie a capitalurilor
[i a pl\]ilor. (sursa: Raportul O.E.C.D. din noiembrie 2001)

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z comer] interna]ional z balan]\ comercial\
z export [i import

96
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Sarcini de lucru
1. Cursul de revenire la import se calculeaz\ raportând încas\rile în moned\
na]ional\ ob]inute prin vânzarea bunurilor importate pe pia]a intern\ la cheltuielile,
în valut\, efectuate pentru import.
{tiind c\ pentru bunurile importate, importatorii pl\tesc taxe vamale, care repre-
zint\ procente din valoarea bunurilor respective, explica]i unde ar trebui incluse
aceste taxe din punctul de vedere al importatorului.

2. Reprezenta]i grafic urm\toarele situa]ii, precizând modific\rile care intervin la


nivelul cursului de schimb:
a. cresc exporturile;
b. cresc importurile;
c. Banca Central\ intervine pe pia]\ [i cump\r\ moned\ na]ional\;
d. Banca Central\ intervine pe pia]\ [i cump\r\ valut\.

3. Ce modific\ri intervin la nivelul importurilor [i exporturilor în urm\toarele situa]ii?


Explica]i!
a. Banca Central\ intervine pe pia]\ [i vinde valut\.
b. Moneda na]ional\ se apreciaz\.
c. Cre[te oferta de moned\ na]ional\.
d. Cresc intr\rile de valut\ în ]ar\.
e. Scad intr\rile de valut\ în ]ar\.

4. Dac\, la sfâr[itul anului 2004, cursul de schimb al leului în raport cu dolarul SUA
a fost de 1 dolar SUA = 2,91 lei, care va fi cursul de schimb un an mai târziu, ca
urmare a faptului c\, în 2005, pre]urile în România vor fi crescut cu 8,6%, iar indicele
pre]urilor de consum în SUA va fi atins 103,39%?

5. Un agent economic care efectueaz\ opera]iuni de comer] exterior export\ bunuri


în valoare de 50 mil. u.m. Ce profit ob]ine dac\, la export, cursul de revenire al mo-
nedei na]ionale este 1 000 u.m. la 1 dolar SUA, iar la import este de 1 200 u.m. la
1 dolar SUA?

6. În 2005, cursul mediu de schimb al leului fa]\ de euro a fost de 1 euro = 3,62 lei,
fa]\ de 1 euro = 4,05 lei cât a fost în 2004. Cum a afectat aceast\ evolu]ie expor-
turile României în UE? Dar importurile României din UE?

R\spunsuri: 4. 3,05; 5. 10 milioane u.m.

97
Capitolul IV

Sintez\ recapitulativ\
z Pe pia]a bunurilor [i serviciilor, cererea provine de la consumatori, iar
oferta, de la produc\tori.
z La un pre] mai mare, cump\r\torii vor dori s\ cumpere o cantitate mai
mic\ dintr-un bun oarecare, în schimb produc\torii vor oferi o cantitate mai
mare din bunul respectiv. Invers, la un pre] mai mic, cump\r\torii vor dori s\
cumpere o cantitate mai mare dintr-un bun oarecare, în schimb produc\torii
vor oferi o cantitate mai mic\ din bunul respectiv. Prin urmare, pre]ul [i can-
titatea cerut\, respectiv oferit\ pe pia]\ vor oscila, pân\ când se g\se[te acel
pre] la care cantitatea cerut\ devine egal\ cu cantitatea oferit\. În acest
punct, pia]a a ajuns la echilibru.
z În func]ie de raportul dintre cerere [i ofert\ se formeaz\ pre]ul la care
se vinde un anumit bun sau serviciu. Acesta este pre]ul pie]ei sau pre]ul de
echilibru la care se vinde, respectiv, se cump\r\ cea mai mare cantitate din
bunul `n cauz\.
z Între produc\tori se stabilesc rela]ii de concuren]\. Când num\rul lor
este mare, nici un produc\tor nu controleaz\ pre]ul. Pentru a atrage cump\-
r\torii, ei adopt\ diferite strategii: reduc pre]ul sau ofer\ produse de calitate.
z Pe pia]a monetar\ se întâlnesc cererea [i oferta de moned\. Cererea de
moned\ este o cerere indirect\ de bunuri [i servicii, care apare pentru c\
banii mijlocesc schimbul. Oferta de moned\ este reprezentat\ de cantitatea
de bani aflat\ în circula]ie în economie. Monopolul emisiunii monetare este
de]inut de banca central\.
z Întâlnirea cererii cu oferta de moned\ este intermediat\ de b\nci, care
atrag banii disponibili de la popula]ie [i de la diferi]i agen]i economici, îi
p\streaz\ în depozite [i acord\ împrumuturi. Pentru creditele acordate,
b\ncile percep dobând\.
z Pe pia]a financiar\ (de capital) au loc tranzac]ii cu ac]iuni [i obliga]iuni.
Acestea se vând [i se cump\r\ la un anumit curs. La bursa de valori, cursul se
formeaz\ în func]ie de cererea [i oferta de titluri. Majoritatea tranzac]iilor sunt
speculative, participan]ii urm\rind s\ câ[tige ca urmare a modific\rii cursurilor.
z Pe pia]a muncii se întâlnesc cererea [i oferta de munc\. Cererea de
munc\ provine de la întreprinderi, organiza]ii [i institu]ii care ofer\ locuri de
munc\ [i angajeaz\ lucr\tori. Oferta de munc\ provine de la popula]ia apt\
de munc\. Angajarea for]ei de munc\ se face în condi]ii salariale. Salariul este
suma de bani pl\tit\ posesorului for]ei de munc\ pentru serviciile prestate [i
reprezint\ venitul acestuia.

98
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Evaluare
1. Defini]i: cererea, oferta, pre]ul de echilibru, elasticitatea cererii în func]ie de venit,
banii scripturali, ac]iunile, salariul real.

2. Preciza]i doi factori care influen]eaz\ cererea, oferta, pre]ul de echilibru,


m\rimea masei monetare, cursul titlurilor de valoare, salariul.

3. Scrie]i formulele corespunz\toare urm\torilor indicatori, precizând [i semnifica]ia


fiec\ruia dintre simbolurile folosite: coeficientul de elasticitate a ofertei în func]ie de
pre], rata dobânzii, indicele salariului real.

4. Cantitatea de bani aflat\ în circula]ie la un moment dat se exprim\ cu ajutorul


unui indicator. Care este acest indicator? Cum se calculeaz\ acesta? În ce condi]ii se
impune cre[terea cantit\]ii de bani din economie?

5. Caracteriza]i pia]a cu concuren]\ monopolistic\. Cum poate ac]iona un pro -


duc\tor pentru a-[i atrage clien]i pe o asemenea pia]\?

6. Explica]i rela]ia dintre salariu [i productivitate.

7. Rezolva]i urm\toarele probleme:


a. Pentru un produs oarecare cererea este de elasticitate unitar\, iar oferta de
elasticitate 0,5. La pre]ul de 250 u.m./buc. se vând 1 200 buc./s\pt\mân\, ceea ce
reprezint\ 75% din cantitatea oferit\ pe pia]\. La ce pre] ar trebui s\ se vând\ pro-
dusul pentru ca oferta satisf\cut\ s\ creasc\ la 90%?
b. O banc\ acord\ împrumuturi în valoare de 100 mil. u.m., din depunerile
clien]ilor. Pentru creditele acordate, banca percepe o dobând\ de 20%. Anual, cheltu-
ielile de func]ionare se ridic\ la 0,1 mil. u.m., iar profitul reprezint\ 4/5 din câ[tigul
ob]inut. Care este rata dobânzii pl\tit\ de banc\ deponen]ilor?
c. Ce rat\ a dobânzii trebuie s\ practice o banc\ la depozitele bancare, pentru ca
o persoan\ care `[i p\streaz\ banii `n aceast\ banc\ s\ `[i m\reasc\ sumele depuse
cu 10% `n decurs de 6 luni?
d. Cre[terea ratei dobânzii de la 4% la 5,5% determin\ sc\derea cursului unei
obliga]iuni cu 12 u.m. Ce venit aduce obliga]iunea?
e. Ce salariu nominal ar trebui s\ aib\ un angajat al c\rui salariu a fost de
400 u.m., `n situa]ia `n care pre]urile cresc cu 20% [i se acord\ major\ri care s\
compenseze 75% din cre[terea pre]urilor?

R\spunsuri: 7. a. 218,75 u.m.; b. 8,75%; c. 20%; d. 1,76 u.m.; e. 460 u.m.

99
Capitolul IV

4 * Echilibre [i dezechilibre economice


A. Echilibrul macroeconomic
A1. Produsul intern brut
Rezultatele activit\]ii desf\[urate la nivelul unei economii se exprim\ sub
forma produsului intern brut.
Produsul intern brut (PIB) reprezint\ valoarea bunurilor [i serviciilor
finale create într-o ]ar\ într-un an.
În decursul unei perioade de timp, într-o economie se creeaz\ o mare
varietate de bunuri [i servicii care, la un moment dat, se g\sesc în stadii
diferite de prelucrare. Bunurile care nu mai au nevoie de prelucrare [i care
sunt cump\rate pentru a fi consumate sunt bunuri finale. Spre deosebire de
acestea, bunurile intermediare sunt prelucrate în continuare [i urmeaz\ a fi
incluse în componen]a altor produse. Produsul intern brut cuprinde doar
bunurile finale, nu [i pe cele intermediare.
Pentru a în]elege de ce bunurile intermediare nu se includ în PIB, s\ lu\m
un exemplu (Tabelul IV.5). S\ presupunem c\ pentru a produce un palton se
deruleaz\ 4 faze de produc]ie în 4 întreprinderi diferite. Într-o prim\ faz\ se
ob]ine lâna, care este toars\, vopsit\ [i ]esut\, iar apoi din stofa produs\ se
confec]ioneaz\ paltonul, care este vândut unui magazin.
Tabelul IV.5 — Valoarea ad\ugat\ `n faze succesive de produc]ie

Fazele de produc]ie Valoarea produselor realizate Valoarea ad\ugat\

Firma A:
o ferm\ de animale (furnizeaz\ valoarea lânii = 1 000 u.m. 1 000 u.m.
lâna)
Firma B:
fabric\ de ]es\turi (prelucreaz\ valoarea ]es\turii = 1 750 u.m. 1 750 – 1 000 = 750 u.m.
lâna [i realizeaz\ stofa)
Firma C:
fabric\ de confec]ii (prelucrea- valoarea paltonului = 2 250 u.m. 2 250 – 1 750 = 500 u.m.
z\ stofa [i produce paltoane)
Firma D:
magazin (vinde paltoane) valoarea paltoanelor = 2 400 u.m. 2 400 – 2 250 = 150 u.m.
Total 7 400 u.m. 2 400 u.m.

100
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

În fiecare faz\ de produc]ie, valoarea produsului cre[te, deoarece, prin pre-


lucrare, se adaug\ valoare nou\ la cea creat\ anterior. Valoarea produsului
final se ob]ine însumând valoarea ad\ugat\ în fiecare stadiu de prelucrare
(1000 + 750 + 500 + 150 = 2400). Valoarea fiec\rui bun intermediar se ia în
calcul o singur\ dat\ în valoarea bunului final [i nu ori de câte ori apare în
diferite faze de produc]ie.
În fiecare faz\ de produc]ie, diferen]a dintre ceea ce a încasat [i ceea ce a
pl\tit firma pentru produsul realizat serve[te la plata salariilor, a rentelor, a do-
bânzilor [i a profiturilor. Cheltuielile unei firme pentru un anumit produs revin
sub form\ de venituri celor care au contribuit la realizarea produsului respectiv.
Produsul intern brut poate fi privit din dou\ puncte de
vedere: al cheltuielilor efectuate [i al veniturilor realizate.
Pe ansamblul unei economii, cheltuielile efectuate sunt la nivelul veniturilor
realizate, întrucât cheltuielile pentru producerea unui bun sau a unui serviciu
reprezint\ venituri pentru cei care au contribuit la realizarea lui.

La nivelul unei economii, cheltuielile efectuate = veniturile realizate.

Din produsul intern brut se acoper\ cheltuielile popula]iei, ale întreprin-


derilor [i ale statului. Cheltuielile popula]iei sunt destinate consumului de
bunuri [i servicii. Ele reprezint\ consum privat sau personal. Întreprinderile
consum\ bunuri de produc]ie, materii prime, energie, ma[ini, utilaje etc.
Cheltuielile întreprinderilor sunt destinate înlocuirii capitalului consumat
(fix [i circulant) [i l\rgirii produc]iei [i reprezint\ investi]ii brute (investi]ii des-
tinate înlocuirii capitalului fix consumat [i cre[terii stocului de capital, adic\
amortizarea plus investi]iile nete).
Cheltuielile statului reprezint\ consumul public, guvernamental. La cheltu-
ielile interne de consum [i la investi]ii se adaug\ [i cele de comer] exterior,
exportul net, adic\ diferen]a dintre exporturi [i importuri.
A[adar, ca sum\ a cheltuielilor efectuate `n economie:
PIB = C + I brute + G + Exnet ,

unde: C = consumul privat; I = investi]iile; G = consumul guvernamental;


Exnet = exportul net.
Pe de alt\ parte, din produsul intern brut se formeaz\ veniturile popula]iei
[i ale agen]ilor economici: salarii, rente, dobânzi [i profit. Salariile se pl\tesc
lucr\torilor, posesori ai for]ei de munc\. Rentele revin posesorilor de teren.

101
Capitolul IV

Dobânzile [i profitul sunt încasate de posesorii de capital (financiar sau real).


Acestea sunt venituri brute care urmeaz\ a fi impozitate de stat, astfel încât,
pe lâng\ veniturile popula]iei [i ale agen]ilor economici, în PIB se includ [i
veniturile statului, care se formeaz\ într-o faz\ ulterioar\.
Rezult\: PIB = salarii + rente + dobânzi + profit (Figura IV.9).
consum personal salarii
+ +
investi]ii brute rente
+ = PIB = +
consum guvernamental dobânzi
+ +
export net profituri

Fig. IV.9 — PIB – Suma veniturilor realizate `n economie

Cheltuielile pentru produc]ia total\ a unui an sunt egale cu


veniturile rezultate din produc]ia total\ a anului respectiv.
Produsul intern brut este indicatorul utilizat cel mai frecvent pentru
a exprima rezultatele activit\]ii desf\[urate la nivelul unei economii, dar nu
este singurul indicator macroeconomic. Acelea[i rezultate pot fi exprimate
[i sub forma produsului na]ional brut (PNB), care reprezint\ valoarea
bunurilor finale produse de agen]ii economici na]ionali în decursul unui an.
Pentru a determina PNB, la PIB se adaug\ produsul brut realizat de
agen]ii economici na]ionali în str\in\tate [i, în acela[i timp, din acesta se
scade produsul brut realizat de agen]ii economici str\ini în ]ar\. Soldul
rezultat (x) poate fi pozitiv sau negativ. De aceea, PNB poate fi mai mare
(x > 0) sau mai mic (x < 0) decât PIB.
În expresie net\, produsul intern [i produsul na]ional se determin\
sc\zând amortizarea din produsul intern brut, respectiv din produsul
na]ional brut.
Matematic, rela]iile dintre indicatorii macroeconomici se exprim\ astfel:
PIB = PGB – Ci; PIB = PIN + A;
PNB = PIB + x;
PNN = PNB – A,
unde: PGB = produsul global brut (valoarea întregii produc]ii realizate într-o
]ar\ într-un an); Ci = valoarea bunurilor intermediare (se mai nume[te [i con-
sum intermediar); PIN = produsul intern net; PNN = produsul na]ional net;
A = amortizarea capitalului fix.

102
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

A2. Consumul

Consumul reprezint\ cheltuielile f\cute de popula]ie pentru a ob]i -


ne bunurile [i serviciile necesare satisfacerii trebuin]elor individuale.
În ansamblul cheltuielilor totale, consumul de]ine ponderea cea mai mare.
M\rimea consumului se determin\, în mod absolut, ca diferen]\ între
venit [i economii, iar în mod relativ, ca pondere a consumului în venit (rata
consumului):
C ,
C = V – S [i c=
V
unde: C = consumul; c = rata consumului; V = venitul; S = economiile.
Consumul depinde în mod direct de venitul realizat.
Orice modificare a venitului este înso]it\ de o modificare a consumului,
respectiv a economiilor, în acela[i sens cu venitul. Consumul se modific\ mai
pu]in decât se modific\ venitul, în timp ce economiile se modific\ într-o
m\sur\ mai mare. Varia]ia consumului determinat\ de varia]ia venitului
exprim\ înclina]ia marginal\ spre consum (c’), iar varia]ia economiilor deter-
minat\ de varia]ia venitului exprim\ înclina]ia marginal\ spre economii (s’):
¯C
C ¯SS ,
c’ = [i s’ =
¯V
V ¯V
V
unde: ¯C = C1 – C0 este varia]ia consumului; ¯S = S1 – S0 este varia]ia
economiilor; ¯V = V1 – V0 este varia]ia venitului.
Dar, ¯V = ¯C + ¯S. Împ\r]ind ambii termeni ai egalit\]ii la ¯V ob]inem:
¯V ¯C ¯S
= + , adic\ 1 = c’ + s’.
¯V ¯V ¯V

A[adar, c’ [i s’ sunt numere pozitive [i subunitare.


La un anumit nivel al venitului, consumul se modific\ sub
influen]a mai multor factori.
Consumul depinde [i de gradul de înzestrare a popula]iei cu bunuri de
folosin]\ îndelungat\, de a[tept\rile privind evolu]ia pre]urilor, a venitului [i a
produc]iei, de datoriile consumatorilor, de m\rimea taxelor [i a impozitelor
percepute de stat.

103
Capitolul IV

z Gradul de înzestrare cu bunuri de folosin]\ îndelungat\ influen]eaz\


motiva]ia de a economisi. Dac\ popula]ia este înzestrat\ într-o m\sur\ mai
mic\ cu bunuri de folosin]\ îndelungat\ (cas\, automobil, aragaz, frigider,
ma[in\ de sp\lat etc.), motiva]ia de a economisi este mare. Invers, la
un grad de înzestrare ridicat, motiva]ia de a economisi este relativ mic\.
Tabelul IV.6 — Înzestrarea popula]iei cu bunuri de folosin]\ îndelungat\,
în 2004, în România (buc\]i/100 gospod\rii)
Bunuri de folosin]\ `ndelungat\ Nr. buc\]i la 100 de gospod\rii
Aparate de radio 85
Televizoare 98
Frigidere 98
Ma[ini de g\tit cu gaze 91
Ma[ini electrice de sp\lat 57
Aspiratoare de praf 45
Ma[ini de cusut 21
Autoturisme 23
(sursa: Institutul Na]ional de Statistic\)

z A[tept\rile popula]iei referitoare la evolu]ia pre]urilor, a veniturilor [i a


ofertei de bunuri [i servicii influen]eaz\ nivelul cheltuielilor în prezent. Dac\
popula]ia se a[teapt\ ca pre]urile s\ creasc\ sau produc]ia s\ scad\, va chel-
tui mai mult în prezent pentru a evita cheltuieli mai mari în viitor. Astfel, con-
sumul cre[te [i economiile se reduc. De asemenea, consumul va cre[te dac\
popula]ia se a[teapt\ la o cre[tere a venitului. Dimpotriv\, dac\ se estimeaz\
c\ veniturile vor sc\dea, în prezent se consum\ mai pu]in, în schimb se
economise[te mai mult, pentru a men]ine în viitor consumul la nivelul dorit.
z Datoriile popula]iei diminueaz\ veniturile. Frecvent, cump\rarea bunu-
rilor de folosin]\ îndelungat\ se face cu plata în rate, ceea ce înseamn\ c\
popula]ia contracteaz\ datorii, pe care le pl\te[te treptat din veniturile cu-
rente. Prin urmare, veniturile disponibile pen-
tru consum scad, deci [i consumul se reduce.
z Impozitele pl\tite statului influen]eaz\ [i
ele nivelul venitului. Dac\ impozitele sunt mari,
venitul net r\mas la dispozi]ia popula]iei este
mic. Invers, dac\ impozitele sunt mici, veni-
turile nete sunt mai mari. Cre[terea impozitelor
determin\ reducerea consumului, dup\ cum
reducerea lor asigur\ popula]iei posibilit\]i de
consum mai mari.

104
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

A3. Investi]iile
Investi]iile reprezint\ cheltuielile destinate înlocuirii capitalului con-
sumat [i sporirii capitalului existent într-o economie.
Investi]iile nete (In) sunt parte din venit, fiind egale cu m\rimea economi-
ilor (S). Prin ad\ugarea amortiz\rii la investi]iile nete se ob]in investi]iile brute
(Ib): Ib = In + A.
Dup\ destina]ia lor, investi]iile pot fi: de înlocuire (a capitalului fix uzat), de
inventar (destinate cre[terii stocurilor de capital) sau de dezvoltare (noi). Cu
cât se economise[te mai mult, cu atât investi]iile vor fi mai mari.
Înclina]ia oamenilor de a economisi este rezultatul ac]iunii unor factori psi-
hologici precum prevederea, pruden]a, nevoia de securitate sau de indepen-
den]\, grija fa]\ de urma[i sau al acumul\rii de resurse necesare acoperirii
unor cheltuieli mari în viitor.
M\rimea economiilor va depinde deci de m\rimea venitului [i de înclina]ia
marginal\ spre economii. La un venit dat, cu cât rata medie a economiilor
este mai mare (s = S/V), cu atât economiile vor fi mai mari, dup\ cum
cre[terea venitului va determina cre[terea economiilor (¯S = s' ¯ ¯V).
Decizia de a investi este luat\ ca urmare a compar\rii
avantajelor prognozate cu costurile.
Investi]iile trebuie s\ aduc\ profit. Costurile investi]iilor sunt reprezentate,
de fapt, de dobânzile pe care trebuie s\ le
pl\teasc\ întreprinz\torul pentru creditele
primite de la banc\. Întreprinz\torul inves-
te[te dac\ se a[teapt\ ca rata profitului
(venitul marginal ob]inut de pe urma
investi]iei) s\ fie mai mare decât rata
dobânzii (costul marginal al investi]iei).
Investi]iile depind de pre]urile
bunurilor de capital, de progre-
sul tehnic [i de nivelul taxelor [i
al impozitelor.
Progresul tehnic stimuleaz\ investi]iile.
Firmele sunt interesate s\ investeasc\ în
noile tehnologii pentru a reduce costurile
[i a produce bunuri noi, care sunt mai
rentabile.

105
Capitolul IV

Pre]urile bunurilor de capital [i obliga]iile fiscale influen]eaz\ negativ


investi]iile, deoarece, ca urmare a cre[terii lor, profitul [i rata profitului scad.
Statul poate încuraja investi]iile prin m\suri de reducere a ratei dobânzii [i a
gradului de impozitare.
Cre[terea investi]iilor stimuleaz\ activitatea economic\
[i determin\ cre[terea venitului.
S\ presupunem c\ investi]iile cresc cu 500 mil. u.m. Drept urmare, apar
cheltuieli suplimentare de 500 mil., care vor reprezenta venituri suplimentare
pentru diferi]i agen]i economici. Dac\ înclina]ia marginal\ spre consum este
0,8 [i cea spre economii este 0,2 (c’ + s’ = 1), atunci sporul de consum va fi de
500 mil. x 0,8 = 400 mil., iar sporul de economii va fi 500 mil. x 0,2 = 100 mil.
A[adar, 500 mil. investi]i suplimentar determin\ cheltuieli suplimentare de
400 mil., adic\ venituri suplimentare de 400 mil. pentru al]i agen]i economici.
În continuare, sporul de venit de 400 mil. se împarte în 400 mil. x 0,8 =
= 320 mil. spor de consum [i 400 mil. x 0,2 = 80 mil. spor de economii. {i a[a
mai departe, cre[terea venitului fiind 500 mil. + 400 mil. + 320 mil. + ..........
Cre[terea venitului este efectul multiplic\rii investi]iilor ca urmare a faptu-
lui c\ ceea ce pentru un agent economic reprezint\ o cheltuial\ pentru altul
reprezint\ un venit.

Investi]iile mai depind de:


z m\rimea stocurilor de capital; z politica statului în domeniul investi]iilor;
z starea general\ a economiei; z conjunctura economic\ interna]ional\.
z cererea de investi]ii;

¯ V = k x ¯ I,
unde k este multiplicatorul investi]iilor [i este inversul înclina]iei marginale
spre economii, dup\ cum reiese din calculele de mai jos:
¯V = 500 mil. + 500 mil. x 0,8 + 500 mi. x 0,8 x 0,8 + .............. =
= 500 mil. + 500 mil. x 0,81 + 500 mil. x 0,82 + .............. =
1 1 .
= 500 mil. x (1 + c’ + c’2 + ...) = 500 mil. x = 500 mil. x
1–c’ s’
Ca urmare a investi]iilor, se creeaz\ noi locuri de munc\, se înlocuiesc uti-
lajele vechi [i se modernizeaz\ produc]ia, sunt promovate noile tehnologii, pe
pia]\ apar produse noi, diverisficate, cre[te eficien]a. Investi]iile sunt factor de
cre[tere economic\ [i progres.

106
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

A4. Echilibrul economic


Rela]iile dintre venit, consum [i investi]ii exprim\ starea unei economii.
Economia se afl\ în echilibru atunci când oferta agre-
gat\ este egal\ cu cererea agregat\.
Oferta agregat\ este cantitatea de bunuri [i servicii produse într-o ]ar\ în
func]ie de pre]urile existente, cu alte cuvinte, este produsul intern brut.
Cererea agregat\ este cantitatea total\ de bunuri [i servicii pe care popula]ia,
întreprinderile, statul [i agen]ii economici din alte ]\ri doresc [i pot s\ le cum-
pere, în func]ie de pre]urile existente.
Oferta agregat\ = C + S.
Cererea agregat\ = C privat + I brute + C guvernamental + Exnet =
= C + I brute + Exnet.

A[adar, C + S = C + I brute + Ex net,


adic\: S – I brute = Export – Import.
Economia se g\se[te în echilibru atunci când diferen]a dintre economii [i
investi]ii este egal\ cu exportul net.
Dac\ oferta agregat\ nu este la nivelul cererii agregate, economia se
dezechilibreaz\.
În raport cu cererea de bunuri [i servicii, oferta poate fi mai mare sau mai
mic\. Excesul de ofert\ determin\ apari]ia unei presiuni pe pia]\, provocate
de bunurile [i serviciile suplimentare. În aceste condi]ii concuren]a dintre pro-
duc\tori se intensific\, fapt care îi oblig\ s\ ac]ioneze pentru a aduce pe pia]\
produse noi, competitive (mai ieftine [i de calitate superioar\).
Excesul de cerere determin\ apari]ia unei st\ri de absorb]ie. Pe pia]\ can-
titatea de bunuri [i servicii oferite este insuficient\, iar consumatorii vor con-
cura între ei pentru a intra în posesia bunurilor [i serviciilor de care au nevoie.
Ei vor fi dispu[i s\ pl\teasc\ pre]uri mai mari, de[i calitatea bunurilor [i ser-
viciilor nu le justific\.
Conceptele-cheie ale lec]iei:
z produs intern brut z ofert\ agregat\
z consum z cerere agregat\
z economii z echilibru economic
z investi]ii

107
Capitolul IV

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Dac\ guvernul decide majorarea fiscalit\]ii, atunci consumul cre[te.
b. Venitul [i consumul sunt dou\ m\rimi direct propor]ionale, în timp ce venitul
[i economiile sunt dou\ m\rimi invers propor]ionale.
c. Economiile [i investi]iile nete sunt dou\ m\rimi egale.
d. Investi]iile cresc atunci când se descoper\ tehnologii noi.

2. PIB se determin\ sc\zând valoarea bunurilor intermediare din valoarea produc]iei


realizate într-o ]ar\ într-un an.
Da]i un exemplu din care s\ reias\ de ce bunurile intermediare nu se iau în cal-
culul produsului intern brut.
Ce consecin]e ar avea includerea bunurilor finale în PIB?

3. Cre[terea venitului ca urmare a cre[terii investi]iilor este efectul unui proces de


multiplicare.
Cum se explic\ acest efect de multiplicare?

4. Valoarea întregii produc]ii realizate pe parcursul unui an este de 200 miliar-


de u.m. Consumul intermediar reprezint\ 55% din produc]ia realizat\, iar amorti-
zarea anual\ a capitalului fix este de 8 miliarde u.m.
Calcula]i produsul intern net.

5. O cre[tere a venitului cu 10% determin\ cre[terea consumului cu 6%.


Care este înclina]ia marginal\ spre economii, dac\, ini]ial, consumul reprezenta
2/3 din venit?

6. La un moment dat, economiile reprezint\ 20% dintr-un venit de 500 miliarde u.m.
Cre[terea venitului la 750 miliarde u.m. determin\ o cre[tere a economiilor, care
ajung la 150 miliarde u.m.
Cât de mare este `nclina]ia marginal\ spre consum?

7. Într-un an, P.I.B. cre[te cu 25%, ajungând la 500 miliarde u.m. Înclina]ia margi-
nal\ spre consum este ¾.
S\ se calculeze:
a. sporul consumului [i sporul economiilor în anul respectiv;
b. înclina]ia marginal\ spre economii [i multiplicatorul investi]iilor;
c. cre[terea venitului într-un interval de trei ani.

R\spunsuri: 4. 82 miliarde u.m.; 5. 0,6; 6. 0,8; 7. a. 75 miliarde u.m.; 25 miliarde u.m.; b. 0,25; 4.

108
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

B. {omajul

{omajul este un dezechilibru economic care const\ în existen]a


unui surplus de ofert\ pe pia]a for]ei de munc\.

El se manifest\ prin cre[terea num\rului persoanelor obligate la inactivi-


tate din cauza faptului c\ nu g\sesc locuri de munc\ [i nu se pot angaja, de[i
doresc acest lucru [i sunt apte de munc\.

B1. M\surarea [omajului


În mod absolut, nivelul [omajului se exprim\ prin num\-
rul [omerilor existen]i în economie într-o perioad\ de timp.
Acesta se determin\ ca diferen]\ între for]a de munc\ din economie [i
popula]ia ocupat\. Nu reprezint\ for]\ de munc\ persoanele inapte de
munc\ din motive de vârst\ sau de s\n\tate [i nici persoanele apte, dar care
nu sunt disponibile pentru munc\.
Popula]ia total\ (Figura IV.10) cuprinde:
z Popula]ia inapt\ de munc\. În aceast\ categorie intr\ persoanele care nu
au împlinit 16 ani, persoanele inapte de munc\ pe motiv de boal\, precum [i
pensionarii. Nici una din categoriile de popula]ie men]ionate mai sus nu
reprezint\ for]\ de munc\.
z Popula]ia apt\ de munc\, dar care nu este disponibil\ pentru munc\.
În aceast\ categorie se includ persoanele care au mai mult de 16 ani, dar care,
din diferite motive, nu sunt angajate [i nu caut\ de lucru: persoane care muncesc
la domiciliu, cele care sunt institu]ionalizate sau care urmeaz\ cursurile unei
[coli sau ale unei universit\]i.
popula]ia inapt\
z For]a de munc\ (la noi în ]ar\, reprezint\
aproximativ 44,8% din totalul popula]iei*) este
popula]ia apt\, dar
reprezentat\ de persoanele apte de munc\, disponi- care nu este disponibil\
bile [i dornice s\ munceasc\. În aceast\ categorie se
includ popula]ia ocupat\ [i [omerii. for]a de munc\:
{omerii sunt, a[adar, persoanele care nu au un — popula]ia ocupat\
loc de munc\, de[i sunt apte de munc\, dar sunt
— [omeri

* Conform datelor publicate de Comisia Na]ional\ de Fig. IV.10 — Structura


Prognoz\ `n martie 2006. popula]iei totale

109
Capitolul IV

în c\utarea unui loc de munc\ [i sunt disponibile s\ înceap\ lucrul


imediat.*

Tabelul IV.7 — Evolu]ia num\rului de [omeri în România, în perioada 1995-2005

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
998 657 881 1 025 1 130 1 007 826 760 658 557 523

(sursa: Institutul Na]ional de Statistic\)

La sfâr[itul anului 2005,


la o popula]ie total\ a
României de 21 590 000
de locuitori, popula]ia ocu-
pat\ reprezenta 9 147 000
de persoane, iar num\rul
[omerilor ajunsese la
523.000 (vezi Tabelul IV.7
[i Figura IV.11).

Fig. IV.11 — Evolu]ia num\rului de [omeri, în România, în


perioada 1995-2005 (mii persoane, la sfâr[itul anului)

For]a de munc\ din economie, format\ din persoanele ocupate [i [omeri,


reprezenta 9 147 000 + 523 000 = 9 670 000 persoane.
În mod relativ, nivelul [omajului se exprim\ prin rata
[omajului.
Aceasta se calculeaz\ ca raport procentual între num\rul [omerilor [i
popula]ia ocupat\ sau popula]ia activ\:
Nr. [omeri Nr. [omeri
R[omajului = x 100 sau R[omajului = x 100.
Pop. ocupat\ Pop. activ\
Nivelul [omajului este influen]at de nivelul de dezvoltare
economic\ [i de migra]ia for]ei de munc\.

*Aceast\ defini]ie corespunde criteriilor stabilite de Biroul Interna]ional al Muncii pentru


identificarea persoanelor aflate în situa]ie de [omaj.

110
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

În principiu, ca urmare a dezvolt\rii economice, cre[te [i num\rul locurilor


de munc\ [i deci gradul de ocupare a for]ei de munc\ este mai ridicat. Acest
fapt poate fi constatat în ]\rile dezvoltate din punct de vedere economic,
unde nivelul [omajului este mai redus în compara]ie cu cel înregistrat în alte
]\ri. În plus, în ]\rile dezvoltate exist\ [i un num\r mare de lucr\tori imigran]i,
atra[i de posibilitatea unor câ[tiguri mai mari decât în propria ]ar\.
Migra]ia interna]ional\ a for]ei de munc\ modific\ situa]ia existent\ pe pia-
]a muncii atât în ]ara de origine, cât [i în cea de emigra]ie. În ]ara de origine,
oferta de for]\ de munc\ scade, fapt care determin\ reducerea [omajului, în
timp ce în ]ara de imigra]ie oferta de munc\ va cre[te. Dac\ num\rul imigran-
]ilor care solicit\ locuri de munc\ este mare, nivelul [omajului va cre[te.
{omajul apare sau se amplific\ deoarece:
z scade num\rul locurilor de munc\;
z cre[te oferta de for]\ de munc\.

În statisticile oficiale, num\rul de [omeri [i rata [omajului se deter-


min\ pornind de la datele existente la agen]iile de ocupare [i formare profesio-
nal\. Conform legii, sunt înregistrate ca [omeri persoanele în vârst\ de 18 ani
[i peste, apte de munc\, ce nu pot fi încadrate din lips\ de locuri de munc\.
Este posibil îns\ ca anumite persoane, de[i în fapt sunt [omeri, s\ nu se înregis-
treze la agen]iile de ocupare [i formare profesional\ [i, deci, s\ nu fie luate în
calculele oficiale.
De asemenea, este posibil ca anumite persoane care au c\utat, f\r\ succes,
locuri de munc\ s\ fi renun]at pentru c\ [i-au pierdut încrederea c\ vor reu[i
s\ se angajeze. Conform criteriilor Biroului Interna]ional al Muncii, aceste per-
soane nu sunt considerate [omeri pentru c\ nu î[i caut\ loc de munc\.
Num\rul lucr\torilor care [i-au pierdut încrederea c\ vor g\si un loc de
munc\ este mai mare în perioadele de recesiune decât în cele de cre[tere
economic\.

B2. Tipuri de [omaj


Într-o economie de pia]\ se întâlnesc mai multe tipuri de
[omaj: fric]ional, structural [i ciclic.
{omajul fric]ional este forma de [omaj generat\ de nepotrivirile temporare
dintre structura ofertei de munc\ (aspira]iile, calificarea sau productivitatea lu-
cr\torilor) [i structura cererii de munc\ (particularit\]ile locului de munc\: sala-
riul, condi]iile de munc\, perspectivele de promovare etc.).

111
Capitolul IV

Mul]i lucr\tori se afl\ în c\utarea unui loc


de munc\ din proprie voin]\; de obicei, ei
caut\ un loc de munc\ mai bun. În cazul lor
este vorba despre un [omaj voluntar.
Exist\ îns\ [i lucr\tori afla]i în aceast\
situa]ie pentru c\ au fost concedia]i sau pen-
tru c\ întreprinderile unde lucreaz\ [i-au
întrerupt temporar activitatea. Întreprinderile
agricole, de construc]ii sau de turism se afl\
în mod obi[nuit în asemenea situa]ii. Angaja]ii lor sunt afecta]i de [omaj sezonier.
{omajul fric]ional nu poate fi eliminat. Întotdeauna vor exista lucr\tori care
î[i doresc [i caut\ un loc de munc\ mai bun [i mai bine pl\tit, acest fapt fiind,
de altfel, explicabil [i de în]eles. Mai mult chiar, el este benefic într-o anumit\
m\sur\, deoarece contribuie la o mai bun\ alocare a resurselor de munc\
existente [i, prin urmare, la cre[terea produc]iei.
{omajul structural este legat de schimb\rile care se produc în structura pe
ramuri a economiei. În decursul timpului, cererea se modific\, fapt care deter-
min\ dispari]ia unor produse de pe pia]\, iar o dat\ cu ele dispar [i activit\]ile
desf\[urate pentru producerea lor. De asemenea, structura pe ramuri a econo-
miei este afectat\ [i de modific\rile care intervin la nivelul tehnologiei. Înlocuirea
vechilor tehnologii cu altele noi genereaz\ [omaj tehnologic. {i într-un caz [i în
cel\lalt, se modific\ cererea de lucr\tori califica]i: scade cererea de lucr\tori cali-
fica]i pentru anumite activit\]i, în schimb cre[te cererea de lucr\tori califica]i pen-
tru alte tipuri de activit\]i.
Spre deosebire de [omajul fric]ional, care este o form\ de [omaj pe ter-
men scurt, [omajul structural este de durat\ [i, de aceea, combaterea lui este
mai dificil de realizat.
{omaj ciclic. În perioadele de recesiune economic\, consumul [i cheltuielile
totale se reduc, fapt care afecteaz\ negativ gradul de ocupare a for]ei de
munc\. Întreprinderile care î[i restrâng activitatea nu mai au nevoie de acela[i
num\r de lucr\tori. Sc\derea produc]iei determin\ disponibilizarea surplusu-
lui de for]\ de munc\ [i, prin urmare, cre[terea [omajului.
Nivelul [i intensitatea [omajului ciclic difer\ în func]ie de intensitatea rece-
siunii economice. În timpul crizei economice din 1929-1933, rata [omajului a
ajuns, în unele ]\ri, la 25% (în SUA), în timp ce în anii ’80 nu a dep\[it 10%.
Tipuri de [omaj:
z [omaj fric]ional (voluntar, sezonier);
z [omaj structural (tehnologic);
z [omaj ciclic.

112
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

B3. Efectele [omajului


{omajul afecteaz\ negativ economia [i nivelul de trai al
popula]iei [i poate avea consecin]e sociale grave.
Cea mai grav\ consecin]\ a sa este sc\derea produc]iei, fapt care se poate
constata urm\rind evolu]ia produsului intern brut comparativ cu evolu]ia ratei
[omajului (Tabelul IV.8).
Tabelul IV.8 — Evolu]ia ratei [omajului [i a PIB, în România, în perioada 1995-2005 (procente)
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Rata [omaj 9,5 6,6 8,9 10,4 11,8 10,5 8,8 8,4 7,4 6,3 5,9
PIB 7,1 3,9 – 6,1 – 4,8 – 1,2 2,1 5,7 5,1 5,2 8,4 4,1

(sursa: Institutul Na]ional de Statistic\, Banca Na]ional\ a României,


Comisia Na]ional\ de Prognoz\)
Când [omajul cre[te, PIB sca-
de, [i invers (vezi Figurile IV.12 [i
IV.13).
{omajul afecteaz\ diferit cate-
goriile de salaria]i: sunt mai afec-
ta]i de [omaj lucr\torii necalifi-
ca]i, femeile [i tinerii.
{omajul intens [i de durat\,
specific perioadelor de recesiune,
are consecin]e sociale grave. La
Fig. IV.12 — Evolu]ia ratei [omajului, în România, nivel individual, [omajul înseam-
în perioada 1995-2005 (procente) n\ sc\derea veniturilor, deprofe-
sionalizarea, pierderea încrederii
în for]ele proprii, descurajare,
probleme în familie etc.
La nivelul societ\]ii, [omajul
poate genera conflicte sociale [i
schimb\ri politice majore. De
exemplu, în Germania, criza eco-
nomic\ din 1929-1933 a favori-
zat ascensiunea la putere a lui
Hitler, care în campania electora-
Fig. IV.13 — Evolu]ia PIB, în România, în perioada l\ pentru alegerile din 1933 a
1995-2005 (1990 = 100) promis eliminarea [omajului.
113
Capitolul IV

Ocuparea deplin\ a for]ei de munc\ înseamn\ [omaj la


nivelul ratei naturale a [omajului.
Ocuparea deplin\ a for]ei de munc\ nu înseamn\ c\ nu exist\ [omaj,
acesta situându-se la un nivel minim, considerat normal sau natural. În
perioade de dezvoltare economic\ normal\ este firesc s\ existe [omaj
fric]ional [i structural. Nivelul [omajului fric]ional [i structural se exprim\ prin
rata natural\ a [omajului. Ocuparea deplin\ a for]ei de munc\ presupune,
a[adar, inexisten]a [omajului ciclic.
Din punctul de vedere al raportului dintre cererea [i oferta de munc\, ocu-
parea deplin\ a for]ei de munc\ presupune echilibru pe pia]a for]ei de
munc\, adic\ un num\r de locuri de munc\ egal cu cel al persoanelor care
reprezint\ for]a de munc\.
Dac\ pe pia]a for]ei de munc\ oferta este mai mare decât cererea, apare
[omajul ciclic (o rat\ a [omajului existent pe pia]\ mai mare decât rata natu-
ral\ a [omajului). Dimpotriv\, dac\ cererea este mai mare decât oferta, pe
pia]\ va ap\rea un deficit de for]\ de munc\, iar rata [omajului existent se va
situa sub rata natural\ a [omajului. De obicei, în asemenea situa]ii apare
infla]ia.

B4. Economia de fiecare zi


Pentru a combate [omajul, statul promoveaz\ politici active de ocupare a
for]ei de munc\, adoptând m\suri precum:
z sprijinirea cre\rii de locuri de munc\ pentru [omeri;
z acordarea de facilit\]i fiscale agen]ilor economici care angajeaz\ [omeri;
z integrarea [omerilor în programe de recalificare [i cre[tere a gradului de
reintegrare a acestora în activitate;
z acordarea de subsidii agen]ilor economici care angajeaz\ absolven]i;
z elaborarea unor programe speciale de ocupare a for]ei de munc\ în
zonele defavorizate;
z sprijinirea [omerilor pentru a demara activit\]i independente.

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z [omaj z [omaj structural
z rata [omajului z [omaj ciclic
z [omaj fric]ional

114
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Sarcini de lucru
1. Identifica]i despre ce tip de [omaj este vorba în fiecare caz în parte. Cum crede]i
c\ ar putea fi eliminat?
a. Reparator de umbrele care nu mai g\se[te clien]i, într-o perioad\ de recesiune
ce dureaz\ de doi ani.
b. Lucr\tori agricoli necalifica]i care au fost concedia]i în lunile de prim\var\.
c. Absolvent de facultate, posesor la unei diplome de masterat în drept [i afaceri care,
de trei ori, a trebuit s\ refuze ofertele de serviciu primite din cauza salariului prea mic.
d. Cadre militare active care au fost trecute în rezerv\ în cadrul unui program
guvernamental de reducere a deficitului bugetar cu 22,5% în urm\torii trei ani.
2. Folosind datele de mai jos, identifica]i criteriile folosite pentru a determina struc -
tura [omajului într-o economie [i categoriile de popula]ie cele mai afectate de [omaj.
De ce sunt aceste categorii mai vulnerabile decât altele?
Structura [omajului în România
La 31 decembrie 2005, Agen]ia Na]ional\ pentru Ocuparea For]ei de Munc\
avea înregistra]i 522 967 [omeri, dintre care:
— cu instruire primar\, gimnazial\, profesional\ 418 411
— cu studii medii sau postliceale 84 839
— cu studii (post)universitare 19 717
— tineri sub 25 de ani 106 126
— femei 219 224
3. Comenta]i afirma]iile urm\toare:
Un loc de munc\ înseamn\ speran]\... Poate fi singurul mod onorabil de a sc\pa
de s\r\cie. Un loc de munc\ este pa[aportul spre libertate [i o via]\ mai bun\. A priva
oamenii de locurile lor de munc\ înseamn\ a-i elimina din societate.
4. Popula]ia total\ a unei ]\ri este de 30 de milioane de locuitori. Dintre ace[tia,
40% nu sunt ap]i de munc\, 5% nu sunt disponibili, iar 0,5% nu vor s\ munceasc\..
S\ se determine num\rul [omerilor existen]i în ]ara respectiv\, în condi]iile în care
popula]ia ocupat\ reprezint\ 50% din întreaga popula]ie.
5. La începutul anului, într-o ]ar\ oarecare, exista urm\toarea situa]ie: for]a de
munc\ = 15 mil. persoane; rata [omajului = 5%.
În anul respectiv ajung la vârsta de pensionare 180 000 de persoane [i se
estimeaz\ c\ 150 000 de tineri vor absolvi liceul. În acela[i timp, se a[teapt\ ca uni-
versit\]ile s\ primeasc\ 90 000 de studen]i [i s\ licen]ieze 70 000 de speciali[ti. Prin
finalizarea unor investi]ii vor ap\rea 50 000 de noi locuri de munc\.
Ce rat\ a [omajului se va înregistra la sfâr[itul anului?
R\spunsuri: 4. 1,35 milioane; 5. 4,29%.

115
Capitolul IV

C. Infla]ia
Infla]ia este un dezechilibru de ansamblu al economiei, care const\
în existen]a unei mase monetare mai mari decât cantitatea de bunuri
[i servicii oferite pe pia]\.

C1. M\surarea infla]iei


Infla]ia se manifest\ printr-o cre[tere general\ a nivelu-
lui pre]urilor.
Excedentul de mas\ monetar\ aflat\ în circula]ie reprezint\ cerere care nu
va putea fi satisf\cut\, deoarece pe pia]\ oferta de bunuri [i servicii este mai
mic\. Excesul de cerere va avea drept consecin]\ cre[terea pre]urilor.
Nivelul infla]iei se determin\ calculând indicele general
al pre]urilor sau indicele pre]urilor de consum.
Indicele general al pre]urilor exprim\ cre[terea general\ a pre]urilor la ni-
velul întregii economii. Se calculeaz\ însumând cre[terile pre]urilor individuale
din economie ponderate în func]ie de cantitatea în care se consum\ fiecare
bun în parte.
Cre[terile individuale de pre] se determin\ calculând indicele pre]ului:
P1
Ip = ___ ¯ 100,
P0
unde P0 = pre]ul în perioada de baz\, iar P1 = pre]ul în perioada curent\.
Astfel, dac\ pre]ul unui bun oarecare cre[te de la 2 u.m. la 3 u.m., indicele
pre]ului este 3 : 2 ¯ 100 = 150%, ceea ce reprezint\ a cre[tere de 50% a
pre]ului.
Indicele general al pre]urilor se calculeaz\ aplicând formula:
¯ P1 × q1
IGP = ________ ¯ 100,
P0 × q1
unde q1 = cantitatea în care se consum\ bunul în perioada curent\.

Indicele pre]urilor de consum (IPC) m\soar\ evolu]ia pe ansamblu a


pre]urilor bunurilor de consum cump\rate de popula]ie.
Pentru a determina indicele pre]urilor de consum se iau în calcul pre]urile mai
multor bunuri [i servicii care formeaz\ ceea se speciali[tii numesc „co[ul zilnic”.

116
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici
Tabelul IV.9 — Indicele pre]urilor de consum în perioada 1995-2005
(anul precedent = 100%)
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
132,3 138,8 254,8 159,1 145,8 145,7 134,5 122,5 115,3 109,3 108,6

(sursa: Institutul Na]ional de Statistic\)

Analizând datele din Tabelul IV.9, se poate constata c\, în perioada 1995-
2005, în România, pre]urile de consum au crescut permanent. Dar, începând din
1997, anul de vârf al infla]iei din aceast\ perioad\, indicele pre]urilor a sc\zut
constant.
Rata infla]iei reprezint\ cre[terea general\ a pre]urilor sau a pre]urilor
bunurilor de consum.
Ri = IGP – 100% sau Ri = IPC – 100%.

Indicele pre]urilor de consum (IPC) se calculeaz\ numai pentru ele-


mentele care intr\ în consumul direct al popula]iei, fiind excluse: consumul
din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investi]ii [i acumulare,
dobânzile pl\tite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele etc.
precum [i cheltuielile aferente pl\]ii muncii pentru produc]ia agricol\ a gos-
pod\riilor individuale.
Cercetarea statistic\ a pre]urilor utilizeaz\ urm\toarele e[antioane:
E[antionul de localit\]i — cuprinde 42 de localit\]i din mediul urban.
E[antionul unit\]ilor de observare — cuprinde circa 6 000 de magazine [i
unit\]i prestatoare de servicii c\tre popula]ie, unde se înregistreaz\ pre]urile
[i tarifele practicate.
E[antionul de m\rfuri [i servicii — cuprinde 1 597 sortimente care au o
pondere semnificativ\ în consumul popula]iei.
Ponderile utilizate pentru calculul indicilor pre]urilor de consum rezult\
din structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospod\rie pentru
cump\rarea bunurilor [i plata serviciilor necesare satisfacerii nevoilor de trai.
Periodic se analizeaz\ structura cheltuielilor efectuate de popula]ie, iar când
muta]iile intervenite sunt semnificative, ponderile se actualizeaz\.
(sursa: Anuarul statistic al României, 2004)

C2. Cauzele infla]iei


Cre[terea pre]urilor poate fi determinat\ de existen]a
unui exces de cerere.
În condi]iile în care resursele disponibile sunt deja utilizate în produc]ie,
existen]a unui exces de cerere va determina cre[terea pre]urilor, deoarece

117
Capitolul IV

oferta nu mai poate cre[te, fapt care va genera infla]ie. În circula]ie vor fi prea
mul]i bani în raport cu cantitatea de bunuri [i servicii oferite spre vânzare.
Pentru a în]elege acest fenomen, s\ analiz\m evolu]ia produsului intern
brut în corela]ie cu cantitatea de resurse atrase [i utilizate în produc]ie. Atât
timp cât în economie nu sunt utilizate integral resursele disponibile (faza 1),
produc]ia cre[te pe m\sur\ ce sunt atrase [i utilizate cantit\]i suplimentare
de resurse. De[i gradul de ocupare a for]ei de munc\ va cre[te [i, odat\ cu
acesta, cre[te [i cererea de bunuri [i servicii, pre]urile nu se modific\. În faza
urm\toare (faza 2), produc]ia cre[te în continuare, dar nu în acela[i ritm cu
cererea, fapt care va avea drept consecin]\ [i cre[terea pre]urilor. Dup\ ce au
fost atrase în produc]ie toate resursele disponibile [i s-a asigurat ocuparea
deplin\ a for]ei de munc\, se va produce la capacitate maxim\, limit\ dincolo
de care produc]ia nu mai poate cre[te (faza 3). În schimb, datorit\ faptului c\
popula]ia dispune de mijloace de plat\ suplimentare, cresc pre]urile. Grafic,
situa]ia se prezint\ ca `n Figura IV.14.
Dac\ economia produce la întreaga ei capacitate, produc]ia nu mai poate
cre[te. Orice cre[tere a cheltuielilor totale, în aceste condi]ii, este de natur\
infla]ionist\.
În faza ini]ial\ (1), cheltuielile totale — pentru consumul privat sau public,
investi]ii sau exportul net — sunt mici, iar economia nu produce la capacitate
maxim\. Aceasta înseamn\ c\ PIB este mic, rata [omajului este ridicat\, iar
întreprinderile au capacit\]i de
Nivelul pre]ului

produc]ie nefolosite. Cre[terea


(3) cererii, în aceste condi]ii, va
determina întreprinderile s\-[i
m\reasc\ produc]ia. Ele vor
Ocuparea angaja lucr\tori, iar num\rul
(1) (2)
deplin\ a [omerilor se va reduce. Pe an-
for]ei de
munc\
samblul economiei, se va con-
stata cre[terea PIB [i reducerea
0 Q PIB ratei [omajului, f\r\ ca pre]urile
Fig. IV.14 — PIB [i gradul de utilizare a resurselor
disponibile
s\ creasc\ semnificativ.
În faza urm\toare (2), eco-
nomia tinde s\ produc\ la întreaga ei capacitate. Pe m\sur\ ce se apropie de
acest moment, pre]urile încep s\ creasc\. Îns\, ritmul de cre[tere a produc]iei
difer\ de la o ramur\ la alta, astfel încât, în timp ce în unele ramuri econo-
mice, ca urmare a unei cre[teri rapide, se produce la întreaga capacitate,
altele mai pot atrage for]\ de munc\. Or, cre[terea num\rului de lucr\tori, în

118
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

condi]iile în care capitalul fix r\mâne acela[i, este înso]it\ de o încetinire a rit-
mului de cre[tere a produc]iei. Îns\ cheltuielile salariale cresc [i, odat\ cu ele,
cresc [i pre]urile. Înc\ nu este vorba de infla]ie propriu-zis\, deoarece pro-
duc]ia nu a atins nivelul maxim [i, deci, ar mai putea cre[te. Odat\ ce s-a
ajuns la nivelul maxim de produc]ie, cre[terea cheltuielilor totale genereaz\
infla]ie.
În faza final\ (3), nu mai exist\ resurse disponibile care s\ poat\ fi utilizate
pentru a cre[te produc]ia în continuare; oricum, economia tinde s\ dep\-
[easc\ limita maxim\ de produc]ie. Cre[terea în continuare a cererii are ca
efect doar cre[terea pre]urilor [i, o dat\ cu aceasta, a ratei infla]iei.
Infla]ia poate fi generat\ [i de cre[terea costurilor.
Ori de câte ori cresc pre]urile materiilor prime sau ale energiei, cresc [i cele-
lalte pre]uri. A[a s-a întâmplat, de exemplu, în 1979-1980, când exportatorii
de petrol au majorat de mai multe ori pre]ul, fapt resim]it ca un adev\rat [oc
în economiile ]\rilor importatoare. „{ocul petrolului” a determinat imediat
cre[terea pre]urilor la majoritatea bunurilor oferite pe pia]\.
Cre[terea veniturilor poate
fi o alt\ surs\ de infla]ie.
Dac\ salariile cresc, f\r\ acoperire în
cre[terea productivit\]ii muncii, se
majoreaz\ costurile unitare, fapt care
determin\ întreprinderile s\-[i reduc\
produc]ia. Dac\ cererea nu se modifi-
c\, sc\derea ofertei are ca efect cre[terea pre]urilor.
Cre[terea salariilor poate determina amplificarea infla]iei. În condi]iile în
care pre]urile de consum cresc, lucr\torii vor solicita majorarea salariilor pen-
tru a-[i putea acoperi cheltuielile de subzisten]\. Revendic\rile salariale ale sindi-
catelor sunt, în general, acceptate de patronate pentru c\ nu este în intere-
sul întreprinz\torilor s\ se ajung\ la conflicte de munc\ [i la oprirea produc]iei.
Dar cheltuielile salariale suplimentare vor fi recuperate prin majorarea
pre]urilor. De multe ori, sindicatele revendic\ major\ri salariale care s\
compenseze nu numai cre[terile de pre]uri din perioadele anterioare, ci [i
infla]ia anticipat\ pe anul în curs. În mod asem\n\tor procedeaz\ [i între-
prinz\torii care, preventiv, majoreaz\ pre]urile pentru a se asigura c\ vor
ob]ine profiturile scontate. Se poate ajunge la o escaladare a costurilor [i a
pre]urilor, care se autoîntre]ine. Este ca o spiral\ care, pe m\sur\ ce se
deruleaz\, devine tot mai larg\ [i mai cuprinz\toare.

119
Capitolul IV

Infla]ia generat\ de excesul de cerere se men]ine atât timp cât cheltuielile


totale sunt prea mari, spre deosebire de infla]ia generat\ de cre[terea cos-
turilor, care se poate elimina automat. Atunci când cresc costurile, se reduce
produc]ia [i scade gradul de ocupare a for]ei de munc\, fapt care
va limita cre[terea costului în viitor. ~n acest fel, `ns\, economia intr\ într-o
perioad\ de recesiune.

C3. Efectele infla]iei


Infla]ia afecteaz\ veniturile popula]iei, consumul [i economiile.
Pentru a în]elege modul în care veniturile popula]iei sunt afectate de
infla]ie, trebuie s\ facem distinc]ie între veniturile nominale [i veniturile reale.
Prin venit nominal se în]elege suma de bani pe care o reprezint\
venitul unei persoane.
Astfel, sumele de bani primite sub form\ de salariu, profit, dobând\ sau
rent\ sunt venituri nominale.
Venitul real reprezint\ cantitatea de bunuri [i servicii ce poate fi
cump\rat\ cu venitul nominal.
Dac\ venitul nominal cre[te într-o m\sur\ mai mare decât pre]urile, atunci
venitul real cre[te. Dac\ `ns\ venitul nominal cre[te mai pu]in decât pre]urile,
atunci venitul real scade.
Venitul real se determin\ raportând venitul nominal la indicele pre]urilor:
venitul nominal .
venitul real =
indicele pre]urilor
De exemplu, dac\ un salariu mediu de 1,5 mil. lei cre[te cu 10% în condi-
]iile în care pre]urile cresc cu 20%, salariul real scade.
Salariul real = (1,5 mil. + 10% x 1,5 mil.) : 120% = 1,375 mil., ceea ce
reprezint\ o sc\dere cu 8,34% (1,375 mil. :1,5 mil. x 100 = 91,66%).
Infla]ia afecteaz\ negativ persoanele care ob]in venituri fixe, cum sunt per-
sonalul din administra]ie, angaja]ii din sectorul public sau pensionarii. În cazul
lor, cre[terea pre]urilor va determina sc\derea veniturilor reale. Dimpotriv\,
persoanele care ob]in venituri variabile pot fi avantajate de infla]ie, deoarece
veniturile lor nominale pot cre[te într-o m\sur\ mai mare decât cresc
pre]urile. Iar, a[a cum s-a ar\tat mai sus, aceasta echivaleaz\ cu o cre[tere a
veniturilor reale.

120
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Infla]ia afecteaz\ negativ [i economiile popula]iei. Pe m\sur\ ce pre]urile


cresc, banii depozita]i în b\nci se devalorizeaz\. Pentru a men]ine sumele de
bani economisite de popula]ie la valoarea lor ini]ial\, b\ncile trebuie s\ fixeze
o rat\ a dobânzii mai mare decât rata infla]iei. Rata dobânzii reale (d’r ) va fi
diferen]a dintre rata dobânzii nominale (d’n ) [i rata infla]iei (Rinfla]iei):
d’r = d’n — Rinfla]iei .
De pe urma infla]iei pot câ[tiga, îns\, debitorii care vor restitui creditorilor
sume de bani devalorizate. De exemplu, în anii ’90 chiria[ii care [i-au cump\-
rat locuin]ele puse în vânzare de stat cu credit pe termen de 15-20 de ani au
fost avantaja]i de infla]ie. Dup\ 2-3 ani, ratele lunare au devenit simbolice [i
cei mai mul]i cump\r\tori [i-au putut achita integral locuin]a, pl\tind echiva-
lentul a dou\ sau trei salarii lunare.
Infla]ia afecteaz\ nivelul produc]iei [i gradul de ocupare
a for]ei de munc\.
Atunci când pre]urile cresc, cererea scade [i produc\torii vor fi obliga]i s\
reduc\ produc]ia [i s\ disponibilizeze for]\ de munc\. Drept urmare, gradul
de ocupare scade, iar [omajul cre[te. În acest fel s-au petrecut lucrurile la
sfâr[itul anilor ’70 [i începutul anilor ’80, când Organiza]ia }\rilor Exporta-
toare de Petrol (OPEC) a m\rit pre]ul petrolului. Multe ]\ri au fost nevoite s\
reduc\ nivelul produc]iei pentru c\ nu mai puteau importa petrol în cantit\]i
suficiente, iar rata [omajului a crescut în mod semnificativ.
CAUZE

z excesul de cerere
z cre[terea costului
z cre[terea excesiv\ a venitului

INFLA}IA
z sc\derea veniturilor reale
EFECTE

z sc\derea consumului [i a economiilor


z sc\derea gradului de ocupare
z sc\derea produc]iei

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z infla]ie z venit real
z rata infla]iei z venit nominal
z indicele pre]urilor de consum

121
Capitolul IV

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Infla]ia se manifest\ prin cre[terea mai rapid\ a puterii de cump\rare a banilor
în raport cu oferta de bunuri [i servicii de pe pia]\, astfel încât veniturile scad,
pre]urile cresc, iar valoarea banilor cre[te foarte mult.
b. În mod curent, este considerat\ cauz\ a infla]iei [i diminuarea produc]iei de
bunuri [i servicii, în condi]iile în care masa monetar\ nu se adapteaz\ la aceast\
modificare.
c. Într-o conjunctur\ infla]ionist\, exist\ [i agen]i economici care ob]in avantaje
considerabile.
d. Indexarea salariilor este cea mai eficient\ m\sur\ de combatere a infla]iei.
2. Cre[terea infla]iei afecteaz\ negativ veniturile popula]iei. Uneori, îns\, de[i pre]u-
rile cresc, veniturile nu scad. Cum v\ explica]i fenomenul? Da]i exemple care s\ ilus-
treze r\spunsul.
3. Ce efecte are infla]ia asupra urm\toarelor persoane:
a. Domnul Mateescu este proprietarul unei sta]ii de benzin\. În ultimii doi ani,
încas\rile sale au crescut constant.
b. Doamna Petrescu este func]ionar\ la un oficiu po[tal. În ultimii doi ani, salari-
ul i-a fost indexat semestrial.
c. Cornel are 17 ani, este orfan [i beneficiaz\ de o pensie de urma[.
d. Cristian a mo[tenit 10 mil. lei, bani depozita]i la Banc Post.
e. Rodica Simion a contractat un credit pe 10 ani pentru cump\rarea unei locuin]e.
4. Comenta]i urm\toarea afirma]ie:
Mai mul]i bani nu înseamn\ neap\rat mai mul]i bani.
5. Calcula]i rata infla]iei, [tiind c\ în decurs de un an pre]urile bunurilor de consum
au crescut de 1,5 ori.
6. ~n România, în perioada 1995-2005, indicii pre]urilor de consum au fost urm\torii (anul
precedent = 100%):
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
132,3 138,8 254,8 159,1 145,8 145,7 134,5 122,5 115,3 109,3 108,6
(sursa: Institutul Na]ional de Statistic\)
z De câte ori au crescut pre]urile în anii respectivi?
z Ce rat\ a infla]iei s-a înregistrat în fiecare an? Reprezenta]i grafic evolu]ia acesteia.
z Ce efect a avut cre[terea pre]urilor asupra veniturilor popula]iei în anul 2003,
[tiind c\ venitul lunar mediu al unei gospod\rii a fost de 795,09 lei (noi), în acel an,
fa]\ de 658,51 lei (noi) în anul 2002?
R\spunsuri: 5. 50%; 6. 1,32; 1,38; 2,54; 1,59; 1,45; 1,45; 1,34; 1,22; 1,15; 1,09; 10,8; 32,3%;
38,8%; 154,8%; 59,1%; 45,8%; 45,7%; 34,5%; 22,5%; 15,3%; 9,3%; 8,6%; au crescut cu 4,71%.

122
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

5 *Cre[tere [i dezvoltare economic\.


* Fluctua]ii ale dezvolt\rii economice
A. Cre[terea economic\
Cre[terea economic\ poate fi definit\ drept evolu]ia ascendent\ a
unei economii care ob]ine performan]e tot mai mari de la o perioad\
la alta.

Cre[terea economic\ se exprim\ prin cre[terea produsului intern brut,


respectiv a produsului intern brut pe locuitor.
Cre[terea economic\ este un obiectiv major pentru orice
societate.
Orice societate î[i propune s\ se dezvolte din punct de vedere economic,
s\ produc\ mai mult, pentru a putea satisface într-o m\sur\ mai mare tre-
buin]ele [i dorin]ele oamenilor. Cre[terea economic\ înseamn\, implicit, un
nivel de trai mai ridicat, venituri mai mari, posibilit\]i de consum mai mari,
fonduri pentru combaterea s\r\ciei [i protec]ia mediului, posibilitatea de a
satisface nevoi superioare. Ca urmare a dezvolt\rii economice cresc atât posi-
bilit\]ile de consum, cât [i cele de produc]ie [i poate fi solu]ionat\ mai u[or
problema aloc\rii resurselor.
Cre[terea economic\ depinde de oferta de factori de pro-
duc]ie, adic\ de posibilit\]ile de produc]ie existente.
În mod hot\râtor, cre[terea economic\ este influen]at\ de resursele de
produc]ie existente, [i anume:
— cantitatea [i calitatea resurselor naturale;
— cantitatea [i calitatea resurselor umane;
— stocul de capital [i condi]iile tehnice.
Între cantitatea [i calitatea resurselor disponibile, pe de o parte, [i rezul-
tatele ob]inute, pe de alta, exist\ o rela]ie direct\: cu cât o economie dispune
de mai multe resurse de calitate, cu atât nivelul produc]iei va fi mai ridicat.
O economie care urm\re[te s\ se dezvolte trebuie s\ aloce o cantitate mai
mare de resurse pentru produc]ia bunurilor de produc]ie, decât pentru pro-
ducerea bunurilor de consum. ~n graficul care urmeaz\ (Figura IV.15), aceast\
op]iune de cre[tere economic\ este posibil\ `n punctele A [i E.

123
Capitolul IV

Bunuri de produc]ie Curba A-E indic\ posibilit\]ile pe care


le are economia, la un moment dat, de a
A’ produce diferite bunuri la un volum
B’ maxim, cu o cantitate fix\ de resurse natu-
rale, umane [i de capital. Resursele fiind
limitate, vom putea produce mai multe
A
C’
bunuri de produc]ie, sacrificând o parte
B
din bunurile de consum (A, B), sau invers
C (D, E). Cre[terea cantit\]ii [i a calit\]ii re-
D’ surselor de produc]ie disponibile, precum
D [i progresul tehnic determin\ deplasarea
curbei de posibilitate în pozi]ia A’-E’.
E’ Punctele situate pe noua curb\ reprezint\
E
posibilit\]ile suplimentare pe care le are
Bunuri de consum
economia de a maximiza produc]ia în noi-
Fig. IV.15 — Cre[terea economic\ [i le condi]ii, astfel încât, indiferent ce bun
curba posibilit\]ilor de produc]ie se produce, produc]ia se va situa la un ni-
vel superior fa]\ de cel anterior.
Cre[terea economic\ depinde, de asemenea, de cererea de
factori de produc]ie [i de eficien]a cu care ace[tia sunt
utiliza]i.
Dac\ cererea de factori de produc]ie este mare, atunci gradul de ocupare
a for]ei de munc\ cre[te, iar întreprinderile vor fi interesate s\ m\reasc\ efi-
cien]a [i productivitatea. Prin urmare, produsul intern brut, calculat ca
productivitate a muncii `nmul]it\ cu munca prestat\, cre[te (Figura IV.16).

1. Popula]ia ocupat\ Cantitatea de


munc\
2. Timpul mediu de munc\ (timp de munc\)
PIB
1. Condi]iile tehnice Productivitatea
2. Resursele de capital muncii
3. Nivelul de calificare
4. Motiva]ia muncii (produc]ia pe
5. Climatul social unitatea de timp)

Fig. IV.16 — Factorii care determin\ m\rimea produsului intern brut

Cererea [i oferta de factori de produc]ie interac]ioneaz\. Astfel, [omajul,


care indic\ un nivel sc\zut al cererii de factori de produc]ie, poate `ncetini rit-
mul investi]iilor [i al cercet\rii [tiin]ifice. Invers, o rat\ sc\zut\ a investi]iilor
poate genera [omaj.

124
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Cre[terea economic\ determinat\ de cre[terea cantit\]ii resurselor


de produc]ie atrase [i utilizate reprezint\ o cre[tere de tip extensiv.
Cre[terea economic\ determinat\ de cre[terea calit\]ii resurselor de
produc]ie [i a eficien]ei utiliz\rii acestora este o cre[tere de tip intensiv.

Economia s-a dezvoltat în ritm exponen]ial `n decursul


timpului.
În decursul timpului, activitatea economic\ a înregistrat cre[teri semnifica-
tive, cantitatea de resurse atrase [i utilizate, precum [i nivelul produc]iei
sporind foarte mult. Cre[terile cele mai importante au avut loc, în ultimul
secol, ca urmare a promov\rii progresului tehnic [i a trecerii la exploatarea
intensiv\ a resurselor.
Dup\ unele estim\ri, activitatea economic\ a crescut în ritm exponen]ial,
ceea ce a însemnat dublarea rezultatelor ob]inute la intervale tot mai scurte
de timp. Volumul produc]iei, popula]ia, consumul de resurse au crescut în
mod sistematic, dar, o dat\ cu acestea, a crescut [i poluarea [i s-a degradat
calitatea mediului natural.
Din graficul al\turat (Fi-
Resurse
gura IV.17), reiese c\ între
anii 1900 [i 2000 popula]ia,
Pro
produc]ia industrial\ [i cea
du agricol\ au crescut semni-
al\

c]ia
i
str

agr
]i a ic ficativ, dup\ care au înce-
du

Popula in ol\
]ia
Pro
du c
are put s\ scad\, pe m\sur\ ce
Polu
poluarea s-a intensificat [i
1900 2000 2100 resursele neregenerabile au
Fig. IV.17 — Cre[terea economic\ în secolul al XX-lea ajuns s\ se extrag\ cu cos-
(scenariu pe calculator)
turi tot mai mari. Viitorul
pare s\ fie sumbru: resursele
se vor epuiza, iar activitatea economic\ se va întrerupe.
Graficul ilustreaz\ concluziile la care au ajuns unii cercet\tori americani*
care, în anii ‘70, au tras un semnal de alarm\, aten]ionând asupra caracteru-
lui limitat al resurselor. Ei au sus]inut c\, pentru a proteja resursele [i a asigu-
ra func]ionarea economiei în viitor, cre[terea economic\ trebuie oprit\,
optându-se pentru „cre[tere economic\ zero“. Viziunea catastrofic\ a anilor
‘70 nu s-a confirmat, dar oamenii au devenit con[tien]i de necesitatea de a
*Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows [i Jorgen Randers, autorii lucr\rii intitulate
Limitele cre[terii, 1972

125
Capitolul IV

economisi resursele [i de a le utiliza în mod eficient. Dezvoltarea economic\


nu trebuie s\ epuizeze resursele [i s\ compromit\ posibilit\]ile de dezvoltare
în viitor, ci, dimpotriv\, trebuie s\ fie durabil\.

B. Fluctua]iile activit\]ii economice


~n decursul timpului, dezvoltarea economic\ a fost întrerupt\ de perioade
de instabilitate [i declin.
Chiar economiile cele mai dinamice, care au promovat progresul tehnic [i
au înregistrat cre[teri rapide la nivelul capacit\]ilor de produc]ie, nu au putut
asigura o cre[tere economic\ permanent\. Cre[terea economic\ din anumite
perioade de timp a fost urmat\ de recesiune [i depresiune, cu alte cuvinte,
de sc\derea nivelului produc]iei [i a gradului de ocupare a for]ei de munc\,
de [omaj [i infla]ie.
Activitatea economic\ evolueaz\ ciclic, înregistrând cre[-
teri [i c\deri periodice.
Activitatea economic\ este fluctuant\. Unele fluctua]ii reprezint\ varia]ii
sezoniere ale activit\]ii desf\[urate, îns\ altele sunt periodice [i ]in de o
evolu]ie ciclic\ a economiei.
Ciclul economic este intervalul dintre dou\ perioade succesive de
cre[tere economic\.
Pe parcursul unui ciclu economic, se pot constata mai multe faze:
1. Nivelul maxim de dezvoltare la care ajunge economia la un moment dat
reprezint\ punctul de început al unui ciclu economic, caracterizat prin ocu-
parea deplin\ a for]ei de munc\ [i un volum al produc]iei apropiat de capaci-
tatea maxim\. În mod obi[nuit, nivelul pre]urilor este ridicat.
2. Recesiunea, care urmeaz\ nivelului maxim de dezvoltare, este o faz\ de
declin a produc]iei, a venitului, a gradului de ocupare [i a tranzac]iilor de pe
pia]\. În diferite domenii de activitate, afacerile se restrâng, iar num\rul
firmelor care se închid este `n cre[tere.
Dac\ declinul economiei este puternic [i de lung\ durat\, atunci rece-
siunea se transform\ în depresiune.
3. Nivelul minim pân\ la care decade economia se caracterizeaz\ printr-un
volum al produc]iei situat la limita de jos [i un grad de ocupare a for]ei de
munc\ sc\zut. Economia poate r\mâne la acest nivel o perioad\ mai scurt\
sau mai lung\ de timp.
4. Expansiunea economiei înseamn\ cre[terea volumului produc]iei [i a
gradului de ocupare. Dac\ expansiunea este puternic\, nivelul pre]urilor

126
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

poate s\ creasc\, înainte de a se ajunge la capacitatea maxim\ [i la ocuparea


deplin\ a for]ei de munc\.
Ciclurile economice se succed în
timp, economia parcurgând alter-
]a e
nd
in
er nativ faze de cre[tere [i de descre[-
Nivelul activit\]ii economice

Te cre[t
de tere, oscilând între un nivel maxim
Maxim [i un nivel minim de dezvoltare
(Figura IV.18). Fiecare ciclu econo-
Maxim Minim mic are o anumit\ intensitate [i
durat\ [i se deosebe[te, prin aces-
Minim tea, de celelalte, de[i presupune
Timp
parcurgerea acelora[i patru faze.
Periodicitatea medie a unui ciclu
Fig. IV.18 — Ciclul economic
este de 8-10 ani.
Pe baza datelor statistice, exper]ii americani de la Ameritrust Company
(Cleveland) au estimat curba ciclurilor economice succesive `nregistrate `n
SUA, `n perioada 1875-1995 (Figura IV.19). Dup\ marea criz\ din 1929-1933,
amplitudinea oscila]iilor ciclice s-a redus foarte mult, datorit\ politicilor de
interven]ie a statului `n economie, ini]iate de pre[edintele Roosevelt.
+60
+50 Primul R\zboi
+40 Goana Construc]ia Dezvoltarea Mondial
+30 Epoca de aur
dup\ aur c\ilor ferate corpora]iilor
+20
+10
0
–10
–20
–30 A doua Panica din
Panica din Criza
–40 depresie dup\ 1907
–50 1893 postbelic\
r\zboiul civil
–60

1875 1880 1885 1890 1895 1900 1905 1910 1915 1920 1925 1930

Al Doilea R\zboi
+60 Interven]ia
+50
Mondial {ocul
+40
dezinfla]ionist\
R\zboiul R\zboiul petrolului
+30 a B\ncii
+20 din Coreea din Vietnam (stagfla]ie) Centrale
+10
0
–10
–20
–30 Reconversia la
–40 economia de pace
–50
–60
Marea criz\
1935 1940 1945 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995

(sursa: C.R. McConnell, S.L. Brue, Economics, McGraw-Hill, 1996)

Fig. IV.19 — Ciclurile economice în decursul timpului

127
Capitolul IV

În anul 1929, economia a fost


afectat\ de o criz\ economic\ deosebit de
puternic\, care a durat 4 ani. Marea criz\
economic\ a însemnat sc\derea dramatic\
a produc]iei, [omaj în mas\, falimente,
s\r\cie. De atunci, crizele s-au repetat, mai
mult sau mai pu]in regulat, [i au avut o
intensitate mult mai mic\. Cea mai grav\ criz\ din perioada postbelic\ s-a
înregistrat în anii ’70 [i a fost legat\ de cre[terea pre]ului petrolului.

Oscila]iile activit\]ii economice pot fi explicate, în primul


rând, prin corelarea nivelului produc]iei [i al gradului de
ocupare cu nivelul consumului [i al cheltuielilor totale.
Într-o economie de pia]\, firmele produc acele bunuri [i servicii pe care le pot
vinde pe pia]\ în condi]ii de profit. Dac\ nivelul consumului este sc\zut, între-
prinderile î[i vor reduce produc]ia, fapt care va determina sc\derea produc]iei
globale, a nivelului de ocupare [i a veniturilor. Dimpotriv\, un consum ridicat
va stimula produc]ia [i, concomitent, gradul de ocupare a for]ei de munc\ va
cre[te, ceea ce va determina [i cre[terea veniturilor. Pe m\sur\ ce economia se
apropie de capacitatea maxim\ de produc]ie, cre[terea produc]iei este tot mai
lent\, iar cererea mare de bunuri [i servicii va determina majorarea pre]urilor.
Nivelul produc]iei [i gradul de ocupare a for]ei de munc\ sunt influen]ate
[i de cantitatea de bani existent\ într-o economie. Dac\ exist\ mas\ mone-
tar\ excedentar\, apare infla]ia, iar dac\ în circula]ie se afl\ prea pu]ini bani
în raport cu nevoile economiei, produc]ia se restrânge [i cre[te [omajul.
Evolu]ia activit\]ii economice este influen]at\ [i de fenomene sociale [i
politice majore. De exemplu, r\zboaiele perturb\ activitatea economic\ [i, în
acela[i timp, distrug bunuri materiale. R\zboiul trebuie sus]inut economic,
printr-un nivel ridicat al produc]iei de bunuri destinate armatei. De aceea, eco-
nomia de r\zboi implic\ un nivel ridicat de ocupare a for]ei de munc\. În ace-
la[i timp, îns\, cererea de bunuri [i servicii din partea popula]iei este mai mare
decât produc]ia destinat\ consumului s\u, fapt care poate genera o infla]ie
foarte ridicat\. La sfâr[itul r\zboiului, când cheltuielile militare scad [i se revine
la economia de pace, nivelul produc]iei scade, la fel ca [i gradul de ocupare.

128
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

Recesiunea [i depresiunea au efecte negative asupra


popula]iei [i asupra diferitelor sectoare ale economiei.
În condi]ii de declin economic, cele mai afectate sunt întreprinderile care
produc bunuri de capital [i bunuri de folosin]\ îndelungat\. Firmele de con-
struc]ii, de ma[ini [i utilaje sau de automobile sunt deosebit de vulnerabile.
Produc\torii [i consumatorii pot amâna cump\rarea bunurilor de acest tip. În
perioadele de recesiune, produc\torii nu achizi]ioneaz\ utilaje noi, nu con-
struiesc, nu înfiin]eaz\ întreprinderi, spre deosebire de perioadele de expan-
siune, când înlocuiesc utilajele, de regul\, înainte s\ fie uzate fizic.
Dimpotriv\, ei î[i repar\ utilajele vechi [i le folosesc în continuare. Mai mult
chiar, exist\ întreprinderi care nu func]ioneaz\ la capacitatea de produc]ie,
deci nu utilizeaz\ întregul capital de care dispun. A[a se explic\ faptul c\
achizi]iile de bunuri de capital se reduc drastic.
Cu bunurile de folosin]\ îndelungat\ se întâmpl\ un fenomen asem\n\tor.
În perioadele de dificult\]i economice, popula]ia î[i reduce cheltuielile [i
renun]\ s\ achizi]ioneze automobile, mobil\ sau diferite aparate electrocas-
nice. Dac\ este cazul, oamenii î[i repar\ aparatele [i ma[inile vechi [i le folo-
sesc cât mai mult posibil.
~n fazele de recesiune, scade consumul [i cre[te [omajul.
Întreprinderile care produc bunuri de folosin]\ curent\ sunt mai pu]in afec-
tate, pentru c\ popula]ia nu poate amâna sau renun]a s\ cumpere produsele
acestora. Oamenii trebuie s\ se hr\neasc\ [i s\ se îmbrace [i, de aceea, vor
continua s\ cumpere alimente, îmbr\c\minte sau alte bunuri de folosin]\
curent\. Totu[i, constrângerile bugetare vor afecta cantitatea în care popula-
]ia va achizi]iona bunurile de folosin]\ curent\ [i, de multe ori, [i calitatea,
cump\r\torii alegând produsele de calitate inferioar\, care sunt mai ieftine.
De asemenea, recesiunea afecteaz\ întreprinderile mici [i mijlocii, care nu
vor putea face fa]\ dificult\]ilor economice, spre deosebire de marile între-
prinderi, care pot rezista o perioad\ mai mare de timp. Închiderea între-
prinderilor mici [i mijlocii, simultan cu restrângerea produc]iei marilor între-
prinderi vor determina nu numai sc\derea ofertei, ci [i cre[terea [omajului.

Conceptele-cheie ale lec]iei:

z cre[tere economic\ z recesiune


z ciclu economic z expansiune

129
Capitolul IV

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Monitorizarea activit\]ii economice la diferite niveluri permite constatarea fap-
tului c\, îndeob[te, aceasta înregistreaz\ cre[teri [i doar uneori, relativ rar, apar
situa]ii de stagnare sau descre[tere.
b. Activitatea economic\ are o evolu]ie uniform\, linear\ [i fluctuant\.
c. Expansiunea este, dintr-un anumit punct de vedere permanent\, chiar dac\ se
face sim]it\ ac]iunea unor condi]ii defavorabile, dar cre[terile nu sunt întotdeauna la
fel de importante, uneori putând exista a[a-numitele „cre[teri zero”.
d. În condi]ii de recesiune, în economie se restabile[te echilibrul, chiar dac\ acest
fapt provoac\ unor categorii sociale insatisfac]ii puternice.
2. Calcula]i rata anual\ de cre[tere în situa]ia urm\toare:
PIB0 = 500 miliarde u.m.; PIB1 = 525 miliarde u.m.
3. În condi]ii de recesiune, întreprinderile care produc bunuri de folosin]\ îndelun-
gat\ sunt mai afectate decât cele care produc bunuri de folosin]\ curent\.
Cum se explic\ acest fapt?
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Produsul intern brut – 4,8 – 1,2 2,1 5,7 5,1 5,2 8,4 4,1
Consumul final 1,1 – 2,5 1,4 6,3 4,9 6,9 10,3 8,5
Formarea bruta a
capitalului fix – 5,7 – 4,8 5,5 10,1 8,2 9,1 10,1 7,5

4. Folosi]i datele din tabelul de mai jos pentru a explica de ce este cre[terea eco -
nomic\ un obiectiv major în orice societate (1990 = 100%):
5. În perioada 1995-2005, în România, evolu]ia PIB a fost urm\toarea (varia]ie pro-
centual\ fa]\ de anul anterior):

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

7,1 3,9 – 6,1 – 4,8 – 1,2 2,1 5,7 5,1 5,2 8,4 4,1
(surs\: Banca Na]ional\ a României, Comisia Na]ional\ de Prognoz\)

z Reprezenta]i grafic evolu]ia PIB în perioada sus-men]ionat\.


z Identifica]i fazele de recesiune [i de expansiune [i stabili]i durata lor.
z Ce tendin]\ de evolu]ie a avut economia României în perioada 2002-2004?
Argumenta]i!

R\spunsuri: 2. 25%.

130
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

6 *Rolul statului `n economia de pia]\


Prin func]iile pe care le îndepline[te, statul este un participant important
la via]a economic\.
Statul:
z reglementeaz\ activitatea
economic\;
z men]ine concuren]a;
z redistribuie veniturile;
z corecteaz\ externalit\]ile;
z ofer\ bunuri [i servicii publice;
z intervine pentru a asigura stabilitatea economic\.

Statul reglementeaz\ activitatea economic\.


Activitatea economic\ nu se poate desf\[ura în absen]a unor legi care s\
o reglementeze [i s\ stabileasc\ limitele între care pot ac]iona produc\torii [i
consumatorii. Legea stabile[te condi]iile în care poate fi ini]iat\ o afacere,
drepturile [i obliga]iile proprietarilor, ale produc\torilor, ale salaria]ilor sau ale
consumatorilor.
De exemplu, prin lege se prevede obliga]ia firmelor de a angaja pe baz\
de contract de munc\, de a pl\ti salarii cel pu]in egale cu salariul minim pe
economie, de a investi `n protec]ia mediului înconjur\tor. Produc\torii de ali-
mente sunt obliga]i s\ eticheteze bunurile pe care le ofer\ spre vânzare, s\
men]ioneze data fabrica]iei [i termenul de valabilitate, s\ informeze corect
cump\r\torii despre compozi]ia chimic\ a produselor etc.
Înc\lcarea legii se pedepse[te.
Statul intervine pentru a men]ine concuren]a dintre
produc\tori.
Concuren]a reprezint\ mecanismul economic prin intermediul c\ruia pia]a
poate promova interesele consumatorilor, obligându-i pe produc\tori s\ redu-
c\ pre]urile, s\ ofere produse de calitate, s\ înnoiasc\ [i s\ diversifice produc]ia.
În lipsa concuren]ei, consumatorul este la dispozi]ia produc\torului. O aseme-
nea situa]ie poate s\ apar\ pe pia]\ în condi]ii de monopol, adic\ în condi]iile
în care un bun este oferit de un singur produc\tor. Acesta nu este concurat
de nici un alt produc\tor, iar consumatorii, neavând alternative, sunt obliga]i
s\ cumpere bunul respectiv, chiar dac\ nu le convine pre]ul sau calitatea.

131
Capitolul IV

Statul trebuie s\ intervin\ în asemenea situa]ii [i s\ apere interesele consu-


matorilor, care altfel ar fi sacrificate. În plus, statul trebuie s\ vegheze ca între
produc\tori s\ se desf\[oare o concuren]\ corect\, conform legilor în vigoare.
Statul redistribuie veniturile.
Într-o economie de pia]\, oamenii ob]in venituri diferite, uneori discrepan-
]ele dintre acestea fiind foarte mari.
Venituri mari ob]in, în general, persoanele care au absolvit o institu]ie de
înv\]\mânt superior, care sunt calificate pentru exercitarea unei anumite pro-
fesii [i sunt competente în domeniul lor de activitate, precum [i proprietarii
unor bunuri de capital ori cei ai unor terenuri. Spre deosebire de aceste cate-
gorii, lucr\torii necalifica]i ob]in venituri considerabil mai mici.
Impozitele percepute de stat pe veniturile realizate pot modifica veniturile
nete ale popula]iei (venitul net este venitul r\mas la dispozi]ia unei persoane
dup\ sc\derea impozitului pe venit). Astfel, se pot diminua veniturile dac\ nive-
lul de impozitare este mare, dup\ cum se pot diminua discrepan]ele, dac\ veni-
turile mari sunt impozitate cu un procent mai mare (impozitarea progresiv\).
În societate exist\ [i persoane care nu g\sesc un loc de munc\ sau care nu
sunt apte de munc\: [omeri, invalizi, persoane cu handicap, copii, persoane
în vârst\ etc. Statul trebuie s\ intervin\ [i s\-i sprijine pe cei care au nevoie de
asisten]\ din partea societ\]ii, prin sistemul de asigur\ri sociale — s\ ofere
protec]ie social\, s\ finan]eze programe speciale de asisten]\ medical\ sau
de combatere a [omajului [i, în ultim\ instan]\, chiar s\ influen]eze nivelul
pre]urilor (prin m\suri cum sunt: subven]ionarea unor produse agroali-
mentare de baz\, a medicamentelor, a energiei etc.) — sau prin stabilirea
salariului minim pe economie.
Statul intervine pentru a corecta externalit\]ile.
Externalit\]ile reprezint\ efecte secundare ale activit\]ii economice,
resim]ite, de regul\, în alte domenii de activitate, precum: înv\]\mân -
tul, s\n\tatea, cultura sau protec]ia mediului înconjur\tor.

Unele dintre ele sunt pozitive, altele, negative. Un exemplu de externali-


tate negativ\ este poluarea. Deversarea noxelor [i a reziduurilor industriale în
aer sau în apele râurilor afecteaz\ mediul natural, plantele [i animalele,
s\n\tatea oamenilor.
Statul trebuie s\ intervin\, direct sau indirect, [i s\ impun\ întreprinderilor
protejarea mediului. Prin lege, statul poate interzice sau limita poluarea,
obligând întreprinderile care, prin activitatea lor, polueaz\ mediul s\ cheltu-
iasc\ suplimentar pentru a-l proteja. De exemplu, întreprinderile sunt obligate

132
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

s\ instaleze filtre de purificare a apei tehnologice, s\ neutralizeze noxele, s\


depoziteze de[eurile. Indirect, statul poate obliga întreprinderile la plata unor
taxe, echivalente cu m\rimea cheltuielilor pentru protec]ia mediului.
Statul aloc\ resurse pentru producerea unor bunuri [i
servicii pe care pia]a nu le poate asigura.
Pia]a nu reu[e[te întotdeauna s\ ofere bunurile [i serviciile necesare în can-
tit\]i suficiente sau nu reu[e[te s\ ofere anumite bunuri sau servicii pentru c\
producerea acestora nu este eficient\ din punct de vedere economic.
Asemenea situa]ii impun interven]ia statului, care ofer\ el însu[i popula]iei
bunuri [i servicii publice.
Spre deosebire de bunurile [i serviciile private, care pot fi consumate exclu-
siv de cump\r\torii lor, cele publice sunt consumate în colectiv. Nici unei per-
soane nu i se poate interzice accesul la ele. De aceea, bunurile [i ser-
viciile publice nu pot fi vândute indivizilor, ci sunt oferite gratuit.
Bunurile [i serviciile private:
— sunt produse, în principal, de particulari [i vândute pe pia]\;
— sunt cump\rate în cantit\]i mici de consumatorii individuali;
— se afl\ la dispozi]ia exclusiv\ a celor care le-au cump\rat.
Bunurile [i serviciile publice:
— sunt produse de stat [i oferite gratuit ;
— sunt consumate în colectiv;
— sunt oferite tuturor, nimeni neputând interzice altor persoane s\
le foloseasc\.
Un exemplu de serviciu public este iluminatul str\zilor. Din punct de vedere
economic, acest serviciu s-ar justifica dac\ beneficiile ob]inute de pe urma sa
ar fi mai mari decât costurile pe care le implic\. Dar, din iluminatul str\zilor
nu se ob]in beneficii, deoarece, practic, nu exist\ nici o modalitate de a
interzice trec\torilor care nu pl\tesc s\ beneficieze de lumina instalat\ pe
strad\ [i, prin urmare, nimeni nu va avea motive s\ pl\teasc\.
Economi[tii numesc acest fenomen accesul liber la bunuri [i îl definesc ca
posibilitate de a consuma anumite bunuri f\r\ a le suporta costurile.
Produc\torii particulari nu sunt interesa]i s\ produc\ bunuri pe care nu
le pot vinde [i care nu le aduc profit. De aceea, de[i iluminatul public este
benefic pentru toat\ lumea, acest serviciu nu va putea fi asigurat [i oferit de
pia]\. La fel se întâmpl\ [i cu ap\rarea na]ional\, ordinea [i igiena public\ etc.
Pentru ca bunurile [i serviciile publice s\ existe, statul trebuie s\ le produc\
[i s\ le ofere gratuit popula]iei. Producerea lor nu este îns\ gratuit\. Statul

133
Capitolul IV

are nevoie de resurse financiare pe care s\ le foloseasc\ în acest scop [i de


aceea impune popula]iei plata unor taxe [i impozite.
Bunuri [i servicii precum drumurile [i [oselele, bibliotecile, muzeele
etc. sunt bunuri cvasipublice.
Ele ar putea fi produse de particulari, îns\ în cantit\]i insuficiente, [i de
aceea statul intervine oferindu-le el însu[i popula]iei.
Statul intervine pentru a asigura stabilitate economic\.
Statul ac]ioneaz\ pentru a limita efectele recesiunii [i a sprijini relansarea
economiei, pentru a asigura cre[terea gradului de ocupare a for]ei de munc\
[i stabilitatea pre]urilor.
Principalele instrumente pe care statul le folose[te în ac]iunile sale sunt
bugetul [i sistemul de taxe [i impozite.
Bugetul de stat reprezint\ veniturile [i cheltuielile statului.
Veniturile statului provin din impozitele percepute pe veniturile între-
prinderilor [i ale popula]iei, din contribu]iile pe asigur\ri sociale [i alte taxe [i
impozite (taxe de consum, taxa pe valoarea ad\ugat\ etc.).
Cheltuielile statului sunt destinate finan]\rii administra]iei publice, ap\r\rii,
înv\]\mântului, s\n\t\]ii, culturii, asigur\rilor sociale, lucr\rilor publice.
În func]ie de raportul dintre venituri [i cheltuieli, bugetul statului poate fi:
z echilibrat (venituri = cheltuieli);
z deficitar (venituri < cheltuieli);
z excedentar (venituri > cheltuieli).
Statul, care este cel mai mare consumator de bunuri [i servicii din econo-
mie, poate contribui la cre[terea gradului de ocupare a for]ei de munc\ [i la
men]inerea pre]urilor f\când cheltuieli mai mari de la buget. De exemplu,
poate finan]a lucr\ri publice, investi]ii în domeniul înv\]\mântului, culturii,
s\n\t\]ii sau poate acorda subven]ii produc\torilor. Cheltuielile publice tre-
buie s\ creasc\ în perioadele de recesiune, dar s\ scad\ în perioadele de
expansiune, pentru ca statul s\ nu contribuie la cre[terea cererii, atunci când
ea se situeaz\ la un nivel ridicat. În caz contrar, excesul de cerere de pe pia]\
ar determina cre[terea pre]urilor [i apari]ia sau accelerarea infla]iei.
Taxele [i impozitele reprezint\ obliga]ii financiare pe care agen]ii
economici [i popula]ia le au fa]\ de stat.
Cre[terea obliga]iilor fiscale mic[oreaz\ veniturile popula]iei [i determin\
sc\derea cererii, în timp ce reducerea taxelor [i a impozitelor are ca efect

134
Pia]a — `ntâlnire a agen]ilor economici

cre[terea veniturilor [i, implicit, a cererii. ~n perioadele de recesiune, se


recomand\ reducerea taxelor [i a impozitelor, iar în perioadele de
expansiune, cre[terea lor.

J.M. Keynes (1883-1946) este considerat cel mai influent economist


al secolului al XX-lea. El este ini]iatorul dirijismului economic, sus]inând c\
statul trebuie s\ intervin\ în economie pentru a corecta mecanismele pie]ei.
A fost ministru de Finan]e al Marii Britanii în timpul celui de Al Doilea R\zboi
Mondial.

P
O Utilizarea bugetului de stat [i a sistemului fis-
cal pentru a asigura stabilitatea economic\ re-
prezint\ politicile bugetare [i fiscale ale statului.
În perioade de recesiune (pe segmentul ori-
a C0 C1 PIB zontal al ofertei, `n Figura IV.20.a), statul inter-
vine [i contribuie la cre[terea cererii totale (de la
P C0 la C1) prin cre[terea cheltuielilor bugetare [i
O
prin reducerea obliga]iilor fiscale. Drept urmare,
deficitul bugetului de stat cre[te.
În perioade de expansiune (pe segmentul ver-
C0
tical al ofertei, `n Figura IV.20.b), statul ia m\suri
b C1
PIB pentru a mic[ora cererea total\ (de la C0 la C1):
reduce cheltuielile de la bugetul de stat [i
Fig. IV.20 — Modific\rile
cererii totale: a) `n perioade m\re[te obliga]iile fiscale, diminuând astfel defici-
de recesiune; b) `n perioade tul bugetar.
de expansiune În situa]ie de deficit bugetar, exist\ dou\
solu]ii:
z Statul se împrumut\. Statul poate emite [i pune în vânzare obliga]iuni
publice sau poate solicita credite b\ncilor. În acest din urm\ caz, statul apare
pe pia]a monetar\ ca purt\tor de cerere. Prezen]a sa determin\ cre[terea
ratei dobânzii, fapt care va afecta negativ investi]iile.
z Statul emite moned\. Excesul de mas\ monetar\ determin\, de aseme-
nea, cre[terea pre]urilor. Este, deci, evident c\ existen]a deficitului bugetar
are efecte negative în economie.

Conceptele-cheie ale lec]iei:


z bunuri publice z politici fiscale
z externalit\]i z politici bugetare

135
Capitolul IV

Sarcini de lucru
1. Sunte]i de acord cu urm\toarele afirma]ii? Justifica]i r\spunsul!
a. Cea mai sigur\ [i mai des folosit\ metod\ de a asigura resursele financiare
necesare statului este temperarea cre[terii salariale în sectorul bugetar.
b. Pentru a acoperi cheltuieli pentru care nu exist\ venituri la buget, statul ape-
leaz\ la credite.
c. Pentru a asigura stabilitatea economiei, în perioade de recesiune, statul
m\re[te cheltuielile bugetare [i fiscalitatea.
d. În perioadele de expansiune, statul adopt\ m\suri de diminuare a deficitului
bugetar.

2. Da]i un exemplu de lege care reglementeaz\ activitatea economic\. De ce crede]i


c\ a fost necesar\ adoptarea ei?

3. În care dintre situa]iile de mai jos se justific\ interven]ia statului în economie?


Argumenta]i!
z Doamna Marinescu are 52 de ani, sufer\ de o boal\ grav\ care nu-i permite s\
munceasc\ [i este pensionat\ medical.
z Bazinul cu de[euri toxice depozitate de întreprinderea „Aurul” din Baia Mare s-a
rev\rsat [i a poluat apele Tisei.
z SNCFR este singura societate de transporturi c\i ferate din ]ar\. De curând,
aceasta a decis majorarea pre]urilor la biletele de tren.
z Produc\torii de cereale au cerut guvernului s\ m\reasc\ taxele vamale la pro-
dusele agricole de import.
z De la bugetul statului s-au alocat 5 miliarde lei pentru repararea autostr\zii
Bucure[ti-Pite[ti.
z Ministerul Muncii [i Solidarit\]ii Sociale finan]eaz\ cursuri de recalificare pentru
[omerii din zonele defavorizate.
z Banca Na]ional\ a României a vândut masiv valut\, intervenind pentru a opri
devalorizarea leului.
4.
În anul 1997, când economia României s-a aflat în faza de minim a ciclului eco-
nomic, num\rul [omerilor a fost de 881 000. În anul 2004, când economia s-a aflat în
faza de maxim a ciclului economic, num\rul [omerilor a fost de 557 000. Ce m\suri
a]i fi recomandat pentru reducerea [omajului în 1997 [i, respectiv, în 2004? G\si]i
explica]ii pentru faptul c\ nu în 1997 a fost cea mai înalt\ rat\ a [omajului, dup\ cum
nici în 2004 nu a fost cea mai sc\zut\.
5. Alc\tui]i o scurt\ interven]ie pentru o dezbatere pe tema:
Cre[terea cheltuielilor bugetare sau reducerea impozitelor?

136
CAPITOLUL V
ECONOMIA DESCHIS|

1 *Globalizarea
2 Uniunea European\ —
mecanisme de integrare
economic\

137
Capitolul V

1 * Globalizarea
Economia mondial\ reprezint\ ansamblul economiilor na]ionale
aflate în rela]ii de interdependen]\, ca urmare a particip\rii fiec\rei ]\ri
la schimbul interna]ional de bunuri [i servicii.
Economia mondial\ s-a constituit pe m\sur\ ce s-a statornicit diviziunea
interna]ional\ a muncii [i s-au adâncit interdependen]ele dintre na]iuni în
domeniul produc]iei [i al schimbului. La aceasta a contribuit dezvoltarea marii
industrii [i specializarea economiilor na]ionale astfel încât, în prezent, econo-
miile nu mai pot func]iona normal dac\ nu particip\ la schimbul interna]ional.
Economia mondial\ este alc\tuit\ din economii na]ionale
care s-au dezvoltat în mod diferit.
Majoritatea economiilor sunt subdezvoltate sau în curs de dezvoltare (apro-
ximativ 70%). Acestea ob]in produc]ii mici pe locuitor [i nu reu[esc s\ satis-
fac\ în mod corespunz\tor nevoile popula]iei. De fapt, în aproape toate eco-
nomiile subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, nivelul de trai este
sc\zut [i o mare parte a popula]iei se confrunt\ cu s\r\cia absolut\.
În statisticile interna]ionale sunt considerate s\race persoanele care
dispun de un venit mai mic de 1 dolar SUA/zi. Cele mai sc\zute niveluri de dez-
voltare se întâlnesc în Africa tropical\, unde media PIB/locuitor a 33 de ]\ri este
de 270 dolari SUA (doar 71 cen]i/locuitor/zi) [i în ]\rile din sudul Asiei (cu o
medie a PIB/locuitor de 547 dolari SUA). (Sursa: The UN Millennium Project, 2005)

Grupa ]\rilor în curs de dezvoltare este foarte diversificat\, incluzând state


aflate pe diferite trepte de dezvoltare economic\. }\ri precum Mexic, Brazilia,
Coreea de Sud, Hong Kong se dezvolt\ rapid, în timp ce majoritatea celor-
lalte înregistreaz\ cre[teri economice lente.
Economii dezvoltate se întâlnesc în Europa Occidental\, America de Nord
[i în Extremul Orient (Japonia). Aceste ]\ri sunt puternic industrializate, cu un
nivel de productivitate [i eficien]\ ridicat. În cele mai dezvoltate ]\ri din lume
PIB/locuitor dep\[e[te 25 000 dolari, putând ajunge chiar la peste 25 000 do-
lari SUA ca `n Luxemgurg, Norvegia, Irlanda, SUA. În ]\rile cu economie dez-
voltat\, posibilit\]ile de satisfacere a trebuin]elor sunt mari. Ca urmare a dez-
volt\rii industriei, pe pia]\ exist\ o mare diversitate de bunuri la care are acces
majoritatea popula]iei. În plus, s-a extins foarte mult sfera serviciilor, un accent
deosebit punându-se pe educa]ie [i pe asisten]\ medical\.

138
Economia deschis\

Dezvoltarea unei economii globale, `n ultimele decenii, `nseamn\:


a) dependen]a accentuat\ a economiilor na]ionale fa]\ de schimburile co-
merciale interna]ionale;
b) apari]ia unor procese [i probleme globale, care nu pot fi controlate la
nivelul economiilor na]ionale, ci doar prin cooperarea dintre state: echilibrul
ecologic, explozia demografic\, alimenta]ia, subdezvoltarea.
Ceea ce face posibil\ globalizarea este dezvoltarea sistemelor de transport
[i comunica]ii, concomitent cu sc\derea costului acestora. Principalul ferment
al procesului `l constituie companiile multina]ionale, care au cunoscut ele `nsele
un fenomen de globalizare a produc]iei.
Trei institu]ii interna]ionale supravegheaz\ echilibrul economiei globale:
Banca Mondial\, Fondul Monetar Interna]ional [i Organiza]ia Mondial\ a
Comer]ului. Acestea controleaz\ dezvoltarea, stabilitatea financiar\ [i, respec-
tiv, comer]ul interna]ional. Ele sunt criticate `ndeosebi de c\tre ]\rile s\race,
pentru faptul c\ politicile lor avantajeaz\ net economiile dezvoltate.

Economia mondial\ are la baz\ diviziunea interna]ional\ a muncii. Fiecare


]ar\ are un loc specific în economia mondial\, ca urmare a specializ\rii în pro-
duc]ie a agen]ilor economici na]ionali.
Specializarea interna]ional\ se realizeaz\ la nivel de:
z ramur\ economic\ — ]\ri agrare, ]\ri industriale;
z subramuri economice — ]\ri specializate în produc]ia de ma[ini [i
utilaje, de produse chimice, de confec]ii, de înc\l]\minte, de
echipament electronic, de tehnologia informa]iei etc.;
z faze ale procesului de fabrica]ie — ]\ri în care se produc piese [i
subansamble, ]\ri în care se asambleaz\ produsele finite.
În prezent, în ]\rile dezvoltate se constat\ o tendin]\ puternic\ de
specializare tehnologic\. SUA, Japonia, Germania, Fran]a, Marea Britanie
sunt ]\ri produc\toare [i exportatoare de cuno[tin]e [tiin]ifice [i tehnologii
bazate pe cercetarea [tiin]ific\ din domeniile fizicii, chimiei, biochimiei,
geneticii, logicii sau matematicii. Pe baza acestora, tehnologiile [i produse-
le tradi]ionale sunt reproiectate, urm\rindu-se diminuarea consumurilor
energetice [i de materii prime, precum [i a efectelor nocive pe care anumite
activit\]i economice le au asupra mediului.
Ca urmare a specializ\rii, to]i participan]ii la schimburile interna]ionale pot
avea de câ[tigat, cu condi]ia ca fiecare ]ar\ s\ se specializeze în producerea
acelor bunuri sau servicii pentru care dispune de un avantaj comparativ fa]\
de partenerii s\i.

139
Capitolul V

2 Uniunea European\ — mecanisme


de integrare economic\
Integrarea economic\ este fenomenul de corelare a dou\ sau mai
multor economii pentru a asigura cre[terea performan]elor ob]inute de
fiecare în parte.
Fenomenul integr\rii economice a ap\rut la sfâr[itul celui de al Doilea R\zboi
Mondial în Europa, ca urmare a problemelor economice comune cu care se con-
fruntau ]\rile vest-europene: refacerea economiilor distruse în timpul r\zboiului,
dezvoltarea economiei, concuren]a cu SUA. În 1957, Fran]a, Germania, Italia,
Olanda, Belgia [i Luxemburg semneaz\ tratatul de la Roma, în urma c\ruia se
constituie Comunitatea Economic\ European\ (CEE), cunoscut\ [i sub numele
de Pia]a Comun\. Treptat, aceasta s-a l\rgit prin acceptarea de noi membri,
atra[i de succesele înregistrate de comunitari: Danemarca, Irlanda [i Marea
Britanie au aderat în 1972, Grecia în 1981, Portugalia [i Spania în 1985, iar
Austria, Finlanda [i Suedia în 1994.
În 1992, ]\rile din Pia]a Comun\ au semnat Tratatul de la Maastricht, care a
intrat în vigoare în 1993, hot\rând transformarea CEE în Uniunea European\
(UE). Prin primirea, în dou\ valuri, în primul deceniu al secolului nostru, a ]\rilor
din Europa Central\ [i Europa de Est, inclusiv a României, num\rul membrilor
Uniunii Europene cre[te de la 15 la 27 de state (Figura V.1).
Comunitatea economic\ european\ s-a constituit ini]ial ca o uniune vamal\.
}\rile membre au desfiin]at reciproc taxele vamale pentru m\rfurile produse în
]\rile partenere [i au stabilit un sistem de taxe comune pentru produsele ]\rilor
din afar\. Prin aceasta s-a creat o
pia]\ comun\ pentru bunuri [i ser-
vicii. Ulterior, s-a liberalizat [i circula]ia
for]ei de munc\, precum [i aceea a
capitalurilor. Pentru a asigura coeren-
]a ansamblului economic [i a cre[te-
rii economice, ]\rile UE [i-au corelat
legisla]ia economic\, au creat o ban-
c\ central\ european\ [i o moned\
european\ unic\, euro. Aceasta cir-
cul\ în toate statele din UE, cu excep-
]ia Marii Britanii, Suediei [i Danemar-
cei, unde s-au mai p\strat `nc\ mone- Fig. V.1 — Drapelele Uniunii Europene [i ale
dele na]ionale. unor ]\ri din Uniune

140
Economia deschis\

În Uniunea European\ func]ioneaz\ institu]ii ale c\ror decizii se aplic\


în toate ]\rile membre, printre care:
z Parlamentul European — membrii s\i sunt ale[i prin vot universal de c\tre
cet\]enii ]\rilor UE pentru o perioad\ de cinci ani. Parlamentul este un organ
reprezentativ cu drept de control [i cu autoritate bugetar\.
z Consiliul Mini[trilor — care stabile[te [i asigur\ înf\ptuirea politicii comunitare.
z Curtea European\ de Justi]ie — care asigur\ respectarea dreptului comunitar
[i rezolvarea litigiilor dintre statele membre sau dintre acestea [i institu]iile
comunitare.
z Curtea de Conturi — care supravegheaz\ gestionarea fondurilor comunitare.

România se afl\ în plin proces de integrare în Uniunea European\


Dup\ ce a stabilit, înc\ din 1990, rela]ii diplomatice [i a semnat un prim acord
de cooperare [i comer] cu comunitatea european\, România a încheiat un acord
de asociere la UE în 1993, iar în 1995 a depus cererea oficial\ de aderare. Cere-
rea a fost acceptat\ în 1997, iar în perioada 2000-2004 au avut loc negocieri în
acest sens, finalizate pe 25 aprilie 2005 cu parafarea Tratatului de Aderare a Ro-
mâniei la UE [i reconfirmate de c\tre Consiliul European al anului 2007 ca reper
al ader\rii efective.
Integrarea României, în cel de-al cincilea val al extinderii UE, este un proces
îndelungat [i complex, care abia urmeaz\ ader\rii oficiale. În procesul integr\rii,
România trebuie s\ se adapteze la standardele, practicile [i mecanismele comu-
nit\]ii europene, s\-[i consolideze institu]iile democratice [i s\ recupereze o bun\
parte din decalajele economice [i sociale fa]\ de celelalte ]\ri membre ale UE.
România se al\tur\ comunit\]ii europene cu un PIB pe locuitor reprezen-
tând 33% din media UE, cu o pondere a serviciilor la cre[terea PIB de 50%
(fa]\ de 72%, media UE) [i cu o rat\ inferioar\ a cre[terii productivit\]ii de
4,3% fa]\ de 5% care este media UE.
Printre cei mai importan]i factori care vor contribui la atenuarea decalajelor [i
la succesul integr\rii României se num\r\: densitatea schimburilor economice cu
UE (peste 2/3 din comer]ul exterior al ]\rii), multiplicarea a[teptat\ a investi]iilor
str\ine în economia noastr\ [i, nu în ultimul rând, asisten]a financiar\ masiv\ a
UE, în perioada 2007-2013, pentru restructurarea economiei [i a societ\]ii româ-
ne[ti, în valoare total\ de 29 de miliarde de euro, Guvernul României urmând s\
mobilizeze, la rândul s\u, alte fonduri, din resurse interne [i credite, estimate la
27 de miliarde de euro.
Conceptele-cheie ale lec]iei:
z economie mondial\ z comer] interna]ional
z diviziune interna]ional\ a z curs de schimb valutar
muncii z pia]\ valutar\

141
Capitolul V

Sintez\ recapitulativ\
z Bunurile [i serviciile produse într-o economie sunt destinate consumului
personal [i guvernamental, investi]iilor [i exportului net.
z Cre[terea veniturilor determin\ cre[terea consumului, dar nu propor]i-
onal, ci într-o m\sur\ mai mic\.
z Investi]iile sunt destinate înlocuirii capitalului consumat [i sporirii capi-
talului existent în economie. Ele depind, în primul rând, de rata dobânzii [i de
raportul acesteia cu rata profitului. Agen]ii economici sunt interesa]i s\
investeasc\ dac\ rata profitului este mai mare decât rata dobânzii. Ca urmare
a investi]iilor, veniturile cresc.
z Exportul net este diferen]a dintre export [i import, dintre bunurile [i ser-
viciile vândute în str\in\tate [i cele cump\rate din str\in\tate. Comer]ul exte-
rior asigur\ bunuri [i servicii pe care agen]ii economici dintr-o ]ar\ nu le pro-
duc ei în[i[i, stimuleaz\ cre[terea eficien]ei [i a competitivit\]ii, permite
l\rgirea produc]iei dincolo de capacitatea pie]ei interne. De pe urma comer-
]ului exterior câ[tig\ agen]ii economici care s-au specializat în producerea [i
`n vânzarea acelor bunuri [i servicii pentru care au un avantaj comparativ.
În decursul timpului, produc]ia de bunuri [i servicii a crescut, fapt care a
determinat sporirea posibilit\]ilor de consum [i de produc]ie. Activitatea eco-
nomic\ a înregistrat îns\ fluctua]ii, cre[terea fiind întrerupt\ periodic de
perioade de recesiune [i declin, de sc\derea nivelului produc]iei [i a gradului
de ocupare a for]ei de munc\, de [omaj [i infla]ie. Pe ansamblu, evolu]ia a
fost ascendent\.
z {omajul [i infla]ia sunt dezechilibre economice majore.
z {omajul const\ în existen]a unui surplus de ofert\ pe pia]a for]ei de
munc\. Schimb\rile care se produc în structura pe ramuri a economiei [i la
nivelul tehnologiei genereaz\ [omaj structural [i tehnologic. Sc\derea pro-
duc]iei în perioadele de recesiune economic\ genereaz\ [omaj ciclic.
z Infla]ia const\ în existen]a unui excedent de mas\ monetar\ în raport cu
cantitatea de bunuri [i servicii oferit\ pe pia]\. Ea se manifest\ prin cre[terea
generalizat\ a pre]urilor [i poate fi determinat\ de existen]a unui exces de
cerere, de cre[terea costurilor sau a veniturilor.
z {omajul [i infla]ia afecteaz\ nivelul produc]iei, al veniturilor, al con-
sumului [i al economiilor. Statul trebuie s\ intervin\ pentru a proteja popu-
la]ia, adoptând m\suri eficiente de combatere a [omajului [i a infla]iei.
z Statul este un participant important la activitatea economic\. Statul regle-
menteaz\ activitatea economic\, men]ine concuren]a, redistribuie veniturile,
corecteaz\ externalit\]ile, ofer\ bunuri [i servicii publice.

142
Economia deschis\

Evaluare
1. Defini]i: produsul intern brut, investi]iile, [omajul, infla]ia, externalit\]ile.

2. Preciza]i doi factori care influen]eaz\: consumul, investi]iile, cre[terea economic\,


nivelul [omajului, echilibrul bugetului de stat.

3. Scrie]i formulele corespunz\toare urm\torilor indicatori, precizând [i semnifica]ia


fiec\ruia dintre simbolurile folosite: produsul intern brut, înclina]ia marginal\ spre
consum, multiplicatorul investi]iilor, indicele pre]urilor de consum, rata infla]iei, cur-
sul de revenire la import.

4. În mod relativ, nivelul [omajului se exprim\ cu ajutorul unui indicator. Care este
acest indicator? Cum se calculeaz\ acesta? Ce m\suri se impun pentru reducerea
lui?

5. Caracteriza]i politicile bugetare [i fiscale ale statului.

6. Explica]i de ce bunurile intermediare nu sunt incluse în produsul intern brut. Da]i


un exemplu.

7. Rezolva]i urm\toarele probleme:


a. Venitul cre[te cu 60%, iar consumul cu 40%. Care este înclina]ia marginal\
spre economii, dac\ ini]ial rata consumului era de 75%?
b. Venitul na]ional realizat `ntr-o economie `ntr-un an reprezint\ suma de 10 000 mi-
liarde u.m. ~n anul urm\tor, el cre[te cu 10% datorit\ cre[terii investi]iilor. Cu cât au
sporit investi]iile, dac\ multiplicatorul acestora este 2,5?
c. S\ presupunem c\ indicele pre]urilor de consum se calculeaz\ pe baza a cinci
pre]uri care evolueaz\ astfel: P1 cre[te de la 1 000 u.m. la 1 500 u.m., P2 cre[te cu
25%, P3 cre[te cu 5%, P4 cre[te de la 2 000 u.m. la 2 200 u.m., iar P5 cre[te de la
2 500 u.m. la 2 750 u.m. În consumul popula]iei, bunurile cu primele trei pre]uri au
o pondere egal\, [i anume, 25%, iar bunurile cu pre]urile urm\toare au ponderi de
10%, respectiv 15%. S\ se calculeze indicele pre]urilor de consum.
d. Un agent economic care efectueaz\ opera]iuni de comer] exterior export\
bunuri în valoare de 15 mil. u.m. Ce profit ob]ine dac\, la export, cursul de revenire
al monedei na]ionale este de 3 u.m. la 1 dolar SUA, iar, la import, este de 3,5 u.m.?

R\spunsuri: 7. a. 0,5; b. 400 miliarde; c. 122,5%; d. 25 milioane u.m.

143
CUPRINS
Capitolul I. Introducere în economie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1. Economia [i perspectiva sa asupra realit\]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

Capitolul II. Consumatorul [i comportamentul s\u ra]ional . . . . . . . . . . . . 9


1. Nevoi [i resurse. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2. Consumatorul [i comportamentul s\u (costul de oportunitate,
utilitatea economic\). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3. Cererea. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Sintez\ recapitulativ\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Capitolul III. Produc\torul/întreprinz\torul [i comportamentul s\u


ra]ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1. Proprietatea [i libera ini]iativ\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2. Factorii de produc]ie [i combinarea acestora. Eficien]a economic\
[i productivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3. Costul [i profitul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4. Oferta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
Sintez\ recapitulativ\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

Capitolul IV. Pia]a — întâlnire a agen]ilor economici . . . . . . . . . . . . . . . . 61


1. Rela]ia cerere-ofert\-pre] în economia de pia]\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
2. Mecanismul concuren]ial. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3. Forme ale pie]ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
A. Pia]a monetar\ [i banii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
B. Pia]a capitalurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
C. Pia]a muncii [i salariul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
D. *Pia]a mondial\. *Pia]a valutar\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
Sintez\ recapitulativ\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4. *Echilibre [i dezechilibre economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
5. *Cre[tere [i dezvoltare economic\. *Fluctua]ii ale activit\]ii
economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
6. *Rolul statului în economia de pia]\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Capitolul V. Economia deschis\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137


1. *Globalizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
2. Uniunea European\ — mecanisme de integrare economic\ . . . . . . . 140
Sintez\ recapitulativ\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

144

S-ar putea să vă placă și