Sărbătorile, obiceiurile şi riturile sunt ansambluri de conduite şi de acte repetitive,

codificate, având o puternică încărcătură simbolică pe care comunităţile umane le

practică pentru a controla şi reglementa atât relaţiile din interiorul lor cât şi cele cu
alte comunităţi. Ele se desfăşoară într-un timp şi într-un loc bine determinate, conform
unui scenariu cunoscut de întreaga colectivitate, prin antrenarea folclorului muzical,
coregrafic şi literar, dar şi prin folosirea unor obiecte simbolice, a unei vestimentaţii
specifice. Desfăşurarea practicilor este coordonată de anumiţi responsabili, cu roluri
importante (preotul, nănaşii, moaşa, vătaful), spre beneficiul persoanelor supuse
acţiunilor (mirii, pruncul, cei colindaţi), dar şi a altor participanţi (nuntaşii, cumătrii).
Aceste practici sociale le conferă indivizilor sentimentul apartenenţei la o comunitate,
un grup, o instituţie. Totodată  solidarizează comunităţile şi le cultivă aderenţa la
acelaşi sistem de valori, le fortifică sentimentul identităţii şi le sporeşte coeziunea
socială.
         Sărbătorile, obiceiurile şi riturile au fost incluse în această listă ţinându-se cont
de următoarele criterii:
1. criteriul contextualităţii (ex. obiceiuri calendaristice, obiceiuri familiale, rituri
de construcţie, sărbători comunitare).
2. criteriul sincretismului (ex. practica socială este percepută ca un ansamblu
corelat al manifestărilor verbale, muzicale, coregrafice, comportamentale, obiectual-
simbolice,  întregite de sistemul de reprezentări despre lume).
3. criteriul funcţionalităţii (desfăşurarea în cadrul unei comunităţi pentru
beneficiari concreţi, respectând scenariul consacrat prin tradiţie, calităţile timpului şi
ale spaţiului, cu ajutorul performerilor, recurgându-se la comportamente, recuzită şi
vestimentaţie simbolice).
         Practicile sociale au fost structurate precum urmează:                                       
Ciclul obiceiurilor calendaristice
         Obiceiurile de iarnă
         Obiceiurile de primăvară-vară
         Obiceiurile de toamnă
Ciclul obiceiurilor familiale
         Obiceiurile de la naştere
         Petrecerea în armată
         Obiceiurile de nuntă
         Obiceiurile de înmormântare şi pomenire a morţilor
Obiceiurile de întemeiere
Obiceiurile de muncă
Sărbătorile comunitare
Ciclul obiceiurilor calendaristice de iarnă
V.1.Sf. Andrei – Cap de iarnă, împreună cu toate practicile augurale şi premaritale
asociate (Păzitul usturoiului şi altele asemenea).
V.2. Ignatul, ziua sacrificării porcului de Crăciun,  împreună cu toate practicile
asociate acestuia.
V.3. Colindatul copiilor în ajunul Crăciunului sau în ziua de Crăciun, împreună cu
toate practicile asociate (Bolindeţul, Chiti-Miti, Cu Lichiul).
V.4. Colindatul de ceată bărbătească în ajunul Crăciunului sau  în noaptea de Crăciun,
împreună cu toate practicile asociate (împărţirea satului, vinderea/cumpărarea satului;
jocul/hora).
V.5. Reprezentările teatralizate de Crăciun (Craii, Crăişorii, Irozii, Banda lui Irod,
Malanca şi altele), împreună cu toate practicile asociate.
V.6. Colindatul de ceată mixtă de la Crăciun până la Bobotează, împreună cu toate
practicile şi reprezentările  asociate.
V.7. Uratul copiilor în ajunul Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu toate practicile şi
reprezentările  asociate.
V.8.Plugul mic sau Pluguşorul copiilor în ajunul Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu
toate practicile şi reprezentările  asociate..
V.9.Uratul/hăitul de ceată bărbătească în ajunul Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu
toate practicile şi reprezentările  asociate (împărţirea satului, vinderea/cumpărarea
satului; jocul/hora).
V.10.Pluguşorul, Plugul Mare de ceată bărbătească, împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate.
V. 11.Cârceia, Vălăretul cetei de bărbaţi, împreună cu toate practicile asociate
acestora.
V.12. Teatrul popular de Anul Nou/Sf. Vasile (Jienii, Nunta lui Jianu, Haiducii, Nunta
ţării,  Brâncovenii, Banda lui Brâncoveanu), împreună cu toate practicile asociate
acestuia.
V.13. Jocurile cu măşti antropomorfe (Malanca, Baba şi Mosneagul, Babele, Moşii,
Urâţii şi altele) şi zoomorfe (Capra, Caprele, Ursul, Căluţul, Berbecul, Caii, Cerbul,
Cocoşul, Cocostârcul şi altele) de Anul Nou /Sf. Vasile, împreună cu toate practicile
şi reprezentările asociate acestora.
V.14.Semănatul din ziua Anului Nou/Sf. Vasile, împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate acestuia.
V.15.Sorcova copiilor din ziua Anului Nou/Sf. Vasile, obicei specific comunităţilor
din sud-vest, împreună cu toate practicile asociate acesteia.
V.16.Boboteaza, împreună cu toate practicile asociate acesteia (Ajunul Bobotezei,
Boboteaza, Chiraleisa).
V.17. Ziua Moaşei/Ziua Babei – sărbătoarea femeii care asistă naşterea, împreună cu
toate practicile asociate acesteia.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii  şi expresii ale artei sau practicii
muzicale; Tradiţii şi expresii ale artei sau practicii coregrafice; Instrumente muzicale
tradiţionale; Cunoştinţe privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate
de meşteşugurile artistice tradiţionale).
Obiceiurile de primăvară-vară
V.18. Sărbătoarea Mărţişorul, împreună cu toate practicile asociate acesteia.
V.19. Lăsata secului dinaintea postului Paştelui, împreună cu toate practicile asociate
(prepararea alimentelor rituale: babă, moş; împărţirea lor ca ofrande; mesele rituale).
V.20. Obiceiul Focurelul /Iertăciunea, specific comunităţilor din sud-vestul
teritoriului,  împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestuia (Olăria,
Jujeul, Ulilica).
V.21. Sfinţii/Mucenicii, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate
acestora.
V.22. Primul arat.
V.23.Lăzărelul, obicei specific satelor din sud-vestul teritoriului, împreună cu toate
practicile asociate (Sălcioara, Suratele).
V.24. Floriile, împreună cu toate practicile şi reprezentările  asociate.
V.25. Paştele, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate acestuia
(Încondeierea ouălor şi coacerea pascăi în Săptămâna patimilor, deniile din ajunul
Învierii, Învierea, Scrânciobul/dulapul de Paşte, hora/jocul de Paşte).
V.26. Paştele Blajinilor, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate
acestuia.
V.27. Înălţarea/Ispasul, împreună cu toate practicile asociate acesteia.
V.28. Sf. Gheorghe –  începutul anului calendaristic păstoresc (Prourul, tocmirea
ciobanilor, scoaterea turmelor la păşune), împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate acestora.
V.29. Duminica Mare, împreună cu toate practicile asociate acestuia (împodobirea
spaţiilor cu ramuri verzi; împărţirea ofrandelor: vase cu lapte, copturi rituale şi altele
asemenea).
V.30. Împrăştierea Rusaliilor, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate
acestora (Curăţitul fântânilor, izvoarelor, repararea punţilor, podurilor; Sărbătoarea
femeilor: La iarbă verde/Pe luncă; Străchini verzi; comuniunile alimentare; şuieratul
ritual).
V.31. Paparuda/Păpăluga – obicei practicat de grupul de copii pentru invocarea ploii,
împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.32. Caloianul/Scaloianul/Păpuşica de gunoi – obicei practicat de grupul de copii
pentru invocarea ploii, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.34. Sânzienele (în satele de la nord şi de la centru)/ Drăgaica (în satele de la sud) –
obicei agrar circumscris recoltării cerealelor, împreună cu toate practicile asociate
acestuia (Primul snop, cununa, barba popii/poama câmpului şi altele asemenea;
Primenirea locuinţei, hora organizată de fete).
V.35. Sâmbetele morţilor/moşii de vară, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate acestora.
Obiceiurile de toamnă
V.36. Sâmbetele morţilor/moşii de toamnă, împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate acestora.
V.37. Sfântul Dumitru – încheierea anului păstoresc, împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate acestuia.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii şi expresii ale artei muzicale;
Tradiţii şi expresii ale artei sau practicii coregrafice; Instrumente muzicale
tradiţionale; Cunoştinţe, practici şi simboluri despre om, natură şi cosmos; Cunoştinţe
privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de meşteşugurile artistice
tradiţionale).
Ciclul obiceiurilor familiale
V.38. Obiceiurile ce ţin de naşterea omului (Scăldătoarea, Cumătria, Împlinirea unui
an de la naştere, Împlinirea a şapte ani de la naştere), împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate acestora.
V.39. Obiceiurile de socializare a tinerilor (Ieşirea la joc/horă, participarea la clacă,
participarea în ceata flăcăilor), împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate
acestora.
V.40. Petrecerea în armată a flăcăilor, împreună cu toate practicile asociate acesteia.
Căsătoria
V.41.Obiceiurile prenupţiale (Peţitul, Logodna, Răspunsul, Breadul, Mărgelele  şi
altele asemenea) cu toate practicile şi reprezentările aferente.
V.42. Obiceiul nunţii – cu toate practicile şi reprezentările aferente.
V.43. Obiceiurile postnupţiale imediate (Colacul, Calea, La zeamă, La tânără, La
fuioare, Ostropăţul) şi altele asemenea, împreună cu toate  practicile şi reprezentările
aferente.
V.44. Obiceiurile de finalizare a integrării tinerii familii în comunitate (Calea primară,
La tânără, Pâine şi sare).
Înmormântarea
V.45. Primenirea şi jelirea decedatului, împreună cu toate  practicile şi reprezentările
aferente (Scăldatul, îmbrăcarea cu haine noi, semnele şi semnalele de jelire,
priveghiul, ajutorul comunităţii).
V.46. Înmormântarea decedatului conform statutului social: înmormântarea pruncilor,
înmormântarea celibatarilor, înmormântarea moaşelor, înmormântarea preoţilor,
înmormântarea celor care au avut moarte violentă, înmormântarea sinucigaşilor,
împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate (pomul vieţii, podurile/punţile,
celelalte pomeni date de sufletul mortului; petrecerea în ultimul drum, jelirea,
însemnarea mormântului, comândarea şi altele asemenea).
V.47. Reînhumarea după 7 ani de la moarte, împreună cu toate  practicile şi
reprezentările aferente.
V.48. Reînhumarea osemintelor descoperite, împreună cu toate  practicile şi
reprezentările aferente.
Sistemul obiceiurilor de pomenire a morţilor:
V.49. Pomenirea la a 9, 20, 40 zi; pomenirea la jumătate de an, în fiecare an şi cei
şapte ani la rând de după moarte; pomenirea morţilor în ajunul sau în zilele de
sărbătoare; moşii sau sâmbetele morţilor, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii şi expresii ale artei muzicale;
Tradiţii şi expresii ale artei sau practicii coregrafice; Instrumente muzicale
tradiţionale; Cunoştinţe, practici şi simboluri despre om, natură şi cosmos; Cunoştinţe
privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de meşteşugurile artistice
tradiţionale).
Obiceiuri de întemeiere
V.50. Obiceiuri de întemeiere a localităţii, împreună cu toate practicile asociate.
V.51. Obiceiuri de întemeiere a stânei, împreună cu toate practicile asociate.
V.52. Obiceiuri de întemeiere a cimitirului, împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate.
V.53. Obiceiuri de închidere a cimitirului, împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate.
Obiceiuri de muncă
V.54. Rituri de construcţie a casei, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
V.55. Rituri de construcţie a bisericii, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
V.56. Rituri de construcţie a fântânii, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
V.57. Rituri de construcţie a podului, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
V.58. Obiceiuri de astupare a fântânilor, izvoarelor, împreună cu toate practicile şi
reprezentările asociate.
V.59. Obiceiuri de protejare a prestolului vechii biserici, împreună cu toate practicile
şi reprezentările asociate.
V. 60. Obiceiuri ale primelor recolte, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate.
Sărbători comunitare
V.61. Şezătoarea/La opaiţ/La foc (la scărmănat sau la tors lâna, la ţesut, la cusut
cămăşile şi batistele pentru nuntă, la împletit haine de lână şi horboţele pentru
prosoape), împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.62. Claca la construit locuinţa (la pregătit lutul pentru casă, la făcut lampaci, la pus
podul casei, la uns pereţii) sau altă construcţie din gospodărie.
V.63.Claca la construit biserica, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate.
V.64. Întovărăşirile de muncă la recoltat cerealele, la cules strugurii, la curăţat
porumbul şi alte lucrări asemenea.
V.65. Hora/jocul satului, ca instituţie de socializare a tineretului şi de menţinere a
comunicării sociale, împreună cu toate practicile şi reprezentările asociate (Zilele
consacrate întrunirii horei/jocului. Intrarea tinerilor în horă. Invitarea fetelor la horă şi
petrecerea lor acasă. Grupul muzicanţilor. Angajarea/tocmirea muzicanţilor şi altele
asemenea).
V.66.Spaţiul de desfăşurare a jocului/horei satului.
V.67.Hramul bisericii şi al localităţii, împreună cu toate practicile şi reprezentările
asociate (Serviciul divin, masa comunitară la biserică, hora/ jocul de după amiază.
Jocul/hora de a doua şi a treia zi de hram).
V.68.Spaţiile consacrate pentru desfăşurarea hramului.
(v. Tradiţii şi expresii ale artei cuvântului; Tradiţii şi expresii ale artei muzicale;
Tradiţii şi expresii ale artei sau practicii coregrafice; Sărbători, obiceiuri, rituri;
Instrumente muzicale tradiţionale; Cunoştinţe, practici şi simboluri despre om, natură
şi cosmos; Cunoştinţe privind alimentaţia tradiţională; Tehnici şi cunoştinţe legate de
meşteşugurile artistice tradiţionale)
Cultura oricărei ţări se formează pe baza caracteristicilor ei distinctive, pe ceea ce s-a
reuşit să se transmită prin secole şi milenii, fără a se pierde. În acest sens, vorbind despre
cultură, merită în primul rând se ne oprim asupra tradiţiilor şi obiceiurilor, iar într-o ţară
pitorească ca Moldova acestea sunt din abundenţă.

Tradițiile în Moldova se manifestă în astfel de domenii ca muzica şi dansul, bucătăria

tradițională, vinificaţia, lucrările artiştilor populari şi, bineînţeles, obiceiurile, fără de care
nu se petrece niciun eveniment important moldovenesc, de exemplu, sărbătorile, care sunt
iubite mult în Moldova! Începând chiar cu faimosul Mărțișor. Aceasta sărbătoare este
victoria mult aşteptată a primăverii asupra iernii, care începe la 1 martie. În această zi,
toţi locuitorii Moldovei se felicită reciproc şi îşi dăruiesc mici ornamente în formă de
două flori, agăţate pe un fir – mărțișorii. Pe parcursul întregii luni martie aceste
ornamente se poartă pe haine, iar la sfârşitul lunii se leagă de creanga unui copac şi se
spune o dorinţă. În Moldova, toţi sunt siguri că ele se realizează!

O altă sărbătoare originală distinctivă, pentru care turiștii vin în Moldova, este Ziua
Vinului. Ea se sărbătoreşte în a doua duminică a lunii octombrie. În această zi, se adună
şi se veselesc toţi, indiferent de naţionalitate, opinii politice, vârstă şi statut social,iar dacă
au loc dezacorduri, atunci numai referitoare la preferinţele în alegerea sortului de vin.
Piaţa principală a capitalei, în Ziua Vinului, se transformă într-un carnaval de
divertismente, unde se cântă, se dansează, se vinde şi se cumpără suveniruri naţionale şi,
desigur, se degustă băutura aromată.

O atenţie deosebită o merită ritualurile şi tradiţiile moldoveneşti de nuntă. Acesta sunt un

adevărat spectacol! Pentru început logodna, un ritual răspândit mai ales în zonele rurale:
tânărul, care doreşte să se însoare şi fata, care doreşte să se mărite, în prezenţa rudelor
apropiate fac schimb de inele, doar în cazul în care, din trei încercări le vor găsi într-un
vas cu grâu. Numai apoi sunt numiţi mire şi mireasă, şi începe pregătirea pentru nuntă.
Nunta – tradiţii neîntrerupte, care, în majoritatea familiilor din Moldova sunt transmise
din generaţie în generaţie. Probabil, cea mai simbolică este împărţirea colacului, pe cere îl
rup mirele cu mireasa, pentru a determina cine va fi stăpânul casei. Şi încă un ritual
obligatoriu este dezbrăcarea miresei. Aceasta are loc în felul următor: de pe costumul
mirelui se scoate buchetul, iar de pe mireasă voalul, mirele se așează pe un scaun, iar
mireasa pe genunchii lui. Miresei îi pun o basma şi un şorţ – aceasta simbolizează
începutul unei noi vieţi de familie. După aceea, oaspeţii pe rând se apropie de tineri, îi
înfăşoară în plăpumi şi pături, şi le ofere cadouri. Şi, desigur, un element esenţial al
sărbătorii de nunta este masa plină cu tot felul de bunătăţi.

Bucătăria moldovenească este o pagină separată în cultura Moldovei. Diversitatea ei se

datorează, în primul rând, bogatelor posibilităţi naturale. Strugurii, fructele, legumele,
creşterea vitelor şi a păsărilor – toate aceste bogății se folosesc cu succes în bucătăria
moldoveneasca. Brânza, mămăliga, ghiveciul, zeama, mititeii, musaca – doar o mică listă
a bucatelor originale. Cele mai multe dintre ele, conform tradiţiei, se servesc în vase
ceramice – oale, castroane, căni.

Nu se poate vorbi despre cultura unei ţări, fără a aminti muzica şi dansul. În Moldova
ambele sunt foarte molipsitoare. Celebrul dans hora nu lasă observatori indiferenţi – când
răsună muzica, toţi, fără excepţie, încep să se miște vioi într-un cerc ţinându-se de mâini.
Instrumentele muzicale tradiţionale – nai, țambal, fluier, cimpoi, cobza, toba – este greu
să le confunzi cu altele, sunetul lor are un caracter special, un temperament speciale de
sud. Ritmul muzicii populare din Moldova este, de obicei rapid şi vesel, dar există şi
motive triste. De exemplu, doina este un cântec liric, de la care se consideră că îşi iau
originea toate melodiile moldoveneşti. Astfel, deja cu sute de ani înaintea erei noastre, au
început să apară tradiţiile şi obiceiurile care au supravieţuit până în ziua de azi.