Vincent van Gogh (1853-1890)

Vincent van Gogh s-a nascut in Zundert, Olanda. A avut o viata grea, plina de
suferinta, cu un sfarsit tragic, iar talentul sau pentru pictura l-a descoperit tarziu,
la 27 de ani. A lucrat in comertul cu picturi, la Haga, Londra si Paris, apoi a vrut
sa urmeze calea bisericii, insa nu a fost potrivit pentru asa ceva. Fratele sau,
Theo, i-a stat mereu alaturi sprijinindu-l moral si financiar. In ultimii ani de viata,
artistul a fost internat intr-o clinica de psihiatrie din cauza unei boli mintale, unde
a creat cele mai cunoscute tablouri ale sale. Dupa externare, boala i-a revenit si
pictorul si-a luat zilele, impuscandu-se.

Autoportret
Vincent van Gogh, 1887
ulei pe carton
Institutul de arta din Chicago, Illinois

Cariera sa a fost foarte scurta, de numai zece ani, reusind de-a lungul vietii sa
vanda o singura pictura. Totusi, in acesti ani a lasat in urma peste 800 de
tablouri si mai mult de 1000 de desene. Artistul a pictat mai mult de 40 de
autoportrete, fiind comparat in acest sens cu Rembrandt.
La inceput, artistul intentiona sa devina un pictor de factura rurala, inspirat
in mare masura de Jean-Francois Millet. Van Gogh scria ca "redarea vietii
rurale este un lucru serios si mi-as face reprosuri daca nu as reusi sa creez
picturi care sa starneasca ganduri serioase". Era interesat sa redea "loviturile si
zgarieturile caracteristice" ale taranilor, tesatorilor, incluzand scene din viata
de la ferma si peisaje. Punctul culminant al creatiei sale din aceasta perioada
este marcat de pictura "Mancatorii de cartofi", vorbind astfel despre munca
fizica si modul cinstit in care oamenii si-au castigat painea.
Dupa ce s-a mutat la Paris, a fost influientat de stilul pointilist al lui Georges
Seurat. Pictura este alcatuita din tuse usoare de culoare pura. Privite de la
distanta, culorile au un efect mai vibrant decat daca ar fi fost amestecate pe
paleta.
Putin mai tarziu, artistul si-a dezvoltat propriul stil distinct de a picta, cu
miscari ritmice, de aplicare a pastei dense si a adoptat o paleta coloristica mai
luminoasa. In aceasta perioada si-a ales ca subiecte portrete si flori, influentat
de opera impresionistilor si de stampele japoneze.
In ultima perioada din viata a creat o mare parte din operele sale, uneori
terminand o pictura pe zi. Culorile erau tot mai indraznete, iar lucrul cu pensula
mai liber si energic, artistul afirmand astfel: "folosesc culoarea mai arbitrar,
pentru a ma putea exprima cu mai multa forta". Chiar si din ultimele sale
lucrari reiese marea sa dragoste pentru viata.
Artistul folosea culoare consistenta, in asa fel incat urmele pensulei sa fie
evidente, realizand o textura bogata. Tehnica aceasta se numeste impasto.
Culoarea din tub trebuia sa fie mai groasa, ca sa poata fi stoarsa pe paleta fara
sa curga. Amestecul pigmentilor cu ajutorul masinii in loc de prepararea
manuala dadea culorilor o consistenta omogena cu un efect aparte.
Capodopera - Floarea soarelui
Artistul a pictat o serie de tablouri avand ca subiect floarea soarelui. Initial,
a vrut sa isi decoreze studioul din Casa Galbena din Arles, apoi le-a folosit
pentru camera de musafiri pregatitia pentru Paul Gauguin. Van Gogh ii scria
fratelui sau: "floarea soarelui imi apartine, intr-un fel". A considerat ca doar
doua versiuni meritau sa ii poarte semnatura.

Floarea soarelui
Vincent van Gogh, 1888
Galeria Nationala, Londra
 Artistul era nevoit sa lucreze repede, caci florile se ofileau. Cu toate acestea,
petalele s-au scuturat, lasand in urma lor receptacule, pe care le-a reprezentat
minunat. Culoarea lor, de un oranj profund, forma rotunjita si suprafata cu o
compozitie densa creaza un fel de contrapunct fata de celelalte flori.
Van Gogh a incarcat pensula cu vopsea si a creat o presiune mare pe panza,
incat s-au creat cute pe fiecare parte a tusei.
Fundalul galben, prezentandu-se ca plan unic, plat, are o structura
neobisnuita. Incrucisarea dintre liniile largi, verticale, trasate cu pensula si cele
orizontale, da senzatia unei impletituri de cos.
In reprezentarea vazei bicolore se observa un joc intre imaginea plata si cea
sugerand volumul. Culorile vazei sunt inverse fundalului. Zona de sub linia
albastra pare plana, iar suprafata superioara pare modelata.
Pictorul pare sa fi umplut spatiile dintre contururi cu blocuri de culoare solida.
Tehnica indica dubla influienta: a stampelor japoneze si a "cloisonnismul" lui
Bernard si Gauguin, cand artistii incadrau zone de culoare stralucitoare in
contururi intunecate.
Opere:
• Semănătorul (inspirat dintr-o operă a lui Millet) - 1881;
• Natură moartă cu varză și saboți de lemn - 1881;
• Loteria de stat - 1882;
• Mâncătorii de cartofi - 1885;
• Agostina Segatori - 1887;
• Casa galbenă - 1888;
• Portretul lui Joseph Roulin - 1889;
• Noapte înstelată - 1889;
• Lan de grâu cu corbi - 1890.