Direcţii strategice de protejare şi promovare
a patrimoniului cultural
„Peştera Emil Racoviţă”, descoperită în 1959, se află lângă
s. Criva, r.Briceni.
Biserica de lemn „Sf. Treime” din s. Larga, r. Briceni,
datează din anul 1897.
– Identificarea principalelor obiective ale
patrimoniului spre a fi dezvoltate.
Academia Asociaţia pentru protecţia Asociaţia Obştească
– Includerea în lucrările de restaurare a fiecărui
obiectiv a acţiunilor de renovare a localurilor, ,,Ştefan cel Mare” bunurilor culturale ,,Tradiţii militare”
reparaţie a drumurilor de acces, crearea a MAI din Republica Moldova
infrastructurii pentru vizitatori; implementarea unor
măsuri pentru asigurarea securităţii turiştilor.
– Stabilirea unei colaborări eficiente între
proprietarii sau administratorii obiectivelor turistice
şi autorităţile locale pentru instalarea
indicatoarelor, facilitarea accesului, amenajarea
suprafeţelor de parcare şi a structurilor de primire a
vizitatorilor.
– Elaborarea programului de stat privind
ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor
şi a măsurilor de finanţare a acestui program.
– Instalarea în preajma celor mai importante situri
arheologice a panourilor de avertisment privind
PROTECŢIA JURIDICĂ
interzicerea utilizării detectoarelor de metale pe A VALORILOR CULTURALE
raza hotarelor monumentului de cultură respectiv. ÎN REPUBLICA MOLDOVA
– Obligarea prin lege a magazinelor de anticariat
şi a colecţionarilor să pună la dispoziţia
specialiştilor muzeografi şi a organelor competente
ale statului toată informaţia despre piesele pe care
le achiziţionează de la populaţie şi care au valoare
de Patrimoniu etc.
Un rol important în prevenirea atentatelor
asupra bunurilor culturale le revine ministerelor de
resort, organelor de drept, îndeosebi poliţiei, şi
administraţiei publice locale.
 Patrimoniul istorico-cultural cu toate
componentele sale pe care le include – complexe
naturale, monumente de cultură, artă, arhitectură,
arheologie, obiecte de cult, bunuri mobile şi
imobile etc., considerate „unice şi de neînlocuit”,
reprezintă valoarea inestimabilă a comunităţilor
umane care face parte din patrimoniul mondial al
întregii omeniri, iar atitudinea faţă de ele este
măsura gradului de civilizaţie a unui popor.
Ocrotirea monumentelor istoriei şi culturii este
sarcina morală şi obligaţia de onoare a unei
societăţi, care se vrea aliniată celor dezvoltate.
Conform estimărilor de specialitate,
Republica Moldova are un patrimoniu de circa 10
mii de monumente arheologice – un adevărat tezaur
istorico-cultural. Acesta include:
1) monumentele: exponatele de valoare
aflate în muzee, opere de arhitectură, sculptură sau
pictură monumentală, elementele sau structurile cu
caracter arheologic, inscripţiile, grotele şi grupurile
de elemente, care au valoare naţională sau
internaţională sub aspect istoric, artistic sau
ştiinţific;
2) ansamblurile: grupuri de construcţii
izolate sau grupate, care datorită arhitecturii,
unităţii şi integrităţii lor în peisaj au valoare
naţională sau internaţională sub aspect istoric,
artistic sau ştiinţific;
3) siturile: lucrări ale omului sau opere
rezultate din conjugarea acţiunilor omului, precum
şi zonele incluzând terenurile arheologice, care au
valoare naţională sau internaţională sub aspect
istoric, estetic, etnografic sau antropologic.
Conacul Rosetti-Roznovan din s. Lipcani, r. Briceni, fondat în
anii '30 ai secolului al XIX-lea.
Conacul lui Krupenski din s. Corjeuţi, r. Briceni, construit în
a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Conservarea şi ocrotirea monumentelor
istoriei şi culturii este obligaţia sacră a fiecărui
cetăţean al Republicii Moldova, deoarece acestea
reprezintă mărturii inestimabile ale evoluţiei
civilizaţiilor pe parcursul mileniilor, ale progresului
spiritual, politic, economic, istoric şi social al ţării
şi poporului nostru.
Principalele acte care determină aspectele
protecţiei monumentelor şi obligaţiile ce revin în
acest sens persoanelor fizice şi juridice sunt:
Constituţia Republicii Moldova (art. 59) şi Legea
nr. 1530-XII din 22.06.1993 privind ocrotirea
monumentelor, care constituie patrimoniul
istorico-cultural al statului.
De asemenea, referiri cu privire la protecţia
patrimoniului cultural, inclusiv a sancţiunilor
aplicate în urma abuzului / dăunării acestuia, găsim
în următoarele acte normative naţionale şi
internaţionale:
– Codul penal al RM (art. 133, 222);
– Codul contravenţional al RM (art. 74, 141);
– Legea RM nr. 413-XIV din 27.05.1999 cu privire
la cultură;
– Registrul Monumentelor Republicii Moldova
ocrotite de stat;
– Legea RM nr. 218 din 17.09.2010 privind
protejarea patrimoniului arheologic;
– Legea RM nr. 58 din 29.03.2012 privind
protejarea patrimoniului cultural imaterial;
– Legea RM nr. 280 din 27.12.2011 privind
protejarea patrimoniului cultural naţional mobil;
– Convenţia europeană nr. 1992 din 16.01.1992
pentru protecţia patrimoniului arheologic
(revizuită);
– Convenţia privind protecţia patrimoniului
mondial, cultural şi natural (UNESCO), adoptată
la Paris la 23.11.1972;
– Convenţia privind salvgardarea patrimoniului
cultural imaterial, adoptată la Paris la 17.10.2003.