De două sute de ani, lumea teatrului comentează, analizează şi încearcă să înţeleagă

paradoxul actorului, dezvoltat de Denis Diderot într-un opuscul redactat în 1773, revizuit în 1778
şi publicat abia în 1830. Inteligentul enciclopedist, luminist şi ateu susţinea, împotriva părerii
comune, ca actorul care-şi trăieşte cu sinceritate personajul, care se identifică şi „compătimeşte”
cu el, oferă o prestaţie artistica inferioara celui care se păstrează distant şi rece faţă de personajul
interpretat, care îşi programează profesional şi lucid efectele. Autentic om de teatru, dramaturg
abil, chiar daca nu genial, Diderot îşi ilustrează teza cu exemplificări din viaţa teatrala a epocii.
Participarea emoţională a actorului poate avea rezultate remarcabile doar în mod fortuit
(neasteptate); niciodată acestea nu vor fi controlabile şi repetabile. Scopul actorului este să
impresioneze publicul, nu să se înduioşeze pe sine, de aceea sensibilitatea, calitate preţioasa a
sufletelor sincere şi bine-intenţionate, nu poate fi nicidecum însuşirea de marcă a celor talentaţi.
Aceştia din urmă vor şi reuşesc să-i mişte pe alţii, fără a se lăsa, ei înşişi, mişcaţi. Ei emoţionează
oricând şi oriunde şi, mai ales, pe oricine, ca nişte mecanisme fiabile, reci şi detaşate.

For two hundred years, the theater world comment, analyze and try to understand the paradox of
the actor, Denis Diderot developed a short outline written in 1773, revised in 1778 and published
until 1830. The intelligent encyclopedic, an atheist, asserted against popular belief, the actor
who lives with honesty and character, which identifies and "compassionate" with him, offering a
service that keeps the lower artistic distant and cold towards the character played that
professional program and lucid effects. Authentic man of theater, skillfully playwright, if not
brilliant, Diderot illustrates his thesis with examples of theatrical life of the era.
Emotional participation of the actor can have remarkable results just by chance; ever they are not
controllable and repeatable. Actor's goal is to impress the public, not to be touched by him, so
sensitive, precious as the souls and well-intentioned, can’t be hardly trademark ownership of the
talent. The latter will move and turn them on others, without being, themselves, move. They
excite anytime and anywhere, especially on anyone, as some of reliable mechanisms, cool and
detached.