Bojin Tudor

Anul II, Actorie, Grupa C

Fișă de lectură 

Titlu: “Paradox despre actor” 

Autor: Denis Diderot

- “în orice lucrare […] există două înțelesuri diferite, amândouă cuprinse în aceleași
semne, unul la Londra, celălalt la Paris” – orice lucrare poate fi interpretată din mai
multe puncte de vedere diferite; poate face referire și la dualitate, la doua fațete
diferite (diametral opuse) ale aceleiași lucrări, simultan valabile  
- actorul trebuie să aibă multă judecată pentru ca jocul lui să se întărească cu observații
noi mereu; i se cere arta de a imita (a reproduce) => profesionalism 
- “crezi că scenele din Corneille, din Racine, din Voltaire, și chiar din Shakespeare, se
pot rosti așa cum ai sta de vorba și cu același ton ca la gura sobei?” – micul adevăr nu
este interesant pe scenă, un actor nu poate juca vorbind ca in viața obișnuită 
- “<<a fi adevărat>>. Înseamnă oare a înfățișa lucrurile așa cum sunt în natură? Deloc.
În sensul acesta, adevărul n-ar fi decât obișnuitul” – teatrul este sugestie; atunci cand
un actor joacă ceva nu trebuie să reproducă exact situația jucata (ar arăta banal și
probabil ar dura prea mult), ci trebuie să o sugereze prin semne și simboluri clare
pentru spectator. Același lucru se aplică și sentimentelor “trăite”, în viziunea lui
Diderot 
- un mare actor = “Un mistificator tragic sau comic, căruia poetul i-a dictat ce să spună” 
- “Marele actor observă fenomenele; omul sensibil îi servește drept model” – actorul
are nevoie de un spirit de observație bine dezvoltat, fie înnăscut, fie antrenat 
- “fie prefăcută, fie înnăscută, sensibilitatea n-are ce căuta în toate rolurile” – nu există
o cheie de joc universală; actorul trebuie să se raporteze la contextul piesei și la datele
personajului atunci când îl construiește 
- “nu există acord care să-i fie propriu” unui mare actor, “el ia acordul și tonul ce i se
potrivește partiturii lui și știe să fie bun la toate” – un actor bun e adaptabil și nu
folosește manierisme (sau, mai just, încearcă să le evite pe cât posibil) 
- “Teatrul e un mijloc de trai și nu e niciodată o alegere”  
Bojin Tudor
Anul II, Actorie, Grupa C

- “La teatru, imaginile pasiunii nu sunt decât adevăratele imagini, nu sunt decât niște
portrete exagerate, niște mari caricaturi supuse regulilor admise” – prin convenția
teatrală, spectatorul, deși (preferabil) crede ce se întâmplă pe scenă, știe tot timpul că
se uită la un spectacol și că acțiunea nu e reală; actorii redau realitatea prin filtrul
acestei convenții teatrale, nu o reproduc identic 
- “Ești tu, de la natură; ești altul prin imitație” – actorul nu se joacă pe sine atunci cand
face un rol (deși este foarte la îndemână…) 
- “Cu cât e acțiunea mai puternică și cuvintele mai simple, cu atât admiri mai mult” =
mai bine-o joci decât s-o spui 
- “Una e să fii sensibil, altă e să simți” 
- “adevărul din natură nu se potrivește deloc cu adevărul admis prin convenție” =
actorul nu redă pe scenă realitatea cu exactitate, o sugerează