VESTIMENTAŢIA

ŞI
VALORILE
SOCIALE
 PRECIZĂRI TERMINOLOGICE
Vestimentaţie (dress, clothes)

 În cercetările psihosociologice, vestimentaţia a fost

conceptualizată ca “orice obiect tangibil sau material ataşat
corpului uman” (S. Kaiser, 1984/1997,4).
 În teoria semiotică, vestimentaţia un sistem de semnificaţii (R.
Barthes, 1967/1983; U. Eco, 1979/2007).
 Şcoala proces: vestimentaţia - îmbinarea articolelor
vestimentare şi a caracteristicilor acestora (culoare, croială,
material, aspect îngrijit, formal/informal) formează un sistem
de semnalizare (K.K. P. Johnson, 2002).
 Teoriile sociologice analizează vestimentaţia sub forma
fenomenelor modei sau ca simboluri ale statusului social (G.
Tarde 1898; T. Veblen, 1989; G. Simmel, 1911; P. Bourdieu,
1979; H. Blumer, 1969; F. Davis 1992).
 În sociologia corpului (M. Hulsbosch, 2006), vestimentaţia
reprezintă o interfaţă între natura biologică şi socială a
corpului uman..
 Codul vestimentar (dress codes)
 Un set de norme care reglementează vestimentaţia
dezirabilă social (B. J. McVeigh, 2005, p. 377)
 Diferă în funcţie de ierarhia socială sau ierarhia
grupului:
 Coduri vestimentare puternic standardizate (codul
vestimentar militar);
 Coduri vestimentare standardizate (vestimentaţia în grupul
de muncă);
 Coduri vestimentare nestandardizate (vestimentaţia
informală, casual);
 Coduri vestimentare indezirabile, opuse standardelor (stilul
vestimentar punk, hip-hop);
 Modă (fashion) şi Teribilismele (fads)

Moda:
 Moda “o formă de comportament colectiv acceptat la un moment dat în
societate şi despre care se anticipează că se va schimba”(Susan B.
Kaiser, The Social Psychology of Clothing and Personal Adornment,
1985, 9)
 Ex: Moda culinară, modă în aranjarea locuinţei, moda autoturismelor,
moda arhitecturală, modă academică.
 sunt destinate unui interval de timp relativ îndelungat faţă de teribilisme.
 adeziunea către modă este acceptată social fiind legitimată prin instituţii
(case de modă, designeri).

Teribilismele (ex. Mustaţa lui Chaplin, dansul hip-hop, steaking-ul)

 provoacă adeziunea pasageră a unui număr mic de persoane
 sunt dezaprobate social
 cuprind, în general, o audienţă omogenă ca vârstă
 implicarea în teribilisme are o conotaţie afectivă
Moda nu reglementează doar îmbrăcămintea. […].
Această modă care contaminează totul; este un fel
de a se orienta al fiecărei civilizaţii. Ea este felul de
gândire ca şi costumul, vorba cu duh, ca şi gestul de
cochetărie, felul de a primi la masă şi grija de a sigila
o scrisoare. Este felul de a vorbi […]. Este felul de a
mânca […]. Moda înseamnă şi felul de a merge şi, nu
mai puţin, acela de a saluta […]. Moda mai înseamnă
îngrijirea corpului, a feţei, a părului.

Fernand Braudel, Structurile cotidianului: posiblilul şi imposibilul, Bucureşti,

Editura Meridiane, (1979)1984, pp. 77-78.
Înfăţişarea (Appearance)
 Stimuli care ne informează despre statutul social al performerului.
Vestimentaţia parte componentă a prezentării scenice a
comportamentului expresiv; obiect component al “feţei personale”
(personal front) (Erving Goffman, 1959/2003, 51).
 Înfăţişare în interacţiunile sociale include dimensiunile corpului,
imaginea, reputaţia, vestimentaţia, expresiile faciale (G. Stone,
1964).

Maniera (Manner): atitudinea afişată de actorul social; aceasta

poate intra în contradicţie cu înfăţişarea (oferiţi un exemplu!).

Stilul (Style): expresivitate; efecte asupra formei (ex: stilul drapat de

vestimentaţiei).
 FUNCŢIILE VESTIMENTAŢIEI

 Vestimentaţia oferă inicii privind status-ul social,

vârsta, sexul, regiunea geografică din care
provine individul;
 Hainele şi modul de a le purta sunt comunicări
pe care le întreţinem cu ceilalţi;
 Hainele sunt simboluri vizibile care influenţează
interacţiunile sociale;
 Îmbrăcămintea evocă normele sociale specifice,
conduite admise, intenţiile de ordin sexual,
ierarhiile sociale, comportamentele culturale,
opţiunile politice.
 Abordare semiotică a vestimentaţiei
1. Roland Barthes. (1967). Système de la mode
 Roland Barthes (1915-1980) filosof, eseist şi
semiotician francez
 La nivel social hainele descriu combinaţia între
semnificant (forma vestimentaţiei) şi semnificat
(sensul, semnificaţia articolului de vestimentaţie).
Procesul de semnificare este posibil doar când
există un cod.
 Relaţia dintre semnificat si semnificant este
caracterizată de un cod (code), adică de un sistem de
reguli şi de convenţii sociale.
Abordare semiotică a vestimentaţiei
2. Umberto Eco (1976). A theory of semiotics
 “I am speaking throught my clothes”
(Umberto Eco, 1979/2007, 144).
 Ca şi limba, vestimentaţia reprezintă un
sistem de semnificaţii.
 Vestimentaţia este o cunoaştere
achiziţionată prin socializare, ale cărei
semnificaţii sunt împărtăşite de membrii
unui grup, unei societăţi, unei culturi
(Umberto Eco, 1979/2007, 144).
 Vestimentaţia şi formarea impresie
 J. Dilworth (1997) a arătat că indivizii au aşteptări cu privire
la modul vestimentar al celorlalţi, cercetând impactul
hainelor în interacţiune profesor-elev.
 Chestionare cu întrebări deschise care să colecteze
răspunsuri cu privire la aşteptările pe care studenţii le au cu
privire la stilul vestimentar al profesorilor.
 În categoria îmbrăcăminte neadecvată, studenţii au inclus:
pantofi fără ciorapi; bijuterii ostentative; fusete scurte care
pun în evidenţă picioarele; tricouri imprimate; rochii mulate.
 Aşteptările studenţilor cu privire la vestimentaţia profesorilor
includea articole vestimentare precum costume, cămăşi.
Vestimentaţia şi formarea impresie
 Sara Butler (1989) arată că percepţia studenţilor
privind performanţele profesorilor nu depinde de
stilul vestimentar, îmbrăcămintea casual sau cea
formală fiind considerate deopotrivă desirabilă
de către studenţii cercetaţi (E=201).
 Experimentul a manipulat 4 stiluri vestimentare:
 1) cămaşă lungă şi jeanşi fără curea
 2) pantaloni largi, marinăreşti şi plover gros
 3) vestimentaţie de culoare neagră şi cu dungată
 4) costum bluemarin şi bluza albă.
 Vestimentaţia ca indicator al statutului
social
Teoria trickle-down (Thorstein B. Veblen,1899;
Georg Simmel, 1911; Pierre Bourdieu, 1979).
- vestimentaţia este o marcă a clasei sociale;
- manifestarea preferinţelor în materie de muzică şi
pictură, până la cele personale cu privire la
cosmetică, vestimentaţie şi decoraţiuni interioare –
nu sunt altceva decât “oportunităţi de relevare a
poziţiei sociale pe care un individul o ocupă în
cadrul societăţii” (Piere Bourdieu 1979/1984, 57 ).
 Vestimentaţia ca indicator al
statutului social
 H. Giles (1973) a măsurat disponibilitatea persoanelor, provenite din
clase sociale diferite, de a oferi date personale. Persoana folosită ca
stimul – îmbrăcată adecvat, în jumătate din cazuri purtând cravată şi în
jumătate din cazuri nu - a cerut celor trei loturi intervievate date
personale, explicând că realizează un sondaj şi întrebând pe fiecare
dintre subiecţi adresa personală pentru a putea fi incluşi în cadrul
cercetării.
 Cele trei grupuri intervievate au fost: a) 30 de persoane aparţinând unui
club conservator (eşantion folosit pentru clasa socială medie); b) 30 de
clienţi ai unei cafenele (muncitori) c) 40 persoane de sex masculin care
treceau strada.
 Oamenii care aparţineau clasei sociale medii furnizau date despre
adresă mai des (în 93% din cazuri) în situaţia în care operatorul de
interviu purta cravată decât în situaţia când această articol lipsea din
vestimentaţia operatorului de interviu (27%). În timp ce muncitorii erau
dispuşi să ofere informaţii cu privire la adresa personală în ambele
situaţii de experiment (56% versus 65%), cei 40 de subiecţi aleşi în mod
aleatoriu în timp ce treceau strada s-au dovedit a fi mai disponibili să
ofere date personale în situaţia în care operatorul de interviu purta
cravata (70% versus 40%) (Bonaiuto, M., 1995, 63).
 Vestimentaţia ca indicator al atitudinilor
sexuale
 John Carl Flügel (1930).The psychology of clothes:
Atitudinile ambivalente cu privire la vestimentaţie descriu
contradicţia dintre dorinţa de a atrage atenţia asupra corpului, prin
expunere, pe de o parte şi acoperirea acestuia, pe de o altă parte.
 Cercetările psihosociologice au obţinut corelaţii moderate între
atitudinile sexuale şi vestimentaţie (W. Mathes şi S. B.
Kempher,1976; S. Williamson şi J. Hewitt, 1986).
 S-au obţinut corelaţii pozitive între comportamentul sexual raportat
(relaţiile sexuale premaritale) şi purtarea unor anumite articole
vestimentare. În cazul bărbaţilor mersul desculţ, purtarea tricourilor
mai decoltate sau a sandalelor, sau lipsa tricoului, purtarea
tricourilor transparente. Indiciile pentru subiecţii de sex feminin
includ bluze deasupra taliei, lipsa sutienului, blugi, sandale şi
umbalatul desculţ (W. Mathes şi S. B. Kempher,1976).
 Vestimentaţia şi valorile sociale
 Baron, Stephen W. (1989). The canadian west coast
punk subculture: A field of study. Canadian Journal
of Sociology, 14, 3, 289-316.
 Interviuri cu 35 de subiecţi membrii ai mişcării punk
 ( F*21 ; M*14; 14 şi 29 de ani)
 Majoritatea subiecţilor declarau că stilurile de
vestimentaţie reflectă personalitatea, în special
atitudinile şi sentimentele cu privire la şcoală, familie
şi politică, tocmai de aceea sloganurile imprimate pe
hainele tăiate şi decolorate erau destinate a
semnaliza sărăcia pe care aceştia o
experimentează, iar culorile închise şi cămăşile de
muncă nivelul scăzut de trai.
 Vestimentaţia şi valorile sociale
 D. Kness şi B. Densmore (1976) au studiat convingerile social-
politice a 100 de studenţi de sex masculin ai Universităţii
Pennsylvania. Aceştia au căutat similarităţi între vestimentaţia
tradiţională (cum ar fi păr tuns scurt şi pantaloni drepţi, pulovere sau
tricou, şosete şi pantofi) şi convingerile social-politice conservatoare
(adică dorinţa de conservare a valorilor şi a interesele grupurilor cu
statut social înalt); şi între vestimentaţia radicală sau hippie (părul
până la umeri, cu sau fără barbă, blugi şifonaţi, tricouri şifonate, cu
sandale sau desculţi) şi convingerile social politice radicale (dorinţa
de a revoluţiona sistemul) (S. Kaiser, 1985, 205).
Vestimentaţia şi valorile sociale
 Rezultate: S-a descoperit că cei care se îmbrăcau
după moda hippie erau mai puţin preocupaţi de
faptul că vestimentaţia exprimă statusul social al
persoanei, iar aceia care se îmbrăcau într-un mod
tradiţional preferau mai de grabă să poarte haine
tradiţionale şi se declarau foarte mulţumiţi să fie în
pas cu moda. Totuşi aceştia din urmă erau printre
ultimii din grupul lor predispuşi la schimbare, deşi
preferau să-şi schimbe stilurile de vestimentaţie.
 Studiul a indicat că este posibil să anticipăm
atitudinile social-politice ale indivizilor pe baza
vestimentaţiei, adică vestimentaţia este un indiciu
pentru astfel de atitudini (idem).
Vestimentaţia în organizaţii
 Subiecţii cerectărilor
înţelegeau prin vestimentaţia
organizaţională costumul în
culori neutre, haine fără
ornamente şi imprimeuri, fără
conotaţii sexuale (A. Rafaeli,
1997).
 Hainele în organizaţie pot
exprima:
 Dinamica organizaţională,
 Imaginea organizaţiei
 Funcţia individului în
organizaţie
Bibliografie
 Din manual Artefactele pp. 52-58;
 Kaiser, Susan. (1985). The Social Psychology of
Clothing and Personal Adornment. New York:
Macmillan Publishing Company.
 Barthes, Roland. (1967). Système de la Mode.
Avril: Éditions de Seuil.
 Simmel, George.(1998). Moda. În Simmel, G.
Cultura filozofică: despre aventură, sexe şi criza
modernului: culegeri de eseuri. Bucureşti: Editura
Humanitas.