lOMoARcPSD|8379875

Seminarul 12 - Tema: Sistemul economiei mondiale

Macroeconomie (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași)

StuDocu nu este sponsorizat sau avizat de nicio universitate

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

Tema: Sistemul economiei mondiale

1. Economia mondială, caracteristică generală şi particularităţile contemporane.

2. Diviziunea internaţională a muncii şi caracteristica formelor de colaborare economică între
ţări.
-mişcarea internaţională a capitalului.
-migratia internaţională a forţei de muncă.
-cooperarea internaţională în domeniul producţiei, activităţii ştiinţifice, colaborări tehnice.
-relaţiile valutar financiare.
3. Etapele în dezvoltare a economiei mondiale.
4. Circuitul economic mondial. Piaţa mondială.
5. Etapele procesului de interarea economică.
6. Cadrul normativ şi instituţional al economiei mondiale.
Concepte cheie:

-Economia mondială -Piaţa mondială

-Diviziunea internaţională a muncii -Cadrul normativ
-Mişcarea internaţională a capitalului -Economii naţionale
-Migraţia internaţională a forţei de muncă
-Globalizare
-Internaţionalizare
-Integrare economică

1. Economia mondială, caracteristică generală şi particularităţile

contemporane
Economia mondială sau economia globală este economia lumii, considerată ca fiind schimbul
internațional de bunuri și servicii.
Economia mondială este formată din economiile naționale ale statelor lumii privite în
interdependența legăturilor economice dintre ele. Economia mondială reprezintă un proces
economic care a parcurs mai multe etape:

Dezvoltarea economiei de schimb, lărgirea legăturilor economice între diferite

țări și regiuni pe baza cărora în sec. al XVI-lea s-a constituit piața mondială.

Dezvoltarea manufacturilor și a marii industrii mașiniste care a determinat

ample transformări în baza tehnico-materială și în structura producției de
bunuri și servicii.

Formarea diviziunii internaționale a muncii ca ansamblu de specializări pentru

export

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

Structura economiei mondiale:

economii naționale(peste 200 țări)

organizații economice-internaționale(BN, FMI)

uniunile integraționiste(UE, CSI, NATO)

companiile transnaționale

fluxurile economice internaționale

Elemente derivate:

piața mondială

diviziunea internațională a muncii

ordinea mondială

sectorul economiei internaționale

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

2. Diviziunea internaţională a muncii şi caracteristica formelor de colaborare

economică între ţări.

Diviziunea internațională a muncii este expresia specializării indivizilor sau grupurilor de agenți
economici, care participă la activitatea economică mondială.
Baza taoretică a diviziunii internaţionale a muncii sunt teoriile clasice:

teoria avantajului
absolut(A.Smith)
Teoriile clasice
teoria avantajului
relativ(D.Ricardo)

Diviziunea internaţională a muncii a evoluat în permanenţă şi a

îmbrăcat forme
îmbrăcat forme numeroase,
numeroase, cum
cum arar fi:
fi:

specializarea intersectorială specializarea interramură specializarea intraramură

specializarea intraramură specializarea intrafirmă

specializarea realizându-se
- industrie extractivă pe subramuri,
pe subramuri,
-țări industriale -industrie prelucrătoare, -activități, -activitatea firmelor
-țări agrare -agricultură, -gama de produse, transnaționale
-servicii -tipodimensiuni,
-tipodimensiuni,
-calitate etc.

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

Specializarea internaţională adaptează potenţialul economic al unei ţări, dintr-un domeniu sau
altul de activitate, la caracteristicile cererii şi ofertei de pe piaţa mondială. Factorii determinanţi ai
specializării internaţionale sunt: natural – ecologici, tehnici, economici şi social – politici ş.a.
Specializarea internaţională pe diverse produse primare (cereale, ceai, cafea, cacao, citrice, petrol,
diverse minereuri) este dependentă de factori natural-climatici; specializarea pe produse industriale
are la bază factorii de ordin tehnic, economic şi social.

În funcţie de specializarea internaţională:

țări
înalt
dezv
oltat
țări în ecurs de
dezvoltare
țări slab dezvoltate

Datorită diviziunii internaţionale a muncii, între ţări apar fluxuri internaţionale în domeniile:
 Producţiei
 Ştiinţific
 Dezvoltarea tehnologiilor Mişcarea internaţională a forţei de muncă
 Schimb de mărfuri este mişcarea populaţiei apte de muncă peste
 Mişcări de valută hotarele ţării, cu scopul de a fi antrenată în
 Migraţia forţei de muncă relaţiile de muncă cu angajatorii din alte state.
 Schimb de experienţă
Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la
etapa contemporană este determinată de un şir
Migraţia internaţională a capitalului este mişcarea de capital
între ţări, inclusiv exporturile, şi funcţionarea sa în străinătate. de factori:
Fluxul internaţional de capital ocupă un loc de frunte în
 Intensificarea internaţionalizării vieţii
relaţiile economice internaţionale, are un impact enorm asupra
economiei globale: economice.
 Factorul demografic
contribuie la creşterea economiei  Procesele integraţioniste din economia
mondiale
mondială
aprofundarea şi cooperarea  Relaţiile sociale, exprimate prin
internațională
internaţionalizarea căsătoriilor ,
culturilor

creşterea volumului schimburilor  Fazele ciclului economic

reciproce de bunuri între țări, inclusiv
bunurile intermediare, între
sucursalele companiilor internaționale,
stimulând dezvoltarea comerțului.

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

3. Etapele în dezvoltare a economiei mondiale.

Etapele dezvoltării economiei mondiale

1. Sfârşitul sec. XIX începutul sec. XX - până la primul război mondial. Se dezvoltau în ritm rapid
procesele de integrare şi de schimb.
2. Anii 20-30 - războiul şi revoluţia rusească au generat ruptura relaţiilor economice. În timpul primului
război mondial au fost distruse multe resurse umane şi de producere.
3. Sfârşitul anilor 20 -începutul anilor 30. este marcat prin criza mondială şi depresii. În anii 30 era
tendinţa de conservare a economiilor. Au fost încălcate colaborările de export şi comunicare,
înregistrându-se o foarte mică cotă de export, aceasta scăzând de 1,5-2 ori.
4. Al doilea război mondial. Are loc procesul de cooperare în sfera serviciilor, gestionarea centralizată a
economiei. Economia mondială s-a divizat în două părţi, drept consecinţă, în cele două tabere au loc
diferite procese de dezvoltare a economiei mondiale. Pentru ţările capitaliste este caracteristic creşterea
nivelului de producţie, principala putere a căreia au constituit-o corporaţiile transnaţionale, a crescut
rolul SUA, implementarea planului Marchall a facilitat renaşterea economică a statelor din UE,
programele de ajutor au fost reorientate ulterior spre ţările în curs de dezvoltare.
5. Anii 60-70 sunt marcaţi de continuarea procesului de integrare, condiţionată de mişcarea de capital. În
anii 50-60 s-a înregistrat o apropiere dintre nivelul de trai din SUA şi cel din ţările Europei. SUA s-a
transformat din stat dominant în lider. Are loc activizarea direcţiei Nord-Sud.
6. Anii 70-80 înregistrează o cădere bruscă a ritmului de creştere economică pe plan mondial. A crescut
cota pentru export.
7. Anii 90 se caracterizează prin constituirea, la nivel mondial, al forţelor de producţie în rezultatul
interacţiunii de capital, a crescut nivelul de valorificare a spaţiului geografic. În ultimii cinci ani economia
mondială a intrat într-o nouă fază, are loc o colaborare intensă dintre ţări, consolidarea unui sistem unic.
Sub aspect social-economic, însă, economia mondială rămâne a fi încă destul de eterogenă. Existenţa celor
trei subsisteme - ţări puternic industrializate, ţări în perioada de tranziţie şi ţări în proces de dezvoltare.
Cota ţărilor socialiste în producţia mondială a scăzut de la 16-18% la 5%. Sunt tratate încă în mod
separat ţări cum sunt India, China, Noile Ţări Industrializate (NŢI), ţările din Orientul Apropiat şi
Mijlociu (exportatori de petrol).

4.Circuitul economic mondial. Piaţa mondială.

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

Piaţa mondială
Piaţa mondială
nuesteonoţiunegeografică,ciuna
economică.Ea reprezintă
ansamblul tranzacţiilor
care au loc intre agenţii
economici de pe intregul glob.
Piaţa mondială
esteeterogenă,fiindalcătuitădinse
gmentespecificetranzacţiilorcudiferi
tecategoriide
bunurisauservicii.Inpractică,exist
ăopiaţămondialăapetrolului,amo
bilei,aautoturismelor,aobiectelor
deartă,aasigurăriloretc.Peaceste
pieţepreţurileseformeazăinfuncţie
deoseriedefactorispecifici-
economici,socialisauchiarpolitici,
careinfluenţeazăofertaşicerereape
ntruproduselerespective.

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

Intrediferitelesegmentealepieţeim
ondialeexistăocondiţionare
reciprocă.Ocreştereacereriimon
diale
deautomobile,deexemplu,facesăc
reascăşicerereadepetrol(benzină)ş
idecipreţulacestuiprodus.
Dupăcumieftinireabenzineipoatef
ifactordesporireacereriideautom
obile
Totalitatea fluxuriloe economice internaţionale, privite nu ca o simplă sumă aritmetică ci în strânsa
lor interdependenţă, formează circuitul economic mondial. Acesta exprimă împletirea unor forme
ale schimbului reciproc de activităţi dintre diverse economii naţionale, schimb care nu se limitează
la sfera circulaţiei, ci cuprinde şi sfera producţiei, a cercetării ştiinţifice.
Piaţa mondială -totalitatea relaţiilor, schimburi de bunuri, servicii şi capitaluri dintre agenţii
economici care se stabilesc între ţări diferite.

Formează comerțul
internațional. Mărimea acestuia
a bunurilor şi serviciilor este relevată, de regulă, prin
exporturile/importurile
mondiale.

dezvoltarea investițiilor
Forme a capitalului
exterioare

a muncii migrație/emigrație

Piaţa mondială
Piaţa mondială nuesteonoţiunegeografică,ciunaeconomică.Ea reprezintă ansamblul
tranzacţiilor
care au loc intre agenţii economici de pe intregul glob.

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

Piaţa mondială
esteeterogenă,fiindalcătuitădinsegmentespecificetranzacţiilorcudiferitecategoriide
bunurisauservicii.Inpractică,existăopiaţămondialăapetrolului,amobilei,aautoturis
melor,aobiectelor
deartă,aasigurăriloretc.Peacestepieţepreţurileseformeazăinfuncţiedeoseriedefa
ctorispecifici-
economici,socialisauchiarpolitici,careinfluenţeazăofertaşicerereapentruproduselere
spective.
Intrediferitelesegmentealepieţeimondialeexistăocondiţionare
reciprocă.Ocreştereacereriimondiale
deautomobile,deexemplu,facesăcreascăşicerereadepetrol(benzină)şidecipreţulac
estuiprodus.
Dupăcumieftinireabenzineipoatefifactordesporireacereriideautomobil

5.Etapele procesului de integrarea economică.

Integrarea economică- proces complex caracteristic etapei contemporane care presupune
intensificarea interdependenţelor între diferite state. Factorul principal RŞT.

internaționalizarea
-globalizarea comerțului
-glob. industriei
-glob.serviciilor
-glob.spațiului funciar
Tendinţele dezvoltării globalizarea -extinderea companiilor
transnaționale
-uniformizarea
economiei la nivel
planetar
integrarea economică

Etapele

crearea zonei crearea

uniunea integrarea
libere de uniunei piața comună
economică economică
schimb vamale
Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)
 lOMoARcPSD|8379875

UE-principalul model economic care reprezintă cea mai avansată formă de integrare.

6.Cadrul normativ şi instituţional al economiei mondiale.

Cadrul normativ şi instituţional fără de care funcţionarea economiei mondiale nu este posibilă şi sub
denumirea de Ordine Economică Mondială, include normele juridico-legislative şi sistemul
instituţional bilateral care reglementează raporturile fiecărui stat cu alt stat suveran , precum şi
dreptul internaţional şi instituţiile subregionale, regionale şi mondiale care monitorizează dezvoltarea
relaţiilor economice mondiale.

Desc?rcat de KL Am (andreea.moraru.01@mail.ru)