Reacţia conducătorului auto …

Gaston Berger spunea că: “trebuie să înveţi să fii fericit în mişcare”.

Da, dar această mişcare trebuie să ţină cont de faptul că nu eşti singurul care te mişti, că în
jurul tău toată lumea se mişcă şi pentru a avea grijă de viaţa şi siguranţa ta ca pieton sau şofer,
trebuie respectate cu stricteţe regulile de circulaţie şi normele de conduită preventivă.
Cel mai important element în analiza evitabilităţii îl constituie stabilirea momentului în care a
apărut starea de pericol şi tipul de pericol (potenţial sau iminent).
Starea de pericol potenţial  - impune participanţilor la trafic mărirea atenţiei şi  reducerea
vitezei sub limita legală maximă admisă în funcţie de conjunctura traficului, starea carosabilului,
condiţiile atmosferice, obstacole fixe sau mobile etc.
De exemplu: o astfel de stare este concretizată printr-un carosabil acoperit cu polei
deoarece oricând poate surveni deraparea dacă se depăşeşte o anumită valoare a vitezei, care nu
poate fi dinainte precizată.
Starea de pericol iminent  - este datorată unei stări emoţionale de percepţie – reacţie care
declanşează o serie de acţiuni şi manevre ce în mod normal nu ar fi fost efectuate, frânarea
violentă, ocolirea într-un spaţiu scurt, ieşirea în decor etc.
Cele precizate mai sus se reflectă în concluzia raportului de expertiză prin formulările
distincte ale posibilităţilor de prevenire şi a celor de evitare a producerii accidentului.
Posibilităţile de prevenire  ale producerii unui accident reprezintă totalitatea manevrelor şi a
măsurilor pe care un participant la trafic este obligat să le efectueze din momentul în care pentru el
s-a declanşat o stare de pericol potenţial.
Posibilităţile de evitare  ale producerii unui accident reprezintă totalitatea măsurilor şi
manevrelor pe care un participant la trafic este obligat să le efectueze din momentul în care pentru
el s-a declanşat o stare de pericol iminent.
Pentru a ilustra vom folosi un exemplu ipotetic prin care un pieton adult s-a angajat prin loc
neamenajat în traversarea carosabilului de la stânga la dreapta potrivit direcţiei de deplasare a
autovehiculului. Pentru conducătorul auto s-a declanşat o stare de pericol potenţial deoarece
pietonul se poate opri pe axul imaginar al drumului lăsând autovehiculul să treacă după care să-şi
continue traversarea. Starea de pericol este în acest caz una potenţială întrucât pietonul poate să
nu se oprească sau după ce s-a oprit pe axul drumului pentru un moment scurt, să-şi reia
traversarea. În momentul în care pietonul respectiv pătrunde în culoarul de deplasare al
autovehiculului pe o traiectorie care o intersectează pe cea a maşinii, pentru conducătorul auto se
declanşează o stare de pericol iminent. Manevrele pe care le poate efectua şoferul pentru a evita
accidentul sunt frânarea energică sau ocolirea. În funcţie de viteza autovehiculului din momentul
premergător accidentului, se pot stabili posibilităţile tehnice de evitare.
Există trei situaţii:
- conducătorul auto observă victima, intuieşte că aceasta nu se opreşte din traversare, ia decizia
de frânare, frânează dar impactul se produce;
- conducătorul auto nu observă victima, o loveşte apoi ia decizia de a frâna;
- conducătorul auto nu observă victima dar frânează deoarece s-a declanşat un pericol anterior
pericolului creat de victima angajată în traversare.
În toate aceste situaţii intervine factorul uman caracterizat prin întârzierile fiziologice. Un alt
factor este dat de componenta maşinii şi este denumit de suma întârzierilor mecanice.
Aceşti timpi însumaţi formează durata întârzierilor involuntare ale ansamblului om -
autovehicul.
Timpul de reacţie – reprezintă durata scursă de la perceperea informaţiei până la
efectuarea unei mişcări corespunzătoare semnificaţiei informaţiei respective. (semnalizare, ocolire,
reducerea vitezei, modificarea condiţiilor climatice sau de trafic etc.).
 Faza de percepţie – reprezintă intervalul de timp care se scurge de la apariţia informaţiei
reprezentată de obstacol, identificarea naturii acestuia şi a stării sale de mişcare sau repaus şi
receptarea ei de către subiect respectiv conducătorul auto. Faza de percepţie este dependentă în
mod nemijlocit de condiţiile de trafic şi de starea conducătorului auto.
Faza de surpriză sau interpretare – reprezintă durata necesară subiectului pentru a
reacţiona. Această fază se manifestă când informaţia apare într-un mod neaşteptat şi mărimea ei
depinde de emotivitatea conducătorului auto.
Faza de reacţie  – începe cu momentul în care subiectul a luat cunoştinţă de semnificaţia
informaţiei şi se termină cu luarea deciziei.
Faza de acţionare  – este reprezentată de durata în care se execută mişcarea necesară
acţionării în conformitate cu decizia luată.
Duratele întârzierilor involuntare sunt precizate în literatura de specialitate şi au valoarea de
0,8 s pentru situaţia în care conducătorul unui autoturism a fost din timp avertizat de existenţa unui
pericol şi de 1,1 s când starea de pericol a fost declanşată fără ca aceasta să poată fi prevăzută.
Aceste valori pot suferi modificări care depind de tipul autovehiculului, condiţiile de trafic,
vârsta conducătorului auto etc. Pe parcursul întârzierilor involuntare conducătorul auto nu poate
interveni în nici un fel asupra dinamicii accidentului, în această perioadă de timp autovehiculul
parcurgând o distanţă direct proporţională cu viteza sa.
Viteza la care un accident putea fi evitat prin frânare – oprire se obţine din egalarea
spaţiului existent între autovehicul şi locul impactului în momentul declanşării pericolului cu spaţiul
necesar opririi la o viteză dată.
Pentru mărirea siguranţei rutiere si prevenirea si combaterea accidentelor de circulaţie este
necesara o cat mai exacta identificare a cauzelor generatoare ale conflictelor rutiere.

…  Circulaţia pe drumurile publice este o activitate complexă cu adânci implicaţii în viaţa

oamenilor. De aceea, se acţionează permanent, prin toate mijloacele, ca aceasta să se desfăşoare
în condiţii de deplină siguranţă atât pentru viaţa cetăţenilor de la cei mai mici, până la cei mai mari,
cât şi pentru integritatea bunurilor materiale.
Cu toate condiţiile create pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a traficului, ritmul şi
proporţiile în care evoluează circulaţia rutieră, pe de o parte şi comportamentul unor participanţi la
trafic, pe de altă parte, determină producerea evenimentelor de circulaţie cu toate consecinţele
negative ce decurg din acestea.

Impulsivitatea, agresivitatea, lipsa autocontrolului influenţează negativ capacitatea

de a conduce şi determină creşterea probabilităţii de producere a unor accidente.

… Factorul determinant este OMUL.

În cadrul sistemului “om-vehicul”, omul are rol de “mecanism de comandă”, iar vehiculul

are doar rol de execuţie. Modul în care sunt articulate componentele psihologice, implicate în
activitatea de conducere, condiţionează comportamentul la volan.