Psiholog principal Asist. univ. drd. Arsene Andreea Psiholog principal Lect. univ. dr.

Marinela Tanase

Perspective psiho-sociale asupra procesului decizional in activitatea de conducere a autovehicolelor

Nevoia de deplasare pe distante inaccesibile in mod normal a fost o preocupare constanta, de la descoperirea rotii, la galerele romane si vasele vichingilor, pana la masinile de curse, performante, ce pot atinge viteze ametitoare. Importanta posibilitatii de transport, de scurtcircuitare a traseelor, gandite in distante si timpi, reiese nu numai din faptul ca reprezinta o veriga importanta a sistemului socio-economic, ci mai ales in faptul ca transporturile constituie factori de influentare si optimizare a activitatii umane. Epoca moderna, prin crestera globala a populatiei, a numarului de servicii oferite, a optiunilor profesionale, tehnice, arhitehtonice, a dus implicit si la diversificarea mijloacelor de transport, la cresterea numarului de participanti - conducatori auto si pietoni, a autovehiculelor. De aici reiese nevoia de a cerceta practic si teoretic transporturile din persepective variate : tehnologice, economice, sociale si psihologice. Din perspectiva sistemica, analizarea activitatii din trafic se face raportat la dimensiunile umana-soferul, tehnica-autovehiculul si cea rutiera drumul, deci se poate spune ca psihologia transporturilor analizeaza interactiunea a trei mari categorii de factori: factorul uman, conducatorul auto; factorul ethnic si cel rutier. Factorii amintiti au ponderi diferite in influentarea sistemului rutier dar se afla in stransa legatura, cu relatii si roluri specifice. Este evident ca cea mai mare si mai fina analiza se acorda factorului uman, caci, prin scopul sau de baza, transportul faciliteaza activitatea individului. Activitate umana, participarea la trafic, indiferent de pozitie conducator auto sau pieton implica mare parte a psihismului individului, cu accenat predilect pe procesele prosexice si decizionale. Prin complexitatea data de cresterea numarului participantilor la trafic activitatea de conducere implica analiza si interpretarea situatiilor aparute in evolutia deplasarii, situatii ce pot aparea fara ca ele sa fie prevazute de catre cel de la volan numite situatii de risc si il preseaza pe cel implicat sa aleaga in timp optim cele mai adecvate modalitati de actiune in vederea evitarii diferitelor evenimente de circulatie. Situatiile de risc sunt acelea in care persoana de la volan este obligata sa aleaga intre doua sau mai multe variante posibile de actiune pentru a depasii momentul conjunctural aparut. Aceste situatii pot avea pe de o parte, grade diferite de incarcatura de

risc, iar pe de alta parte, variantele de actiune pot comporta un grad mai mic sau mai mare de risc1. Situatiile de risc pot fi impartite in doua categorii, respectiv situatii certe si incerte. Situatiile certe sunt acelea in care conducatorul auto ester sigur ca evolutia viitoare, dupa aplicarea actiunii decise, va coincide cu modelul informational insusit anterior prin exercitii sau instruire. Situatiile din a doua categorie sunt cele incarcate cu un grad oarecare de incertitudine - determinata de cantitatea mare de informatii care sta la baza elaborari raspunsului, respectiv aplicarii actiunii reclamate de situatie, ceea ce face ca posibilitatea de anticipare a rezultatelor sa iasa de sub semnul certitudinii, evolutia viitoare putand fi doar estimata. Modalitatea de a depasi aceasta situatie se poate realiza doar prin derularea unui comportament decizional, comportament ce se imparte in comportament decizional riscant si comportament decizional incert. Decizia riscanta apare atunci cand despre probabilitatea obiectiva a raspunsului anticipat, se cunoaste doar faptul ca ea exista. Din punct de vedere subiectiv acest nivel este apreciat ca fiind inferior certitudinii (Ceausu, 1972)2. Datorita cantitatii mari de informatii, uneori contradictorii, cel aflat intr-o astfel de situatie va putea elabora doar raspunsuri generale si nu unul cert in sine. Decizia incerta este caracteristica situatiilor in care probabilitatea obiectiva a situatiei anticipate nu este si nu poate fi cunoscuta, iar raspunsul este elaborat exclusiv pe baza probabilitatii subiective. In randul conducatorilor auto astfel de situatii sunt catalogate ca fiind situatii ce apar brusc si total neprevazut, situatii in care se incearca utilizarea unor raspunsuri sau modele de actiune ce au fost eficiente in situatii similare. In caz de nereusita, cel de la volan este obligat sa elaboreze un mod de rezolvare, dar si in aceasta situatie va face apel la experienta trecuta. Dar, conform lui Popescu Neveanu3 decizia este modalitatea de depasire a unui conflict cognitiv sau afectiv; hotarare sau opinie ce survine ori de cate ori in desfasurarea unei activitati apar evenimente care impiedica anticiparea certa a evolutiei respective atunci cand individul nu poate face decat supozitii asupra evolutiei. Structura functionala a actului voluntar: Pentru intelegerea psihologiei deciziei este necesara surprinderea intregului proces ce precede si din care rezulta alegerea variantei de raspuns, respectiv modelul de actiune ce urmeaza a fi aplicat. Acest lucru nu se poate face fara analiza actului voluntar, decizia luand nastere in procesul formarii unui act voluntar, ea fiind o prelungire a acestuia (Ceausu, 1972)4. In elaborarea actului voluntar se disting urmatoarele faze: informarea , prelucrarea informationala , elaborarea deciziei, actionarea si autoreglajul. Informarea Intre idividul uman si mediu exista o stransa interactiune ce are ca rezultate finale, modificari ale mediului dar si transformarea individului, interactiune ce se realizeaza atat la nivel elementar (trebuinte fiziologice), cat si la nivel superior (activitati dirijate pe baza de scheme prealabile pentru satisfacerea trebuintelor complexe - aspiratii, interese etc.) - individul uman cauta sa rezolve si sa depaseasca situatia in care se afla.
1 2

Hohn, M - Psihologia si circulatia rutiera, Ed.Mirton, Timiosoara, 2002, p 54 idem 3 Popescu-Neveanu, P coord Dictionar de psihologie, Ed Albatros, Bucuresti, 1978 4 Hohn, M - Psihologia si circulatia rutiera, Ed.Mirton, Timiosoara, 2002, p 56-58

Practic, situatia este un decupaj din mediu dar si o relatie complexa dintre subiect si cadrul obiectiv. In domeniul circulatiei cadrul obiectiv este constituit din peisajul apropiat si indepartat, calea de rulare, celelalte autovehicule prezente, conditiile meteo, persoanele din habitaclu, pietoni, animale etc., toate prezente intr-un anumit loc si moment si a caror evolutie nu depinde de subiect. La nivelul subiectului cadrul obiectiv se transforma in situatie, fata de care elaboreaza si alege ulterior o varianta de raspuns. O importanta particularitate a culegerii de informatii in timpul conducerii unui autovehicul il constituie faptul ca cel de la volan decupeaza doar fragmente de informatii din cadrul obiectiv deoarece autovehiculul se poate deplasa cu diferite viteze, ceea ce nu permite ca in fractiuni de secunda sa perceapa toate elementele prezente la un moment dat. Din acest motiv, cel de la volan va cauta sa elaboreze raspunsurile si modalitatile de actiune in functie de acele evenimente pe care le considera mai importante in acel moment. Conducatorul auto va decupa informatii care prezinta noutate, acele care sunt in discordanta cu situatia anticipata. Accentual cade pe capacitatile psihice legate de analizatori, precum si pe analiza si sinteza corticala a mesajelor. Prelucrarea informatiilor Este in stransa legatura cu faza de informare, in aceasta faza realizeazandu-se integrarea semnalelor intr-un tablou de asamblu al situatiei. Accentul cade pe functiile cognitive superioare adica se stabileste daca situatia in cauza creeaza o problema sau nu. Elaborarea deciziei Capacitatea de anticipare a individului permite rezolvarea unui numar mare de situatii cu care se confrunta omul. Aceasta capacitate de anticipare poate reflecta corect sau eronat realitatea care poate fi incerta sau certa prin raportul subiect obiect. In cazul situatiile certe nu se pune problema unei decizii, fiind vorba doar de selectarea unei actiuni existente, anterior stocate in memoria individului. Actionarea Indiferent de modalitatea prin care s-a ajuns la o solutie, aceasta trebuie aplicata intr-o faza motorie,executiva, unde prin intermediul reactiilor modelul de actiune ester transpus in realitate. B. Zorgo remarca faptul ca aceste concretizari se realizeaza prin diferite reactii ale subiectului cum sunt: reflexe neconditionate, deprinderi, activitati constiente si controlate. Autoreglarea Ca urmare a actiuni, pozitia autovehiculului este modificata de catre subiect, modificare ce poate fi concordanta sau neconcordanta cu scopurile propuse de conducator. In caz de neconcordanta procesul se continua cu reluarea si corectarea actiuni. Cercetarile efectuate in acest domeniu al psihologiei riscului si al comportamentului decizional au reliefat faptul ca o persoana aflata intr-un astfel de moment va alege o varianta in functie de doua aspecte: 1. utilitatea anticipate si 2. probabilitatea de reusita, intre aceste doua aspecte existand o relatie inversa, cu cat sunt mai mari castigurile oferite de o varianta de raspuns (actiune adoptata) cu atat mai mica este probabilitatea obtinerii acestor rezultate asteptate si invers (Popescu-Neveanu, 1978)5. Exista situatii in care soferul reuseste sa controleze, intr-o mare masura, derularea evenimentelor. Controlul este conditionat de masura in care cel in cauza poseda abilitati psihice si fizice dezvoltate la un nivel superior fiind capabil de concentrarea acestor
5

Hohn, M - Psihologia si circulatia rutiera, Ed.Mirton, Timiosoara, 2002, p 56-58

capacitate, sa posede capacitatea de autocontrol si si un nivel echilibrat al emotiilor, in masura sa-l ajute sa depaseasca propriile posibilitati. Dar pot exista, si exista, situatii in care conducatorul auto nu are controlul derularii evenimentelor ulterioare a deciziei. Cu alte cuvinte in astfel de cazuri controlul se exercita din exterior tinand de evenimentele momentane, conjuncturale din mediul inconjurator. Se remarca faptul ca in activitatea de conducere, actiunile sunt executate sub presiunea timpului lucru ce determina individul sa opereze doar cu fragmente de informatii. Subiectul aflat intr-o astfel de situatie va alege o varianta de actiune optima care va avea si oarecare incarcatura de risc. Comportamentul va varia de la o atitudine de acceptare de riscuri maxime pana la o exagerata prudenta (evitarea oricarui risc). Din punct de vedere al particularitatilor anatomo-fiziologice ale individului si modul in care el ia decizii, Vasilescu si Boanta (1987)6 ajung la concluzia ca exista diferente semnificative intre nivelul riscului asumat si parametrii fiziologici fiecare paticularitate a proceselor nervoase superioare influentand in mod diferit stilul, respectiv comportamentul decizional in care o pondere crescuta revine excitatiei si mobilitatii psihice. S-a ajuns la concluzia ca barbatii sunt mai expusi la risc nu numai datorita modului diferit de utilizare a masinii ci si pentru ca sunt mult mai atrasi de risc in conformitate cu stereotipurile sociale (respectiv rol si status social diferit in functie de gen). In loc de incheiere, vom prezenta o scurta incursiune in modalitatile in care indivizii isi asuma riscuri la volan si vom incerca o scurta teoretizare a conceptului de risc. Autoturisemele noi, puternice, performante confera conducatorului auto o senzatiei de forta crescanda si prin identificare cu ea deriva insasi puterea si vointa soferului. Cu cat este mai mare aceasta exaltare necritica, cu atat creste gradul de frustrare cand este reprimata de impuneri legislative sau conditii fizice, drum inadecvat vitezei respective sau conditii meteorologice defavorabile. Circulatia rutiera determina intensificarea tendintelelor agresive7 si de ostilitate. Se presupune ca acest comportament este legat de teama de a nu fi sanctionat (de organele abilitate sau de ceilalti participanti la trafic), de a nu fi nevoit sa raspunda pentru eventualele contraventii infaptuite. Se poate vorbi astfel de risc cumulativ, respectiv conducatorii sanctionati pentru infractiuni fara accidente sunt mult mai agresivi decat cei ce au infaptuit accidente si au fost nevoiti sa raspunda legal si financiar pentru urmari. Asumarea riscurilor8 se poate analiza prin raportarea la modalitatea de a desfasura activitatea de conducere a vehiculului. Conduita la volan se poate clasifica dupa specificul si forta mecanismelor de autocontrol in trei mari categorii : - comportament normal controlat previne tendintele impulsive, are discernamant in analiza situatiilor, asigura buna functionare a mecanismelor de anticipare, permite o buna dozare a efortului voluntar, comutarea atentiei, stapanirea oscilatiilor in sfera emotionala, compenseaza eventualele deficite de mobilitate sau de echilibru ; - comportament slab sau hipocontrolat lipsa de control este o trasatura intrinseca si negativa in organizarea comportamentului, impiedica realizarea unei analize si evaluari
6 7

Idem p. 56-60 V. Funza, pag 67 8 Doru Blaj, C - Psihologia conducatorului auto, Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978

lucide si veridice a situatiilor rutiere, subestimeaza riscul, se dezorganizeaza usor in situatii critice, dar permite eliminarea mai rapida a stresului ; -comportament hipercontrolat permite analiza si evaluarea temeinica a situatiilor rutiere, favorizeaza concentrarea atentiei in sfera perceptiva si motorie, favorizeaza conducerea preventiva, impiedica pripeala in luarea deciziilor si efectuarea manevrelor; ca dezavantaj accentueaza incordarea si tensiunea nervoasa, slabind rezistenta la oboseala, favorizeaza tendinta de supraestimare a riscului si accentueaza prudenta. Un alt criteriu al analizei conduitei la volan este gradul de echilibru si stabilitate. Rezulta doua tipuri comportamntale : - comportament echilibrat si uniform asigura concordanta ritmului si tempoului operatiilor si actiunilor motorii la volan cu cerintele obiective ale situatiilor rutiere, preintampina impulsivitatea si lentoarea in efectuarea manevrelor, asigura o buna rezistenta la stres si stapanire de sine in situatii critice, incadrarea intr-un regim optim de viteza in timpul calatoriei ; - comportament fluctuant, oscilant fluctuatia si oscilatia sunt trasaturi negative, favorizeaza producerea de omisiuni a semnalelor, atentie distrasa de actiunea stimulilor externi secundari, de slabirea tonusului de excitabilitate, reactii pripite, putin eficient in conditiile unui trafic intens si cu multe situatii imprevizibile. Al treilea criteriu in clasificarea conduitelor posibile este dupa gradul de tensiune incordare : - comportament relaxat, decontractat asigura o buna distributie a atentiei si o explorare cuprinzatoare a campului perceptiv, asigura a buna coordonare senzorio-motorie, sporeste rezistenta la oboseala si la actiunea factorilor perturbatori, o dozare gradata a concentrarii si efortului voluntar, ca dezavantaj favorizeaza scaderea nivelului de activitate sub limita optima ; - comportament rigid, contractat asigura o concentrare focalizata a atentiei in limitele spatiului rutier, mecanismele de receptie si de executie sunt in stare de pregatire si alerta, reduce tendinta de oscilare a atentiei, ca dezavantaj creeaza o discrepanta prea mare intre gradul de dificultate a sarcinilor obiective si mobilizarea functiilor. Un deziderat al acestui studiu teoretic este de a fi urmat de un cumul de rezultate experimentale, reale si aduse la realitatea imediata, de a incerca o profilaxie a comportamenteleor agresive si riscante la volan, atat cat permite cabinetul de psihologie a transporturilor.

Bibliografie: Bejat, M Geneza psihologiei ca stiinta experimentala in Romania, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972 Cornutiu, G.- Breviar de psihiatrie, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2004

Doru Blaj, C - Psihologia conducatorului auto, Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978 Doru Blaj, C - Comportamentul la volan, Ed.Medicala, Bucuresti, 1982 Frunza, V - Psihosociologia circulatiei rutiere, Ed. Stiintifica, Bucuresti,1975 Golu, M Bazele psihologiei generale, Ed. Universitara, Bucuresti, 2004 Golu, M, Pais-Lazarescu, M. - Psihologie, Ed. Economica Preuniversitaria, Bucuresti, 2000 Hohn, M Comportamentul decizional si conducerea auto (o abordare psihologica), Ed. Multimedia, Arad, 1999 Hohn, M Psihologia si circulatia rutiera, Ed. Mirton, Timisoara, 2002 Popescu-Neveanu, P coord - Dictionar de psihologie, Ed Albatros, Bucuresti, 1978 Schiopu,U coord. Dictionar de Psihologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1997 www. Wikipedia.com