Sunteți pe pagina 1din 82

MANUAL TEHNICIAN DEVIZE

ȘI
MĂSURĂTORI ÎN CONSTRUCȚII

Manual destinat utilizării în cadrul cursului Tehnician Devize și Măsurători în


Construcții - Cod COR 311215 organizat de S.C. InterSOFT Start Solutions S.R.L.
MANUAL TEHNICIAN DEVIZE ȘI MĂSURĂTORI ÎN CONSTRUCȚII

Copertă și layout:

Alexandra LUNGU

Text:

Liviu ȘERBAN

Editare:

Alexandra LUNGU

Revizuit:
Februarie 2021

Manual destinat utilizării în cadrul cursului Tehnician Devize și Măsurători în


Construcții - Cod CQOR 311215 organizat de S.C. InterSOFT Start Solutions S.R.L.

Versiunea 2.0.

1
CUPRINS

Capitolul 1: Unități de competență cheie ......................................................................... 3

1.1. Competența de a învăța ......................................................................................................... 3


1.2. Comunicarea în limba oficială ............................................................................................... 5
1.3. Comunicarea în limbi străine ................................................................................................. 6
1.4.Competențe de bază în matematică, științe și tehnologie ................................................. 6
1.5. Competențe informatice ........................................................................................................ 7
1.6. Competențe sociale și civice ................................................................................................. 8
1.7. Competențe antreprenoriale ................................................................................................ 9
1.8. Competența de exprimare culturală?................................................................................... 9
Grilă de evaluare ............................................................................................................................ 11

Capitolul 2: Unități de competență generale ................................................................... 16

2.1. Organizarea locului de muncă .............................................................................................. 16


2.2. Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă și în
domeniul situațiilor de urgență .................................................................................................... 17
2.3. Aplicarea normelor de protecție a mediului ....................................................................... 18
2.4. Asigurarea calității lucrărilor executate ................................................................................ 18
2.5. Întreținerea echipamentelor de lucru .................................................................................. 20
Grilă de evaluare ............................................................................................................................ 21

Capitolul 3: Unități de competență specifică .................................................................... 23

3.1. Realizarea documentării privind preţurile pieţei ................................................................ 23


3.2 Efectuarea antemăsurătorilor ................................................................................................. 30
3.3 Întocmirea devizelor ................................................................................................................ 31
3.4 Întocmirea situaţiilor de lucrări pentru decontarea plăţilor ............................................... 45
3.5 Monitorizarea stadiului de realizare a lucrărilor de construcţii .......................................... 49
Grilă de evaluare ............................................................................................................................ 55

Capitolul 4: Managementul calității ................................................................................. 65

Capitolul 5: Glosar de termeni de specialitate ................................................................ 75


Bibliografie ....................................................................................................................... 81

2
CAPITOLUL 1
Unități de competență cheie
1.1. Competența de a învăța
Ÿ Competențe cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții
Ÿ Cadrul european de referință;
Ÿ Anexa la recomandarea Parlamentului și a Consiliului European 2006

Piața forței de muncă s-a schimbat în mod impresionant în ultimele decenii. Odată cu
integrarea României în Uniunea Europeană, oamenii au posibilitatea de a călători liber în țările
europene, inclusiv în scopul de a găsi alte locuri de muncă, mai bine plătite.
Pe de altă parte, nivelul de calificare al forței de muncă s-a schimbat, competențele cerute în
diverse domenii de activitate s-au modificat și ele, astfel încat calificarea și recalificarea - sau în
termeni contemporani, învățarea permanentă - sunt obligatorii pentru asigurarea unui loc de
muncă.

1.1.1. Când - Cum - De ce învață adultul?

Învățarea pe tot parcursul vieții ia diverse forme, desfășurându-se atât în cadrul sistemelor
tradiționale de educație și formare, cât și în afara lor. Punctul forte al programelor de învățare
permanentă este faptul că plasează responsabilitatea individului în centrul procesului de
învățare.

1.1.2. Competenţa de a învăţa.

Se referă la capacitatea de a aloca timp învăţatului,


autonomie, disciplină, perseverenţă în procesul de învăţare,
manifestând capacitatea de a reflecta critic asupra obiectului şi
scopului învăţării; este abilitatea fiecarui adult de a-și stabili și
duce la îndeplinire un scop educațional, de a-și organiza
studiul prin metode efective de gestionare a timpului, atât în
mod individual cât și în grup. Tot aici mai sunt mentionate și
identificarea oportunităților și abilitatea de a depăși obstacole pentru a învăța eficient. Motivația
și încrederea în sine sunt crucioale pentru a avea abilități în acest domeniu.
Trăim într-o lume în continuă schimbare, iar singurul mod prin care se poate face faţă acestui
ritm alert este învăţarea continuă. Aceasta îi asigură fiecărui individ un loc de muncă, menit să-i
garanteze independenţa, resursele de subzistenţă, respectful semenilor şi, nu în ultimul rând,
valorizarea capacităţii, deprinderilor şi cunoştinţelor de care dispune.
Pe scurt, dacă educația formală, oficială, are loc într-o instituție de învățământ - școală,
facultate etc, iar educația informală reprezintă influențele spontane sau neorganizate din
mediu, familie, grup de prieteni, mass -media etc. asupra individului, educația nonformală vine
să personalizeze și să dezvolte, acasă, la locul de muncă, în comunitate și, uneori, chiar la școală,
în afara curriculei oficiale, acele competențe, aptitudini, cunoștințe pe care fiecare și le însușește
în funcție de personalitatea proprie.
Adultul continuă să învețe pe tot parcursul vieții - longlife learning - deși nu se mai află pe
băncile școlii. Adultul învață din experiențele de muncă și de viață, din sursele de informare în
masă, de la adulții seniori pe care îi are în preajmă, la locul de muncă sau acasă.

3
1.1.3. Adultul învață din practică, mai mult decât din cărți. Atunci când are de găsit soluții la
situații reale, dificile, se mobilizează și-și adună întregul bagaj de cunoștințe, deprinderi și
motivații pentru a reuși.

1.1.4. Adultul învață prin colaborare cu alții, prin lucrul în echipe de profesioniști, indiferent
de nivelul de pregătire la care ne raportăm, de descrierea meseriei respective.

Învață:
- muncitorul necalificat de la cel calificat,
- muncitorul calificat acesta la rândul lui de la maistru,
- maistru care preia informațiile de la ingineri, ș.a.m.d.
Învățarea nu este însă un simplu proces pe verticală, de la vârful ierarhiei spre bază, ci și unul
în sens invers și pe orizontală. Soluțiile pot apărea chiar de la cei care sunt direct implicați în
producție, atunci când factorii decizionali consultă pe cei de execuție.
Ceea ce numim generic „comunitate de practică“ reprezintă posibilitatea de a împărtăși din
experiența proprie celor cu care avem în comun domeniul de activitate.

Contextul European

Potrivit Euraktiv – www.euraktiv.ro – educația pe tot parcursul vieții a devenit o prioritate


pentru toate sistemele globale de învățământ. Iată care este istoricul acestei preocupări,
determinate de aspecte demografice precum îmbătrânirea populației și indici reduși ai
natalității. Comisia Europeana a reunit initiațivele sale privind educația și formarea sub o singură
umbrelă.

1.1.5. Programul de învățare pe tot parcursul vieții.

Acesta are patru sub-programe și oferă persoanelor de orice vârstă oportunități de a studia
oriunde în Europa:
- Comenius (pentru învățământul preuniversitar);
- Erasmus (pentru învățământul superior);
- Leonardo da Vinci (pentru educație și formare profesională);
- Grundtvig (pentru educația adulților).
Începând cu perioada de finanțare 2007-2013, un program transversal completează aceste
patru subprograme, printre activitățile cheie ale acestuia numărându-se:
- cooperarea în domeniul politicii,
- limbile străine,
- tehnologiile informaționale și de comunicare,
- diseminarea și exploatarea eficientă a rezultatelor proiectelor.
Prioritatea centrală a Programului de Învățare pe tot Parcursul Vieții este să întărească
contribuția adusă de educația și formarea profesională în atingerea Obiectivului Lisabona, de
transformare a Uniunii Europene în "cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere,
din lume, capabilă de o creștere economică durabilă, însoțită de o creștere cantitativă și
calitativă a numărului locurilor de muncă și de o mai mare coeziune socială", potrivit unui
document al Comisiei Europene.

Scurt istoric:

- 1995: Cooperarea privind politicile europene în domeniul educației și formării profesionale

4
a început odată cu adoptarea Cărții Albe privind educația și formarea profesională “A preda și a
învăța - spre societatea cunoașterii”, prin care Uniunea Europeană se autodefinește ca
îndreptându-se spre o societate care învață, bazată pe dobândirea de noi cunoștinte și pe
învățarea pe tot parcursul vieții. Documentul a fost publicat chiar înainte de lansarea în 1996 a
Anului European al Învățării pe tot parcursul vieții.
Conform Standardului Internațional de Clasificare în Educație (ISCED 1997), aprobat de
UNESCO, programele de educație nonformală nu sunt obligate să urmeze un sistem gen "scară
în trepte" și pot avea durate variate.
- 1997: apare o comunicare a Comisiei - pentru o Europă a cunoaşterii - care leagă
obiectivul învățării pe tot parcursul vieţii cu propunerile de programe privind educația și
formarea în perioada 2000 – 2006.
- Ianuarie 2000 - Programul Socrates II a demarat subprogramul Grundtvig care vizează
educaţia adulţilor.
- Noiembrie 2006 - Apare ”Programul de învățare pe tot parcursul vieții 2007-2013”.

La nivel european au existat mai multe inițiative, începând cu Strategia de la Lisabona, prin
care s-au punctat câteva prevederi generale privind depășirea barierelor dintre educația formală
și nonformală, recunoașterea formelor de educaţie nonformală și recunoașterea faptului că
aceasta crește șansele tinerilor de a-și dezvolta noi competențe și de a-și găsi un loc de muncă.
Programul Grundtvig își propune să ofere alternative educaționale și să îmbunătățească
accesul celor care, indiferent de varstă, doresc să dobândească noi competențe prin forme de
educație a adulților. Grundtvig vine în întâmpinarea nevoilor de predare/învățare ale adulților și
se adresează instituțiilor sau organizațiilor care asigură sau facilitează educația acestora. Orice
organizație din domeniul educației adulților, din sistemul formal, nonformal sau informal poate
să participe la programul Grundtvig. De asemenea, orice adult poate participa la programe de
dezvoltare profesională și personală, de orientare vocațională, la schimburi de experiență din
țări ale Uniunii Europene. Adultul, în sensul Programului Grundtvig, este o persoană de peste 25
de ani, sau un tânăr sub această varstă, care nu mai este cuprins în sistemul formal de educație.
Programele europene de educație, formare profesională și tineret sunt gestionate în
România de Agentia Nationala pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării
Profesionale (A.N.P.C.D.E.F.P.) din subordinea Ministerului Educației și Cercetării.

1.2. Comunicarea în limba oficială


Comunicarea în limba maternă este abilitatea de a exprima şi de a interpreta idei,
gânduri, sentimente, fapte şi opinii, atât în formă scrisă, cât şi orală (ascultat, vorbit, citit, scris), şi
de a interacţiona adecvat şi creativ, în educaţie şi formare, la muncă, acasă şi în timpul liber.

1.2.1. Competenţa de comunicare reprezintă nivelul de performanţă și eficienţă în


transmiterea şi receptarea unui mesaj. Având în vedere modul de comunicare şi natura semnelor
utilizate, se disting trei tipuri de comunicare:
a. comunicarea verbală se realizează prin cuvinte (limbajul verbal), oral şi scris;
b. comunicarea paraverbală se realizează prin nuanțele vocii, ritmul şi viteza de vorbire,
intonaţie, pauze semnificative, tăceri;
c. comunicarea nonverbală se realizează printr-o diversitate de semen legate de mimică
(modificări de expresie la nivelul feţei) şi pantomimică (ţinută, gesturi etc.)

1.2.1. Componenta ligvistică a comunicării constă în abilitatea de a aplica reguli gramaticale,


de a formula expresii corecte din punct de vedere gramatical şi de a le folosi corect într-un
context adecvat.

5
1.3. Comunicarea în limbi străine.
Comunicarea în limbi străine se bazează pe capacitatea de a înțelege, exprima și interpreta
idei, gânduri, sentimente, fapte și opinii, în educație și în formareaprofesională, la locul de
muncă sau în timpul liber, într-o limbă străină.

Nivelul de cunoaștere a unei limbi străine este observat pe patru dimensiuni :


- ascultat;
- vorbit;
- citit;
- scris.

Cunoștințe, deprinderi și atitudini specifice:


- cunoștințe de vocabular și gramatică;
- cunoștințe privind convențiile sociale:
- precum și diversitatea obiceiurilor;
- capacitate de a înțelege limba vorbită:
- de a iniția, susține și termina o conversație, de a citi, înțelege și produce texte
adecvate nevoilor individului;
- capacitate de a folosi instrumente ajutătoare:
- (dicționare) în mod adecvat și de a învăţa limbi străine din experiențe diverse de
muncă și viață, ca parte a învățării pe parcursul întregii vieți;
- atitudine pozitivă, care implică :
- înțelegerea diversității culturale;
- interesul și curiozitatea pentru limbile străine;
- comunicarea cu semenii care provin din alte arii culturale.

Hola!
Goddag!
Bonjour! Nǐn hǎo!
Hello!

1.4. Competențele de bază în matematică, științe și tehnologie.


Competența matematică reprezintă capacitatea de a aplica gândirea matematică cu
scopul de a rezolva probleme apărute în situații obișnuite de muncă și viață.
Competența matematică urmărește lucrul cu elemente matematice de bază și înseamnă
capacitatea de a folosi o gândire matematică (de tip logic/ spațial) și modalitățile specifice de
prezentare (formule, modele, machete, grafice, scheme).

1.4.1. Competența în știință se referă la capacitatea de a folosi o serie de cunoștințe și metode


pentru dezvoltarea spiritului de observație. Scopul este acela de a explica fenomene din lumea
naturală, de a găsi soluții, bazate pe observație, la probleme apărute la locul de muncă.

6
1.4.2. Competența în tehnologie constă în aplicarea acelor cunoștințe și metode care pot
contribui la adaptarea, inovarea și chiar inventarea unor tehnologii noi. În domeniul tehnologiei,
a fi competent înseamnă a utiliza resursele disponibile în relație cu nevoile si dorințele umane,
înțelegerea schimbărilor cauzate de activitatea umană, precum și a responsabilității individuale a
fiecărui cetățean.

Cunoștințe, deprinderi și atitudini esențiale


care au legatură cu această competență:
- adultul are cunoștințe solide de: numerație,
structuri, măsuri, operații de bază și prezentări
matematice de bază; o înțelegere a conceptelor
și termenilor matematici.
- adultul aplică principii și concepte
matematice de bază în situații de zi cu zi, la locul
de muncă, acasă. Deprinderile includ capacitatea
de a utiliza instrumente și date științifice în
vederea atingerii unui scop.
- adultul apreciază, are curiozitate și interes
pentru progresul tehnologic și științific. În același
timp, acesta arată respect pentru siguranță și
durabilitate.

1.5. Competențe informatice


Competențele informatice au devenit indispensabile pentru specialiştii din orice domeniu,
care trebuie să organizeze informaţiile pe care le au la dispoziție, având capacitatea de a defini,
clasifica şi opera cu fişiere, de a edita un text, de a insera şi formata tabele. De asemenea, omul
modern nu se mai poate lipsi de căutarea informaţiei pe Internet sau de transmitere a
informaţiei sub formă de e-mail.
Competențele informatice implică utilizarea critică și sigură a tehnologiilor societății
informationale în timpul orelor de program, în timpul liber și pentru a comunica. Acestea sunt
fixate prin competențe de bază în TIC (Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor) : folosirea
computerului pentru recuperare, evaluare, stocare, producere, prezentare și schimb de
informații, comunicare și participare la rețele de colaborare prin intermediul internetului.

Cunoștințe, deprinderi și atitudini specifice:


- adultul are cunoștințe complete despre natura, rolul și oportunitățile tehnologiei societății
informaționale în contexte de zi cu zi: în viața socială și personală, precum și la locul de muncă;
- adultul înțelege oportunitățile și riscurile potențiale ale Internetului și ale comunicării prin
mijloace electronice (e-mail, instrumente de rețele) necesare la locul de muncă, în timpul liber, la
informații și rețele de colaborare, învățare și cercetare. Individul trebuie să înțeleagă faptul ca
tehnologia societății informaționale poate să sprijine creativitatea și inovația. El trebuiă să fie
atent la validitatea și credibilitatea informației și a prevederilor legale referitoare la folosirea
acestora.
- adultul are capacitatea de a căuta, colecta și prelucra informații și de a le folosi în mod
sistematic și critic. Individul trebuie să se deprindă să utilizeze instrumente pentru a produce,
prezenta și înțelege informații complexe, precum și capacitatea de a căuta și de a folosi uneltele
Internetului;
- adultul este capabil să folosească tehnologia societății informaționale pentru a munci mai
eficient , pentru accesul la informație și inovație

7
1.6.Competențe sociale și civice.
Cuprind ansamblul de capacităţi, sentimente, atitudini, relaţii, care ne conduc la
dezvoltarea comportamentelor dezirabile în comunitate.
Acestea însumează capacitatea de :
- a manifesta solidaritate în rezolvarerezolvarea problemelor
care afectează comunitatea locală sau comunitatea largă;
- a relaționa eficient cu instituții din domeniul public;
- a profita de oportunitățile oferite de UE;
- de a comunica constructiv în situații sociale diferite (a tolera alte
puncte de vedere, a conștientiza responsabilitatea individuală
și colectivă);
- a crea încredere și empatie;
- a separa viața personală de cea profesională;
- a conștientiza și înțelege identitatea culturală națională în
interacțiune cuidentitatea culturală a Europei și a restului lumii;
- a observa și înțelege puncte de vedere care țin de contexte
culturale diferite.
În relaţiile interumane/de muncă, cele mai importante
competenţe civice sunt:
Empatia: capacitatea de a arăta înțelegere, prietenie și respect
față de sentimentele celorlalți; capacitatea de a manifesta interes
față de ceea ce gândesc, spun sau fac ceilalți.
Negocierea: abilitatea de a identifica obiectivele comune ale
celor două părți aflate în negociere, de a-și exprima clar
argumentele, de a asculta și a înțelege poziția celeilalte părți. A
negocia însemnă a căuta soluții și a învăța să faci compromisuri.
Leadership-ul (spiritul de conducător): capacitatea de a conduce spre atingerea unui scop
comun un grup, o echipă. Presupune abilitatea de a comunica propriile idei și sentimente pentru
a justifica deciziile, luând în calcul gândurile și sentimentele celor care formează grupul/echipa.
Capacitatea de lider înseamnă, de asemenea, să-i încurajezi pe cei din jurul tău, să folosești
regulile și valorile comune pentru a obține rezultate pozitive. Leadership înseamnă să-ți dezvolți
abilitatea de a-i face pe ceilalți să creadă în tine, în competențele tale și în sinceritatea ta.
Lucrul în echipă: deprinderea de a lucra în echipăpresupune dezvoltarea însușirilor
personale care să-ți confere confort emoțional în echipa din care faci parte. Acest lucru
înseamnă să-ți întărești respectul de sine prin confruntarea pozitivă cu ceilalți. Un bun coechipier
lucrează alături de ceilalti, contribuie cu idei, își asumă responsabilități și le duce la bun sfârșit, îi
încurajează pe ceilalți membri ai echipei, rezolvă conflictele pentru binele echipei.
Diversitatea culturală înseamnă atitudinea deschisă față de situațiile de muncă, alături de
persoane care au o educație diferită și aparțin unei minorități (etnice, religioase sau de altă
natură). Capacitatea de a dovedi toleranță și înțelegere față de diferențele dintre oameni
presupune acceptarea acestora și crearea unei atmosphere de respect și încredere reciprocă.
Cel care dovedește această abilitate își fundamentează impresiile despre cineva pe felul în care
acea persoană se comportă, nu pe stereotipuri (prejudecăți).
Observă, comunică, negociază.
Nu judecă.
De asemenea, îi ajută pe ceilalți să se integreze în cadrul echipei, atunci când este
necesar.

8
1.7. Competențe antreprenoriale
Se referă la capacitatea unui individ de a pune ideile în practică.
Spiritul antreprenorial presupune creativitate, inovaţie, asumarea riscurilor, precum şi
capacitatea de a planifica şi de a conduce proiecte.
Aceasta sprijină indivizii nu numai în viaţa lor de zi cu zi, dar şi la locul de muncă, făcându-i
conştienţi de contextul muncii lor și capabili să profite de oportunităţi.
Competența antreprenorială trebuie să includă conştientizarea rolurilor dintr-o organizație, a
responsabilităților și a riscurilor pe care fiecare adult și le poate asuma la locul de muncă.

Cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice:


- abilitatea de a observa, analiza și adapta activitățile la contextul în care oamenii trăiesc şi
lucrează, cum ar fi o bună cunoaştere a mersului economiei, a provocărilor cu care se
confruntă un angajator sau o organizaţie;
- capacitatea de a identifica oportunităţi pentru activităţi personale, profesionale şi/sau de
afaceri;
- capacitatea de a planifica, organiza, gestiona, conduce şi delega, analiza, comunica,
raporta, evalua şi înregistra;
- capacitatea de reprezentare efectivă şi negociere, de a lucra atât individual, cât şi în
colaborare cu echipa;
- capacitatea de a aprecia şi identifica punctele tari şi slabe, de a evalua şi de a-şi asuma
riscuri.
Oamenii trebuie să fie, de asemenea, conştienţi de latura etică a spiritului întreprinzător şi de
faptul că pot fi un exemplu pozitiv, prin reușita în afaceri și implicarea în acțiuni sociale,
comunitare.
Atitudinea antreprenorială se caracterizează prin iniţiativă, atitudine proactivă în viaţa
personală şi socială şi în timpul orelor de lucru.
Aceasta include, de asemenea, o motivare şi o determinare de a veni în întâmpinarea
obiectivelor de la locul de muncă, ținând cont de relațiile de subordonare existente.

1.8. Competența de exprimare culturală


Această competență reprezintă aprecierea importanţei exprimării creative, a experienţelor şi
a emoţiilor, printr-o serie de mijloace printre care muzica, dansul, literatura, teatrul, artele vizuale.

1.8.1 De ce este importantă competența de exprimare artistică?


Un om cu spirit artistic
- va fi un mucitor cu creativitate,
- va pune accent pe aspectul estetic al muncii lui, indiferent care este aceasta,
- va fi perfecționist,
- va fi curios să afle noutăți din domeniul său și să le adapteze mereu la propria muncă.
Un om cu preocupări culturale
- este mai comunicativ,
- are capacitatea de a strânge în jurul său colegii și prietenii pentru altfel de relații de
comunicare decât cele strict profesionale.

1.8.2 Cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice:


- conştientizarea moştenirii culturale la nivel local, naţional şi European şi a locului ei în lume;
- adultul are cunoştinţe de bază despre opere culturale majore, inclusive cultură populară.
Nevoia de a păstra aceste valori şi de a le împărtăși cu alții este esenţială pentru înţelegerea
diversităţii culturale şi lingvistice din Europa şi din alte regiuni ale lumii;

9
- adultul are deprinderea de a aprecia bunurile culturale; el se delectează cu ajutorul operelor
de artăși totodată se exprimă pe sine, folosindu-și abilităţile înnăscute. El are capacitatea de a
raporta propriile puncte de vedere creative şi expresive la opiniile altor persoane, de a identifica
oportunităţi de comunicare și opțiuni sociale şi economice prin activități culturale.
Exprimarea culturală este esenţială pentru dezvoltarea deprinderilor creative, care pot fi
transferate într-o varietate de contexte profesionale. O înţelegere solidă a propriei culturi şi
identităţi poate constitui baza pentru o atitudine deschisă şi respect pentru diversitatea de
exprimare culturală. O atitudine pozitivă înseamnă disponibilitatea de a cultiva capacităţile estetice
proprii și de a le aprecia și pe ale celorlalți.
Un muncitor care deţine toate aceste competenţe-cheie poate deveni un bun practician
atunci când formarea sa profesională este completată, în egală măsură, de competenţe
generale şi specifice.

10
Grilă de evaluare - Capitolul 1
(0,2 puncte) 1. Enumeraţi 5 dintre competenţele cheie.

1.1) ................................................................................................
1.2) ................................................................................................
1.3) ................................................................................................
1.4) ................................................................................................
1.5) .................................................................................................

(1,6 puncte) 2. Învăţarea continuă se desfăşoară:

a. în cadrul sistemelor tradiționale de educație și formare;


b. în cadrul sistemelor tradiționale de educație și formare, cât și în afara lor;
c. în afara sistemului de învăţământ.
Notați cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile de mai sus.
Notarea se va face în partea stângă a afirmaţiilor.

(0,6 puncte) 3. Competenţa de a învăţa se referă la:

a. capacitatea de a aloca timp învăţatului ;


b. abilitatea fiecarui adult de a-și stabili și a duce la îndeplinire un scop educațional ;
c. autonomie, disciplină, perseverenţă în procesul de învăţare.
Alegeți variantele corecte de răspuns.
Alegerea variantelor corecte se va face prin încercuirea literei corespunzătoare.

(0,2 puncte) 4. Precizaţi cele trei tipuri de educaţie de care poate beneficia un om pe
parcursul vieţii.

4.1) ..........................................................................................................................................
4.2) ..........................................................................................................................................
4.3) ..........................................................................................................................................

(0,4 puncte) 5. Adultul învaţă:

a. numai în instituţii de învăţământ;


b. şi din practică;
c. şi prin colaborare cu alții.

Notați cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile de mai sus.


Notarea se va face în partea stângă a afirmaţiilor.

(0,8 puncte) 6. Comunicarea în limba maternă este :

a. abilitatea de a vorbi corect;


b. capacitatea de a citi fluent, corect, expresiv şi conştient un text în limba oficială;
c. capacitatea de a scrie fără greşeli;
d. abilitatea de a asculta şi înţelege mesajul interlocutorului.
Alegeți variantele corecte de răspuns.
Alegerea variantelor corecte se va face prin încercuirea literei corespunzătoare.

11
(0,2 puncte) 7. Precizaţi cele trei tipuri de comunicare interumană.

7.1) ..........................................................................................................................................
7.2) ..........................................................................................................................................
7.3) ..........................................................................................................................................

(0,6 puncte) 8. Comunicarea în limbi străine presupune:

a. cunoștințe de vocabular și gramatică;


b. cunoștințe privind convențiile sociale;
c. înțelegerea diversității culturale

Notați cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile de mai sus.


Notarea se va face în partea stângă a afirmaţiilor.

(0,2 puncte) 9. Competența matematică reprezintă:

a. capacitatea de a rezolva orice tip de exerciţii şi/sau probleme;


b. capacitatea de a aplica gândirea matematică cu scopul de a rezolva probleme apărute
în situații obișnuite de muncă și viață;
c. cunoştinţe matematice temeinice şi deprinderea de a le utiliza.
Alegeți variantele corecte de răspuns.
Alegerea variantelor corecte se va face prin încercuirea literei corespunzătoare.

(0,4 puncte) 10. Competența în știință presupune dezvoltarea spiritului de observație cu


scopul:

a. de a explica fenomene din lumea naturală;


b. de a găsi soluții bazate pe observație la probleme apărute la locul de muncă;
c. de a deţine cât mai multe informaţii în domeniul respectiv.

Notați cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile de mai sus.


Notarea se va face în partea stângă a afirmaţiilor.

11. Precizaţi cum se numeşte competenţa umană necesară în adaptarea,


(0,2 puncte)
inovarea și chiar inventarea unor tehnologii noi.

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(0,6 puncte) 12. Competența în tehnologie este determinată de:

a. cunoştinţe solide de numerație, măsuri, structuri, operații de bază și prezentări


matematice de bază, o înțelegere a conceptelor și termenilor matematici;
b. capacitatea de a utiliza instrumente și mașini tehnologice,
c. capacitatea de a valorifica date știintifice.
Notați cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile de mai sus.
Notarea se va face în partea stângă a afirmaţiilor.

12
(0,6 puncte)13. Competențele informatice implică utilizarea critică și sigură a tehnologiilor
societății informationale:

a. în timpul orelor de program;


b. în timpul liber;
c. când trebuie să comunicăm.
Alegeți variantele corecte de răspuns.
Alegerea variantelor corecte se va face prin încercuirea literei corespunzătoare.

(0,2 puncte) 14. Precizaţi scopurile în care poate fi folosit computerul.

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(0,4 puncte) 15. Când folosim informaţiile luate de pe internet trebuie să fie atenți la:

a. validitatea și credibilitatea informației;


b. prevederile legale referitoare la folosirea acestora;
c. forma în care sunt prezentate.
Notați cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile de mai sus.
Notarea se va face în partea stângă a afirmaţiilor.

(1 punct) 16. Lucrul în echipă înseamnă:

a. să lucrezi alături de ceilalţi;


b. să contribui cu idei;
c. să îţi asumi responsabilități și să le duci la bun sfârșit;
d. să îi încurajezi pe ceilalți membri ai echipei;
e. să rezolvi conflicte, pentru binele echipei;
f. să fii bun conducător.

Alegeți variantele corecte de răspuns.


Alegerea variantelor corecte se va face prin încercuirea literei corespunzătoare.

(0,4 puncte) 17. Spiritul antreprenorial presupune :

a. creativitate, inovaţie;
b. capacitatea de a planifica şi de a conduce proiecte
c. asumarea riscurilor;

Notați cu A (adevărat) sau F (fals) afirmațiile de mai sus.


Notarea se va face în partea stângă a afirmaţiilor.

(0,2 puncte) 18. Precizaţi patru dintre mijloacele de exprimare a competenţei culturale:

18.1)..........................................................................................................................................
18.2)..........................................................................................................................................
18.3)..........................................................................................................................................
18.4)..........................................................................................................................................

Total 10 puncte

13
Cheie de rezolvare
1. 5 din 7 competențe cheie:
- competenţa de a învăţa;
- comunicarea în limba oficială;
- comunicarea în limbi străine;
- competenţele de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie;
- competenţele informatice;
- competenţele sociale şi civice;
- competenţele antreprenoriale;
- competenţa de exprimare culturală.

2. a) F; b) A; c) F;

3. a); b); c).

4. - educaţia formală;
- educaţia informală;
- educaţia nonformală.

5. a) F; b) A; c) A.

6. a); b); c); d).

7. - comunicarea verbală;
- comunicarea paraverbală;
- comunicarea nonverbală.

8. a) A; b) A; c) A.

9. b)

10. a) A; b) A; c) F.

11. competența în tehnologie.

12. a) A; b) A; c) A.

13. a); b); c).

14. recuperare, evaluare, stocare, producere, prezentare


schimb de informații, comunicare și participare la rețele de colaborare prin intermediul
internetului.

15. a)A; b) A; c) F.

16. a);b);c);d);e).

17. a) A; b) A; c) A.

18. literatură; artele vizuale; muzica; dansul; teatrul.

14
Recapitulare
Competenţele-cheie sunt:

Comunicarea Competenţa de
Competenţa Comunicarea în
în limbi exprimare
de a învăţa limba oficială
străine culturală

Competenţel
e de bază în Competenţele Competenţele
Competenţele
matematică, antreprenoriale sociale şi civice
informatice
ştiinţe şi
tehnologie

Termenul de competenţe se referă la o combinaţie


de deprinderi, cunoştinţe, aptitudini şi atitudini şi
include disponibilitatea de a învăţa, în şcoală şi pe
tot parcursul vieţii.

Competenţele sunt cele care te fac să avansezi în


viaţă.

Dobândind competenţe,vei deveni o persoană


activă pentru cei din jur şi NU doar un receptor
pasiv de informaţie.

Îţi merge bine în viaţă pentru că ai competenţe pe


anumite domenii, NU pentru că ai cunoştinţe.

15
CAPITOLUL 2
Unități de competență generale
Unități generale:
1. Organizarea locului de muncă
2. Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă şi în
domeniul situaţiilor de urgenţă
3. Aplicarea normelor de protecţie a mediului
4. Asigurarea calităţii lucrărilor executate
5. Întreţinerea echipamentelor de lucru

2.1. Organizarea locului de muncă.

Tehnicienii care realizează devize şi măsurători: PROTECȚIA


MEDIULUI
CALITATE
Ÿ îşi desfăşoară activitatea în sectorul construcţiilor LEGISLAȚIE

Ÿ ca angajaţi în cadrul unor companii de dimensiuni foarte diferite şi


ECHIPAMENTE
Ÿ execută lucrări pentru toate tipurile de construcţii :
- civile, industriale, ORGANIZARE

- edilitare şi de uz gospodăresc,
- agrozootehnice,
- hidrotehnice,
- îmbunătăţiri funciare etc.
Pentru desfaşurarea cu competenţă a activitătii în cadrul
companiei este necesar ca acesta să respecte organizarea impusă în
cadrul biroului/ atelierului/ companiei/ şantierului având în vedere toate
cerinţele specifice.
Pe întreaga perioadă de desfăşurare a lucrărilor, ei trebuie să
respecte organizarea de şantier, conform regulamentului de ordine
interioară şi în funcţie de tipul lucrărilor de executat şi caracteristicile
acestora.
Activitatea desfăşurată presupune o bună gestionarea a
documentelor specifice acestei activitaţi. Documentele specifice
activităţii proprii sunt gestionate având în vedere lucrările contractate şi
termenele de execuţie şi de finalizare ale acestora.
Documentele specifice activităţii proprii sunt gestionate în conformitate cu cerinţele de
acces operativ la informaţiile necesare în vederea derulării activităţilor îndeplinind toate
cerinţele administrative specifice, conform procedurilor interne ale companiei.
Tehnicianului îi revine sarcina de organizare a locului propriu de muncă, de la începerea
lucrărilor şi se menţine pe tot parcursul activităţilor care se desfăşoară în condiţii de birou la
sediul social al companiilor de construcţii.
Condiţiile proprii de muncă sunt optimizate având în vedere ritmul şi succesiunea
lucrărilor aflate în derulare, asigurând permanent mediul de muncă adecvat în spaţiul de lucru.
Optimizarea condiţiilor proprii de muncă se face cu preocupare, iar activitatea se
desfăşoară individual sau în echipă, presupunând adaptarea la circumstanţe diverse în cursul
rezolvării problemelor şi asumarea responsabilităţii pentru modul în care sunt îndeplinite
atribuţiile.

16
2.2. Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă și în
domeniul situațiilor de urgență

Normele de sănătate şi securitate în muncă sunt însuşite pe baza informaţiilor primite în


cadrul instructajelor specifice, în corelaţie cu specificul lucrărilor de executat şi particularităţile
locului de muncă.
Normele de sănătate şi securitate în muncă sunt însuşite având în vedere toate aspectele
relevante pentru desfăşurarea activităţilor şi urmărind semnificaţia mijloacelor de semnalizare şi
avertizare utilizate în sectorul de activitate.
Însuşirea normelor de sănătate şi securitate în muncă se face cu seriozitate şi
conştiinciozitate.
Având în vedere că o parte din activitate se desfăşoară şi în şantier, tehnicianul trebuie să
utilizeaze echipamentul individual de lucru şi de protecţie.
Utilizarea echipamentul se face în corelaţie cu specificul locului de muncă şi riscurile
potenţiale.
Astfel, echipamentul va fi utilizat în conformitate cu procedurile specifice locului de
muncă, cu prevederile producătorului şi în scopul pentru care a fost primit.
Prevederile legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă sunt aplicate cu
stricteţe, pentru aşigurarea securităţii personale şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă
şi sunt aplicate permanent, pe întreaga derulare a activităţilor.
Pe lângă prevederile legate de sănătate şi securitate în muncă, tehnicianul trebuie să
respecte cu stricteţe şi acele prevederi referitoare la situaţiile de urgenţă conform cerinţelor
formulate în instructajele specifice.
Prevederile legale referitoare la situaţiile de urgenţă sunt respectate în corelaţie cu
specificul locurilor în care se desfăşoară activităţile şi conform procedurilor interne specifice.
Fiecare firmă deţinătoare de salariaţi cu meseria de tehnician devize şi măsurători are
obligaţia să întocmească un plan general de SSM-SU. În plus, pentru fiecare lucrare se va stabili
o convenţie cu beneficiarul sau antreprenorul general pe baza căreia se va realiza un plan de
SSM-SU pentru lucrarea în cauză. Dosarul de SSM-SU va sta, în permanenţă, pe parcursul lucrării,
la şeful de şantier. Întreg personalul de execuţie în frunte cu şeful de şantier va fi instruit şi va
semna în acest sens în fişele de SSM şi SU.
În general, pentru lucrările la care ne referim, este obligatoriu ca întreg echipamentul
de protecţie să fie utilizat (bocanci sau pantofi cu bombeu metalic, mănuşi de protecţie, cască
de protecţie, centură de siguranţă, atunci când se lucrează pe suprafeţe înclinate, veste
reflectorizante).
Fiecare societate comercială îşi stabileşte planul propriu de SSM-SU, respectând
Legea nr. 319/14.07.2006 actualizată prin Legea 198 din 20 iulie 2018 a securităţii şi
sănătăţii în muncă şi toate actele normative care reglementează modalitatea de rezolvare a
situaţiilor de urgenţă.
( Hotararea de Guvern 1425 din 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii 319/2006).
Acest plan va fi detaliat, începând cu organizarea de şantier până la închiderea lucrărilor.

SSM

SĂNĂTATE SIGURANȚĂ MEDIU

17
2.3. Aplicarea normelor de protecție a mediului

Pe lângă prevederile legate de sănătatea şi securitatea în muncă şi situaţiile de urgenţă,


tehnicianul trebuie să-şi însuşească şi normele de protecţie a mediului primite în cadrul
instructajelor specifice.
Aceste norme sunt în corelaţie cu specificul sectorului de activitate, particularităţile locului
de muncă şi zonei geografice.
Menţionăm:
Ÿ specificul sectorului de activitate: tipuri de activităţi din sectorul de construcţii, procese
tehnologice, materiale utilizate, cerinţe de organizare a şantierelor etc.;
Ÿ particularităţile locului de muncă: amplasare, întindere, vecinătăţi, căi de acces etc.;
Ÿ particularităţile zonei geografice: relief, ape, ecosisteme etc.;
Ÿ tipuri de incidente/accidente de mediu: deversări de substanţe toxice, acumularea şi
abandonarea de deşeuri care conduc la poluarea apei, aerului, solului, spargerea unor
conducte de combustibili, acţiuni care conduc la degradarea biodiversităţii etc.;
Ÿ tipuri de deşeuri: resturi de tablă, moloz, bucăţi de lemn, gunoi menajer etc.;
Ÿ cerinţe privind gestionarea deşeurilor: colectarea zilnică din spaţiile de lucru, depozitarea în
spaţii special amenajate, separarea pe categorii etc.;
Ÿ echipamente pentru gestionarea deşeurilor: tomberoane, pubele, containere pentru pentru
moloz, toalete ecologice etc.

2.4. Asigurarea calității lucrărilor executate

Cerinţele de calitate privind realizarea lucrărilor sunt identificate pe baza documentaţiei


tehnice de specialitate şi în corelaţie cu tehnologiile specifice.
Calitatea lucrărilor executate este verificată prin compararea caracteristicilor tehnice ale
acestora cu indicaţiile din documentaţia de referinţă, folosind metode adecvate în funcţie de
tipul lucrării executate şi caracteristicile tehnice urmărite.
Apariţia unor deficienţe pe parcursul desfăşurării activităţii trebuie remediată ori de câte
ori este nevoie, pe parcursului procesului de muncă, atât în condiţiile de birou la sediul social al
companiei cât şi pe şantier.
În îndeplinirea sarcinilor care îi revin tehnicianul trebuie să aibă în vedere anumite cerinţe
de calitate precum:
Ÿ respectarea caracteristicilor tehnice ale resurselor materiale indicate în proiectele de
execuţie,
Ÿ respectarea indicaţiilor privind calitatea resurselor luate în calcul la întocmirea devizelor,
Ÿ înregistrarea corectă a cantităţilor de lucrări zilnice,
Ÿ transpunerea exactă a situaţiei din şantier în schiţele lucrărilor realizate,
Ÿ efectuarea de calcule corecte,
Ÿ înregistrarea completă şi exactă a datelor în fişele de antemăsurători şi în foile de ataşament
etc.

2.4.1. Tipul lucrării de executat:


Ÿ lucrări de măsurători;
Ÿ calcul matematic al consumurilor specifice pe lucrări individuale;
Ÿ calcul matematic pentru determinarea cantităţilor de resurse necesare;
Ÿ întocmirea situaţiilor de plată şi devize de lucrări specifice
Ÿ întocmirea ataşamentelor etc.

18
2.4.2. Tipuri de activităţi:
Ÿ măsurare,
Ÿ încadrare în articole de deviz;
Ÿ stabilire baze de preţuri;
Ÿ stabilire cantităţi de lucrări;
Ÿ completare documente de înregistrare etc.

2.4.3. Documentaţia tehnică de specialitate:


Ÿ caiet de sarcini;
Ÿ fişe tehnice ale diverselor produse;
Ÿ echipamente şi materiale etc.

2.4.4. Cerinţele tehnologiilor specifice:


Ÿ materiale;
Ÿ echipamente;
Ÿ scule;
Ÿ instrumente de lucru etc.

2.4.5. Tipuri de materiale puse în operă:


Ÿ lemn, beton, tablă, otel beton, materiale pt. zidării, materiale pentru finisaje etc.

2.4.6. Caracteristicile lucrărilor:


Ÿ numărul activităţilor distincte şi tipul acestora, complexitatea activităţilor etc.

2.4.7. Specificul activităţii:


Ÿ activitate de birou cu caracter intelectual;
Ÿ activitate cu caracter tehnic care presupune deplasare în şantier la locul de punere în
operă.

2.4.8. Faze de lucru:


Ÿ studiul documentaţiei tehnice;
Ÿ efectuare antemăsurători, măsurători, liste de cantităţi;
Ÿ analiză oferte;
Ÿ stabilire baze de preţuri;
Ÿ întocmire devize;
Ÿ întocmirea situaţiilor de lucrări pentru decontarea plăţilor etc.

2.4.9. Caracteristicile tehnice ale lucrărilor executate:


Ÿ tipuri de articole de deviz;
Ÿ cantităţi de lucrări încadrate în articole de deviz,;
Ÿ cantităţi de lucrări consemnate în ataşamente;
Ÿ detalii ale schiţelor pentru lucrările executate;
Ÿ tipuri de operaţii încadrate în articole de deviz etc.

2.4.10. Indicaţii din documentaţia tehnică de referinţă:


Ÿ etape de lucru, succesiunea activităţilor, tipuri etc.

19
2.5. Întreținerea echipamentelor de lucru

La locul de desfăşurare a activităţii, compania pune la dispoziţia angajatului (tehnicianului)


echipamente de lucru necesare desfăşurării în condiţii optime a muncii.
Aceste echipamente trebuie verificate periodic de către tehnician pentru menţinerea
siguranţei în utilizarea acestora pe parcursul executării lucrărilor. Verificarea echipamentelor se
face cu atenţie şi în conformitate cu procedurile interne ale companiei.
În vederea menţinerii în condiţii optime a echipamentelor tehnicianul are obigaţia să
informeze personalul abilitat asupra deteriorării/ defectării lor, informare care se realizează în
timp util şi în scris, astfel încât să se asigure continuitatea procesului de muncă.
Activitatea se realizează în spaţii special amenajate şi protejate, în contexte diferite de
timp, pe durata programului de lucru, sub coodonare directă, cu un anumit grad de autonomie.
Pentru a acorda atenţia cuvenită echipamentelor tehnicianul trebuie să aibă cunoştinţe
privind:
Ÿ tipurile de echipamente de lucru: dispozitive, echipamente de birotică, tehnică de calcul
etc. şi cerinţele privind utilizarea acestora;
Ÿ starea echipamentelor: integritate, număr, grad de uzură, diverse defecte etc.;
Ÿ cerinţele de utilizare a echipamentelor: integritate fizică, încadrare în limite de uzură,
incadrare în normele de securitate în muncă, încadrare în parametrii proiectaţi etc.;
Ÿ procedurile de întreţinere: curăţire uscată/umedă, înlocuire consumabile etc.;
Ÿ personalul abilitat: personal service, personal din cadrul compartimentului de tehnologie a
informaţiilor, personalul compartimentului administrativ.

20
Grilă de evaluare - Capitolul 2
(2 puncte) 1. Tehnicianul care realizează devize și măsurători își
desfășoara activitatea în:

a. sectorul alimentar
b. sectorul construcțiilor
c. sectorul confecțiilor

Alegeți varianta de răspuns corectă.


Notarea se va face în partea stângă a afirmațiilor.

(2 puncte) 2. Precizați ce presupune buna desfășurare a activității:

......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

(2 puncte) 3. Pentru desfășurarea activității pe șantier tehnicianul trebuie să:

a. utilizeze ținuta personală;


b. utilizeze echipamentul de lucru;
c. utilizeze echipamentul de protecție.
Alegeți variantele corecte de răspuns.
Alegerea variantelor corecte se va face prin încercuirea literei corespunzătoare.

(2 puncte) 4. Pe lângă prevederile privind sănătatea și securitatea în muncă, tehnicianul


trebuie să mai cunoască:

a. legislația privind noxele;


b. legislația privind normele ISCIR;
c. prevederile privind situațiile de urgență.

Alegeți varianta de răspuns corectă.


Notarea se va face în partea stângă a afirmațiilor.

(2 puncte) 5. Apariția unor deficiențe pe parcursul desfășurării activității trebuie remediată:

a. ori de câte ori este nevoie;


b. pe parcursul procesului de muncă;
c. atât în condițiile de birou la sediul social al companiei cât și pe șantier.

Alegeți varianta de răspuns corectă.


Notarea se va face în partea stângă a afirmațiilor.

Total 10 puncte

21
Cheie de rezolvare
1. b).

2. Activitatea desfășurată presupune o bună gestionare a documentelor specifice care sunt în


funcție de lucrările contractate, termenele de execuție și de finalizare a acestora.

3. b);
c).

4. c).

5. a);
b);
c).

22
CAPITOLUL 3
Unități de competență specifice
Unități specifice:
1. Realizarea documentării privind preţurile pieţei
2. Efectuarea antemăsurătorilor
3. Întocmirea devizelor
4. Întocmirea situaţiilor de lucrări pentru decontarea plăţilor
5. Monitorizarea stadiului de realizare a lucrărilor de construcţii

3.1. Realizarea documentăii privind prețurile pieței

Descrierea ocupaţiei
Tehnicienii care realizează devize şi măsurători îşi desfăşoară activitatea în sectorul
construcţiilor ca angajaţi.
Munca se desfăşoară individual sau în echipă, presupunând adaptarea la
circumstanţe diverse, flexibilitate în rezolvarea problemelor şi asumarea responsabilităţii pentru
modul în care sunt îndeplinite atribuţiile.
Tehnicienii au un grad ridicat de autonomie în unele situaţii de lucru, în timp ce în alte
context specifice se află sub coordonarea nemijlocită a directorului companiei, a directorului de
producţie şi a şefului de şantier.
Pentru realizarea atribuţiilor de la locul de muncă ei colaborează în mod curent cu
Ÿ factorii de decizie din cadrul companiilor în care lucrează şi cu
Ÿ reprezentanţii serviciilor : aprovizionare, resurse umane, mecanizare, marketing, logistică etc.,
în funcţie de modalitatea internă de organizare.
1. Tehnicianul devizier :
Ÿ realizează măsurători ale amplasamentelor
fronturilor de lucru din cadrul şantierului, ale
cantităţilor de lucrări necesare pentru realizarea
obiectivului de investiţie;
Ÿ stabileşte cu factorii de decizie bazele de preţuri;
Ÿ devizul pe categorii de lucrări al investiţiei totale;
Ÿ întocmeşte situaţiile intermediare de plată
conform contractelor şi graficelor lucrărilor.
2. Tehnicianul ataşamentist:
Ÿ măsoară în mod direct, cantităţile real executate
zilnic în cadrul şantierului, pe fiecare categorie
de lucrări;
Ÿ realizează schiţele lucrărilor executate;
Ÿ calculează consumurile tehnice zilnice pentru
executarea lucrărilor;
Ÿ urmăreşte progresul lucrărilor pe tot parcursul
derulării contractului.
Ÿ El colaborează ori de cîte ori este nevoie cu şeful
punctului de lucru şi şeful de şantier.

23
3. Tehnicianul devize şi măsurători în construcţii:
Ÿ realizează măsurători ale lucrărilor:
- pe teren, la locul de punere în operă,
- pe baza documentelor de execuţie.
Ÿ întocmeşte:
- baze de preţuri,
- caiete de măsurători.
Ÿ încadrează cantităţile de lucrări în articole de deviz;
Ÿ întocmeşte:
- devize,
- situaţii de plată.
Ÿ calculează
- costul final al investiţiei,
- consumurile specifice ale acesteia,
Ÿ stabilind în timp real încadrarea în graficele de lucrări a investiţiei.

Pentru practicarea oricăreia dintre ocupaţii, un tehnician trebuie să dovedească o foarte


bună cunoaştere a tehnologiilor de execuţie şi a modului efectiv în care se derulează
operaţiunile din cadrul procesului de muncă.
El trebuie, de asemenea, să demonstreze adaptabilitate, pragmatism, capacitate de
concentrare şi de lucru sub presiunea timpului.
Identifică cu mare atentie necesarul de servicii şi resurse pentru finalizarea lucrării.
Necesarul de servicii şi resurse este identificat în funcţie de tipul lucrării de executat şi
caracteristicile acesteia şi, de asemenea, în conformitate cu termenii contractului încheiat cu
beneficiarul.
Tehnicianul trebuie să aibă în vedere proiectul de executie atunci când identifică
necesarul de servicii şi resurse.
Culege informaţiile privind preţurile serviciilor şi produselor cu consecvenţă, prin
metode specifice, urmărind asigurarea tuturor cerinţelor privind consistenţa acestora.
Informaţiile privind preţurile serviciilor şi produselor sunt culese
Ÿ ţinând seama de zona de realizare a investiţiilor şi de punere în operă a lucrărilor.
Ÿ având în vedere condiţiile de livrare, impreună cu persoane abilitate, în funcţie de modul de
organizare al companiei.
Analizează conţinutul ofertelor, comparând raportul dintre preţurile promovate de
diverşi furnizori şi serviciile/produsele oferite. Conţinutul ofertelor este analizat cu rigurozitate,
având în vedere acoperirea întregului necesar de servicii şi resurse pentru executarea lucrării de
construcţie, ţinând seama de cerinţele de calitate specificate în proiect.
Realizează baza de preţuri pentru întocmirea devizelor, selecţionând preţurile
avantajoase, în funcţie de termenii contractuali. Baza de preţuri este întocmită cu pragmatism,
având în vedere toate aspectele relevante pentru costul real al resursei.
Apelează la o varietate de metode de culegere a datelor/ informaţiilor:
- studiul ofertelor primite;
- lansări de cereri de oferte;
- participare la seminarii;
- conferinte;
- târguri şi expoziţii;
- navigare pe internet;
- discuţii directe cu furnizorii;
- producătorii, prestatorii de servicii etc.

24
Urmăreşte preţuri oferite de producători/prestatori diferiţi pentru acelaşi
produs/serviciu, preţuri pentru produse din aceeaşi gamă şi cu caracteristici
tehnice/fizice/chimice/funcţionale diferite, preţuri raportate la cantităţi comandate, promoţii şi
perioade de desfăşurare, discounturi şi condiţii de aplicare etc. Se urmăreşte efectuarea de
comparative cât mai aproape de realitate.
Trebuie să se ţină cont şi de zona de realizare a investiţiilor: zona geografică,
apropierea/depărtarea faţă de aglomerările urbane, distanţa faţă de resurse etc. Nu trebuie
neglijate nici condiţiile de livrare: termene, cu/fără transport inclus, facilităţi acordate,
discounturi în funcţie de cantităţi etc.
Apelează la persoane abilitate pentru colaborare în vederea culegerii informaţiilor:
personal din cadrul serviciului administrativ, comercial, aprovizionare, logistică, marketing,
resurse umane etc.
Produse oferite de furnizori:
Ÿ echipamente (staţii de epurare, staţii de pompare, staţii de sortare, motocompresoare,
electrocompresoare, pompe, hidrofoare, tablouri electrice şi de automatizări etc.),
Ÿ utilaje (utilaje multifuncţionale, generatoare electrice etc.), aparatură de măsură şi control etc.
În proiecte sunt specificate cerinţe de calitate precum: rezistenţa materialelor,
componenţa unor diverse materiale şi amestecuri, temen de valabilitate, dimensiuni, profile,
grosimi, diametre, abateri admise etc.
Persoane abilitate să analizeze ofertele: director, reprezentanţi ai serviciilor
administrativ, comercial, aprovizionare, logistică, marketing, resurse umane.
Pentru stabilirea costului real al resursei, tehnicianul trebuie să ţină cont de următoarele
aspecte:
Ÿ distanţa de transport,
Ÿ raport calitate/preţ,
Ÿ termene de livrare etc.
Tehnicianul trebuie să fie familiarizat − in scopul îndeplinirii cu succes a sarcinilor − cu:
Ÿ noţiuni elementare de calcul matematic (operaţii aritmetice de bază, unităţi de măsură,
transformări, procente),
Ÿ noţiuni elementare de marketing (dinamica pieţei, preţuri, oferte),
Ÿ notiuni elementare de folosire a computerului (programele Word şi Excel)
Ÿ abilităţi de navigare pe Internet.
Tehnicianul trebuie să aibă :
Ÿ noţiuni generale privind mijloacele de muncă utilizate în sectorul de construcţii şi
performanţele tehnice ale acestora,
Ÿ să cunoască tipuri de servicii necesare pentru activitatea şantierelor de construcţii,
Ÿ succesiunea logică a etapelor de derulare a lucrărilor de construcţii şi mai ales,
Ÿ modul de dimensionare a necesarului de resurse pe etape de lucru.
Metodele de contactare în vederea obţinerii de oferte de preţ - contactul cu clienţii se
poate realiza prin fax, telefonic, mail.
Funcţiunea de marketing cuprinde activităţi care asigură cea mai mare parte a
legăturilor întreprinderii cu exteriorul :
Ÿ prospectarea pieţii;
Ÿ prezentarea produselor şi serviciilor;
Ÿ promovarea pe piaţă;
Ÿ publicitatea;
Ÿ distribuţia;
Ÿ asigurarea serviciilor postvânzare;
Ÿ urmărirea comportării produsului în consum, etc.

25
Ansamblul acestor activităţii, ce asigură relaţiile firmei cu piaţa, ca şi pregătirea şi
adoptarea deciziilor din sfera acestor relaţii, se desfăşoară în general în cadrul compartimentului
sau departamentului de marketing, în funcţie de modul specific în care se realizează organizarea
structurală, reflectată în structura organizatorică.

SISTEMATIZARE INFRASTRUCTURĂ
TAXE STAT +TVA
UTILITĂȚI SUPRASTRUCTURĂ
7.04 %
8.53 %
INSTALAȚII 7.74 %
3.92 %
32.73 %

29.78 %
55.93 %

43.00 %
TRANSPORT
1.38% 8.93 %
UTILAJ
MATERIALE
1.02 %
ARHITECTURĂ MANOPERĂ

FIG.1 - DEFALCAREA CHELTUIELILOR PE CATEGORII DE LUCRĂRI FIG.2 - PONDEREA CHELTUIELILOR PENTRU O INVESTIȚIE NOUĂ

APROVIZIONAREA
Principalul obiectiv al activităţii de aprovizionare se concretizează în asigurarea
completă şi complexă a unităţii economice cu resurse materiale şi tehnice corespunzătoare
calitativ, la locul şi termenele solicitate, cu un cost minim.

Etapele APROVIZIONĂRII :

1. Identificarea şi stabilirea volumului şi structurii materiale şi energetice necesare


desfăşurării activităţii de ansamblu a unităţii economice şi în primul rând a celei productive;
2. Fundamentarea tehnico-economică a planului şi programelor de aprovizionare
(asigurare) materială şi energetică a unităţii;
3. Dimensionarea pe baza de documentaţie tehnico-economică aconsumurilor materiale şi
energetice;
4. Prospectarea pieţei interne şi externe de resurse materiale şi energetice în vederea
depistării şi localizării surselor reale şi potenţiale de furnizare;
5. Alegerea resurselor materiale şi echipamentelor tehnice care răspund cel mai bine
caracteristicilor cererilor pentru consum, prezintă cele mai avantajoase condiţii de livrare,
reprezintă substituenţi eficienţi pentru materiale deficitare, scumpe, care se asigură prin
import etc.;
6. Alegerea furnizorilor a căror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiţii economice şi
asigură certitudine în livrările viitoare pe termen scurt sau lung;
7. Elaborarea strategiilor în cumpărarea de resurse în raport cu piaţa de furnizare internă şi
externă;

26
8. Negocierea şi concretizarea relaţiilor cu furnizorii aleşi, acţiune care implică stabilirea, prin
acord de voinţă, a tuturor condiţiilor de livrare între parteneri;
9. Finalizarea relaţiilor de vânzare-cumpărare se realizează prin emiterea comenzilor şi
încheierea de contracte comerciale;
10. Urmărirea şi controlul derulării contractelor de asigurare materială, întocmirea fişelor de
urmărire operativă a aprovizionării pe furnizori şi resurse. În acest cadru se înscrie şi
preocuparea pentru asigurarea mijloacelor de transport eficiente în baza contractelor
încheiate cu unităţile de transport. Acţiunea presupune şi o legatură permanentă cu
furnizorii prin agenţii de aprovizionare, în vederea prevenirii unor dereglări în livrări,
verificării pe parcursul fabricaţiei a stadiului execuţiei şi a calităţii resurselor materiale etc.;
11. Analiza periodică a stadiului asigurării bazei materiale şi tehnice, a realizării programelor
operative şi a planurilor de aprovizionare, a contractelor economice pe total şi distinct pe
furnizorii principali la resursele vitale, de importanţă strategică etc.;

În categoria activităţilor pentru a căror realizare se impune o atenţie sporită se încadrează:


Ÿ studierea pieţei de furnizare, a furnizorilor potenţiali şi reali;
Ÿ selectarea şi testarea credibilităţii furnizorilor;
Ÿ elaborarea strategiilor în cumpărarea (achiziţionarea) de resurse materiale şi echipamente
tehnice, ca şi în domeniul gestiunii stocurilor;
Ÿ negocierea condiţiilor de vânzare-cumparare, de comercializare în general şi finalizarea
acţiunii, în cea mai mare măsură, pe bază de contracte comerciale;
Ÿ urmărirea evoluţiei pieţei de furnizare, a structurii şi potenţialului de resurse, a preţurilor etc.

COMPARTIMENTUL TEHNIC COMPARTIMENTUL FINANCIAR

Întocmește specificațiile Achită facturile pentru


materiale. cumpărarea materialelor.

COMPARTIMENTUL APROVIZIONARE

Planifică, programează,
transportă, depozitează,
eliberează pentru consum
resursele materiale.

SECTORUL PRODUCȚIE
COMPARTIMENTUL DESFACERE
Transformă materialele în produse
Vinde produsele.
sau le încorporează lucrării.

FIG.3 - RELAȚIONAREA COMPARTIMENTELOR

27
Etape ale procesului de aprovizionare, fluxul de documente.

1. Primul pas este determinarea necesarului de materiale și servicii ce trebuie


achiziționate pentru o anumită perioada de timp.
Referat de necesitate (este un document intern, nu se transmite in afara companiei)
2. Persoanele responsabile cu aprovizionarea:
Ÿ verifică dacă datele sunt complete;
Ÿ selectează potențialele surse de aprovizionare: furnizori care există deja in sistem datorită
comenzilor mai vechi sau intelegerilor facute pe termen mai lung, furnizori noi care vor fi
inregistrati in sistem.
3. Se trimit cereri de oferte către furnizorii selectati.
4. Analizarea ofertelor primite de la furnizori:
Ÿ simulare scenarii de pret care sa permită compararea diferitelor oferte;
Ÿ se selectează cea mai potrivită ofertă pentru materialele și serviciile cerute în funcție de preț,
termeni de livrare, costuri de livrare etc.
5. Creare comandă de aprovizionare care să conțină materiale/servicii, cantitate,
data de livrare.
6. Recepția bunurilor este operația prin care se inregistrează marfa pe stoc: valoric
(cantitatea recepționată înmulțită cu prețul net de achiziție din comandă) și cantitativ.
NIR (Nota de recepție) (document primit de la furnizor, care însoțește marfa)
7. Înregistrarea facturii furnizorului este ultima operație a fluxului logistic de
achiziție. La înregistrarea facturii se verifică eventualele diferențe între factură, comandă și
recepție. Plata aparține de departamentul financiar. Verificarea facturii și înregistrarea acesteia în
sistemele ERP generează înregistrări contabile. Se creează astfel datoria către furnizor.
Componentele logisticii:
Termenul și conceptul de logistică au aparut
pe piață în ultimii 10 ani.
Domeniul logisticii acoperă următoarele
activități principale:
Ÿ depozitare (mânuire, stocare, etichetare,
inventariere, livrare, etc);
Ÿ transport (internațional, național, local);
Ÿ distribuție;
Ÿ vamă : formalități vamale, intrastat etc;
Ÿ alte servicii logistice dezvoltate și adaptate
nevoilor clientului;
Domeniului de aplicare, câteva categorii
ale logisticii:
Ÿ Logistica industrială - legată direct de procesul
producției;
Ÿ Logistica serviciilor - serviciile logistice sunt
oferite și adaptate nevoilor și cerintelor
clienților;
Ÿ Logistica de suport a clienților (servicii după
vânzare) o parte a logisticii oferite clienților;
Ÿ Logistica generală - clienții cu mai puțină
experiență în logistică denumesc tot procesul
ca „logistică”.

28
- aplicând formulele de calcul
- pentru suprafeţe geometrice, diametre, volume, densităţi etc.
- adecvate în funcţie de tipul activităţii necesare (umpluturi de pământ, demolări,
evacuare deşeuri, săpături, decapări, turnări de beton, armări, executări cofraje,
zidării, lucrări de dulgherie, tinichigerie, izolaţii, utilităţi etc.

3.2.3 Întocmeşte documentele primare de înregistrare a operaţiunilor: fişe de antemăsurători,


caiete de antemăsurători.

Ÿ Documentele primare de înregistrare a operaţiunilor sunt întocmite pe tipuri de lucrări,


urmărind succeşiunea logică a execuţiei: eliberarea amplasamentelor, execuţia fundaţiilor,
realizarea suprastructurii, executarea racordurilor de utilităţi, împrejmuirea zonei,
sistematizarea pe verticală etc.
Ÿ Documentele primare de înregistrare a operaţiunilor sunt întocmite respectând tehnologia de
execuţie pentru fiecare lucrare pusă în operă.

Ÿ Pentru efectuarea antemăsurătorilor, tehnicianul trebuie să cunoască


- noţiuni generale de calcul matematic (operaţii aritmetice de bază, procente,
geometrie plană elementară,
- noţiuni elementare de trigonometrie, formule de calcul),
- noţiuni programe Word, Excel, Autocad etc.

Ÿ Totodată, trebuie să cunoască succesiunea operaţiilor în cadrul desfăşurării diferitelor tipuri


de lucrări din şantierul de construcţii şi procedurile de lucru.
Modul
Antemăsurătoare
Structură tip arbore Zona de configurare Rapoarte

FIG.4 - INTERFAȚA PROGRAMULUI DEVIZ PROFESIONAL - MODUL ANTEMĂSURĂTOARE

29
3.2. Efectuarea antemăsurătorilor

3.2.1 Antemăsurătoarea
Ÿ este piesa scrisă prin care se determină cantităţile de lucrări din fiecare articol
necesar a se executa la o categorie de lucrări din cadrul unui obiect.
Ÿ stă la baza întocmirii listelor cu cantităţi de lucrări aferente fiecărei categorii de
lucrări

Ÿ Efectuarea antemăsurătorilor după planuri (faza proiectare).Tehnicianul face


acest lucru :
- prin măsurători pe planuri, la scară − conform scară înscrisă pe planuri (L
= lungimi, l = lăţimi, h = înălţimi)
- prin calcule (S= suprafeţe, V= volume),
- utilizând dispozitive de măsurare omologate (rigle/ echere gradate,
compase, etc.).
- utilizând funcţiunile/ facilităţile programelor de desen proiectare
SOFT (programe 2D, AutoCAD, Nemetschek, Revit, etc).
- programe 3D de proiectare Arhitectură ăi Construcții, soluții BIM, etc.

Ÿ Prima etapă în vederea efectuării antemăsurătorilor este verificarea stării fizice a


amplasamentului, prin deplasarea în teren la locul în care urmează să fie demarate lucrările.
Tehnicianul face acest lucru:
- prin măsurători directe (L = lungimi, l = lăţimi, h = înălţimi);
- prin calcule (S= suprafeţe, V= volume);
- utilizând dispozitive de măsurare omologate (e, dispozitive electronice de
măsurare etc.).

3.2.2. Starea fizică a amplasamentului este verificată


- colaborând după caz, cu specialiştii abilitaţi (topometrist, geodez),
- în funcţie de complexitatea amplasamentului şi caracteristicile zonei:
- accesibilitate, diferenţe de nivel, tipul solului, altitudine, forme de relief,
elemente geografice conţinute (ape, lacuri, râuri, mlaştini, vegetaţie/păduri etc.),
- având în vedere particularităţile existente cu influenţă asupra costului final al
lucrării (situri, monumente arhitecturale, clădiri demolabile, aglomerări de deşeuri,
gropi etc.).

3.2.3. Calculează cantităţile de lucrări necesare realizării investiţiei


- pe baza documentaţiei de execuţie (proiect tehnic, planuri, detalii de execuţie,
caiete de sarcini, memorii tehnice etc..
- având în vedere situaţia reală existentă pe amplasamentul lucrării (gradul de
ocupare al amplasamentului, zone diferite de acces etc.
- în funcţie de tipul construcţiei de realizat
- construcţii civile: case, ansambluri rezidenţiale etc.
- construcţii administrative: spitale, spaţii comerciale, spaţii pentru birouri etc.
- construcţii industriale: hale, fabrici, depozite etc.
- construcţii edilitare: poduri, drumuri, şosele, pasaje etc.
- construcţii speciale: viaducte, galerii de metrou etc.

30
3.3. Întocmirea dezvizelor

3.3.1. Devizul pe categorii de lucrări.

Ÿ este piesa scrisă din cadrul documentației


economice
Ÿ prin care se determină valoarea fiecărei
categorii de lucrări
Ÿ pe baza:
- consumurilor de resurse din articole de lucrări
- prețurilor unitare ale acestor resurse.
Ÿ Devizul pe categorii de lucrări se elaborează pe baza listelor cu cantitățile de lucrări (aferente
fiecărei categorii) pe capitole și subcapitole de lucrări.
3.3.2. Valoare devizului pe categorii de lucrări se poate prezenta în baza unui deviz structurat
pe capitole de cheltuieli sau a unuia, în prețuri unitare sau în ambele moduri, în funcție de
cerințele investitorului sau de reglementările în vigoare privind procedura de achiziții pentru
lucrările publice.

3.3.3. Documentaţiile de participare la licitaţii publice.


Ÿ Se întocmesc de către personalul cu înaltă calificare. De preferat ingineri constructori cu
experienţă de minim 5 ani în activitatea de întocmire a ofertelor şi de evaluare a lucărilor de
construcţii şi instalaţii.
Ÿ Pe baza de devize analitice şi indici de preţ şi care activează în firmele de construcţii în cadrul
compartimentului Ofertare-Licitare.
Ÿ Devizele întocmite de tehnician alcătuiesc documentaţiile pentru licitatii, care au o
complexitate ridicată şi trebuie întocmite respectând caietul de sarcini şi conţin.

Ÿ Oferta tehnică(A), oferta financiară(B) și documentele de calificare(C), cele trei secţiuni


ale ofertei, conform caietului de sarcini întocmit după legislaţia în vigoare şi pus la dispoziţie
de autoritatea contractantă.

A. Oferta tehnică:

Ÿ Conţine devizele-ofertă care se întocmesc după antemasurătorile existente în caietul de


sarcini achizitionat de la autoritatea care organizează procedura de licitaţie publică sau cerere
de ofertă.
Ÿ Devizele trebuie să conţină încadrări corecte, conform:
- Indicatoarelor de norme de deviz, seria 1981/82;
- Norme noi orientative revizuite şi completate aprobate de Ministerul Lucrarilor
Publice Trasporturilor şi Locuinţei (la nivelul anilor 1997/ 1999/ 2001/ 2003/ 2005/
2007/ 2009/ 2015 etc.);
- Norme noi orientative, întocmite/elaborate în colaborare/parteneriate cu firme
producatoare/importatoare de materiale şi sisteme;
- Norme noi orientative, întocmite/elaborate în colaborare/parteneriate cu unitati
de Invatamant superior;
- Norme noi orientative, întocmite/elaborate de către specialişti din proiectare şi
executie.

31
* Cu respectarea Legislaţiei în vigoare la data întocmirii acestora.
* Cu respectarea/păstrarea structurii codificării iniţiale-1981 (Indicator, Capitol, Articol).
Pentru articole noi codificarea se va face în continuarea celor deja existente.
* Cu respectarea celor patru componente ale unui articol : materiale, manoperă, utilaje,
transport.
* Cu respectarea unităţilor de masură (UM) pe articol de deviz.
* Pot fi folosite orientativ, atat de către proiectant cât şi de antreprenor.
- utilizând formularele F1, F2, F3, F4, F5, F6 (echivalentele vechilor C2, C3, C4, C5).
Ÿ Oferta tehnică mai conţine extrasele de :
- material (C6);
- manoperă (C7);
- utilaj (C8);
- transport (C9).
- centralizatoarele pe obiect (F2) şi investiţie (F1),
- graficul de execuţie fizic şi valoric.
- În funcţie de solicitările din Caietul de sarcini, acest volum mai poate include şi
anumite documente suplimentare care să dodvedească calitatea materialelor /
sistemelor utilizate în ofertă, certificate de garanţie, agremente şi fişe tehnice, etc.

FIG.5a - RAPORT C6cp DEVIZ PROFESIONAL FIG.5b - RAPORT C7cp DEVIZ PROFESIONAL

FIG.5c - RAPORT C8cp DEVIZ PROFESIONAL FIG.5d - RAPORT C9cp DEVIZ PROFESIONAL

32
B. Oferta financiară
Ÿ Trebuie să conţină în mod obligatoriu formularul de ofertă 10C, cu sau fără:
- anexa însoţitoare,
- graficul de execuţie fizic şi valoric,
- centralizatorul pe investiţie,
- centralizatorul pe obiecte,
- listele de procurare utilaje.
Ÿ În urma emiterii “ Hotărâre nr. 907 din 29 noiembrie 2016 privind etapele de elaborare şi
conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/ proiectelor de
investiţii finanţate din fonduri publice documentaţia economică prin care se stabileşte
valoarea totală estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiţii sau a
cheltuielilor assimilate investiţiilor, necesare realizării lucrărilor de intervenţii la construcţii şi
instalaţii, în faza de proiectare, studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare a lucrărilor de
intervenţii.
Ÿ Act sintetic la data 04-ian-2017 pentru Hotarirea 907/2016
Ÿ Devizul general conform HG nr 28 din 9 ianuarie 2008.

Devizul general se structurează pe capitole şi subcapitole de cheltuieli. Devizul


general întocmit la faza de proiectare - studiu de fezabilitate /documentaţie de avizare a
lucrărilor de intervenţii se actualizează prin grija beneficiarului ori de câte ori este necesar, dar
de regulă în următoarele situaţii:
Ÿ la data supunerii spre aprobare a studiului de
fezabilitate/documentaţiei de fezabilitate;
Ÿ la data solicitării autorizaţiei de construire;
Ÿ la data organizării procedurii de atribuire a
contractului de achiziţie publică pentru execuţia de
lucrări;
Ÿ după încheierea contractelor de achiziţie, rezultând
valoarea de finanţare a obiectivului de
investiţie/lucrărilor de intervenţii;
Ÿ la data întocmirii sau modificării de către ordonatorul
principal de credite, potrivit legii, a listei obiectivelor
de investiţii, anexa la bugetul de stat sau la bugetul
local, atât pentru obiective de investiţii noi, cât şi în
FIG.6 - Raport Deviz General, DEVIZ PROFESIONAL
continuare.
C. Documente de calificare
Ÿ acest volum include toate documentele solicitate în FIŞA DE DATE A ACHIZIŢIEI.
Ÿ din acest volum NU trebuie să lipsească
Ÿ certificatele de plată a taxelor şi impozitelor catre bugetul de stat şi local,
Ÿ două certificate eliberate de Registrul Comertului :
- certificatul de înregistrare
societăţii şi
- certificatul constatator eliberat
pentru utilizare la licitatie.
Ÿ dacă din acest volum lipsesc, la deschiderea ofertelor, mai mult de trei documente, oferta
poate fi descalificată ca fiind incompletă.
Ÿ acest volum este primul care se se deschide la orice licitaţie sau cerere de oferte.
Ÿ dacă se trece cu bine de acest pas, tehnicianul poate considera că nu a muncit degeaba.

33
În capitolele și subcapitolele devizului general se găsesc următoarele cheltuieli:

1.1. Obţinerea terenului:


CAPITOLUL 1: Ÿ Se includ cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de terenuri, plata concesiunii
Cheltuieli pentru (redevenţei) pe durata realizării lucrărilor, exproprieri, despăgubiri, schimbarea
obținerea și regimului juridic al terenului, scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol,
amenajarea precum şi alte cheltuieli de aceeaşi natură.
terenului
1.2. Amenajarea terenului:
Ÿ Se includ cheltuielile efectuate la începutul lucrărilor pentru pregătirea
amplasamentului şi care constau în demolări, demontări, dezafectări, defrişări, evacuări
materiale rezultate, devieri reţele de utilităţi din amplasament, sistematizări pe verticală,
drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării lucrărilor pentru investiţia de bază),
devieri de cursuri de apă, strămutări de localitaţi sau monumente istorice etc.

1.3. Amenajări pentru protecţia mediului şi aducerea la starea iniţială:


Ÿ Se include cheltuielile efectuate pentru lucrări şi acţiuni de protecţia mediului, inclusiv
pentru refacerea cadrului natural după terminarea lucrărilor, precum plantare de copaci,
reamenajare spaţii verzi şi reintroducerea în circuitul agricol a suprafeţelor scoase
temporar din uz.

1.4. Cheltuieli pentru relocarea protecţia utlităţilor

CAPITOLUL 2: Ÿ Se includ cheltuielile aferente asigurării cu utilităţile necesare funcţionării


Cheltuieli pentru obiectivului de investiţie, precum: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze
asigurarea naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicaţii, drumuri de acces, căi ferate
utilităților necesare industriale, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca
obiectivului de aparţinând obiectivului de investiţie, precum şi cheltuielile aferente racordării la reţelele
investiții de utilităţi.

3.1. Studii :
CAPITOLUL 3: Ÿ Se cuprind cheltuielile pentru studii geotehnice, geologice, hidrologice,
hidrogeotehnice, fotogrammetrice, topografice şi de stabilitate ale terenului pe care se
Cheltuieli pentru
amplasează obiectivul de investiţie.
proiectare și
3.1.1. Studii de teren
asistență tehnică
3.1.2. Raport privind impactul asupra mediului
3.1.3. Alte studii specifice

3.2. Documentaţii – suport şi cheltuieli pentru obţinerea de avize, acorduri şi


autorizaţii :
Ÿ Se includ cheltuielile pentru :
a. obţinerea/prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism;
b. obţinerea/prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare;
c. obţinerea avizelor şi acordurilor pentru racorduri şi bransamente la reţele
publice de apa, canalizare, gaze, termoficare, energie electrică, telefonie
etc.;
d. obţinerea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă;

34
e. întocmirea documentaţiei, obţinerea numărului cadastral provizoriu şi
înregistrarea terenului în cartea funciară;
f. obţinerea acordului de mediu;
g. obţinerea avizului P.S.I.;
h. alte avize, acorduri şi autorizatii.

3.3. Expertizare tehnică

3.4. Certificarea performantei energetice si auditul energetic al cladirilor

3.5. Proiectare şi inginerie:


Ÿ Se includ cheltuielile pentru elaborarea tuturor fazelor de proiectare :
- studiu de prefezabilitate,
- studiu de fezabilitate,
- proiect ethnic,
- detalii de execuţie.
Ÿ Pentru plata verificării tehnice a proiectării şi pentru plata elaborarii certificatului
de performanţă energetică a clădirii, precum şi pentru elaborarea
documentaţiilor necesare obţinerii acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor aferente
obiectivului de investiţie (documentaţii ce stau la baza emiterii avizelor şi
acordurilor impuse prin certificatul de urbanism, documentaţii urbanistice, studii
de impact, studii/expertize de amplasament, studii de trafic etc.).
Ÿ Pentru lucrările de intervenţii la construcţii existente sau pentru continuarea
lucrărilor la obiective începute şi neterminate, se includ cheltuielile efectuate
pentru expertizarea tehnică.
Ÿ Pentru lucrările de creştere a performanţei energetice a clădirilor, ca urmare a
modernizărilor/ reabilitărilor, se includ cheltuielile pentru efectuarea auditului
energetic.
3.5.1. Tema de proiectare.
3.5.2. Studiu de prefezabilitate.
3.5.3. Studiu de fezabilitate/documentatie de avizare.
3.5.4. Documentele tehnice necesare in vederea obtinerii
avizelor/acordurilor/autorizatiilor.
3.5.5. Verificarea tehnica de calitate a proiectului tehnic si a detaliilor de
executie.
3.5.6. Proiect tehnic si detalii de executie.

3.6. Organizarea procedurilor de achiziţie


Ÿ Se includ cheltuielile aferente organizării şi derulării procedurilor de achiziţii
publice, precum: cheltuieli aferente întocmirii documentaţiei de atribuire şi
multiplicării acesteia (exclusiv cele cumpărate de ofertanţi); cheltuielile cu
onorariile, transportul, cazarea şi diurna membrilor desemnati în comisiile de
evaluare; anunţuri de intenţie, de participare şi de atribuire a contractelor,
corespondenţa prin poştă, fax, poşta electronică etc., în legătură cu procedurile
de achiziţie publică.

35
3.7. Consultanţa
Ÿ Se includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:
a. plata serviciilor de consultanţă la elaborarea studiilor de piaţă, de evaluare etc.;
b. plata serviciilor de consultanţă în domeniul managementului execuţiei investiţiei
sau administrarea contractului de execuţie.
3.7.1. Managementul de proiect pentru obtinere de investitii
3.7.2. Auditul financiar

3.8. Asistenţa tehnică


Ÿ Se includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:
a. asistenţa tehnică din partea proiectantului pe perioada de execuţie a lucrărilor
(în cazul în care aceasta nu intră în tarifarea proiectului);
b. plata diriginţilor de şantier, desemnaţi de autoritatea contractantă, autorizaţii
conform prevederilor legale pentru verificarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi
instalaţii.
3.8.1. Asistenţa tehnică din partea proiectantului
3.8.1.1. Pe perioada de execuţie a lucrărilor
3.8.1.2. Pentru participarea proiectantului la fazele incluse in
programul de control al lucrarilor de executie, avizat de catre
Inspectoratul de Stat in Constructii.
3.8.2. Diriginţie de şantier

4.1. Construcţii şi instalaţii:


Se cuprind cheltuielile aferente execuţiei tuturor obiectelor cuprinse în
CAPITOLUL 4: obiectivul de investiţie:
Cheltuieli pentru - clădiri,
investiția de bază. - construcţii speciale,
- instalaţii aferente construcţiilor, precum instalaţii
- instalaţii electrice,
- instalaţii sanitare,
- instalaţii alimentare cu gaze naturale,
- instalaţii de încălzire,
- instalaţii ventilare, - climatizare,
- P.S.I.,
- telecomunicaţii şi alte tipuri de instalaţii impuse de destinaţia obiectivului.
Ÿ Cheltuielile se desfaşoară pe obiecte de construcţie, iar delimitarea obiectelor
se face de către proiectant.
Ÿ Cheltuielile aferente fiecărui obiect de construcţie sunt estimate prin devizul pe
obiect.

4.2. Montaj utilaje, echipamente tehnologice şi functionale :


Ÿ Se cuprind cheltuielile aferente montajului utilajelor tehnologice şi al utilajelor
incluse în instalaţiile functionale, inclusiv reţelele aferente necesare funcţionării
acestora.
Ÿ Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de construcţie.

36
4.3. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale care necesită montaj :
Ÿ Se cuprind cheltuielile pentru achiziţionarea utilajelor şi echipamentelor
tehnologice, precum şi a celor incluse în instalaţiile funcţionale.
Ÿ Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de construcţie.

4.4. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale care nu necesită montaj şi


echipamente de transport:
Ÿ Se includ cheltuielile pentru achiziţionarea utilajelor şi echipamentelor care nu
necesită montaj, precum şi a echipamentelor de transport tehnologic.
Ÿ Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de construcţie.

4.5. Dotări:
Ÿ Se cuprind cheltuielile pentru procurarea de bunuri care, conform legii, intră în
categoria mijloacelor fixe sau obiecte de inventar, precum: mobilier, dotări P.S.I.,
dotări de uz gospodăresc, dotări privind protecţia muncii.
Ÿ Cheltuielile se desfăşoară pe obiecte de construcţie.

4.6. Active necorporale:


Ÿ Se cuprind cheltuielile cu achiziţionarea activelor necorporale: drepturi
referitoare la brevete, licenţe, know-how sau cunoştinţe tehnice nebrevetate.

Ÿ La total şi total general din devizul general se precizează partea de cheltuieli


care reprezintă construcţii-montaj (C+M).

5.1. Organizare de şantier:


Ÿ Se cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului în vederea
CAPITOLUL 5: creării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii - montaj.
Alte cheltuieli
5.1.1. Lucrări de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier:
Ÿ Se cuprind cheltuielile aferente construirii provizorii sau amenajării la construcţii
existente a :
- vestiarelor pentru muncitori,
- grupurilor sanitare,
- rampelor de spălare auto,
- depozitelor pentru materiale,
- fundaţii pentru macarale,
- reţele electrice de iluminat şi forţă,
- căi de acces – auto şi căi ferate
- branşamente/racorduri la utilităţi,
- împrejmuiri,
- panouri de prezentare,
- pichete de incendiu şi altele asemenea.
Ÿ Se includ, de asemenea, cheltuielile de desfiinţare de şantier.

37
5.1.2. Cheltuieli conexe organizării de şantier
Ÿ Se cuprind cheltuielile pentru:
- obţinerea autorizaţiei de construire/desfiinţare aferente lucrărilor de organizare
de şantier,
- taxe de amplasament,
- închirieri semne de circulaţie,
- întreruperea temporară a reţelelor de transport sau distribuţie de
- apă, canalizare,
- agent termic,
- energie electrică,
- gaze naturale,
- a circulaţiei rutiere, feroviare, navale sau aeriene,
- contractele de asistenţă cu poliţia rutieră,
- contract temporar cu furnizorul de energie electrică, - cu unităţi de salubrizare,
- taxe depozit ecologic, - taxe locale;
- chirii pentru ocuparea temporară a domeniului public,
- costul energiei electrice şi al apei consumate în incinta organizării de şantier pe
durata de execuţie a lucrărilor,
- costul transportului muncitorilor nelocalnici şi/sau cazarea acestora,
- paza şantierului,
- asigurarea pompierului autorizat etc.

5.2. Comisioane, cote, taxe, costul creditului


Ÿ Se cuprind, după caz:
5.2.1. Comisioane dobanzi/credit
- comisionul băncii finanţatoare,
În costul creditului se cuprind comisioanele şi dobânzile aferente creditului pe
durata execuţiei obiectivului
5.2.2. Cota aferenta ISC pentru controlul calitatii in c-tii
- cota aferentă Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru controlul calităţii
lucrărilor de construcţii,
5.2.3. Cota aferenta ISC pt. controlul statului in amenajarea teritoriului si
autorizarea lucrarilor
- cota pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi pentru
autorizarea lucrărilor de construcţii,
5.2.4. Cota aferenta CASEI SOCIALE A CONSTRUCTORILOR
5.2.5. Taxe pentru acorduri, avize conforme si autorizatia de
construire/desfiintare
- valoarea primelor de asigurare din sarcina autorităţii contractante,
- taxe pentru acorduri, avize şi autorizaţia de construire/desfiinţare,
- precum şi alte cheltuieli de aceeaşi natură, stabilite în condiţiile legii.

5.3. Cheltuieli diverse şi neprevăzute


a. Estimarea acestora se face procentual din valoarea cheltuielilor prevăzute
la capitolele/subcapitolele 1.2, 1.3, 2, 3 şi 4 ale devizului general, în funcţie de
natura şi complexitatea lucrărilor.

38
b. În cazul obiectivelor de investiţii noi, precum şi al
- reparaţiilor capitale,
- extinderilor,
- transformărilor,
- modificărilor,
- modernizărilor,
- reabilitării la construcţii şi instalaţii existente,
Ÿ Se aplică un procent de până la 10%.
c. În cazul lucrărilor de intervenţii de natura :
- consolidărilor la construcţii existente şi instalaţiile aferente,
- lucrărilor pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de
acţiuni accidentale şi/sau calamităţi naturale,
Ÿ Se aplică un procent de până la 20%, în funcţie de natura şi complexitatea
lucrărilor.
d. Din procentul stabilit se acoperă, după caz,
- cheltuielile rezultate în urma modificărilor de soluţii tehnice,
- cantităţi suplimentare de lucrări, utilaje sau dotări ce se impun pe
parcursul derulării investiţiei, precum şi
- cheltuielile de conservare pe parcursul întreruperii execuţiei din
cauze independente de autoritatea contractantă.

5.4. Cheltuieli pentru informare - publicitate.

CAPITOLUL 6: 6.1. Pregătirea personalului de exploatare:


Cheltuieli pentru Ÿ Se cuprind cheltuielile necesare instruirii/şcolarizării personalului, în vederea
probe utilizării corecte şi eficiente a utilajelor şi tehnologiilor.
tehnologice, teste
și predare la 6.2. Probe tehnologice şi teste:
beneficiar. Ÿ Se cuprind cheltuielile aferente execuţiei probelor/încercărilor, prevăzute în
proiect, rodajelor, expertizelor la receptie, omologărilor etc. În situaţia în care se
obţin venituri ca urmare a probelor tehnologice, în devizul general se înscrie
valoarea rezultată prin diferenţa dintre cheltuielile realizate pentru efectuarea
probelor şi veniturile realizate din acestea.

Ÿ Valoarea de deviz a fiecărei categorii de lucrări se determină ca sumă a


următoarelor capitole de cheltuieli:
- cheltuieli directe pe categorii de resurse (materiale, manoperă, utilaj,
transport);
- cheltuieli directe, determinate de taxe datorate de către agentul economic
(executantul) potrivit prevederilor legale în vigoare (CAS, şomaj, sănătate,
fond risc, şi alte cheltuieli de aceeaşi natură);
- cheltuieli indirecte;
- profit.

39
Ÿ Tehnicianul realizează devize de lucrări din orice domeniu al construcţiilor şi instalaţiilor cum
ar fi:
- Construcţii civile şi industriale,
- Instalaţii electrice, de alarmare şi supraveghere,
- Instalaţii sanitare,
- Instalaţii termice şi de climatizare,
- Instalaţii de alimentare cu apă,
- Instalaţii de alimentare cu gaze,
- Drumuri şi poduri,
- Transport şi distribuţie energetice,
- Construcţii Hidrotehnice,
- Lucrări de silvicultură,
- Lucrări de montaj al utilajelor tehnologice,
- Lucrări de terasamente şi îmbunătăţiri funciare,
- Lucrări de linii şi căi ferate

Structura devizului pe obiect H.G. - 907/2016

Ÿ Capitolul 4: Cheltuieli pentru investiţia de bază


4.1. Construcţii şi instalaţii ( aferente constructiilor)
4.1.1. Terasamente, sistematizare pe verticală şi amenajări exterioare
4.1.2. Rezistenţă
4.1.3. Arhitectură
4.1.4. Instalaţii ( aferente construcţiilor )
TOTAL I – Subcapitolul 4.1.

4.2. Montaj utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale


TOTAL II – Subcapitolul 4.2.
4.3. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale care necesită montaj
4.4. Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale care NU necesită montaj
4.5. Dotări
4.6. Active necorporale
TOTAL III – Subcapitolele 4.3 + 4.4 + 4.5 + 4.6

Ÿ Total deviz pe obiect = TOTAL I + TOTAL II + TOTAL III

Ÿ Cantităţile de lucrări sunt încadrate în articole de deviz, având în vedere cerinţele tehnice şi
de calitate specificate în proiectul de execuţie şi ţinând cont de succesiunea tehnologică a
operaţiilor de executat.
Ÿ Tehnicianul calculează preţurile unitare pe operaţiuni pe baza ofertelor de la furnizorii de
servicii/producători, în funcţie de tipul resursei, utilizând programe de calcul specializate.
- preţurile unitare sunt calculate cu atenţie pe operaţiuni, verificând exactitatea
datelor prelucrate.
- preţurile unitare, aferente resurselor din articolele de lucrări, prevăzute în listele cu
cantităţi, au următoarele caracteristici:
- materiale - preţuri ale producătorilor (furnizorilor) de la care executantul se
aprovizionează, exclusiv TVA;

40
- manoperă - tarife medii orare, practicate de executant pentru plata forţei de
muncă, pe categorii de meserii aferente categoriilor de lucrări, conform listei
meseriilor, utilizate în construcţii în concordanţă cu Clasificarea Ocupaţiilor
din România (COR);
- utilaje - tarife medii orare pentru utilajele de construcţii din dotarea
unităţilor de execuţie sau a celor practicate de unităţile prestatoare de
servicii, necesare pentru execuţia lucrărilor;
- transport - tarife, care după caz sunt aprobate, la nivel naţional, de foruri
competente (S.N.C.F.R.), în funcţie de categoriile de transporturi utilizate, de
distanţe şi cantităţi.
Ÿ Tehnicianul stabileşte valoarea totală a investiţiei, având în vedere preţurile unitare pe
operaţiuni şi cantităţile determinate în documentele primare de înregistrare.
- Valoarea totală a investiţiei este stabilită asigurând cumularea valorilor pentru
chipamentele şi utilajele cu care urmează să fie dotată lucrarea.
- Valoarea totală a investiţiei este stabilită având în vedere reflectarea cantitativă şi valorică
a resurselor necesare în toate capitolele specifice.
Ÿ Există mai multe tipuri de devize, pentru:
- partea de construcţii-montaj,
- pentru utilităţi (racorduri electrice, apă, gaz etc.),
- pentru utilaje tehnologice,
- pentru instruirea personalului de deservire etc.
Ÿ Articolele de deviz fac referire la operaţii de lucrări de construcţii: cofraje, demolări,
betonări, zidării, tencuieli, săpături, armări, vopsitorii, placări ceramice etc.
Ÿ Devizele duc la identificarea resurselor, cu consumurile aferente: materiale, forţa de
muncă, utilaje, transporturi, dezvăluind: tipuri de lucrări, cronologia lucrării, tipuri de
operaţiuni, preţuri etc.
Ÿ La întocmirea devizelor, tehnicianul trebuie să ţină cont de cerinţele tehnice specificate în
proiecte: debite nominale, presiuni nominale, rezistenţe mecanice, rezistenţe chimice,
proprietăţi fizice (permeabilitate, acţiunea îngheţ/dezgheţ, rezistenţă la degradare sub
acţiunea factorilor de mediu, rezistenţe la compresiuni, rezistenţă la întindere/forfecare etc.),
proprietăţi chimice etc.
Ÿ Proiectele precizează şi cerinţele de calitate ce trebuiesc respectate: materiale speciale,
gradul de finisare al suprafeţelor, grosimi, diametre, profile, tipul şi calitatea prelucrării
profilelor, granulaţii ale materialelor, reţete, compoziţii ale amestecurilor etc.
Ÿ Atunci când tehnicianul trece la calcularea preţurilor unitare colaborează cu persoane
abilitate, cum ar fi: conducătorul companiei, persoane din cadrul serviciilor resurse umane,
aprovizionare etc.
Ÿ În vederea întocmirii devizelor, tehnicianul foloseşte tipuri de programe de calcul
specializate (InterSOFT Deviz Profesional, Windev, Doclib, eDevize, Delta 2000, etc.); în
diverse variante, programe personalizate de calcul etc.
Ÿ Colecţia de indicatoare de norme de deviz cuprinde următoarele cataloage :
- AC, AT, AUT, C, D, E, F, F, J, G, H1, H2, I, IF, IZ, L1, L2, M1, M2, M3, M5, M6, M7, M8,
MDT, NMB, P, RPA, RPC, RPE, RPG, RPI, RPS, S, T, TC, TF, TR, TS, V, W1, W2, W3 -
editia 1981
- C, E, G, I, RPC, RPG, RPI, RPS, RpV, S, Ts, V, W1L, W1M, W1S, W2, WLS, WRL - editia
1999
- AC, D, E, G, ITL, RCL, RKL, RM, RpAc, RpD, RpE, RpIz, RTL, TF, W1L, W1L, W1S, W3 -
editii revizuite 2006

41
Ÿ Devizele sunt reflectarea cantitativă şi valorică a resurselor:
- materiale: cantităţi, tipuri de materiale, valori etc.;
- forţă de muncă : tipuri de meserii, număr de ore de muncă pe fiecare meserie, valoarea
orelor etc.;
- utilaje: tipuri de utilaje, consumuri, valori etc.;
- transport: kilometri, tipul mijlocului de transport, valoarea transportului etc.;

Ÿ Devizele conţin următoarele capitole:


- cheltuieli directe (manoperă, materiale utilaje, transport),
- cheltuieli indirecte (pază, curăţenie, cotă parte din aprovizionare etc.);

Ÿ Cote de cheltuieli indirecte şi profit la recapitulaţia devizelor de lucrări


Ÿ Cheltuieli indirecte:
- între 7,00% - 12,00% pentru lucrări de construcţii, (funcţie de mărimea şi
importanţa lucrării) ;
- între 9,00% - 15,00% pentru lucrări de instalaţii (care au valoarea mai mică datorită
valorii reduse a materialelor).
- pentru subantreprenori care preiau execuţia parţială sau totală de lucrări, atunci când
materialele sunt procurate de antreprenorul general (se întocmeşte devizul cu pret zero la
materiale). Cota de cheltuieli indirecte se negociază între 45% - 60%.
- Profit (beneficiu):
- între 4,00% - 7,00% pentru lucrări de construcţii
- între 6,00% - 10,00% pentru devizele de instalaţii.

Ce înseamnă cheltuieli indirecte ?

Cheltuieli de interes general şi de executare a lucrărilor

Ÿ Cheltuieli cu retribuţiile personalului de conducere, tehnic, economic, de altă specialitate,


administrativ, de deservire şi pază, (impozitul, contribuţia la asigurările sociale şi la fondul de
somaj, aferente acestor atribuţii);
Ÿ Cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe de interes general/ chirii pentru mijloacele fixe de
interes general;
Ÿ Cheltuieli pentru proiectare, agrementări, studii, cercetari, încercări experimentări, creaţii,
invenţii şi inovaţii, pentru conducere şi asigurarea calităţii;
Ÿ Cheltuieli cu protecţia muncii;
Ÿ Dobânzi bancare;
Ÿ Cheltuieli pentru prelucrarea prin mijloace proprii de calcul automat sau prin unităţi
specializate;
Ÿ Perisabilităţile stabilite prin norme aprobate de organele competente, care nu se pot localiza
pe lucrări, produse, servicii
Ÿ Cheltuieli cu retributiile suplimentare ale muncitorilor direct productivi impozitul, contribuţia
la asigurările sociale şi la fondul de somaj, asupra retribuţilor);
Ÿ Cheltuieli cu utilaje de mică mecanizare, scule şi dispozitive folosite la lucrările de construcţii;
Ÿ Cheltuieli pentru amenajarea şi întreţinerea şantierului;
Ÿ Cheltuieli legate de predarea lucrărilor, inclusiv evacuarea şantierului;
Ÿ Cheltuieli legate de cazarea şi transportul periodic al personalului, exclusiv cheltuielile cu
transportul personalului nelocalnic de la locul de muncă la spaţiile de cazare, puse la
dispoziţie de antrepriză, care se suportă din fondul pentru organizarea de şantier;

42
Ÿ Cheltuieli pentru efectuarea remedierilor şi refacerilor de lucrări, neimputabile;
Ÿ Cheltuieli de protocol;
Ÿ Cheltuieli pentru publicitate (reclame, pliante);
Ÿ Cheltuieli pentru pregătire (calificare), creşterea competenţelor;
Ÿ Alte cheltuieli de interes general şi de executare a lucrărilor.

Cheltuieli administrativ-gospodăreşti

Ÿ Cheltuieli cu achiziţia de furnituri de birou;


Ÿ Cheltuieli cu achiziţia de documentaţii de specialitate (cărţi, publicaţii, cataloage etc.);
Ÿ Cheltuieli legate de plata unor servicii de tip poştă, curierat;
Ÿ Alte cheltuieli legate de plata unor servicii de birou, executate de terţi;
Ÿ Cheltuieli determinate de detaşările/transferările în interes de serviciu ale personalului;
Ÿ Cheltuieli cu deplasările în ţară;
Ÿ Cheltuieli cu deplasările în străinatate;
Ÿ Cheltuieli cu întreţinerea şi curăţenia clădirilor şi a altor mijloace fixe;
Ÿ Cheltuieli cu reparaţiile;
Ÿ Cheltuieli pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport;
Ÿ Cheltuieli pentru întreţinerea şi repararea obiectelor de inventar de mică valoare sau cu
durată de viaţă scurtă, care au caracter administrative-gospodăresc;
Ÿ Cheltuieli pentru asigurarea încălzirii spaţiilor;
Ÿ Cheltuieli cu energie electrică pentru iluminatul spaţiilor şi de forţă (ascensoare, pompe,
echipamente de calcul);
Ÿ Cheltuieli cu apa, canalizarea şi salubritatea;
Ÿ Cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărie, executate prin terţi.

Cheltuielile neproductive

Ÿ Cheltuieli generate de întreruperi ale activităţii productive; se au în vedere şi sumele


recuperate;
Ÿ Lipsuri de inventar la mijloacele circulante din magaziile unităţii peste normele legale de
perisabilităţi.
Ÿ Cheltuieli privind asigurarea lucrărilor de construcţii
Ÿ Cheltuieli privind asigurarea obligatorie prevazută prin contracte la condiţiile speciale de
contractare a lucrărilor de construcţii pe perioada execuţiei.

Activitatea tehnicianului poate avea şi un rezultat negativ, şi anume:


a. Oferta sa poate fi respinsă:
- Perisabilităţile stabilite prin norme aprobate de organele competente, care nu se pot
localiza pe lucrări, produse, servicii;
- Cheltuieli cu retributiile suplimentare ale muncitorilor direct productivi impozitul,
contribuţia la asigurările sociale şi la fondul de somaj, asupra retribuţilor);
- Cheltuieli cu utilaje de mică mecanizare, scule şi dispozitive folosite la lucrările de
construcţii;
- Cheltuieli pentru amenajarea şi întreţinerea şantierului;
- Cheltuieli legate de predarea lucrărilor, inclusiv evacuarea şantierului;
- Cheltuieli legate de cazarea şi transportul periodic al personalului, exclusiv cheltuielile
cu transportul personalului nelocalnic de la locul de muncă la spaţiile de cazare, puse la
dispoziţie de antrepriză, care se suportă din fondul pentru organizarea de şantier.

43
Ÿ Se resping ofertele necorespunzătoare, respectiv cele care sunt irelevante în raport cu
obiectul contractului, inacceptabile sau neconforme. Prin oferta inacceptabilă se înţelege
oferta care:
- a fost depusă după data şi ora limită de depunere a ofertelor;
- a fost depusă la o altă adresă decât cea stabilită în anunţul de participare;
- nu a fost însoţită de garanţia de participare aşa cum a fost solicitată în
documentaţia de atribuire;
- a fost depusă de un ofertant care nu îndeplineşte cerinţele minime de calificare;
- conţine în propunerea financiară un preţ care depăşeşte valoreafondurilor
disponibile pentru îndeplinirea contractului respectiv;
- prezintă un preţ neobişnuit de scăzut, în raport cu ceea ce urmează a fifurnizat,
executat sau prestat, iar justificările primite nu au fost concludente.

b. Oferta poate fi neconformă:


- Nu satisface cerinţele caietului de sarcini;
- Conţine propuneri referitoare la clauze contractuale care sunt în mod evident
dezavantajoase pentru autoritatea contractantă;
- Conţine în cadrul propunerii financiare preţuri care nu sunt rezultatul liberei concurenţe
şi care nu pot fi justificate;
- Conţine vicii de formă sau erori aritmetice a căror remediere nu a fost acceptată de
ofertant;
- Este revocată/modificată ulterior deschiderii, cu excepţia licitaţiei electronice.

44
3.4 Întocmirea situațiilor de lucrări pentru decontarea plăților
Ÿ Tehnicianul identifică stadiul realizării lucrării (cu exactitate), centralizând rapoartele zilnice în
care se regăsec operaţiile efectuate şi cantităţile aferente.
Ÿ Stadiul realizării lucrării este identificat :
- pe baza datelor înscrise în ataşament, periodic, ţinând seama de procedura internă a
companiei.
- conform contractului încheiat cu beneficiarul.
Ÿ Tehnicianul încadrează corect operaţiile în articole de deviz, pe baza cantităţilor consemnate
în ataşamente.
Ÿ Operaţiile sunt încadrate în articole de deviz în funcţie de tipul lucrărilor executate, asigurând
corespondenţa necesară, în funcţie de structura şi preţurile specifice fiecărui deviz în parte.
Ÿ Calculează valoarea lucrărilor efectuate (atent), având în vedere ansamblul operaţiunilor
executate.
Ÿ Valoarea lucrărilor efectuate este calculată
- respectând încadrările din devizul iniţial şi întocmind situaţiile de plată pentru fiecare
deviz în parte.
- în concordanţă cu consumurile specifice de resurse.
Ÿ Identificarea stadiului de realizare se poate face : zilnic, săptămânal, decadal, lunar.
Ÿ Ataşamentele conţin următoarele tipuri de lucrări :
- eliberarea amplasamentelor,
- execuţia fundaţiilor,
- realizarea suprastructurii,
- executarea racordurilor de utilităţi,
- împrejmuirea zonei,
- sistematizarea pe verticală etc.
Ÿ Operaţii ce apar în ataşamente :
- demolări, evacuare deşeuri (to.),
- săpături, decapări,
- turnări de beton, armări, executări cofraje,
- executare zidării,
- executare elemente de dulgherie, tinichigerie,
- instalare materiale izolante,
- realizare racorduri pentru utilităţi etc.
Ÿ În ataşamente sunt consemnate următoarele cantităţi :
- adâncimi săpate (mc),
- suprafeţe betonate (mc), suprafeţe tencuite (mp),
- elemente armate (kg),
- pereţi zidiţi (,
- elemente cofrate, (mc)
- suprafeţe izolate (mp) etc.
Ÿ Devizele pentru decontarea plăţilor pot fi:
- devize separate pe părţi din lucrare,
- devize pe etape ale lucrării,
- devize pe cronologia lucrării,
Ÿ Situaţiile de plată pot fi şi ele de mai multe feluri:
- lunare,
- situaţii de plată stadiu fizic, etc.

45
Ÿ Şi în cazul devizelor pentru decontarea plăţilor trebuie să se țină cont de consumuri specifice
de resurse :
- materiale,
- forţă de muncă,
- utilaje,
- transport.
Ÿ Tehnicianul trebuie să aibă noţiuni de bază de :
- calcul matematic (operaţii aritmetice, procente, formule de calcul),
- lucru cu calculatorul (Excel, Word, InterNet, e'mail, etc.
- să cunoască:
- tipurile de lucrări derulate pe şantierul de construcţii şi
- etapele acestora.
Ÿ Tehnicianul se foloseşte de programe specializate, utilizate pentru întocmirea devizelor/
situaţiilor de lucrări/ graficul de eşalonare lucrări (InterSOFT, etc similare).
Ÿ Tehnicianul trebuie să dezvolte relaţii operaţionale cu persoanele abilitate, să conlucreze la
realizarea documentelor primare pentru întocmirea situaţiilor de plată cu şefii de şantier,
contabilii, etc.
Ÿ Folosind program de devize/situaţii de plată,
- fiecărui deviz i se pot ataşa oricâte situaţii de lucrări lunare.
- dacă este cazul, se pot crea mai multe serii de situaţii de lucrări în aceeaşi lună.
- pentru introducerea situaţiilor de lucrări la devize nu este nevoie să se completeze
decât cantitatea, totul preluându-se din devizul pentru care se întocmeşte situaţia.
- putem obţine apoi un raport cu resturile de execuţie şi cu eventualele depăşiri la
decontare faţă de contract.
- ceea ce trebuie remarcat este că, dacă un deviz are cel puţin o situaţie de lucrări,
programul nu vă va permite să ştergeti articole din devizul respectiv.
- în schimb, puteţi adauga noi articole în deviz care vă vor permite realizarea situaţiilor de
lucrări pentru lucrări suplimentare la acel deviz.
- pentru a crea o situaţie de lucrări nouă, se selectează un deviz din lista din stânga a
"Colecţiei de devize", după care se dă click pe butonul "Crează o situaţie de lucrări nouă".
- programul va cere încă o dată confirmarea pentru adăugarea unei noi situaţii de lucrări.
- daţi Ok la această întrebare dacă doriţi într-adevăr să creaţi o situaţie de lucrări nouă.
- situaţia nouă de lucrări va apărea ca sublistă a devizului.

FIG.7 - Inițiază structură investiție, DEVIZ PROFESIONAL

46
- în dreptul fiecărei situaţii de lucrări apare un număr. Acest număr este numărul de
identificare pentru situaţia de lucrări. Nu are nici un fel de relevanţă pentru utilizator, decât
în cazul în care se fac mai multe serii de situaţii de lucrări în aceeaşi lună, caz în care ajută
la diferenţierea lor.
- după crearea situaţiei de lucrări, cantităţile se introduc în situaţia de lucrări în acelaşi
mod în care se face la introducerea unui deviz, deosebirea fiind că programul nu vă va
lasa să modificaţi decât cantitatea.
- există două facilităţi pe care le puteţi folosi dând Click dreapta deasupra listei de articole
a situaţiei de lucrări: preluarea cantităţilor din deviz sau anularea tuturor cantităţilor din
situaţia de lucrări în lucru.
- la contractele de tip FIDIC galben, ţinându-se cont de Rapoartele de progres întocmite
lunar (document ce se va completa cu descrierea stadiului proiectului din punct de
vedere fizic; este cerut (lunar sau trimestrial), chiar dacă în perioada pentru care este
completat nu s-a realizat nici o cheltuială), decontarea se face procentual din suma
globală asociată billului de cantităţi.
- când se atinge procentul stabilit prin contract se întocmeşte situaţia de lucrări,
obţinându-se un Certificat de Plată Intermediară de la Inginerul Consultant.
- pe baza acestui Certificat se facturează către Autoritatea Contractantă.

FIG.8 - Inițiază structură situație de lucrări/deocontarea, DEVIZ PROFESIONAL

46
47
- în dreptul fiecărei situaţii de lucrări apare un număr. Acest număr este numărul de
identificare pentru situaţia de lucrări. Nu are nici un fel de relevanţă pentru utilizator, decât
în cazul în care se fac mai multe serii de situaţii de lucrări în aceeaşi lună, caz în care ajută
la diferenţierea lor.
- după crearea situaţiei de lucrări, cantităţile se introduc în situaţia de lucrări în acelaşi
mod în care se face la introducerea unui deviz, deosebirea fiind că programul nu vă va
lasa să modificaţi decât cantitatea.
- există două facilităţi pe care le puteţi folosi dând Click dreapta deasupra listei de articole
a situaţiei de lucrări: preluarea cantităţilor din deviz sau anularea tuturor cantităţilor din
situaţia de lucrări în lucru.
- la contractele de tip FIDIC galben, ţinându-se cont de Rapoartele de progres întocmite
lunar (document ce se va completa cu descrierea stadiului proiectului din punct de
vedere fizic; este cerut (lunar sau trimestrial), chiar dacă în perioada pentru care este
completat nu s-a realizat nici o cheltuială), decontarea se face procentual din suma
globală asociată billului de cantităţi.
- când se atinge procentul stabilit prin contract se întocmeşte situaţia de lucrări,
obţinându-se un Certificat de Plată Intermediară de la Inginerul Consultant.
- pe baza acestui Certificat se facturează către Autoritatea Contractantă.

46
48
3.5. Monitorizarea stadiului de realizare a lucrărilor de construcții

3.5.1 Tehnicianul măsoară corect cantităţile de lucrări executate, în funcţie de stadiul realizării
zilnice a activităţilor din cadrul şantierului conform graficelor de execuţie.
Ÿ Cantităţile de lucrări executate sunt măsurate prin metode specifice, în funcţie de tipul lucrării
şi caracteristicile acesteia, utilizând dispozitivele de măsurare adecvate.
Ÿ Cantităţile de lucrări executate sunt măsurate pentru toate lucrările executate zilnic în cadrul
şantierului.
Ÿ Tehnicianul intocmeşte cu acurateţe schiţele lucrărilor executate.
Ÿ Schiţele lucrărilor executate sunt întocmite cuprinzând toate detaliile de execuţie ale
elementelor de construcţie realizate şi urmărind transpunerea exactă a situaţiei reale din
şantier.
Ÿ Schiţele lucrărilor executate sunt întocmite având în vedere toate elementele de construcţie
realizate pe şantier în ziua de referinţă.
Ÿ Tehnicianul consemnează cu conştiinciozitate stadiul realizării lucrărilor pe baza masurătorilor
efectuate zilnic.
Ÿ Stadiul realizării lucrărilor este consemnat stabilind procentual cantităţile de lucrări efectuate
în fiecare zi şi resursele consumate, completând în mod corect documentele specifice de
înregistrare.
Ÿ Tehnicianul stabileşte cu atenţie consumurile periodice de resurse, urmărind furnizarea unor
informaţii tehnice corecte pentru realizarea analizelor de producţie de către persoanele
abilitate.
Ÿ Consumurile periodice de resurse sunt stabilite pe baza măsurătorilor zilnice privind
cantităţile de lucrări executate, având în vedere tipul resurselor introduse în operă şi
cantităţile acestora.
Ÿ Cantităţile de lucrări executate fac parte din următoarele tipuri de lucrări de construcţii:
eliberarea amplasamentelor, execuţia fundaţiilor, realizarea suprastructurii, executarea
racordurilor de utilităţi, împrejmuirea zonei, sistematizarea pe verticală etc.
- folosindu-se de diverse instrumente de măsurare: riglă, echere, compas etc.
- folosindu-se de diverse dispozitive de măsurare: ruletă, dispozitive cu laser etc.
- folosindu-se de diverse softuri AutoCAD etc

FIG.9 - Interfață program AUTOCAD 2018

49
Ÿ Tehnicianul calculează suprafeţe, volume, arii.
Ÿ Caracteristici ale lucrării :
- configuraţie,
- dispunere pe orizontală şi verticală,
- număr elemente de construcţie,
- adâncimi etc.

Ÿ Lucrări executate zilnic:


- lucrări cuprinse în deviz,
- lucrări neprevăzute,
- lucrări suplimentare necesare (din diverse motive).

Ÿ Detaliile de execuţie ale lucrării:


- formă,
- dimensiune,
- repartiţie etc.

Ÿ Elemente de construcţie:
- Infrastructura:
- elemente de fundaţii,
- Suprastrctura:
- stâlpi,
- grinzi,
- planşee, pereţi,
- şarpante,
- terase etc.

Ÿ Tehnicianul urmăreşte resursele consumate ( materiale, forţă de muncă, utilaje, transport)


cantităţiv (număr de bucăţi, număr de oameni, număr de utilaje, volume, kilometri de
transport) şi le inregistrează în foi de ataşament, caiet de ataşament.
Ÿ Tehnicianul deţine şi furnizează Informaţii tehnice către superiori:
- cantităţi executate,
- rest de executat,
- număr de personal muncitor utilizat efectiv,
- utilaje implicate în procesul de muncă,
- timp de execuţie etc.
Ÿ După această raportare urmează o analiză de producţie realizată de
- şeful de şantier,
- şeful de producţie,
- şeful punctului de lucru.
Ÿ Tehnicianul trebuie să cunoască
- noţiuni de bază de calcul matematic (operaţii aritmetice de bază),
- trigonometrie,
- geometrie plană şi în spatiu,
- unităţi de măsură şi transformări,
- noţiuni de desen tehnic.
Ÿ Tehnicianul trebuie să fie familiarizat cu succesiunea derulării operaţiilor în cadrul proceselor
tehnologice de pe şantier.

50
Paşii monitorizării unui contract :
Ÿ Dosarul achiziţiei publice cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul unei proceduri de
atribuire, respectiv toate documentele necesare pentru derularea procedurii.
Ÿ Dosarul de achiziţie publică se întocmeşte şi se păstrează de către autoritatea contractantă
prin compartimentul intern specializat de achiziţii publice. Se păstrează atât timp cât
contractul de achiziţie publică sau acordul - cadru produce efecte juridice, cel puţin 5 ani de
la data finalizării acestuia. Dacă este solicitat, poate fi pus la dispoziţia oricarei autorităţi
publice autorizate spre consultare sau organelor abilitate pentru dovedirea fraudelor,
contravenţiilor sau infracţiunilor.
Derularea acordului – cadru;
Ÿ Constituirea garanţiei de bună execuţie, dacă este cazul.
Ÿ Garanţia de bună execuţie a contractului asigură autoritatea contractantă de îndeplinirea
cantitătivă şi calitativă şi în perioada convenită a contractului. Autoritatea contractantă are
dreptul de a nu solicita ofertanţilor constituirea garanţiei de bună execuţie.
- Garanţia de bună execuţie se constituie în perioada premergătoaresemnării Contractului
sau ulterior semnării acestuia, într-un termen limită convenit de către părţi şi înscris în
contract.
- Cuatumul garanţiei de bună execuţie nu va depaşi10% din preţul contractului, inclusiv
TVA. - Perioada de valabilitate a garanţiei de bună execuţie a contractului este cel puţin
egală cu durata contractului.
Intrarea în efectivitate a contractului
Ÿ Contractul intră în efectivitate fie după constituirea garanţiei de bună execuţie fie latermenul
convenit de părţi.
Recepţia finală
Ÿ Recepţia finală reprezintă operaţiunea prin care autoritatea contractantă îşi exprimă
acceptarea cu privire la produsele/ serviciile/ lucrările rezultate în urma unui contract de
achiziţie publică şi pe baza căruia efectuează plata finală.
Ÿ Comisia de recepţie are obligaţia de a constata stadiul îndeplinirii contractului prin corelare a
prevederilor acestuia cu :
- documentaţia de execuţie
- reglementările în vigoare.
Eliberarea garanţiei de bună executie
Ÿ Eliberarea garanţiei de bună execuţie se efectuează potrivit clauzelor contractuale şi dacă nu
s-au ridicat pretenţii asupra ei.
Ÿ În cazul contractului de furnizare garanţia de bună execuţie se eliberează în cel mult 14 zile de
la data întocmirii procesului verbal de recepţie a produselor şi/sau de la plata facturii finale.
Ÿ În cazul contractului de furnizare pe bază de leasing, garanţia de bună execuţie se eliberează
în cel mult 14 zile de la data întocmirii procesului verbal de recepţie a produselor şi/sau de la
plata facturii finale.
Ÿ În cazul contractului de servicii, garanţia de bună execuţie se eliberează în cel mult
Ÿ 14 zile de la data îndeplinirii de către contractant a obligaţiilor asumate prin contract.
Ÿ În cazul contractelor de servicii de proiectare, garanţia de bună execuţie se eliberează în 14
zile de la data aprobării documentaţiei aferente studiilor de prefezabilitate şi/sau fezabilitate
sau încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor executate în baza
proiectului tehnic şi/sau detaliilor de execuţie.
Ÿ În cazul contractelor de lucrări, 70% din valoarea garanţiei se eliberează în termen de 14 zile
de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor iar restul de 30% la
expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor executate, pe baza procesului verbal de recepţie
finală.

51
Analiza procesului
Ÿ Persoana responsabilă pentru realizarea unei achiziţii publice analizează modul în care a fost
îndeplinit contractul respectiv, măsura în care au fost satisfăcute nevoile autorităţilor
contractante, punctele tari şi punctele slabe ale procedurii de atribuire a contractului de
achiziţie publică şi propune măsuri de îmbunătăţire a procesului de achiziţie publică pentru
viitor.
Ÿ Factorii cheie care asigură succesul proiectelor, dar care, dacă sunt scăpaţi de sub control
sau sunt slab definiţi sau planificaţi ajung să funcţioneze ca supape prin care se poate scurge
profitul estimat la semnarea contractului pentru un proiect.
Ÿ Trebuie menţionat tot aici că aceşti factori pot fi deosebit de volatili şi pot conduce nu doar la
eşecul proiectului dar şi la pierderea totală a beneficiilor preconizate sau chiar la pierderi.
Ÿ Unul dintre cei mai importanţi factori este legat de definirea clară a cerinţelor. Există mai puţin
de 10% din contracte în care să fie definite clar cerinţele, pentru fiecare nivel: proiect, faza,
activitate, element şi până la resurse în contextul în care se ia în considerare şi interacţiunea
dintre proiect şi planificare. Lipsa definirii clare a livrabilelor conduce în foarte multe situaţii a
stări de conflict, care pot degenera dar oricum ar fi rezolvate acţionează ca nişte răni parţial
cicatrizate pe toată perioada derulării proiectului.
Ÿ Lasând la o parte aşa numitele „strategii” prin care constructorul informează inexact,
incomplet sau eronat clientul, în vederea „prinderii contractului” (tehnică total greşită dar
practicată de peste 50% dintre firmele de construcţii) s-a constat că atunci când este analizat
conţinutul contractelor ce se semnează, se constată că există o multitudine de elemente ce
definesc incomplet sau inexact cerinţele, tocmai pentru a lăsa anumite „portiţe” deschise prin
care să se scape de efectele legii, atunci când clienţii apelează la un Project Manager
profesionist şi ulterior la un avocat specializat.
Ÿ Definirea incompletă a cerinţelor provoacă peste 50% dintre pierderile pe care le
înregistrează firmele de construcţii, atunci când autoritatea contractantă este statul român, un
dezvoltator sau un Antreprenor General care beneficiază de serviciile unui Project Manager în
Construcţii. Problema se poate rezolva prin specializarea unui salariat tehnic, membru al
echipei de Project Management, un Project Manager sau un Manager Executiv în
Managementul Cerinţelor (curs care abordează problema cerinţelor unui proiect şi
modalităţile de definire a acestora).
Ÿ Un alt factor la fel de important, dar care are în general un efect ceva mai mic (dar deloc de
neglijat), care este într-o legătură indirectă cu cerinţele, este definirea sferei (sau ariei) de
cuprindere a proiectului şi a procedurilor de control al acesteia. În limbajul de specialitate
poartă denumirea de „scope management”. Acest „scope” este perceput ca pe o cutie în care
se găsesc absolut toate elementele de care avem nevoie pentru a livra proiectul: cerinţe,
reguli, proceduri, unelte, procese, planificarea, programarea timpului , cunostinţe, resurse,
materii prime, etc.) .
3% 1% Definire incompletă a cerințelor proiectului
14%
Control deficitar al sferei de cuprindere
17% 50% a proiectului
Management al riscului inadecvat
15%
Probleme de comunicare

Lipsa resurselor calificate

FIG.10 - Factorii cheie care pot reduce profitul în proiect Alți factori

52
Ÿ ”Scope” furnizează o schiţă cuprinzătoare a ceea ce trebuie făcut, pentru a realiza un produs
acceptabil, descris în cerinţele proiectului. Ceea ce nu este trecut în „scope” este în afara
proiectului şi nu trebuie executat, iar modificarea „scope” – ariei de cuprindere a proiectului
trebuie făcută numai printr-o procedură care să asigure paşii de evaluare, planificare, control
şi acceptanţa formală a semnatarilor contractului proiectului.
Ÿ Definirea „Scope” necesită anumită experienţă şi abilităţi, cunoştinţe de Project Management
dar şi cunoştinţe de specialitate din industria în care se desfăsoară proiectul, construcţii, în
cazul nostru. Important de menţionat este faptul că definirea incompletă a ariei de cuprindere
a proiectului creează posibilitatea introducerii ulterioare de „conţinut” care produce pierderi
firmelor de construcţii care au semnat contracte cu preţ fix sau contracte cu autorităţi
contractante ale statului, dezvoltatori sau antreprenori generali secundaţi de un Project
Manager.

Managementului Riscului

Ÿ Un alt factor deosebit de important este legat de abordarea inadecvată a Managementului


Riscului.
Ÿ Industria construcţiilor este plină de riscuri datorită climatului volatil în care se desfăsoară
activităţile.
Ÿ Societăţile de construcţii depind de o multitudine de factori: furnizori de materiale, furnizori
de utilaje, transportatori, forţa de muncă, entitatea care asigură finanţarea, etc. Cât şi de alte
fenomene şi evenimente imposibil sau foarte greu de anticipat. Între constrângeri, provocări
tehnice şi resurse limitate absolut toate proiectele au riscuri. Este un adevăr faptul că
Managementul Riscurilor este unul dintre cele mai importante arii de cunoştinţe pentru un
Project Manager.
Ÿ În piaţa construcţiilor din România, foarte puţine companii de construcţii au acordat
importanţa cuvenită acestui domeniu, datorită marjelor generoase de profit care permiteau
susţinerea costurilor cu ignorarea riscurilor.
Ÿ Creşterea competitivităţii pieţei de construcţii, existenţa unor proiecte cu bugete corect
estimate (în special cele europene – ISPA, Banca Mondială, Banca Europeană de
Reconstrucţie, etc.) au făcut ca din ce în ce mai multe firme de construcţii să fie interesate de
Managementul Riscurilor.
Ÿ Un fapt este cert: Lipsa Managementului Riscurilor, un management slab sau incomplet al
riscurilor reprezintă o supapă importantă prin care se scurg beneficiile firmelor de construcţii
semnatare ale unor contracte.
Ÿ Deşi unora nu o să le vină să creadă, comunicarea slabă în cadrul proiectelor de construcţii
produce pierderi foarte mari din cauza nesincronizării forţei de muncă cu materialele, cu
existenţa frontului de lucru liber cu transportatorii, etc. Dar absolut toţi cei care au fost
implicati în proiecte de orice fel au simţit ce înseamnă comunicarea în cadrul unui proiect sau
lipsa unui sistem de comunicare bine planificată.
Ÿ Matricea de comunicare, împreună cu formalizarea formatelor de raportare, frecvenţa şi
conţinutul rapoartelor, toate pot produce câştiguri/pierderi considerabile. Există un procent
important de proiecte care au eşuat din cauza comunicării slabe. De aceea, specialiştii
consideră comunicarea slabă ca pe o altă „supapă” prin care se scurg procente importante
din veniturile estimate iniţial de firmele de construcţii.
Ÿ Deşi au o pondere destul de mică (doar 3%), resursele calificate din cadrul contractelor de
construcţii asigură uneori „sarea şi piperul” unor părţi din cadrul unui proiect sau, în cazul
unor proiecte ce conţin linii tehnologice complexe, pot deveni chiar decisive.

53
Ÿ Există în general două tipuri de competenţe. Ambele categorii pot descrie
comportamentul angajatului sau aşteptările în privinţa realizării unor probleme particulare.
Ÿ Prima se adresează succesului organizaţional şi cuprinde competenţe comune de tipul:
lidership, comunicare, îndemânare, pricepere, viziune, colaborare.
Ÿ Cea de-a doua este legată de succesul unui anumit job. Aceste abilităţi funcţionale se
referă la abilitatea individului de a executa un set de activităţi pe baza unui job particular.
Aceste competenţe funcţionale sunt uneori strict necesare pentru realizarea cu succes a
unui set de activităţi din cadrul unui proiect.
Ÿ Cantitatea redusă de resurse specializate de pe piaţă, combinată cu migraţia acestora,
creează nu de puţine ori presiuni mari asupra bugetelor proiectelor, cauzând pierderi
importante.
Ÿ Dezvoltarea acestor competenţe în cadrul fiecărei companiii de construcţii poate aduce
venituri foarte mari prin eliminarea pierderilor şi prin creşterea veniturilor. În cazul în care
încă nu există rezolvată această problemă, se poate apela la sprijinul unei organizaţii
specializate, care să facă analiza de business ( Business Analysis) din cadrul firmei şi să
implementeze unele schimbări (BPR – Business Process Reengineering), în vederea
îmbunătăţirii situaţiei actuale.

54
Grilă de evaluare - Capitolul 3
Subcapitolul 3.1.
(0,5 puncte) 1. Unde işi desfăşoară activitatea tehnicienii care
realizează devize şi măsurători?

..................................................................................................................
..................................................................................................................
..................................................................................................................

(0,5 puncte) 2. Cu cine colaborează în mod curent tehnicienii


pentru realizarea atribuţiunilor?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 3. Ce metode foloseste tehnicianul pentru culegerea informaţiilor necesare la


întocmirea devizelor?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 4. Pe lângă cunoştinţele şi competenţele pe care le are tehnicianul, acesta


trebuie să mai aibă şi noţiuni generale privind:

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 5. În ce constă principalul „obiectiv” al activităţii de aprovizionare?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 6. Enumeraţi primele cinci etape ale aprovizionării.

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte)7. În categoria activităţilor pentru a căror realizare se impune o atenţie sporită


se încadrează:

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

TOTAL 10 PUNCTE

55
Grilă de evaluare - Capitolul 3
Subcapitolul 3.2.
(2 puncte) 1. Ce este antemăsurătoarea?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 2. Cum sunt calculate cantităţile de lucrări necesare investiţiei?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 3. Cum sunt întocmite documentele primare de înregistrare a operatiunilor?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 4. Ce trebuie să cunoască tehnicianul pentru efectuarea măsurătorilor?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 puncte) 5. Pe lângă noţiunile generale de calcul matematic, tehnicianul trebuie să mai


cunoască:

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

TOTAL 10 PUNCTE

56
Grilă de evaluare - Capitolul 3
Subcapitolul 3.3.
(0,5 puncte) 1. Ce este devizul pe categorii de lucrări?

........................................................................................................................................................................

(0,5 puncte) 2. Din ce se compune documentaţia pentru participare la licitaţie?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(0,5 puncte) 3. Ce conține oferta tehnică?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(0,5 puncte) 4. De câte feluri pot fi resursele?

........................................................................................................................................................................

(0,5 puncte) 5. Din ce se compune oferta financiară?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(0,5 puncte) 6. Când a fost introdus Devizul General?

........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 7. În ce situaţii oferta se consideră respinsă?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 8. Daţi 5 exemple de “Indicatoare norme de deviz” seria 1981-1982

........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 9. Când o ofertă este considerată neconformă ?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 10. Ce cunoașteți despre cheltuieli indirecte și profit?

........................................................................................................................................................................

TOTAL 10 puncte

57
Grilă de evaluare - Capitolul 3
Subcapitolul 3.4.
(0,5 puncte) 1. Identificarea stadiului de realizare se poate face:

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(0,5 puncte) 2. Ce tipuri de lucrari contin ataşamentele?


........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 3. Ce fel de operaţii apar în ataşamente?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 4. Avem de turnat 5 mc de beton B100 pe care ii achizitionăm de la o staţie de


betoane aflată la 15 km depărtare de şantier.
Ce cantitate (tone) avem de transportat?
In ce articol încadrăm operaţia respectivă?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 5. În cazul unei fundaţii pentru stâlp de gard cu dimensiunile 50x50x50 cm,
calculați volumul de săpătura necesară.

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 6. Ce fel de cantităţi sunt consemnate în ataşamente?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 7. De câte feluri pot fi devizele pentru decontarea plăţilor?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

TOTAL 10 puncte

58
Grilă de evaluare - Capitolul 3
Subcapitolul 3.5.
(0,5 puncte) 1. Ce anume măsoară tehnicianul?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(0,5 puncte) 2. Care sunt dispozitivele de măsurare folosite de către tehnician?


........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 3. Ce fel de lucrări pot fi executate zilnic?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
(2 puncte) 4. Daţi 5 exemple de elemente constructive.

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(2 puncte) 5. Când se poate constitui garanţia de bună execuţie?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 6. Definiți „recepția finală“.


........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 7. Ce ați înțeles prin „Scope“?

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

(1 punct) 8. Definiți „Managementul Riscului“.

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................

TOTAL 10 puncte

59
Cheie de rezolvare Subcapitolul 3.1.
1. Tehnicienii care realizează devize şi măsurători îşi desfăşoară activitatea în sectorul
construcţiilor ca angajaţi în cadrul unor companii de dimenşiuni foarte diferite care execută
lucrări pentru toate tipurile de construcţii civile, industriale, edilitare şi de uz gospodăresc,
agrozootehnice, hidrotehnice, îmbunătăţiri funciare etc.
2. Pentru realizarea atribuţiilor de la locul de muncă ei colaborează în mod curent cu factorii
de decizie din cadrul companiilor în care lucrează şi cu reprezentanţii serviciilor: aprovizionare,
resurse umane, mecanizare, marketing, logistică etc., în funcţie de modalitatea internă de
organizare.
3. Tehnicianul apelează la o varietate de metode de culegere a informaţiilor:
- studiul ofertelor primite,
- lansări de cereri de oferte,
- participare la seminarii,
- conferinte,
- târguri şi expoziţii,
- navigare pe internet,
- discuţii directe cu furnizorii, producătorii, prestatorii de servicii etc.
4. Tehnicianul trebuie să aibă noţiuni generale privind mijloacele de muncă utilizate în
sectorul de construcţii şi performanţele tehnice ale acestora, să cunoască tipuri de servicii
necesare pentru activitatea şantierelor de construcţii, succesiunea logică a etapelor de derulare
a lucrărilor de construcţii şi mai ales modul de dimensionare a necesarului de resurse pe etape
de lucru.
5. Principalul 'obiectiv' al activităţii de aprovizionare se concretizează in asigurarea completă
şi complexă a unitaţii economice cu resurse materiale şi tehnice corespunzatoare calitativ, la
locul şi termenele solicitate, cu un cost minim.
6. a. Identificarea şi stabilirea volumului şi structurii materiale şi energetice necesare
desfăşurării activităţii de ansamblu a unităţii economice şi în primul rând a celei productive;
b. Fundamentarea tehnico-economică a planului şi programelor de aprovizionare
(asigurare) materială şi energetică a unităţii;
c. Dimensionarea pe baza de documentaţie tehnico-economică aconsumurilor materiale
şi energetice;
d. Prospectarea pieţei interne şi externe de resurse materiale şi energetice în vederea
depistării şi localizării surselor reale şi potenţiale de furnizare;
e. Alegerea resurselor materiale şi echipamentelor tehnice care răspund cel mai bine
caracteristicilor cererilor pentru consum, prezintă cele mai avantajoase condiţii de livrare,
reprezintă substituenţi eficienţi pentru materiale deficitare, scumpe, care se asigură prin import
etc.;
7. - studierea pieţei de furnizare, a furnizorilor potenţiali şi reali;
- selectarea şi testarea credibilităţii furnizorilor;
- elaborarea strategiilor în cumpărarea (achiziţionarea) de resurse materiale şi
echipamente tehnice, ca şi in domeniul gestiunii stocurilor;
- negocierea condiţiilor de vânzare-cumpărare, de comercializare în general şi finalizarea
acţiunii, în cea mai mare masura, pe bază de contracte comerciale;
- urmărirea evoluţiei pieţei de furnizare, a structurii şi potenţialului de resurse, a preţurilor.

60
Cheie de rezolvare Subcapitolul 3.2.
1. Antemăsurătoarea este piesa scrisă prin care se determină cantităţile de lucrări din fiecare
articol necesar a se executa la o categorie de lucrări din cadrul unui obiect.

2. Cantităţile de lucrări necesare investiţiei sunt calculate aplicând formulele de calcul


(pentru suprafeţe geometrice, diametre, volume, denşităţi etc) adecvate în funcţie de tipul
activităţii necesare (umpluturi de pământ, demolări, evacuare deşeuri, săpături, decapări, turnări
de beton, armări, executări cofraje, zidării, lucrări de dulgherie, tinichigerie, izolaţii, utilităţi etc.).

3. Documentele primare de înregistrare a operaţiunilor sunt întocmite pe tipuri de lucrări


urmarind succeşiunea logica a executiei: eliberarea amplasamentelor, execuţia fundaţiilor,
realizarea suprastructurii, executarea racordurilor de utilităţi, împrejmuirea zonei, sistematizarea
pe verticală etc.

4. Pentru efectuarea antemăsurătorilor, tehnicianul trebuie să cunoască noţiuni generale de


calcul matematic (operaţii aritmetice de bază, procente, geometrie plană elementară, noţiuni
elementare de trigonometrie, formule de calcul), notiuni programe Word, Excel, Doclib, Windev,
Autocad.

5. Tehnicianul trebuie să cunoască succesiunea operaţiilor în cadrul desfăşurării diferitelor


tipuri de lucrări din şantierul de construcţii şi procedurile de lucru.

61
Cheie de rezolvare Subcapitolul 3.3.
1. Devizul pe categorii de lucrări este piesa scrisă din cadrul documentaţiei economice prin care
se determină valoarea fiecărei categorii de lucrări pe baza consumurilor de resurse din articolele
de lucrări şi a preţurilor unitare ale acestor resurse.
2. Devizele întocmite de tehnician alcătuiesc documentaţiile pentru licitaţii, care au o
complexitate ridicată şi trebuie întocmite respectând caietul de sarcini şi conţin
- Oferta TEHNICĂ,
- Oferta FINANCIARĂ,
- Documentele de CALIFICARE.
3. OFERTA TEHNICĂ conţine devizele care se întocmesc după antemăsurătorile existente în
caietul de sarcini, achiziţionat de la autoritatea care organizează procedura de licitaţie publică
sau cerere de ofertă.
4. Resursele pot fi: materiale, manoperă, trasnport şi utilaje.
5. OFERTA FINANCIARĂ trebuie să conţină în mod obligatoriu formularul de oferta 10C, cu sau
fară anexa însoţitoare, graficul de execuţie fizic şi valoric, centralizatorul pe investiţie,
centralizatorul pe obiecte şi listele de procurare utilaje.
6. În urma emiterii Hotărârii nr. 28 din 9 ianuarie 2008 se introduce Devizul general.
7. Prin oferta inacceptabilă (respinsă) se înţelege oferta care:
- a fost depusă după data si ora limită de depunere a ofertelor;
- a fost depusă la o altă adresă decât cea stabilită în anunţul de participare;
- nu a fost însoţită de garanţia de participare aşa cum a fost solicitată în documentaţia de
atribuire;
- a fost depusă de un ofertant care nu îndeplineşte cerinţele minime de calificare;
- conţine în propunerea financiară un pret care depăşeşte valorea fondurilor disponibile
pentru îndeplinirea contractului respectiv;
- prezintă un preţ neobişnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat
sau prestat, iar justificările primite nu au fost concludente.
8. C, D, Ts, Iz, E, etc.
9. Oferta poate fi neconformă:
- nu satisface cerinţele caietului de sarcini;
- conţine propuneri referitoare la clauze contractuale care sunt în mod evident
dezavantajoase pentru autoritatea contractantă;
- conţine în cadrul propunerii financiare preţuri care nu sunt rezultatul liberei concurenţe
şi care nu pot fi justificate;
- conţine vicii de formă sau erori aritmetice a căror remediere nu a fost acceptată de
ofertant;
- este revocată/modificată ulterior deschiderii, cu excepţia licitaţiei electronice.
10. Cheltuieli Indirecte:
- pentru lucrări de construcţii între 7,00% - 12,00%, în funcţie de mărimea şi importanţa
lucrării
- pentru lucrări de instalaţii între 9,00% - 15,00% care au valoarea mai mică datorită valorii
reduse a materialelor.
- pentru subantreprenori care preiau execuţia parţială sau totală de lucrări cota se
negociază între 45% - 60%. atunci cand materialele sunt procurate de antreprenorul
general (se întocmeşte devizul cu preţ zero la materiale)
- Profit (beneficiu) : - pentru lucrări de construcţii între 4,00% - 7,00%
- pentru devizele de instalaţii între 6,00% - 10,00%

62
Cheie de rezolvare Subcapitolul 3.4.
1. - zilnic,
- săptămânal,
- decadal,
- lunar.

2. Ataşamentele contin următoarele tipuri de lucrări: eliberarea amplasamentelor, execuţia


fundaţiilor, realizarea suprastructurii, executarea racordurilor de utilităţi, împrejmuirea zonei,
sistematizarea pe verticală etc.

3. Operaţii ce apar în ataşamente: demolări, evacuare deşeuri, săpături, decapări, turnări de


beton, armări, executări cofraje, executare zidării, executare elemente de dulgherie, tinichigerie,
instalare materiale izolante, realizare racorduri pentru utilităţi etc.

4. TRA06A15 – 5 mc x 2,5 mc/to (densitatea betonului proaspat) = 12,5 to.

5. V=0,5 m x0,5m x0,5m = 0,125 mc

6. În ataşamente sunt consemnate următoarele cantităţi: adâncimi săpate, suprafeţe


betonate, suprafeţe tencuite, elemente armate, pereţi zidiţi, elemente cofrate, suprafeţe izolate
etc.

7. Devizele pentru decontarea plăţilor pot fi: devize separate pe părţi din lucrare, devize pe
etape ale lucrării, pe cronologia lucrării, iar situaţii de plată pot fi şi ele de mai multe feluri:
lunare, situaţii de plată stadiu fizic, etc.

63
Cheie de rezolvare Subcapitolul 3.5.
1. Tehnicianul măsoară corect cantităţile de lucrări executate, în funcţie de stadiul realizării
zilnice a activităţilor din cadrul şantierului conform graficelor de execuţie.

2. Tehnicianul măsoară suprafeţe, volume, lungimi, folosindu-se de diverse dispozitive de


măsurare: ruletă, dispozitive cu laser etc.

3. Lucrări executate zilnic: lucrări cuprinse în deviz, lucrări neprevăzute, lucrări suplimentare
necesare din diverse motive.

4. Elemente de construcţie: elemente de fundaţii, stâlpi, grinzi, pereţi, planşee, şarpante etc.

5. Garanţia de bună execuţie se constituie în perioada premergătoare semnării Contractului


sau ulterior semnării acestuia, într-un termen limită convenit de către părţi şi înscris în contract.

6. Recepţia finală reprezintă operaţiunea prin care autoritatea contractantă îşi exprimă
acceptarea cu privire la produsele/serviciile/lucrările rezultate în urma unui contract de achiziţie
publică şi pe baza caruia efectuează plata finală.

7. „Scope” este definirea sferei (sau ariei) de cuprindere a proiectului şi a procedurilor de


control a acesteia. În limbajul de specialitate poartă denumirea de "scope management" . Acest
"scope" este perceput ca pe o cutie în care se găsesc absolut toate elementele de care avem
nevoie pentru a livra proiectul: cerinţe, reguli, proceduri, unelte, procese, planificarea,
programarea timpului cunostinţe, resurse, materii prime, etc.)."Scope" furnizează o schiţă
cuprinzătoare a ceea ce trebuie făcut, pentru a realiza un produs acceptabil, descris în cerinţele
proiectului.

8. Abordare sistematică pentru a identifica şi evalua potenţiale riscuri precum şi selectarea şi


utilizarea măsurilor pentru a face faţă riscurilor.

64
CAPITOLUL 4
Managementul calității
Ce se înțelege prin calitate?

Ÿ Atunci când vorbim despre calitate nu ne referim numai la calitatea unui produs sau a
unui serviciu, ci și la calitatea proceselor sau a activității ce duce la realizarea
produsului sau a serviciului.
Ÿ S-a început să se vorbească despre calitate în sectorul industrial, în momentul în care câteva
companii japoneze au introdus concepte noi privind procesele de lucru.
Ÿ Practic, s-a introdus și s-a susținut ideea că dacă se elimină cauzele ce duc la rebuturi și nu se
urmărește doar ca rebuturile să fie identificate și înlăturate pentru a nu ajunge la clientul final,
calitatea produselor finale crește, ponderea rebuturilor scade semnificativ, procesul de
fabricație se îmbunătățește, cu beneficii pe termen lung pentru întreaga companie.
Ÿ Din lumea industriei, acest concept a fost preluat și adaptat și în alte sectoare productive, iar
în final la cel al serviciilor. Conceptul de calitate, în acest sens, a evoluat spre un principiu mai
general ce duce la satisfacerea cât mai deplină a clientului de către un bun sau un serviciu
(chiar și un curs de formare). Din acest motiv, includerea în acest manual a unui capitol despre
managementul calității, vizează creșterea gradului de conștientizare a importanței derulării
propriilor activități cu respectarea principiilor calității.
Ÿ Formarea profesională vizează dezvoltarea unor competenţe „cerute” în mod direct pe piața
muncii. De aceea, un bun formator trebuie să acționeze din perspectiva calității, cu scopul de
a se asigura că toate procesele în care este implicat vizează furnizarea de valoare pentru
client.
Ÿ Elementul central, mai mult sau mai puțin explicit, al definirii formării este, fără îndoială,
conceptul de schimbare. Însușirea unei cunoștințe, modificarea unui comportament sau
dezvoltarea unei abilități reprezintă un proces de schimbare de la o stare la altă. Astfel, orice
activitate de formare produce sau își propune să producă o schimbare. Schimbarea se poate
produce la nivelul unui individ sau al unui grup de indivizi, dar poate să se producă și la
nivelul organizației. Aceasta este indispensabilă de fiecare dată când se reorganizează sau
restructurează procesele firmei.
Ÿ Astfel, lucrul într-un context de calitate înseamnă pentru formator a se asigura că toate
activităţile din cadrul proceselor legate de formare se desfășoară în un mod corect, conform
planificării şi că eventualele acţiuni de îmbunătăţire permit acţiuni corective şi preventive
reprezentanţii serviciilor : aprovizionare, resurse umane, mecanizare, marketing, logistică etc.,
în funcţie de modalitatea internă de organizare.

Ÿ Abordarea bazată pe procese este


consacrată de standardul SR EN ISO
9000:2006, aceasta reprezentând unul
dintre principiile fundamentale ale calității.

Ÿ Modelele organizaționale pot fi


- funcţionale;
- pe procese.

65
Ÿ În ceea ce privește abordarea funcțională, sarcinile care urmează să fie efectuate, oamenii
desemnați să îndeplinească aceste sarcini și resursele alocate acestor entități, sunt clar
definite.
Ÿ Totuși, acest model este de tip ierarhic și piramidal și prevede o organizare centralizată și o
utilizare redusă a delegării. Logica acestui model se bazează pe economia de scară și nu ţine
cont de satisfacţia clienţilor.

Ÿ Abordarea funcțională are următoarele caracteristici :


- orientarea către șef
- atingerea unor obiective prestabilite
- relații ierarhice
- structuri verticale și statice
- asistență
- leadership orientat spre control
- deresponsabilizrea resurselor
- controlul post-factum și controlul prin inspecție

Ÿ Abordarea bazată pe procese presupune o organizare transversală în raport cu diferitele


funcţii din firmă, având următoarele caracteristici principale:
- orientarea către client
- îmbunătățirea continuă a prestațiilor
- organizarea pe echipe
- structuri aplatizate și flexibile
- ingeniozitate
- Leadership bazat pe valori împărtășite
- responsabilizarea resurselor
- control inițial și pe parcursul activităților operaționale
Ÿ Prin proces se înțelege
- un set organizat de activităţi şi de decizii,
- desfăşurate de diferite entităţi organizatorice,
- corelate într-o succesiune logică şi cronologică,
- care vizează obținerea unui rezultat definit şi măsurabil,
- pornind de la intrări definite.
Ÿ Acest rezultat trebuie să aibă valoare (sau capacitatea de a satisface o nevoie) pentru
client/clienți.
Ÿ Abordarea bazată pe procese face ca fiecare persoană implicată în activitate să fie conștientă
de nevoia de coordonare a muncii sale cu a celorlalți actori implicați.
Ÿ Activitatea unui actor (output-ul) poate să fie input-ul activității unui alt actor, deoarece în
cadrul proceselor, activitățile sunt legate între ele.

Ÿ Elementele unui proces sunt:


- rezultat (produs fizfizic, informație)
- client
- furnizor
- una sau mai multe activități inter-corelate
- entități organizatorice implicate
- resurse utilizate
Ÿ Din acest motiv, este important ca fiecare actor să fie conștient că munca pe care el o
desfășoară influențează munca altora și că suma muncii tuturor rezultă în valoarea oferită
clientului final.

66
Ÿ Procesele specifice formării profesionale
Ÿ În general, în formarea profesională, pot fi identificate câteva procese-cheie:
a. Analiza nevoilor de formare
b. Proiectarea programului de formare
c. Furnizarea sau implementarea programului de formare
d. Evaluare rezultatelor programului de formare

a. Analiza nevoilor de formare

Ÿ Acest proces include o analiză a nevoilor individuale sau ale grupului-ţintă, cu scopul de a
identifica și verifica cerințele de formare în ceea ce privește profesia sau mediul de lucru al
cursantului. Analiza nevoilor poate fi un proces complex și elaborat care pornește de la
colectarea informațiilor referitoare la context, la grup și la modalitățile de desfășurare a
muncii etc, care se face de regulă împreună cu managerii operative (de obicei, aspectele
strict tehnice legate de tipul de profesie) şi cu responsabilul cu resursele umane (în general,
aspecte legate mai mult de aşa-numitele soft-skills, adică abilități, precum capacitatea de
comunicare, de a lucra în echipă, de negociare, de coordonare, etc).

Ÿ Analiza nevoilor subiecților care participă la procesul de formare ar trebui să se desfășoare în


două etape: în prima fază, ca analiză a participării „potențiale” care vizează identificarea
„publicului” căruia ar putea să i se adreseze cursul; a doua fază, ca analiză a nevoilor
subiecților implicați în procesul de formare.

Ÿ Acestă fază este destul de delicată, deoarece implică identificarea lipsurilor de


cunoștințe/competențe pe care ar trebui ulterior să se bazeze proiectarea intervenției
formative.

Ÿ Analiza nevoilor este o activitate prin care se obţin date şi informaţii utile pentru proiectarea
programului de formare (definirea obiectivelor generale şi specifice, identificarea
destinatarilor, structurarea conţinutului, alegerea metodelor de predare).

Ÿ Prin "nevoile de formare" se înțelege "diferenţa" dintre competențele pe care subiectul le are
şi competențele necesare pentru a îndeplini în mod eficient şi eficace activitățile din cadrul
unor procese de muncă specifice.

Ÿ Astfel, nevoia de formare este strâns legată atât de locul de muncă pe care subiectul îl are, cât
și de totalul competențelor cerute de organizație pentru îndeplinirea activităților profesionale.
Numai analiza şi, prin urmare, cunoaşterea nevoilor de formare, permite celui care
proiectează programul de formare să realizeze o intervenție specifică și eficientă.

Ÿ Nevoile de formare pot fi (conform E.Catarsi, T.Cini-Proiectarea formării - Manual pentru


proiectantul sistemului de formare, Ediția Cerro, Pisa, 2003):
- explicite, exprimate de către cei care reprezintă cererea sau oferta din sistemul de
ocupare;
- evidente, produse de schimbările de pe piaţa muncii (modificare adusă de inovaţii
legislative, de produs, etc), dar nu întotdeauna exprimate de către firmă/ sector/ teritoriu;
- latente, cerute de firme și care nu găsesc un răspuns în oferta de pe piața muncii;
- potențiale, identificabile prin analiza pieții muncii pe termen mediu/lung.

67
Ÿ În ceea ce privește dimensiunea obiectului examinat, nevoia poate fi definită:
- pentru un singur subiect, ca nevoi de formare individuale;
- în cadrul unei anumite organizaţii/companii, pe baza unei analize organizaţionale
care trebuie neapărat să țină cont de obiective, resurse, mediul intern şi extern,
procese operative, activităţi, roluri;
- în raport cu teritoriul, pe baza analizei elementelor ce descriu capacitatea şi
potenţialul de dezvoltare a unei zone şi, prin urmare a nevoilor de formare din
domeniul care face obiectul anchetei;
- în cadrul unui sector/domeniu specific,
pe baza informațiilor oferite de analiza proceselor operative, a activităţilor, a profilelor
profesionale ce caracterizează un anumit sector.

Ÿ În ceea ce priveşte procedurile şi instrumentele de analiză, nu există "modele" de referinţă


pentru analiza nevoilor. Totuși, este de la sine înțeles că etapele analizei şi instrumentele
trebuie să fie corelate în mod specific cu obiectul vizat și cu scopurile specifice ale acesteia.
Aceasta permite concentrarea activităților de analiză pentru a culege informații cantitative și
calitative relevante pentru definirea nevoilor de formare.

Ÿ Chiar dacă cursul în cauză este desfășurat de un formator foarte competent şi cu experienţă,
lipsa analizei adecvate a nevoilor poate duce la ratarea obiectivelor cursului; acesta se
desfăşoară în conformitate cu programa, dar participanților le lipsesc caracteristicile necesare
pentru a-și însuși conținutul cursului. Este o situaţie destul de des întâlnită: cineva, de obicei,
managerul, decide să trimită un angajat la un curs de formare, fără ca mai întâi să verifice
dacă acesta este capabil sau nu să înţeleagă sau eventual să-și însușească conținutul cursului,
tocmai din cauză că la început a lipsit această fază de analiză și evaluare. În multe cazuri, este
esenţial ca pentru obţinerea unor rezultate de calitate să existe o distribuție omogenă a
cursanților în sala de clasă.

Ÿ În cazul în care participanţii nu au un nivel îndeajuns de omogen de competență există riscul


ca unii participanţi să nu reuşească să țină pasul sau să-și piardă concentrarea, lucru care nu
va face decât să le crească și lor frustrarea.

Ÿ Prin urmare, formatorul va trebui ca mai întâi să verifice dacă nivelul de competență a
cursanților este adecvat pentru profilul impus de cerințele de participare prevăzute în
programul de formare și dacă acest nivel este suficient de omogen.

Ÿ Dacă îndeplinirea acestor condiții nu este fi posibilă și dacă există o situație de


neomogenitate a competențelor cursanților, ar trebui ca formatorul să folosească un limbaj
care să poată fi ușor înțeles iar atunci când explică ceva, să o facă într-un mod clar și concis,
fiind conștient că unii participanți vor putea să asimileze informațiile ușor, iar altora le va fi
greu și vor avea nevoie de ajutor.

b. Proiectarea formării.

Ÿ Proiectarea formării este atribuția fiecărui angajat care are o funcție de formare.
Ÿ Astfel, proiectarea poate fi definită ca fiind funcția de „adaptare” a liniilor și deciziilor, de
“programare” la nevoi și la realitatea subiecților care se află în curs de formare, și este prin
excelență, o fază educativă, în sensul larg al cuvântului.

68
Ÿ Procesului de proiectare a programului de formare poate fi reprezentat prin următoarele
activităţi succesive:
- definirea fișei tehnice a cursului, care include :
- destinatari,
- obiective,
- conţinuturi,
- durată,
- locaţie,
- predare;
- în acest stadiu se identifică și suportul tehnic/ logistic pentru organizarea corectă a
cursului
- hardware,
- software,
- mediu,
- materiale didactice,
- documentații.
- revizuire sau verificarea elementelor de intrare care au determinat necesitatea redactării
unui nou curs şi fișa tehnică a cursului. Dovada reviziei este dată de semnătura pe fișa de
curs a coordonatorului zonal.
- verificarea sau controlul final înainte de organizarea cursului proiectat, are scopul de a
sesiza dacă tot ceea ce a fost planificat corespunde obiectivelor implementării.
- validarea reprezintă proba că noul curs derulat a avut rezultate pozitive și poate fi
repetat.

c. Furnizarea sau implementarea programului de formare

Ÿ Furnizarea reprezintă procesul cel mai important al formării și constă în concretizarea


programului de formare.
Ÿ Controlul unei săli de clasă, similar cu gestionarea unui grup, presupune :
- o continua alternare a dinamicilor de team building,
- de leadership natural,
- de rol,
- de relaţii individuale între formator şi participant.
Ÿ Pentru a aborda aceste dinamici este importantă cunoașterea şi considerarea unor stiluri de
lucru adoptate de către participanți.

Exercițiile și studiile de caz.

Ÿ Exercițiile și studiile de caz ajută la fixarea conceptelor teoretice.


Ÿ Ele pot fi de mai multe feluri :
1. Exercițiile legate de noțiuni:
- constau în chestionare sau teste ale gradului de asimilare și sunt utile în sprijinirea
procesului de învățare.
2. Exercițiile practice:
- au ca scop dezvoltarea capacității de a desfășura operativ o anumită activitate
definită foarte clar (cum ar fi o procedură standardizată la nivelul firmei).
3. Exerciții de rezolvare a problemelor:
- constau în propunerea unei probleme cât mai apropiate de realitatea de zi cu zi
de la locul de muncă, care poate fi soluționată prin utilizarea cunoștințelor și
noțiunilor deja dobândite sau care urmează să fie aprofundate.

69
4. Studii de caz:
- acestea au o rezolvare mai puțin previzibilă, fiind utile în evidenţierea proceselor
logice urmate de grup și de indivizi.
5. Incident sau studiu de caz în mai multe faze:
- face ca situaţia propusă să pară mai realistă deoarece grupul trebuie să caute
informaţiile necesare pentru rezolvarea cazului în mod activ.
6. Cazuri de studiu proprii:
- cazurile sunt pregătite chiar de către participanţi pe baza unor situații cotidiene
reale, iar pentru rezolvarea lor intervin toți participanții cu întrebări utile.

Simulările:

7. Jocurile de rol în sens restrâns:


- constau în a solicita participanților să reproducă o situație interpersonală mai mult
au mai puțin specifică, adesea după citirea unui anumit studiu de caz.
8. Exercițiile demonstrative:
- sunt construite pe baza unor situații abstracte, care nu se apropie de realitatea
participanților (de ex. "Dilema prizonierului") şi servesc atât la evaluarea relaţiilor
dintre participanţii, cât și la verificarea proceselor cognitive care stau la baza luării
deciziilor.
9. Exerciții de analiză
- acest tip de exercițiu se centrează pe ceea ce se întâmplă între participanţii unui
grup şi pune accentul pe analiza de tip "aici şi acum."

Lucrul pe echipe:

Ÿ Prin acest termen se descriu toate acele situații în care totalul participanților, în ansamblul lor
sau pe subgrupe, participă la o inițiativă de formare specifică, precum cele deja descrise.
Ÿ Toate exercițiile de grup tind spre intensificarea interacțiunilor active dintre participanți,
- favorizând schimbul de idei și de experiențe,
- relațiile de egalitate,
- discuțiile fără preconcepții,
- dezvoltarea criticii constructive prin intermediul feedback-ului şi, în cele din urmă,
- autonomia progresivă a grupului față de relaţiile de control/dependenţă din
partea conducătorului.
Ÿ Eficacitatea lor, depinde de dimensiunea grupului şi de componența acestuia; de natura
cursului, de claritatea cu care profesorul îl expune şi de asimilarea lui explicită din partea
grupului, de exactitatea cu care se estimează durata şi de capacitatea de a împărtăși, analiza şi
revizui rezultatele obținute de grupul de lucru.

Siturile de referință ale participanților la curs.

Ÿ Potrivit unor cercetători din domeniul educaţional (a se vedea Glenn M. Parker), există patru stiluri
de comportament al membrilor unui grup, adică patru moduri diferite de participare la un
grup de lucru (la un curs).
Ÿ Aceste stiluri nu măsoară cât de pozitivă sau cât de negativă este participarea, din moment ce
acest lucru depinde de motivaţia şi scopul persoanei în cauză, ci arată modul în care
pozitivitatea (eficacitatea), sau negativitatea (ineficacitatea) este exprimată.

70
Ÿ Un alt specialist, autorul Teoriei Inteligenţelor Multiple, Howard Gardner, susţine o schimbare
de perspectivă, de la ideea că inteligenţa e unică şi măsurabilă prin instrumente standard
psihometrice, la ideea că un individ poate avea grade diferite de inteligenţă pe mai multe
niveluri, în funcţie de care se poate calibra şi stilul de învăţare, ba chiar traiectoria vocațională.

Ÿ Cele opt inteligenţe propuse de Gardner sunt:


- verbală/ lingvistică,
- logică/ matematică,
- vizuală/ spaţială,
- kinestezică/ corporală,
- muzicală/ ritmică,
- intrapersonală,
- interpersonală,
- naturalistă
Ÿ Conform modelului, în sala dumneavoastră de clasă se pot întâlni:
10. Contributorii
- Sunt participanți orientați mai ales către sarcină, către responsabilități. În cadrul
cursului, sunt interesați mai ales să obțină (și să ofere) informații și date tehnice
legate strict de ceea ce trebuie făcut.
11. Colaboratorii
- Sunt orientați în mod special spre obiective: sunt motivați nu de ceea ce fac, ci de
scopul pentru care o fac.
- Colaboratorul ajută grupul să identifice obiectivele și nu permite inițierea unei
activități, de exemplu a unui exercițiu în clasă, înainte ca obiectivul de lucru să nu fie
clarificat și împărtășit.
- Îi este greu să asimileze concepte, principii, materiale, activități dacă nu este
documentată legătura directă cu obiectivele care îl motivează.
12. Comunicatorii
- Comunicatorii sunt participanții orientați în mod special spre proces. Aceștia pun
accent pe modul în care se realizează lucrurile, mai mult decât pe scopul sau pe
ceea ce e de făcut. Comunicatorul este dotat cu o bună capacitate de ascultare.
13. Provocatorii
- Sunt participanți orientați mai ales spre punerea sub semnul întrebării a tuturor
aspectelor:
-obiective,
-instrumente,
-metode,
-sarcini.

d. Evaluarea programului de formare

Ÿ Ultima etapă a proiectării se referă la evaluarea activității de formare profesională din


perspectiva "valorii adăugate". Rolul evaluării constă în determinarea gradului în care
diferitele obiective de formare sunt de fapt realizate.
Ÿ Evaluarea cursantului poate fi efectuată : - pe baza unui test,
- a unui proiect,
- a unei probe practice,
- a unei verificări prin interviu,
- a unui chestionar.
Ÿ Evaluarea este partea finală a formării.

71
Cultura calității

Ÿ A face o formare de calitate înseamnă, a respecta


- activitățile cuprinse în cadrul unui proces,
- succesiunea lor corecta,
- atribuirea de responsabilități,
- utilizarea adecvată a resurselor umane și materiale.
Ÿ Cultura organizaţională care stă la baza unei dezvoltări armonioase a calităţii, se bazează pe
trei caracteristici importante pe care trebuie să învăţăm să le gestionăm:
- este în mod strâns legată de membrii organizaţiei care și-au însușit-o,
- este dinamică, se află într-o continuă schimbare
- are o puternică încărcătură emoțională
Ÿ Persoanele rezistente la introducerea unei culturi a calităţii pot fi recunoscute după câteva
expresii:
- "mi s-a spus să fac așa",
- "întotdeauna am făcut aşa",
- "cine era înainte de mine, așa făcea",
- "nu știu de ce trebuie să o fac, dar mi s-a spus că este necesar",
- "nu am timp să o fac altfel",
- " dar de ce vrei să schimbi ceva ce funcționează perfect?”
Ÿ Acest ciclu nu se finalizează niciodată.

Documentația - suport pentru calitate

Ÿ Manualul este documentul principal care conține toate elementele descriptive ale sistemului
de management al calității, procesele sale și interacțiunile care există între acestea, politica
pentru calitate, cerințele aplicabile și excepțiile luate în considerare.
- Scopul şi domeniul de aplicare:
- ar trebui să explice contextual organizațional în care se aplică acest manual,
inclusiv serviciile care fac obiectul sistemului de management al calității (sistemul ar
putea monitoriza procesul de construcție, însă nu și procesul de renovare, de
exemplu).
Ÿ Cuprinsul documentului:
- Specifică poziționarea paragrafelor individuale ale documentului.
Ÿ Centralizatorul reviziilor și edițiilor:
- indică ultima revizie și aprobare a modificărilor la manual, precum și secțiunile
modificate față de edițiile anterioare.
Ÿ Politica și obiectivele referitoare la calitate:
- cuprinde conținutul politicii referitoare la calitate pe care conducerea îl transmite la
nivelul întregului personal, făcând referire la obiective specifice și măsurabile.
Ÿ Organizare, responsabilitate și autoritate:
- oferă o scurtă descriere a structurii organizatorice a organizației (folosind, de exemplu,
organigrame sau fișe de post).
Ÿ Descrierea sistemului de management al calității:
- descrie procesele și interacțiunile lor; procedurile care documentează aceste procese;
interacțiunile și legăturile dintre procese sunt de obicei ilustrate într-o hartă aproceselor;
pentru a facilita lectura, este recomandat ca succesiunea descrierilor să fie corelată cu
paragrafele SR EN ISO 9001.

72
Ÿ Referințe:
- reprezintă o listă de documente menționate în manual, însă care nu au fost introduse în
el (de ex. procedurile); este vorba de o secțiune care clarifică structura de ansamblu a
documentului.
Ÿ Anexe:
- cuprind informații care ajută la clarificarea și susținerea conținutului (de exemplu:
diagrame de flux, formulare de înregistrare a informațiilor etc.)
- Prin urmare, principalul scop al manualului de calitate este acela de a fi un punct de
referință în prezentarea sistemului de management al calitații atât în interiorul cât și în
exteriorul organizației.
- Manualul trebuie să poată fi utilizat în mod eficient de către toți operatorii organizației, să
fie o referință pentru modul de comportare la locul de muncă, prezentând conținutul și
motivele care stau la baza implementării sistemului de management al calității la nivelul
organizației.

Planul calității

Ÿ Planul calității este un document de management al unui singur proiect sau contract, motiv
pentru care ar trebui realizat pentru fiecare șantier în parte ( cu excepția celor de scurtă
durată).
Ÿ Scopul pe care îl vizează planul și cerințele care vor fi controlate prin mijloacele descrise.
Ÿ Evidența modificărilor
- Conține informațiile referitoare la data introducerii, numărul ediției/reviziei, descrierea
sintetică a modificărilor, paginile/secțiunile actualizate ale documentului, semnăturile de
verificare și aprobare.
Ÿ Domeniul de aplicare
- Defineşte cadrul (funcțional, temporal) de activitate în care este aplicat respectivul plan.
Ÿ Responsabilitatea
- Sunt indicate responsabilitățile atribuite ariilor funcționale ale organizației pentru
desfășurarea activităților descrise în cadrul procedurilor.
Ÿ Succesiunea activităților
- Sunt ilustrate diagramele de flux care descriu activitățile și modalitățile prin care se
realizează procesul.
Ÿ Dovezi obiective:
- Sunt menționate în mod clar toate eventualele dovezi obiective menționate în
procedură.
- În general, se documentează obiectivele care trebuie atinse și se atribuite
responsabilități în acest sens și pentru realizarea diferitelor faze ale proiectului la care se
referă planul.
- Se indică documentația operațională de referință, care trebuie utilizată pentru atingerea
obiectivelor prestabilite și se definesc controalele care trebuie realizate, indicând
parametrii de referință în baza cărora să se determine rezultatul.
- Documentația necesară pentru elaborarea planului este, în general, deja specificată în
manualul calității și în documentația de lucru; adesea, se pot utiliza documentele deja
existente, integrându-le și adaptându-le la proiectul specific, adică la produsul pentru
care este întocmit planul.

73
Ÿ Elementele minime ale unui plan de calitate sunt:
- datele șantierului
- programul de lucru
- faze de lucru și modalități de control
- organigrama șantierului
- echipamente folosite și întreținerea acestora
- eventuale instrumente de măsurare utilizate și întreținerea lor
- parametrii proiectului.

74
CAPITOLUL 5
Glosar de termeni de specialitate
ACHIZIŢIE PUBLICĂ
Dobândirea, definitivă sau temporară, de către o persoană juridică, definită ca autoritate
contractantă, a unor produse, lucrări sau servicii prin atribuirea unui contract de achiziţie
publică.
ACTIVITATE
Un grup de sarcini întreprinse cu scopul de a produce un bun tangibil.

AMENDĂ
Suma plătită de obicei autorităţilor ca pedeapsă pentru nerespectarea unor reguli.
CLAUZA DE PENALIZARE
O prevedere din contract care asigură o reducere a sumei, de altfel plătibilă în cadrul unui
contract către un contractor ca o sancţiune pentru nerespectarea termenelor limită sau
pentru eşecul proiectului de a satisface specificaţiile contractuale.

ANTREPRENOR
Persoană fizică sau juridică calificată care se angajează să execute o lucrare de construcţii.
ANTREPRENOR GENERAL
Responsabilul cu execuţia, supervizarea şi coordonarea generală a unui proiect şi care
poate de asemenea indeplini anumite sarcini de construire.
CONTRACTOR
O companie licenţiată care convine să furnizeze forţa de muncă, materiale, echipamente
şi servicii pentru o lucrare, contra unui preţ.
SUBCONTRACTOR
Un constructor general sau de specialitate care lucrează pentru alt antreprenor general.
CONSTRUCTOR DE SPECIALITATE
Constructorul licenţiat în îndeplinirea unor anumite sarcini de specialitate.
EXECUTANTUL LUCRĂRII
Parte contractantă care realizează efectiv lucrarea.
FURNIZOR
Organizaţie care furnizează un produs clientului (SR ISO 8402) .
Notă:
1) Într-o situaţie contractuală, furnizorul poate fi denumit „contractant”.
2) Furnizorul poate fi de exemplu, producătorul, distribuitorul, montatorul sau
organizaţia prestatoare de serviciu.
3) Furnizorul poate fi extern sau intern organizaţiei.
UNITATE
Organizaţie (agent economic, persoană juridică, cu activitate în domeniul construcţiilor
(institut de cercetare/proiectare, întreprindere de execuţie/ exploatare etc.).
ARHITECT
Persoana care proiectează şi supraveghează construcţia de clădiri sau de alte structuri.
CONSULTANT
Persoană angajată de proprietar sau de client pentru a oferi sfaturi profesionale.

75
DIRIGINTE DE SANTIER
INSPECTOR
Un reprezentat guvernamental calificat, autorizat să inspecteze construcţiile pentru a fi in
conformitate cu codurile aplicabile din domeniul construcţiilor, cu şi programarea
resurselor.
PROPRIETAR
După încheierea procesului-verbal de recepţie de la terminarea lucrărilor, investitorul
poartă denumirea generică de proprietar.
ARTICOL ACHIZITIONAT
Orice articol care este stipulat în contract ca fiind livrat de distribuitor, cum ar fi :
produse (e.g. bunuri, materiale, echipamente, unelte, maşinării)
servicii (e.g. forţa de muncă, servicii tehnice şi de consultanţă )
rezultate (e.g. un proces mai eficient, o echipă mai pregătită, o organizaţie restructurată)
CEREREA DE OFERTĂ
Un document destinat câtorva furnizori aleşi, prin care li se permite să prezinte
propunerea detaliată prin care ei vor satisface cerinţele de achizitionare pentru un
proiect.
STUDIU DE FEZABILITATE
Un document care confirmă probabilitatea că o gamă de soluţii alternative va îndeplini
cerinţele clientului.
URBANISM
Restricţii ale zonelor sau regiunilor de teren din zone geografice specifice, conform
dimensiunii permise pentru clădire, caracterului şi utilizării stabilite de autorităţile locale.
CERTIFICAT DE URBANISM
Un document emis de autorităţile locale care permite ca un teren să fie folosit cu un scop
anume.
AUTORIZAȚIE DE CONSTRUIRE
Este o autorizaţie necesară pentru :
- construcţii noi sau
- a adăuga un corp nou unei clădiri existente sau
- în unele cazuri, pentru renovări majore.
AUTORIZAȚIE de DEMOLARE
Autorizaţia pentru a desfiinţa/ înlătura o structură existentă.
AUTORIZAȚIE DE FUNCTIONARE
Aviz sau autorizaţie ce permite funcţionarea unui imobil în concordanţă cu reguli şi
reglementări specifice. Autorizaţiile de funcţionare conţin de cele mai multe ori cerinţe,
condiţii, standarde şi variaţii care sunt specifice imobilului datorită locaţiei acestuia şi a
modului de exploatare.
TAXA DE AUTORIZAŢIE
Taxa ce trebuie plătită autorităţilor în domeniu pentru a obţine autorizaţia de construire.
RECEPŢIE FINALĂ
Recepţia efectuată după expirarea perioadei de garanţie. Această recepţie trebuie
realizată în prezenţa investitorului, a comisiei de recepţie desemnată de investitor, a
proiectantului şi executantului clădirii.
PREDAREA CLĂDIRII
Actul prin care investitorul certifică finalizarea lucrărilor de construcţie şi a instalaţiilor
aferente acestora, în conformitate cu prevederile contractuale şi cu cerintele
documentelor oficiale şi declară că acceptă să preia lucrările executate şi că acestea pot fi
date în folosinţă.

76
CICLU DE VIATA AL PROIECTULUI
O serie de etape ce trebuie urmate pentru a obţine rezultatul urmărit de proiect.
BUGET
Suma totală de bani alocată unui proiect.
EVALUARE TOTALĂ
Este valoarea totală a lucrărilor (incluzand materiale şi manoperă) pentru care o
autorizaţie de construire este emisă, pentru structura (incadrare), instalaţii electrice,
mecanice, gaz, instalaţii sanitare, finisare interioară şi pregătirea zonei de construcţie.
COSTUL PROIECTULUI
Toate costurile unui anume proiect incluzând costul terenului, specialiştii, construcţia,
utilarea, aranjarea, echiparea, finanţarea şi alte costuri adiţionale proiectului.
COSTUL LUCRĂRII
Toate costurile suportate de contractor în executarea corespunzătoare a lucrărilor cerute
de planuri şi specificaţii pentru un anumit proiect.
COSTURILE CONSTRUCŢIEI
Costurile directe suportate de contractor pentru mâna de lucru, materiale, echipament,
servicii şi alte cheltuieli directe de construire.
COSTURI DIRECTE
Toate cheltuielile directe suportate sau atribuite unui anumit proiect, unei sarcini sau
îndatoriri specifice.
COSTURI INDIRECTE
Sunt cheltuieli adiţionale costurilor construcţiei. Costurile indirecte reprezintă cheltuielile
de arhitectură şi inginerie, autorizările, taxele, taxe de finanţare, dobânda construcţiei şi
cheltuieli de operare, comisioane de leasing şi imobiliare, publicitate şi promovare, şi
supraveghere.
SUMA CONTRACTULUI
Suma totală stabilită a se plăti de către proprietar contractorului pentru executarea
serviciilor stabilite prin contract.
FONDURI PUBLICE
Sume alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor
sociale de sănătate, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele
locale, bugetele instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare, ajutoare
financiare externe acordate României sau instituţiilor publice şi credite externe
contractate sau garantate de stat ori de autorităţi ale administraţiei publice locale, precum
şi împrumuturi interne contractate de autorităţi ale administraţiei publice locale.
PLANIFICARE FINANCIARĂ
Procesul ce constă în identificarea, estimarea şi programarea resurselor financiare
necesare începerii unui proiect.
PROGRAM DE PLĂŢI
Un program prestabilit pentru efectuarea plăţilor către constructor pe baza numărului de
lucrări finalizate.
CALITATEA
Măsura în care produsul final îndeplineşte cerinţele clientului.
CODURI
Regulamente, ordonanţe sau cerinţe statuare, stabilite de agenţii guvernamentale
asociate cu practicile de construire a clădirii şi de ocupare, adoptate şi administrate
pentru protecţia sănătăţii publice, siguranţei vieţii şi bunăstării.

77
COMANDA DE CUMPĂRARE
Un document scris, din partea unui cumpărător către un vânzător pentru
achiziţionarea materialelor, serviciilor, echipamentelor sau accesoriilor, indicând
termenii acceptaţi de achiziţionare.
COMANDA DE MODIFICARE
Un document scris şi semnat între proprietar şi contractor care autorizează o modificare în
lucrare sau o rectificare a sumei sau datei din contract. Un ordin de modificare poate fi
semnat de către arhitect sau inginer, dacă au autorizarea scrisă din partea proprietarului
pentru o astfel de procedură şi dacă această autorizare scrisă este oferită contractorului la
solicitarea acestuia.
CONDIŢII GENERALE
O parte scrisă a documentelor contractului stabilite de proprietar, care stipulează criteriile
minime de performanţă cerute contractorului, incluzând drepturile, responsabilităţile şi
relaţiile celor implicaţi în derularea contractului.
CONTRACT
Un document ce conţine înţelegerea scrisă între două sau mai multe părţi.
PERIOADA CONTRACTULUI
Perioada de zile rămase, lucrătoare sau calendaristice, cuprinsă între momentul începerii
lucrărilor şi data specificată pentru finalizare, aşa cum este specificată în contract.
PERIOADA DE GARANŢIE
Perioada de timp cuprinsă între data recepţiei şi terminarea lucrărilor, a cărei durată se
stabileşte prin contract şi în cadrul căreia antreprenorul are obligaţia înlăturării, pe
cheltuiala sa, a tuturor deficienţelor apărute datorită nerespectării clauzelor şi
specificaţiilor contractulale sau a neaplicării reglementărilor tehnice.
CONTRACT DE FURNIZARE
O înţelegere între echipa unui proiect şi un furnizor din exterior pentru realizarea unei
anume sarcini într-un proiect.
CONTROLUL CALITĂTII
Monitorizarea şi controlul intern al rezultatelor proiectului, pentru a se asigura ca se vor
atinge standardele de calitate stabilite pentru proiect.
DATA OFERTĂRII
Data şi timpul stabilit de către propietar, arhitect sau inginer pentru primirea ofertelor.
DESCRIEREA POSTULUI (FIŞA POSTULUI)
Un document care descrie o anumită funcţie şi care stabileşte responsabilităţile în cadrul
proiectului.
DESENE TEHNICE
Un termen folosit pentru a descrie acele documente ale contractului care reprezintă grafic
planul, locaţia şi dimensiunile componentelor şi elementele unui anume proiect.
DOCUMENTELE CONSTRUCŢIEI
Toate planurile, specificaţiile şi completările asociate unui proiect de constructie.
FAZA
Un set de activităţi şi sarcini care de obicei duce la desăvârşirea unuia sau mai multor
bunuri în proiect.
LIVRABIL
Un produs, capacitatea de a oferi un serviciu, sau alt rezultat care trebuie produs pentru
finalizarea proiectului. Livrabilele pot fi produse de echipa proiectului, sau, în unele cazuri,
de către furnizorii contractaţi pentru proiect.

78
LUCRĂRI SUPLIMENTARE
Lucrările suplimentare solicitate unui constructor, neincluse în planul iniţial, ce vor fi
facturate separat şi nu vor afecta suma iniţială a contractului dar vor creştecostul
construirii proiectului.
MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII
Procesul de obţinere a articolelor de la distribuitori şi supravegherea eficacităţii lor în
proiect.
MANAGEMENTUL CONSTRUCŢIEI
Organizarea şi distribuirea oamenilor, materialelor şi echipamentelor pentru a îndeplini
cerinţele proiectantului.
MANAGEMENTUL CALITĂŢII
Procesul prin care se asigură şi controlează calitatea rezultatelor şi a proceselor de
management pentru un proiect.
MANAGEMENTUL CHELTUIELILOR
Procesul ce constă în monitorizarea şi controlarea cheltuielilor unui proiect, prin
completarea şi aprobarea unui Raport de Cheltuieli.
MANAGEMENTUL COMUNICĂRII
Procesul ce constă în identificarea, crearea, revizuirea şi distribuirea informaţilor către
părţile implicate în proiect.
MANAGEMENTUL PROIECTULUI
Calificarea, instrumentele şi procesele de management necesare pentru a duce la bun
sfarşit un proiect.
MANAGEMENTUL PROBLEMELOR
Procesul ce constă în identificarea, studierea şi rezolvarea problemelor legate de proiect.
MANAGEMENTUL RISCULUI
Abordare sistematică pentru a identifica şi evalua potenţiale riscuri precum şi selectarea şi
utilizarea măsurilor pentru a face faţă riscurilor.
MANAGEMENTUL TIMPULUI
Procesul ce constă în notarea şi calcularea timpului petrecut pentru îndeplinirea sarcinilor
în cadrul proiectului.
PLAN
O reprezentare grafică constând în vederea în : plan, secţiuni interioare şi exterioare,
profile, alte desene şi detalii − care descriu sarcinile şi scopul clădirii sau a altor structuri.
PLANUL PROIECTULUI
Un document care specifică defalcarea lucrărilor de structură, intervalul de timp şi resursele
solicitate pentru a realiza un proiect.
PROBLEMĂ
Un eveniment care afectează capacitatea proiectului de a produce bunul dorit.
PROCES
Un set de activităţi care sunt efectuate pentru obţinerea unui produs, serviciu sau rezultat.
PROCESUL DE CONSTRUIRE
Un termen folosit pentru a descrie fiecare etapă a unui proiect de construire, de la
concepere până la autorizarea şi ocuparea sa.
PRODUS
Un bun fizic produs de proiect. Produsele sunt obţinute în general din bunuri şi materiale.
PROGRAM
Planul pentru realizarea lucrărilor sau pentru atingerea unui obiectiv.

79
PROIECT
Efortul unic de a produce un set de produse într-un interval de timp stabilit, urmărind
anumite costuri şi standarde de calitate.
PROPUNERE
O ofertă scrisă din partea unui ofertant adresată proprietarului, preferabil pe un formular
dat, pentru a executa munca şi pentru a furniza forţa de muncă, materialele, echipamentul
la preţul şi în condiţiile stabilite de ofertant.
RAPORT ZILNIC AL CONSTRUCŢIEI
Un document scris şi înregistrat care are două scopuri principale:
1. furnizează informaţii persoanelor aflate în afara şantierului, dar care au nevoie şi au
dreptul să cunoască detalii importante ale evenimentelor ce se petrec zilnic
2. servesc ca arhivă ce s-ar putea dovedi folositoare juridic, în cazul unui litigiu.
RESURSE
Forţa de muncă, echipamentul, materialele şi altele necesare desfăşurării proiectului
REZULTAT
Rezultatul desfăşurării procesului unui proiect sau a unei activităţi.
RISC
Orice eveniment care este posibil să afecteze îndeplinirea obiectivelor unui proiect.
SCOPUL
Suma totală a rezultatelor produse de un proiect.
SERVICIU
Munca efectuată în folosul unui client. Notă: Un serviciu nu produce un produs fizic sau un
rezultat tangibil, el fiind o activitate.
SOLICITARE DE INFORMAŢII
Un document destinat potenţialilor furnizori prin care li se permite să descrie modalitatea
de îndeplinire a cerinţelor unui proiect.
SOLUŢIE
O combinaţie de rezultate care rezolvă o problemă de afaceri specifică sau care realizează
o oportunitate de afaceri.
SPECIFICAŢII
O listă în care sunt descrise materiale, metode, numere de model, culori, permisiuni şi alte
detalii ce suplimentează informaţia continută în documente.

80
BIBLIOGRAFIE
1. Lista de competenţe cheie,
aprobată prin Hotărârea C.N.F.P.A. nr. 6/24.din 06.2008
2.1. HG 907/2016
privind etapele de elaborare si continutul-cadru al
documentatiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investitii
finantate din fonduri publice.
2.2. Hotarare nr.28 din 09.01.2008
privind aprobarea continutului-cadru al
documentației tehnico-economice aferente investitiilor publice, precum şi a structurii şi
metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investitii şi lucrări de
interventii”.
2.3. Ordinul nr.863 din 02.07.2008 pentru aprobarea
“Instructiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotararea Guvernului nr. 28/2008
privind aprobarea continutului-cadru al
documentației tehnico-economice aferente investitiilor publice, precum şi a structurii şi
metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investitii şi lucrări de
interventii”.
3. Ordinul nr. 1014 din 06.06.2001 privind aprobarea
Structurii, continutului şi modului de utilizare a documentației standard pentru elaborarea
şi prezentarea ofertei pentru achizitia publică de lucrări.
OUG 114/2018
privind instituirea - unor masuri in domeniul investitiilor publice si a
- unor masuri fiscal-bugetare,
- modificarea si completarea unor acte normative
- si prorogarea unor termene
4.1. Ordonanta de urgenţă nr. 34 din 19.04.2006 privind
Atribuirea - contractelor de achiziţie publică,
- contractelor de concesiune de lucrări publice,
- contractelor de concesiune de servicii.
4.2. Ghid din 02.10.2006 pentru
Atribuirea - contractelor de achiziţie publică.
5. Marketingul serviciilor de construcţii - Paul Pryor, Editura Codecs, 2006.
6. Managementul proiectelor de construcţii - Radu V., Curteanu D., Editura Economică, Bucuresti,
2000

7.1 Legea nr. 98/2016 – privind achizitiile publice


7.2 Legea nr. 99/2016 – privind achizitiile sectoriale
8. Manualul “Tehnician Devize şi Măsurători în Construcţii

81