cronica eChe
Anul VII, nr.8 (79), august 2017
Colaj: Smaranda Bostan
Emil BRUMARU
Poveștile, cînd se mai și termină,
Sînt stinse ca de-un înger o lumină
La care ne-am uitat pînă-n apus
Și-am ascultat cuminți ce ni s-a spus
Și am crezut în iepurii cu tașcă,
Și-n zînele purtate de-o caleașcă
POEZII p.9
Mircea CIUBOTARIU: „MISTERELE ONOMASTICE" ALE IAȘILOR (XXXV), p.5
Doina URICARIU
Care e oare sentimentul celui ce pune
piciorul pe un pământ necunoscut,
după luni de călătorie pe apă, în
căutarea Tărâmului Făgăduinței? Să
calci din nou pe pământ. Pe un
pământ ce va deveni al tău...
FARUL DE LA CAPE HENRY, p.20
• Ștefan OPREA: ÎNTÂLNIRE târzie... , p.14
24 de pagini - 5 lei
Fascinația cărților poștale (Vit]EiniaBurduja, p.121)
Laura Carmen CUȚITARU Ioan MILICĂ
...natura umană pe care o împărtășim cu toții ne În ciuda materialului documentar aflat la
dispoziția cercetătorilor, culturii române îi
face să percepem realitatea în același fel, mai
lipsește, încă, o istorie a gustului gândită din
mult sau mai puțin. Faptul că o descriem diferit e
unghi antropologic, ca panoramă a scrierilor
altceva. Diversitatea lingvistică reflectă, mai
în care se oglindesc obișnuințele noastre
curând, cred eu, bogăția resurselor mentale de
culinare și civilizația statului la masă.
care dispune omul.
POATE LIMBA SĂ MODIFICE FELUL ÎN LITERATURA DE BUCĂTĂRIE, p. 5
CARE PERCEPEM REALITATEA?, p. 6
• Florin FAIFER: AGERISSIMA, p.15

„Misterele onomastice" ale Iașilor (I)
orbim așa cum mergem pe bicicletă,
V compara, plastic și sugestiv, marele
teoretician al limbajului, Eugen
Coșeriu, modul învățării, exersării și utilizării
unei limbi naturale, adică prin imitație, ca orice
alt tip de învățare, prin deprinderea
mecanismelor și schemelor funcționale (a
paradigmelor sistemului limbii materne) și
prin adaptarea continuă la cerințele
contextuale (la condițiile de trafic și
accidentele de teren, am zice, în termenii
ciclistului de cursă lungă). În rest, adică pe
lângă toate acestea, multă improvizație,
destulă aproximație, doze variabile de
(in)cultură, de creativitate și stupiditate. Nu
știm totdeauna ce vrem să spunem și, cu atât
mai puțin, cum să comunicăm. Într-o mare de
ambiguitate a gândirii și expresiei, ne
înțelegem totuși, ba chiar avem „iluminări”
prin Cuvânt. Cu adevărat, e un mare mister
limbajul, ceea ce explică și nașterea unei
filozofii, a unei hermeneutici și a unei
pragmatici a acestei însușiri definitorii a umanității.
Parafrazînd cu intenție umoristică un titlu de roman din
vremea începuturilor acestei specii (Misterele Bucureștilor),
propunem cititorilor un mic serial de „mistere” ale unor
denumiri din perimetrul urbei noastre. Se va vedea la capătul
fiecărui episod și, mai abitir, la „consumarea” mai multor
trufandale onomastice, cât automatism și câtă forță inerțială
există în gândul subiacent „se știe că transpus în
automatismul „așa se spune” sau „așa se scrie”. Faptul este
lesne observabil mai ales în sfera numelor proprii
(antroponime și toponime), unde ruperea legăturii dintre
sensul inițial al cuvântului și ocultarea motivației
denominării împinge multe nume de persoane și de locuri în
nebuloasa trecutului, fapt generator de frumoase legende
populare explicative, de bizare reconstituiri amatoristice și de
compromițătoare etimologii pentru cine le abordează cu
intenția soluționării științifice. Căci, dacă e vorba de
„mistere”, o doză de incertitudine și de hazard rămâne adesea
în „rezolvarea cazului”. Să începem, așadar, cu chiar numele
orașului Iași.
Cum se scrie, lașul sau lașiul ?
întrebare des auzită, uneori pusă și în controverse
O publicistice, se reflectă și în indecizia ortografică pe
care aproape zilnic o constatăm în presa locală.
să distingă între corect și incorect sau măcar între
Răspunsul așteptat vizează o prescripție normativă ce trebuie
recomandabil și nerecomandabil. În asemenea situații, un
instrument util poate fi, cu puțin noroc, Dicționarul
ortografic, ortoepic și de punctuație (DOOM), el însuși însă
creator de incertitudini, când ne... dă voie (în ediția a doua) să
cerem în piață, folosind același cuvânt, fie pomi, fie fructe, de
vreme ce toleranța față de rostirea populară cireși în raport cu
norma literară cireșe este atât de generoasă. Așadar, de ce să
nu scriem lașul, cum zice moldoveanul, dar și Iașiul, cum
normează dicționarul (bucureștean!)? Dar care o fi noima
academică și care îndreptățirea uzului local și provincial?
Pentru un lingvist, dilema nu-i dramatică, dar pentru
gazetarul locului, gata să se dea în... stambă (de la
răsstrăbunica „La Stampa” italiană) și pentru cinovnicul
cronica veche
primăriei poate fi cel puțin o jenă, ca să nu mai vorbesc de
„vina” examinatului (elev sau student) și răspunderea
examinatorului (învățător sau prof), când ortograma se
așează pe... tapet sau pe hârtie. Iată, pe scurt, „povestea”
acesteivorbe.
oponimul Iași, articulat Iașii, este, la origine, probabil
T cel târziu de pe la mijlocul veacului al XlV-lea, un
nume comun, un etnonim, desemnând o populație
caucaziană, iassi sau alani, strămoșii oseților de astăzi.
locul aici să confirm sau să infirm această etimologie, cea mai
Nu-i
credibilă, originea toponimului într-un nume de persoană
(Iaș) nefiind imposibilă (pentru discuția tuturor ipotezelor se
poate consulta lucrarea lui Dan Bădărău și loan Caproșu, Iașii
vechilor zidiri, ed. 2007, p. 23-29). Arăt doar că până către
sfârșitul secolului al XVIII-lea denumirea orașului nostru a
avut exclusiv forma de plural, în varianta etimologică Iași(i)
sau populară și moldovenească Ieși(i) sau Eș(i). Curioșii ar
putea observa singuri această explicabilă consecvență
cercetând cele 10 volume de Documente privitoare la istoria
orașului Iași editate de profesorii Ioan Caproșu și Petronel
Zahariuc (primul volum). Apoi, odată cu trecerea timpului, s­
a pierdut conștiința originară a faptului că formele de plural
păstrează amintirea grupului social ce locuia un anume spațiu
(de pildă, Bucureștii erau numele colectiv al locuitorilor din
satul unui Bucur, fondator, după legendă, sau stăpân
medieval) și denumirea începe să aibă ca referent o așezare,
un obiect socio-geografic unitar, căpătând astfel o formă de
singular, articulat: Ploiești devine Ploieștiul, Focșani se
pronunță Focșaniul, Folticeni evoluează la Fălticeniul,
Plopeni la Plopeniul etc., variante apărute în secolul al XIX-
lea și aproape generalizate în prezent, în uzul oral și cotidian.
Se constată imediat că articolul hotărât singular se atașează la
forma de plural nearticulat, cu un i final asilabic. Acesta fiind
sistemul de derivare a toponimelor de acest tip, este justificată
etimologic și derivațional recomandarea academică a scrierii
(și pronunției) Iașiul din Iași, Hușiul din Huși, Galațiul din
Galați, Cernăuțiul din Cernăuți. Grafiile și pronunțiile
învățaților lexicografi nu iau însă în considerare tradiția
rostirii dialectale și cea culturală a scrierii oiconimelor, fapt
ce nu poate fi ignorat și care constituie însăși dificultatea de a
opta pentru formele considerate „corecte”. În graiul
moldovenesc, consoanele ș, j, ț(și s, z, r) se pronunță dur, ca și
în cuvintele comune, precum ușă sau grijă, și de aceea un
muntean este imediat... reperat, când îl auzim rostind muiat
(cu transcriere aproximativă) ușe, grije. Este acum limpede
de ce DOOM, redactat la București, recomandă forma Iașiul,
în timp ce ieșenii înșiși au scris și pronunțat totdeauna numele
așa cum apare și pe frontispiciul cunoscutelor publicații
„Iașul Literar” sau „Flacăra Iașului”. Așadar, opoziția corect-
incorect în limbă se reduce la acceptarea sau respingerea unei
norme ce nu poate fi gândită în afara unei tradiții lingvistice și
grafice. Exemplele pentru această chestiune sunt
nenumărate. Nu este exclusă însă impunerea în viitor, prin
forța imitației modelelor promovate de televiziune și radio, a
formei grafice și fonetice Iașiul (Iașiul, capitală culturală
europeană, nu-i așa?), dovadă fiind generalizarea rapidă și
fără șanse de contracarare, chiar și în Moldova, a accentuării
aberante, turco-grecești, de sorginte bucureșteană, a numelor
de familie de tipul Cojocariu, Funeriu, Grădinariu,
Trăistariu, Vieriu etc., din seria derivatelor cu sufixul -âri(u)
de origine latină. Cine se simte incomodat de oferta opțiunii
pentru două grafii și rostiri cu justificări parțiale poate folosi
fără ezitare vechea și etimologica formă de plural, când se va
referi la primarul Iașilor, bulevardele Iașilor, Zilele Iașilor,
Iașii vechilor zidiri și la... numele Iașilor.
Mircea CIUBOTARU
CRONICA LIMBII
Sughiț bun!
ctul fiziologic al sughițatului are, din variate
A motive, o reputație proastă. Nu mai apelăm la
medicii de astăzi, care vorbesc despre „singultus”,
dar vom relua vorbe ale unora mai vechi și ale unor scriitori,
cu atenție sporită privind tradiția populară, pornind de la
informații din Dicționarul limbii române al Academiei
(X/5, 1994). Oricum, iată cum se manifestă această
contracție bruscă și convulsivă a diafragmei: „inspirație
bruscă, zgomotoasă, adesea repetată sacadat etc.”. La
profesioniști din secolul al XIX-lea, termenii definirii sunt
deosebit de sugestivi. De exemplu: „Sughițul este un
spasmos al stomacului” (Piscupescu, Practica doctorului
de casă, 1846); „Sughițatul este o patimă cumplită care,
îndelungându-se, pune pe om într-o stare zbuciumătoare”
(într-un tratat de medicină practică, publicat la Iași, în 1849,
de Dumitru Cornea). La scriitori, este asociat cu diferite
manife stări zgomotoase : „izbucni într-un plâns
zubuciumat, cu sughițuri” (Sadoveanu); „îzbucni într-un
plâns ridicul, cu sughițuri ascuțite” (Călinescu); „sughițuri
sufocate” (Blaga).
Când și de ce sughiță omul? Poporul știe el ce știe: „Când
sughiți, te pomenește cineva; când sughiți tare, te
pomenește cineva de rău” (după revista „Șezătoarea”). Iată
și un remediu, din aceeași viziune, consemnat de Vasile
Bianu, în Doctorul de casă: „Când un om sughiță, se zice
că-l pomenește cineva și, atunci, el gândindu-se că cine
poate fi acela, îi trece sughițul”. Răul este mare, și iată cum
poate fi provocat reflexul respectiv (numit și sughițătură ori
sughițeală): „Găsi-l-ar sughiț și tuse, P-ăl de face furci și
fuse”, se răzbună, prin blestem de înfricoșare, femeia
leneșă, care n-ar vrea să mai toarcă (poezie populară).
Există, însă, sughițuri și sughițuri, totul ține de împrejurări
și de persoane: „Eu îți închin dumitale, C-un pahar galbin,
Dintr-u vârf de platin, De unde sughiță, Dalba fecioriță”
Îarian, Nunta la români, 1890).
ar răul involuntar poate fi evitat, chiar pe alte căi decât
ghicitul provocatorului. Consemnăm o credință și
practică populară (sau măcar nord-moldovenească),
neconsemnată în izvoare scrise; este vorba de o formulă de
salut! Prin anii '60, acasă fiind, laZvoriștea Sucevii, într-un
concediu, am avut plăcerea, eu și surorile mele, s-o
cunoaștem pe frumoasa noastră cumnată, Florica, tânăra
soție a verișorului Costel, tânăr (și el) ofițer de marină,
căsătorit la Constanța, cu fiica unor deportați din Banat,
care, har Domnului!, ajunseseră și în Dobrogea la o situație
materială bună (că așa sunt bănățenii, fruncea!). La mătușa
Mandița, soacra Floricăi, într-o duminică, stăteam la un
pahar de... vorbă, despre unele și altele, despre unii și alții.
Gustatul (și, eventual, datul peste cap) al fiecărui recipient
era precedat de cuviincioasele închinăciunî: celor de față, în
ordinea vârstei și a unui oarecare rang; celor absenți, despre
care venise vorba, în funcție de situație: celor vii,
transmițându-le mesaje, dar, prin asociație de idei, și celor
morți (Dumnezeu să-i odihnească în pace!).
Firește, mai ales gazda noatră, soacra Floricăi, nu putea să-
și treacă cu vederea proaspetele rude, așa că, atunci când le
venea rândul, după protocol, înclinând paharul către noră-sa
și dorindu-i sănătate (și să-i dea Dumnezeu copii mulți,
frumoși și sănătoși), după o scurtă pauză marcând
schimbarea registrului, rostea plină de respect: „Sughiț bun
șî la cuscrii de la Costanța!”. Vor fi repetat urarea și alți, vor
fi fost mai multe rânduri de închinăciuni. De-o dată, Florica
a țâșnit afară din casă, izbucnind în plâns! Noi, verișorii
localnici (Costel avea să vină după câteva zile), ne-am luat
după dânsa și am întrebat-o ce se întâmplase, de ce plânge?
Răspunsul, printre sughițuri de plâns, a sunat astfel: „Da' ce-
au ăștia ai voștri cu ai mei, de-i tot pun să sughită, ce le-au
făcut?”. Am încercat să-i explicăm că-i de bine, așa cum ne­
am priceput: cum că părinții ei, pomeniți fiind, vor sughița,
firește, dar, în urma precauției verbale luate de ai noștri,
sughițul va fi bun! Nu auzise de așa ceva nici dinspre Banat,
nici dinspre Dobrogea!
Recent, între amici, venind vorba despre un amic pe care eu
îl cam bârfeam, destul de insistent, am aflat că respectivul
nu putea să facă ceva ce era, protocolar, de așteptat să facă
(nu era în țară)! Atunci, am întreprins corrigenda, apelând
la experiența mea rurală din copilărie, spre ameliorarea
sughițului celui pomenit. Amicul de bârfă, botoșănean, a
recunoscut formula (mai sus citată) și m-a întrebat cum
devine cazul, socio- și psiholingvistic? I-am produs scurtul
expozeu de antropologie culturală schițat mai sus și i-am
promis că-l voi da și-n stampă.
Ceea ce am și făcut!
K______________________________ Stelian DUMISTRĂCEL
7

PALATUL BELDIMAN-MAVROCORDAT-STURDZA
DE LA MIROSLAVA
echimea fostului palat boieresc de la Miroslava - care
V găzduiește astăzi Liceul Agronomic - nu este cunoscută cu
precizie, diversele etape de construcție necesitând încă
înzestrat cu biserică și o grădină de agrement, ceea ce a determinat pe
proprietarii dinainte de 1800, când moda reședințelor de vară
limpeziri. Conacul, asemeni mai tuturor conacelor rurale, spațioasăera
începuse și în Moldova, să-l transforme în palat de vară.
Proprietarii moșiilor s-au tot schimbat de-a lungul vremurilor, căci
acestea tot trecând de la o familie boierească la alta, în funcție de
nevoile financiare de moment, sau prin transmiterea lor prin
moștenitori, către fiicele acestora cu ocazia măritișurilor. Din acest
motiv succesiunea proprietarilor este destul de complicată. În 1796,
moșia și conacul de la Miroslava aparțineau familiei boierești Balș.
În anul 1801, moșia trecea în proprietatea boierului Vasile Beldiman
care construia o reședință de vară pe domeniul de la Miroslava.
Construcțiile care s-au succedat pe acest loc sunt legate de un șir
întreg de proprietari de seamă: Toader Balș pe la 1800, Vasile
Beldiman, Alexandru Beldiman, Alecu Mavrocordat, Vladimir
Ghițescu, col. Constantin Langa, Constantin Langa-Râșcanu.
Primul proprietar despre care s-a vorbit, Toderaș Balș, este diferit de
baș-boierul Teodor Balș („Frederic”). Acest Teodor Balș (1743­
1810) era fiul lui Lupu Balș. El a fost vornic (1790) și logofăt (1800).
A fost căsătorit de două ori: cu Maria, fiica lui Pârvu Cantacuzino și
respectiv cu Zoe, fiica lui Vasile Rosetti (călugărită Elisabeta, la
mănăstirea Văratec).
O casă boierească a fost construită pe terenul curții boierești de la
Miroslava pe la anul 1800, de către vornicul Teodor Balș. După cum
se vede de pe planul orașului Iași al lui Bayardi (1819). Palatul avea o
formă oarecum de cruce, orientat est-vest pe lungime, ceea ce nu mai
corespunde cu planul clădirii păstrate astăzi, care are formă de „L”.
Vornicul Toderaș Balș a dăruit reședința de la Miroslava ca zestre
fiicei sale, Catinca, la căsătoria acesteia cu logofătul Alexandru
Mavrocordat. În anul 1825 palatul a fost oferit, prin foaia de zestre,
fiicei lor Marghioala (Maria), care s-a măritat cu Vasile Beldiman.
Vornicul Vasile Beldiman era fiul vornicului Alecu Beldiman,
autorul Tragediei Moldovei. El a fost epitrop al Instrucțiunii publice
și inspector al Școalelor. Acesta a înființat în palatul său de la
Miroslava Institutul de educație pentru fiii de nobili. Casa sa din Iași
este cea din strada Păcurari, unde acum e sediul Universității
Apollonia. Vornicul Vasile Beldiman, în iulie1844, a devenit epitrop
al Casei Apelor din Capitală (Iași). La 1 aprilie 1848, a fost numit
mare postelnic și secretar de stat. La sfârșitul lunii august 1848, el a
fost numit epitrop al învățăturilor. Este amintit apoi cu rangul de vel
agă, ca pârcălab de Galați.
*
eședința de la Miroslava a găzduit și una din primele instituții
R de învățământ din epoca modernă. Trei profesori francezi,
foști ofițeri francezi în armata lui Napoleon, De Lincourt,
Chefneaux și Joseph Bayard hotărau în 1830 să deschidă în conacul
de la Miroslava o școală pentru educarea fiilor de boieri. La 24
octombrie 1831, se deschideau oficial cursurile „Institutului de
Educație pentru Fiii de Nobili”. Institutul își propunea să îi învețe pe
fiii boierilor „limbile streine, cele mai căutate în acele vremi,
franceza, germana; greceasca, cum și matematicile, gramatica,
geografia, istoria, etc”. Printre elevii care au frecventat această
C
școală amintim pe Mihail Kogălniceanu, beizadeaua Grigore
Sturdza, Panaite Radu, Cananău, Alecu Paladi și mulți alții. Cursurile
școlii erau destul de costisitoare, accesibile doar boierilor înstăriți.
Familia Kogălniceanu plătea pentru educația fiului lor, 2000 de
galbeni. La data de 16 iunie 1832, Albina românească cuprindea în
paginile sale un reportaj de la examenul de absolvire a primului an de
studii la Miroslava. La ceremonia de premiere participa Mihail
Sturdza iar locul întâi era acordat elevului Mihail Kogălniceanu.
În acest institut își găsește originea învățământul agricol din
Moldova, întrucât printre obiectele care se predau aici, la mare
cinste, având în vedere că elevii erau toți fii de mari moșieri, era
Istoria Naturală în care plantele erau grupate și studiate după
sistemul agronomic filotehnic și nu după cel propus de biologie.
Școala își închidea oficial porțile în 1834, când absolvenții primei
promoții plecau împreună cu profesorii lor francezi să-și continue
studiile la Paris.
Valeriu Slusaru presupunea că cea mai veche clădire din ansamblul
construcțiilor școlare de la Miroslava este construcția care a servit,
mai târziu, drept magazie de alimente, spălătorie și bucătărie. Este o
construcție cu ziduri groase, vechi. Acesta era de părere că cel mai
probabil că în acea clădire a funcționat Pensionul.
* Agroindustrial Miroslava, pentru ca în 1991 Ministerul Educației să
alatul de laMiroslava, datat la începutul secolului XIX, a fost
P inclus pe Lista monumentelor istorice din anul 2004, la
numărul 1447, sub numele ultimului proprietar, drept „Casa
Sturdza”, având codul IS-II-m-B-04204. Construcția noului
palatului existent astăzi a fost începută, de fapt, de către vornicul
Vasile Beldiman, la 1849. Acesta a decedat în 1853, dar văduva sa a
continuat construcția, până prin 1855, acumulând datorii însemnate.
Clădirea principală veche a fost construită pe la 1849-1855. Palatul,
clădirea principală, având 20 de încăperi, a fost edificat în stil
neoclasic. Se disting două etape de construcție: clădirea principală,
cu latura lungă orientată est-vest, are parter și etaj, iar turnul are
parter și două etaje. La etajul palatului, spre fațada de sud, se află o
sală mare, simplă, luminată de trei ferestre având partea superioară
arcuită („în plin cintru”), de proporții clasice. Pe fațada exterioară
această sală („salon”) este subliniată prin coloane angajate la o
cronica veche
CRONICA VECHE
treime. La parter se păstrează o ușă din fier
care pare a fi originară. În partea opusă, pe
fațada din nord, a fost amenajată o foarte
loggia (2,5 m lățime), care se
întinde pe toată lungimea clădirii. Aceasta
oferea o foarte plăcută priveliște spre parcul
mare al reședinței, dar mai ales oferea o
frumoasă panoramă asupra orașului Iași.
Vasile Beldiman a stăpânit palatul până la
moartea sa, intervenită în 1850. Construcția
acestui palat a fost începută de vornicul
Vasile Beldiman, la 1849 (după Gh.
Băileanu). Acesta a decedat în 1853, dar
văduva sa a continuat construcția, până prin
1855, acumulând datorii însemnate. Văduva
lui Vasile Beldiman, Marghiolița (Maria),
era născută Mavrocordat. Ea era sora Zoiței,
doamna lui Gheorghe Bibescu vodă din
Muntenia. Moșia Miroslava a fost împărțită
apoi, de Marghiolița, între cei doi fii pe care
îi avea familia: Vasile și Alexandru. Palatul
și parcurile au revenit fiului mai mic,
Alexandru Beldiman.
Alexandru Beldiman (1832-1898) s-a
căsătorit la 1854, cu Smaranda Callimachi. El a fost prefect de poliție întotdeauna într-o redingotă lungă, până la genunchi. Alexandru
al Bucureștilor la 1865, până la detronarea lui Cuza (11 februarie Mavrocordat era originar din Focșani, dar s-a stabilit definitiv la Iași
1866). După acest eveniment s-a retras din viața politică. În anul prin căsătoria cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Familia a avut trei
1872 a fondat la Iași ziarul „Adevărul”. Din 1888, ziarul s-a mutat la copii: Olga Sturdza (sculptorița), o altă fiică ce s-a căsătorit cu Paul
București, tot sub conducerea sa. Mormântul lui Alexandru Moruzi și un fiu decedat la vârsta de 21 de ani.
Beldiman se află la mănăstirea Ciorogârla de lângă București Alexandru Mavrocordat reface palatul și construiește impozantul
(1892). Fiul său mai mare Alexandru Beldiman (1855-1924), a fost turn, pe trei nivele, aplică blazonul familiei la colțurile clădirii, pe
delegat la României la Comisia europeană a Dunării și apoi ministru glafurile de sub acoperiș, iar pe fațada dinspre sud inițialele sale
la Belgrad (1888) și la Berlin (1896-1916). Fiul mai mic, Edmond- „A.M.”. Astăzi nu se mai păstrează aceste însemne.
Vasile Beldiman (1861-1919), a fost prefect de Dâmbovița și de În condițiile în care fiul său, George, cerea inventarierea averii,
Ilfov. palatul de la Miroslava rămânea deschis pentru adăpostirea rudelor
În jurul anului 1883, documentele îl arată ca proprietar al palatului de venite să participe la înmormântare. După moartea prematură a lui
la Miroslava pe Alecu Balș. La 1882, soția acestuia, Elena A. Balș, a George Mavrocordat, într-un accident de călărie, palatul de la
vândut mo șia Miro slava, cu tot cu palat, lui Vladimir Ghițescu. După Miroslava a rămas în proprietatea Olgăi, fiica lui Alexandru
trei ani, la 1895, palatul a fost revândut fiind cumpărat de locotenent- Mavrocordat. Aceasta este cunoscuta artistă plastică Olga Sturdza,
colonelul Constantin Langa. care a fost căsătorită cu Mihail D. Sturdza (nepotul de fiu al
În ultimii ani ai secolului XIX, colonelul Constantin Langa (1829­ domnitorului Mihail Sturdza).
1914), a devenit, pentru scurtă vreme, proprietarul Palatului de la lga Sturdza a fost ultima proprietară aristocrată a palatului,
Miroslava. Acesta a fost ordonanță a domnitorului Alexandru Ioan
Cuza, avansând până la gradul de locotenent-colonel. Prin el s-au
transmis mai multe obiecte originale ale Domnului Unirii către
muzeele ieșene. A devenit ulterior și primar al orașului Iași (7 iunie
O probleme
care de atunci a fost recunoscut ca „Palatul Sturdza”. După
Primul Război Mondial, prințesa nu s-a ocupat doar de
sculptură-domeniu în care a excelat, ci și de rezolvarea unor
sociale. Astfel, la 1 noiembrie 1918, Olga Sturdza înființa
în palatul de la Miroslava o școală pentru orfanii ai căror părinți își
1891 - 30 mai 1892). În vremea sa a fost întocmit un proiect de
amenajare a unui Azil de bătrâni în reședința de la Miroslava. La
1899 s-au întocmit planurile și devizele de lucrări necesare pentru
adaptarea clădirii la noua destinație.Lucrările ce aveau să fie făcute
asupra Palatului erau estimate la suma de 8 416, 70 lei. În proiect
pierduseră viața pe front. Școala devenea nucleul model al
„Societății pentru Ocrotirea Orfanilor de Război”, care în final a avut
270 de instituții similar în toată România, ce adăposteau un număr de
340.000 de orfani. Olga Sturdza a dat în folosință clădirea, cu tot
terenul din jur, acestui orfelinat care, ulterior va fi transformat în
intrau însă și atenansele, grajdurile, biserica și crâșma din apropiere,
școală agricolă.
astfel încât suma totală necesară pentru aceste lucrări a fost estimată
La 1 septembrie 1919, în palatul Sturdza de la Miroslava se înființa o
la30.800,53lei.
„Școală de agricultură” cu rezultate deosebite. Această instituție s-a
onstantin Langa nu păstrează prea mult proprietatea, la 1900
transformat în Școala inferioară de agricultură în 1921. În 1935, prin
vânzând palatul și dependințele (cu parcurile și terenul pe
desființarea Societății „Ocrotirea orfanilor de război”, școala de
care se află biserica) lui Alexandru Mavrocordat, care
agricultură de la Miroslava a trecut în subordinea Eforiei Școlii de
cumpărase și moșia învecinată, Cornești, de la Dimitrie Anghel
agricultură, până în 1946. După 1950 aici au funcționat diverse
(poetul). Constantin Langa a fost înhumat într-un frumos monument
instituții școlare cu profil agricol.
funerar de la cimitirul Eternitatea din Iași.
Din 1919 până în 1954, Școala se remarca cu o fermă model cu
La 1900, Alexandru Mavrocordat, proprietarul moșiei învecinate,
numeroase sectoare de producție, în care se aplica cea mai avansată
Cornești, cumpărate de la Dimitrie Anghel (tatăl poetului) a
tehnică agronomică a vremii. În această perioadă, instituția a avut
cumpărat de la col. Constantin Langa numai palatul cu dependințele
statutul de „Școală pilot” a „Societății pentru ocrotirea Orfanilor de
și parcurile și terenul pe care se află biserica din curte (nu și restul
Război” și o încadrare de excepție, fiind locul în care se perfecționau
moșiei). Proprietarul a decedat în 1907, la Paris, (fără legătură cu
cadrele didactice din sistem. În anul 1946, Olga Sturdza era obligată
răscoala) fiind îngropat la temelia bisericii din curtea palatului.
să doneze statului atât palatul cât și terenul agricol (peste 200 de ha),
Ulterior, fiica sa, Olga, devenită prin căsătorie Sturdza, cunoscută și
parcurile inclusiv toate dependințele, toate acestea devenind
ca artist plastic, a sculptat în marmură un valoros monument funerar,
proprietatea școlii agricole.
amplasat în interiorul bisericii, pe peretele de sud.
Prin Hotărârea de Guvern 90/1954 Școala a fost expropriată de toate
Alexandru Mavrocordat („Muțunachi”) era un om cu o cultură foarte
bunurile sale, inclusiv de cele 240 de hectare teren ale fermei
vastă, vorbind curent limbile franceză, germană, greacă (modernă și
didactice, care au fost puse la dispoziția GAS Bucium, ulterior IAS
antică) posedând
Miroslava. După aceasta Școala a continuat să funcționeze în
numeroase cunoștințe in
perimetrul de bază, de 6 hectare, ocupate de clădiri, curte și parc,
domeniul literaturii, dar și
toate grupate în jurul palatului.
al științelor pozitive. Și-a
Anul 1974 aduce cu sine și schimbarea denumirii Școlii în Liceul
făcut studiile în
Germania. Era un pianist
aprobe denumirea de Grup Școlar Agricol „Mihail Kogălniceanu”, în
de valoare și excela în șah
semn de prețuire pentru tradiția școlii și pentru cel ce a fost întâiul
(partenerii preferați fiind
junimistul Alexandru Gr.
Suțu și dr. Rosenthal).
Biblioteca sa era una
dintre cele mai însemnate
elev și întâiul premiant al școlii. În anul 1996, conducerea școlii
recăpăta de la stat 107 hectare pentru refacerea parțială a fermei
didactice „Principesa Olga M. Sturdza". În anul 2000, Grupul Școlar
Agricol „Mihail Kogălniceanu” a derulat un vast program în 81 de
comune pentru promovarea conceptelor de „fermă”, „fermieri” și
nu doar din Iași, cu chiar
pentru emanciparea agricultorului român.
din țară; aceasta „ocupa o
Palatul adăpostește astăzi un foarte valoros muzeu etnografic, al
odaie spațioasă a
cărui tezaur este expus în 12 încăperi. Meritul organizării acestei
castelului său de la
colecții revine profesorului Dumitru Bunea, fost director al Liceului.
Miroslava”. Era pasionat
Acesta este cel mai mare și mai prețios muzeu adăpostit de o unitate
de literatura greacă
de învățământ. Palatul istoric de aici, împreună cu Muzeul și cu
antică. Era un bărbat înalt,
parcurile reamenaj ate ar putea constitui un atractiv obiectiv de turism
spătos, purtând o barbă
cultural și de agrement.
mică; era îmbrăc at Sorin IFTIMI
19
 CRONICA LIMBII
Damenvalț!
cesta era, odinioară, pentru liceenii suceveni, semnalul
A magic de la baluri, după care încercau să-și dea seama
dacă fetele cărora le făceau curte (și la al căror semn de
E
acceptare sperau) vor face râvniții pași spre a-i invita, la un dans
care nu era obligatoriu să fie chiar un vals (prin Bucovina, și acesta
numit, bineînțeles, valț). Practica mai era în vigoare și pe la
reuniunile „tovărășești” din anii '70 de la cantina studențească
„Iustin”, când muzica de la pick-up transmisă prin stație era
oprită, se bătea într-un corp metalic (cred că o tavă!), și se striga
„Damenvals” de data aceasta. Amintirile mi-au fost stârnite de
ivirea afișelor ce anunțau premiera, la Naționalul ieșean, a piesei
„Damen Tango”. Pentru că este vorba de un cam același semnal,
evoluat prin diverse răstălmăciri, dar având ca punct de plecare un
cuvânt compus din germană, ce are sensul general de „invitație la
dans din partea doamnelor”, lexem de care ne vom ocupa în
continuare.
Un text semnat de Dana Țabrea, postat pe internet cu privire la
piesa citată, operă a moscovitei Anna Aslanova, ne conduce spre
interpretarea, de etapă, a titlului respectiv: „Din cultura mea
generală, «damen tango» e acel tip de tango când femeia invită
bărbatul la dans”. Aici s-a ajuns, la fel ca și în cazul prezenței
primului cuvânt în titlul unei piese de teatru a lui D.R.
Popescu, „Visul sauDamen Vals”, din a cărei prezentare reținem,
iarăși, o interpretare a semnalului: de la „Frumosul Philip”, eroina
„aștepta o simplă invitație la vals”, amintire „ce o face să radieze,
dar doar pentru un scurt moment”.
Deși prezente încă, măcar la nivelul amintirii culturale, numai
„damenvals” a căpătat un parțial drept de cetate... lexicografică
românească, motiv pentru care simt obligația, cronicărească, să
intervin. Anume, în „Dicționarul explicativ ilustrat al limbii
române” (DEXI; „Arc Gunivas”, Chișinău, 2007, coord. Eugenia
Dima), substantivul este, impropriu, definit ca fiind „Drept,
posibilitate pe care o au femeile /extindere/, fetele de a-și alege
singure partenerul la dans”, iar pentru etimologie se trimite la
germ. Damenwahl, compus din „damen «feminin» și Wahl
«alegere»”. Cu regretul că semnatarul acestor rânduri, deși
figurează printre consultanții științifici ai opului, nu și-a făcut (în
acest caz) datoria, trebuie să vedem care este legătura dintre vaal
(cum se pronunță germ. Wahl alegere) și vals, cuvânt românesc
împrumutat din franceză.
Începem prin a da explicațiile germ. Damenwahl după dicționare
ale unor limbi europene de cultură; pentru engleză: „translation
Ladies' choice, a dance term to indicate it is ladies' turn to choose
partners”; pentru franceză: „quand c'est aux dames d'inviter les
messieurs”. Mergând mai departe, observăm că, odinioară, când
limba respectivă se mai învăța prin licee, noi, românii, am
apropiat germ. Wahl „alegere” de Walzer „vals”, sau am
confundat, în mediu dansant, cele două nemțisme, cu atât mai ușor
prin Ardeal și Bucovina, unde se mai păstra și pronunția danț
(influențată de germ. Tanz). Drept cadru general pentru inserția
valsului, va fi fost și vreo vagă sugestie dinspre titlul unui roman al
lui Mihail Drumeș, „Invitație la vals” (lectură pasională, alături de
„Elevul Dima dintr-a șaptea”, a adolescenților de pe vremuri),
căci este mai greu să ne gândim la numele (totuși) celebrului
concert al lui Carl Maria von Weber, „Aufforderung zum Tanz”,
titrat „Invitation â la Valse” în franceză, cu referire la seraficul vals
ce constituie miezul piesei orchestrale.
Revenind la... oile noastre, susținem că „damenvals” era o
indicație de regie, pe care o dădea, cu glas tare, conducătorul
balului, anunțând că, la. valsul ce urma, le revenea damelor
inițiativa în privința alegerii partenerului. Situații comparabile,
externe: așa-numitul „Caller” de la „Country Dance”; interne:
flăcăul care comanda diferitele poziții ale jucătorilor horei (de
exemplu: „Foaie verde siminoc, hai intrați cu toți în joc!” etc.; mai
târziu: „Cavalerii la mijloc!”).
entru utilizarea termenului „damenvals”, am găsit pe
P internet doar o atestare, dar ca nume propriu-zis de dans (!),
într-o simpatică vecinătate: „Petrecerile se întindeau până
damen vals” (Nunta de altădată pe Valea Târnavelor). „Damen
Tango” a devenit, însă, o marcă de socializare la un anumit nivel
spre dimineața în ritmurile de învârtită, hațegană, sârbă, periniță șiperioada interbelică au ținut să aibă și ei un Copou, ca parc și
cultural. Motivul ar putea fi cel sugerat de Dana Țabrea, în
comentariul citat anterior: „. tangoul de final [al piesei de teatru]
are loc și nu e, așa cum ne învață dicționarele (tare am vrea să știm
în ce dicționare a găsit D.Ț. „învățătura”), un dans în care invitația
vine din partea doamnei, ci unul între două persoane de sex
feminin” (/ziaruldeiasi.ro/).
Anume, doamnele pot cultiva relații spirituale la un nivel
inaccesibil „aux messieurs”; și iată posibilități: emisiunea
„Damen Tango” la „Nașul Tv” (moderatoarea pronunță „Damăn
Tango”), prezentând interviuri cu doamne; printre titluri: „Cheia
relațiilor fericite”, „Secretul fericirii” etc.; dacă invitat este un
bărbat, tema este potrivită: „Pasiunea mea: Abba”. Sau, reluarea,
sub același titlu, a „celor mai frumoase romane de dragoste,
adunate pentru plăcerea ta de zi cu zi... uită de griji, zâmbește,
bucură-te și suferă alături de eroinele tale preferate”
(/nemira.ro/damen-tango).
Damenwahl este folosit astăzi pe site-uri nemțești ca nume de
firmă cu oferte preferențiale pentru doamne, iar în spațiul public
titrează emisiuni ce au ca obiect discuții privind prezența femeilor
în politică! La noi, însă, pentru uzurpatorul „Damen Tango”,
M desigur, copoiul ager mirositor din legendă este „vinovat” și
asistăm la o adevărată recuperare semantico-afectivă, chiar est-
europeană, începând cu Aslanova (Ăăineîâ băiat) [eventual:
Damskoe tango] și comparabilă cu atmosfera reproiectării
„Damen Vals” la D.R. Popescu și chiar la Nicolae Paul Mihail,
deși, acesta, sub același titlu, a imaginat „un roman satiric, de
aventuri”.
______________________________ Stelian DUMISTRACEL/
4 cronica veche
„Misterele onomastice" ale Iașilor (II)
timologia populară, adică explicația spontană, naivă și
adesea improvizată a cuvintelor comune, de regulă
neologisme, impenetrabile ca semnificație și străine ca
formă, funcționează prin analiza intuitivă a formelor create
prin atracție paronimică. Așadar, caloriferul trebuie să fie un
fel de calu-di-fer, iar funicularul neapărat un... furnicular.
Deformarea cuvintelor aduce un fir de lumină în obscuritatea
semantică a termenilor străini. Când avem a face cu nume
proprii, de persoane și de locuri, „întunericimea” e și mai
adâncă, fiindcă la misterul relației de semnificare se mai
adaugă și enigma motivației denominării, precum și
împrejurările ei, adică o istorie. Dacă insiști interogativ (de ce
se cheamă așa și cât de vechi e numele Ceahlăului,
Dorohoiului, Fălciului?), o poveste sau, mai curând, o
legendă îți este servită ca explicație. Mai trebuie doar ca un
anume participant la șezătoarea etimologică să o memoreze,
altul să o consemneze și, pusă în stampă, legenda toponimică
devine bun public, clișeu explicativ și prilej de mirare, când
încerci să o risipești. Păcat, și ce frumoasă era, domnule! Ca
Vrancea și Vrâncioaia, Molda și Moldova, Nămăești și Nemo
est, Bârladul și Bârr, ladă! Și câte altele, dacă te apuci să Chestionar toponimic (1978), dar anchetele toponimice și
întrebi ce vor fi însemnând Piciorul Lupului sau Cornul lui dialectale, oricât au „adulmecat” pe urmele sale, nu l-au aflat
Sas, Poiana Stampei sau Coarnele Caprei, Valea Lupului sau pe undeva, măcar prin Moldova. Și atunci, dacă nu l-am
Dealul Mâța, La Doi Lei sau Râpa Miresei. Să stai și să te identificat pe teren, să căutăm toponimul ieșean în... hârtii. Îi
minunezi de inventivitate și imaginație, de tradiție și ... dăm repede de urmă (în seria de documente ieșene publicate
inovație. de profesorul Ioan Caproșu), odată cu prima sa atestare din 5
Ieșenii, de azi și de odinioară, nu se puteau lăsa mai prejos. mai 1575, în legătură cu viile de pe dealul Copoul. Este cert că
Noroc de gazete și de povestitori, care nu au îngăduit să piară ne aflăm în fața unui antroponim, fiindcă numeroase locuri cu
în vecinică uitare întâmplări neîntâmplate și făpturi vii și livezi din hotarul vechi al târgului, pe dealuri și văi,
neîntrupate. Duhul locului, al dulcelui târg, plăsmuit din amintesc de foști stăpâni din secolele al XVI-lea sau al XVII-
melancolia crepusculului voievodal (jalnică tragodie!) și lea: Brânză, Coroi, Cozmoaia, Hronțea, Irimia, Piciorogan,
lenevirea ondulatorie (cândva) bahluviană, din amor mentis Șorogari, Tanga, Ursulea și mulți alții. Între aceștia, un Copău
intellectualis (fo rma populară
pentru Păstorel și este ate stată în
hălăduirea întru 1775, 1875) sau,
taclale pe la hanuri prin asimilare
cu bolți reci și trei- regresivă, Copou,
patru sarmale, duh poreclă cunoscută
prea frumo s astăzi în numele de
grădinărit de familie cu varianta
regretații Ion Copoi(u) „câine de
Mitican și vânătoare”,
Constantin Ostap apelativ cu originea
și de imaginativul în magh. kopo este
domn Vasile Ilucă, la originea
nu se lasă ușor denumirii Dealul
despuiat de C o p o u lu i. (O
farmecul po etic paranteză nu are ce
sub analiza rece și strica aici: căpauca
incoloră a sadoveniană, din
istoricilor sau povestirile sale
lingviștilor, care vânătorești, nu este
cred și speră să decât... consoarta
poată reconstitui „realul”. Ca urmare, să începem dinspre copoiului amușinând în căutare de doamne rătăcite prin
Crivăț, citind pe hărți și ascultând în tramvai nume de locuri păduri). Este foarte probabil ca acel Copou (Copău) pomenit
ieșene și să vedem dacă nu cumva dincolo de ceața poveștii la 1575 să fi fost un vier ungur Kopo, la viile domnești din
vom descoperi „misterele”... banalului. hotarul târgului Iași, înjurul anului 1500, precum acei vieri de
Copoul, nume cu rezonanță particulară, insinuând distincție la Hârlău, cunoscuți documentar în a doua jumătate a
boierească și intelectuală. Ca ieșean, una-i să-ți declari adresa veacului al XV-lea (28 mai 1470). Și C. Cihodaru considera
în Copou și alta în... Dacia sau Păcureț. Vasluienii din că antroponimul Copou este un nume unguresc, ca și Țicău și
Universitate și Academie nu au reușit să-și facă (încă!). O prilej.
Ciurchi, care sunt astăzi nume ale unor străzi din Iași. Îi dăm
loc de promenadă, după modelul și moda ieșeană. dreptate, doar pe jumătate. Despre cealaltă jumătate, cu alt
legendă locală, înregistrată de Gh. Ungureanu, în lașul. Note Mircea CIUBOTARU
istorice, [1941], p. 23, explica toponimul printr-o întâmplare
de literatură haiducească: soția lui Vasile Lupul s-ar fi ascuns
de frica turcilor într-o scorbură de copac în pădurea de la
Copou și ar fi fost găsită de căutătorii ghidați de lătratul unui
copoi care a descoperit-o. Născocirea se poate pune în cârca
unui cititor second hand de letopisețe, căci un sâmbure în
pelteaua istorică este aici: un refugiu al curții lui Vasile Lupul
(când cu expediția prădalnică a tătarilor și a cazacilor lui
Timuș Hmielnițchi, în vara anului 1650), în codrii
Căpoteștilor (la Șcheia de astăzi, fostă în ținutul Vasluiului),
unde, până în zilele noastre, mai dăinuie o biserică de lemn
ctitorită cu acel prilej. Cât despre incursiunea etimologistă,
de atracția (paronimică și nu olfactivă) spre explicația
m isteriosulaui nume Copou.
ii distins, un toponimist, T. Porucic, a
,transplantat” (în 1931) în Basarabia cunoștințele
ale despre Copoul ieșean și a crezut că denumirea
este un presupus entopic (termen geografic) copău sau copou
„înălțime lată și întinsă”, un fel de... platou. De la el s-au
„molipsit” alții: Petre V. Rotaru și George Oprescu, Iorgu
Iordan, Alexandru Obreja, Const. Turcu, Anatol Eremia.
Apelativul copou a ajuns, pentru verificare, și într-un
 CRONICA VECHE

RESTAURAREA TREI IERARHILOR:

DE LA SCANDALUL PUBLIC
LA DILEMA CONCEPTUALĂ
„Duminică, 7 octombrie/25 septembrie 1888: Seara biliard cu trebuie să recunoaștem că lucrurile nu erau atât de clare pe cât par
Wilhelm [de Wied], Alecsandri și Lecomte.” Cine este acest astăzi. Ca circumstanță atenuantă, amintim că arhitectul francez își
Lecomte din jurnalul regelui Carol? Iată povestea care-i leagă. anunța dinainte proiectele prin intermediul unor rapoarte
omnitorul Carol I își exprimase, încă din 1867, dorința de a preliminare, reproșurile ulterioare părându-i a fi de rea credință. Cu o

D restaura mănăstirea Curtea de Argeș, ruinată în urma unui

incendiu și aunui cutremur. În 1874, ministrul Cultelor, Titu
Maiorescu, înființa o „Comisiune” pusă în subordinea lui Alexandru
Odobescu. Dar pentru a îndeplini dezideratul domnesc, Maiorescu și
Odobescu cereau sprijinul lui Eugene-Emmanuel Viollet-le-Duc
(1814-1879), celebrul restaurator al catedralei Notre-Dame din
capitala Franței. Iar acesta le propunea ca lucrările de restaurare de la
Curtea de Argeș să fie conduse de unul din elevii săi, Andre Lecomte
(1844-1914). Se crea, în consecință, un „Serviciu de restaurare”
autonom, sub conducerea francezului, care își începea activitatea în
1875, spre a finaliza lucrările din Argeș în 1880. Acesta ar fi
contextul în care Andre Lecomte (abia din 1884 începea să semneze
„du Nouy”) ajungea să „restaureze“ și biserica Trei Ierarhi din Iași
(1882-1904), dărâmând și reconstruind, sau demolând pur și simplu
celebrul turn cu ceas din vremea ctitorului Vasile Lupu.
Precizăm că Ministerul Cultelor încheiase mai întâi un contract de
antrepriză cu arhitectul Felix Muntureanu. Înțelegerea era denunțată
însă în 1874, pe motiv că realizările erau minore, iar Muntureanu
incapabil să ducă la bun sfârșit sarcina primită. Abia atunci s-a apelat
la Emmanuel Viollet-le-Duc, teoreticianul „unității de stil” în
restaurarea monumentelor istorice. Foarte ocupat în acel moment,
Viollet-le-Duc îl trimitea în România pe colegul său, Anatole de
mențiune suplimentară: pe măsură ce comenzile se înmulțeau,
ambițiile lui de creator luau și ele amploare. Prin urmare,
completarea unor porțiuni deteriorate sau lipsă, la Iași de exemplu,
nu s-a mai făcut nici măcar prin analogii cu restul monumentului, ci
prin aproximări și comparații mai largi, cu biserici medievale din
restul țării. Iar legitimarea demolărilor se restrângea mereu la
aceeași justificare: starea deplorabilă a monumentelor, uneori în
ruină.
Lecomte intenționa, din nefericire, eliminarea acelor adaosuri
apărute în cursul secolelor, fără a-și pune problema că ele nu
constituiau simple reziduuri, ci dovezi ale continuității vestigiului.
Metoda lui Lecomte presupunea să suspenzi evoluția unor forme și
stiluri de dragul unor origini despre care nimeni nu avea o imagine
exactă. În fond, Lecomte optase pentru una din cele două mari
direcții existente la mijlocul secolului XIX: a) combaterea ruinelor
prin intervenții chirurgicale ori prin integrarea, fie și brutală, în viața
și sensibilitatea contemporană, practicată în Franța
(intervenționismul); b) acceptarea resemnată a decrepitudinii și
morții monumentelor, valorificarea poetică, melancolică sau
nostalgică a extincției în curs, foarte populară în Anglia și Germania
(anti-intervenționismul).
ltima tendință, câștigătoare finalmente, fusese susținută de

U
Baudot (1834-1915), care făcea o primă expertiză. Pe baza acesteia,
Viollet-le-Duc stabilea lista de priorități și îl recomanda ca executant
pe elevul său, Andre Lecomte, care semna contractul, în aprilie
1875, la Paris. Odată începute operațiunile, Lecomte își dădea seama
că indicațiile primite de la magistrul său proveneau dintr-o pre-
examinare totuși sumară: criteriile restaurării aveau să fie dictate, în
fond, de surprizele pe care cercetarea amănunțită a edificiilor i le
ofereau zi de zi. În general, nu i se pot ierta „uniformizările” fără
acoperire istorică și estetică aduse bisericilor ortodoxe. Primele
critici, formulate de Th. Aman, Th. Ștefănescu, K. Storck și Al.
Săvulescu, la adresa celor întreprinse până în februarie 1878 la
Curtea de Argeș, nu au putut să-l oprească pe francez. Se știa că are
suportul moral și financiar al lui Carol, care îi interpreta activitatea
dintr-o altă perspectivă. Și o aflăm din corespondența sa personală;
bunăoară, la 3 ianuarie 1887 îi scria fratelui său mai mare, Leopold:
„trebuie să aveți un pic de înțelegere față de cadourile noastre pentru
că aici este foarte greu să găsești ceva original”. Preocupat îndeosebi
de selecționarea unor obiecte reprezentative, utilizabile în cadrul
protocolului diplomatic, șeful statului nu găsea niște artefacte sau
imagini încărcate de specificitatea locului. Neavându-le, a încercat,
cu cele mai bune intenții, să le creeze. Așa s-a născut și ideea de a
cultiva o arhitectură ortodoxă cât mai monumentală, aptă să
genereze luxoase albume cu reproduceri. Răspândite apoi prin
Europa, la cel mai înalt nivel, acestea trebuiau să ne facă
identificabili în ochii străinilor; și așa cum turnul Eiffel era
sinonimul arhitectonic ale Parisului, monumentele reconstruite de
Lecomte deveneau, conform teoriei, niște substitute vizuale ale țării
noastre. Dar contextul politic nu era cel mai prielnic pentru
asemenea inovații, anii '80 ai secolului XIX aducând noi atacuri
antidinastice, manifestații de stradă și gesturi reprobabile. Este
epoca în care ieșeanul George Panu scria articolul Omul periculos
(1887), pentru care era condamnat la doi ani la închisoare, sub
acuzația de lezmajestate. Tot în 1887 șitotlaIași, comilitonii săi din
Opoziția Unită (disidenți liberali și conservatori) îl fluierau pe rege
și aruncau în el cu mere putrede. Or, pe acest fundal, controversata
activitate a lui Andre Lecomte era încă un pretext de a sublinia
inadecvarea monarhului la cultura supușilor săi. OvidiuAlexievici și
Adrian Mihalache au arătat în ce a constat munca lui Lecomte: s-a
schimbat forma acoperișului, dispărând cupolele vizibile de
deasupra absidelor și a pridvorului; s-au supraînălțat turlele; s-a
redus înalțimea contraforților din colțul de vest și s-au înălțat cei
laterali; s-a schimbat sistemul lor de acoperire inițială, înlocuindu-se
englezii John Ruskin (1819-1900) și William Morris (1834­
1896). Cei doi credeau că munca generațiilor trecute
conferă monumentelor un caracter unic și irepetabil, semnele lăsate
de timp făcând parte din identitatea și însăși esența lor. Monumentele
erau singurele urme prin care mai păstram legătura concretă cu
trecutul; orice intervenție nu putea fi decât un sacrilegiu, din cauză că
se răpea generațiilor viitoare șansa de a ști cum arăta edificiul
înaintea actualizării sale. Nefiind capabili să regresăm în timpul
creației și să ne identificăm cu artistul, reconstituirea era, în
concepția lor, un atentat la autenticitatea operei. Dilema venea,
așadar, din felul în care se aborda un vestigiu: ca stop-cadru dintr-un
trecut irecuperabil sau ca un personaj activ și schimbător, dintr-o
istorie ea însăși în desfășurare?
„Monument istoric este, va să zică, orice clădire anterioară anului
1850 și în special clădirile bisericești”, spunea Nicolae Iorga, în
1915, după ce Lecomte murise. Același savant făcea și unele referiri
la povestea monumentului ieșean: „dar aici monumentul istoric se
înțelege în chip greșit, prea simplu, prea redus. Iată ce vreau să zic cu
aceasta. Într-un moment, Lecomte du Nouy, nimic rău despre
morți!, se hotărăște să repare mănăstirea de la Argeș sau Trei Ierarhi
din Iași și Sf. Nicolae din același loc. El vine cu învățătura pe care a
căpătat-o în Franța de la Viollet-le-Duc, care, desigur, nu mai are în
momentul de față nici un singur aderent. Procedeul lui consta în a da
monumentul jos și a face altul la loc, nou-nouț, care în unele privinți
să nu samene atât cu monumentul originar, cât cu concepția proprie a
restauratorului, lucru cu totul de condamnat. De o parte fotografiile
monumentului, de altă parte descripțiunea lui cine știe când, ori
prejudecăți artistice: se potrivește, se chibzuiește și iată o clădire
nouă”. Citatul de mai sus comprimă polemica dintre cele două soluții
de reintrare în contact cu epocile revolute: pe de o parte, unii se
arătau convinși că adevărul marilor construcții poate fi redescoperit
în întregime, numai dacă înlăturăm reziduurile și stricăciunile
suferite de-a lungul veacurilor; astfel, acele construcții ar fi redate
privirii în strălucirea lor „arhetipală”; pe de altă parte, alții înțelegeau fanii. Chiar în celebrul său roman, In căutarea timpului pierdut,
altfel autenticitatea, considerând că „rănile” unui monument se cer
conservate întocmai; ele ne pun în legătură cu vicisitudinile din
biografia edificiului, dându-ne măsura longevității și valorii lui de
martor al atâtor istorii. Iorga era un fervent partizan al păstrării
patinei: ea salva amprenta și suflul oamenilor de altă dată,
mijlocindu-ne, prin simpla atingere a pietrei înnegrite de fum, o
fascinantă întoarcere în timp și retrăirea unor fapte memorabile. Lui
Lecomte du Nouy îi reproșa distrugerea clopotniței de la Trei Ierarhi
urmele cizelării, căci dalta fabricată în epoca victoriană își „divulgă”
performanțele, absolut imposibile în epoca lui Henric VIII (1491­
1547). La începuturi, exista plăcerea instinctivă a suprafețelor curbe,
neregulate: totul se făcea doar cu mâna, pietrele se așezau din ochi,
cu totul altfel decât în epoca modernă, când ne îngrijim de
exactitatea fiecărui unghi drept. De aceea, restaurarea consta, după
scepticii Ruskin și Morris, într-un dublu proces de distrugere a
dovezilor vechimii și de adăugare a altora recente, străine catedralei
originare. Privitorul era categoric indus în eroare și singura soluție
rămânea conservarea uzurii ca făcând parte din lucrarea timpului,
din biografia relicvei. Cei doi acceptau renovarea numai în caz de
forță majoră, numai dacă se marcau diferențele dintre ultimele
înlocuiri și ruinele supraviețuitoare. Onestitatea științifică era
salvată, dar nu și impresia artistică. În practică s-a preferat de obicei
o soluție de compromis: rectificările sunt gândite să se armonizeze
cu elementele originale și să poată fi detectate numai de o inspecție
de specialitate; ele nu trebuie să deprecieze întregul, ci să se
integreze acestuia. În acest compromis a cântărit mult și gustul
marelui public, pasionat de reconstrucții spectaculoase și coerente,
lumea nefiind pregătită atunci să aprecieze eventuale grămezi de
pietre, care nu-i spuneau mai nimic. Traducător și susținător al lui
John Ruskin, Marcel Proust ataca „spurcăciunile” lui Viollet-le-
Duc; nu îi ierta nici pe discipolii acestuia, persiflându-le totodată și
Proust îi ironiza pe esteții de ocazie, de obicei persoane care „și-au
legănat închipuirea mai abitir cu visuri feudale decât cei ce trăiesc
efectiv printre principi, după cum micul negustor, care se duce să
viziteze uneori duminica clădirile «din trecut», încearcă mai degrabă
senzația Evului Mediu în acelea ale căror pietre sunt din epoca
noastră, și ale căror bolți au fost zugrăvite cu albastru și presărate
cu stele de elevii lui Viollet-Duc”
e fel de relicve învie mai bine trecutul? Unii, ca Ruskin și

tabla de plumb cu lespezi de piatră. Noua pictura nu respecta nici ea
originalul, inspirându-se din aceea de la Curtea de Argeș. S-au
adăugat și mozaicuri care nu făcuseră vreodata parte din construcția
primară. De asemenea, catapeteasma și toate decorațiunile
interioare au fost complet refăcute. Toate acestea atrăgeau protestul
A concentrată pe clădirea propriu-zisă și indiferentă la ambientul ori
pe care arhitecții români îl adresau guvernului în 1890. Trei Ierarhii
ajungând subiect de scandal, resfințirea bisericii în prezența regelui
s-a amânat mult; avea loc abia pe 3 octombrie 1904, deși restaurările
se terminaseră în 1889.
rintre altele, pentru a obține pereți ireproșabili din punct de
C
și, în general, viziunea exclusivistă asupra ideii de monument,
construcțiile adiacente, care înconjoară și explică așezământul vizat.
stăzi acceptăm mai ușor că sub pretextul restaurării
remodelăm trecutul conform așteptărilor noastre,
„îmbunătățirea„ acestuia implicând, adeseori, schimbarea
lui. O astfel de nuanță nu o remarcau restauratorii din secolul XIX,
care înlăturau adăugirile târzii închipuindu-și că așa recuperau o
„istorie adevărată”. Acum ne este ușor să îi criticăm. Dar o
investigare atentă a acelor timpuri ne va convinge că respectivele
Morris, erau siguri că prezervarea sechelelor vremii
simbolizează cu adevărat o continuitate vie, în timp ce alții,
ca Viollet-le-Duc sau Lecomte du Nouy, rămâneau la convingerea că
vestigiile curățite de orice balast ne transmit vigoarea noii lor
tinereți. Atât monumentul marcat de ani, a cărui decrepitudine este
direct proporțională cu gradul de autenticitate, cât și cel reînviat de
curând, într-o înfățișare esențializată, dar și atemporală, răspund
unor nevoi diferite, indicându-ne modalități divergente prin care
oamenii încearcă să administreze scurgerea anilor. Pentru englezi,
rămășițele erau valoroase în sine, deoarece trimiteau la un trecut

P vedere tehnic, ceea ce contravenea regulamentelor minime

ale restaurării , Lecomte înlocuia multe din pietrele vechi cu
altele noi, pe motiv că vestigiul ar fi suferit, în decursul istoriei sale,
multe degradări și transformări. Biserica ieșeană fusese, în realitate,
opera unui singur grup de artiști și nu cunoscuse după aceea
prefaceri sensibile, păstrându-și puritatea alcătuirii. Arhitectul
francez tindea de fapt spre o interpretare personală: demantelarea
integrală și reconstruirea clădirii în același stil, dar fără vreo legătură
cu monumentul inițial. Punea astfel în practică un celebru precept al
magistrului său Viollet-le-Duc: „a restaura un edificiu nu înseamnă
a-l întreține, a-l repara sau a-l reface, ci a-l restabili într-o stare
completă care poate că nu a existat niciodată”.
Lăsând la o parte mica invidie patriotică și orgoliile autohtone lezate,
18
falsuri erau comise din pricina unui amestec paradoxal între
pasiunea pentru exactitățile științei și năzuința romantică de a retrăi
oniric viața evului de mijloc. Iar John Ruskin își conturase
concepțiile estetice nu în dispută cu francezii, ci criticând abuzurile
compatrioților săi din secolul XVIII. Extirpând adaosurile
„dăunătoare” și restaurând goticul „pur”, reformatorii ecleziastici
din Anglia voiseră să recupereze atmosfera credinței creștine
timpurii și, prin aceasta, să îi reaprindă spiritul. În acest scop, mai
mult de 7.000 de biserici medievale din Albion - deci jumătate din
cele care supraviețuiseră Reformei - au fost profund și iremediabil
transformate. Restaurarea, oricât de fidelă părea, falsifica totuși
condițiile inițiale ale construirii: putem copia, deși nu exact, formele
exterioare; însă nu putem face la fel cu materialul și, îndeosebi, cu
irepetabil, îndepărtat, străin nouă. Francezii preferau însă eternele
reîntoarceri și aspirau să resusciteze istoria măcar prin valorile ei
atemporale; și aceasta pentru ca noi să fim, măcar puțin,
contemporani cu ceea ce fost mai bun în Evul Mediu. Cele două
proiecte de trecut nu s-au exclus ci au coexistat, fiecare impunându-
se în funcție de gusturi, de politici, de veleități. De fapt, ceea ce
contează nu e tratarea unui monument ca prototip imuabil al zilelor
noastre sau, dimpotrivă, ca o cronică în piatră a devenirii noastre.
Întreaga poveste se întemeiază, în realitate, pe această alternanță
dintre anistorism și istoricizare, fiecare teorie avându-și
argumentele și, de ce nu, propria-i frumusețe.
Andi MIHALACHE
cronica veche
 CRONICA VECHE
cronica limbii
„Misterele onomastice”
ale Iașilor (III)
u rămân dator cititorilor ultimului episod din serialul
N acestor „mistere”, astfel încât împart din nou dreptatea ...
etimologică, având măsurariul experienței toponomastice
și greutatea argumentului documentar, pentru a-i da regretatului
medievist C. Cihodaru partea sa de câștig și a-i lua ceea ce nici nu-i
mai trebuie, de altfel, din afirmația potrivit căreia, după armenii și
sașii așezați în târgul Iașilor de prin veacul al XV-lea, au venit și
grupuri mici de români transilvăneni și de maghiari, specialiști în
viticultură, de la primii rămânând numele dealului Șorogari, de la
ceilalți toponimele Țicău, Copou și Ciurchi (Istoria orașului Iași, I,
1980, p. 54). Trebuie să discern pasajul, alegând grâul de neghină,
Copoul fiind boaba cea bună, iar celelalte sămânță de dispută
nefolositoare, căci o comunitate ungurească de catolici a existat în
Iași (v. la Marco Bandini, Codex, 2006, în anii 1646-1648), dar nu
grupată pe o uliță, precum cea armenească, săsească sau rusească, și
nu de vieri, care locuiau prin cătunele din apropierea viilor bisericii
catolice, dintre care, la 1648, două fuseseră vândute, iar trei erau în
paragină, pe colina Iașilor (p. 272), desigur în fundătura dealului
Copou, mai sus de biserica Sf. Atanasie a lui Vasile Lupu. Fiindcă
nici la Țicăul de astăzi și nici pe Ciurchi nu au fost vii și nici numele rezultatul unei contaminări cu numele Ciurcă “vacă slabă”, “curcă”,
de persoane nu sunt ungurești, trebuie să scormonim după alte ...
rădăcini etimologice. Și rădăcinile nu pot fi găsite decât în adânc, în
trecut.
Câteva ispisoace domnești de la începutul secolului al XVIII-lea
menționează Fântâna lui Ciuc (anii 1705, 1710), Fântâna lui Ciuchi
(1712) și Fântâna lui Ciurche (1712, 1713), ca reper în hotarnica
unui loc din hotarul târgului Iași, loc al Mănăstirii Sf. Ioan Zlataust, Const. Turcu pentru numele cartierului Ciurchi, anume o metateză de
Cum mai vorbesc
românii din străinătate
• Suntem tratați ca statistici în țară și aici. Am ajuns să spun că
stranieri (străini, în italiană) suntem în Italia dar și acasă tot ca
stranieri suntem priviți. Când mergi în vacanță în România deja
auzi vorbind pe lângă tine: "au venit italienii^". • Când te duci la
collocamento (oficiul de evidență și plasare a șomerilor în Italia)
și-ți spune că nu sunt vărsați banii pentru șomaj pentru că
contractul nu stipula așa ceva, rămâi un pic fregată (fregato -
păcălit, în italiană). •Acum lucrez cu o coop. de merda (excrement,
în italiană) care ne dă 5 euro la ora cu un contract de rahat de soccio
(asociat, în italiană) care nu ai nici un drept. • E posibil să mă
licențieze (concedieze, în italiană) după un an și unsprezece luni de
muncă pentru că am făcut un intervent chirurgical (o operație, în
italiană) și am stat 20 de zile în concediu medical? • Cine știe cum
cavolo (varză, în italiană, aici cu sensul de cum naiba) își trăiesc
viața acolo. • Măcar dacă făceam un lavoro (o muncă, în italiană)
mai divertente (distractivă, în italiană). • Sunt Maria; și eu lucrez ca
badantă (badante - îngrijitoare bătrâni, în italiană) dar în Austria.
Aici se spune flegerina (pflegerin “îngrijitoare bătrâni” în
Austria). Nu e ușor și de cele mai multe ori nu le spunem nimic
celor de acasa ce înghițim. • Dacă nu vorbești sau nu înțelegi bine
limba te cred deficient (tâmpit, în italiană), indiferent ce ai făcut în
viață. • Îți regalez (ti regalo îți dăruiesc, în italiană) eu o schedă
(scheda - cartelă, în italiană) telefonică. • Eu am auzit că legal este
liber de sâmbătă pomeriggio (după-amiază, în italiană) până
duminică seara în cazul în care nu lucrezi duminica. •Cât se plătește
la un stipendiu (salar, în italiană) dacă locuiesc cu ei?^Aș vrea să
aflu dacă trebuie să-mi iau appuntament (să mă programez). •
Am lucrat cu acte în regulă, apoi din cauza crizei am intrat în
cassa integrazione (șomaj în italiană) de la această fabrică. •
Daca am rezidența în Italia și vreau să merg definitiv în
România, trebuie să declar în comune (la primărie, în italiană)
• Aș dori să aflu ce avantaje ai să fii angajatul unei Agenții de
lavoro (Agenție de plasare a forței de muncă). • Stau în afit (in
affitto - cu chirie, în italiană) de un an. Menționez faptul că la
începutul contractului de chirie i-am dat proprietarului și o
capară (caparra - garanție, în italiană) egală cu 3 luni de chirie.
• Lucrez cu contract de muncă în Italia, patronul meu îmi
spune că nu am dreptul să primesc feria (ferie - concediu, în
italiană) și tredicezima (la tredicesima - al treisprezecelea salar,
premiu anual), așa cum am cerut eu. • Sunt de ceva timp în Italia
și am văzut destul de bine cum sunt, cum se comporta cu noi și ce
vorbesc în spatele nostru. De fiecare dată că întâlnești (formulare
în italiană: tutte le volte che incontri) pe cineva parcă au masca pe
față, cu un zâmbet toți zic: oooo, come stai? (ce mai faci?), tutto
apposto? (e în regulă?), ti vedo bene (arăți bine), etc. Abia te întorci
cu spatele, ti manda afare in c.....o (te înjură) și să nu mai vorbesc
la cât (per non parlare a quanto) de proști și înapoiați ne cred. •
D.p.d.vd psihologic eu cred că am regresat, dar viața trebuie să
continue și să ne-o îmbunătățim cum putem. Așa că "andiamo
avanti con pazienza"... (mergem înainte cu răbdare, în italiană) •
Ciao a toți voi (ciao a tutti “vă salut pe voi toți”) care ați avut
această stupendă (stupenda “ minunată”, în italiană) idee!
De la lume adunate și iarăși la lume date de
Florentina NIȚÂ
6 cronica veche
la turc. chiurci “cojoc”, un chiurci-bașa, staroste al cojocarilor din
Iași fiind atestat în secolul al XVIII-lea (Asupra denumirii vechi a
cartierelor din orașul Iași, 1977, p. 96). Ca nume de mahala a Iașilor,
Ciurchi este cunoscut numai începând din anul 1803.
ici cu Țicău nu a fost prea ... norocos C. Cihodaru, indus în
N eroare probabil de asocierea cu entopicul țiclău (cu varianta
țiglău) “vârf stâncos”, acesta având etimonul în magh.
szikla “stâncă”, și de finala -ău, care nu indică obligatoriu un etimon
unguresc (ca la Bacău, Ceahlău, Hârlău, Rarău și altele). Mai întâi,
constatăm că numele Mahalalei Țâcău este mult mai nou, apărut în
nomenclatura oficială abia la 1854, ca denumire a unei părți a
Muntenimii de Jos, azi Sărăria, în zona străzii Scăricica, fiindcă
boj deuca lui Creangă era situată în Țicău. Ca și în alte cazuri de nume
de străzi sau mahalale vechi (Albineț, Bucșănescu, Bularga,
Frecău), care sunt toponime personale, cu indivizi identificabili
documentar la originea denominației populare, motivația este
similară: aceștia erau locuitori de frunte ai uliței respective, cu casele
unde erau atunci grădini de zarzavat, care au rămas până astăzi în lor cunoscute de toți mahalagiii (căci înainte de 1864 nu a existat o
memoria toponimică prin numele străzii Grădinari, cf. Documente nomenclatură stradală oficială, adică artificială, onorifică sau
privitoare la istoria orașului Iași (DIOI), ed. Ioan Caproș, III, p. comemorativă). La 1862, Mahalaua Țicăul era „mahalaua devale de
260, 343, 373, 381, 390, 393. Fântâna trebuie să fi fost în perimetrul casele numite a lui Țăcău”. Putem presupune cu mare probabilitate
actual al căminelor studențești din complexul „Tudor Vladimirescu”. că acele case erau pe strada Sărăriei, în capătul străzii Scăricica, și că
Documentele sunt originale și, ca urmare, formele Ciuc, Ciuchi și proprietarii lor notorii nu puteau fi decât acel Ștefan Țicău, copistul
Ciurche nu sunt niște variante grafice rezultate din copieri succesive de la 1785 al unei compilații de cronici moldovenești (așa-numitul
neatente, ci reflectă o pronunție nesigură a unui nume mai vechi, din Codex Țicău, aflat la Arhivele Naționale Iași), ajuns ulterior stolnic
veacul anterior, care este, poate, Ciuc, la origine un cuvânt comun (cf. (dacă Maria Țicău stolniceasa, cunoscută din documente ale
și ciucă “vârf de munte”, “măciulie”), forma ulterioară Ciurche fiind Vistieriei dintre 1820 și 1827, a fost soția sa, văduvă în acei ani), și
apoi vel serdarul Costachi Țicău, probabil fiu, care mai trăia încă
“pui de găină” sau cu omonimul Ciurcă, din bg. curka “greier”. Se va prin 1852 în mahalaua sa, după știința lui N.A. Bogdan (Orașul Iași,
impune acest nume, pe o Safta Ciurchioaia, pe copiii ei Maria, ed. 1914, p. 83). Alți Țicău nu mai sunt în recensămintele Iașilor, în
Gheorghe și Ștefan Ciurchi și pe nepoții Lupașco găsindu-i mai târziu perioada „gloriei” lor toponimice.
la Bucium, între 1754 și 1781, ca vânzători sau cumpărători de vii De la bojdeuca celestă, coborând pe Sărărie, ne reîntâlnim în Târgul
(DIOI, V, p. 511, VI, p. 373, 665, VII, p. 408, VIII, p. 38). Cu aceste Cucului. Luna viitoare.
atestări, devine improbabilă etimologia propusă de Al. Obreja și
Mircea CIUBOTARU
rezență discretă la o lansare de carte, în Iași, Florentina Niță Îmblânzitoarea de sonete
P - despre care nu știam absolut nimic - m-a uimit, mai apoi,
prin relatarea cu miez cronicăresc a acelui eveniment și prin răscolește adîncurile ființei creatoare: În lung șuvoi se rânduie în
prestația ei culturală și lirică, deopotrivă în spațiul românescminte
italian. Solicitându-i, pe net, cîteva minime date de identificare,
și /Neîmpăcate șiruri de cuvinte. De aici, o anume revoltă față
de imposibilitatea stăpînirii acestei materii incongruente și chiar un
aflu că: ”... mi-am petrecutprimii treisprezece ani din viață într-un ton polemic apropos de -ismele care abat poezia actuală de la
sat de pe malul Șiretului (...); ... de cîte ori am ocazia, trec prin vechile canoane: În versuri albe orișice încape,/ Cu stilul clasic
Iași, de care mă leagă cei mai frumoși ani de viață, din perioada rareori ne-mbie/Canoanele știrbind din libertate./De-ar fi să le
studenției. (...) am publicat două volume de poezii la Roman,
îngâne o melodie/Ar sunafals. Șcriu astăzi toți, de toate,/Puțini să
pentru că acolo am trăitpînă la vîrsta de patruzeci de ani. (...) am mai citească ce se scrie.
bucuria să întîlnesc, în Italia, poeți români, pentru că aici locuiesc
Dar autoarea însăși pare a fi bucuroasă cînd reușește a ieși din
de cîțiva ani. ” Mai exact, la Centrul Cultural Româno-Italian din canon, în Șpațiu liber (titlu de subcapitol), cînd caută Șpații afine,
Milano, ceea ce explică prezența / implicarea sa în prestigioase
cînd se scrie / ca într-o carte deschisă / mirosind / a cerneală
evenimente spirituale, cu participare românească. Într-o astfel de proaspătă / de tipografie /și a crengi înflorite/de iasomie. Cîteva
împrejurare l-a cunoscut, probabil, pe Adrian Munteanu, Pilule de stres, din ultima secvență a cărții, ne dovedesc că
îmblînzitorul de sonete , căruia îi dedică un... sonet, tentînd a Florentina Niță a trecut într-o altă etapă și-ntr-o altă vîrstă a poeziei,
deveni ea însăși o ”îmblînzitoare de sonete”, așa cum cartea de față în care libera desfășurare a versului e tot o osîndă, la fel de greu de
o și demonstrează. Dar referințele ei vin mai de departe, din spațiul ispășit: dar nu te am decât pe tine/înșelătoarea mea osândă/și
moldav, unde sonetistul prin definiție, Mihai Codreanu, încă nu și- cum, ajunsă aici,/parcă am pierdut ceva/din hotărârea cu
a pierdut prestigiul. Poemele încrustate ard făclii - / Cum s-au care/venisem să te-ameninț,/te iert încă o dată/și vreau să te
aprins, cine se mai întreabă? - se întreabă Florentina și ne întrebăm întreb:/ai poate pentru mine/vreo veste de acasă?
și noi, citindu-i placheta Șonete și fum, recent apărută la editura Ce altă veste mai bună ar fi, decît aceea că, sonetistă sau
Timpul. Glasul care-ți toarnă-n urechi asprele șoapte e un canon, verslibristă, Florentina Niță e poetă. Șipunctum.
mai mult încă, o fiară pe care trebuie a o îmblînzi, o furtună ce
Nicolae TURTUREANU
oprite, într-o cutie, cu striații fictive, decât prin poezie? Așa nici nu
Visez să gândesc mai e nevoie să fie îngropată ci doar lăsată să acumuleze ceva praf,
pe capac, în aceeași odaie în care, de mâine, tu cel care-ai fost, nu
mai ești azi.
a început a fost un titlu. Unul prea scurt, am cârtit, încât să Cartea aceasta e dacă vreți o decizie. De-a nu mai visa la călătoria
L înghesuie laolaltă două verbe care preferă în mod normal să se
salute de la distanță. Un deja vupe dos, dată fiind alăturarea, la
mustață, cu ceva mai consacrata formulă "Mă gândesc să visez că
vis” marcă înregistrat Gellu Naum. Un titlu, în fine, fără de care e
puțin probabil ca drumurile noastre, al meu și-al volumului semnat de
inițiatică ci de-a o (pentru Dumnezeu!) iniția. "Dar ce e visul dacă
nu/ Un strop de amintire?/ Cine spune că nupoți/S- alergiprin vis
cuemine?". Pas imposibil, nu-i așa (aviz amatorilor, care vor să-și
amintească cum au sărit într-un picior pe poteca asta, odată) fără un
prealabil inventar. Unul mai curând optimist, deși, n-am putut
tânărul Dan Horațiu Oprean, să fi avut șansa unei intersecții în fapt. cumva să-mi reprim senzația că pentru el s-au plătit nu puține
Dar, s-a-ntâmplat... sufletești polițe și deopotrivă încasat, aș înclina să cred cu tact,
Apărut sub egida Editurii 3D Arte, "Visez să gândesc" e o câteva uși trântite neprotocolar în nas.
întreprindere poetică, cu (stă menționat negru pe alb, în prefață) Cel al lui Dan Horațiu Oprean (inventarul, zic!) e ofertant. Semn că
deschidere la viață. Un gând simplu, sincer, pe alocuri "ecosez", atât în ciuda interogațiilor sale numeroase( Ce sunt?, Crezi?, De ce?,
cât trebuie de incert și care, post lectură, s-a confirmat discret. Poate Care oare? ) și-a asumat veștile, tentațiile și simulările ivite în cale,
că nu e o carte genială. Nu în sensul în care să te lase mut de la prima mai mult decât bănuia.
frază, dar, dincolo de inerentele până la urmă stângăcii, dacă e să ai în Sunt adnotate, cu rimă perfectă, în catastif, de toate. De la fatalități
vedere contextul general, când poezia tânără e fie redusă la temporare : „ Să-ți vorbesc de lumi mai bune/ N-are rost.../ Căci
confidențe hipocondre, fie la revolte opulente, dar fără nici o legătură mâine-s doar ruine/ Rămân un prost! ", la asumate confuzii
cu "afacerile" afectiv- interne, se numără printre cele care, merită metaforice, induse de iubire și potențate cu șfichiuri de chiar
cert, un vot de încredere. inteligentă autoironie: „ Te văd cum te-am văzut și înainte/
Atuul său fundamental stă cred în stilistica coerentă și o serie de Întotdeauna orb și fără minte/ Îți aud vocea cu sunete firești/
licențe poetice ce, în ciuda versului fluctuant, în încărcătura sa Întotdeauna surd când îmi vorbești „. De la studiul propriilor
ideatică, au clar puterea de a te atinge și provoca. Precum te uimește, vertijuri emoționale: „Să zbor, să alerg, .să.scriu, să citesc/Să merg,
de pildă, reflecția omiprezentă a unor emoții vii, de multe ori totale, să ascult, să plâng, să mă îndrăgostesc/ Să mint, să plec, să văd, să
dar, într-o măsură sau alta, întotdeauna cerebrale. Aluzia din titlu, nimeresc/ Să pot, să vreau, să știu și să iubesc" , la antiteze
bănuită inițial a fi un moft (care dădea bine, bine de tot!) nu e, a trebuit filosofale: "Zbier la viață ca un mut/Alerg prin viață ca un orb"
să admit, chiar deloc. Cartea aceasta e dacă vreți un bilet de sau panseuri erudit plămădite: "Știi ce nu înțeleg?/Nu înțeleg cum
despărțire. O descotorosire la ceasul" Când ești sătul de așteptare/Și dacă nu te privesc/ Tu mă privești/ Nu înțeleg cum dacă nu te
somnul vise nu mai are/Când te-ncălzești cu despărțire/Și te alinți iubesc/ Tu mă iubești". Astfel încât, în ciuda rezervelor de
cu-o amintire.. "Dar, o descotorosire de ceva ce te-a definit, care în melancolie, există un declic în versul tânărului Horațiu care, te face
fond nu te-a supărat cu nimic, ți-a fost companion pe plac și mai mult să-l recitești. Cel care întoarce franc macazul și pune dubiilor frâne,
decât atât parte din ființa ta. Poeme ca Micul bătrân, înainte și- îndemnându-te să revitalizezi și tu nebunia de-a sări în ziua de
napoi, Cunosc un copil, confirmă delicatteoria asta. mâine, fără regret, ca într-un tren, din mers. Evadarea nu e meticulos
Bine, acum, un divorț definitiv de vis e în fond nimic altceva decât un gândită, dar nu ai nici cea mai vagă urmă de îndoială că ar fi dorită.
compromis inutil și agresiv. Nu însă și gândul de a pune temporar Visez să gândesc nu e în fond doar o stație, ci o destinație pândită de
punct unei etape și a o ambala frumos, înainte de a o uita, pentru cine fatalitate. O urmezi cu sau fără sete, până la compromis (vezi Naum)
știe câtă vreme îi va fi dat, pe dulap. Și cum poți încarcera flacoanele când "te gândești să visezi că e vis". Și-abia atunci jocul s-a-nchis.
cu angoase, interogațiile adolescentine și sentimentalismele hrănite
de nesiguranță, necunoscut și încercări pripite de-a gusta "fructe" Sofia RALU
 CRONICA VECHE

PALATUL LUI
CONSTANTIN IPSILANTI
DE PE DEALUL GALATA-IAȘI
ealul Galata aparține Coastei Iașilor și se întinde pe drepte și afumate de flacăra focului, într-un șir de case mici,

D malul drept al râului Bahlui, la sud de terasa

inferioară pe care a apărut și s-a dezvoltat nucleul
medieval al orașului Iași. Dealul are aspectul unui platou
se înalță în pantă lină către sud-vest, atingând înălțimea de
186 m la Miroslava. Panta nordică, abruptă, domină șesul
Bahluiului și vadul de la Podul Roș apărut în urma
intersectării conului de dejecție al râului Nicolina cu
glacisurile coluviale de la baza terasei orașului. Existența
vadului de la Podul Roș a fost esențială pentru evoluția
orașului Iași, prin acest punct făcându-se tranzitul spre
părțile de miazăzi ale Țării Moldovei.
Potrivit călătorilor străini, de la Galata se putea admira
întregul oraș, Curtea domnească, bisericile și mănăstirile din
târg, precum și împrejurimile, iar pe la poalele acestui deal
trecea marele drum împărătesc ce lega Iașii de capitala
Imperiului Otoman.
Avantajele oferite de dealul Galata au determinat pe domnul
Petru Șchiopul să construiască aici, în anul 1582, o mănăstire
cu case domnești. În timpul celei de a doua domnii a lui
Grigore Ghica (1735-1741) biserica a fost reparată și s-a boierii din oraș, fiind acest obicei al plimbărilor până în anul
ridicat zidul de incintă. Cu acest prilej, potrivit Cronicii
Ghiculeștilor , domnul a făcut și „casele cele prea frumoase
de la mănăstirea Galata pentru odihnă și petrecere”.
La începutul veacului al XlX-lea, domnul Constantin
Ipsilanti (1799-1801) a zidit un palat cu două nivele „în
vârful dealului Galata din fața Iașilor, spre miazăzi, pentru
care a realizat și un pod peste Bahlui ce poartă numele
Ipsilanti și astăzi”, după cum a consemnat cronicarul
Manolache Drăgici. Palatul lui Ipsilanti nu a avut o existență
îndelungată, el fiind mistuit de un incendiu puternic în anul
1814. Abia în timpul domniei lui Mihail Sturza, în anul 1847,
domnița Ruxandra, sora domnului, a transformat „zidurile
Fig. 1. Mănăstirea Galata și Palatul lui Constantin Ipsilanti. Fragment
din planul orașui Iași întocmit de Giuseppe von Bayardi în anul 1819. vest de mănăstire un grup de patru clădiri, așezate în careu,
dar frumoase și de bun gust”.
Marea majoritate a autorilor care s-au ocupat de istoria
mănăstirii
ce cu hramul „Înălțarea Domnului” de pe dealul
Galata au plasat în incinta așezământului și palatul construit
de domnul Constantin Ipsilanti.
Însă analiza atentă a documentelor din epocă ne arată altă Fig. 3. Mănăstirea Galata și Ospiciul pentru bătrâni (clădirile din partea
repartiție a construcțiilor pe dealul Galata. Pe un plan rusesc, dreaptă) la începutul secolului XX.
întocmit în anul 1806, izolat de oraș, la vest de mănăstire este
redat un complex de clădiri sub numele de „casa principelui desemnate a fi ospiciu (Fig. 2). În curtea și grădina azilului,
Ipsilanti”. Aceeași situație e întâlnită și pe planul trasat de potrivit mărturiei lui C. Chiriță, autorul Dicționarului
Giuseppe von Bayardi în 1819 (Fig. 1). La vest de ctitoria lui geografic al județului Iași (1888), mai puteau fi zărite ruine
Petru Șchiopul e schițat un palat de formă dreptunghiulară, cu din vechiul palat al lui Ipsilanti.
o mare curte interioară. La nord de această construcție, pe un La începutul secolului al XX-lea, ospiciul a fost renovat și
povârniș lin este înfățișată o grădină cu alei orientate spre vale extins, lucrările derulându-se între 15 iulie 1912 și 13
și în mijlocul căreia pare a fi o fântână. Redarea grafică se noiembrie 1913 (Fig. 3.).
potrivește cu descrierea lui Manolachi Draghici: „sub curtea Astăzi, în casele fostului azil pentru bătrânii săraci și infirmi,
lui Ipsilanti, acolo unde coborau drumurile în grădină, se află la vest de mănăstirea Galata, pe strada Azilului nr. 1,
renumitul izvor al Galatei cu apa cea mai ușoară și limpede funcționează mai multe secții ale Direcției Generale de
din Iași. Acolo își petrecea Ipsilanti vara, precum și mai toți Asistență Socială și Protecția Copilului - Iași. O parte dintre
clădiri au fost reparate și extinse. Alte edificii, printre care și
1806, după venirea din nou a rușilor”. un paraclis cu pictură frumoasă, așteaptă să intre în
Prezența a două complexe de clădiri separate - mănăstirea lui consolidări. Probabil alte construcții vor fi ridicate în grădina
Petru Șchiopul și palatul lui Constantin Ipsilanti - a fost complexului, acolo unde au fost semnalate ziduri și pivnițe
remarcată și de călătorii străini Vince Batthyany, Johann vechi. Pentru a mai salva ceva din palatul lui Ipsilanti se
Daniel Ferdinand Neigebaur sau Gustav Adolf Ramsay. Și impune clasarea de urgență a sitului în Lista Monumentelor
poetul Vasile Alecsandri, într-o scrisoare către Mihail Istorice, astfel încât lucrările de construcție să poată fi
Kogălniceanu, intitulată Iașii în 1844, pomenește în treacăt supravegheate arheologic.
Bobi APĂVĂLOAEI
mănăstirea Galata, „lângă care se află ruinele palatului
(Autorul este cercetător, arheolog Academia Română - Filiala Iași,
Ipsilanti”. Centrul de Istorie și Civilizație Europeană)
După dispariția domniței Ruxandra, reședința a fost
cumpărată, în anul 1853, de domnul Alexandru Grigore
Ghica de la Petrache Mavrogheni. Din actul de embatic din 5
iulie 1861 se arăta că „au fost cumpărate casele răposatei
vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea
mănăstirii Galata, închinată Sfântului Mormânt, de la
vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei”. Ajunse în
proprietatea Statului, casele domniței Ruxandra au fost
tansformate, prin hrisovul din 26 iulie 1855, într-un „ospiciu
pentru bătrâni săraci și infirmi pentru a stârpi necuviința
cerșetorilor de prin ulițe”, administrat de Casa Spitalelor Sf.
Spiridon. Clădirile nu erau chiar potrivite cu noua
întrebuințare, de aceea domnul Grigore Alexandru Ghica a
poruncit arhitectului Kugler să întocmească un plan pentru
„un ospiciu îndemânatic și chibzuit, în potrivire cu regulile
ospitalicești”.
Ospiciul ctitorit de Grigore Alexandru Ghica pe ruinele
palatului lui Constantin Ipsilanti și a caselor domniței
Ruxandra, a avut o existență destul de îndelungată. Pe planul
moșiei Galata întocmit în jurul anului 1880, se poate vedea la Fig. 2. Mănăstirea Galata și Ospiciul pentru bătrânii săraci și infirmi.
Fragment din Planul moșiei Galata din 1880.

Gealații se-nainta
BALADA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU "Doamne, fie voia Ta!"
Gealații iarăși mergeau Și spre blândul copilaș
Și din doi își alegeau Dragul tatii fecioraș
"Dragii mei coconi iubiți, "De-am fost bun, rău la domnie La pământ îl arunca
Lăsați somnul, vă treziți Pe cel gingaș, mijlociu
Dumnezeu singur o știe. Si zilele-i ridica.
Armele vi le gătiți Cu păr neted și gălbiu
De-am fost mare pe pământ Brâncoveanu greu ofta
Că pe noi ne-a-nconjurat Pe scaun îl punea
Cât-acum de vezi ce sunt!" Și cu lacrimi cuvânta:
Pașa cel neîmpăcat, Și capul îi reteza.
Brâncoveanu greu ofta "Doamne, fie voia Ta!"
Ieniceri cu tunuri mari, "Constantine Brâncovene, Apoi el se-ntuneca
Ce sparg ziduri cât de tari". Și din gura cuvânta:
Nu-mi grăi vorbe viclene, Inima-i se despica
"Doamne, fie voia Ta!"
De ți-e milă de copii Pe copii se arunca
Bine vorba nu sfârșeau Sultanul se minuna
Și de vrei ca să mai fii Îi bocea, îi săruta
Turcii-n casa nevăleau Și cu mila se-ngâna:
Lasă legea creștinească Si turbând, apoi striga:
Pe toți patru mi-i prindea Și te da-n legea turcească!"
Și-i ducea de-i închidea "Brâncovene Constantin,
Boier vechi și domn creștin "Alelei, tâlhari păgâni
La Stambul, în Turnul Mare "Facă Dumnezeu ce-o vrea, Alelei, feciori de câni,
Ce se-nălța lângă mare, Trei coconi tu ai avut
Chiar pe toți de ne-ați tăia Trei feciori eu am avut
Unde zac fete domnești Din trei, doi ai pierdut
Nu mă las de legea mea! Pe toți trei mi i-ați pierdut!
Și soli mari împărătești. Numai unul ți-a rămas
Facă Dumnezeu ce-o vrea, Dar-ar Domnul Dumnezeu
Mult acolo nu zăcea Cu zile de vrei să-l las
Chiar pe toți de ne-ați tăia Să fie pe gândul meu,
Că sultanu-i aducea Lasă legea creștinească
Nu mă las de legea mea!" Să vă ștergeți pe pământ
Lângă foișorul lui, Și te dă-n legea turcească!"
"Mare-i Domnul Dumnezeu Cum se șterg norii de vânt.
Pe malul Bosforului. Sultanul din foișor Să n-aveți loc de-ngropat
Creștin bun m-am născut eu
De-te semn la Imbrohor. Nici copii de sărutat!"
"Brâncovene Constantin, Creștin bun a muri vreu.
Doi gealați veneau curând Turcii crunt se oțeleau
Boier vechi și domn creștin Mare-i Domnul Dumnezeu
Săbiile fluturând Și pe dânsul tăbărau:
Adevăru-i c-ai chitit Creștin bun m-am născut eu
Și spre robi dacă mergeau "Câini turbați, turci, lifta rea
Pân' a nu fi mazilit Creștin bun a muri vreu.
Din coconi își alegeau De-ați mânca și carnea mea
Sa desparți a ta domnie Taci, drăguță, nu mai plânge
Pe cel mare și frumos Să știti c-a murit creștin
De a noastra-mpărăție, Că-n piept inima-mi se frânge
Și-l puneau pe scaun jos Brâncoveanu Constantin!
Că, de mult ce ești avut, Taci și mori în legea ta
Și pala-i repezea Să știți c-a murit creștin
Bani de aur ai bătut Că tu ceru-i căpăta !"
Capul iată-l reteza, Brâncoveanu Constantin!”
Făr' a ști de mine teama, Brâncoveanu greu ofta
Imbrohorul se-ncrunta (din volumul V. Alecsandri: “Poezii populare
Făr' a vrea ca să-mi dai seama Si din gura cuvânta: ale românilor ”)
18 cronica veche
 CRONICA LIMBII

„Misterele onomastice” ale Iașilor (IV)

ți ajuns la întâlnirea promisă? Nu-i greu, căci multe numit Cucu” - Vechi nume românești (Memoria limbii

A tramvaie și autobuze trec prin Târgu Cuculu (cum zic române, IV), 2003, p. 172 -, idee mai veche, alui C. Cihodaru,
moldovenii sosiți aici din Vârfu Câmpulu sau din care vedea o relație între prezența la Iași a unei Ilinca
Cuculeasa (30 octombrie 1783), văduva negustorului
zarea dealulu). Locul are istoria sa destul de bine cunoscută,
dar denumirea e chiar un mister, căci altfel nu se explică faptul brașovan Vasile Cucu, și Târgul Cucului (Istoria orașului
că imaginația etimologică a fost pusă la grea încercare, dar nu Iași, p. 399). De mirare este acest gând la un istoric medievist,
degeaba, fiind totuși răsplătită cu frumoase câștiguri poetice. care trebuie să fi știut că niciun târg nu putea exista în vechile
Denumirea nu-i foarte veche, fiindcă o parte din perimetrul orașe pe o proprietate privată, cu tot cu numele stăpânului ei,
fostului Târg al Făinii din Iași a început să fie desemnat, de pe ci numai pe loc gospod, situație determinată de obligativitatea
la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cu numele cu pricina, care plății taxelor (mortasipia) ce asigurau venituri stabile ale
apare începând abia din anul 1816 și rezistă doar până prin domniei (sau ale Mitropoliei, în București).
1847, în câteva enunțuri după calapodul „Târgul Făinii, ce-i Părăsind aceste drumuri înfundate, trebuie să ne orientăm
zic acum Târgul Cucului”. Se vede apoi că, prin concurență spre un luminiș cu busola serialității toponimice, altfel spus,
sinonimică, cucul a mâncat făina, din care nu a mai rămas nici cu argumentul existenței altor locuri cu aceeași denumire,
amintirea ei. Mai apoi, s-au întrecut în presupuneri explicative încercând să întrezărim o motivație denominativă comună.
diverși pasionați, încercând să dezlege pricina năravului Fără surprindere, găsim un Târgul Cucului și la București, în
păsăresc. Iată, mai întâi, naivul scenariu având ca protagoniști 1798 (V. A. Urechia, Istoria românilor, VII, 1894, p. 547) și
pe cucii care cântau prin copacii ce mărgineau odinioară apoi în alte surse din veacul al XIX-lea. G. I. Ionescu-Gion
orașul, poveste bună pentru repertoriul Teatrului (Istoria Bucureștilor, 1899, p. 462, 581) menționează Târgul
„Luceafărul”, nu de mult reamintită de inginera Sanda Toma Cucului, precum și alte trei târguri, unde se vindeau și mărfuri Simbolurile erotice în creațiunile poporului român)
și „servită” ziaristului IustinHeisu, care a notat-o conștiincios de brașovenie, dar nu-l localizează în hotarul orașului. informații prețioase, pare a fi în relație cu târgul cucului.
pentru „Evenimentul” (Iași), 8 aprilie 2000, p. 9. Regretatul Alexandru Predescu (Dâmboviță, apă dulce, 1970, p. 111) îl Poetul înregistra zicătoarea a trece prin vămile cucului, cu
„iașolog” Ion Mitican nu s-a lăsat depășit de situație, căci a știe pe lângă biserica Sf. Gheorghe cel Nou, pe malul unui lac, deslușirea „adică dând bir cu fugiții și pierzându-și urma prin
încercat să rezolve aporia pusă de o întrebare cu etalon format pe fostul pârâu Bucureștioara, cu „sălcii pletoase și țări străine. În Ardeal și în Bucovina se zice : a căta vama
celebru: ce căuta neamțul în Bulgaria ? Citim, așadar, în hățiș de luncă, de unde în fiecare primăvară bucureștenii cucului în înțelesul: ce te-ncerci să faci un lucru cu neputință,
lucrarea Din Târgu Cucului în Piața Unirii. Itinerar ascultau cântecul cucului. Fiind loc umbros și cu apă pentru absurd. E și o ghicitoare : Cine n-are vamă? Cucul. Și cine
sentimental [2003], p. 8: „Cândva, prin părțile acestea fusese adăpatul vitelor de povară, curând s-a născut aici un târg trece prin vamă și nu se bagă-n seamă: Vântul. Astfel, cucul e
marginea de răsărit a Ieșilor și o rariște de huci râpoasă ori căruia oamenii i-au zis Târgul Cucului”. În această tipul contrabandistului...”, și continuă în alte câteva pagini, cu
poate un rediu (pădure tânără) prin care zburau păsărelile și-și reconstrucție, fantezia este de invidiat, iar emulii ieșeni au citate din poezia populară, identificând alte ipostaze și valori
strigau arar numele cucii, până ce Alexandru Lăpușneanu a avut ceva de învățat de la maestrul bucureștean. Mult mai simbolice ale păsării.
adus pe coasta Bahluiului reședința de la Suceava (1564)...”. rezonabilă este asocierea târgului de Moși de primăvară, din Se detașează, așadar, două interpretări rezonabile ale
Și, ca să nu fie vreo îndoială, se aduce ca probă un document București, cu sărbătoarea folclorică Târgul Cucului, legată de misterioasei asocieri între un târg și un cuc : fie toponimele
din 20 ianuarie 1741 (îl găsim în Documente privitoare la ziua cucului, al primului cântat al păsării, celebrată la date Târgul Cucului desemnau, inițial, un târg de primăvară,
istoria orașului Iași, ed. Ioan Caproșu, V, p. 4), în care se diverse, fie la Buna Vestire, fie în prima vineri de după Paște, sezonier, apoi abandonat și uitat, ca acela de la Vaslui,
menționează Rădiul Cucului, cu o vie deasupra sa. Vor fi și care a fost reactivată recent, în... septembrie, la Pătârlagele necunoscut din alte surse, fie permanentizat într-un loc
având ceva „volum” chemările acelor cuci, ca să se audă în... din județul Buzău. Pe locul unui asemenea târg sezonier se va devenit o așezare, ca aceea de lângă Dumbrăveni, geneză
Ieși, tocmai de prin preajma siliștelor Costuleni și Căuești, fi format, probabil, fostul sat Târgul Cucului, înglobat acum amintind de vechile sate ardelenești Vinerea și Sâmbăta (de
unde se afla cu adevărat acel rediu buclucaș (cf. Catalogul în satul Dumbrăveni, din comuna omonimă, județul Vrancea. Sus, de Jos) formate pe locuri de târguri săptămânale, fie erau
documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale, Și la Vaslui a fost un Târg al Cucului, atestat în 1865 târguri cu de toate, inclusiv de vechituri, precum într-un
V, doc. nr. 757, datat 11 iunie 1708). Rămași fără rediu, nu o (D.G.A.S., Colecția dr Constantin I. Istrati (14291945). talcioc, așa cum a fost Târgul Cucului din Iași până prin anul
scoatem la capăt nici cu strada Pădure, din imediata vecinătate Inventar arhivistic, 1988, nr. 2066), 1965, unde micii și numeroșii vânzători, în majoritate evrei,
a Târgului Cucului, care, se zice, „amintește după tradiție [?] Cele patru locuri cu aceeași denumire ne obligă să admitem o puteau evita plata taxelor (vama) de târg, practicând un
drumul croit printre pripoare spre vechiul codru păstrat multă circulație mai largă a sintagmei târgul cucului, înregistrată de comerț la limita legalității, după cum vama cucului desemna,
vreme... în jurul târgului”, căci numele fostei ulițe conservă Iordache Golescu în ale sale Pilde, povățuiri și cuvinte în argoul contrabandiștilor, locurile ascunse de trecere peste
un nume de persoană, atestat în Iași începând încă din secolul adevărate și povești, din Scrieri alese, 1990, p. 255, unde graniță sau pe lângă orice loc unde se plătea o vamă (fiindcă
al XVII-lea (Pădure, meștertipograf). găsim zicala „Dooă muieri șî o gâscă face Târgul Cucului”, despre cuc se crede căîși depune ouăle în cuib străin, fără vreo
Zburătăcindu-se cucii cântăreți, naturali, puteau fi folositori referitoare desigur la târgul foarte aglomerat din București, „răsplată”). Nu-i departe de acest gând IonMitican (op. cit., p.
pentru problema etimologică și acei artificiali, din bătrânele zicere pe care culegătorul a glosat-o astfel: „Arată gălăgia și 13), care, menționând vama cucului, presupune că unii evrei
ceasuri cu cuc, pe care un imaginativ-auditiv, neidentificat zgomotul ce fac muierile când vorbesc, fie cât dă puține”. viețuitori în Târgul Cucului veniseră în Moldova prin Vama
încă in personam, îi auzea, ca într-o simfonie a livezilor, Urmează să-i căutăm toponimului un sens metaforic, adecvat Cucului [?]. În privința târgului omonim bucureștean, putem
chemându-se gălăgioși de prin casele și dughenile evreiești desemnării unor târguri (locuri de schimb comercial). avea rezerva legăturii sale cu un târg al Moșilor, care, se știe,
din târg și iată altă ipoteză bună pentru acest inventar de Legendele și credințele populare despre cuc, pasăre sfântă, se ținea în altă parte, la o distanță apreciabilă, undeva pe Calea
dificultăți hazlii născocite de un biet cuc. prevestitoare a primăverii și a sorții, invocată în poezia de Moșilor de astăzi.
Originea personală a toponimului misterios nu a fost dragoste, precum și expresiile ce cuprind termenul (singur E încă „misterios” acest toponim, dar măcar am alungat din
neglijată, dar ipotezele sunt tot așa de ușor de demontat ca un cuc, lapte de cuc și a umbla deflori de cuc) nu sugerează vreo ipoteze înaripata reală, urmând a-i căuta încă zborul metaforic
ceas cu cuc. Ion Popescu-Sireteanu considera că Târgul motivare a toponimelor în discuție. Doar sintagma vama prin spațiul limbii române.
Cucului ar fi „locul de târg care a aparținut unui proprietar cucului, despre care G. Coșbuc ne dădea încă din 1897 (în Mircea CIUBOTARU

accent în plus, devenind Ma-de-i-ra. O asemenea Andelkovici, Andelkovici, Nikolov, Nikolov.

HALAL MODERNIZARE!
ă fie un capăt de lume că accentuăm
ascult transmisii ale posturilor de radio din
deplasare a accentului, pe o silabă de inculți
inventată complet în afara spiritului limbii
respective se crede c-ar constitui probă de
vorbire mai îngrijită; de fapt, rezultatul e pe
Nu trebuie să fii doctor în fonetică pentru a
izbuti pronunții corecte, dar trebuie să ai
barem șapte clase pentru a nu-ți scrânti limba
(cum am auzit-o pe o fătucă de la Radio)

S numele proprii... după cum bate

vântul? Limba română nu are accentul
fix, precum maghiara de pildă, așa
hotărâtoare rămân originea respectivului
substantiv propriu, dimpreună cu necesara
păstrare a tradiției validată prin uzul
veacurilor. Am auzit spunându-se și Lenin și
Lemn, și Napoleon și Napoleon - ce așa mare
lucru apăsarea pe o silabă sau alta? Poate-i
deformare profesională - la urma urmei, sunt
dascăl de română - dar continui să cred că
orice atribut al corectitudinii înnobilează
limba ce-o vorbim și că așa numitele
„chestiuni mărunte”, tratate ca bagatele
lipsite de semnificație, tulbură apele și
degradează comunicarea. N-am avut ani în
șir fotbal intern pe programele furnizate de
UPC, acum am din belșug. și-s oripilat ce
demonstrație de incultură combinată cu
absența instinctului limbii demonstrează
prestația comentatorilor noștri sportivi!
Când făceam aceeași meserie, în urmă cu
jumătate de veac, consideram obligatoriu să
mă informez despre pronunție întrebându-i
pe colegii străini, să deschid dicționarele, să
cronica veche
alte țări. De curând, am revăzut DVD-ul cu
finala de la Sevilla. Iată, comentatorul nostru
că
spune că, înaintea meciului, colegii din
străinătate au venit să-l întrebe cum se
pronunță numele românești. De ce, acum, n-
om face și noi la fel? Îi lăsăm în voia lor pe cei
care pronunță, ca badea Gheorghe din
Grozești, „Tibilisi” în loc de Tbilisi, ori
Harkov în loc de Hârkov, tolerăm jenanta
sărăcie de vocabular a răcnitorului Ilie Dobre,
ori găselnițele inutil complicatoare de genul
„mingea este șutată de către Vasile” în loc „de
Vasile”: când vâjâie vântul, te adăpostești -
îmi protejez și eu urechile cât pot, dând
sonorul la minim. Și ce jale este în postata
antroponimiei! Iată, fotbalistul Viveiros a
devenit Viveiros, căpătând ilicit o silabă în
plus (de la Vi-vei-ros, s-a ajuns la Vi-ve-i-ros,
în conformitate cu mecanismul idiot ce-l face
pe Grădinâriu să-și renege tatăl, câtă vreme îi
pocește numele adevărat în Gră-di-na-ri-u.
(Ca să nu mai vorbim despre faptul că
fotbalistului i se aiurește și prenumele: de
fapt, îl cheamă Nuno, cu n muiat, și nu Nuno.)
Și Madeira a primit cu de la noi putere o slabă
dos, revelând precaritatea instrucției într-ale
gramaticii și ortoepiei. Tot așa a pățit și bietul
Chipciu, dar nici nu s-a ostenit să protesteze.
În fotbalul nostru există doi fotbaliști cu
pronunțând „Căprioriu” în loc de Căprioriu,
cum i-a chemat, înainte de „modernizare”, pe
toți tații, bunicii și străbunicii din familie.
Văd, pe internet, că a apărut o carte intitulată
nume construite asemănător și provenind din „Tradiție și modernitate în antroponimie”.
porecle: Chirciu în Liga II-a (pe la Turda, Musai o s-o caut, pentru că nu pricep cu nici
Argeș, Mioveni) și Chipciu, în prima Ligă. un chip despre ce modernizare poate fi vorba
Chipciu a căpătat o silabă în plus și i s-a în cazul numelor de familie ale românilor.
mutat accentul, în vreme ce Chirciu, încă ne Cărora le spunem „nume proprii”, dar nu-s ale
luat în seamă de stricătorii de limbă, a rămas, noastre, le utilizăm în „leasing” și n-avem nici
deocamdată, cum îl chema din moși- un drept să le schimonosim după bunul plac.
strămoși. Va deveni Chirciu, fără îndoială, de Dac-așa s-o moderniza și România .
va ajunge săjoace în prima Ligă, cu accentul
Mircea Radu IACOBAN
schimbat și cu o silabă în plus, numele îi va
suna „mai elevat” și mai puțin plebeu.
Keșeru se numește, în maghiară, o ciupercă
amăruie bună la zacuscă. Îi scrie și mare, pe
tricou, numele Keșeru, cu un u pe care nu se
ostenește să-l pronunțe nimeni! De ce? Nu
știu. În presă, ortografiem numele proprii de
parcă gazetele ar apare în Anglia. Pe
Rybarikova (de la „râba”, pește) o cheamă,
de fapt, Râbarikova, pe Mashkina (de la
„mâș”, șoarece), o cheamă Mâșkina.
Jimenez este Jimenez, Minev, Minev,
7
 CRONICA VECHE

CASA GHICA-CALLIMACHI DIN IAȘI

asa Ghica-Callimachi, aflată astăzi în strada Cuza Vodă nr.

C 41 (fostă str. Golia nr. 18), la intersecția cu străzile George

Enescu și Armeană, figurează pe Lista Monumentelor
Istorice la poziția IS-II-m-B-03849. După anul 1990, clădirea a
găzduit, printre alte instituții, Partidul Național Țărănesc, Uniunea
Artiștilor Plastici și Centrului de Istorie și Civilizație Europeană
(fig. 1). Această clădire a stat în atenția mai multor istorici și
pasionați de istorie. Cel mai documentat studiu asupra casei este cel
publicat în 1980, de Gh. Sibechi. Cercetările mai recente au
îmbogățit foarte mult povestea acestui edificiu, definindu-i un loc
mai însemnat în rândul monumentelor ieșene.
Hotelul „St. Petersburg“. Impozanta casă boierească, în forma ei
veche, a fost închiriată de proprietar pentru a deveni cel mai
însemnat hotel din Iași, în prima jumătate a secolului XIX. Faima
acestui hotel a trecut granițele Moldovei datorită unor străini care au
poposit în odăile sale și care și-au publicat memoriile de călătorie.
Cel dintâi a fost diplomatul prusac Carl Otto von Arnim, care a trecut
prin Iași în anul 1836. Acesta arăta că proprietarul hotelului St.
Petersburg era „unicul care să fi așezat în Iași un hotel destul de
suportabil, ceea ce nu existase până atunci”. Interesantă este și
biografia proprietarului acestei firme, elvețianul Conrad
Regensburg, un personaj foarte pitoresc al epocii.
O relatare amănunțită asupra casei este cea oferită de prințul Anatole
de Demidoff, care a locuit în acest stabiliment câteva zile, în cursul
anului 1837: „Hotelul în care am fost găzduiți era clădit cu o măreție
mult mai mare decât cea trebuitoare pentru menirea sa. Afară de
mărimea și faimoasa așezare a saloanelor și, de asemenea, afară de
picturile care împodobesc din belșug apartamentele, nu se mai găsea
aici nimic din ceea ce stinge oboseala și zăpăceala produsă de o
călătorie lungă. Aceste camere frumoase nu ne dădeau alt culcuș
decât un biliard, care nu reuși să primească decât patru dintre noi.
Restul trebuiră să se mulțumească cu câteva saltele umplute cu planul dat de C.G. Bedreag, hotelul Petersburg, devenit apoi proprietarul trebuia să contribuie la acest fond cu însemnata sumă de
puține paie. De altfel, nimic altceva, orice ar fi, nu încărca luxul Regensburg (unde s-au ținut banchetele Junimii) este figurat în 1200 lei în trei ani. Se arată că, la acea dată, proprietarul clădirii era
acestei găzduiri cu totul spartane. La vederea uniformelor frumoase strada Cuza Vodă (fostă Golia). Același autor își sprijină căutările și prințul Alecu Callimachi. Acesta a locuit, însă, mai mult în
ale numerosului personal din salon, crezi că ai de-a face cu un palat pe scrierea lui V. Panopol, Pe ulițele Iașului, o prețioasă restituire străinătate.
și nu bănuiești nicidecum că oaspeții acestei frumoase clădiri memorialistică. Acest fiu natural al lui Vasile Pogor scria că „găsim rințul Alexandru (1802-1879) era fiul lui Scarlat vodă
oftează zadarnic după lucrurile pe care călătorul cel mai sărac le
găsește în cel mai prost han de țară. Cu toate acestea primirăm în
locuința noastră (...)persoane cu cele mai înalte ocupații și ranguri
din Iași, printre care și ministrul de interne Șuțu”. În suita prințului
Demidoff se afla și pictorul francez Auguste Raffet, care ne-a lăsat și
în capitala Moldovei, tot la acea epocă (prima jumătate a secolului
XIX), un Otel Petersburg din colțul uliței Vovidenia cu ulița Goliei,
unde fură găzduiți prințul Anatole de Demidoff și tovarășul său,
celebrul pictor Raffet”.
ai nou, istoricii au stabilit că în primăvara anului 1848,
P Callimachi și al domniței Smaranda, fiica lui Nicolae
Mavrogheni, care a domnit în Muntenia. Aceasta a fost
înmormântată în biserica Golia, din vecinătate. Alexandru era
urmașul a trei generații de domni ai Moldovei dați de familia
Callimachi (Ioan Teodor vodă, Alexandru vodă și Scarlat vodă), el
o cromolitografie ce ilustrează panorama orașului, văzută „de pe
balconul hotelului Petersburg” (1837). (fig. 2).
În vara anului 1840 la același hotel a poposit și doctorul Ignatie
Weinberg, venit cu treburi în capitala Moldovei. El oferă detalii mai
ales despre patronul Regensburg, reținând fantezistele povestiri ale
M firma „St. Petersburg“ se instalase în casele bancherului
Michael Daniel din apropierea Palatului Administrativ, în
însuși fiind pregătit pentru a deveni domn. Prin mama sa, acesta
descindea din spița adevăraților Ghiculești, fiind nepotul lui Grigore
baza unui contract încheiat pe trei ani. Locul este marcat și astăzi
o inscripție comemorativă. Contractul poartă însă data de 21 aprilie,
iar evenimentele au avut loc cu o lună mai devreme, pe 27 martie.
III deGhica, decapitat de turci la 1777, în legătură cu cedarea
Bucovinei către austrieci.
Pe la 1814, în domnia lui Scarlat Callimachi, beizadea Alexandru
acestuia despre războiul lui Napoleon din Rusia și pasiunea pentru Aceasta pare a fi localizarea cea mai probabilă a hotelului, pentru Callimachi a urmat cursurile publice ținute de Gheorghe Asachi la
discuțiile politice, temele favorite ale discuțiilor din salonul anul revoluției, deși inadvertența din contractul de închiriere nu a Școala Vasiliană de la Trei Ierarhi. După mazilirea și uciderea tatălui
hotelului. De aceea aici era locul preferat de diplomați și primit încă o explicație satisfăcătoare. Confuzia între cele două său, el și-a urmat familia, exilată în Asia Mică, la Brussa și apoi la
personalitățile politice, care dezbăteau în salon chestiuni de politică locații a fost favorizată atât de faptul că la ambele adrese a fost, Boli. Din anturaj făceau parte și câteva persoane foarte învățate, cu
internă și externă. Regensburg obișnuia să-și prezinte cu emfază succesiv, sediul Hotelului Petersburg, cât și de acela că ambele case care a studiat limbile vechi și moderne (între care arabă, persană,
străinilor binefacerile făcute de el ieșenilor: „tir le-am făcut, casino au fost considerate ca aparținând familiei Ghica. Casele din Ulița turcă), precum și istoria, matematicile, filosofia, economia politică.
le-am făcut, baluri le-am făcut!”. Mare, de pe locul aflat astăzi în fața Palatului Culturii, fuseseră După revenirea din surghiun și-a continuat studiile în Rusia. În anii
crierile referitoare la Hotelul Petersburg, clădire în care s-a construite de Grigore Ghica. La 1847, fiul acestuia, vornicul Vasile următori a făcut diverse călătorii prin Europa. La revenirea în

S aprins flacăra revoluției de la 1848 prin citirea Petițiunii-

proclamație a boierilor și notabililor din Moldova, fac uneori
referiri și la acest edificiu. Se arată că dificultatea localizării
Hotelului Petersburg în acea epocă se datorează faptului că acesta a
funcționat, cu chirie, în mai multe locații.
Autori precum N.A. Bogdan (1913) sau Eugen Păunel (1939) au
localizat hotelul ca funcționând în această clădire: „în casele
Lapedat, pe strada Golia, lângă mănăstirea Golia”. Mai recent, C.
Ostap a reluat subiectul amplasării hotelului, observând că „în
Ghica, le-a vândut bancherului Strul Heim Daniel, care le-a
închiriat, din anul următor, Hotelului Petersburg.
*
Casa Callimachi. La anul 1853 clădirea este amintită ca fiind
proprietatea familiei Callimachi. Așa apare ea în Despărțirea a IV-a a
orașului, pe Ulița Goliei, la nr. 75, într-un registru privitor la ulițele, Alexandru Callimachi a făcut apoi o distinsă carieră de diplomat în
casele și dughenele capitalei, în care imobilele sunt împărțite după
starea proprietarilor, în vederea achitării taxei pentru înfrumusețarea
capitalei Moldovei. Fiind încadrată la categoria I-a de case,
capitala Imperiului Otoman a reușit să obțină de la sultanul Mahmud
restituirea bunurilor și titlurilor familiei sale. După înlăturarea
domniilor fanariote, la 1822, Alexandru Callimachi s-a aflat printre
candidații la tronul Moldovei. Pe la 1830, încă depunea străduințe în
acest sens, la Constantinopol, dar fără succes.
serviciul Imperiului Otoman. Pentru început a funcționat în calitate
de consilier la ambasada otomană de la Paris, condusă de Rechid-
Pașa. În 1836 el s-a căsătorit cu Eufrosina, fiica lui Constantin
Cantacuzino-Pașcanu. A fost apoi, succesiv, ambasador la Londra
(1848) și Paris (1849), unde a negociat primul împrumut extern
otoman. În ianuarie 1853 a fost făcut principe de Samos, dar s-a
retras, la scurtă vreme, în Franța, la Versailles. La 1855 a fost numit
ambasador al Porții la Viena, post pe care l-a părăsit peste câțiva ani,
pentru a reintra în viața privată. A continuat să locuiască în Franța,
unde era proprietarul a mai multe imobile. A.D. Xenopol nota că
Alexandru Callimachi „era proprietar pe casa cea frumoasă, cu
terasă, care se află în colțul pieții Concordiei și al străzii Boissy
d'Anglas, astăzi (la 1897, n. ns.) ocupată de Cercul Uniunii Artistice.
Primirile, după jurnalele de atunci, care se dădeau în Palatul
Callimachi, erau întruniri strălucite de tot ce era mai distins în Paris.
El mai poseda Castelul de Menncy (Seine-et-Oise) și o vilă la Nisa”.
Decedat la 1875, prințul Alexandru Callimachi a fost înmormântat în
cimitirul PereLachaise dinParis.
oția prințului Alexandru, Eufrosina, născută în 1817, a murit la

S Paris, la 15 august 1875, dar trupul său a fost înhumat în

interiorul mănăstirii Golia din Iași, unde odihnesc mai mulți
Cantacuzini, strămoși de-ai săi. Alexandru Callimachi a murit pe la
1879, la Castelul său de la Menncy de lângă Paris, unde este și
înmormântat. Cei doi nu au avut urmași, deci nici moștenitori direcți.
De aceea, este greu de urmărit cum a evoluat regimul proprietății
imobilului.
(continuare în nr. următor)
Sorin IFTIMI
fig.2

18 cronica veche

ui Nae Rădulescu, distins comiliton din
L închisorile regimului comunist, i-am
pierdut demult urma, cu un regret pe care
finele anului 1959, într-un lagăr de muncă din
Insula Mare (i se zicea Baltă) a Brăilei, unde se
nu prea știu cum să-l estompez. Îl întâlnisem,Jilava,
mai aflau câțiva din același lot (Rugul Aprins),
între care Dr. Dabija, Emil Mihăilescu, George
Văsâi dețin locuri aparte în memorialistica
recluziunii1. Sunt repere de neocolit în istoria
rezistenței spirituale, pe linie ortodoxă, din acea
perioadă, încă puțin cuno scută de marele public.
Nicolae Rădulescu (Nae pentru apropiați) și-a
asumat experiențele carcerale cu o demnitate
exemplară, degajând peste tot un aer de distincție
și de colegialitate lesne identificabil, în gesturi, ca „interesant”. Tăria credinței și calitatea lui morală
și în practica meseriei sale de arhitect. L-am
întâlnit, în această ipostază, de câteva ori, după
„eliberare”, căutându-l la biroul său din Calea
Victoriei, iar o dată și în apartamentul din str.
Știrbei Vodă, unde a locuit un timp, înainte de a
pleca, legal, în R.F. Germania. Discreția lui nativă
și îndelung exersată căpătase parcă accente noi,
impuse de nevoia unei prudențe sporite. Nu l-am
mai întâlnit de atunci, decât în amintirile unor
prieteni comuni, iar de curând într-un studiu de
istorie recentă, realizat de un coleg de meserie, în
cadrul proiectului relativ la arhitecții românii sub
regimul comunist. Arhitecți în recluziune e chiar
titlul unei alte restituții pe aceeași temă12. Cea
despre arhitectul „bandit” Nae Rădulescu ne-a
stârnit, cum era și firesc, un interes special, dat
fiind că pune în valoare date noi, extrase din arhiva
CNSAS și din mărturiile unor contemporani
avizați: Emil(ian) Mihăilescu, Antonie
cronica limbii
„Misterele onomastice”
ale Iașilor (V)
ărăsind Târgul Cucului, să hoinărim puțin
P cu gândul pe ulițele Ieșului, glodoase sau
prăfuite, după capriciile vremii și condițiile
vremurilor trecute, apoi (unele) podite cu loazbe
de stejar, „șoseluite”, pardosite, acoperite cu
pavele de piatră sau de lemn, asfaltate, străzi
sparte sau netede, cum impuneau putirința tehnică
a epocii și priceperea edililor. Dar târgul târgurilor decembrie 1778). Ca urmare, calificativul „roș”
(de Sus și de Jos, al Făinii, Cucului, Boilor, al lui era al podului de peste râu și nu al presupusului pod
Barnovschi) și târgușoarelor (Copou, Nicolina,
Socola), devenit oraș, „politie”, „capitalie”,
„muncipiu” (în pronunția Genial-Odiosului), e
mare și nu avem acum răgaz decât pentru o
primblare pe la niște poduri cu nume ce au prilejuit
frumoase exerciții de imaginație etimologică. Nu
ne dau bătaie de cap denumirile fostelor ulițe,
dintre care două podite încă din veacul al XVII-
lea: Podul Vechi, existent deja în anul 1654,
devenit strada Costachi Negri de azi, Podul
Hagioaiei, 1662, redenumit acum Bulevardul
Independenței, Podul Domnesc sau Ulița Mare,
1755, azi Bulevardul Ștefan cel Mare, Podul
Cizmăriei, 1783, fostă uliță în zona biserica
Bărboi - Hala Centrală, și Podul Lung, acum
strada Sfântul Lazăr, podită probabil după 1800 și
atestată cu acea denumire pe la 1830. Dar
hodonimele Podul Roș și Podul Verde au iscat
felurite presupuneri și închipuiri poeticești,
pricinuite de două sensuri nedisociate cum trebuie
ale termenului pod, anume „construcție pentru
trecerea peste o apă sau un teren denivelat” și
„pavajul de lemn al unei ulițe”, înțeles mai sus
pomenit. Documentele ieșene citite atent (cele
adunate cu migală și pricepere de Ioan Caproșu în
DIOI și multe altele de după 1800, publicate sau
inedite, din Arhivele Naționale Iași) nu îngăduie
însă confuzii și alte fantazii.
Podul Roș este menționat mai întâi la 23 iunie
1773 (DlOl, VII, p. 392), când era vândut un loc
din mahalaua Feredeielor, „de pe ulița Podului
Roș”, din zona fostei Fânării Gospod (de la apus
de Curtea Domnească, peste drum). Ulița aceea,
cronica veche
întâlniri de destin
Arh. NICOLAE
RĂDULESCU -
SECVENȚE
MEMORIALE
Plămădeală, Andrei Scrima ș.a. Am găsit în ele
confirmări utile pentru ceea ce constatasem și pe
cont propriu, în lagăre de muncă și la Penitenciarul
la unde ne-a fost dat (mie și lui Nae) să
traversăm ultimul an de recluziune, când
„administrația” mai spera să obțină „adeziuni”
pentru regimul existent. Nae, am aflat mai târziu
de la el, rezultă și din studiul la care mă refer aici, a
fost supus la mari presiuni în acest sens, cu
amenințarea unui nou proces politic. Personal, nu
am avut o asemenea experiență, poate și fiindcă
„mediul” în care urma să fim livrați peste puțin
timp părea să fie mai puțin preocupant pentru
sistemul represiv. Nae, ca fost membru al mișcării
Rugul Aprins, era socotit pesemne mai
s-au impus, ca și în anii următori, astfel că fostul
deținut avea să conchidă, memorabil, că „atunci
când moartea nu te mai sperie (torționarii) nu mai
au nici o putere asupra ta”, enunț folosit de autor ca
motto pentru definirea unui destin. Închisoarea?
Pentru Nae Rădulescu ea a fost o „experiență
esențială”, estimată în ansamblu ca pozitivă,
sporitoare de suflet și de rectitudine morală, într-o
lume în care Binele și Răul se înfruntă mereu.
Pasajele extrase din discuția cu „arhitectul-bandit”
în luna iulie 2012 denotă o deplină stăpânire a
problematicii de ansamblu, ca și a celei privitoare
la rezistența spirituală pusă în operă de Rugul
Aprins. Iată, spre exemplu, un pasaj privitor la
fenomenul reeducărilor din acei ani: „În coloniile
de muncă, nu s-a prea simțit acest proces, inițiat de
Securitate cu intenția de a pregăti deținuții pentru o
eventuală punere în libertate anticipată. Ea a fost
organizată și controlată intens în închisori, unde
strada Palat de astăzi, nu era atunci pavată, iar
sintagma citată trebuie interpretată ca „ulița care
duce la Podul Roș” de peste Bahlui, întocmai cum
deslușește fără echivoc o altă țidulă de vânzare a
unui loc de dugheană din mahalaua Broșteni, loc
având fața „dinspre Ulița Gospod cea Mare ce
mergi la Podul Roș” (Ibidem, p. 483, datată 1
de bârne de-a lungul uliței cu pricina. Chiar pricină
de gâlceavă explicativă, punând la bătaie (figurată,
desigur) obuze de calibre diverse, după puterile
fiecărui combatant: cică la podul acela apa
Bahluiului era roșie de sângele boierilor decapitați
de Vodă cel rău. Într-o Baladă medievală,
trubadurul bahluvian Lucian Teodosiu punea în
stihuri născocirea, vecinică atât cât va ține și
nemurirea cântărețului: ... la Podu Roș, din Iași,
odată, / erau decapitați damnații. / securea
gâdelui, mirată, / străfulgera din alte spații.../;
mai blândă, o altă legendă dădea vina pe măcelarii
de prin preajmă, metamorfozați în boiangii de...
ape cu sângele vitelor sacrificate. Când podul a fost
înțeles ca „uliță podită”, trebuiau să intre în...
funcțiune podăresele, colegele de meserie ale
fetelor de pe șoselele de centură actuale. Gândul a
trecut prin mintea unui magistrat din perioada
interbelică, Gheorghe Diamandi (aflăm de la
Vasile Panopol, în Pe ulițele Iașului, 2000, p. 27),
experimentat probabil în cercetarea fenomenului,
de vreme ce credea că, în veacul al XVIII-lea, pe
această uliță se aflau casele, cu perdele roșii de la
ferestre, ale prostituatelor din Iași, ca acelea pe care
Constantin Mavrocordat le adunase spre iluzorie
pocăință în temnița Mitropoliei. Tentantă prin
ispita de a avea și la Iași un fel de... cartier Pigalle
cu Moulin Rouge, povestea ține capul de afiș
electronic pe internet, cu firavul contraargument
enunțat de un „cunoscător” care mută locul de
pierzanie pe... Strada Gării (din secolul fanariot!).
Trebuie să dezamăgesc pe închinătorii la... Crucea
de Piatră cu o dovadă... irefutabilă: denumirile
CRONICA
"Frumoasă înălțare
Î semne de aleasă prețuire adeseori vibrante, pe
oamenii trebuiau să muncească zi-lumină”,
adesea până la epuizare. „Eu am cunoscut
reeducarea abia când am ajuns la Jilava, în
primăvara lui 1963”, precizează memorialistul,
fără detalii, însă eu știu, din aceeași sursă, că a fost
o perioadă nespus de grea pentru „arhitectul-
bandit”. El a fost eliberat totuși, la 12 aprilie 1964,
cu numai câteva zile înaintea mea și a lui Mihai
Ursachi, viitorul poet și germanist, pe baza
decretului de grațiere nr. 176/1964. Fișa de
evidență de la Penitenciarul Jilava indică numai
muncile executate din mai 1963 până la finele lui
ianuarie 1964, ceea ce înseamnă că în perioada
următoare, până la grațiere, a avut alt regim,
marcat de presiuni polițienești.
imp de patru lustri, N. Rădulescu și-a
T exercitat apoi meseria de arhitect, în
condiții deloc ușoare, însă cu talent și
dăruire, calități ce i-au adus prețuire litere
recompense din partea breslei. Soția, având o
sorginte germană, a putut pleca, în octombrie
1984, în Republica Federală, unde Nae și-a
continuat cu brio meseria, până la pensionarea
produsă peste alți trei lustri, în 1998. Membru al
Camerei Arhitecților din Bavaria, fostul deținut
politic s-a impus ca un creator în domeniu, unul
asupra căruia, s-ar putea spune, mai domnea încă
spiritul de la Rugul Aprins, cel revelat mai ales în
amintitul motto.
Alexandru ZUB
1Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor,
Ed. Cartier, 2001, p. 133-134,161-166,191-203,315. Etc.
2Vlad Mitric-Ciupe, Nicolae Rădulescu, arhitectul
„bandit”, în vol. Politică și societate în epoca Ceaușescu, adăugat, prin mărturiile revelatorii, alte tușe
coordonator Florin S. Soare, Iași, Polirom, 2013, p. 63-78.
celor două poduri nu sunt metaforice, ci sunt
motivate direct, chiar de culorile menționate.
Dosarul nr. 657/1832 de la Arhivele Naționale
Iași, fond Vistieria Moldovei, cuprinzând Acta
banilor cheltuiți pentru zugrăvitul
parmaclâcurilor de pe la poduri pe drumul
oștenesc (de la Sculeni la Focșani, parcurs de
armatele rusești, în timpul războiului ruso-turc și
apoi al ocupației principatelor române din anii
1828-1834), ne coboară din visare cu picioarele
direct pe... pod: balustradele de lemn erau vopsite,
de regulă, în roșu și verde sau văruite alb. În
secolul al XIX-lea, a existat un sătuc numit Podul
Roșu, înglobat în Vlădenii din comuna Părincea,
județul Bacău, iar târgul Negrești (Vaslui) s-a
împăunat ceva mai târziu cu trei culori, însă fără
norocul unui bard al podurilor sale, Roșu, Verde și
Alb.
A existat în Iași și un Pod Verde, care a dat, o
vreme, numele porțiunii de pe traseul drumului
mare al Botoșanilor (azi, Bulevardul Carol I, și nu
cel de pe traseul străzii Lascăr Catargi), începând,
inițial, de la acel pod și ajungând cel puțin până la
intersecția cu Drumul Sării (străzile Garabet
Ibrăileanu și Vasile Pogor din prezent), porțiune
podită în anul 1801. Ulterior, drumul a fost
paveluit în continuare până la casele vistiernicului
Gheorghe Ghica (fostă pe locul aripei de nord a
Universității), iar de acolo, spre nord, a fost
„șoseluită” până la rohatca din Copou, numită pe
la 1830 și bariera Podul Verde (aflată prin fața
Spitalului C. I.Parhon). Aceasta era situația uliței
la 1844, copios documentată cu surse încă
nepublicate. După dispariția podelei de pe uliță,
denumirea Podul Verde nu a mai dăinuit, mai ales
pentru că acest traseu era deja considerat în 1832
ca fiind un segment al Uliței Mari, care se întindea
atunci de la Curtea domnească și până la bariera
Copoului.
Ca și în cazul anterior, motivarea culorii verde
pentru numele unei ulițe a supus la grea încercare
logica și motivarea toponimică. Ion Mitican (Din
Copou la Pantheon, 2008, p. 68) îl citează astfel
pe basarabeanul Dimitrie Moruzi, evocator al
Iașilor din veacul al XlX-lea: „Pe la ceasurile cinci
după amiază, Podul Verde, cum se numea pe
atuncea, era fermecător. Verde prin copacii
grădinilor din fața caselor frumoase, clădite pe
amândouă laturile, foia de lume și de trăsuri”, și
apoi insistă cu detalii personale, menite să dea
VECHE
de cuvinte"
ntr-o nobilă tradiție, botoșănenii cinstesc, prin
fiii aleși ai acestor pământuri, risipiți în
cuprinsul țării și lumii, cei care înnobilează, cu
înalta lor lucrare spirituală, tezaurul cultural al
umanității. Ținut originar al unora dintre figurile
stelare ale culturii naționale, Eminescu, Enescu,
Luchian, Iorga, Botoșanii și-au făcut un renume
din celebrarea celor care se înscriu în această
galerie de emblematice valori ale României.
Ultima dintre personalitățile cu obârșii botoșănene
omagiată, la o vârstă patriarhală, a fost
academicianul Alexandru Zub, strălucit "istoric al
istoriei", respectată voce a vieții publice
românești, născut la 12 octombrie 1934 în satul
Maghera, comuna Vârful Câmpului, fostul județ
Dorohoi, azi Botoșani.
Sărbătorirea lui Alexandru Zub, la această vârstă
jubiliară, pe meleagurile natale ,s-a petrecut în
două acte. Cel dintâi a avut loc la Botoșani, în ziua
de 16 octombrie, orele 11, în sala de conferințe
"Eminescu" a Hotelului "Rapsodia". Aici a fost
lansat volumul omagial Frumoasă înălțare de
cuvinte, îngrijit de istoricul Gheorghe Cliveti,
directorul Institutului de Istorie "A.D.Xenopol",
volum apărut prin grija autorităților din Botoșani.
Personalitatea proteică a lui Alexandru Zub a fost
înfățișată în liniile ei definitorii de colegii
academicianului, veniți de la Iași: istoricii
Gheorghe Cliveti, Dumitru Vitcu, Mihai Dorin,
Dumitru Turliuc, Florin Cântic, de oamenii de
și Stelian Dumistrăcel, Ion H. Ciubotaru,
Grigore Ilisei, Nicolae Dabija de la Chișinău, de
profesoara Ioana Irimia, de foști colegi ai
sărbătoritului de la Școala Normală din Șendriceni
și de reprezentanți ai autorităților locale.
Sub semnul unei emoții și mai profunde s-a
desfășurat cel de al doilea act al omagierii, găzduit
de Școala Gimnazială din Maghera, așezarea de
baștină a sărbătoritului, unde Alexandru Zub a
urmat, ca elev strălucit, clasele primare. Oaspeții
de la Iași, deja amintiți, au subliniat în luările lor de
cuvânt rolul familiei și al ambianței satului în
alcătuirea umană și cărturărească a lui Alexandru
Zub. Unii dintre consătenii istoricului, între care s­
a distins fratele, profesorul Aristide Zub, au
portretului acestui semen al lor, remarcat și
apreciat în lumea românească datorită
contribuțiilor de istoric, dar și ținutei sale morale.
Un posibil portret a celui sărbătorit la izvoarele
sale și-a propus și filmul "Alexandru Zub - o viață,
un destin", produs de TVR Iași, sub semnătura
noastră, proiectat în deschiderea solemnității de la
Maghera.
În încheierea celor două momente omagiale, de la
Botoșani și Maghera, sărbătoritul a reliefat
însemnătatea mediului în care s-a format și
modelat, deprinzând rigoarea și cultul muncii, și a
mărturisit că se întoarce mereu acasă într-un gest
anteic de perpetuă regenerare a energiilor atât de
necesare împlinirii misiunii sale științifice și
civice.
Grigore ILISEI
credibilitate fantasmei etimologice: „Astfel se
năștea Ulița cea nouă, la început povârnită,
mărginită de vii, lutării și livezi, de unde și numele
Podul Verde, după îndreptare, netezire și podire cu
lungi loazbe de stejar” (Strada Lăpușneanu de
altădată, 2002, p. 12-13) sau „Capătul acesta [al
Uliței Mari], căptușit cu o întreagă pădure de
copaci otânjiți, se mai numea Podul Verde, căci
trecea printre vii, grădini și livezi străpunse, ici-
colo, de acoperișul unui conac boieresc strămutat
din dricul târgului, nimicit de pojarul mai sus
pomenit [din 1827]” (UlițaMare din demultuitate
vremuri, 2006, p. 9).
În toată această poveste, dificultatea explicației
toponimului constă în identificarea și localizarea
unui pod cu parmaclâc verde, care trebuie să fi
existat pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea în
capătul de jos al drumului Botoșanilor, în zona
pasajului subteran, acum în construcție întârziată,
din Piața Eminescu. În Harta locului Sfântului
Nicolaiu și a megieșilor cu care bisărica au avut
pricină, datată 1807 iunie 20 (Arhivele Naționale
Iași, fond Documente, 793/21) este reprezentat
pârâul care a erodat Râpa Galbenă și care înainta
atunci până în marginea Uliței Păcurariului. În
această zonă se adunau apele de pe Dealul
Copoului și nu este exclus ca podul să fi fost distrus
de ploile torențiale din anul 1804, căci în „harta”
din 1807 el nu apare. Ulterior, albia pârâului a fost
umplută cu pământ, până la Râpa Galbenă,
denivelarea de teren a fostei văiugi fiind vizibilă
până în prezent. Cu același pământ, am „îngropat”
o altă legendă ieșeană. Mare păcat, recunosc!
Mircea CIUBOTARU
 CRONICA VECHE
CASA GHICA-CALLIMACHI DIN IAȘI
(urmare din nr. 9/2014)
asa Ghica. Memorialistul D.C. Moruzzi arăta că în domnia
C lui Cuza: „Generalul Gheorghe Ghica, era boier velit, tânăr
și focos. Acesta, pe când comanda regimentul de la Galați,
dăduse probe de energie intrând în biserica greacă cu cal cu tot și
tăind harcea-parcea pe o sumă de Epaminonzi, Alcibiazi și
Temistocle, toți din Chefalonia. La drept vorbind, dumnealor se cam
obrăzniciseră, voind musai să facă Epanastasis (= revoluție) ca la
1821 (...). Atunci, ca să satisfacă pe ruși, care erau aproape bată să-i
bată, și să nu umilească armata, vodă dădu regimentul de la Galați
unui alt colonel, mai blaj in, iar pe Ghica îl numi general al Iași, unde
își avea omul edecurile și gospodăria în strada Goliei (Cuza Vodă),
actualele case Juster”.
Generalul Gheorghe Ghica, născut înainte de 1815, era fiul marelui
logofăt Gheorghe Ghika-Deleni (1788-1854) și al Pulcheriei Balș
(1788-1858). Tatăl său fusese ctitorul bisericii de la amintita moșie.
Mormintele ambilor părinți, ca și al bunicului său Constantin Ghika
(1745-1818), se aflau însă la Biserica Sf. Spiridon dinlași. Părintele
generalului era frate cu logofătul Alecu Ghica „Bilboquet” (tatăl
domnitorului Grigore Al. Ghica de la 1849-1853) și cu vistiernicul
Dimitrie Ghica, întemeietorul ramurii Ghika-Comănești. În casele
logofătul lui Alecu Ghica de pe str. Cuza Vodă, (vizavi de casa
Callimachi), a fost înființat Institutul Gregorian, Maternitatea de
astăzi. Generalul era singurul dintre frați rămași în Moldova: fratele
mai mic, marele vornic Teodor Ghica (fost ministru de finanțe), s-a
căsătorit cu Fenareta, fiica lui Barbu Știrbey, iar sora sa, Aristița, se
măritase în 1835 cu Matei Cantacuzino de la Băleni, stabilindu-se în
Muntenia. Generalul a fost căsătorit de două ori; mai întâi, la 1839,
cu Ana Tudorache Gheoca (zis Ghika-Dumbrăveni), iar a doua oară
la 1854, cu Elena Donici. Cu toate acestea, generalul nu a avut
descendenți.
IÎ *
n aceeași clădire de pe str. Cuza Vodă a locuit și generalul Nicolae
Mavrocordat. Acesta era fratele mai mare al lui Alexandru
Mavrocordat, fost mareșal al Palatului sub regele Carol I. Nicolae
era căsătorit cu Didița (Esmeralda), fiica din prima căsătorie a
hatmanului lordache Boldur-Lățescu. Rudolf Suțu arată că, atâta
vreme cât soțul ei servea încă în armată, Didița „locuia în strada
Cuza Vodă, fostă Golia, în casele de atunci Lepădatu. Aici au avut
loc cele mai frumoase petreceri, la care luau parte și își dădeau
întâlnire tot lașul”. Această femeie superioară, cultă și cu o educație
aleasă se dovedise a fi o gazdă excelentă. La adresa arătată, locuia
împreună cu mama sa Eufro sina Ro setti, care avea o mare slăbiciune
pentru unica sa fiică, încât nu s-a despărțit niciodată de dânsa. Se
pare că aici au cunoscut-o Alexandru Cuza pe Elena Rosetti,
viitoarea sa soție.
Cu ocazia vizitei domnitorului Carol I la Iași, prin 1869, generalul
Mavrocordat a organizat o strălucită petrecere în onoarea distinsului
oaspete. „Recepția a avut loc în fostele case Lepădatu din strada
Cuza Vodă, astăzi ocupate de către domnul general dr. Sava Goiu
(1928)”. Viitorul rege a deschis balul, dansând cu fiica gazdei,
domnișoara Natalia (căsătorită ulterior Suțu). Fiica generalului
Mavrocordat este prezentată ca fiind o pasionată amazoană, mare
amatoare de curse de cai, pe aleea de la Copou, precum și
inițiatoarea teatrului de societate, ea jucând piese franțuzești și
românești, alături de personaje distinse din lumea ieșeană, pe scena
vechiului teatru de la Copou.
Eufrosina Rosetti (1806-1883), soacra generalului Mavrocordat, era
fiica mijlocie a lui Vasile Rosetti („Cilibiul”) și a Smarandei N.
Dimachi. Casa în care a crescut este actualul Muzeu al Unirii, din
strada Lăpușneanu. Celelalte două surori, figuri marcante în viața
mondenă a Iașilor, erau Săftița Pallady (prima soție a viitorului
principe Mihail Sturdza) șiAgripina Sturdza. Rudolf Suțu considera
că „aceste trei surori, fiicele boierului Rosetti, au fost o podoabă a
societății ieșene de pe vremuri...”. În tinerețe, Eufrosina a stat multă pentru a servi ca sediu pentru Banca Marmorosh-Blanc, falimentată
vreme în Italia, alături de sora ei mai mare, Safta, cea care a avut
curajul să coboare în craterul vulcanului Vezuviu. A beneficiat de o
educație aleasă, fiind cunoscută drept o femeie foarte informată. Pe
18
masa ei de lucru se aflau zilnic teancuri de ziare străine. A călătorit
mult în Europa, la Geneva poposind chiar vreme de doi ani. Îi plăcea
să petreacă iernile la moșia surorii mai mari, Cilibiul. După moartea
acesteia, și-a cumpărat o casă la mănăstirea Agapia, pe care a
reamenajat-o. transformând-o într-o vilă frumoasă, unde-și petrecea
zilele de vară, primind numeroși musafiri. Eufrosina era cunoscută
ca o sprijinitoare a vieții culturale, ajutând atâtAsociațiunea Literară
din București, cât și Societatea Studenților Români din Paris (1846­
1847). S-a ocupat și de alte activități filantropice, cum ar fi
strângerea de donații pentru armată.
IÎ *
n ultima parte a secolului XIX, casa a aparținut colonelului
Lepădatu, care a dat și actuala înfățișare exterioară a imobilului.
La 1897 sunt amintiți ca proprietari succesorii acestuia. Chiar și
după ce ofițerul nu a mai fost proprietar, imobilul era numit, inclusiv
în acte oficiale, „Casa colonel Lepădatu” (1905). Pe la 1900
proprietar al clădirii era un anumeA. Spiridonescu.
Berman Juster (Iuster) apare în acte ca proprietar al casei din martie
1905. În februarie 1910, proprietarul cerea acordul Primăriei pentru
reamenajarea fațadei casei din strada Golia nr. 18. Cel puțin în anii
1911-1912, casa era închiriată, servind de locuință avocatului
Dabija.
Banca Română de Comerț și Industrie, având sediul în București
(str. Academiei, nr. 6) este arătată ca fiind proprietara imobilului din
Iași, strada Cuza Vodă, nr. 18, cu ocazia instalării unui contor pentru
apă, în vederea conectării la rețeaua publică de apă.
Bancherul Emanoil Marcovici și soția sa Șeina erau cunoscuți ca
locuind pe strada Ștefan cel Mare, nr. 4. El apare ca nou proprietar al
clădirii din strada Cuza Vodă nr. 18, la 30 martie 1922, când cerea
acordul Primăriei pentru a putea face mai multe lucrări de
reamenajare a clădirii: refacerea planșeului dintre parter și etaj; să
astupe toate crăpăturile din pereți, să repare tencuielile pe unde vor fi
căzute și să schimbe cărămizile putrede. Imobilul a fost închiriat
de pe la 1939, datorită unor împrumuturi pentru exportul de cereale.
La 1932 la adresa Cuza Vodă 18 își aveau cabinetele medicul A.
Dulbergher, precum și medicul I. M. Haras.
Rudolf Suțu afirma că pe la 1928, când își scria
amintirile despre Iași, casa aflată astăzi în strada
Cuza vodă nr. 41 era ocupată de generalul dr.
SavaGoiu(1928). După 1945, Casa Callimachi a
devenit Sediul Partidului Muncitoresc din
România, Regionala Moldova. Prin 1947 era aici
Consiliul Sindical Regional. Pe la 1965 în întreaga
clădire funcționa o Grădiniță pentru copii.
Clădirea a găzduit și activități ale Conservatorului
ieșean, care avea aici săli de repetiție. Tot în acest Civilizație Europeană al Academiei Române, Uniunea Artiștilor
imobil au funcționat Direcția pentru Cultură a
P.C.R. Iași și Oficiul Patrimoniu pentru Județul
Iași, care veghea la soarta monumentelor din fosta
capitală.
* obținut un verdict favorabil în 2005, pe baza căruia clădirea a fost
rhitectura clădirii. Casa Callimachi se
A caracterizează prin faptul că „elementul
tradițional este încă prezent în tratarea
planului, dar se face puternic simțită prezența
arhitecturii eclectice în domeniul decorațiunilor”.
Fațadele clădirii sunt tratate în stil neoclasic, fiind
prezente însă și numeroase elemente decorative de inspirație barocă.
Fațada este dominată de ordonanța de coloane compozite ale
balconului, pe care se sprijină frontonul triunghiular clasic, încărcat
cu un cartuș decorativ, pseudo-heraldic. Unul din elementele de
originalitate ale clădirii este modul în care a fost conceput vestibulul:
o sală ovală, hipostilă. Camerele de la parter, în aripa de NE au
tavanele boltite, o notă de vechime, ceea ce indică, probabil, că ele au
făcut parte dintr-o formă mai veche a clădirii aflată acum în picioare.
Sub clădire se află două pivnițe de piatră, de vechimi diferite. Pe
latura de nord, spre strada Vovidenie, clădirea a fost extinsă, într-o
perioadă târzie, printr-un corp trapezoidal, având la etaj o loggie.
Decorațiunea interioară este reprezentativă pentru stilul art-
nouveau, răspândit după 1900. Este una dintre foarte puținele clădiri
din vechea capitală a Moldovei care mai conservă decorațiuni în
acest stil. Astfel, chiar feroneria ușii de la intrare (realizată de firma
A. Marek din Iași) se supune liniilor specifice art-nouveau-lui.
Interesantă este decorațiunea holului de la etaj. Acesta este împărțit
în două compartimente, delimitate de trei arcade sprijinite pe doi
pilaștri. Primul compartiment, mai luminos, (cu deschiderea spre
loggie) este împodobit cu o bogată friză cu amorași (putti), eșarfe și
ghirlande vegetale, lucrare realizată în stucatură (fig. 1).
Cel de-al doilea compartiment este dominat de două oglinzi de mari
dimensiuni și de foarte bună calitate, care flanchează intrarea în
salonul oval. Acestea sunt înrămate într-o stucatură exuberantă, în
care sunt împletite florile cele mai diverse, păstrând culoarea aurie.
Friza de stucatură are ca decor principal un șir de rândunele (fig. 2).
În fiecare colț al tavanului întâlnim câte un medalion cu câte un chip
feminin, reprezentând personificarea celor patru anotimpuri. În
mijlocul tavanului, candelabrul este prins într-o scoică marină,
susținută de două nimfe, realizate de asemenea în stucatură.
Salonul oval, dispus în lungul fațadei, are un frumos tavan boltit, a
cărui detalii de realizare tehnică sunt vizibile în podul clădirii. Este
conceput ca salon de dans și are o acustică specială. Decorațiunea
încăperii a rămas fidelă unei epoci mai vechi, păstrând linia
neoclasică. Astfel, 12 pseudo-pilaștri ritmează peretele încăperii.
Capitelurile lor, concepute în stil eclectic (corintic îmbinat cu ionic)
sprijină o elegantă friză care păstrează însă o mare sobrietate.
IÎn luna August 1992, Comisia
*
Monumentelor, Ansamblurilor și
Siturilor Istorice a adresat Primăriei orașului Iași rugămintea de a
emite o decizie prin care imobilul din strada Cuza Vodă nr. 41 să
fie transferat în administrarea Direcției Monumentelor Istorice
București în vederea urgentării acțiunilor de restaurare și
conservare. La acea dată, în clădire funcționau, în calitate de chiriași,
următoarele instituții: Comisia Monumentelor, Ansamblurilor și
Siturilor Istorice Moldova (semnatara petiției), Centrul de Istorie și
Plastici Iași, Asociația Foștilor Deținuți Politici și Partidul Național
Țărănesc, Creștin și Democrat. Imobilul a fost revendicat ulterior de
fiicele fostului proprietar, bancherul Emanuel Marcovici, Bianca
Mandler din Israel si Lucy Marcovici din Brazilia. Acestea au
evacuată, în 2008. Clădirea a fost apoi revândută, probabil de mai
multe ori. Renovată sumar, casa așteaptă un compărător sau un
chiriaș pe măsură. Deși părea a fi o afacere imobiliară foarte
profitabilă, clădirea stă goală și fără rost, de mai mulți ani, visând la
vremurile când între zidurile ei se făcea istorie...
Sorin IFTIMI
cronica veche
 CRONICA VECHE

„Misterele onomastice”
ale Iașilor (VI)
ă părăsim acum ulițele „privilegiate” ale de patru ori), care găsiseră în romantica belle

S Capitaliei moldave, pe care glodurile nu epoque caragialiană delicate denumiri de străzi,

ajungeau, probabil, decât la tureatca precum Strada Blondelor, Strada Brunetelor,
Strada Fetelor sau Strada Plăcerilor. Adevărat,
ciubotelor târgoveților, dar, în schimb, vorba lui
Creangă, beneficiul podirii, paveluirii și nu-i chiar elegant acest nume de mahala, care, mai
șoseluirii trebuie să fi provocat numeroase hernii degrabă neglijat, nu a incitat curiozitatea
de disc lombar măcar trândavilor boieri cumplit etimologică sau, cel puțin, nu cunosc eu o
hurducați în butce, droști, cupeuri, cocii, calești și asemenea tentativă scrisă. În compensație pentru
alte minuni vieneze de loazbele podurilor, de carența bibliografică, am înregistrat cu veselă
bolovanii de râu numei ciopliți sau de chetroaiele satisfacție explicația unui iașolog consacrat (nu
de Răpidea sau de Șcheia neglijent sau deloc dau nume, persoană însemnată. Dar dacă oi uita?):
„compactate”, și să coborâm oleacă prin fără doar și poate, pe acel drum mărginaș al
mahalale, în căutarea unor... vinovați de denumiri vechiului târg circulația era intensă, frecușul mare. spre Mănăstirea Frumoasa și spre bariera Socola, demonstrativ „acesta”, greu de înhămat la funcții
ce pun pe gânduri pe istoricii serioși, pe gazetari, Tot mare e și motivația denominativă, și analiza care se numeau atunci tot Podul Lung (Arhivele toponimice). O incertitudine rămâne, totuși, și în
tot așa, și publicul cititor specializat al „Cronicii lexicală, în acest caz. Și totuși, „misterul” Iași, Secretariatul de Stat al Moldovei, dos. acest caz: etimologia antroponimului Bularga,
Vechi”, mai ales. Așadar, pornim de la fosta Vamă toponimic nu-i deloc de primă clasă de dificultate: 337/1835-1842, f 17 r., 21 r., 57 r.) și abia după nediscutată de onomasticieni, cred, nume care se
și de la Cărvăsărie, o luăm la vale, pe Podul Lung, a doua atestare a hodonimului, Ulița lui Frecău acei ani au apărut alte ulițe ce acoperă treptat șesul poate asocia cu forma Bularca, pe care Iorgu
și mintenaș ajungem în capătul străzii Smârdan, (DIOI, III, p. 120, anul 1698), trimite fără dubii la Bahluiului, constituind Târgușorul Nicolina, Iordan o pune în relație cu bulearcă „rachiu prost”.
numită în vremuri vechi Ulița Frecău, care ducea, un nume de persoană, nu singular în Iași, de-a înfiripat încă din veacul al XVIII-lea. Așadar, Dar aceasta e altă poveste, cu puțin interes pentru
ca și astăzi, până în marginea de răsărit a târgului, lungul vremii, căci la 1820, în Catagrafia orașului străveche toponimie urbană în această parte a ieșeni.
unde se întâlnea cu ulița lui lordachi Bucșănescu. Iași, editată de Ioan Caproșu și Mihai-Răzvan Iașului actual nu-i de găsit. Ne mulțumim însă și PS. Obișnuit să caut sursele primare ale unor
Pe stânga, pe coasta dealului, și pe dreapta uliței, Ungureanu, în Documente statistice privitoare la cu... vechituri mai noi, una ivită când ajungem în propuneri etimologice pentru toponimele
până în Țigănimea Domnească de pe șesul orașul Iași, vol. I, 1997, era înregistrată o micul cartier Bularga, mărginit de o stradă cu controversate, ajung cu o mică întârziere la Gh.
Bahluiului, în Broșteni (sau Broscărie), unde Frecățoaia, cu doi scutelnici (p. 395). Mai același nume. Etimologia nu-i obscură, fiindcă Dimachi (și nu Diamandi, cum l-am botezat din
locuiau și țiganii lăutari și cobzari (strălucit cunoaștem și nu mai puțin de patru sate numite arhivele ieșene, ca de obicei, oferă (doar cu ceva neatenție), consilier la Curtea de Apel din Iași (și
reprezentați de celebritatea lor, Barbu Lăutarul), Frecăței, cu o poreclă colectivă sau cu un plural pricepere a căutării și risipă de timp) informații nu magistrat, cum îl indicase Vasile Panopol),
case, cocioabe, șandramale, cu acces la ele prin direct (de la un derivat diminutival Frecățel), din prețioase pentru explicații posibile și probabile, care, într-un serial de 15 episoade din „Ecoul
trecători și fundacuri, formau o mahala mărișoară, județele Brăila, Dâmbovița, Tulcea și Vrancea. De adesea sigure, ca și în cazul de față. Astfel, ne Moldovei”, publicate în 1894-1895, explica mai
Mahalaua Frecău. Numele e vechi, îl găsim taman ce unii oameni erau porecliți Frecău și Frecățel scutește de aproximări și reconstituiri atestarea multe nume de locuri, informațiile și interpretările
la 1671, când se vindea o casă de pe Ulița Freacău recunosc senin că nu știu și nu mă preocupă să aflu Mariei Bularda (= Bularga), care avea o casă de sale fiind preluate de N. A. Bogdan și de pletora de
(DIOI, II, p. 342), și avem motive temeinice să-l ce frecau. Presupunerile sunt libere și... Tentante. clasa a patra pe Podul Lung, (Listele caselor și a imitatori ai acestuia. Dimachi este cel care
bănuim și mai vechi, măcar cu câteva decenii. Părăsind ulița cu... frecuș, nu avem decât să trecem dughenilor Capitaliei, publicată în anul 1853, p. presupunea că Podul Roș își trage numele de la
Hodonimul (nume pentru căile de comunicație) Bahluiul (pe la fostul Pod al lui Trancu, construit în 128, ediție nouă, 2000, p. 52), tocmai în zona cu perdelele roșii ale caselor prostituatelor (v.
are viață lungă, de vreo trei veacuri, căci dispare 1891 și înlocuit în prezent cu o punte de beton) și pricina, căci numărul casei este foarte mare (428). episodul V al acestor „Mistere onomastice”) și tot
după 1900, când au fost atribuite în regat multe mai căutăm nume vechi și provocatoare în Răsuflu ușurat la gândul că nu va trebui să el emitea o explicație pentru Târgul Cucului (v.
denumiri comemorative sau onorifice, de locuri și cartierele de pe dreapta râului. Așteptările nu contraargumentez la cine știe ce etimon, fie episodul IV), pe care o rezum acum, ca să nu se
localități (Plevna, Grivița, Racova, Smârdan) sau trebuie să fie prea mari, căci, pe șesul inundabil neaoșist, de calibrul bârr, ladă > Bârlad, fie piardă... contribuția: cică Târgul Făinii s-ar fi
de eroi ai Războiului de Independență. Numele cândva, numai de-a lungul Podului Lung, de la latinist, precum nemo est > Nămăești, sau chiar mutat după incendiul din 1803 la Curtea domnescă
Frecău numai este consemnat în Ghidul stradelor Podul Roș și până la bariera Nicolinei, spre Galata, cuman, dată fiind trecerea pe aici a Bahluiului, cu abandonată, iar noul Târgul Cucului s-ar fi „numit
orașului Iași, din 1911, și era deja înlocuit cu se înșirau pe la începutul veacului al XIX-lea case buclucaș nume. S-ar fi iscat din această pricină o astfel din pricina părăsirei acelei piețe, zicându-i
Smârdan în Călăuza lașului, 1916, probabil și dugheni modeste, cum prea frumos se vede și în ipoteză periculos de savantă, dacă vreun fantezist oamenii că i-a cântat cucul și a rămas părăsită”
fiindcă nu suna deloc eufonic în urechile planurile orașului desenate de Joseph von Bayardi creativ ar fi avut prilejul și curiozitatea să („Ecoul Moldovei”, 13 octombrie 1894). Darpiața
consilierilor și primarilor vremii, succesorii în 1819, de Frederic Peytavin, plan litografiat în răsfoiască paginile de gramatică din Codex nu a rămas părăsită, dimpotrivă, a fost repede
acelor botezători stradali anteriori (între care 1857, sau într-un tablou al Iașilor de la 1842 pictat Cumanicus, edit. Geza Kun, Budapesta, 1880, populată de evrei, încât cucul a rămas iarăși fără
fusese și Dimitrie Gusti, profesor la Academia de Ludovic Stawski. În 1835-1837, se lucra la unde, la p. CIII, ar fi găsit cuvântul bularga (din motiv de inspirație muzicală.
Mihăileană și primul primar al Iașului, ales apoi șoseluirea acestui traseu, dar și pe variantele sale fericire, doar dativul plural al pronumelui
Mircea CIUBOTARU

regretabil că Istrati părăsește meseria de zugrav. O

corespondență să vă ducă de râpă.” (Ibidem, p.292)
pariția Chirei Chiralina în volum (în limba

PANAITISTRATI A franceză la editura Rieder, mai 1924) a fost

FRATE ADOPTIV AL FAMILIEI
onsiderăm necesar a preceda publicarea Ionescu. Subsolul magazinului era locuibil și aici a
întâmpinată cu bucurie de Gh. Ionescu.
Ținând cartea în brațe, o alinta spunând „Asta-i de
noi, prietene, de noi.”Ionescu și Istrati auînființat,
la subsolul magazinului din str Colisee, o „casă de
ajutor” și toată vara au împărțit pachete cu haine,
alimente etc oamenilor săraci, (Ibidem, p.311)
folosind drepturile de autor ale lui Istrati.
comunica faptul Prin 1925 (ianuarie și martie), Istrati mai locuia și

C corespondenței dintre Panait Istrati și
Constantin Mănescu de o scurtă relatare
privind prietenii lui Panait Istrati menționați scria
scrisori, aceasta pentru a înlesni înțelegerea
raporturilor reciproce dintre corespondenți și
pentru a evita repetarea referințelor privind
persoanele pomenite în scrisori.
Gheorghe Ionescu, de profesie cizmar, era stabilit
la Paris în 1907, fiind abonat la gazeta „România
muncitoare” din țară. Înainte de a pleca, îl
cunoscuse pe D. Th. Neculuță (poetul cizmar).
Era în contact cu socialiștii români stabiliți la
Paris, cum ar fi tapițerul Alecu Constantinescu,
ajuns acolo înainte de 1907, deci e posibil să se fi
cunoscut în țară. (M. Iorgulescu, Spre alt Istrati,
Ed. Minerva, 1986, p.166; Panait Istrati,Cum am
devenit scriitor, Ed Scrisul Românesc, 1981,
pp.190,193)
Panait Istrati l-a cunoscut pe Gheorghe Ionescu în
decembrie 1913, când a ajuns prima dată la Paris.
Îi fusese recomandat de Alecu Constantinescu,
înainte de plecarea din țară. E posibil să fie aceeași Revenind la Paris, Istrati a locuit în casa lui Gh.
persoană cu Gheorghe Ionescu, membru supleant
al Comisiei Generale a Sindicatelor din România,
ales la Conferința Uniunii Socialiste și a
Sindicatelor din 1908,AlecuConstantinescu fiind
secretarul Comisiei. (N. Copoiu, Refacerea
Partidului Social-Democrat din România (1900­
1910), Ed. Științifică, 1966, p.244) În acest caz, se
spera că va mai reveni în țară, dar în 1913 era la
Paris. Nu știm care era starea lui materială în 1913,
dar în 1920, când Istrati ajunge pentru a doua oară
la Paris, Gheorghe Ionescu era coproprietarul unui
magazin de încălțăminte în str. Colisee, nr 24, și a
unui atelier de cizmărie, cu asociatul său, Ștefan
stat Panait Istrati din martie până în toamna lui
1920, când a plecat la Nisa. În decembrie 1920 îi
în lui Gh. Ionescu să-i trimită urgent 50 de franci.
Martha, soția lui Gh. Ionescu îi răspunde că soțul
este bolnav, că au cheltuieli mari și le este
„imposibil să facem ceva pentru d-ta în clipa de
față.” (Cum am devenit scriitor ,pp.215, 216, 228)
Se știe că, la 3 ianuarie 1921, Istrati a încercat să se
sinucidă, nu a reușit, s-a pus pe picioare, susținut
moral (și material?) de prieteni și apoi de însuși
Romain Rolland, care, intuindu-i talentul literar l-a
îndemnat să scrie.
La 5 mai 1922, Panait Istrati, însoțit de Gh. și
Martha Ionescu, sosește la Triel și urcă în cătunul
Hautil. Întemeindu-se pe spusele lui Romain
Roland, Gh. Ionescu se hotărâse „să investească în
talentul de scriitor” al lui Istrati. Găsindu-i o gazdă
în Hautil, i-a plătit întreținerea, câte 150 franci
lunar, ca să aibă condiții să scrie. Istrati a scris acolo
prima sa carte, iar la 4 septembrie 1922 a expediat-o
luiRomainRoland. (Ibidem,p.252)
Ionescu din str. Colisee, într-o bucătărie, la subsol,
până la 9 februarie 1923. Aici a scris cea de a doua
carte. Întreținerea lui Istrati costa 400-500 franci
lunar. Câteva fapte importante s-au petrecut în acest
interval. La îndemnul lui Gh. Ionescu, care a spus
că „este necesar ca răsuflarea mea și a lui Romain
Rolland să se încrucișeze în de-aproape”, la
sfârșitul lui octombrie 1922, Istrati l-a vizitat pe
Romain Rolland, la Villeneuve. La plecare, Romain
Rolland i-a dăruit lui Istrati, pentru familia Ionescu,
între altele, o sticlă de vin, ce va fi băută în „subsolul
Prieteniei.” La 23 decembrie 1922, Istrati a primit
de la Romain Rolland o scrisoare în care i se
că nuvela Chira
Chiralina este
„formidabilă”. O
nouă scrisoare îl
anunța pe Istrati, la 5 ianuarie 1923, că una dintre
nuvelele sale va apărea în revista „Europe”. Veștile
optimiste l-au făcut pe Gh. Ionescu să insiste ca
Istrati să rămână „fratele adoptiv al familiei.”
Istrati a apreciat că „acest lucru mă apasă. Nu se
poate! Are nevastă și un asociat, care nu sunt din
același aluat” și a plecat la Nisa. Era însoțit de Gh.
Ionescu care, în ochii nevestei, mergea pentru
afaceri și îngrijirea sănătății. (Ibidem, pp. 254,268,
270,277)
Când, la 4 iunie 1923, Istrati primește de laRomain
Roland știrea că a aranjat apariția Chirei Chiralina
în revista Europe din iulie sau august, „lui Ionescu
i-au dat lacrimile. Mai mult: căldura vorbelor d-
tale a topit gheața dintre el și nevastă-sa: <Barem
eforturile noastre nu vor fi zadarnice!> și-au zis.”
Apariția nuvelei în Europe din august a provocat
un entuziasm deosebit: „toată casa lui Ionescu
vuiește de <mare poet romancier>, <mare
povestitor din Orient calificative folosite de
Romain Rolland în prefață, desemnându-l pe
Istrati. (Ibidem, p.p. 283, 288, 289)
După o perioadă în care a practicat meseria de
zugrav, Istrati îl anunță pe Romain Rolland, la 16
octombrie 1923, că a abandonat zugrăveala și s-a
apucat din nou de scris, pentru al treilea volum.
„Azi, ca și în trecut, Ionescu m-a luat iarăși în
spate: alți patru sute de franci lunar pentru
întreținerea mea... lacrimi amare au și început să
curgă în casa din Colisee, nr 24. Până și un
Dalimier i-a spus lui Ionescu într-o zi:<Este
scria, în str Colisee, la Haiducii. În februarie însă
era la Nisa. (Panait Istrati, Corespondență cu
scriitori străini, Ed. Minerva, 1988, pp.213-215,
247) În iulie 1925, voia să-l viziteze, împreună cu
Gh. Ionescu, pe Jean Richard Bloch, administrator
delegat la Editura Rieder. Probabil în legătură cu
plata drepturilor de autor ale lui Istrati, pentru
„recuperarea”, de către Ionescu, a banilor
„investiți” în Istrati. (Ibidem , p.219) Înainte de a
pleca, la 15 august 1925, spre țară, Istrati indică
prietenilor săi adresa pentru corespondența pe care
i-o vor trimite cât timp el era plecat din Franța:
„adresa tot la: Ionescu, str Colisee, nr 24, Paris, 8”
(Ibidem, p.250)
Având două locuințe închiriate, la Collonges și la
Menton, datorită neînțelegerilor cu soția, și
separându-se total de Anna Munsch, Istrati e nevoit
să apeleze din nou, în iunie 1926, la prietenul
Ionescu: „soarta a hotărât să merg să scriu, timp de
două luni... în subsolul lui Ionescu.” (Ibidem, 251,
252)
La 1 septembrie 1927, îl regăsim iarăși în str.
Colisee, nr 24, după ce făcuse „treabă multă cu
zugrăveala: am refăcut scara și subsolul unde am
scris Chira și Neranțula. Apoi am alergat mult,
pentru a căuta (și găsi) un apartament. Alerg încă,
pentru a-l aranja. În sfârșit lucrul meu propriu zis.”
Apartamentul închiriat era situat la Meudon-Val-
Fleury. Pe când Istrati mai lucra la amenajarea lui,
Ionescu a plecat în România pentru șase luni. Cât
timp a locuit la Meudon-Val-Fleury, a scris Ciulinii
Bărăganului. A renunțat la acest apartament,
întrucât la 15 octombrie a plecat în Rusia (URSS).
(Ibidem, pp.28-30) (Va urma)
Traian D. LAZĂR

cronica veche 5
 CRONICA VECHE
HOTELUL PETERSBURG DIN IAȘI,
SCENA REVOLUȚIEI DE LA 1848
omentele importante ale istoriei naționale se fixează în
M conștiința publică prin conservarea clădirilor legate de
acestea sau înălțarea unor monumente evocatoare.
Acestea devin „locuri ale memoriei”, suport pentru ritualurile anuale
de rememorare a unor fapte și valori din trecut, considerate a fi încă
de actualitate. Dacă vom consulta Lista monumentelor istorice
legate de anul 1848, vom constata că, în vechea capitală a Moldovei
nu se mai păstrează nici una dintre clădirile care au constituit scena
revoluției din acel an. Cutremurele, războaiele sau doar proiectele de
sistematizare ale orașului au făcut să dispară din peisajul urban
ieșean toate cele trei clădiri în care s-au consumat momentele
revoluției de la 1848: Hotelul St. Petersburg, Palatul logofătului
Costache Ghica și casa postelnicului Alecu Mavrocordat.
În capătul bulevardului „Ștefan cel Mare” (în fața Palatului Culturii
de astăzi), pe spațiul verde, a fost pusă, la 1968, o inscripție care arăta
că „Pe acest loc, unde se afla Hotelul Petersbug, s-a desfășurat în
ziua de 17 martie/8 aprilie Adunarea populară a revoluționarilor
din Moldova, care a dat semnalul revoluției burghezo-democrate din
Țările Române”. Ar fi fost de preferat să se păstreze acest ansamblu
arhitectonic, iar la aniversarea amintită să se pună o placă de
marmură pe peretele clădirii originale, dar aceasta fusese demolată
între timp.
Hotelul St. Petersburg a avut, succesiv, mai multe locații în capitala
Moldovei, ceea ce a dus la identificări diferite, fără a avea în vedere
doar anul 1848. Autori precum N.A. Bogdan (1913), Eugen Păunel
(1939) și V. Panopol au localizat acest hotel ca funcționând „în
casele Lapedat, pe strada Cuza Vodă, lângă mănăstirea Golia” (unde
a fost, după 1990, sediul PNȚ). Ipoteza a fost reluată de Constantin
Ostap, un pasionat al istoriei vechilor clădiri ieșene. La rândul său,
memorialistul Ion Mitican, pleda pentru o altă locație a Hotelului,
aflată pe ulița Lozonschi, învecinată cu reședința domnească a lui
Mihail Sturdza, ipoteză care nu poate fi împărtășită.
Se știa că proprietarul hotelului St. Petersburg fusese „unicul care să
fi așezat în Iași un hotel destul de suportabil, ceea ce nu existase până
atunci”. Acesta era Conrad Regensburg, un personaj foarte pitoresc
al epocii. El se născuse la Bamberg, în 1779 ; a fost înrolat într-o
unitate de bavarezi în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia
(1812); întors în localitatea natală, după încheierea păcii, își încearcă
iarăși norocul în Rusia. Neavând parte de
succes, s-a retras la Iași, pe la 1824, unde
și-a început afacerile hoteliere, care i-au
adus o oarecare înflorire. Încă de pe la
1840 fusese remarcată pasiunea
proprietarului și a oaspeților săi pentru
discuții politice, temele favorite ale
conversațiilor din salonul hotelului.
Indiferent de locație, Hotelul Petersburg
era locul preferat de diplomați și
personalitățile politice, care dezbăteau
chestiuni de politică internă și externă.
Avem, astfel, o bună explicație pentru
faptul că „banchetele” care au marcat
începutul revoluției de la 1848 în Moldova au avut loc în elegantul
salonul al Hotelului „St. Petersburg” și nu în altă parte.
S-a stabilit că în primăvara anului 1848, firma „St. Petersburg” se
instalase în casele bancherului Daniel din apropierea Palatului
Administrativ. În manifestul Moldova cătrefiii săi de la 1848 se arăta
în mod clar că adunările revoluționarilor se țineau „la tractirul de
Petersburg, peste drum de cazărmi, de tunuri și de oastea lui” Mihail
Sturdza. Hotelul St. Petersburg era amplasat între zidul de incintă al
Palatului Ocârmuirii (renovat de Sturdza în 1843) și Hanul Turcesc
al Mănăstirii Trei Ierarhi. Clădirea se afla chiar peste drum de
Cazarma Miliției, forța care va reprima mișcarea revoluționară, în 29
martie.
S-a păstrat contractul de închiriere a caselor Daniil către Conrad
Regensburg. Acest act este datat la 21 aprilie 1848, adică la trei
săptămâni după desfășurarea adunării revoluționare, fapt care nu a
primit o explicație satisfăcătoare. Potrivit acestui document Conrad
Regensburg lua cu chirie, pentru trei ani, casele bancherului Strul
Haim Daniil „cele mari, rândul de sus, de la Ulița Mare, cu ograda
lor, precum și o cuhne (bucătărie) cu două odăi alături, jumătate de
grajd și jumătate de șură (depozit pentru fân și lemne), toată pivnița
cea mare ce este lângă poartă”. Pentru această închiriere avea să
18
plătească 1000 de galbeni blanci în trei ani (300 în primul an și câte
350 în anii următori). Hotelul avea și două deschideri în peretele
dinspre Hanul Turcesc (al Mănăstirii „Trei Ierarhi”); chiriașul se
obliga să le închidă cu grijă obloanele metalice ale acestora „la
întâmplare de foc”, pentru a se evita dezastrul din timpul „marelui
pojar” de la 1827). Chiriașul preciza că „în ogradă mă voi sili a pune
prund și ceva piatră pisată, spre împuținarea glodăriei”.
Se știe că evreul Michel Daniel a fost unul dintre bancherii care l-a
„sponsorizat” pe Mihail Sturdza, la 1834, pentru dobândirea tronului
Moldovei. Bătrânul Michel Daniel a încetat din viață în luna
noiembrie 1847, deci numai trăiaîntimpulrevoluției de la 1848. Cel
care cumpărase casa închiriată ulterior Hotelului Petersburg era fiul
cel mai mare al acestuia, Israil Chaim Daniel (1812-1902), care era
de o vârstă cu bonjuriștii de la 1848, dar avea o viziune
conservatoare, mult diferită, asupra societății. El a fost asociat de
tatăl său la conducerea afacerilor familiei încă din 1840. În luna mai
1849, când Mihail Sturdza a părăsit tronul Moldovei retrăgându-se în
Occident, a încredințat administrarea vastelor sale domenii lui Israil
Chaim Daniel, care a continuat să se ocupe de afacere până în 1884.
Acesta a dezvoltat afacerile familiei, extinzându-le și în Occident.
Cea mai veche bancă în Moldova a cunoscut, în timpul său, maxima
prosperitate și cel mai înalt prestigiu. Casa Daniel din Iași beneficia
de garanția vestitei Bănci Rothschild din Frankfurt. În 1858,
caimacamul N. Vogoride i-a acordat lui Chaim Daniel rangul
boieresc de „spătar”. În 1879 a fost printre notabilii evrei care au
primit cetățenie română. Șansele de a găsi un portret al lui Israil
Chaim Daniel sunt probabil nule, din moment ce se spune că acesta
nu s-a fotografiat niciodată și nu a permis să fie pictat. Știm însă că
era un conservator, inclusiv din punct de vedere religios, și că nu
agrea hainele „nemțești”, adică de model occidental.
Israil Chaim Daniel, era conștient de valoarea imobilului (peste
1.000.000 lei), și s-a îndurat să îl dea în chirie lui Regensburg „pentru
a sluji pe cel întâi hotel al capitalei, pentru comoditatea celor mai
însemnate persoane din pământeni și străini”. Hotelierul împodobise
încăperile cu mobilele proprii. Prin acest act bancherul protesta
împotriva intenției autorităților locale de a face din clădire „cazarmă
pentru oastea soldățească”: „Acesta prefacere a unuia dintre cele mai
însemnate acareturi ale capitalei într-o cazarmă, nu numai că va
expune acest acaret unei de istov
dezolații”. Proprietarul era nemulțumit
și de faptul că autoritățile locale
negociase noua destinație cu chiriașul
clădirii (Regensburg) și nu cu el, care era
proprietarul de drept. Petentul adăuga, în
plângerea sa, faptul că „toți chirigii ce au
a lor magazale acolo au declarat că o casă
prefăcută în cazarmie nu le dă nici o
siguranță și de aceea ei, de la Sf.
Dimitrie sunt gata de a lepăda toate
dughenele”. Astfel se înțelege de ce doar
etajul clădirii fusese ocupat de hotel:
camerele de la parter, având expunere la
Ulița Mare, au fo st închiriate pentru diverse dughene.
În ciuda protestului proprietarului Daniel, la 4 septembrie 1849,
Ministerul de interne înainta către Vistierie o adresă prin care urma să
se pună în practică acordul încheiat cu Regensburg, pentru
„cvartiruirea oștilor împărătești otomanicești”. La 6 septembrie s-a
încheiat contractul solicitat, între Vistierie și Regensburg. Se arăta că
Ocârmuirea locală „are nevoie de otelul dumisale, pentru așezarea
oștilor otomanicești”. Vistieria închiria imobilul de la 26 octombrie
1849 (Sf. Dumitru), dar hotelierul se obliga să evacueze acest
apartament încă de pe data de 10 septembrie.
Costache Sion arăta, într-o însemnare, că boierii revoluționari „s-au
adunat mai întâi la otelul Peterburschi, ce era în casăle răposatului
vornic Grigore Ghica, unde m-am dus și eu de am privit mișăleasca
adunare a noblețăi”. Într-adevăr, casa din Ulița Mare, de pe locul aflat
astăzi în fața Palatului Culturii, fuseseră construite de Grigore Ghica.
La 1847, fiul acestuia, vornicul Vasile Ghica, le-a vândut bancherului
Strul Heim Daniel, care le-a închiriat, din anul următor, Hotelului
Petersburg. Un document, din 2 septembrie 1849, confirmă faptul că
bancherul Daniel a cumpărat casa din Ulița Mare de la boierul
Vasilică Ghica. Clădirea fusese stăpânită de părinții lui Vasilică
Ghica: marele logofăt Grigore Ghica (de la Herța), întemeietorul
ramurii Ghica-Budești, și de soția acestuia Caterina Cantacuzino-
Pașcanu. Pictorul JosefAugust Schoefft a realizat portretul marelui
boier, cu giubea roșie și gugiuman din blană de samur (1836),
precum și cel al soției, cu vestimentație occidentală (1835).
Amplasarea vechii case boierești urma alte reguli decât cele ale
urbanisticii moderne: deși se afla pe Ulița Mare, în fața Palatului
Domnesc, aceasta nu era orientată cu fața spre stradă și nu participa
la înfrumusețarea peisajului urban al arterei principale, la crearea
unei piețe civice în fața Palatului Ocârmuirii; dimpotrivă, casa era
întoarsă către propria-i curte interioară, în care se aflau toate
acareturile necesare unei gospodării boierești (bucătăria, grajdurile,
șura ș.a.). Este un model de locuire specific orașului din secolele
XVII-XVIII, care vorbește despre vechimea ansamblului
arhitectonic de aici, în ciuda elementelor neoclasice ale fațadelor.
Aspectul exterior al clădirii, așa cum s-a conservat acesta în
fotografiile de epocă, este cel al unei clădiri neoclasice, cu boltă de
trăsuri, scară interioară și salon central, situat la etaj (model pătruns
la Iași după 1775, sau mai curând la începutul secolului al XIX-lea).
Este greu de spus astăzi dacă această structură modernă a rezultat din
adaptarea unei clădiri mai vechi, sau a fost reconstruită din temelii.
Nu s-au păstrat imagini policrome din epocă pentru a avea o imagine
mai nuanțată asupra aspectului exterior al Hotelului Petersburg.
D.C. Moruzi consemna însă că hotelul era o clădire „de colorare
verzuie închis, așezată pe trei trepte, ca un tron împărătesc“. De-a
lungul anilor, fațadele clădirilor își mai schimbă cromatica, dar nu și
în acest caz. Clădirea principală a Hotelului Petersburg trebuie să fi
avut această culoare și la 1848, ba chiar și în perioada anterioară.
Fațada de culoare verde-închis era neobișnuită și nu credem că a fost
aleasă întâmplător; era culoarea heraldică a familiei Ghica, vechii
proprietari ai imobilului. Nu știm dacă pe frontispiciul clădirii a
existat vreo stemă Ghika, având în scut verde cele șase monede de
aur însoțite de 12 lacrimi de argint, dar cromatica adoptată sublinia
din plin această apartenență.
Casa Ghica era o clădire cu etaj, de plan dreptunghiular, de
aproximativ 45 m lungime și 20 m lățime. Aceasta avea intrarea
principală prin curtea interioară, pe sub bolta de trăsuri sprijinită pe
trei arce de zidărie. Deasupra acestei bolți, la etaj, se afla salonul
principal al casei, orientat spre vest. Cele trei ferestre ofereau o
priveliște spre peisajul natural din afara orașului și nu spre ceea ce se
petrecea în intersecția Uliței Mari sau la Curtea Domnească; doar o
fereastră laterală a rezalitului central dădea spre Cazărmile Miliției.
Aceasta a fost sala în care s-au adunat revoluționarii de la 27 martie
1848. Din păcate, dosarul de imobil de la Arhivele Iași nu conține
relevee sau planuri de epocă ale acestei clădiri istorice. Singurul
releveu al casei ilustrează modificările fațadei secundare a clădirii,
reamenajată după 1899, în urma unui incendiu. Capătul de nord al
clădirii, fiind obturat în epocă de Hanul Turcesc (proprietatea
Mănăstirii Trei Ierarhi), fusese lipsit de ferestre înainte de anul 1900.
Abia cu prilejul acestor lucrări s-au deschis cele șapte ferestre la etaj
și patru la parter (și altele, pe aceeași latură). Tot atunci a fost
amenajat și balconul de 4 m, cu care ieșea în afară pe lățimea de 1 m.
Și acoperișul în două ape aparține anilor 1900. După dimensiunile
consemnate pe acest plan putem constata un parter situat pe un soclu
de 70 cm. Încăperile parterului aveau 3,80 m înălțime (nu știm dacă
erau boltite sau podite), în timp ce camerele de la etaj erau mai înalte
(până la 4,70 m). Suprafața curții interioare poate fi aproximată la
peste 2000 mp., în care puteau să încapă cei aprox. 1000 de oameni
care au participat la adunarea din 27 martie.
Amplasat cât se poate de incomod pentru urbaniști, obturând
priveliștea spre Palatul Ocârmuirii („capul de perspectivă” al Uliței
Mari), imobilul urma să fie supus alinierii stradale, potrivit planului
general, elaborat în 1897. A existat un proiect de expropriere a
clădirii (prin despăgubire), încă de la 1907, pusă în operă la 1926­
1927. La dosar se află planșele cu planurile de aliniere, în care este
trasat cu linie roșie noul aliniament; clădirea avansa în cu 6-8 metri
spre mijlocul străzii, ceea ce explică de ce a fost demolată. Comisia
de soliditate a clădirilor a declarat, la rândul său fragilitatea acesteia
și necesitatea de a fi demolată, fiind fragilizată de recentul cutremur.
Cunoscând aceste detalii privitoare la istoria clădirii, putem extrage
câteva semnificații privitoare la amplasarea pe care aceasta o avea în
anul 1848. Întrunirea din 27 martie (care marchează începutul
revoluției) a avut loc în salonul Hotelului St. Petersburg deoarece
acesta oferea cel mai bun climat pentru discuții politice. Salonul era
frecventat, încă din 1840, de elita societății și de consulii străini.
Adunarea de aici echivala și cu un protest în fața Palatului
Ocârmuirii, unde își desfășura lucrările, în mod obișnuit, Adunarea
(prezidată de Mitropolit). Lucrările Adunării se desfășurau mai ales
în lunile de iarnă, iar în martie tocmai își încheiase sesiunea, ca de
obicei, pentru ca deputații să se poată întoarce la moșiile lor, în
vederea începerii anului agricol. Alegerea Hotelului situat în fața
Porții Domnești amintea de locul unde sute de ani se ținuseră
judecăți și se împărțise dreptatea, de către domnitor sau dregătorii
domnești. Mai putem remarca faptul că radicalul Vasilică Ghica a
făcut revoluție, practic, în salonul casei părintești, care îi aparținuse
până în anul 1847.
Sorin IFTIMI
cronica veche

Un artist
neobișnuit
Nu mai știu dacă rândurile ce urmează le-am publicat
au ba. Din păcate, textul acesta, pe care l-am descoperit
cotrobăindprin manuscrise, nu poartă vreun titlu, ca să am
vreun reper, cât de cât. Dar nu cred că fac rău oferindu-l
unei reviste ce cultivă rememorările despre ieșeni cari au
fost.
Poate că, dincolo de patimile care ne înverșunează, de
neliniștile ce ne bântuie, printre iluzii și deziluzii, s-ar
cuveni să întoarcem mai des privirea spre trecut. Spre
trecutul mai mult sau mai puțin apropiat. O privire critică,
dar mai ales una recuperatoare. Se înțelege că, din acest joc
de timpuri, elimin (provizoriu) politica, fie și aceea cu
„delicatese”. Avem destulă
Petru ARLrȘTFl vreme și pentru argumentări
Afoarre si renaștere tăioase și pentru confruntări
acerbe de opinii. Acum, însă, aș
ține să rămânem în spațiul, nu
tocmai privilegiat, al culturii.
Cuprinși de febrele prezentului,
lăsăm prea adesea secvențe
întregi din ceea ce a fost în
uitare. E mai mult decât o
greșeală, e un păcat. Buluceala
intru glorie și zarva iscată de
orgolii agresive riscă să acopere
rumoarea în stingere a unor voci
care nu au altă vină decât aceea
că nu mai sunt.
Dacă prieten e prea mult spus, am fost însă apropiat, într-
o vreme chiar foarte apropiat, de Petru Aruștei. Un artist,
neobișnuit, cu totul neobișnuit. Pictor și poet totodată,
locuit de năluci înfricoșătoare, dar întrezărind, în tensionate
străluminări, tâlcuri menite să dea vieții, și morții, un rost.
Într-o lume ale cărei fantasme îl fascinau și îl tulburau
deopotrivă, acest băiat care avea și harul, dar și stigmatul,
parcă, al unei stranii osânde (și asta nu numai pentru marele,
inconfortabilul său talent), era, plămadă rară, numai
singurătate și dăruire. Singurătate, sub hipnoza unui abis
întunecat pe care numai ochii lui îl întrezăreau, dăruire, într-
o deposedare de sine mergând până la ultima renunțare.
Umbre și lumini, o lumină absorbită de tenebre, dar
sfâșiind, în explozii dureros-extatice, pânza neagră ce
înfășoară viul ca într-un giulgiu. Gestul emblematic al
poetului-pictor care a fost, care este Petru Aruștei mi se pare
a fi acela al făpturii care, împresurată de spectre grotești sau
terorizante, întinde brațele, într-o încordare de combustie
existențialistă, îngemănând extazul și deznădejdea, spre un
tărâm unde realul se resoarbe în metafizic, iar prin
întunericul alegoric scânteiază noime încă nedezlegate.
Și viața, mult prea scurtă, și creația lui Aruștei apar ca un
preludiu, o presimțire, o pre-vestire, într-un scenariu cu
marca apăsată a unei ciudate, revoltătoare dar și halucinante
preursite. Dacă, într-o eseistică mai mult sau mai puțin
sofisticată, ni-l mai putem închipui pe Sisif fericit, nu
izbutesc deloc să mi-l imaginez pe acest geniu lipsit de
noroc atins de senescență, îmbătrânind . Petrică, să-i spun
așa, era în fond un copil, având, cu extazierile și răzvrătirile
lui, reactivitatea unei vârste peste care trecerea anilor nu
reușea, n-ar fi reușit vreodată, să aștearnă nici un rid.
Această esență incoruptibilă, însuflețind ființa lui aparte,
era o sfidare a vremelniciei și, dacă există cumva în cer și pe
pământ un echilibru între rău și bine, poate că ea, această
esență, îi va hărăzi opera unei supraviețuiri. Unei viețuiri în
perpetuitate.
Florin FAIFER
cronica veche
„Misterele onomastice"
ale Iașilor (VII)
Părăsind Bularga, trecem peste pasajul de la Socola peste
calea ferată și cotim la dreapta, pe Bulevardul Poitiers. Îndată
ajungem mtr-un loc ce a stârnit și mca „ține in priza
imaginația ahtiată de senzațional al diariștilor și cititorilor de
foi locale ilustrate.
Manta Roșie era la începutul secolului trecut un frumos
nume al dealului de la est de Cetățuia, oronim care a generat
legende etimologice potrivite pentru scenarii cinematografice
și cu succes mediatic de top pe internetul de astăzi. Caut cu
motorul google și mă minunez de numărul isprăvilor
gazetărești din ultimii ani, dintre care aleg, aleatoriu, una
postată pe 7 iulie 2013 și rezumată într-un titlu grăitor pentru
impactul publicistic generat de argumentul „se știe că...”:
Conacul Moruzzi sau casa în care a locuit Gavril Buzatu,
ultimul călău al lașului, cel care a lăsat moștenire denumirea
cartierului Manta Roșie. După lectura textului, singura
certitudine este aceea că autorul nu știe nimic din istoria reală a
chestiunii, dar contribuie „creator” la difuziunea legendei, căci
un localnic ce copilărise în zonă afla de la reporter că acel
conac părăsit de la marginea Iașilor este „cunoscut drept Casa
Călăului”, abuz denominativ recent, comis de autoritățile
culturale ieșene care au trebuit să dea un nume unei clădiri
înregistrate ca monument de arhitectură. Reluând informații
din monografia lui N. A. Bogdan sau din alte surse de mâna a
treia sau a patra, ele însele repetând la nesfârșit o poveste de
groază reluată de-a lungul deceniilor și „împlinită” recent
printr-o făcătură mediocră a lui Eugen Șendrea (Povestea lui
Gavril Buzatu, ultimul călău al Moldovei, 2009), ceva de genul
romanelor haiducești din veacul al XlX-lea, vizitatorul locului
rezuma ceea ce culesese din zvonistica orală sau publicistică a
istoriei Iașului: „Despre el se știe că purta o manta roșie, pentru
a nu se vedea urmele de sânge, manta pe care «nu ar fi dat-o
niciodată jos, așa cum nu s-a despărțit nici de securea sa». Și
uite că, de la manta călăului, Iașul s-a ales cu un nume de
cartier, Manta Roșie”. Încheierea este pe măsura „științei”
enunțate: „Clădirea, care se află acum în ruină, a aparținut
marelui boier Alexandru C. Moruzzi și a fost ridicată la
începutul secolului al XIX-lea ca o locuință de vară, având în
jur o panoramă spectaculoasă și este un mister cum un astfel de
imobil a devenit la scurt timp după ridicare, locuința unui
personaj precum Gavril Buzatu”. Legendele, în general, nu pot
fi combătute cu argumente raționale, căci ele au o esență
cognitivă diferită de cea epistemică, dar o glosare a lor este
oportună, fiindcă dezvăluie mecanismele și motivațiile
discursului legendar. Observ, așadar, că toate detaliile istorice
care sunt invocate pentru susținerea poveștii sunt greșite sau
inventate și merită a fi semnalate, recurgând chiar la sursa
primară invocată (N. A. Bogdan), anume: Gavril Buzatul a
primit nu o mantie roșie, ci o uniformă de călău, sigur o tunică
roșie, al cărei guler se distinge cu claritate în portretul-desen al
personajului din monografia menționată; execuțiile publice în
timpul domniei lui Mihail Sturza, când a „lucrat” personajul,
nu se făceau prin decapitare cu securea, ci exclusiv prin
spânzurătoare, căci trecuse vremea când, de pildă, atentatorul
la viața mitropolitului lacob Stamate a fost tăiat în cinci bucăți,
expuse în cinci locuri din Iași, spre avertisment, dar și
satisfacție plebee (1796); „misterul” locuirii țiganului călău în
presupusa reședință a „boierului” Alexandru Moruzi este o
pură invenție, ce trebuia să justifice denumirea locului, fapt cu
atât mai limpede cu cât N. A. Bogdan spune că Gavril Buzatul a
primit o locuință, desigur, o cocioabă, lângă închisoarea
(Criminalul) orașului de pe Păcurari, așadar undeva pe strada
Fătu de astăzi; în fine, așa-zisul conac Moruzi, al cărui început
este cu totul obscur (memorialistul D. C. Moruzi nu pomenește
nimic despre o eventuală proprietate a moruzeștilor la Manta
Roșie), dar care exista la 1842 (se distinge în tabloul Iașilor,
pictat de Ludovic Stawski), era locuit de beizadeaua lorgu
(Gheorghe) Suțu, pe la mijlocul secolului al XlX-lea, așadar
„în vremea lui Gavril Buzatu”, și a avut, în continuare
proprietari cunoscuți (v. Rudolf Suțu, Iașii de odinioară, II, p.
439).
Cândva, am auzit o variantă explicativ-etimologică la fel
de fantezistă, dar care nu era obligată să-l facă pe călău locatar
(imposibil) al unei presupuse case domnești: de acolo, domnul
însuși, fluturând o mantie roșie, dădea semnalul execuțiilor,
care se săvârșeau după ce condamnații, chipurile, erau scoși
din incinta bisericii Frumoasa pe Poarta Spânzuraților și duși la
locul supliciului (de pe Movila Sarandei, dincolo de pârâul
Nicolina, trecând peste Podul Spânzurătorii, atestat începând
din 1759 ca pod peste apă și nu ca uliță podită, cum greșit se
consideră în Indice de nume la DIOI, VI). Cred că această
versiune explică afirmația fără suport documentar a lui C.
Cihodaru cum că spânzurătorile s-au mutat „cu vremea”, adică
după 1729, „dincolo de marginea tîrgușorului Socola, la locul
numit în prezent Manta Roșie” (Istoria orașului Iași, 1,1980, p.
353). Dar nu asemenea clarificări de detaliu pot demola această
CRONICA VECHE
legendă urbană și cred că nici chiar informațiile foarte exacte și
foarte banale, ca tot ceea ce este real, pe care le pun acum în
circulație: după 24 februarie 1859 (data testamentului; o copie
este din 25 aprilie 1859; publicat în „Buletinul Oficial al
Moldovei”, la 24 septembrie 1859; text republicat de Liviu
Papuc și Olga Iordache, în Testamente din anii 1859-1862, Iași,
2011) a murit Vasile Manta Roșie, om cu gospodărie înstărită,
cu casă de cărămidă și vălătuci, acoperită cu șindrilă, grajd de
vite, o dugheană, pivniță, o vie cu toate heiurile și edicurile ei,
dar fără alți moștenitori decât soția sa Luxandra. Martori la
întocmirea testamentului au fost trei călugări de la Mănăstirea
Cetățuia și șătrarul Vasile Costin (Arhivele Naționale Iași,
Tribunalul Iași, secția I, tr. 1788, op. 2039, dosar 3894). Peste
câțiva ani, în 1865, era înmormântată și Ruxanda, fosta soție a
răposatului Vasile Manta Roșie din cotuna Cetățuia, comuna
Galata (Arhivele Naționale Iași, Documente, pachet 647/34).
Nu a știut gospodarul din acea cotună cât și cum va dăinui
numele său în toponimia și în imaginarul ieșean din epoca
internetului! Nu mai rămâne enigmatică, așadar, după o sumară
semnalare a erorilor istorice vehiculate cu inocența ignoranței,
decât... mantaua cea roșie, care are totuși o simbolistică rezidual
misterioasă, favorizantă pentru etimologia populară, pentru că
se insinuează iarăși o întrebare: De ce va fi fost poreclit Manta
Roșie, pe la 1830, să presupunem, acel Vasile cu gospodăria sa
de lângă Cetățuia? Câteva exemple sunt suficiente pentru a
pune în lumină semnificația culorii roșii în epoca medievală
românească, anume ca semn al autorității domniei și slujitorilor
săi, ca, de pildă, din ceara roșie sau cerneala roșie folosită
exclusiv pentru sigilarea documentelor de cancelarie
voievodală și ale administrației de stat. Cu ciubote roșii erau
încălțați oamenii stăpânirii trimiși să execute obligațiile fiscale
ale datornicilor sau aducerea unor vinovați la judecata
domnească, iar în 1813 un căpitan de poteră (viitorul colonel
Ioan Solomon, care își publica Amintirile în 1862) a primit de la
vodă Caragea un capod roșu (din tc. kapot „mantie militară”, de
comandant), pentru nimicirea unei cete de haiduci (ed. 1910, p.
8-9). La 1820, un birnic dintr-un sat de pe Milcov era înscris în
Catagrafia ținutului Putna cu numele Grigori Haine Roșii
(Arhivele Statului Iași, Vistieria Moldovei, condica 4/1820, f.
53 v.), căci omul sau vreun înaintaș al său (dacă numele e un
patronim) va fi fost un roș(ior) din garda unui domn din veacul
anterior sau un slujitor al agiei (la 1820, un birnic de la Ciurea
era Pavăl, roș agesc, cf. Catagrafia ținutului Iași, 2013, p. 269).
Iată o ipoteză rațională pe care o avansez „la concurență” cu
povestea călăului. Acesta este „misterul” mantalei roșii, simbol
al puterii politice sau administrative care sancționează, de unde
și zicala populară “Și-a găsit mantaua” (cu cutare). Cred că
acum și această legendă ieșeană și-a găsit mantaua, dar nu-i
deloc sigur că va muri de frigul criticii, de vreme ce povestea a
căpătat și un gir științific, casa fiind înregistrată ca monument
de arhitectură (cod IS-II-m-M-039390) cu denumirea Casa
călăului (Casa Moruzi) (vezi portalul „Monumente de
arhitectură. Patrimoniul istoric și arhitectural Iași, România”).
Revista „Timpul” (Iași), din noiembrie 2013, apus și ea umărul
la consolidarea, prin difuziune, a enormităților istorice debitate
fără scrupul pentru minimă informare documentară, cu un text
semnat de Adina Scutelnicu, eu neputând să-i reproșez acesteia
decât porecla de „reportaj” cu care își propune produsul și, mai
ales, impostura titlului de serial “Din arhivele Iașilor”, căci
arhivele reale rămân încuiate sub pecetea tainei pentru cine
cultivă doar compilația și colportajul. Pentru similitudine,
observ că și sintagma Casa Dosoftei dăinuie de la Petru
Comarnescu... numire (1968), deși chiar de atunci s-a dovedit
falsul identificării acestei case negustorești (Casa cu arcade) ca
fiind reședința mitropolitului Dosoftei (afirmație din 1888) sau
locul tiparniței sale. Au viață lungă legendele (prin definiție!),
deși, se zice numai, minciuna are picioare scurte.
Mircea CIUBOTARU
7
 CRONICA VECHE
375 de ani de la ctitorirea Trei Ierarhilor
Trecut și prezent în permanențele
unui unicat - Biserica Trei Ierarhi
IÎ nălțător mesaj al unei istorii surprinse în unul din momentele ei de
răscruce și de vârf al istoriei, implicit și al artei românești, biserica
Trei Ierarhi, ridicată între 1637-1639, se înalță acum, ca și
altădată, în particulara, miraculoasa ei frumusețe, ca o năzuință, dar
și ca un triumf al spiritului.
Biruit-au gândul, celebra sintagmă a lui Miron Costin, ar fi
putut fi spusă de cronicar și în fața acestei ctitorii pe care, firește, nu o
dată a admirat-o (ne-o relatează el însuși în cronică).
Ridicată după ce voievodul ctitorise (sau restaurase) Curtea
domnească și un număr impresionant de biserici pentru cei mai
puțin de cinci ani de la luarea domniei, Trei Ierarhi a fost, se pare,
biserica de suflet a voievodului. De această biserică și-a legat
mărețele și tainicele lui planuri, ca și idealul său de frumos cu care nu
o dată și-a depășit contemporanii. Acestui edificiu religios,
împodobit ca nimeni altul în capitala Moldovei, i-a hărăzit, deliberat,
nu numai rolul lăcașului de cult și de cultură, ci și un altul, intrinsec
firii și aspirațiilor sale.
Trei Ierarhi a fost renumita mănăstire care a adăpostit, între
1642 și 1886, unul din cele mai neprețuite vase ale Ortodoxiei - Sf.
Paraschiva de la Epivat. Incinta sa a fost leagăn al duhovniciei, dar
și sediu și patroană a învățământului ieșean; biserica dascălilor s-a
constituit ca vatră a culturii române, dar și a celei elene, pe parcursul
a mai bine de două secole; a fost și biserică a patriarhilor într-o
epocă în care, asemenea bazileilor de altădată, V Lupu devine
marele protector al Ortodoxiei de la Iași la Constantinopol și de aici
la Ierusalim, Antiohia și Alexandria... Era prima oară când, ca pe
vremuri la Sfânta Sofia (biserica bisericilor), la Trei Ierarhi, la 23
martie 1645, Paisie, fost stareț ieșean de Galata, primește, în cadru
solemn, cârja de patriarh al Ierusalimului. Faptul în sine era simbolic
și semnificativ pentru rolul Bisericii noastre în acela mai larg, al
ortodoxiei, dar și pentru planurile tainice ale voievodului căruia
patriarhii de la Constantinopol-Istanbul îi aduceau osanale ca pe
vremuri împăraților de la Bizanț...
* În fața acestei profuziuni ornamentale specifice barocului, un
Planul bisericii este cel tradițional, triconic, statornicit cu temei
în arhitectura românilor din sec. XIV-XV; edificiul se încadrează în
cea de a doua fază a arhitecturii noastre, proprii sec. XVII. Aspectul
este vizibil prin apariția celei de a doua turle care echilibrează
extensia în lungime a edificiului, prin unificarea spațiului liturgic -
marcată de eliminarea zidului despărțitor de altădată dintre naos și
pronaos, înlocuit acum prin cele două masive coloane octogonale -,
prin multiplicarea numărului ferestrelor, prin renunțarea la fresca
exterioară în favoarea unei miraculoase broderii decorative în piatră,
conform altor soluții estetice. Între vechile soluții consfințite de
tradiția neîntreruptă din sec. XIV a construcțiilor în piatră - se
perpetuează vechile bolți piezișe moldovenești, ca și elementele
autohtonizate ale goticului. Masivul, solemnul portal al intrării în
pronaos, contraforții, ancadramentele elegante ale ferestrelor,
rememorează goticul moldovenesc adaptat, coexistând într-o
frumoasă, impresionantă armonie cu restul ansamblului îndatorat
altei estetici.
* tipografia ce-și începe activitatea din 1642. Aici apare Cazania
Elementul specific, torsada, de străveche sorginte orientală,
autohtonizată în solul nostru la răscrucea dintre sec. XIV și XV, sol
care-i implică și o anume simbolică - cea a Sf. Treimi - divizează
magistral suprafețele exterioare ale pereților în două mari registre,
dar este omniprezentă și în interior, delimitând arcele bolților,
întretăierea la colțuri a pereților, ancadramentele ușilor sau se
insinuează enigmatic în structura de boltă a arcosaliilor.
Faima monumentului o constituie, într-adevăr, fascinanta
broderie în piatră a suprafețelor exterioare ale bisericii, păstrată, în
linii mari, după restaurarea în sec. XIX, în forma ei originală. Nici un
spațiu nu a rămas nesculptat. Contraforții înșiși, cu rolul lor tehnic de
susținere, nu se sustrag acestui estetism rafinat al comanditarului.
Evoluează succesiv-măiestru dăltuite pe întreg spațiul exterior al
zidurilor de la temelie și până sus, spre streașină - motivele
ornamentale închegate în compozițiile decorative ale celor 26 de
bandouri înconjurând de jur împrejur biserica; ele rememorează și
prelucrează, în serii succesiv-repetitive sau în ansambluri
compoziționale, vechile crestături din lemn ale jilțurilor noastre
voievodale, antrelacul manuscriselor mănăstirești medievale,
magnifica friză persană a vaselor cu flori, înfloriturile decorative
georgiene, grafismul floral al unei Renașteri târzii italiene, discul
floral cu străvechi rosturi autohtone, arabescurile din moscheile
Asiei Mici sau geometrismul rafinat al izvoadelor de pe mâneca
brodată a cămășii moldovencei...
Dincolo de conglomeratul polivalent estetic și multietnic ca
origine, admirabil orchestrat compozițional la nivelul fiecărui
bandou, dar și al întregii compoziții decorative parietale,
miraculoasa zestre decorativă a Trei Ierarhilor procură imaginea
desăvârșită a unui baroc răsăritean, autohton, diferit total ca limbaj
de cel occidental, dar congener în esențe și caracteristici...
Având în vedere preeminența motivelor decorative asociind,
armonios-integrator, elementele gotice ale ferestrelor și ușilor, dar și
duetul linear elegant al motivelor florale din dreapta și din stânga
torsadei amintite, putem spune că asistăm la îngemănarea în acest
spațiu decorativ a două viziuni estetice aparent ireconciliabile -
Orientul și Occidentul. Cele 26 de bandouri sculptate, care
înconjoară de jur împrejur biserica, se realizează complex, nu numai
prin simpla repetare a unui motiv decorativ, ci și prin inserarea lui
într-o adevărată structură pe deplin închegată, o autentică unitate
estetică. Se armonizează nu numai motivele decorative interioare, ci
18
și bandourile, unele în raport cu altele, în ansamblul decorativ
general. Departe de a rămâne la stadiul de simple elemente
ornamentale, de podoabe, motivele sculptate includ simboluri,
semnificații magice ce trimit, nu o dată, la zorii civilizației umane.
Sunt rune spirituale, trădând însăși zestrea mitică a spațiilor
demografice orientale și sud-est europene sau universalitatea firii
umane. Ca și în cazul runelor vechilor civilizații, aceste simboluri ar
trebui decodificate, originea motivelor, și mai cu seamă a
peregrinărilor lor, trimit la un itinerar insolit și captivant în fascinanta
civilizație a omenirii.
Biserica Trei Ierarhi, departe de a se desemna doar ca o
reprezentantă a arhitecturii noastre medievale a sec. XVII, impune de
la bun început regimul capodoperei și al unicatului.
Plasat la temelie (faptul nu e lipsit de semnificație), motivul
arborelui vieții, motiv străvechi și în arta noastră populară, pe țesături
și ceramică, crestat în lemn sau țesut, rezumând străvechiul vis al
tinereții fără bătrânețe și cel al vieții fără de moarte - capătă pe teren
conotații particulare în arta populară, dar și în ornamentica Trei
Ierarhilor.
Un alt motiv decorativ, străvechi simbol mitic-religios, devenit
acum simplu ornament, este discul solar, motiv cu origine
îndepărtată dacă avem în vedere caracterul urano-solar din ultima
fază a religiei strămoșilor noștri - dacii. Discul solar, ca simbol mitic-
religios sau motiv decorativ, se înscrie într-un milenar areal
geografico-spiritual imens, de la poalele Caucazului până în Spania,
areal în care vom găsi reprezentate cele două tipuri solare în forma lor
genuină (cu razele drepte sau cu razele dispuse în vârtej). Le găsim și
în bandoul al II-lea al Trei Ierarhilor - cele mai multe din cele 63 de
reprezentări sunt însă prelucrate în variante florale. O muncă de
decodificare a simbolurilor, a valorilor lor, a arhetipurilor devenite,
după secole și milenii, simple motive decorative, ar prilejui intrarea
într-o autentică incursiune, în miraculoasa aventură a civilizației
umane - celei românești în particular.
baroc oriental, răsăritean, format pe baza elementelor ornamentale
ale civilizației sud-est europene și orientale, te întrebi ce este
românesc în această miraculoasă broderie în piatră; dincolo de
elementele ornamentale pe care le revendicăm ca fiind ale noastre,
cel mai important element autohton rezidă în superba lor sinteză.
Este o sinteză în care își dau mâna, pe tărâm decorativ, orientul
ortodox și cel musulman, dar și câteva din valorile artistice specifice
ale occidentului. Reunind ornamentele, dar reevaluând și atitudini
estetice ale atâtor popoare și veacuri de civilizație eșalonate
geografic, dar și în timp, între văile Caucazului, șesurile Asiei Mici și
spațiile Europei Occidentale, Trei Ierarhii relevă, mai mult ca
oricând, maturitatea spiritualității românești afirmată în sinteza unui
sui generis baroc răsăritean.
Trei Ierarhi s-a constituit pe parcursul a trei secole (din 1640,
când se înființează Colegiul și până în 1890, când s-a evacuat ultima
școală din incinta mănăstirii asaltată de lucrările de restaurare) ca o
adevărată vatră de cultură română și greacă. Aici se înființează
mitropolitului Varlaam (1643), adresată într-o elevată aspirație spre
unitatea întregului neam, către toată seminția românească,
marcând introducerea limbii române în biserică. Aici au apărut cărți
de polemică religioasă, primele legiuiri în limba țării (Pravilele
împărătești - 1646) etc. Aici este construit, nu departe de biserica
Trei Ierarhi, la 1640, Colegiul - prima instituție de învățământ
superior în principatele române și semnificativ, primul stareț al Trei
Ierarhilor - Sofronie Pociațchi - devine primul director al școlii,
consfințind, din partea mănăstirii pline de har, un îndelung patronaj
spiritual care se va extinde și asupra vestitei Academii domnești de
limbă greacă (1766-1821), dar începând cu școala de ingineri
hotarnici (1813-1818) a lui Gh. Asachi și, mai ales, cu înființarea
Ghimnaziei Vasiliene (1828) - și asupra învățământului în limba
țării. Trei Ierarhi revenind integral la rolul ei inițial - de patron al
culturii naționale - pentru care marele iubitor de cultură, domnitorul
Vasile Lupu, înființase Mănăstirea patriarhilor, mănăstirea Trei
Ierarhi devine o mănăstire a dascălilor
-a profesorilor...
Colegiul Vasile Lupu din 1640, ca și
prima bibliotecă publică din cadrul
acesteia (din spatele actualei Mitropolii),
precum și școlile care l-au continuat, la
bisericile Barnovschi și Sf. Sava, mai
ales prestigioasa Academie domnească
(activă între 1766-1821) au evoluat sub
patronajul acestei mănăstiri a dascălilor.
Pe aici, prin bătătura Trei Ierarhilor au
trecut, au predat, studiat sau luminat, prin
harul lor, mitropoliții Varlaam, Petru
Movilă, patriarhii Ierusalimului: Paisie,
Dositei și Hrisant Notara (sec. XVII),
profesori și cărturari ca Sofronie
Pociațchi, Nicolae Milescu, Meletie
Sirigul, Dimitrie Cantemir, mitropoliții
Dosoftei (sec. XVII), Iacov Stamati și
Veniamin Costachi (sec. XVIII și XIX),
profesorii Iosif Mesiodox, Constantin
Vardahalos, Nicolae Cercel-Zerzulis,
Nichifor Theotokos, Ștefan Dungas,
Dimitrie Gobdelas.
Inaugurată prin Gh. Asachi, cu prima sa promoție de ingineri ai
țării (1818), ca vatră a renașterii a învățământului modern în limba
română și a spiritului nostru național, Trei Ierarhi va adăposti în
perimetrul ei Ghimnazia Vasiliană (de la 1 ianuarie 1828), Școala
preparandală de învățători (15 decembrie 1855), Școala primară
de aplicație. Vor călcapământul sfânt al Trei Ierarhilor spre școlile
amintite, Gh. Asachi, Gh. Săulescu, Anton Velini, B.P. Ha?deu, Gr.
Cobălcescu, V.A. Urechia, Th. Burada, Gavriil Musicescu, Titu
Maiorescu, elevul și, concomitent, învățătorul Ion Creangă, ca și
marele poet - pe atunci în calitate de revizor școlar pentru Iași și
Vaslui - Mihai Eminescu.
După 1990, se dispune refacerea (după un secol) a obștii
călugărești (în 1994), permanentizarea în consecință a serviciului
divin (zilnic) și aducerea sfântului locaș în circuitul vieții spirituale
ieșene. Biserica redevine, după intenția celor care au determinat
această reașezare a ei în vechile ei tradiții și rânduieli, o ofrandă sau
o rugă a evlaviei ortodoxe (I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și
Bucovinei, în „Candela Moldovei”, nr. 2/1999, p. 6). De altfel, pe
pisania edificiului, Vasile Lupu își oferea, la fel, ctitoria sa fără de
seamăn - divinității, dar și contemporanilor săi (am zidit această
sfântă rugă...). Ca și altădată, în sec. XVIII și XIX, când a fost
succesiv mult frecventată de elevii Academiei domnești sau ai
celorlalte școli românești existente aici între 1818-1890, biserica se
umple, la fiecare slujbă, de freamătul celor tineri - între ei, mulți
studenți la Teologie. Locașul devine o biserică a tineretului, ca și a
celor de alte vârste care-L regăsesc pe Dumnezeu, o poartă a
cerului, loc de purificare și înălțare sufletească.
Restaurările din ultimul deceniu au eliminat unele neajunsuri,
amenințând cu degradarea lentă, dar sigură, a edificiului; între altele
s-a reevaluat prin restaurare cel mai valoros tezaur artistic -
somptuoasa sculptură decorativă, exterioară, abisericii.
Admirată și menționată laudativ de unii din cronicarii țării,
biserica Trei Ierarhi a constituit obiectul considerațiilor estetice
asupra artei ei destul de târziu. Primii care au depășit faza
consemnărilor sumare și fără profunzime au fost arabul ortodox Paul
de Alep, însoțitorul patriarhului Macarie, și musulmanul Evlia
Celebi în celebra sa Seyahatname (Cartea de călătorii); ambii au
vizitat Trei Ierarhii, uimiți și pătrunși de valoarea estetică a
monumentului, în dec. 6-7 al sec. XVII...
Despre o analiză profundă a motivelor decorative se poate vorbi,
într-o timidă și controversată abordare estetică, de abia la sfârșitul
sec. XIX, prin studiul lui Sever Mureșanu1 - profesor de estetică și
istoria artei la Școala de belle arte din Iași sau prin notațiile lui Andre
Lecomte du Nouy în calitate de principal restaurator la finele
aceluiași secol.
Lucrări ca acelea ale istoricului de artă Răzvan Theodorescu*2,
reluate ulterior3, au realizat o primă parțială decodare a
semnificațiilor estetic-educative ale motivelor decorative din
bandourile Trei Ierarhilor; în rest continuarea investigațiilor
rămâne în mare măsură o sarcină de viitor.
Oricum mai rămân multe de făcut pentru acest sanctuar al
sufletului românesc.
Și să nu uităm că acest sanctuar în care iradierile-i spirituale se
constituiau la înălțimea magistralei lui valori de artă a apărut la
răscruce de imperii, dar și de vremuri de cumplită restriște, prin har
divin și prin voința domnitorului, ca o imperioasă necesitate de
contrapondere, dar și de salvatoare dezlegare. Biserica Trei Ierarhi
nu s-a constituit în bogata ei posteritate doar ca o valoare a
trecutului, disponibilă comemorativ pentru exhumări istorice; prin
magistrala ei sinteză dintre mentalul decorativ oriental, cel autohton
și cel occidental, ctitoria nepereche a lui Vasile Lupu devine, pentru
actualii mesageri ai artei, soli ai unei epoci în care nu numai
frontierele artistice, dar și cele socio-economice sau politice, se
estompează sau se prăbușesc, o inepuizabilă sursă de învățăminte.
Căci aici, în acest pământ și în cuprinsul acestui neam, veșnic
năpăstuit de istorie, s-a ridicat, năzuind spre un Dumnezeu al cerului
și al artei, această minune izbăvind suferințele ancestrale ale unui
prea nedrept anonimat artistic. Cu adevărat s-a împlinit vorba
marelui cronicar și cărturar tragic, Miron Costin, Biruit-au
gândul...
Gh. MACARIE
'Sever Mureșanu, Trei Ierarhi din Iași, în „Analele arhitecturii și artelor cu
care se leagă”, I (1890), pp. 60-64, 88-93,101-104,118-123.
2Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern.
Orizontul imaginii (1550-1800), vol. I, Ed. Meridiane, București, 1992.
Idem, Piatra Trei Ierarhilor, Ed. Meridiane, București, 1979, p. 34
3Cf. și Gh. Macarie, Trăire și reprezentare. Barocul în artele vizuale ale
Moldovei secolului al XVII-lea, Ed. Tehnopress, Iași, 2008.
cronica veche

„Misterele onomastice” ale Iașilor (VIII)
Dacă tot am ajuns la Manta Roșie, să mai zăbovim prin
zonă, în această excursie onomastică fără accidente
etimologice dureroase, constatând, alături de cititori, doar
neînsemnate înțepături sau entorse fonetico-lexicale, iscate
de niscai faulturi necalificate la regulile elementare ale
jocului pe terenul țepos/spinos al toponimiei și antroponimiei
istorice. Chiar dacă unele denumiri de locuri sunt relativ
transparente (precum privala prin perdeaua turcească),
prudența explicativă e ca o compresă la încheietura jenată a
argumentației și construcției etimologice. Să oblojim în
continuare câteva asemenea nume notorii nu numai în Civitas
Bachluviensis, dar chiar și în tota TerraMoldaviensis. Acum,
numai unul.
Azi, dacă ești ieșean și spui Bucium, îndată auzi cum sara
pe deal buciumul sună cu jale sau îți imaginezi cum fosta
șampanie a curs de pe coastele dealului viticol în rafturile
prăvăliilor, bombardat de branduri (comerciale, nu militare)
până a ajuns, sub etichetă, doar vinul spumant de Bucium
(altfel, product cu mult fainoșag). Numele este tot atât de
vechi ca și gloria viilor domnești, mănăstirești și
particularnice din hotarul târgului. O primă atestare ne duce
(la cine altul decât) la Ștefan cel Mare, care, după ce
cumpărase de la un Slavoan o vie aflată între Socola și
Bucium, o dăruia Mitropoliei, la 15 februarie 1469 (DRH, A,
II, nr. 157). Uricul original, slavon, nu s-a găsit încă, dar
informația a fost păstrată într-o traducere germană din 1784.
Această precizare nu este inutilă, fiindcă o regulă elementară
a științei etimologice ne impune recursul la formele (grafice și
fonetice) cele mai vechi ale toponimelor, pentru a evita
capcanele periculoase, bine ascunse de felurite deformări
ulterioare ale denumirilor. În textul german, toponimele aici
selectate sunt Sokul și Buczum, așadar cu aspect de singular.
Următoarea mențiune este din 7 octombrie 1503 (DRH, A, III,
nr. 295), într-un uric slavon de întărire a unor sate din hotarul
noii mănăstiri ctitorite la Dobrovăț, un reper din descrierea
hotarnică fiind un tei de lângă drumul ce mergea atunci de la
Buciumi la mănăstire. Apoi, peste opt decenii, într-o altă
hotarnică a moșiei Mănăstirii Socola sunt menționate pârâul
Socolei, drumul Buciumilor și viile Buciumilor (12 aprilie
1583,înDIOI,I,nr.21).
Aceste vechi referințe sunt suficiente pentru câteva
argumente în discuția etimologică, nu chiar facilă, cum ar
părea. Au fost emise până acum două păreri. Prima are
profilul legendelor patriotice istorico-etimologice
improvizate de intelectuali din secolul al XIX-lea, cei mai
mulți fiind atunci preoți sau învățători, care atribuiau vremii
lui Ștefan cel Mare, de regulă anacronic și fantezist, orice act
denominativ. Așadar, străji plasate pe culmile dealurilor
alarmau cu buciume pe locuitorii ieșeni la apariția turcilor sau
tătarilor (C. Chiriță, Dicționarul geografic al județului Iași,
1888, p. 41). Naivitatea bucolică a scenariului trebuie
răsplătită cu zâmbetul totdeauna îngăduitor pentru cei săraci
cu duhul, darbogați în frumoase intenții.
S-a impus apoi cu lejeritatea evidenței originea
antroponimică a toponimului Bucium, afirmată și de Al.
Obreja și Const. Turcu (Asupra denumirii vechi a cartierelor
din orașul Iași, 1977), cu adaosul lui Al. Obreja din Dicționar
geografic aljudețului Iași, 1979,p. 35, anume că numele unui
boier Bucium din sfatul lui Ștefan cel Mare ar explica acest
nume de localitate. Pentru precizie, adaug informația
necesară că este vorba de pan Ion Bucium, cunoscut ca
membru al sfatului domnesc începând din 5 iunie 1456 (DRH,
aperto libro
BAUDELAIRE ȘI
RIMBAUD
Două mici bijuterii editoriale, doi mari poeți: Baudelaire și
Rimbaud. Cărțile au apărut în interesanta colecție Portal de Proză
Poetică (PPP) sub îngrijirea editorilor de la Vasiliana '98. Charles
Baudelaire (1821-1867) a fost personajul complex al lumii
pariziene, cel care a revoluționat lirica franceză și europeană, Arthur
Rimbaud (1854-1891), al cărui scris „infernal” a declanșat
uluitoarea explozie poetică, a fost acceptat admirativ de unii,
contestat de alții. Doi monștri geniali, unul se închide în sine, suferă
în tăcere, bea mult, prea mult și devine până la urmă „strigătul unei
disperări solitare”, se încurcă cu o prostituată din Africa care-i va fi
muză și pierzanie, pierde și averea pe care o mai avea, vin în lanț
opiumul, alcoolul, aventurile amoroase, se neglijează total, destinul
o ia razna. Celălalt este atras de mirajul metropolei franceze,
vagabondează, este închis în case de corecție, ajunge și la circ,
cronica veche
A, II, nr. 58), și opinia proprie că nu este exclus ca, într-adevăr,
el să fi fost stăpânul satului Bucium menționat în 1469, deși nu
există niciun indiciu sigur în această privință. Doar satul
Buciumeni de lângă Baia, existent în anul 1424 (DRH, A, I, nr.
56), argumentează existența neamului boieresc Bucium încă
din veacul al XIV-lea și, ca urmare, este plauzibilă vechimea și
mai mare a așezării de la sud de târgul Iașilor, ultima de-a
lungul drumului care, urmând traseul de pe valea Bârnovei,
urca, prin pădure, spre Dobrovăț, trecând în bazinul
Vasluiețului. (Varianta actuală de pe Dealul Repedea, spre
satul Poieni, este șoseaua construită de Mihai Sturza, despre
folosul căreia domnul vorbea în anul 1840 în fața Adunării
Obișnuite). Mai trebuie precizat faptul că formarea numelor de
sate de la numele stăpânilor lor sau ale eventualilor
întemeietori de noi așezări prin derivare cu sufixele -eni și -ești
este modalitatea cea mai productivă de oiconime, dar nu puține
sunt pluralele directe, atunci când antroponimele provin din
cuvinte comune, care au și forme de plural (cf., de exemplu,
popă, pl. popi, și n. p. Popa, regăsit la originea numelor
Popeni, Popești, dar și Popi, desemnând mai multe sate din
Moldova). Așadar, din n. p. Bucium un plural toponimic
Buciumi este posibil și realizat probabil în cazul de față.
Dar acest ultim scenariu denominativ nu exclude o altă
origine plauzibilă pentru denumirea veche Buciumi, ipoteză
neformulată până acum. Astfel, dacă exceptăm chiar prima
formă atestată în 1469, un singular Buczum (explicabil prin
reproducerea toponimelor românești în traduceri germane, în
care se ignoră vocala asilabică i cu funcția de morfem din
pluralul Buciumi, vocală nepercepută de vorbitorii germani, ca
în oiconimele bucovinene din surse austriece Arini / germ.
Arin, Bădeuți / germ. Badaucz, Mesteceni / germ. Mesteczyn),
constatăm că în toate documentele de până în secolul al XIX-
lea denumirea are forma de plural Buciumi, abia din acest veac
apărând alternanța cu singularul Bucium, oficializat apoi și
intrat în uzul curent al vorbirii și scrierii în secolul de curând
încheiat. Vechea pronunție, reflectată consecvent în grafia
documentelor cunoscute, poate argumenta posibilitatea
explicării oiconimului Buciumi (și) ca un nume, apărut încă
din veacul al XIV-lea, cu baza într-un apelativ plural buciumi,
folosit inițial în sintagma *La Buciumi, care va fi denumit un
loc unde se plantau buciumi (var. bucini), butașii deveniți apoi
butucii de vie. În apropierea acelui loc se va fi format apoi un
cătun de vieri, crescut în secolul al XV-lea ca un sat temeinic
așezat. Marea tradiție viticolă de pe dealurile de la sud de Iași
este o condiție necesară a acestei motivații denominative, dar
intuiția îmi șoptește să optez totuși pentru explicația din
paragraful anterior. Misterioasă este și intuiția asta, nu?
P.S., fără mistere. Recomand cu căldură cititorilor de
toate... gusturile să evite nu numai vinurile contrafăcute,
eventual chiar sub eticheta Bucium, ci și degustarea paginilor
din Cronica de la Bucium. Evocare istorico-geografică și
socială 1467-2003, apărută în anul 2003, având doi autori și
patru lăudători, în care ambalaj ortografia și punctuația,
sintaxa și logica, neștiința și închipuirea se combină desăvârșit
într-un... cupaj cu virtuți etilice periculoase. Analizele de
laborator evidențiază depășirea parametrilor de asimilare la
toți indicatorii. Nu se recomandă publicarea lor, pentru a nu se
induce starea de panică, mai ales în cartierele Bucium și...
Socola.
Mircea CIUBOTARU
muncește în cariere de piatră, se transformă în mercenar, vinde arme
și piei de animale. Sfârșitul i-a venit repede, destinul s-a oprit.
Postumitatea repară câte ceva, a fost mai generoasă pentru amândoi.
Istoria literară le-a consemnat operele originale, aproape
neverosimile în epocă.
Colecția editurii amintite cuprinde Mici poeme în proză ale lui
Baudelaire, în traducerea lui A.T. Stamatiad și G. Georgescu, și
Scrieri alese de Rimbaud, traducere de N. Argintescu-Amza, note de
Irina Bădescu. Ambele volume sunt ilustrate cu reproduceri după
Manet, Coussens, Rodin, Munch, Baucher ș.a. Baudelaire s-a impus
prin dimensiunea de poet simbolist, a adus „un fussion nouveau”,
cum spune Victor Hugo, îi vine însă și clipa când părăsește forma
clasică și trece la exprimarea liberă, lasă în urmă „imoralul” volum
Les Fleurs de mal și ajunge la Petits poemes en prose, spărgând
nonșalant forma tradițională a versificației.
Celălalt „copil teribil al simbolismului”, Rimbaud, derutează
cititorul prin eliptismul din poezia sa, îl farmecă, îl chinuie până la
seducție, apoi îl lasă nedecis și tulburat. A. Philippide afirmă că
„sfărâmând formele existente, el și-a plăsmuit un mod de expresie
sincopat, aluziv, asociativ la extrem, mergând în bună parte pe
urmele lui Baudelaire și uneori chiar mai departe decât acesta”.
Întâlnim în Scrieri alese pe poetul vizionar, până și pe cel care
reneagă, într-un exces de disperare, orgoliul și bogăția secretă a
CRONICA VECHE
Învârtejind
cuvinte
și idei
Când, cu ani în urmă, citeam în revista „Arlechin”, de
melancolică amintire, fragmente din eseul închinat de Petru
Comarnescu creației lui O'Neill, încă nu știam dacă e vorba de un
studiu dus până la capăt sau, ca în cazul atâtor proiecte
comarnesciene, sunt pur și simplu crâmpeie, gânduri răzlețe, pe
care un om de bine - Mircea Filip - le va fi fost cules cu grijă, ca să
nu se piardă. Mai rar un risipitor ca acest eseist dintr-o generație
scânteietoare. Curiozitatea vie îi dădea un neastâmpăr care a fost
demonia, dar, totodată, și neșansa lui. Parcă nu avea răbdare să se
oprească, să-și tragă suflarea. Era în debitul lui abundent,
nestăvilit, un fel de spaimă pricinuită de trupul care nu așteaptă. Se
grăbea... Mai bine prolix decât să nu apuce să spună tot ce avea de
spus. O abundentă, împrăștiată vervă de cuvinte lăsa să se
întrevadă un spirit efervescent, pasionat, mai și căzând în capcana
propriei însuflețiri. Mi s-a părut, atunci când l-am ascultat, nu atât
jubilant, cât mai curând patetic, în sensul implicării totale în
discurs. Reacția emotivă, la el, sporea ascuțimile ideii. Și, dacă nu
greșesc, în fervorile sale se putea simți și un grăunte de dramatism.
S-ar spune că Petru Comarnescu lua uneori în tragic o anume
inaptitudine a sa de a construi îndelung. Poate că nu se înșela.
Omul, ca și D.I. Suchianu, era un spectacol, dar, nu-i așa, vorbele
zboară și numai cele scrise rămân. Despre această dramă lăuntrică
a sa, Jurnalul - aflat tot în custodia prozatorului Mircea Filip, care
l-a și publicat, în 2003, în trei volume, în colaborare cu Traian Filip
și Adrian Munțiu - ar fi putut să ne dezvăluie mai multe. L-am
așteptat ca pe cel mai captivant text articulat de Petru Comarnescu
vreodată. Dar... Nu știam de textele așa-zicând secrete.
Spuneam că l-am ascultat, cândva, pe exegetul lui O'Neill. Era
la televiziune, pe un ecran prea mic pentru agitația lui, și comenta
chiar piesele dramaturgului american. O preocupare mai veche
(vezi „Revista Fundațiilor Regale”), cristalizată și în eseul O Neill
și renașterea tragediei (cu un cuvânt înainte de Dan Grigorescu).
Studiul, fructul unui devotament neslăbit, este o inițiere entuziastă
în opera celui care, în vremurile noastre, a re-creat tragedia.
Comarnescu nu-și îngăduie să se desprindă prea mult de text. El
povestește analitic subiectul, portretizează personajele, trecând
apoi prin filtru substanța filosofică, psihologică, etică (pe „ethos”
se insistă), concentrată în simboluri, disimulată în tematica
ascunsă, uneori proiectată într-un plan metafizic
(„substanțialitatea transcedentală”). Obsesii, laitmotive, măști
sunt descifrate, tălmăcite într-o interpretare ce are mereu în vedere
destinul, absorbit de mit și săgetat de ironie, din creația „oniliană”.
Alternanța dintre realitate și visare sau iluzie, dintre dionisiac și
apolinic, alternanță care face poezia tragică a unor personaje
(instrumente ale destinului, accentuează criticul) sfâșiate între
aspirația către tărâmul de „dincolo de zare” și captivitatea
propriilor instincte, precum și a unui subconștient tulbure,
încărcat.
Polemistul își are orgoliul său, delimitându-se de alți critici,
„moraliști mărginiți” - această sfidare se poate psihanaliza! -, ori
semnalând apăsat ineditul propriilor teze. Registrul comparatist,
care nu îi ține în mare admirație pe existențialiști, preferă
raportarea la tragicii greci. Câteodată, mi s-a părut, Petru
Comarnescu se oglindește pe sine în comentarii, ca de pildă atunci
când vorbește, poate cu jind, despre „disciplina lăuntrică” a
scriitorului american - disciplină care lui însuși nu i-a prisosit.
Se poate trece peste indispoziția provocată de stereotipia sau
neînfrânarea unor formulări („critică vehement”, „măreția”,
„demască”), generate de dogmatismul corupător, din exegeza
publicată în 1968 - Coordonatele creației lui Eugene O'Neill. Și
asta fiindcă această explorare, centrată pe „motivarea și valențele”
viziunii tragice a lui O'Neill, compensează într-o măsură niște
insuficiențe ale cercetărilor mai vechi. În cheie tematistă și
psihanalitică, încă s-ar mai fi putut stărui în acest sens, într-un
sondaj care să lămurească atât cât se poate din ce traume sau
pulsiuni obscure, din ce fantasme și amărăciuni profunde se
întrupează creația tulburătoare, între sublim și teluric, a lui Eugene
O'Neill.
Florin FAIFER
descoperirilor sale și apare ca un vulgar șarlatan care posedă o falsă
știință. În „Alchimia verbului” aflăm această „falsă știință”,
tentativele sale de a deveni vizionar, de a crea o magie a poeziei,
teoria sa despre vocale și consoane, în fond ideea născocirii unui
„verb poetic accesibil tuturor simțurilor”. Ar fi și explicația unei
inițieri posibile a lui Rimbaud în teoriile ocultiste, inițiere care ar sta
la baza încercărilor sale de a elabora o poezie de tip magic.
Poemele în proză ale lui Baudelaire și Rimbaud, marii poeți
simboliști din literatura franceză, reflectă originalitatea asociațiilor
metaforice, balansul între conștiința de sine și resemnarea evidentă,
în același timp tentația lor luciferică, voința de a se situa mai presus
de Bine și Rău. Orgoliile lor s-au îndreptat spre vânzarea a ceea ce nu
are preț, bogății nebănuite și nemăsurate, adică tocmai ceea ce există
mai presus de timp și cunoaștere.
Inspirația Editurii ieșene Vasiliana '98 de a publica cele două
frumoase cărți, cu insemne bibliofilice, poate fi apreciată de orice
iubitor de texte rare și prețioase, cu grafică elegantă și nobile
caractere de literă. Ex-librisul, hârtia, ilustrația, motivele decorative,
autograful sau simpla semnătură - toate aceste elemente ridică
valoarea volumelor semnalate, proze lirice ale căror sclipiri continuă
să fulgere gândirea poetică europeană și nu numai, căutându-și locul
cuvenit în raftul colecționarilor bibliofili.
Nicolae BUSUIOC
5
 CRONICA VECHE
LudvigDombrovski -
File de poveste
în viziunea unui
grafician
nspirate în marea lor majoritate de momentele narative esențiale
I ale Epopeii Nibelungilor sau din basmul Harap Alb al lui Ion
Creangă, lucrările lui Ludvig Dombrovski, departe de a fi niște
reproduceri după text, depășesc cu mult nivelul ilustrativ al acestora
în favoarea unor creații artistice autentice. Ele nu sunt ilustrații ci
interpretări, comentarii personale - adevărate viziuni - asupra
operelor abordate. Ludvig Dombrovski este un grafician în sensul
major al artei, al cărui duct liniar, învestit cu atributele propriei
personalități, selectează și transfigurează aspecte particulare ale
operelor amintite, investindu-le cu o vădită putere de pătrundere -
mesajul.
Indiferent de adecvarea studiilor sau ocupațiilor sale succesive
derulate pe parcursul a cinci decenii, atașamentul constant față de
grafică de-a lungul unei întregi vieți, s-a finalizat în numeroase
desene - compoziții sau portrete mărturisind o pasionată vocație.
Prezentarea în ansamblul lor a fost oarecum tardivă, artistul,
stăpânit de o endemică discreție, a persistat întreaga-i viață ca solitar
în cadrul semenilor săi, nefiind deloc bătăios în a-și afirma creațiile;
înainte de toate, acestea se implicau zilnic într-un mod de a exista.
Expoziția din 1973 - prima sa personală - a fost intitulată modest
Ilustrații la Harap Alb deși cei care au văzut-o la reluarea ei, în sala
Victoria (1-15 decembrie 1975), au fost convinși că se aflau în fața
unor lucrări depășind caracterul ilustrativ, frecvent în asemenea
situații. Peste opt ani, în 1983, în cadrul expoziției din Sala Pașilor
Pierduți a Universității ieșene iși inaugurează public un al doilea
subiect statornic ca durată - "Ilustrații la Cântecul Nibelungilor".
Expoziția era deschisă de criticul și istoricul de artă Claudiu Paradais
- un alt pasionat de epopeea populară germană - traducător al
acesteia.
Remarcată pe un plan mai vast, depășind fruntariile lașului,
expoziția este reluată în capitală, artistul fiind invitat al Ambasadei
Republicii Federale Germane și a Centrului Cultural German
(1984). Revista" VolkundKultur" (nr.10/1984)remarcăîn lucrările
expuse noi spații de gândire, în care analiza Nibelungilor nu este
doar un pretext oarecare ci un caz exemplar.
Era un moment de vârf din activitatea artistului, anul 2000
consemnând ultima sa expoziție ( Proiecte de artă germană la
Epopeea "CânteculNibelungilor").
Portretica lui Ludvig Dombrovski se remarcă prin prezența
țăranilor. Ea rememorează în maniera în care au fost concepute
efigiile rustice bucovinene din pictura lui G. Lovendal dar prin mai
puțin pitoresc. Ca și acesta, pictorul ieșean îi abordează cu respect,
curiozitate și vie admirație. Imaginile lor se refuză
convenționalismului edulcorat dar și optimismului dubios al
perioadei în care pictorul i-a creat. Țăranii săi sunt aspri, ductul liniar unde lumina opaițelor cădea asupra butoaielor de stejar în care se
le intensifică această duritate; le este specifică o conștiință de sine.
Un baston ciobănesc, o altă unealtă specifică ocupației celor de la
munte devin în mâna celor portretizați însemnele unei nobleți pe
care le-o dă conștiința persistenței și a unei culturi cu rădăcini
milenare.
Făt Frumos însuși, erou și ideal al basmelor românești, tratat în
ilustrațiile anterioare ale numeroaselor ediții ale poveștilor marelui
prozator, la modul cuminte, academic, dominat de unduirile vag -
lirice ale liniei curbe, apare la Dombrovski într-o totală altă viziune.
Chipul persnajului de o vârstă și o criză întocmai ca și Ileana
Cosânzeana ( G. Călinescu : Estetica basmului, 1965, p. 214), prin
isprăvile sale vitejești și inițiatice totodată configurează un caracter
și o performanță etică. El solicită artistului din plin fantezia și
abilitățile compoziționale și cromatice.
Epopeea Nibelungilor, operă care l-a pasionat intens, pe întreg
parcursul vieții, i-a determinat subiectele unui amplu ansamblu,
relevându-i concomitent și notele specifice și definitorii ale unui stil.
Lucrarea definitivată cu șapte secole în urmă, în spațiul culturii
germane, l-a obsedat prin complexitatea narativă, individualitatea
aspră a caracterelor și dramatismul situațiilor.
Sensibil și ardent la o spiritualitate pe care epopeea o
exemplifică, fascinat și chemat uneori lăuntric de strămoșii săi nemți
sau polonezi, în vremuri la frontiera a două culturi, stabiliți ulterior
în lașul de acum mai bine de un secol, artistul este pătruns profund și
simpatetic de spiritul lucrării căreia i-a dedicat o interpretare vizuală
desfășurată de-a lungul a peste patruzeci de acțiuni esențiale în
conturarea coordonatelor operei.
Ductul linear al tușului configurează eroi, isprăvi de vitejie,
trezește admirație dar și fiori. Scenele create solicită artistului
probleme de compoziție, original organizate de autor, de constituire
a unor caractere tăiate în materie dură sau de cromatică; toate vor fi
concepute sub semnul unei monumentalități simbolice. De o dârză
fermitate și chiar monomane, personajele sunt neabătute din drumul
lor. Kriemhilda nu-i iartă pe vinovații de moartea iubitului ei
Siegfried, nedrămuindu-și scrupulele în pedepsirea lor; burgunzii
știu ce-i așteaptă la curtea lui Etzel - Atila dar nu se dau îndărăt,
pornind asemeni săgeților împinse de același dublu resort al
arcurilor și voințelor nestrămutate...
Acțiuni, personaje, planuri și evenimente alternează rapid
desfășurând analogic secvențe ale unui serial cinematografic.
Desenele artistului ar sugestiva regizoral proiectul unui film sau
scenografia unei piese de teatru.
Întreaga expoziție determină în consecință o reevaluare pozitivă
a operei artistului rămasă nejustificat în penumbra ambianței
artistice a orașului nostru și repunerea ei pe locul pe care îl merită.
Gh. MACARIE
18
Celebra ospeție-han
BOLTA RECE
unoscută emblemă a Iașului,
C BOLTA RECE, loc de veselă
trecere a timpului, a adunat de-a
lungul timpului, sub bătrânele sale
ziduri, ecouri ale unor de taină întâlniri
între scriitori și artiști, sau admiratori ai
acestora, istoricul său putând fi urmărit
și în palierul anecdoticei literare, dar și
în cel al întortocheatelor cărări ale
dezvoltării comerțului ieșean și nu
numai.
Situată în cartierul numit odată
Muntenimea de jos, între vechiul
așezământ spitalicesc „Sf. Spiridon” și
strada Sărăriei, pe dealul Copoului,
ospeția-han Bolta Rece nu întâmplător
s-a ridicat pe strada Rece, unde, din
vechime, se cunosc întinse și ramificate
pivnițe care se întretaie între ele și, mai
mult, unele se află pe nivele mai adânci sau mai puțin adânci, ca niște
adevărate etaje subterane. Inițial, ospeția-han a intenționat să atragă
clienți atât din însoțitorii bolnavilor aduși, de multe ori, cu trăsuri
sau căruțe, la Așezămintele spitalelor Sfântului Spiridon, în
apropierea cărora se afla, cât și dintre călătorii veniți pentru un
simplu popas din partea opusă, pe unde trece vechiul drum al
Sărăriei, arteră foarte frecventată atât la intrarea cât și la ieșirea din
oraș.
Prima mențiune documentară privind clădirea și locul care va
deveni vestita locantă a Iașilor - Bolta Rece - datează din 17 ianuarie
1786. Atunci, din porunca lui Alexandru loan Mavrocordat Voevod,
s-a făcut hotarnica locurilor Anastasiei Covrigeasa, soția lui
Lupașcu Covrig, staroste de ciocli. În hotărnicie se accentuează că
ospeția era așezată „în mahalaua Muntenimii de jos, între Sfeti
Atanasie și Sfeti Teodor, din deal de Târgul de sus”, pe „Ulița ce duce
la Târgul Boilor”, cum se numea atunci strada Rece. În 1806,
nepotul Anastasiei Covrigeasa a vândut locul și hanul, cu toate
atenansele, inclusiv o fântână, sulgerului Zaharia Panaite. În timpul
sejurului feldmareșalului Potemkin la Iași, găzduit la Hotel
Petersburg, cei apropiați lui au fost încartiruiți pe ulița Târgul Boilor,
la ospeția-han Bolta Rece deci.
Ospeția a fost construită în stil specific moldovenesc, ca o casă
țărănească, cu prispă. Deasupra solului, în jurul unei mari bucătării
și a unui cuptor, exista un salon unde erau serviți un număr mare de
meseni; în subsol au fostmăiestritzidite, în piatră, hrube cu firide, de
odihneau aromate licori, vinuri de Cotnari, de Bucium, de Uricani și
din alte podgorii, de culoarea chihlimbarului sau a rubinului, cu
delicios buchet de tămâioasă sau busuioacă. Într-un adevărat labirint
erau înșiruite, pe un culoar principal și altele ramificate, vase unde la
fiecare început de toamnă se aducea tulburelul sau „vinul nebun” și
care, prin învechire, devenea un adevărat nectar.
Până la jumătatea secolului al XIX-lea, ospeția a beneficiat de un
întins teren care permitea ca animalele de tracțiune să se odihnească,
iar rădvanele, trăsurile și carele, în caz de necesitate, să fie reparate
de meșterii cercetași, fierari sau lemnari din vecinătate. În preajma
vestitului local se găsea o veche fântână, iar în preajma ei, doi stejari
seculari, despre care circulau legende cu parfum haiducesc.
În 1806, noul proprietar, sulgerul Zaharia Panaite, a reconstruit
peste intrarea principală a hrubelor, clădirea care va rămâne în
analele ieșene cu numele de Bolta Rece.La rândul său, vechiul
proprietar, sulgerul Costin, a construit, peste drum, alte clădiri, ale
căror hrube se învecinau cu cele mai vechi. După unele informații,
pivnițele cu ramificațiile lor ajungeau la aproximativ 150 de metri,
ele având și ieșiri secrete.
O perioadă prosperă se înregistrează după 1840, când Bolta Rece
devine proprietatea familiei Stamatin-Culianu. Din 1862, imobilul a
trecut, prin dotă, în proprietatea fiicei Elena, devenită Zarifopol. Din
1864, grecul Avram Amira, autentic negustor, venit la Iași din 1830
din cauza persecuțiilor turcești, preia, prin închiriere, localul Bolta
Rece. Cu timpul, la experiența bătrânului comerciant se adaugă
avântul și zelul nepoților săi Panciu și Simion, care au contribuit
substanțial la celebritatea localului. Frații Amira au sprijinit
permanent ridicarea economică a Iașului, îndeosebi mișcarea
cooperatistă. După moartea Elenei Zarifopol, localul a revenit celor
trei fii ai săi, Ștefan, Gheorghe și Pavel. În 1906, rentierul Ștefan P
3olta-Jtece
^UMORISTICA
Revista ..Bolta Rece umoristică’', editată de junimiști
Zarifopol a vândut partea sa, o treime, comerciantului din Roman,
Isac Hirsch. În 1909, Gheorghe P. Zarifopol, împreună cu
Constantin Dobrogeanu-Gherea, care îl reprezenta pe Paul (Pavel)
P Zarifopol, aflat atunci la studii la Leipzig, au vândut fraților Leon
și Lupu Goldenberg și restul proprietății.
Bolta Rece devine cunoscută nu numai ca o casă de ospeție, ea
începe să trăiască, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o
perioadă fastă intrând în istoria orașului prin „legăturile” cu mulți
dintre membrii Societății Junimea, care încheiau aici o parte din
agapele lor, care începeau în localuri mai elegante. De aceea localul
capătă, pentru cunoscători, un nou nume: Universitas Vinorum,
unde se adunau de fapt Conventus egregiorum virorum Iassiensium
(Adunarea bărbaților străluciți ai Iașului). La un „sfat de vorbă”
multe personalități culturale, și nu numai, ale orașului s-au perindat
pe sub bolțile de plăcută răcoare, partizani ai devizei junimiste
„mâncarea-i fudulie, băutura temelie”. Fiind curat, bine întreținut,
„Localul atrăgea, aici își dădeau întâlnire mai în fiecare seară, de
asemenea, călători din țară, cărora le plăcea un pahar cu vin sau
rachiu bun, se duceau să petreacă o seară”, cum scria Gheorghe
Panu.
Istoria literară a consemnat pe larg întâlnirile dintre Creangă și
Eminescu, preferința lor pentru acest local modest dacă îl comparăm
cu luxoasele restaurante care deja își făcuseră apariția la Iași.
Rusticitatea locului nu-i împiedica pe cei doi buni prieteni să
dezbată inteligent probleme care îi preocupau deopotrivă. Pe de altă
parte, în afara ulciorului cu parfumatul Cotnari sau a doinelor
cântărețului Dumitru Diudiu, ei apreciau tochitura moldovenească,
puiul cu mujdei și mămăligă, ospăț îndulcit uneori cu plăcinte
poale-n brâu, bucate specifice locului.
Din manuscrisul „Bolta Rece” (nr. 3829), aflat la Muzeul de
Literatură al Moldovei, Iași, aflăm amănunte pitorești, mai puțin
cunoscute marelui public: „...Spre sfârșitul lui septembrie, frații
Amira se pregăteau să plece la Cotnari, pentru a cerceta recolta nouă,
care se pârguia încă în clima blagoslovită a acestui colț
moldovenesc.
Promisese încă în primăvară prietenilor boltagii, că-i va conduce
să vadă renumitele podgorii. Câteva trăsuri pregătite din ajun și
puse sub înalta oblăduire a lui Alexe. Vestitul surugiu, țigan, a lui
Costăchel Sturza, avea ordinul să adune pe boltagii excursioniști.
Gata, boiarule, spunea țiganul bătând cu un ciocan de lemn în poarta
fiecăruia, pocnind și dintr-un harapnic domnesc. Această formulă
originală îi fusese dată ca vestire de crâșmarul Amira cu aprobarea
tuturora...
Trăsurile pline de boltagii se înșirară ca la nuntă în fața crâșmei,
luând pe Piziztrate și AristiaAmira, porniră spre Cotnari.
În fruntea lor, surugiul călare pe un cal alb, frumos, jucăuș, dăruit
lui de prințul Mavrocordat, deschidea convoiul veseliei...
După diferite popasuri, ajunseră la destinație. Frații Amira, care
cunoșteau locurile, începură să găzduiască pe oaspeți, care în
unanimitate recunoscură cu elogii că satul este pitoresc.
Pentru prima oară unanimitatea estetică era întronată în cenaclul
Junimiștilor, căci de obiceiu în toate împrejurările domnea
divergența de părere”. A doua zi, merseră la o vie unde li se pregătise
o masă țărănească.
Din cauza unor neînțelegeri contractuale între noii “proprietari”
și familia Amira, după 1902 firma “Bolta Rece” și-a schimbat sediul
dintr-un cartier într-altul, nereușind să reînvie caldul prestigiu avut
altă dată. Abia în 1966, “Bolta Rece” a revenit “acasă”, în strada
Rece, unde se află și azi.
S-au scris câteva cărți despre trainica prietenie dintre Bolta Rece
și junimiști, nenumărați intelectuali ai orașului sau doar în trecere
prin el, din generații diferite, au evocat cu un zâmbet vestitul loc de
răsfăț al minții dar și pe cel culinar. Astăzi, Bolta Rece a rămas
restaurantul de tradiție prin excelență. Construcția e dispusă pe trei
nivele, salonul de sus având plafonul construit cu imitație de bârne
de stejar, așa cum a fost cunoscut în secolul trecut. Crama localului
este, de asemenea, amenajată în stil tradițional, cu mese de stejar,
prevăzute cu laițe moldovenești, localul prezentând, în totalitate, o
autentică atmosferă intimă, care evocă amintiri legate de celebrele
personaje ale culturii românești care i-au călcat pragul la sfârșit de
secolXIX, la început de secolXX.
N. IRIMESCU
cronica veche
 CRONICA LIMBII
Mircea CIUBOTARU
Stelian DUMISTRĂCEL

„Misterele onomastice” ale Iașilor (IX) Hronica vechimii

u se poate ca, poftind să ajungi la vestitul han denumit (de după mijlocul veacului al XVII-lea numai) pe

N „Trei Sarmale” din Bucium, azi doar pentru a-ți cursul mijlociu și inferior Vămășoaia, și afluentul său stâng,
mai excita imaginațiunea trecutului, deja bine Vișan, care traversează satul omonim, cu acest nume din

troica Mitican-Ostap-Ilucă, musai trebuie să treci prin

secolul
nutrită de evocările poeticești ale împătimiților vizitii de laal XVIII-lea (Vișana, 1760, în DIOI, VI, p. 262). Este
neîndoielnic faptul că hidronimul cel mai vechi, slav, a fost
Ca la orice aniversare, „Cronica”, zisă de câțiva ani și
„veche”, își face cumpeniri, adică bilanțuri, drept care mi-
am îndreptat atenția, ca de obicei, asupra unor termeni de
profil.
Socola, acum cartier al orașului Iași (începând din anul 1950), Bârnova, devenit cunoscut numai după ce MironBarnovschi a Nu mai țin minte rațiuni și raționamente (pro și contra),
odinioară sat vechi, de viticultori pricepuți, ca și buciumenii. ridicat în fundul văii, pe atunci împădurit, o mănăstire de lemn de la botez, privind numele revistei, dar Iașului îi venea bine
De altfel, cele două așezări au o istorie aproape egală ca și apoi una zidită (1628), ambele neterminate în 1633 (DIOI, I, un termen evocator de istorie. Dat fiind grupul sinonimic al
vechime și competitivă ca importanță, până aproape de p. 257, 313). Un pârâiaș ce pornea din Poiana Vămeșoaia cuvântului cronică, alegerea lui ca „marcă” a fost și o
confundare, fiind, pe rând, reședințe de comună (după 1864), (1668, DIOI, II, p. 182), aflată undeva, în partea de vest a provocare: adică un fel de letopiseț, ceva care ar duce cu
satului Păun (al cărui nume amintește de stăpânirea locului de gândul la hronic sau chronograf, la înșirare, eventual
pentru administrarea cătunelor de vieri (Bârnova, Cercul, Doi
resentimentară, de vechi date despre urbe și despre fapte ale
Peri, Păun, Pietrăria, Piscul Socolei, Repedea, Trei Sarmale și către vameșul Păun, din a doua domnie a lui Gheorghe Duca),
localnicilor? Firește, termenul putea duce cu gândul și la așa
Vișan) de pe valea pârâului Bârnova (sau Vămășoaia). Dar, în se varsă în pârâul mai mare al Bârnovei, mai jos de locul Plopii ceva, dar veacurile înaintaseră (vorba lui Alexandrescu).
competiția notorietății regionale și naționale, Socola întrece fără Soț și formează împreună cursul numit după 1800 și
Așadar, neologismul latinesc, prezent încă în „Letopisețul
Buciumul cel puțin cu trei „premii”: mănăstirea de călugărițe Vămeșoaia. Acesta străbate Buciumii și Socola și se varsă în Țării Moldovei de la Aaron Vodă încoace”, al lui Miron
cu hramul Schimbarea la Față, ctitorită de Alexandru Bahlui dincolo de satul Vlădiceni, pe un canal săpat (în 1873­ Costin („... cum spune Hronica leșască, mai mult de 7.000
Lăpușneanul (1551-1561 sau 1564-1568), Seminarul 1874) paralel cu actuala stradă Trei Fântâni, pentru a nu de călări și 3.000 de pedestri [polonezii] n-au avut...”),
teologic înființat în anul 1803 de mitropolitul de luminoasă traversa zona gării Socola. După ce Alexandru Lăpușneanul a evoluase în ceea ce privește semantica, probabil și sub
amintire Veniamin Costache și nemurit de Ion Creangă în ctitorit mănăstirea de la Socola, căreia i-a dat, după obiceiul influența termenului chronique, întrebuințat în franceză, din
(prea) scurta evocare de la sfârșitul Amintirilor din copilărie, domnilor, două sate și o bucată din hotarul târgului Iași, din secolul al XIX-lea, cu sensul „ensemble de nouvelles vraies
precum și vestitul Azil de alienați (1905), azi Spitalul Clinic jurul lăcașului, Petru Șchiopul reconfirmă dania (la 12 aprilie ou fausses, de propos souvent defavorables, qui se
de Psihiatrie. Și nici că se putea găsi un mai potrivit loc de 1583), fiindcă uricul fusese pierdut. Descrierea hotarului propagent en general oralement” (Tresor de la langue
cooperare între „consumatorii” de bun vin călugăresc de la (DIOI, I, p. 33-34) cuprinde câteva repere și informații franșaise informatise).
Bucium și doctorii de la Socola, ce știu a deosebi repede pe prețioase pentru chestiunea ce interesează aici. Hotarul Vor fi fost propagate inițial pe cale orală noutățile
bețivanul cinstit și de... bună credință de cel ce doar „face pe despărțitor de moșia rămasă în folosința târgoveților ca izlaz galante, mondene, scandaloase ori ieșite din comun
nebunul”. pornea de la movila Saranda, care era și colț al părții de moșie privitoare la diverse localități, dar, pentru evoluția
Atestat odată cu Buciumii, în același an, document și dăruită Mănăstirii Galata (din Deal), așadar de la ridicătura pe semantică și pentru funcționalitatea termenului în discursul
context, la 15 februarie 1469 (DRH, A, II, nr. 157), Socola are care a fost ridicată peste un veac și jumătate Mănăstirea public, hotărâtoare a fost presa. În Dicționarul limbii
un nume aparent ușor de explicat, dar care pune la încercare Frumoasa, trecea pe lângă gura Pârâului Socolei, care se vărsa române al Academiei (t. I/II, 1940), se consemna cursul
simțul analitic și siguranța toponimistului prudent. Astfel, într-o gârlă din șesul Bahluiului, în zona fostei bariere a utilizării cuvântului discutat în legătură cu publicațiile
dacă îl considerăm o denumire românească a satului, probabil Socolei, și urma traseul aproximativ al străzii Bucium de astăzi periodice generaliste, cu interes pentru actualitate: cronică
din veacul al XIV-lea, putem să distingem fără dificultate la până mai jos de podul Dancului de peste cursul vechi al s-a numit, mai întâi, în acest limbaj funcțional, un articol în
începutul așezării o persoană neidentificată, cu numele Socol, Bahluiului. La sud, pe cumpăna apelor, care delimita bazinul care se relatau noutățile zilei (sau ale lunii) în materie de
poate un vier al locului și nu un boier muntean, cum râului Vasluieț, hotarnicii ajungeau la obârșiile Pârâului politică, finanțe, spectacole și diverse arte, cu titluri ce se
presupunea N. Iorga. Este drept că antroponimul e mai bine Socolei. Așadar, în documentele din secolele XVI-XVIII, păstrează și astăzi („cronica politică” „-financiară”,
atestat în Țara Românească (inclusiv prin numele satelor hidronimul Pârâul Socolei desemna cursul apei de pe Valea „-teatrală”, „-plastică”). Apoi, numele a trecut asupra
Socolești, din județul Mehedinți, și Socoalele, din județul Bârnovei, precum și porțiunea ei de la Plopii fără Soț și până la paginilor /rubricilor din periodicele generaliste cuprinzând
Călărași), dar nu trebuie uitate nici Socolul de Câmpie vărsare (azi, Vămășoaia). Pârâul Socolei (nu Pârâul Socola!) articole cu profilurile enumerate, pentru ca, în sfârșit, chiar o
(județul Mureș) sau Socolovățul (azi Socol, din Caraș- era, deci, apa ce traversa de la sud la nord moșia Mănăstirii revistă să-și asume un astfel de nume, ce poate fi considerat
Severin). Nici Moldova nu e văduvită de un astfel de nume Socola de după înființarea ei. Această constatare ne conduce la ambițios, în fond.
rar, căci un Dan Socol, trăitor la 1473 (DRH, A, II, p. 295) și concluzia că numele vechi, slav, al pârâului era Bârnova , cel În Dicționarul general al literaturii române (vol. 2,
2004) sunt consemnate relativ numeroase publicații
satul Socolul, pe Nistru, în ținutul Soroca, existent în veacul al puțin în zona satului omonim din prezent, fapt ce
periodice care poartă numele „Cronica”. Unele au fost
XVI-lea, indică prezența și aici a acestui antroponim de argumentează originea românească și antroponimică (< Socol)
a numelui satului devieri Socola de la 1469. generaliste (cea publicată la Baia Mare, între 1936-1941),
origine slavă (cu sensul „șoim” al apelativului din care
ceastă analiză lingvistică și documentară, care iar altele, fără a se prezenta ca atare, au avut profil literar,
provine). Oiconimul Socola este un derivat cu sufixul

A tinde să devină fastidioasă pentru cititorul de cum a fost cea condusă de Arghezi (București, 1915-1916),
moțional toponimic -a, care derivă, prin acord cu genul sau alta, apărută tot în București (1932), al cărei profil
apelativului geografic, nume de ape, văi, moșii (și sate), ca în gazetă, totdeauna grăbit, trebuie înviorată cu o
artistic era precizat în subtitlu: „teatrală, muzicală,
Arbore > Arborea, Balș > Balșa, Dămăcuș > Dămăcușa, explicație mult mai atractivă, de tipul „internet”, care ne învață
cinematografică, sportivă”. Altele și-au anunțat profilul prin
Manole > Manolea și multe altele. Iorgu Iordan, pus în că Mănăstirea Socola și-a luat numele de la o vestită (doar în determinante, chiar din titlu: „Cronica artistică și literară”
dificultate de asemenea denumiri, nu poate recunoaște bazele închipuire!) crescătorie de șoimi (ca de găini!) de pe vremuri, (Iași, 1918), ori „Cronica literară” (Constanța, 1937), dar
antroponimice și nici funcția toponimică a formantului -a și știindu-se că domnii Moldovei erau obligați să dea anual având profil cultural. În sfârșit, localismul și-a pus amprenta
se străduiește să găsească substantive comune feminine turcilor un număr de asemenea păsări. După această logică și... prin „Cronica Argeșului” (Pitești, 1927), dar și prin
precum boură, coarbă, cucă, hulubă, iepură, taură la știință, la Socola erau crescuți șoimi cu mult înainte de 1469, „Cronica Moldovei” (Bârlad, 1915-1916). Un derivat al
originea numelor de locuri Boura, Coarba, Cuca, Huluba, când turcii încă nu apăruseră ca să ceară tribut în natură termenului de bază a fost de asemenea folosit ca nume de
Iepura, Taura și altele (Toponimia românească, 1963, p. 296­ păsărească, dar, mai ales, nu ni se spune de ce o eventuală... publicație: „Cronicar” (Cernăuți, 1943-1944), respectiv
298). Ca urmare, și pentru Socola de la Iași, lingvistul (fost șoimărie a fost denumită cu un cuvânt slavon, de cancelarie, și „Cronicarul” (București, 1918 și, apoi, 1931-1932).
ieșean, apoi bucureștean) presupune femininul (socolă ?) cum s-a putut acesta impune și păstra ca toponim popular timp În aceste circumstanțe, în ceea ce privește revista
unui neatestat, de fapt, inexistent cuvânt românesc socol (sl. de vreo 600 de ani. ieșeană, putem vorbi de o asumare ambițioasă a numelui de
sokol) (p. 398). Eroarea este gravă, dar nu surprinzătoare la În compensație pentru această veselă încheiere „Cronica”; ambițioasă, dar nu veleitară, dacă ținem seama
Iordan, căci toponimistul uită (și bine face!) de această etimologică, vă invit luna viitoare la... spânzurătoare. Pardon: de faptul că apăruta în 1966 publicație își îndreptățea
năstrușnică soluție, pentru ca să propună o etimologie slavă: La Spânzurătoare. profesional subtitlul de „Săptămânal politic [altfel nu se
Socola < sl. sokol, pentru care putea!], social, cultural”, prin secțiuni ce amintesc,
citează toponimele similare Sokol, nostalgic, devenirea activității cronicărești din totdeauna:
în sârbă și cehă, Sokol'a, în „Cronica în actualitate”, „Cronica vieții culturale”,
ucraineană, Sokola Dqbrova, în „Cronica artelor”, „Cronica literelor”, „Cronica științelor”
polonă (p. 531). Originea slavă a etc. Aexistat și o rubrică intitulată „Cronica limbii”, la care a
toponimului Socola de lângă Iași publicat articole și semnatarul acestor rânduri, începând din
este perfect plauzibilă, cu atât mai anul 1967, rubrică ce ființează și astăzi!
mult cu cât el se înscrie într-o mapă La moment aniversar, îmi face o deosebită plăcere să fac
de denumiri slave din zona Iașilor, și o altă precizare. Consemnată într-o operă capitală a
precum Miculina (Nicolina), cercetătorilor ieșeni, Dicționarul literaturii române. De la
Hlincea, Bârnova și Hliboca origini până la 1900, o revistă „Cronica” a apărut la Turnu
(Holboca), nume tot atât de Severin într-un singur număr, în 1896; iar „Cronica” ieșeană
„bătrâne”, dacă nu mai vechi decât apare, mereu, din 1966. Sub semnul acestor constatări,
Bahluiul cuman. În această pentru încheiere, să ne întrebăm ce înseamnă adjectivul
„veche” din numele „Cronicii” ieșene? Vechimea nu este
ipoteză, însă, Socola nu poate fi
doar un calificativ al stăruinței și al reușitei, ci, pe drept
numele slav al unei improbabile
cuvânt, poate fi recuperată chiar drept titlu de noblețe: să ne
așezări de prin secolul al XIII-lea, amintim, de exemplu, titlul „Hronicul vechimei a romano-
cel mai târziu, ci un hidronim, moldo-vlahilor”, al lui Dimitrie Cantemir. Și, cu voia
denumirea unei ape ce străbate o Domniilor Voastre, să descifrăm substantivul raportându-l
vale (cu șoimi). Acest scenariu și la semnificația contextuală a adjectivului vechi, pusă
denominativ creează însă o frecvent în lumină sub formă de paradox, și de Eugen
problemă de identificare: prin valea Coșeriu: „Mi-au dat niște icre, dar și acelea negre, și vin, dar
pe care se află fostele sate Buciumi și acela vechi”.
și Socola curg pârâul Bârnovei,

cronica veche 5
 CRONICA VECHE
CASA ISTORICULUI A.D. XENOPOL
- „VILA RIRIA” -
asa Gatowski-Xenopol din Iași, aflată astăzi pe strada
C Vasile Conta, la nr. 9, este un edificiu datând de la
sfârșitul secolului XIX, inclus pe Lista Monumentelor
Istorice, cu indicativul IS-II-m-B-03810, sub denumirea
„A.D. Xenopol”. După 1989, în clădire a fost sediul „Universității
Ecologice”, al „Partidului Laburist al Muncii” și apoi al Parchetului
Militar. Se crede că această casă a fost construită, cel puțin într-o
primă formă, anterior anului 1819, deoarece figurează pe
binecunoscutul plan Bayardi. Dosarul aflat cândva în arhiva
Primăriei arată această clădire, la 1904, ca fiind situată, „în Piața Sf.
Spiridon, în dosul prăvăliilor”, strada numindu-se pe atunci „Sf.
Neculai”, după biserica din vecinătate. Astăzi, priveliștea asupra sa
este acoperită de un bloc masiv.
Imobilul este o casă tipică pentru secolul XIX, cu boltă de trăsuri
și scară interioară. După structura clădirii, se vede că doar etajul era
conceput drept spațiu de locuit pentru proprietari. Aici se afla salonul
mare (4,20 m înălțime), amplasat parțial deasupra bolții trăsurilor,
ale cărui ferestre ofereau o perspectivă plăcută spre Epitropia Sf.
Spiridon. Tot la etaj erau situate salonul mic, dormitoarele și
biblioteca (3,80 m înălțime).
Parterul, ceva mai scund decât etajul (între 2,77 și 3,17), oferă
mai curând spații anexe, organizate neunitar, potrivite cu destinațiile
gospodărești. Două încăperi dinspre strada Vasile Conta au tavanele
boltite, din cărămidă, ceea ce sugerează faptul că ele au aparținut
unei clădiri mai vechi, ce se afla cândva pe același loc. La 1903,
generalul Scheletti, locatar al clădirii, solicita aprobare de la
Primărie pentru a putea amenaj a aceste camere în vederea schimbării
destinației lor. S-au scos gratiile de la cele două geamuri, care dădeau
spre grădină, montându-se două tocuri cu cercevele; ușa grea, de fier,
a fost înlocuită cu una de lemn, iar pavimentul de cărămidă a fost
scos, fiind înlocuit cu dușumele izolante, din lemn. Astfel „camera-
gherghir” (4,40 X 5,20 m), având inițial rol de depozit pentru valori,
a fost transformată în încăpere de locuit.
În primăvara anului 1905, Coralia V. Gatowski, în calitate de
proprietar, solicita acordul Primăriei pentru a începe lucrările de
reparație ale casei sale. Potrivit documentului respectiv, ea urmărea
refacerea tencuielilor interioare și exterioare ale clădirii principale și
atenanselor; mai dorea construirea unui balcon (5x3 m) „în dos, pe
un picior de cărămidă de Ciurea”, susținut de traverse metalice de 18
cm, cu dușumele și grilaj de 80 cm înălțime. Proiectul lucrărilor a fost
supervizat de arhitectul orașului, N. Cugler, care punea în vedere
faptul că „plafoanele și pereții se vor ridica mai sus ca înălțimea
zidurilor actuale, spre a dobândi înălțimea (necesară asigurării)
luminii interioare, la cel puțin 3 m, iar în exterior la 4,50 m”. Această
înălțare la partea superioară a ferestrelor a putut fi observată cu
prilejul decopertării tencuielii pereților, pentru lucrările de renovare
capitală. La acoperământ, se aproba refolosirea grinzilor vechi, care
se aflau în stare destul de bună, dar se impunea înlocuirea olanelor de
lut ars cu „tablă de fier boită cu oloi”; acoperișul avea să aibă panta de
scurgere a apei orientată spre ograda interioară și nu spre stradă.
În 1928, clădirea principală era extinsă cu o magazie de cărămidă
(parter și etaj), iar în anul următor i se adaugă o nouă extindere, tot pe
două nivele (garaj la parter, locuință la etaj) și se construia balconul
de pe fațada de sud.
Riria (Coralia Bibiri-Gatowski-Xenopol)
„Riria” este pseudonimul literar al soției istoricului A.D.
Xenopol. Ea s-a născut în 1869, la Bacău, numele real fiind Coralia
Biberi. Debutul său literar se leagă de perioada în care l-a cunoscut pe
Eminescu, la Băile Repedea, de lângă Iași (1887), acesta fiind
găzduit vreme de două luni în casa părinților ei. Ea pretindea că
poezia eminesciană La steaua i-a fost dedicată, fiind scrisă de poet pe
un album al Ririei. Convorbirile adolescentei de atunci cu marele
poet, aflat în declin, avea să le publice mai târziu, în 1902, sub formă
de scrisori romanțate în revista „Arhiva”. Răsărită ca o stea în
preajma lui Eminescu, ea s-a dorit o Bettina von Arnim, răsfățata lui
Goethe, comparație susținută parțial de câteva asemănări biografice,
dar care pică îndată ce ne raportăm la valoarea scrierilor celor două
personaje feminine.
Coralia N. Biberi a fost cea de-a patra soție a junimistului Vasile
Burlă, prietenul lui Eminescu, profesor de limbi clasice, director al
Liceului Național din Iași. Căsătoria tinerei cu tomnatecul profesor a
avut loc la 31 decembrie 1889. Diferența de vârstă dintre cei doi era
de aproape 30 de ani. Printr-o a doua căsătorie, viitoarea Riria își va
schimba identitatea civilă, numindu-se Coralia V. Gatoschi. Familia
Gatowski a rămas în memoria Iașilor mai ales prin originalitatea și
calitatea monumentului funerar din cimitirul „Eternitatea”. Cea de-a
treia căsătorie a fost contractată cu fostul său profesor, istoricul A. D.
Xenopol (1847-1920). Și în acest caz, diferența de vârstă era de 22 de
ani. De aceea, probabil, George Călinescu amintea de această
„matrimonie” ca de una ce „a stârnit veselia contemporanilor”.
Xenopol este cel care îi redă încrederea în sine Coraliei și o
determină să-și reia activitatea literară după o întrerupere de 12 ani
(1889-1901). Practic, el o creează pe Riria, considerată în epocă un
geniu literar feminin, „de o fecunditate și o îndrăzneală fără pereche
în literatura noastră”. La acest portret, mult exagerat, a contribuit din
plin și studiile „critice” ale lui Vojen, în fapt adevărate panegirice
închinate poetei. Cu această aură, Riria a patronat și un salon literar
propriu; printre cei care frecventau acest cerc cultural este amintit
poetul Emil Gârleanu. În ciuda impresiei strălucitoare lăsate multora
în epocă, Riria nu era însă decât „un nume care vine să întărească
șirul poeților de duzină”, după cum arăta și Ilarie Chendi.
18
Opera sa literară a fost publicată în câteva volume de autor,
precum: Ultima rază din viața lui Eminescu, Iași, 1902, 73 p. ;
Cânturi vechi (1878-1889), cu o prefață de A.D. Xenopol, Iași, 1902,
de p.; Cânturi noi” (1901-1902), București, 1902,80 p.; Cânturi și
157Casa
poeme (1902-1908), Iași, 1909, 204 p.; Chiajna și loan Vodă cel
Cumplit, tragedie în 5 acte, Iași, 1903,96 p.; Elvira, tragedie, 107 p.
Pe lângă operele apărute în volume, Riria a mai publicat articole în
revistele „Arhiva” (1906-1912), „Noua Revistă Română” (1909­
1912), „Revista idealistă” (1903) „Săptămâna”, „Românul literar”
(1905-1908), „Die Woche” etc. Pentru scrierile sale literare a fost
distinsă cu medaliile Benemerenti cls. I și Meritul Cultural cls. I cls.
II. A dăruit biblioteca soțului ei, A.D. Xenopol, Palatului Cultural din
Arad, gest pentru care a fost declarată „cetățean de onoare” al
Aradului.
Albumul „Vilei Riria” (1908)
Motivația acestui articol a fost oferită de un album de epocă ce se
află în colecțiile Muzeului de Istorie a Moldovei. Fotografiile din
album păstrează înfățișarea clădirii după renovarea din anii 1904­
1905. Pe coperta de culoare verde deschis (olive) a acestuia este scris
Vila Riria și anul 1908. Fotografiile au fost realizate în atelierul lui
Siegmund Packer, aflat pe strada Lăpușneanu, locația preferată a
fotografilor ieșeni. Din cele 13 fotografii, două înfățișează imaginea
exterioară a clădirii văzută de pe strada V. Conta, iar una atenansele
din curtea interioară. Mai rămân însă 10 imagini de interior, din care
putem vedea cum erau decorate și mobilate încăperile casei. La fața
locului nu se mai conservă nimic din detaliile și decorațiunile
înfățișate în album, înainte de începerea actualelor lucrări de
renovare (2004). S-a arătat recent că, după 1947, acest imobil „a
traversat schimbări de proprietari și destinații ce au dus la distrugeri
masive ale amenajărilor interioare”. Prin imaginile păstrate avem
ocazia rară de a cunoaște stilul și atmosfera acestei locuințe în mod
direct, fără a recurge la un efort migălos de reconstituire din diverse
surse, care ar fi condus la rezultate parțiale chiar și în estimările
optimiste.
Prima fotografie din interior oferă imaginea vestibulului, în
care ne întâmpină o cameristă, în vestimentație specifică. Pereții sunt
acoperiți de un decor floral (art nouveau). Se mai observă o banchetă
și sfoara cu canaf de care era acționat clopoțelul stăpânei.
Holul de la etaj, cu deschidere spre salonul mare. Pe perete, chiar
în capul scărilor, se distinge o fotografie a Ririei, pusă în ramă.
Pereții sunt tapetați, iar tavanul pictat. Se mai remarcă un goblen,
precum cele de tip olandez, un șifonier cu oglindă de cristal pe ușă,
precum și un secretaire (sau o pianină).
Biroul de lucru, care a aparținut, probabil, istoricului A.D.
Xenopol, are toți pereții acoperiți de rafturi de bibliotecă. Tavanul
este pictat cu decoruri florale (modă vieneză, Jungen still) cu devize
scrise în caractere gotice, probabil în germană. Se mai poate vedea o
canapea de colț, cu structură compactă și biroul de lucru, frumos
sculptat, în lemn masiv. Pe jos sunt întinse scoarțe „naționale”, care
se potrivesc, în privința gustului, cu gustul anilor 1900, când arta
modernă își căuta noi resurse în arta populară locală. Este tendința
cultivată și de regina Elisabeta, la Curtea regală. Vedem și un Portret
al lui Alexandru loan Cuza, litografie realizată de Szathmari.
Această piesă este amprenta cea mai vizibilă lăsată în încăpere de
personalitatea istoricului A.D. Xenopol, cel care a scris prima
lucrare consistentă dedicată Domnului Unirii. În anii în care lucra la
amintita monografie (publicată în 1903), se pare că istoricul nu
locuia încă la această adresă. Portretul poate fi pus însă în legătură cu
implicarea directă a lui Xenopol în chestiunea realizării statuii lui
Cuza Vodă de către sculptorul florentin Raffaello Romanelli,
dezvelită la 1912, după repetate amânări. Se știe că, până la
începerea lucrărilor de montare, statuile componente ale
ansamblului au fost depozitate în incinta acestei case.
Sufrageria păstra rostul inițial, de cameră destinată servirii
mesei. De tavanul pictat atârnă o lustră a cărei abajururi au formă de
ciorchine de struguri. Pe pereți sunt două tablouri reprezentând
portrete de țărăncuțe. În mijloc este o masă pe care se află patru
pahare și o fructieră; în jurul ei sunt patru scaune. Mai vedem un
bufet și rafturi pentru veselă, o oglindă de perete și vaze decorative,
cu frunze de palmier (finic).
Dormitorul mic. La picioarele patului masiv se află o canapea
așezată perpendicular. În colțul destinat obiectelor de toaletă aflăm o
oglindă cu poliță, diverse cutiuțe metalice, un lighean de metal și o
cană pentru turnat apă; pentru șters, un prosop („ștergar”) cu motive
populare.
În Salonul Ririei întâlnim un secretaire, o canapea simplă și o
canapea de colț, de factură modernă, pe care se află însă pernuțe de
sprijin (pentru subsiori) de modă orientală (coltuci). Dintre obiectele
decorative se remarcă un ceas de birou, din porțelan, încadrat de
două vase din porțelan și metal. Într-o fotografie înrămată putem
identifica pe Riria, alături de mama și fiica sa. Mai sunt două
fotografii, una cu pisici, iar cealaltă reprezentând o barcă pe lac. Pe
un perete se află o oglindă de tip „venețian”, de cristal. Ceilalți pereți,
deși tapetați, sunt acoperiți cu scoarțe decorate cu motive
„populare”, amintind de mediul rural, dar și de gustul artistic
occidental de la 1900. Atmosfera camerei de zi mai este completată
de prezența unei gazete de modă (având pe copertă o doamnă în
rochie lungă), o veioză cu abajur din broderie, un mic bust al lui
Napoleon și o floare de interior (yuka).
Dormitorul mare are tavanul decorat cu un chenar iar pereții sunt
tapetați cu motive florale. Două portrete înrămate reprezintă,
probabil, portretele părinților Ririei; o altă fotografie conține un
portret de grup. Dușumeaua este acoperită de covoare țesute cu
motive decorative „populare”. Cele două paturi, acoperite cu semi-
baldachin, au alăturate câte o noptieră. Se observa atârnând două
sfori cu canaf ce puneau în funcțiune clopoțeii prin care stăpâna
casei își apela servitorii.
Salonul mare (vedere de ansamblu) era încăperea cea mai
spațioasă a casei, suspendată, în parte, deasupra bolții trăsurilor, de
la intrarea principală. Ferestrele camerei ofereau o perspectivă
agreabilă, spre piața Sf. Spiridon. Ușa de acces (vegheată de
portretul Ririei) se afla chiar în capul scării interioare a casei. Aici
erau primiți musafirii și tot aici trebuie să se fi desfășurat și saloanele
literare găzduite de Riria, la care am văzut că este semnalată și
prezența poetului Emil Gârleanu, înainte de a fi devenit celebru. În
centrul imaginii, dar în planul îndepărtat, se află două coloane-
suport ce susțin două vase ce au un decor foarte încărcat. O piesă
deosebit de decorativă este veioza înaltă, al cărui corp este format
dintr-un cocor și diverse decorațiuni vegetale (lucrate în metal);
abajurul textil este realizat în broderie. Mai atrage atenția un album
fotografic închis, depozitar al amintirilor de familie, care nu știm
însă să se fi păstrat undeva. Într-o altă fotografie, de detaliu, se vede
că pe peretele din stânga al camerei atârnă o oglindă masivă, cu ramă
din lemn, având pe frontispiciu doi amorași (putti). Se evidențiază
două portrete feminine, înrămate; unul din cele două personaje
poartă un evantai. Un alt tablou în ulei, de mari dimensiuni,
reprezintă un bătrân cu plete lungi, scriind cu pana. Un al patrulea
tablou conține un peisaj. Același perete mai este încărcat de opt
fotografii de familie, de dimensiuni mai mici, înrămate. Conținutul
lor nu poate fi însă identificat. O altă fotografie a salonului oferă o
imagine mai accesibilă asupra unor obiecte de artă decorativă aflate
în încăperea principală. Dintre cele două tablouri, unul poate fi
identificat ca fiind un peisaj. Un al treilea tablou oferă o imagine
bidimensională a unei cunoscute sculpturi. Modelul acestei picturi
este sculptura lui Aristide Croisy (1840-1899), Le nid („Cuibul”),
expusă la Muzeul de Artă Iași, în Galeria de artă universală.
Ultima fotografie din album înfățișează atenansele din curtea
interioară, inclusiv partea reparată pe cheltuiala lui A.D. Xenopol.
Din personalul de serviciu, putem vedea doi vizitii cu chipiu, lângă
cele două trăsuri. Se mai observă, în centrul spațiului curții
interioare, o mică grădină, proaspăt amenajată, cu puieți de castani
(din care nu se mai păstrează, iarăși, nimic). Se zărește turla bisericii
Mitocul Maicilor, din apropiere. Am considerat necesară această
descriere a fotografiilor deoarece nici dimensiunile, nici calitatea
ilustrațiilor de tipar nu vor putea face posibile multe din observațiile
de mai sus. Ele rămân o invitație la studierea piesei originale, aflate
în colecțiile muzeului.
*
Încercarea de reconstituire întreprinsă mai sus, care pune la un
loc elemente de arhitectură, decorațiuni interioare, biografii diverse
și frânturi de viață culturală din vechea capitală a Moldovei, se
bazează pe credința că aceste elemente se potențează și se
completează reciproc, tratarea lor separată ducând inevitabil la
pierderea unui „rest” pe care rareori îl evaluăm corespunzător.
Locuințele unor personaje reflectă (în mult mai mare măsură decât
în epoca blocurile de astăzi) gusturile, aspirațiile și posibilitățile
materiale ale categoriei din care acestea făceau parte. Pentru
biografia diverselor personalități, locuințele devin locuri ale
memoriei, conservând adesea peisajul, decorul, atmosfera cotidiană
specifică în care au trăit personajele evocate. Aceste elemente
înnobilează un monument de arhitectură, conferindu-i și valoare
memorială. Este regretabil că restauratorii clădirii au renunțat la
aripa cea mai înaltă a casei, ce avea o frumoasă cupolă; aceasta
conferea personalitate și identitate întregului edificiu. Chiar dacă s-a
dovedit a fi un adaos ulterior la clădirea originală, totuși, acea cupolă
exista în epocaîn care aici locuia A.D. Xenopol. Putem presupune că
marele istoric ar fi fost foarte dezamăgit de soluția aleasă de
restauratori...
Ca istorici, ne interesează în primul rând legătura acestei case cu
biografia marelui istoric A.D. Xenopol, cum arăta biroul său de
lucru, ce operă a scris în perioada șederii sale aici. Criticii literari
apreciază ca modestă opera Ririei (care cu greu ar putea avea parte
de un medalion într-unDicționar al literaturii), dar aceasta a fost un
interesant personaj feminin, cu pretenții de patroană literară, a cărei
biografie a fost țesută cu abilitate între cele două mari personalități
care au fost Eminescu și Xenopol.
Arhitecții găsesc Vila Riria ca fiind o subiect demn de interes
pentru studiul arhitecturii neoclasice din Iași, incluzând-o pe o listă
de monumente care nu conține mai mult de 30 de asemenea
monumente. Cei mai în câștig ar putea fi însă cercetătorii preocupați
de studiul artei decorative, cărora albumul păstrat la Muzeul de
Istorie din Iași le oferă un bogat material. Interioarele aglomerate,
slab luminate, adunând obiecte de stiluri și valori foarte diverse, ne
dau o idee asupra atmosferei unei locuințe urbane din jurul anului
1900, în care influențele modei occidentale și elementele de artă
populară se îmbină într-o interesantă căutare a unei noi identități.
Sorin IFTIMI
cronica veche
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU
Florin FAIFER

„Misterele onomastice” ale Iașilor (X) Într-o după-amiază,

o voce...
ocmai intrasem în stresul vadelei acestei dări de seamă părți la Cerdacul lui Frențău, în Păcurar și la Albineț. Tătărășănii

T despre unele păcate benigne ale strămoșilor, când un s-au simțit discriminați și au solicitat și ei o halcă, să li priiască.
cititor împătimit al „Cronicii vechi” (dintre cei cu Mitropolia nu se încurca atunci în chestiuni minore, privind mila
abonament, desigur) mă somează telefonic, nerăbdătorcreștinească și și drepturile omului. Toată lumea era convinsă de
panicat să nu piardă ocazia, să-i spun repede și exact unde are puterea... exemplului. Și mai crede și astăzi. A
u trecut niște ani de atunci... Într-o după-amiază ca
toate celelalte am primit pe neașteptate un telefon. O
voce de bărbat obosită, cu timbru voalat, o voce
tristă, de om deprimat, mi se adresa. Îi apăruse o carte și și-ar
loc. Ce? întreb nedumerit. Păi, spectacolul anuntat luna trecută, Pentru spânzurați, copaci și crengi la îndemână, nu duce lipsă fi dorit să i-o citesc. Am promis, bineînțeles, și nu doar din
zice, am în mână invitația la spânzurătoare. Înțeleg Moldova de locuri numite Dealul Spânzurătorii (ca la Bârlad) și politețe.
preocuparea omului și mi se pare că recunosc vocea celui care (La) Spânzurata. (E drept, unele toponime ca acesta desemnează Poate ar fi trebuit să încep cu o lămurire, cu o prezentare ce
îmi reproșase prin toamnă că l-am dezbrăcat pe Gavril Buzatul doar coaste de deal mai abrupte, spânzurate). C. Cihodaru credea dădea conversației cu acel necunoscut o vibrație specială. Îl
de mantaua sa roșie (o mică tâlhărie demitizantă, cum ar veni), că și numele satului Zlodica, de lângă Cotnar, ar grăi despre un loc chema Mircea Palaghiu, iar eu eram căsătorit cu o Palaghiu,
că nu-i bine să denigrez spiritul de dreptate al națiunii și cu spânzurătoare, de pe vremea slavilor. (Eu nu cred, dar nu Cornelia, fiica părintelui Petru și a preotesei Lidia („mama
moștenirea disprețului de moarte de la geții noștri (nu ai lor) și contează acum). Dar în capitală nu prea erau copaci buni de Lica”) din Ionășeni. Cu alte cuvinte, eram rude, fie și prin
alte asemenea. Geaba îi explic profesoral că era vorba doar de legănat în vânt trupuri de păcătoși înalt calificați. Azi e mai rău, de alianță. Asta, firește, îmi stârnea cu atât mai mult
devoalarea (ce frumos sună!) unor mistere toponimice ieșene, că când cu tăierea teilor din fața Curții domnului Nikita, e chiar o curiozitatea.
veacul înaintează, că populul suveran a hotărât prin problemă, la o adică. Dar totdeauna se găsesc soluții. În ianuarie Din păcate, nu am ajuns să îl cunosc pe acest Palaghiu. Nici
reprezentanții săi din capitală abolirea pedepsei capitale, că în 1717, când cu desantul ratat al cătanelor lui Ferenț, vodă Mihai figura nu i-o știu, din vreo fotografie. Din câte am înțeles, s-a
democrație (tocmai cu sânge dobândită) nu mai sunt permise Racoviță l-a atârnat pe spătarul Dumitrașcu Cuza de furca îmbolnăvit, apoi a trebuit să suporte o operație cu urmări
violențele și execuțiile publice (numai cele domestice și private scrânciobului aflat chiar în poarta Curții, ca să știe nepotul Ioniță chinuitoare, a îndurat greu, când a fost să fie, singurătatea.
se bucură încă de susținere, ce-i drept alcoolică și legislativă), că ce-l așteaptă. Și acela nu a știut sau nu a ținut minte. Dar cine mai Norocul nu i-a prisosit rubedeniei mele din acea vreme. A
acum este bine să fie promovate (prin diverse promoții și mai ține? Festivalul berii și cel al literaturii (FILIT) tocmai acolo se suferit și o arestare din pricina, se pare, a literaturii pe care o
puțin prin promovarea claselor și bacalaureatului) doar linșajul încing, cum s-ar zice, la vremuri noi, spectacole noi. scria și gândurile negre l-au tot împresurat până când,
mediatic, datul la gioale pe stadioane, înjunghiatul pe la spate la Cu timpul, dar și după hirea celor ce știau a porunci, circul pentru nemaiputând suporta ceea ce se întâmpla rău în viața lui,
DNA, spargerea capetelor în comisiile juridice, pentru găsirea plebs s-a mutat mai la marginea târgului, la iarmaroc, loc bun de Mircea Palaghiu s-a hotărât să treacă în ceea lume, în „lumea
portițelor la care diverșii viitori corupți să nu mai stea ca vițeii la privală, încât făptașul „să fie văzut și cunoscut și de alții spre albastră”, cumzicea „mama Lica”.
poartă nouă, și numai la nevoie să se mai admită o strangulare părăsire și altor răi, asămine făcători de răli” (anul 1800). Știrile Vă dați seama ce sarcasm amar e într-un titlu precum Eram
pasională, o bombiță de încep din veacul al XVIII- fericit în noaptea cu lună (1974)! Singuratecului i se aude,
putere mică sub mașină, o lea. La Bucure ști, parcă, oftatul. Nopțile lui nu au fost cu lună. Surâsul,
descărcare de armă din spânzurătoarea era în Târgul strecurat în colțul gurii, e acela al unui satiric.
greșală sau în legitimă de Afară, Oborul de mai De un umor special, doar aparent ingenuu, sunt prozele, cu
apărare. Vorbă lungă, slabe târziu, unde se ținea aer lunatec, ale lui Mircea Palaghiu. Scriitorul practică un
rezultate. Cred că am mai iarmaroc de două ori pe gen de comic (excesiv) elaborat, combinând cu meșteșugită
pierdut un cititor. Nu-i bai, săptămână și unde migală efectele, căutând să stârnească hazul fără a schița, el
îmi zic, deja am devenit condamnații erau duși cu însuși, măcar un zâmbet. Povestirile, cu noima lor secretă,
incorrect politic, așa că alai și îndemnați de femeile alunecând în vis sau încercate de nostalgia zadarnică a
schimb foaia (și stilul) și trec ieșite de prin crâșme să bea copilăriei, sunt depănate pe un ton imperturbabil, aproape
la corvezile și havalelele vin (drogul epocii), ca să solemn, cu o maliție ascunsă sub false candori, autorul
documentar-etimologice. îndure mai ușor supliciul, prefăcându-se că ia în serios fapte pe care, de fapt, le
Că bunii străbuni erau cam... după relatarea lui Anton ironizează fin. Dincolo de „inocența” puțin zănatecă a
silvatici, nu-i descoperirea Maria del Chiaro (1718). La narațiunii, se conturează, uneori discretă, alteori gonflată (de
mea. Și nici vina lor, ci a Iași, spectacolul era unde apelul frecvent la hiperbolă), o parodie. Exprimându-
vremurilor și năravurilor asemănător, dar mai detaliat se, de pildă, cât mai „literar”, cu imagini desfășurate, ample,
(bune scuze generale pentru în descriere. Pentru curioși, eventual mitologice, cu repetiții insistente și interogații
păcate individuale, valabile recomand documentele retorice, Mircea Palaghiu discreditează un mod livresc de a
și astăzi. Și scuzele, și păcatele.). Michel de Montaigne credea publicate de Gh. Ungureanu sub titlul Pedepsele în Moldova la scrie, el subminează ingenios, pe îndelete, clișee de gândire
că e viceversa, adică sălbaticii erau mai buni, ca tot ce e mai sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XlX-lea sau de exprimare.
naturel, ecologic. Pe vremea vremurilor moartea de rană (1931), unde găsim faptele și (re)numele câtorva spânzurați la O altă sursă de comic provine din acumulare - îngrămădirea
înjunghiată și de măciucă la partea gânditoare a trestiei, de locul faptei lor, pe margini de drumuri, sau în Iași, dar și ale de-a valma, ca într-un „bric-ă-brac”, a tot felul de
ciumă și de mumă, de ștreang și de rang (mai ales boieresc), de gealaților sau călăilor (Dediul Craiovan, la 1803, Vasile Baciu, la „elemente”, mai abstracte sau mai concrete, obișnuite sau
foame și de dușegubine / deșugubine pentru stricare de fecioare 1804, Mihalache Huluba, la 1828, și, ultimul pe listă, cu voia... sa, extravagante, din diferite sfere și domenii. Totul, într-un
(care nu ne-au făcut mai pudici, ci șugubeți, prin compensație) Gavril Masalagiu zis Buzatul, ales la 1834 și aflat în foncție la amalgam năstrușnic, contrariant, care cochetează cu
era o... prezență, pretutindeni, deci și (sau, poate, mai ales) la execuția fraților Cuciuc, în ziua iarmarocului de Sf. Teodor din absurdul, senzație provocată de o anume, studiată,
Eși. La centru, adică. Hronicile sunt pline de mărturii. Ștefan anul 1847, relatată de George Sion în Suvenire contimpurane dezarticulare logică a frazei (ori a narațiunii), câteodată
Tomșa (al doilea în cronologie și primul în barbarie), cel (1888). gratuită, mai adesea disimulând însă niște tâlcuri. Căci
reabilitat și recondiționat de Mihail Sadoveanu, în Neamul u cititorul ieșean de astăzi, să pornim în căutarea locului „jocul” hâtru, sub o mască impasibilă, al prozatorului, joc în

C
Șoimăreștilor, cu oleacă de coloare romantică și cu multă spânzurătorilor (două în cazul Cuciuc), așezate pe două care, la confluența dintre real și imaginar (fantastic, adică) se
antipatie pentru boieri și polaci, dar și cu subit amor pentru tătari movilițe, care se mai vedeau încă în ianuarie 1888, când strecoară și o undă de melancolie, nu e, desigur, fără miez.
(apoi și pentru delicații cazaci), jubila și juisa când călăul său memorialistul evoca această întâmplare de neuitat. Plecăm Dispoziția
cu reflexivă, ca și darul observației minuțioase și
țigan (o fi mai potrivit, oare, să scriu aici rrom?) îl anunța că s-au convoiul obișnuit din curtea Criminalului, aflat atunci în clădirea ușor paradoxale vădesc un moralist in petto, înțelept și, la
cam îngrășat berbecii boierești, numai buni de junghiet. De existentă și astăzi, corpul E al Universității „Alexandu Ioan prima vedere, șugubăț, amuzându-se de tot soiul de patimi și
altfel, se continua o bună tradiție. Pe Alexandru Lăpușneanul îl Cuza” din Păcurari, vizavi de Biblioteca Centrală, unde se vanități grotești scrutate prin aburul unei imagerii
știu și liceenii (aceia care mai citesc), mai înainte Ștefăniță- canonesc acum un alt soi de condamnați, la învățătură. caleidoscopice, ce-i drept, cam fantomatică. Mustăcind,
vodă, cam nebunatic, nu scăpa ocazia, ba chiar o inventa, iar de Spectacolul era de zile mari, dată fiind crima de paricid, naratorul relatează grav, cu morgă, despre pitorești nimicuri,
bunicul său nu mai zic nimic, căci acum e Sfânt. Rațiunile de stat completată cu uciderea unui țigan, precum și condiția socială a folosind cuvinte pompoase pentru întâmplări derizorii sau,
și bisericești scuză mijloacele. Vărsarea sângelui (albastru, de condamnaților, unul militar. Mai mult, execuția publică avea să dimpotrivă, un stil „elevat” în situații înadins inadecvate. Din
preferință) era nobilă, dovadă de vitejie. Ștreangul, o biată fie ultima din Moldova, dar nimeni nu știa asta atunci. În această ruptură între gest și semnificație (ca și din
frânghie plebee, era infamant. Bun pentru tâlhari, ucigași de octombrie 1834, se hotărâse modul „convoerisirii” cu astfel de schimbarea bruscă, șocantă, de registre: din cel „poetic” în
rând, chiar și pentru sătenii din Buciumi, amenințați tocmai de ocazii, totuși destul de rare în perioada Regulamentului Organic: cel banal, prozaic) rezultă un alt tip de comic, un comic de
Costandin Mavrocordat, în 1741 (Ioan Caproșu, DIOI, V, p. 67), vel armașul și al doilea armaș în frunte, toți armășeii de slujbă în contrast.
că îi va spânzura pe cei ce nu vor lucra șase zile pe an pentru acea zi, 12 redavoi din straja pământească (oștirea nou înființată) În același spirit parodic e redactat „jurnalul secret al doamnei
egumenul mănăstirii Danco. Va să zică domnul anticipa cu un unter ofițer, 12 slujitori ai Departamentului pricinelor din Lidia”, unde, cu inflexiuni parcă din Teodor Mazilu, sunt
eliberarea vecinilor (în 1749) cu tentanta promisiune de mai lăuntru (poliția de mai târziu) și un duhovnic. Acum, garda era surprinse cu ochi care nu iartă înclinația, atât de feminină,
sus, fără ca părințelul să șoptească în barbă: Piei, Satana! Ba din mai numeroasă, după cei 12 soldați care băteau tobele urmând către mistificarea sentimentală, limbuția spornică,
contra. Și aveau de ce se teme buciumenii, mai ales că o 100 de soldați străjuind pe două laturi pe frații Cuciuc, precedați voluptatea cancanieră, irepresibila pornire erotică, dospită
spânzurătoare era bună și pentru spectacol, mai ieftin și cu de un preot și urmați de Gavril Buzatul, acesta purtând două sub efuziuni romanțioase - totul cu o detașare care nu
expunere mai lungă, după voia ciorilor și corbilor, fără atâtea ștreanguri pe umăr și uniforma stabilită tot în 1834: „spențer [o trădează însă un misogin. Detașarea aceasta, ironică și
unelte, pregătiri și chiar mofturi, ca pentru o descăpâțânare. Și, tunică], pantaloni de postav roșu, o căciulă în cap cu fundul roșu și ceremonioasă, constituie timbrul dominant al prozei lui
mai ales, era aproape, colea sub nas. Când Constantin Moruzi, în pe dânsa o marcă de tiniche scriind pe ea : Călăul temniței, un bici Mircea Palaghiu.
1778, a poruncit ca spătarul loniță Cuza și vornicul Bogdan să pe umăr” (Pedepsele în Moldova..., p. 12). Dau aceste detalii
fie decapitați, s-a constatat un deficit de dotare cu gealat, drept pentru a lua iarăși de pe umerii călăului presupusa mantă roșie și,
care un căpitan întemnițat și moftangiu a trebuit dopat cu holercă odată cu ea, a mai disloca înțepenita legendă a toponimului Manta
și câteva măciuci, pentru a executa misia chiar la beci, fără Roșie (pentru care trimit la episodul VII al acestui serial
spectatori. Capetele complotiștilor au fost apoi frumos expuse în publicistic). Convoiul va fi străbătut același traseu ca și altădată,
poarta Curții, spre ținere de minte. Floare la ureche față de adică pe Ulița Mare și pe ulița Podului Roș (strada Palat, azi), a
pățania din 1796 a lui Toader Pujuntică, un calic, după ce l-a traversat podul de peste Bahlui și, pe Podul Lung, a ajuns la
înjunghiat pe mitropolitul lacob Stamati chiar în Curtea destinația legiuită, în iarmaroc. Ajunși aici, spațiul tipografic al
domnească (Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara acestui episod fiind epuizat, păstrez suspansul toponimic pentru
Moldovei, un corpus editat de loan Caproșu și Elena Chiaburu, luna viitoare. Fapta în sine, cea relatată, s-a încheiat și ea cu o sus­
III, 2009, p. 5). A fost tranșat în cinci bucăți, expuse după pendare.
pretenția și gustul privitorilor, capul pe Ulița Mare, iar celelalte

cronica veche 7

Mircea CIUBOTARU
„Misterele onomastice” ale Iașilor (XI)
rmând convoiul fraților Cuciuc, din misterul no. 10
U trecut, ajungem la iarmaroc, bun loc de adunare
publică, unde boi, vaci, porci și alte asemenea
patrupede se tranzacționau în ocolul bine împrejmuit ab origine.
Azi, după ce am trecut prin orwelliana Ferma animalelor,
constatăm că totul s-a metamorfozat invers, ca în imaginarul lui
Ovidiu, de-un par examplu Tomisul devenind Constanța lui
Măzăriche și Mircică Băsică, iarmarocul s-a făcut bâlci al
deșteptăciunilor, cu succesuri aiuroparlamentare, patrupedele s­
au emancipat, luând înfățișare de bipede, dar păstrând trăsăturile,
reținute de comparativismul popular, ale speciilor mai sus
enumerate, când negociază funcții, achiziții, investiții și rad
pășunile înaltelor fonduri europene. Au dispărut însă
spânzurătorile, rămânând doar zațul toponimic din șesul
Bahluiului, și acela mult diluat de grija edililor de a șterge urmele pe șoseaua Socolii. Dacă data construcției este 1809-1810, iar
trecutului burghezo-moșiliesc. Să vedem ce mai putem găsi pe
acolo, peregrinând pe ulițe arhivistice și printre rafturi de cărți
uitate.
Cel mai vechi loc de iarmaroace din
Iași, cunoscut documentar, a fost la nord-
est și est de Mănăstirea Frumoasa.
Dincolo de marginea de nord a locului de
iarmaroc, Grigore Ghica-voievod a
înființat în 1729, un târgușor, cu dughene
în ulița sa, nucleul cartierului actual
Nicolina, despre care profesorul
Laurențiu Rădvan a publicat recent trei
studii bine documentate. Acolo, orice
ieșean iubitor de istorie a urbei
bahluviene va găsi tot ceea ce l-ar putea
interesa (Internetul îl va conduce la ținta
recomandată). Un document din 20
martie 1740 (ioan Caproșu, DIOI, IV, p.
281-282) pomenește de acel moment
(„am discălecatu Târgușoru”), cu un
termen consacrat pentru orice întemeiere de așezare sau de țară:
descălecarea. De trei ori pe an, la Medzăpăresii (Păresimi) sau la
Sf. Teodor, la Sf. Petru și Pavel și la Sf. Dimitrie, când se aduna
„gloata strânsurii iarmaroacilor” din toată Moldova, căci se făcea
publicitate de la Focșani și până la Cernăuți, se obțineau
însemnate sume de bani din vânzarea vitelor (mortasipia),
venituri solicitate domnilor de mănăstirile Sf. Arhangheli (Galata
de Jos, numită apoi Frumoasa), precum și de Galata de Sus,
Cetățuia și Sf. Ioan (Zlataust) (DIOI, VI, VII și IX, documente
ușor de găsit la Indicii de nume). În partea de nord a iarmarocului
era ocolul de vite, care, în anul 1763, avea gardul deja vechi și
stricat, domnul fiind îndreptățit să poruncească egumenilor ce îl
foloseau să-l facă din nou și să-l schinească, să mute poarta, ca să Frumoasei, „grămadă mică de pământ ce slujește, în vremea
nu mai fie în tină, iar dughenile să fie bine acoperite (DIOI, VI, p. iarmaroacelor, de teatru osândelor la moarte” prin spânzurătoare.
439-440). Abia în 1835 s-au făcut în iarmaroc două cișmele și o
adăpătoare pentru vite („Analele Parlamentare ale României”,
tom 6, partea 2, p. 777).
Căutând relicve toponimice din vremurile de început ale
cartierului Nicolina, nu mai găsim astăzi fosta stradă
Discălicătoarea (cu un fundac omonim), care avea un capăt în
zona Liceului „Emil Racoviță”, iar celălalt în strada Mitropolit
Varlaam, la accesul în parcarea magazinului Bricolage, după ce
traversa în linie dreaptă actuala Aleea Rozelor și Bulevardul N.
Iorga, așa cum se vede în planul din 1896-1897 al inginerului
Grigore Bejan. Iarmarocul vechi era delimitat de Mahalaua
Broscăriei, care ocupa perimetrul actual al Pieței agroalimentare
Nicolina, printr-o uliță devenită strada Mitropolit Varlaam (nume
nou). Spre răsărit, era mărginit de strada actuală Iarmaroc, iar la
capătul de sud de șoseaua Manta Roșie (până la linia CFR Iași-
Socola). Strada actuală Bariera Veche amintește de o intrare în
iarmaroc, marcată ca Barriere Jarmarok într-un plan austriac din
anul 1855, reprodus de Laurențiu Rădvan în două dintre studiile
sale. Perimetrul fostului iarmaroc, astfel conturat, a fost ocupat de consemna 18 execuții în 1835 (p. 588), în timp ce în mesajul lui
Atelierele CFR „Nicolina”, construite începând din 1892, și de
extinderi ale târgușorului Nicolina în Mahalaua Iarmarocului. În
această zonă trebuie să căutăm locurile spânzurătorilor fraților
Cuciuc, fiindcă în Iași au fost mai multe, de-a lungul vremurilor.
În hotarnica unui teren, anterioară anului 1821, probabil de pe
la 1760, se menționa începutul hotarului la Movila Saranda, apoi,
spre apus, se ajungea la o piatră ce despărțea moșia Mănăstirii
Galata de moșia Mănăstirii Frumoasa, piatră aflată lângă
spânzurătoare (N. Iorga, Wilhelm de Kotzebue și momentul de
prefacere modernă a societății moldovenești, 1934, extras, p. 30).
Așadar, o spânzurătoare exista pe la 1760 în capătul de astăzi al
șoselei Manta Roșie, cea din șes, lângă calea ferată Iași-Socola,
exact la colțul incintei fostelor Ateliere CFR Nicolina. Lucrările
din 1873-1874 la terasamentul liniei ferate au șters orice urmă a
locului, inclusiv o eventuală denumire.
Un alt loc de spânzurătoare a fost probabil la Saranda, o
movilă naturală din șesul Bahluiului, cu acest nume cel puțin din
veacul al XVI-lea. De aici pornea hotarul moșiei Mănăstirii
Socola, desprinsă din moșia târgului Iași în anul 1583 (vezi
episodul IX al serialului nostru). Movila Saranda va fi menționată
în documente ulterioare, din 1666 mai 5, 1671 aprilie 12, 1708
iulie 12, 1713 iulie 4, 1713 iulie 12 și 1782 mai 4 (DIOI, II, III,
VIII). Localizarea movilei a fost dificilă și inexactă, atunci când
cronica veche
am presupus că Saranda va fi fost ridicătura de pământ pe care s-a
înălțat Mănăstirea Frumoasa, singura pe care o puteam presupune
pe șesul inundabil al Bahluiului. Acum, cu un prețios plan din anul
1840 (Arhivele Naționale București, Planuri și hotărnicii, nr. 73,
găsit de curând și comunicat și nouă de Laurențiu Rădvan)
identificăm relativ precis poziția Movilei Saranda pe partea
dreaptă a pasajului spre Socola de peste calea ferată Iași-Ungheni,
la sud-est de depozitele actuale Tamaz Frigocarne. La Movila
Saranda de la iarmaroc, a fost spânzurat în anul 1811 tâlharul
Ștefan Pușcașu din Orășa, cunoscut în poezia populară ca vestitul
haiduc Bujor, după informația consemnată de Manolache
Drăghici, în Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până în zilele
noastre, vol. II, 1857, p. 82. Pentru pomenirea aceluia ar fi fost
ctitorită de către soția sa fosta biserică cu hramul Sf. Nicolae, de
enoriașii contribuabili erau târgoveții din mahalaua Broșteni,
înseamnă că Manolache Drăghici a consemnat doar o legendă,
care va fi avut însă măcar un sâmbure de
adevăr. Biserica, reprezentată pe
planurile din 1819 al lui Joseph Bajardi,
din 1840, menționat, și cel al lui Fr.
Peytavin din 1857, era în marginea dinpre
strada Bularga a terenului fostei Fabrici
„Țesătura”. Fiind degradată, a fost
reconstruită în același loc în 1896, apoi
demolată în 1964 și iarăși reconstruită
după 1990 (sfințită în anul 2000), pe
partea opusă a bulevardului Socola, colț
cu strada Mitropolit Veniamin Costachi.
Deși era departe de locul iarmarocului și
despărțită de acesta de drumul (apoi
șoseaua) Socolii, biserica s-a numit totuși
„din iarmaroc”, fiindcă, prin extensie
toponimică, o mare parte a șesului
Bahluiului avea acest nume, chiar pe la
mijlocul secolului al XIX-lea, așa cum rezultă din planul austriac
citat, din anul 1855. Aici, biserica este situată în Jarmarok.
Probabil pentru a explica această incongruență, C. Cihodaru
considera că biserica lui Bujor, de lemn, din iarmaroc, ar fi fost
dărâmată și reconstruită la Țesătura (Istoria orașului Iași, 1980, p.
98).
Și situarea de către Manolache Drăghici a Movilei Saranda în
iarmaroc implică unele incertitudini. Eu presupun că pe la 1840,
numele Saranda era uitat sau măcar puțin folosit, de vreme ce
Vasile Alecsandri, în Iașii în 1844, descriind traseul șoselei de la
Repedea și până la Podul Roș, nu o numește, dar menționează
„Movila blăstămată” de pe șesul Bahluiului, de dinaintea
Saranda era prea departe de Mănăstirea Frumoasa pentru a fi
considerată efectiv în iarmaroc. De altfel, cronicarul întârziat
Drăghici e singurul care plasează o execuție prin spânzurare la
Movila Saranda și nu este exclus ca el însuși să fi confundat
movila de hotar Saranda (cunoscută însă de inginerul hotarnic din
1840 după documentele vechi ale Mănăstirii Socola) cu o movilă
din iarmaroc, pe care se înălța spânzurătoarea. Săranda sau
Saranda este un antroponim foarte rar, atestat în 1744, în ținutul
Fălciului, nume calendaristic grecesc, cu sensul „sărbătoarea
celor 40 de mucenici”. Movila Saranda a dispărut cu prilejul
extinderii spațiului de garare de la Socola.
Știrile despre execuțiile din vechiul iarmaroc de la Frumoasa
sunt însă mai consistente. În 1834, Voicu Harabagiu trebuia
spânzurat la iarmarocul de Sf. Dumitru, el fiind primul „client” al
lui Gavril Buzatu (Gh. Ungureanu, Pedepsele în Moldova, p. 10­
11). Consulul prusac la Iași, C. A. Kuch, în Starea de lucruri din
Moldova și Valachia pe la anii 1828 pănă la 1843, text tradus și
publicat în „Convorbiri literare”, anul XXV, 1891-1892,
Mihail Sturza către Obșteasca Obicinuită Adunare se raportau
doar 10 osândiți la moarte din totalul de 570 de condamnați în
același an („Analele Parlamentare ale României”, tom VI, partea
2, p. 775). Nu se precizează câți din aceștia au fost spânzurați la
Iași. Consulul Kuch, relatând pe larg isprăvile bandei lui Ion
Pietraru (Chetraru) din anii 1835-1837, cunoscute și din
Amintirile lui Radu Rosetti, precizează că acesta, fiind prins, a
fost dus la spânzurătoarea din mijlocul iarmarocului, cu stâlpul
vopsit în roșu, fiind însoțit de călăul îmbrăcat înroșu, detalii ce par
a indica prezența autorului la fața locului și garanta exactitatea
informațiilor (p. 590-591). Iertat chiar sub ștreang, tâlharul a
continuat fărădelegile și a sfârșit în același loc, în primăvara
anului 1839 (p. 685).
Măsurile drastice luate de Mihail Sturza împotriva tâlharilor
și ucigașilor a dat bune rezultate, încât în anul 1847 se înregistrau
doar 166 de arestați și doar patru condamnați la moarte („Analele
Parlamentare ale României”, tom XV, partea 2, p. 1036). Dintre
aceștia, doi au fost, desigur, frații Cuciuc. Pe cititorii „Cronicii
Vechi” îi mai țin o lună de zile în așteptare, pentru a găsi și reface
drumul cel mai probabil spre ștreang al nefericiților colegi ai lui
Vasile Alecsandri de la pensionul doamnei Cuenim, școlari care
au rămas în memoria poetului ca povestitori ai aventurilor lui
Robinson Crusoe (evocare în Vasile Porojan).
CRONICA VECHE
intersecții Nicolae PANAITE
Rânduri
nedormite
L
itere nedeslușite în gând, deși sunt într-o
aluvionară configurație, ne susțin în alcătuirea
vecinătăților întru uimiri și noime. Sângele „în
maluri” identifică și nuanțează proveniența fluxului și
refluxului lingvistic. Confluențele sunt astfel premergătoare
costrucției întregului. „Versul de gală”, în atari situații,
plasează existența în prim plan. Expunerea nu-i echivocă.
Provocarea favorizează impactul și determinarea ce ni le-am
dorit. De această dată, provocarea editorială a lui Vasile
Tudor, din cartea Escortele tăcerii, Editura Charmides 2015,
este una premeditată, conștient fiind de impactul semnelor și
înfățișărilor poeziei sale în ipostaze neprevăzute. „Pacea
auzului” este ca o nevăzută pânză de paianjen, care
stimulează germinarea ecoului: „Întunecat lucesc și blând./
Alcooluri fără punct de sprijin/ mă reazămă în aer strâmb./ O
clipă-ar fi de-ajuns/ și noaptea/ se va opri în întuneric;/
albastru cel mai sigur/ se tulbură himeric./Nu-i pace în auz,/
însingurarea sună;/ o umbră îndoită de pereți/ mă flutură-
înspre lună./ Bolnav de însumi umblu/ (O, totul e coșmar?,/
ce zeu al libertății/ mă-ncătușează iar?)” (Ariel).
Un timp al solemnităților și al amintirilor vindecate
vulnerabilizează statornicia. În excursul cotidian, nostalgia
își face simțită prezența, dorindu-se luată în seamă, deci nu
poate fi ocolită. Este ca un val ce aruncă-n tărâmuri
lăuntricul nisip. Se distinge în poezia din acest volum a lui
Vasile Tudor un freamăt al sonurilor eminesciene.
Intersecțiile zilei, detașarea de ecourile vremii înscrise pe
chip configurează un spațiu liric plasat între modernism și
expresionism.
„Libertatea închisă”
stigmatizează lăuntrul, conturând
atitudinea și disj uncțiile.
Libertatea scrisului nu
garantează neapărat și caratele
valorii. Siclii de aur ai adâncului
se obțin prin sacrificii și eforturi
considerabile. Sângele a pus în
mișcare „albastre funii” - spune
poetul. Odată cu ele apar, pe
urzeala memoriei, obsesiile. Ce
este a mai fost și de ce suferim
acum nu ne vom vindeca de-a
binelea.
Starea de grație descătușează
în măsura participării noastre și a plusului de atenție generat.
Distragerile, nu de puține ori, împiedică revenirea la forma
dozajului inițial. „Rândurile nedormite” stimulează
infertilitatea „rondului de noapte” și conduc clorofila
umbrei spre germinare: „Noapte de noapte/ s-a agitat în
geamuri/ a fluierat metalic/ îngrămădit de străzi/ s-a repezit
în ziduri/ și-n ezitări/ rafalale au fluturat/ a stins în ceruri
umbra/ iar cerurile-n ape/ reașezând în lucruri/ același praf
obez/ a scuturat și timpul” (Alnimănui). În „zorii somnului”
se succed imagini surprinzătoare în care liniștea, neodihna și
roua chipurilor „vâslesc în invizibil”, lăsând urme diafane,
lunecoase și rebele. Suferința, ca un corolar, trece din una în
alta, fixându-și amprentele. Ecourile eminesciene, cum
spuneam mai sus, îi sunt prietenoase lui Vasile Tudor. Poetul
întrevede primej dia unor asemenea tangențe; este
circumspect, se delimitează, izbânda fiind evidentă: „Îți caut
chipul în cărbune/ Cu o răbdare vegetală/ Și ușile umblă
nebune/ Gândind că mai aștepți pe sală.// Neliniștit sunt de-o
ureche/ În care bântuie nebune/ Mereu cuvintele pereche/
Înstrăinate prin cărbune.// Și ușile se-nvârt nebune/ Inelul
aspru mă petrece/ O, frumusețea-i în cărbune/ În mine-i
numai umbra-i rece.”(Cântec în cărbune)
Combustia internă volumului este cea a temerilor și
mirărilor. Frământările autorului indică funcție de
intensitatea lor. Prin crusta existenței discursului poetic
transpare un frig biografic, poetul pendulând între lumini și
umbre, suferințe și vindecare. Luminile, spune Vasile Tudor,
paradoxal, le-am stins. Noi îl credem, însă doar parțial,
deoarece „răcoarea înalturilor” se poate percepe mai bine
într-o ipostază statică. Existența în lăuntrul flăcării, până la
imitare, poate deveni lasou. Autorul cunoaște asemenea
consecințe, de aceea vigilența-i crescută, și-i pe verticală.
Mătăsurile cosmice, în desfășurarea scrierii, se extrag și
din nisipurile terestre și din apele nașterii. Dorurile de înalt
„lucesc întunecat și blând” printr-un zigurat ce conține
mostre de humus și vegetal. Poemele din Escortele tăcerii
nu lasă lectorul indiferent. Pe mine m-au determinat să afirm
că autorul lor este un autentic poet: „Mi-i gândul în pustiu
rămas/ Și-atât de gol sunt de nimic!/ Iar dacă peste toate-am
tras/ O linie, cum s-o ridic?” (Așteptare)
5

Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE ONOMASTICE” ALE IAȘILOR |XII)
e două luni tot așteaptă, probabil, cititorii acestui serial peste Nicolina Seacă, zis și podețul lui Șiling, din capătul uliței
D să-i conduc totuși la locul spânzurătorii fraților Cuciuc.
Cu multă răbdare, de Cunctator diaristic, am întârziat
prin preajmă doar pentru a logodi toponimia urbană, de regulă
farmec (fiindcă unde s-a pomenit ca niște consilieri votanți ai
schimbării numelor de străzi să fie și cetățeni lirici și nostalgici
paseiști), cu „misterul” locurilor din preajma Broștenilor bahluvieni,
iluzie întreținută cândva de orăcăitul nocturn și colectivist al
batracienilor din gârlele de pe șesul leneșului râu și de mugetul
vitelor scoase la vânzare în ocolul marelui iarmaroc de la Frumoasa.
Ca să ajungă acolo, convoiul descris de George Sion trebuia musai să
o ia pe calea cea mai scurtă spre scena dramei, unde plătitorii biletului
la spectacol sub forma taxei de intrare în iarmaroc, precum și alaiul
de târgoveți curioși ardeau de nerăbdare să-l vadă în actul final pe
Gavril Buzatu, aflat atunci în prag de... pensionare, căci gealatul era
dihănit de șale și „surpat” de hernie, bietul de el, zdruncinat fiind de
naveta cu căruța spre târgurile din Moldova,
unde trebuia să justifice fișa postului.
Fiindcă singurul expert în acest „program”
(citez fără glumă termenul) era indisponibil
pentru... deplasări, încă din 1844 se hotărâse
ca pedepsele cu bătaia să se împlinească și de
către isprăvniciile ținutale și numai osânda
cu moartea să se săvârșească doar în capitală.
Unde mai pui că, tot atunci, nea Găvrilă, cu al
său sex appeal irezistibil, își găsise „o
copilă” cu care voia să se însoare, cu
cununie, urmând ca „șăderea mea va fi
deapururea în ograda temniței, unde am și
închipuire” (de locuință) (Gh. Ungureanu,
Pedepsele în Moldova..., p. 12-14). Altfel spus, botoșănenii sau
tecucenii erau de acum în imposibilitate de a accesa programul
special de educare civicăprin amenințarea ștreangului.
Așadar, trecând peste Bahlui pe podul cândva cu balustradele de
lemn vopsite în roșu în urmă cu vreo șapte decenii, acum din zidărie
de piatră, căci fusese refăcut în întregime în urmă cu zece ani (în
1833-1834), convoiul înainta pe Podul Lung încă vreo 150 de metri,
până a intra într-o „răspintene”, care va deveni rondul de astăzi din
piața Podului Roș. Nu fusese canalizat Bahluiul, fapta contrară, de
toată lauda, petrecându-se abia în 1909-1910, când s-a impus și
construcția unui pod nou, aflat pe poziția celui din prezent, și
reconfigurarea zonei, cu deschiderea ulterioară spre dreapta, pe
Șoseaua Națională, și apoi spre stânga, prin străpungerea unei
mahalale, legătură devenită capăt al Bulevardului Țuțora. Din zona
rondului actual, o uliță ducea înainte, spre biserica Ziua Crucii (cea
din vecinătatea fostului bazar de sub pasajul de peste calea ferată),
urmând parțial traseul străzii Nicolina, pentru a devia apoi puțin la
dreapta, pe amplasamentul frontului de blocuri de locuințe de pe
dreapta străzii. Din răspintene, Podul Lung cotea la stânga și, pe o
lungime de cca 100 m, intra pe traseul actual al Bulevardului Socola,
urmând a trece un pod peste Nicolina Seacă, situat aproximativ la
„zebra” din capul bulevardului.
Aici, trebuie să zăbovim un moment, cât ar citi un preot grăbit un
pasaj din Evanghelie, împlinind conștiincios ritul ducerii mortului la
groapă. Atunci, convoiul conducea doi morți încă vii, dar popa
însoțitor nu avea dezlegare pentru asemenea popas. Noi însă slujim
acum un alt ritual, inițiatic în tainele toponimice ieșene și necesar
pentru iertarea de păcatele falselor explicații topografice și
etimologice. Mai întâi, întrebarea „Ce căuta pe acolo Nicolina?” nu-i
departe de mirarea în spiritul logicii contradictorii a lui Pampon: „Ce
căuta neamțul în Bulgaria?”. Pentru noi, situația urbanistică veche a
devenit clară, dar numai după ce am privit cu atenție un plan rusesc
din 1790 și planurile deja citate în episodul anterior (din 1819, al lui
Joseph Bajardi, cel din anul 1840, din 1844, al lui losif Rasec, din
1855, austriac, și cel al lui Fr. Peytavin, din 1857), în care sunt cartate Podul și berăria erau în marginea de nord-vest a fostului bazar de sub
câteva gârle ale pârâului Nicolina, canalizat spre vărsarea în Bahlui,
pe cursul actual, înanii1833-1834. Până atunci, pârâul curgea pe sub
dealul Galatei și, după ce trecea binișor pe sub podul de la bariera
târgușorului Nicolina, mai jos de Crucea lui Ferenț, cotea brusc la
dreapta, intra aproximativ pe traseul străzii actuale Gheorghe Doja,
iar o primă gârlă a sa (din două, cum constatăm examinând planul lui
Bajardi) ajungea pe lângă biserica Ziua Crucii și își urma calea exact
pe mijlocul străzii Nicolina de acum, adică printre ulița ce ducea la
biserică și Podul Lung, actuala Alee Nicolina, vărsându-se în Bahlui,
mai jos de vechiul Pod Roș, în dreptul clădirii de astăzi a Facultății de
Arhitectură a Politehnicii ieșene. Încă din veacul precedent, al
XVIII-lea, acest curs a devenit Nicolina Seacă, treptat s-a colmatat și
apoi a fost acoperit, dispărând până la sfârșitul secolului al XlX-lea.
Amintirea acestei situații topografice a fost păstrată, până la
sistematizarea întregului cartier Nicolina, de după 1950, de Strada
Gârlei, localizată la breteaua din dreapta (pe sensul spre CUG) a
intrării pe pasajul Nicolina, și de Strada Mlaștinii, existentă chiar și
după 1900, pe porțiunea dintre podul pomenit, de peste Nicolina
Seacă, și vărsarea în Bahlui (cursul vechi, ante 1909; vezi planul lui
Gr. Bejan, din 1896-1897). Numele acestei străzi înlocuia o
denumire mai veche, Ulița Șilingului (Arhivele Naționale Iași,
Secretariatul de Stat al Moldovei, dos. 337/1835-1842, f. 90 r., anul
1836), care, în această formă, cu genitivul sintetic, chiar a fost un alt
„mister” toponimic ieșean. Să îți tot vină să crezi, măcar o clipă și
doar dacă știi câte ceva, că ulița bahluviană era o replică la eleganta
stațiune de agrement Schilling de pe râul Warta, din perimetrul
orașului prusac Posen (acum polonezul Poznan), dar vedenia se
risipește la gândul că aici, în Eși, exista pe vremuri doar batraciana
mahala Broșteni. Punem, așadar, în locul unei mândre închipuiri
etimologice informațiile despre înlocuirea vechiului pod de lemn de
cronica veche
numită Șiling (Șăling), cu un pod de piatră, boltit, ispravă din toamna
anului 1836 (Arhivele Naționale Iași, Eforia Iași, dos. 95/1836, f 1 r.
fărăMai mult, îl găsim în aceeași arhivă și pe „săcritariul” Șiling
- 21 r.).
al K.K. Aghenții austriece din Eși, care cumpărase în 1803 și 1809
(?) două locuri de casă în Broșteni, pentru care „săcrităreasa
Catinca”, văduvă, se judeca în anul 1808 cu egumenul Mănăstirii Sf.
Ioan Zlataust (Arhivele Naționale Iași, Documente, 588/19). În
1846, casele lui Șiling erau deja cumpărate de evreul Ițic Matos
(Arhivele Naționale Iași, Secretariatul de Stat al Moldovei, dos.
165/1832, f 331 v.), astfel încât amintirea acestui nume s-a stins în a
doua jumătate a veacului. Pe acel loc se află acum blocul de locuințe
situat în capătul bulevardelor Socola și Nicolina, având la parter
covrigăria „Petru”, cu tradiție din 1939. Cam scurte tradițiile noastre
comerciale și meșteșugărești!
Numai cea trecut convoiul final al spânzuranților (!) pe podețul
de la Șiling, și îndată a și cotit la dreapta, tot
pe Podul Lung, care se termina tocmai la
rohatca (bariera) Nicolinei, mai la vale de
Crucea lui Ferenț. Și numele acestei ulițe a
dispărut, după ce podelele au fost scoase și
drumul a fost „șoseluit”, adică pietruit, în
1835-1836, devenind Ulița Târgușorului
(1844) și apoi Șoseaua Nicolina. Astăzi,
această importantă cale de ieșire din Iași,
continuată de drumul Țarigradului, prin
Vaslui, a ajuns ascunsa Alee Nicolina, între
spatele blocurilor de pe stânga străzii
Nicolina și curtea largă a Colegiului
Național „Emil Racoviță”, alee întreruptă
spre Bulevardul Socola de un mare bloc, intersectată de Aleea
Rozelor și de Bulevardul N. Iorga și terminată la vechea barieră de la
calea ferată. Dar, ca să nu mai lungim povestea, lungă cât podul cu
pricina, intrăm, pe urmele fraților Cuciuc, imediat la stânga, pe fosta
uliță Discălicătoarea, cu un capăt în zona Colegiului menționat și cu
celălalt în iarmaroc. Planul lui Iosif Rasec, din 1844, din care am
decupat zona iarmarocului, lămurește traseul final și lasă imaginației
cititorilor opțiunea pentru identificarea locului din mijlocul
iarmarocului, unde era o moviliță pe care au fost spânzurați Ion
Chetraru (în 1839) și apoi, desigur, cel mai mic dintre frații Cuciuc,
celălalt fiind dus la o a doua spânzurătoare, înălțată tot pe o moviliță.
Vor fi fost movilițele, care se mai puteau vedea, zice G. Sion, și în
1888, una în spațiul triunghiular al primei cișmele din iarmaroc și
cealaltă la răsărit de Frumoasa, loc spre care se deschidea Poarta
Spânzuraților din zidul de incintă a mănăstirii? O temă de visare
coșmarescă măcar pentru locuitorii superstițioși de pe strada
Mitropolit Varlaam și, eventual, de glume comerciale pentru
vizitatorii de la Bricolaj.
Au fost, în Iași, și alte locuri pentru spânzurători, înainte și după
înființarea iarmarocului (1729). Un nume care a dat bătaie de cap
istoricilor Iașilor este Podul Spânzurătorii (Spânzurătorilor) , atestat
între anii 1759 și 1764, în mai multe documente referitoare la
vânzarea unor case de lângă pod, aflat pe apa Miculinii (Nicolinii)
(Ioan Caproșu, DIOI, VI și X), care nu devenise încăNicolina Seacă.
Regretatul C. Cihodaru a crezut că era vorba de ulița podită care
pornea de lângă spânzurătoarea din fața Curții domnești și ajungea la
Bahlui, așadar de strada Palat de astăzi (Istoria orașului Iași, 1980,
p. 219), iar în Indicele de nume al DIOI, VI, podul era considerat tot o
uliță din orașul Iași, fără o altă precizare. Ar fi fost dificil de localizat
cu precizie acel pod, dacă nu apărea planul din 1840, găsit de curând
de profesorul Laurențiu Rădvan, plan pe care este reprezentat Podul
Spânzurătorii de peste Nicolina Seacă, alături de o berărie (vizibilă și
pe planul lui Iosif Rasec din 1844), înființată pe locul băcăliei din
1762 a lui Petrea Sârbul, băcalul (Ioan Caproșu, DIOI, VI, p. 421).
pasajul Nicolina, de peste calea ferată. Pluralul determinantului din
sintagma Podul Spânzurătorilor nu sugerează faptul că acolo ar fi
existat (măcar) două spânzurători, ci mai curând este motivat de
poziția podului ca trecere spre ulițele ce duceau către iarmaroc.
Dar, fiindcă nu dispăruse nici obiceiul pedepsei la locul crimelor,
mai aflăm din mărturiile epocii și ceva despre pățania unui Stan
Ardelian, spânzurat la 29 mai 1803, lângă cerdacul Frenții (de la
Crucea lui Ferenț), la capul Podului Lung, fiindcă tăiase capul altui
Stan (alt pățit) (Gh. Ungureanu, Pedepsele în Moldova..., p. 17). Tot
la locul „unde au făcut și el ucidere” (neprecizat, dar în Iași) a fost
spânzurat, la 27 ghenar 1800, un arnăut ce tăiase cu iataganul pe o
femeie bănuită nedrept a fi fost rea, căci aducea în casa ei pe altele „di
le pezăvinchc” (Ibidem, p. 16-17). (Vor reține acum amatorii de
„mistere” semantice ale lexicului românesc, sensul inițial al
cuvântuluipezevenchi „codoș”, din tc. pezevenk). Trebuie să închei
lungul periplu prin lumea celor care nu mai cuvântă de multă vreme
cu semnalarea unei... discriminări pozitive, fiindcă în toate timpurile
au fost nedreptăți și inegalități: nu se cunosc cazuri de femei
spânzurate, cu excepția mamei vitrege a fraților Cuciuc, implicată în
același dosar și executată la Botoșani. Cele acuzate de pruncucidere
sau omorârea soților (de regulă, bețivi și bătăuși, cu nimic mai prejos
decât contemporanii noștri, aceștia mai evoluați însă în privința
tehnicilor căsăpirii) erau surghiunite la mănăstiri și numai în anume
situații pedeapsa era... fără rest. I s-a întâmplat Ilincăi din Focșani,
care a fost doar sugrumată și aruncată în Bahlui, la Podul Roșu, la 4
noiembrie 1799 (Ibidem, p. 14-15, și DIOI, X, p. 254-255). Astăzi,
beneficiind de circumstanțe atenuante și de drepturile omului (de a
ucide pe alți oameni), ea ar fi fost „colegă” la Târgșor cu
infractoarele de școală nouă, tâlhărițe de fonduri europene și ucigașe
de speranțe electorale.
CRONICA VECHE
Nicolae BUSUIOC
aperto libro
„ROSTIRE LIRICĂ
RAFINATĂ”
Iî ntr-o altă cronică despre poemele lui Ștefan Amariței
remarcam că poetul se folosește adesea de spiritul sceptic și
aproape moralist, de forța unor formule expresioniste pentru a­
și dezvălui viziunea cu o apăsată însuflețire lăuntrică. Importanți
critici literari (între care Ioan Holban, Emanuela Ilie, Marius
Chelaru, Marian Barbu) au sesizat rostirea lirică rafinată, una care
pleacă de la cultura livrescă și completată de multă sensibilitate.
Versurile din noul său volum Lumina navigatorului (Timpul,
2014) continuă cu teme esențiale, obsesia timpului necruțător,
destinul, influențele artei, sacrul, mitul, logosul, ontosul,
veșnicia, efemerul fiind doar câteva dintre ele. Dacă vorbim de
timp („Surpriza timpului” se cheamă prima secțiune a cărții) ne
ducem la poezia cu același titlu unde vom afla „răpușii”, adică
mai toate elementele care nu rezistă în fața formelor concret-
abstracte ale timpului: .... .Apoi tăcerea durând peste veacuri - /
Lumina sonoră a soarelui / Furia viscerelor vântului, / Balansul
alb al cerului, / Goana nebună a jivinelor câmpului. / Viermuiala
solitară în corsetul pământului / A fiilor Omului - răpuși de
oboseală în Surpriza timpului”. Un timp al predestinării îți poate
oferi punctul de plecare spre destinul necunoscut, după cum un
peisaj sublim, de pildă, poate fi o abstractizată parabolă a unei
realități imaginate, un mister care îl urmărește obsesiv. Clipa
poetului răsună ca un ecou amplificat, producând fiori aspri dar
chemători spre starea care naște cele mai neașteptate intuiții. Aici
ni se pare că există un crez al clipei încărcate de idealuri văzute ca
miracole. Până și timpul cu spiritul cel mai sceptic ascunde în
suflet „articulațiile surâsului / pe foile extenuate ale rănilor”.
Memorabile rămân unele versuri, rămân ca niște repere
impregnate cu tensiune spirituală, de metaforă cu sensuri și
viziuni în varii ipostaze. Dăm câteva exemple: „Pojghița
goliciunii desfoaie micimea desăvârșită / A lumii”, „La zenit, la
nadir, zburătorul Icar se zbate deasupra / Fericitelor orașe”,
„Liantul afectului pe cadranul solar / Al vieții” sau „Nisipul fin
umple unda adâncă / DinAtlantic”.
Poetul, prozatorul, dramaturgul Ștefan Amariței, dar mai ales
poetul abandonează „concretul caduc, static, irelevant” și trece de
partea cealaltă, a abstractului unde „vagul cosmic și lumea
acvatică”, cu toate formele ei de supraviețuire, se pretează mult
mai generos unui liric cu o filosofie complicată, uneori ambiguă,
dar prin aceasta expresia poetică nu pierde din amplitudine, nici
din unghiul percepției versului ca atare. În „Rotundul lumii”, a
doua secțiune a volumului, vom înțelege și mai bine fina
arhitectură care susține ideea, fapt remarcat și de Ioan Holban în
postfață: explorarea labirintului dintre semnele cărții; într-un
ceremonial al Începutului, străinul - figura lirică a unui alter ego
romantic - scoate o carte din buzunar și deschide labirintul
aparent fără ieșire”, apare „o sarabandă de figuri și fapte care se
petrec numai în sine, în sfârșit, căutarea Dublului - o făptură de
ceață, de umbră, hidoasă, atemporală, dușman și/sau călăuză în
lumea de dincolo de real...”. Aici poate e cazul să ne amintim de
ideea că în discursul liric răsună sau nu ecoul complexității vieții,
funcție de care se „arată” autenticitatea eticului, care, la rându-i,
desăvârșește arta cuvântului, strălucind ca o arhitectură
impecabilă. Poetul are înțelesul sintagmei „ființă întru poezie”,
simte conflictele interne ale creatorului, acceptă și divergențele
care iau forma unei lupte între cele trei instanțe: sinele, eul,
supraeul. Actul gândirii creației trebuie să fie precedat de o
schimbare a modului de a exista. Întâlnim aceste principii și
convingeri în multe dintre poemele lui Ștefan Amariței. Un
exemplu: „Ideile pe care nu le-aș fi înțeles / Decât așezându-le pe
hârtie, / Le dezlegam în minte jucându-mă. / Taina cuvântului,
nicicând bănuită, / Mi se înfățișa întreagă, neștirbită. / Mă
înverșunam ca un copil să pătrund / Și mai adânc în hățișul
enigmelor / Ce mă înconjoară. încet, încet, odată / Cu știutul, iese
din abis și amintirea. / Oricât m-aș fi frământat, tot la prima /
Formă a gândului ajungeam. M-am întors / din nou, pas cu pas,
iarăși și iarăși, / Către mine. în clipa aceea o imagine /Nebăgată în
seamă, fantasmă mai întâi, / Umbla în trecut, mă oprea în loc, / îmi
reteza dorința de a dezvălui /Mai departe ideea închegată.”.
Partea a treia dă și titlul cărții - Lumina navigatorului. Se
impune aici poemul „Marea eliberare a lui Faust prin lamentare în
starea cunoașterii terestre intermediare”, cam lung și savant
enunțul, un fel de discurs epopeic în care strania apariție a lui
Faust ne trimite la varii ipostaze, predominantă rămâne însă cea a
unui „Faust negativ, o matrice nevăzută”. Iar în „Subterană” nu
avem altă șansă decât să căutăm mereu sinele pentru a ne
identifica pe noi înșine, după cum în „Lumina navigatorului” vom
da peste: „Tot felul de indivizi și năravurile lor / Strivesc jur-
împrejur zicala despre / Capcanele întinse de orice lucru / Și chiar
de umbra lui, sub încruntarea / Timpului - amplu răsunet la
confluența / înserării cu steaua piscurilor cerului”. La lectura
poemelor lui Ștefan Amariței iubitorul de poezie adevărată va
încerca satisfacția unei descifrări a sensurilor ascunse ale
verbului, va avea revelația unui poet al cărui talent este asemenea
ochiului care cuprinde vastitatea procesului liric de o acută
subtilitate, va intui unele reflexe dintre cele mai fascinante, nu
numai datorate ideilor de profundă filosofie a vieții și lumii, dar și
dramatismului grav și crucial, primordial și esențial, structural și
vital, de fapt dramatismul însoțitor al existenței omului. De la
Plaja (volumul de debut, 1996), până la Faldurile nopții (2012) și
Lumina navigatorului (2014) - șapte cărți de versuri -, toate se
înscriu într-o memorie sensibil-culturală și într-un imaginar de
invidiat.
5
 CRONICA VECHE
CASA DOMNEASCA
DIN INCINTA
mAnAstirii GALATA
ănăstirea Galata situată pe dealul omonim din
M coasta vestică a Iașilor a beneficiat de atenția
mai multor istorici, existând chiar și o
monografie, cea a părintelui I. Cârciuleanu (1991)episodul
adaugă mai vechii contribuții a reputatului istoric N. Grigoraș
din Cercetări istorice, II, sn, 1971. Casa domnească a fost și
ea tratată tangențial. Majoritatea autorilor o datează corect în până la purcesul lui Vasilie vodă
timpul ctitorului, respectiv Petru Șchiopul. Referitor la
izvoare trebuie făcută o observație - foarte multe referiri la
Galata în general, la casa domnească în particular, se referă fie credință a lui Vasilie vodă, omu deplin la toate trebile, de
la câmpia Gălății, aflată de fapt la poalele dealului, fie la
casele domnești aflate în afara incintei mănăstirii.
În primul caz, ar fi de pildă relatarea lui Miron Costin
despre episodul luptei lui Constantin Șerban cu tătarii, din
decembrie 1659: "Luând veste Constantin vodă de soltanul
că este amu așea aproape, ș-au rădicat oastea den târgu și s­
au mutat la Gălata de Sus, și acolea au pus darabanii noștri și
pe săimeni și câți pedestrași au avut și elu, de au săpat un
șanțu pe deasupra pârâului, carele se desparte din pârâul
Bârnovei și vine pre supt Gălata de Sus și acolea după șanțu
au descălecat toată pedestrimea, iară călărimea în deal și au
stătut acolea cu tabăra toată’".
“BUCUROS DE ÎNTRISTARE”
cum 80 de ani, George Lesnea primea Premiul
A Academiei Române (1935). „Aveam33 deani-vârsta
lui Hristos" - își amintește poetul într-un interviu. Au
urmat Premiul Societății Scriitorilor Români
pentru poezie (1939), Premiul de Stat pentru
Literatură (1954), Premiul Special al Uniunii
Scriitorilor (1978). Îl chema, de fapt, Gheorghe
Glod. Era fiul căruțașului Doroftei Glod și, după
câte știm, n-a absolvit decât școala primară.
Nimic nu prevestea fericita carieră literară;
întâmplarea a făcut să intre ucenic nu la o
ceasornicărie, ci la tipografia „Vieții Românești".
Acolo, în preajma cuvântului întruchipat în
plumb, a descoperit unul dintre laboratoarele
poeziei vremii. A început cu traduceri: Ibsen,
Heine (mister: știa și alte limbi străine în afară de
rusa deprinsă din familia ce avea legături cu
„muscalii" care birjăreau în Iași?), a debutat cu
poezie în 1922 și editorial, în 1931, cu volumul „Veac tânăr".
La Iași, în anii '60, Lesnea era o adevărată instituție
reprezentând vechea gardă literară adaptată din mers
„vremurilor noi". După odele închinate lui Carol II („Ești
podoaba ramului / Răsăritul neamului") și lui Malaxa
(oarecum explicabil: industriașul i-a asigurat o bursă) a
versificat, cu aceeași deplină sinceritate, „Partidul e-n toate /
E-n cele ce sunt / Și-n cele ce mâine vor râde în soare". N-aș
crede, cum unii se grăbesc s-o facă și să scrie, că Lesnea ar fi un
18
Tot la Miron Costin, însă,
aflăm o relatare ce privește direct
casa domnească din incintă -
și care seasasinării pisarului Iosif
Cotnarschi de către cazacii lui
Timuș Hmielnițki: "Aicea în Iași,
în Țara Muntenească, au pierit
Cotnarschii pisaul leșesc de
Timuș ginerele lui Vasilie vodă, den hirea lui aceea de tiran ce
era și de om sălbatecă și fără nice o frică de Dumnedzău,
scornindu pricină că ieste leah și el opriia pre Vasilie vodă să
nu-și deafata după Timuș. Deci într-o dzi au trimis, poftindu-l
la dânsul, la Gălata mănăstirea și acolea dacă au mărsu, au
învățatpre cazaci de ai săi cu săbiile gata. După voroava ce-
au avut scornită cu dânsul, la ieșitul de la voroava lui, au dat
cazacii, ce era gata de aceiafaptă, cu săbiile într-însul și l-au
omorâtcu mare tiranie, fără nici o milă". Pare curios dar până
la urmă se va dovedi că singura mențiune a casei, și aceea
indirectă - "voroava" nu putea avea loc, totuși, decât în casa
domnească.
Mențiunile ulterioare, cele de la Grigore Ghica, care după
Neculce: ""făcut-au casă frumoasă și în Galata"", dublată de
cea din Cronica Ghiculeștilor: "a făcut și casele cele
preafrumoase de la mănăstirea Galata pentru odihnă și
petrecere " e foarte posibil să nu privească casa din incintă. În
mod sigur casele făcute de Constantin Ipsilanti și refăcute de
doamna Ruxandra Sturza se aflau la o distanță apreciabilă de
mănăstire, fapt demonstrat recent de cercetătorul Bobi
Apăvăloaei. De altfel, casele de la 1799, făcute expres pentru
petreceri, de Ipsilanti, "domn tânăr și chefliu", nu putea fi
ridicate în incintă.
Petrecerile, mai mult sau mai puțin bahice, nu erau bine
privite în interiorul mănăstirii - o dovedește și episodul din
1821, când o ceată de eteriști l-au supărat atât de mult pe popa
Ion, încât acesta a solicitat intervenția turcilor din Iași.
Rămâne așadar ca sigură construcția casei de însuși Petru
Șchiopul, o dovadă în plus fiind și documentul de la Radu
Mihnea care releva că domnul respectiv a construit și case
pentru egumen, trapeză și chilii pentru călugări, alături de
dăruirea unor odoare sauveșminte.
Interesant este că, până nu de mult, a existat și o probă mult
mai directă: într-o mică firidă din stânga intrării în casă a
existat o frescă de o minunată factură artistică, o mostră de
pictură bizantină de sfârșit de secol XVI. Mergând de curând
la mănăstire cu scopul expres de a o fotografia pentru acest
autentic reprezentant al proletcultismului în poezie,
acceptându-i cel mult truda de traducător. Într-adevăr, poezia
lui Esenin pare a suna, tălmăcită de Lesnea, poate chiar mai
curgător și mai expresiv decât originalul
(„Râde pân-la lacrimi clopoțelul..."); oricum, de
necomparat cu traducerea fadă semnată de
Zaharia Stancu. Poetul autodidact ieșean, mai
degrabă nesigur decât sigur de locul și rangul
ocupate în ierarhia literelor române, s-a străduit
mai mult ca oricare dintre condeierii vremii să
intre în voia „stăpânirii". Numai că una-i una,
alta-i alta. Ca și Beniuc (păstrând, desigur
proporțiile), mu strat pentru producția
versificată de după 1944, se dovedește a fi poet
autentic dacă-i sunt citite poemele de până la
„eliberarea de sub jugul fascist". Ceea ce am
încercat să demonstrăm publicându-i ilicit, în
1969, culegerea de poeme „Ulciorul de piatră".
Spun „ilicit" fiindcă a fost așezată pe copertă o siglă falsă:
„Editura Junimea". Care editură... nu exista decât în proiecțiile
fantezist-optimiste ale intelectualității ieșene ce se străduia să
convingă de utilitatea unei case de presă în orașul în care se
tipărea carte încă de la 1643. Vremurile erau ceva mai relaxate,
Ceaușescu încă nu fusese în China și-n Coreea, așa că, în loc să
fie sancționat, falsul ieșean s-a înscris premonitoriu între
demersurile cu final fericit. În același timp, demonstrând celor
ce citesc cu bună credință că Lesnea este poet autentic. Depun
articol, am aflat-o, spre imensă dezamăgire, complet și
iremediabil radiată, probabil cu "ajutorul" unei perii și a unui
detergent. Pictura îl reprezenta pe Sf. Iacob și, foarte
interesant, alături de o scoică - binecunoscutul simbol al
pelerinului spre Santiago de Compostela. Desigur, ne putem
întreba, ce căuta un asemenea simbol catolic pe zidul unui
paraclis ortodox. Paraclis, pentru că jumătatea din stânga a
casei a îndeplinit tocmai un asemenea rol.
O explicație ar exista - este cunoscut rolul majorpe care l-a
jucat la curtea lui Petru vodă aventurierul Bartolomeo Brutti,
precum și adevăratul val iezuit care a afectat Moldova spre
sfârșitul anilor 1580. Or Brutti, mai ales după bătălia de la
Lepanto, a fost și un apropiat al regelui Filip al II-lea al Spaniei
(de văzut aici și mai vechea contribuție a lui Virgil
Apostolescu din Anuarul Institului de Istorie și Arheologie,
1981, dar și demersuri istoriografice mai noi, de pildă cea a lui
K. Settton, din Studia turcologica, Napoli, 1982). Desigur,
toate aceste aprecieri rămân simple ipoteze, mai ales acum, în
absența principalei dovezi.
Mai notez la finalul aceste mici contribuții și
"înfrumusețarea" bisericii mănăstirii cu "splendide"
termopane maronii, la absolut toate ferestrele. Nu a "scăpat"
nici mica ocniță de pe zidul de nord.
Dan FLOAREȘ
cronica^eche
sprijină IAȘI
2 0 2 1
proiectul CAPITALĂ
CULTURALĂ
EUROPEANĂ
ORAȘ CANDIDAT
mărturie cele cinci cicluri, oarecum de sine stătătoare, ordonate
tematic. Întâiul, „Izvod", grupează poeme de inspirație
istorică, al doilea, „Umbra norilor", este un buchet de pasteluri,
al treilea, „Ploaia tuturor", adună poezii cu un pronunțat
caracter social, al patrulea, „Pe lângă balade", este constituit
din prelucrarea unor străvechi legende, în vreme ce al cincilea
(și cel mai consistent), „Chipul din fântână", înămunchiază
poeme de meditație pe tema „fugit irreparabile tempus". Iată și
„cheia" universului poetic al lui Lesnea: înțelegere durută a
sensului istoriei, participare directă, nedisimulată, la durerile
celor umili, re-creare a vechilor balade cu aură romantică,
presărate conspirativ parcă, spre a camufla o anume detașare,
contemplarea meditativă, ușor melancolică, a scurgerii
timpului, simțită ca un încetinitor, dar nu anihilator de reacții.
Istoria noastră a însemnat bucurie și durere - par a spune
versurile „Poemului din Moldova": ”O fată toarce jale din
caier și din mâini / O alta coase doruri în iile cu fluturi... ”
Permanenta convertire a tristeții în bucurie („Bucuros de
întristare" - spune poetul) constituie un etern leit-motiv. În aura
răsăritului, albinele „sug tristețe înflorită"; ciclul viață-moarte
presupune, în regnul vegetal, misterioase treceri corolă-humă-
corolă, iar în istoria omenirii, înflorirea trudei strămoșilor
nutrește împlinirea ei pe spirala secolelor: „ Ținând de coarne
veacul și asudând la plug / Țăranii merg arându-și strămoșii
din ogoare. ” Carul cu boi ce se profilează șters, ca-n ultimele
pânze ale lui Grigorescu, vine și el din vreme și de dincolo de
vreme: „Din cronici înviate în capete de boi / Trec stemele
Moldovei, trăgând înjuguri țara...” Într-o vreme în care poezie
se scrie din belșug și se citește când și când (multă „făcută",
puțină „născută"), simplitatea și sinceritatea netrucată a
versurilor lui George Lesnea readuc semnul unui echilibru pe
undeva rătăcit. Cartea ar merita re-editată. M.RI.
cronica veche
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU
„Misterele onomastice” ale Iașilor (XIII)
el mai frecvent
C nume rostit al unui
cartier din Iași este
de cel puțin un veac, probabil,
Nicolina. „Responsabil” de
această prezență denominativă
autoritară este pârâul Nicolina,
cu ape adunate din Pădurea
Bârnovei (fapt ce explică
sinonimul Pârâul Bârnovei,
menționat în surse din secolele
al XVII-lea și al XVIII-lea) și
din afluenți izvorâți din
dealurile de la Piciorul Lupului
și până la Mogoșești. Pârâul
avea destulă apă, mai ales în
perioadele ploioase, ca să fie
iezit pentru heleșteie și mori și
să se reverse pe șesul
Bahluiului prin cel puțin trei gârle, desprinse, pe dreapta, din
albia principală, care își avea cursul pe moșia târgului Iași, în
veacul al XVI-lea și al XVII-lea, pe sub Dealul Galatei. Dau
seamă de vechea situație topografică planurile Iașilor,
amintite în episoadele XI și XII ale acestui serial (planul lui
Joseph Bajardi din 1819, cel din 1840, de la Arhivele
Naționale București, Planuri și hotărnicii, nr. 73, planul
austriac din 1855 și cel al lui Fr. Peytavin din 1857), precum și
numeroase documente, publicate și inedite. Prima gârlă
curgea între Dealul Cetățuii și Mănăstirea lui Balica sau
Galata de Jos (ulterior, refăcută din zid, Mănăstirea
Frumoasa) și se unea cu gârlele pârâului Socola (azi,
Vămășoaia), scurse atunci tot în șesul Bahluiului. Acolo
aveau călugărițele de la Mănăstirea Socola o moară în 1618
(Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, DIOI, I, p. 175). Pe
această gârlă a Nicolinei a făcut Gheorghe Duca, înainte de 12
aprilie 1671 (Ioan Caproșu, DIOI, II, p. 323), un iaz, mărit
apoi de Grigore II Ghica, pe la 1726-1729, cunoscut ca loc de
agrement („de plimbare domnilor”, după spusele lui Ion
Neculce) și descris la 1762 de Ruggiero Boscovich.
„Hăleșteul de la Frumoasa”, foarte mare, ocupa tot șesul de la
sud și est de mănăstire, azi cuprins între strada Radu Vodă,
Siraj și remizele fostelor Ateliere „Nicolina” de peste calea
ferată Iași - Socola, digul („ezătura lui Grigore Ghica
voevod”) urmând traseul străzii actuale Mitropolit Varlaam
(porțiunea paralelă cu strada Iarmaroc). Apa evacuată din iaz
se scurgea pe gârla Miculina Veche, ce trecea prin iarmaroc,
traversa drumul (după 1833, șoseaua) Socolei pe sub un podeț
aflat în capătul de azi al străzii Bularga, alimenta o moară de
apă aflată chiar lângă biserica Sf. Nicolae din Iarmaroc și se
pierdea în șes, înainte de a fi canalizată spre Bahlui, mai jos de
Podul Bulargăi, în 1877 (Arhivele Naționale Iași, Primăria
Iași, dos. 121/1877). Heleșteul a fost golit înainte de 1800,
poate și fiindcă devenise inutil și reținea apa Nicolinei,
necesară și locuitorilor de pe traseul de până sub Mănăstirea
Galata, care era și ea interesată de reglementarea dreptului la
această apă.
Cotind brusc pe traseul străzii actuale Clopotari, Nicolina
ajungea repede la podul de sub movila de la Crucea lui Ferenț,
mai înainta cca 300 m și, deviind iarăși la dreapta, aproximativ
pe traseul străzii Gheorghe Doja, se despărțea în două gârle,
una alimentând iazul domnesc din șesul Bahluiului, întins în
secolul al XVIII-lea pe locul ocupat acum de Vama Iași, gările
Nicolina și Liceul „Dimitrie Cantemir”, iar cealaltă, trecând
pe sub Podul Spânzurătorii (vezi episodul XII), se vărsa în
Bahlui mai jos de vechiul Pod Roș, înainte de a deveni
Nicolina Seacă (spre sfârșitul secolului al XVIII-lea). După
ce, în 1833-1834, pârâul a fost canalizat pe un vechi șanț de
apărare făcut sub Mănăstirea Galata de domnul muntean
Constantin Șerban în 1659 (pe „derivația Necolina”, se
spunea în 1897) aceste gârle au fost colmatate și au dispărut,
dar pe vechile albii încă se mai revărsa Nicolina, inundând
gospodăriile de pe strada Crucii și Sălciilor, ca în 1897 și în
anii anteriori (Arhivele Naționale Iași, Primăria Iași, dos.
530/1897), fiindcă nu se făcuse „joncțiunea” corectă cu
Bahluiul, aceea care există și în prezent (cf. planul lui Gr.
Bejan, din 1896-1897), și nu se adâncise și rectificase albia
râului, pentru a putea prelua și debitul crescut al Nicolinei în
sezonul ploios.
În limitele naturale ale fostelor gârle ale pârâului Nicolina,
adică de la Mănăstirea Frumoasa și, spre nord-vest, până
aproximativ pe traseul străzii actuale Petre Țuțea, trebuie
identificat perimetrul cel mai vechi al șesului Nicolinei pe
care au apărut, în ordine cronologică, mai multe obiecte socio-
geografice cu denumiri sintagmatice având ca determinant
hidronimul polarizator Nicolina. Sunt bine documentate
locurile și numele lor: 1. Târgușorul Nicolina, „descălecat” în
6 cronica veche
1729; 2. Nicolina Seacă, nume atestat în sintagma Podul
Niculinii Săci, în 1808 (Ioan Caproșu, DIOI, IV, p. 84, nr. 115);
3. Ulița Târgușorului (Nicolina) (IosifRasec, 1844), devenită
Strada Neculina (1866) / Nicolina (fostul Podul Lung),
numită apoi, oficial, Strada Ilie Pintilie, prin decizie din 7
noiembrie 1947 (Arhivele Naționale Iași, Primăria Iași, dos.
51/1947, f. 45 r.), rămasă valabilă până prin 1966; 4. Podul
Neculinei de peste pârâu, situat mai jos de Crucea lui Ferenț,
atestat cu acest nume în 1830, dar mult mai vechi, din secolul al
XVIII-lea, și existent și astăzi; numit și Podul cel Mari de peste
Miculina, în 1832; 5. Podul Nicolina de peste Nicolina Seacă,
de la capătul șoselei Socola (vezi mai sus); 6. Târgușorul de
peste Miculina (1830) sau Târgușorul de peste apa Nicolinei
(1832), din zona Crucea lui Ferenț - Belvedere; 7. Bariera
Micolinii (Regulamentul Organic, 1832) sau Rogatca
(Rohatca) Podului Neculeni și Bariera de la Podul Nicolinii
(Arhivele Naționale Iași, Eforia Iași, dos. 39/1834), lângă
podul cel mare; 8. Piața Nicolina, veche, inaugurată la 22
noiembrie 1870 (Arhivele Naționale Iași, Primăria Iași, dos.
142/1869), denumită, oficial, și Piața Ilie Pintilie, după 1947;
9. Atelierele CFR Nicolina, înființate în 1892, cu acest nume
din 1912, în prezent doar o amintire a fostei industrii
românești; 10. Gara Nicolina, construită în 1950, și, ulterior,
Gara internațională Nicolina (1952-1954); 11. Băile Nicolina
(popular, Băile Purcica), bază de tratament cu ape sulfuroase
descoperite în 1953; 12. Piața Nicolina, nouă, din 1966, în
fosta Mahala Broscăria); 13. Pasajul Nicolina de peste calea
ferată, construit după 1980; 14. Cartierul Nicolina, cu două
diviziuni, Nicolina 1 și Nicolina 2, rezultate din programul de
construcții de locuințe din anii 1970-1989.
Hidronimul Nicolina a dezvoltat cel mai complex câmp
toponimic din vechiul hotar al târgului Iași, cu cel puțin 14
derivate, fapt ce îndreptățește propoziția de incipit a acestui
episod. Nu mai puțin interesantă este etimologia denumirii,
care are, desigur, și o variantă naivă, auzită cândva, cu decenii
în urmă: o femeie Niculina avea o crâșmă prin zonă. Vor mai
fost, poate, și alte povești cu isprăvi femeiești istorice, pe
măsura fanteziei populare a ieșenilor (pe care nu-i privilegiez
în această privință). Atestările cele mai vechi ale numelui
probează fără dubii originea slavă, veche ucraineană a
hidronimului, integrabil într-o mapă mai amplă, constituită și
de alte toponime din zona Iașilor, anume Bârnova, Hlincea,
Holboca, Mocreț (poiană la 1626), poate și Socola. Mențiunea
cea mai veche este din 17 ianuarie 1626, într-un document
original românesc, în care apare ca reper apa Miculinei, ce
străbătea un loc din ocolul târgului Iașilor, dăruit de Miron
Barnovschi mănăstirii de la Hlincea (Ioan Caproșu și Petronel
Zahariuc, DIOI, I, p. 212). Numeroase surse ulterioare
consemnează acest nume în variantele Miculina, apa
Miculinii,Micolina (1763) și apaMicolinii (1762). Formele cu
M inițial se păstrează, sporadic, până după mijlocul secolului
al XIX-lea (apa Micolinii, 1858). Numele mai multor pâraie
din Ucraina, afluenți în bazinele Tisei, Donului și Niprului, cu
variantele Micolina, Miculina, Miculineț, Nicolina (vezi
Slovnyk gidronimiv Ukrajiny, Kiev, 1979, p. 362), sunt
derivate cu sufixul adjectival -in(a) din formele scurte (cu
apocopă) Mikola și Nikola ale antroponimului calendaristic
Nicolai. În românește, hidronimul ucraineanMicolina a suferit
transformări specifice pronunției moldovenești, anume
închiderea lui /o/ protonic la /u/ (Miculina, 1626) și
palatalizarea lui /m/ inițial în pronunția probabilă N’iculina,
care explică forma grafică Niculina (atestată începând cu
1752, la Ioan Caproșu, DIOI, V, p. 451, și generalizată în
secolul al XIX-lea, cu variantele Nicolina, Neculina). Evoluția
denumirii inițiale a fost favorizată și de atracția paronimică a
numelui de persoană masculin Nicolai sau Neculai și feminin,
de origine bulgărească, Nicolina.
Florin FAIFER
Costache Negruzzi
în lectura lui Liviu Leonte
P
limbându-mi privirea, într-o doară, prin
rafturile ticsite cu cărți primite cu dedicație, m-
am oprit nu știu de ce la o carte a unui magistru
ieșean de care am fost într-o vreme foarte apropiat. Despre
Liviu Leonte e vorba, iar cartea care, în felul ei, mi-a făcut
„ semn ” era o exegeză consacrată lui Costache Negruzzi,
„ eroul” predilect alprofesorului.
Poate că în situația delicată în care se află i-arface bine
domnului Leonte să-și poată arunca ochii, mi-am zis, peste
textul pe care, ca din întâmplare, l-am redescoperit. Zis și
(re)publicat...
Remarcabil, în studiul monografic al profesorului Liviu
Leonte, Constantin Negruzzi (Iași, Editura Minerva, 1980),
o dezinvoltă și totodată stringentă argumentație, este
spiritul de finețe. E o lectură critică echilibrată, plină de tact,
operând nu prin „infidelități” spectaculoase sau
ingeniozități nețărmurite, ci cu o instrumentație a cărei
suplețe provine din minuția disociațiilor și o intuiție care nu
greșește. Comentariul, discret și rafinat, modelează
imaginea unui Negruzzi care, dacă nu e neapărat „altul”
decât cel îndeobște cunoscut, se conturează în orice caz într-
o sinteză ce fixează cu pătrundere fizionomia reală a omului
și a scriitorului Costache Negruzzi, cu disimulările și
contradicțiile lui, care au derutat sau derutează încă.
Structură duală, cu un parcurs biografic sinuos,
sugerând o incongruență a omului cu propria operă,
Negruzzi e un reflexiv și un sceptic, privindu-și cu un surâs
amuzat efuziunile romantice ale tinereții. Livresc în elegie,
cu melancolii preromantice care nu aparțin firii lui adânci,
scriitorul se regăsește pe sine sub o zodie a echilibrului, în
care discursul narativ sau epistolar se interiorizează, sub
privegherea unei lucidități ce filtrează totul. Este o natură în
căutarea propriei identități, fixată în cele din urmă în efigia
unei seninătăți clasice nuanțată de o fină ironie și proiectată
cu o forță neașteptată în capodopera sa, și a nuvelei
românești, Alexandru Lăpușneanu.
Acest scriitor ce pare a se livra cu ușurință exegezei,
dezvăluie, în realitatea intimă a scrisului său, un relief cu
destule meandre și, în evoluția lui, cu o doză de
imprevizibil, dacă nu chiar de inexplicabil. Fără a forța
interpretarea, polemizând cu moderație și corijând parcă în
treacăt anumite erori sau inadvertențe, Liviu Leonte pune în
evidență tendințele mai mult sau mai puțin secrete,
înrâuririle și inovațiile, inconsecvențele sau aparentele
nepotriviri. Este totuși curios că, semnalând caracterul
„deschis” al operei lui Negruzzi, de o „obiectivitate ”
provocantă, monograful nu se decide să profite de această
șansă pe care nuvela i-o oferă. După cum, tot așa, afirmația
că în proza lui Negruzzi modernitatea iese la iveală „sub
multiple trăsături” rămâne o formulare ce ar fi meritat o
analiză mai stăruitoare. Criticul preferă o tratare
circumspectă, care să păstreze mereu dreapta măsură,
„amendând” (cum îi place să spună) exagerările,
confruntând atent mărturiile, citind printre rânduri.
Scrupulul vădit al acestei procedări este acela al
autenticității, detectată în conduita omului (chiar dacă se
trece mai ușor peste unele aspecte dezavantajoase) și
îndeosebi a scriitorului, singura de fapt care contează.
Printre ambiguități, controverse, incertitudini, monografia
lui Liviu Leonte propune un Negruzzi adevărat, într-un
desen fără distorsiuni și excese, un profil nuanțat, în care
jocul aparențelor devine o marcă a complexității.
Studiul se întemeiază, cum era de așteptat, pe o
documentație impresionantă, dovadă și bibliografia,
orânduită cu un impecabil spirit de sistem (trebuie adăugat
neapărat că autorul este un eminent cercetător de
manuscrise, un editor distins cu lauri academici). Acest
efort de ani îndelungați nu se resimte ca trudă. Expunerea
rămâne mereu agilă și elegantă, pe alocuri spirituală,
readucând în prim-plan un subiect despre care se părea că
^aproape totul s-a spus._____________________________
 CRONICA VECHE
MONUMENTUL
DIVIZIEI A II-A CAVALERIE
DIN COPOU
așul este cunoscut ca loc al multor opere de artă. Cu toate
I acestea, încă nu există o monografie completă a
monumentelor istorice din oraș. Unul dintre acestea este și cel
închinat eroilor Diviziei a Il-a Cavalerie, despre care deținem
informații bibliografice destul de sumare. Cea mai consistentă
lucrare referitoare strictu sensu la acest monument este, după părerea
noastră, destul de modestă.
Am putea spune că subiectul articolului nostru este mai mult
decât un simplu monument. Este o dovadă clară a dictonului sic
transit gloria mundi. În primul rând, amplasamentul său a generat
discuții interesante. O comisie formată din personalități locale a fost
însărcinată cu alegerea și amenajarea locului unde avea să fie ridicat
monumentul. Inițial, în februarie 1925, a fost gândită o extindere a
Grădinii Copou până în strada Codrescu - ceea ce însemna aproape
dublarea suprafeței actuale - „pentru a se da monumentului toată
amploarea de perspectivă necesară”. Proiectul era refuzat de
Consiliul Tehnic Superior de la București, fiind considerat un
impediment pentru circulație: presupunea devierea liniei de tramvai
de pe strada Carol I. În aceste condiții, în iunie 1925 era realizat un „căscau gura la statuie”, drept o „gagică” (sic!), care ar fi trebuit
nou proiect. Amplasamentul urma să fie făcut vizavi de Parcul
Copou, în interiorul manejului Regimentului 7 Cavalerie.
Problema a fost studiată în două ipostaze. În cel mai fericit caz,
manejul s-ar fi transformat într-o grădină publică, iar monumentul
Cavaleriei ar fi fost amplasat ca o contrapondere a obeliscului din
Copou. Înspre strada Codrescu era prevăzută o piațetă care urma să
primească mai târziu „un alt monument în legătură cu faptele de arme
ale armatei”, pe același ax cu celelalte două monumente. Peste ani,
specialiștii observau orientarea monumentului spre axul principal al
Grădinii Copou, fapt care evidenția „că inițial orientarea edililor și
urbaniștilor Iașului i-a conferit un loc dominant și cu largă
deschidere, punând în evidență calitățile de ansamblu care puteau fi
urmărite din orice unghi”. O altă variantă
era amplasarea Monumentului Cavaleriei
într-o nișă aferentă străzii Carol I, în
scopul de a fi imediat vizibil.
Consiliul Tehnic Superior a aprobat ca
monumentul să fie așezat în viitoarea
piațetă vizavi de Grădina Copou, cu
condiția ca terenul din spate - Manejul - să
se transforme într-o grădină publică
„pentru a înfrumuseța astfel perspectiva și
[pentru] avantajarea acestui monument și
a deservi și publicul ieșean”. Terenul
manejului Regimentului 7 Roșiori era
proprietatea Ministerului de Război.
Primăria lașului s-a angaj at să ofere alt loc
Regimentului în schimbul respectivului
teren, subliniind aspectul estetic al acestui
demers. Depozitele de furaje ale
Manejului „găsindu-se pe cea mai
frumoasă stradă a Iașului lasă urâtă
impresie ochiului”, se afirma într-o adresă
a acesteia. Deși Comandamentul militar
ieșean a agreat propunerea, birocrația și-a
spus cuvântul. Ca urmare, se aproba doar
începerea lucrărilor monumentului,
cedarea terenului, „urmând a se rezolva
într-un timp mai îndelungat”.
Problemele de ordin administrativ și
financiar au dus la amânarea inaugurării
monumentului. Inițial prevăzută pentru
toamna anului 1925, apoi pentru Ziua Eroilor din anul următor, ea a
avut loc abia în 1927. Problema cedării întregului teren al Manejului
era amânată în condițiile în care parcela monumentului era
împrejmuită cu un gard de scânduri geluite. În iunie 1928, în jurul
monumentului se pietruiau alei, pentru vizitatori. Anul următor, în
septembrie, Serviciul Domeniilor Militare din cadrul Corpului IV
Armată Iași, în comun acord cu Primăria, făcea demersuri pe lângă
Ministerul de Război pentru împroprietărirea Cavalerilor Ordinului
„Mihai Viteazul” pe terenul de manej al Regimentului VII Roșiori
„Cuza Vodă”. Proiectul parcului „geamăn” al Copoului cădea în
uitare. Terenul de manej al Regimentului VII Roșiori a rămas o
vreme viran. În anul 1968, Comitetul de Cultură și Artă al
municipiului Iași considera că, în eventualitatea folosirii terenului
viran „în alt scop”, statuia merita să fie mutată în fața UM 01156.
Această recomandare nu a avut urmările scontate. La scurtă vreme,
pe locul respectiv s-a construit „Supermagazinul Copou”, care a
atenuat vizibil perspectiva asupra monumentului cavaleristului. În
1987, un cercetător din domeniul artei avea curajul să aprecieze că
monumentul este „sufocat de sticla și betonul noii construcții”,
recomandând o reamplasare.
Încă din perioada interbelică, Primăria a intenționat mutarea sa în comunist a cultivat o memorie selectivă. Tensiunile româno-
aleea Ghica-Vodă, mai întâi la Rondul I, apoi la Rondul II, în dreptul
intrării principale în Parcul Expoziției. După război, în Rondul II a
fost amplasat monumentul ostașului sovietic. Ideea a fost reluată
după 1990, când „ostașul sovietic” a fost mutat la cimitirul
„Eternitatea”. Abia după 1990, desișul crescut în jurul statuii a fost
înlăturat, dar chiar și așa fațada masivă a magazinului atenuează
elanul calului și călărețului. O ieșeancă revenită în țară după zeci de monumentelor din România. Dintre toate inscripțiile amintind de
ani petrecuți în Occident, plimbându-se pe Bulevardul Carol I, nu
mai remarca „statuia călărețului-erou”, considerându-l dispărut
„după cel de al doilea război mondial”. Inițial, interiorul
monumentului era luminat de o candelă electrică forjată în oțel.
Noaptea lumina ar fi irupt prin nișele laterale, oferind imaginea unui
18
mic paraclis. Un alt efect vizual rămas astăzi în uitare.
Monumentul este important pentru memoria unei arme dispărute
astăzi. Pe soclul său este încrustată dedicația către eroii Diviziei a Il-a
Cavalerie. În 1914, armata română dispunea de două divizii de
cavalerie, I-a București, cu regimentele din zona de sud a țării, și a II-
a Iași, cu cele din zona Moldovei. De altfel, vechile barăci ale
Regimentului VII Cavalerie Iași au rezistat până azi, între străzile
Codrescu și Sărărie, deși cu alte întrebuințări. Nici celelalte unități
învecinate nu se mai găsesc în vechile cazărmi, dar a rămas numele
unei străzi micuțe, strada Oastei.
Ca aspect, monumentul este conceput în stil alegoric. El
înfățișează un cavalerist șarjând, vegheat fiind de o zeiță a Victoriei,
care îi întinde o cunună de lauri. A cunoscut multe critici din partea
unor oameni de cultură. Sculptorul Oscar Han critica monumentele
de război alegorice care, în viziunea sa, coborau sculptura într-o
„realitate imediată”. Scriitorul Alexandru O. Teodoreanu împărtășea,
la rândul lui, acest punct de vedere. El considera „îngerul” care
călăuzea soldatul călare, după cuvintele unor oameni simpli care
înlăturată de acolo și din toate piețele publice din țară unde s-ar mai fi
aflat creații de acest gen. Dar au existat și opinii favorabile. Un fost
primar al Iașului, Eugen Herovanu, considera monumentul respectiv
„plin de avânt”. Același lucru îl remarca Rodica Weidner-Ciurea, o
ieșeancă emigrată în Germania în anii regimului comunist. De altfel,
în anul 1916, un ofițer considera „gardul de suliți” având doar un
„efect moral”, iar altul, în 1927, privind retrospectiv, concluziona că
„acțiunea cavaleriei era în primul rând de ordin moral, căci numai
apariția escadroanelor de cavalerie, cu călăreții scară la scară și
lăncile în cumpănire puteau să aducă o completă dezagregare în
rândurile inamicului”.
Soldatul are o lance, iar în spate o carabină. În 1916, atacul cu
armă albă era considerat principalul tip de
luptă călare, iar armele de foc erau
indicate doar în eventualitatea angajării
unei lupte pedestre. Totuși, „lancea fiind
mai greu de mânuit și având o eficacitate
redusă în condițiile actuale, rămâne[a] de
domeniul trecutului”. Pe la mijlocul
anului 1917, Marele Cartier General
elabora noi instrucțiuni privind
„întrebuințarea cavaleriei pe câmpul de
luptă”. Se constata o „grabă prea mare” în
șarjarea pozițiilor inamice. Atacul călare
contra infanteriei desfășurate pe poziție
era „cu desăvârșire interzis”. Pentru
prima dată se pomenea de lupta
combinată între cavalerie, infanterie și
artilerie, insistându-se pe „manevra călare
pe flancul și spatele inamicului”.
Dispărea rigiditatea atacurilor călare din
trecut, care trebuiau executate „ca la
carte”, în linie, pe unul sau două rânduri.
În aceste condiții, imaginea cavaleristului
șarjând cu lancea în cumpănire direct spre
liniile inamice reprezenta o realitate ce
avea să dispară.
Monumentul din Copou ne amintește
de o armă dispărută astăzi. Curând după al
Doilea Război Mondial, cavaleria a căzut
în desuetudine. În anii '50, rămășițele ei au
fost înglobate în unitățile motorizate ale
noii „armate populare”. Tânărul regim comunist, dorind îndepărtarea
oricărui simbol care putea aminti de monarhie, nu a păstrat, cum a
fost cazul republicii franceze, garda călare, care la 14 iulie defilează
pe Champs Elysees, constituind, alături de Legiunea Străină, atracția
paradei. Au rămas câteva statui comemorative și premiile obținute la
concursuri hipice. Armata americană a păstrat și ea denumirea
vechilor divizii de cavalerie, chiar dacă astăzi sunt aproape sută la
sută motorizate.
Colonelul ieșean V Dimitriu își exprima, în anul 1926, dorința ca
„actele cavaleriștilor să fie înscrise pe soclul monumentului
[cavaleriei, n.n.] spre a fi etern [subl. ns.] cunoscute de urmașii
noștri”. În anii 1945-1946, societatea românească s-a străduit să
respecte acest dicton. Statuile Iașului - care putuseră fi adăpostite în
timpul războiului - erau așezate la locurile lor, fără nici o discriminare
vizibilă. De exemplu, conservatorii Titu Maiorescu și P.P. Carp își
reluau locurile de la Universitate, respectiv din Parcul Copou. Abia
după 1947 a început să funcționeze cenzura comunistă în adevăratul
sens al cuvântului. Unele monumente au devenit non grata și au fost
demolate. Altele au fost păstrate, dar au cunoscut cosmetizări care să
îndepărteze aspectele necorespunzătoare noii ordini. Regimul politic
sovietice din anii 1918-1920, războiul cu Ungaria din 1919,
campania din Răsărit (1941-1944), au devenit subiecte accesibile
doar specialiștilor, nu și publicului larg. Monumentele de război în
concept comunist erau cele referitoare la 1877-1978, 1914-1918 și
1944-1945.
Cuvintele „Nistru”, „Tisa-Budapesta” au dispărut de pe soclul
luptele Primului Război Mondial, care ornau interiorul bolții Arcului
de Triumf din București, singura care a fost martelată de comuniști a
fost cea pe care scria „Budapesta”. În același spirit, monumentul lui
Take Ionescu din București a fost înlăturat, deoarece s-a aflat că
alegoriile care flancau statuia evocau râurile Tisa și Nistru. Alte
barbarii s-au petrecut la cimitirul „Eternitatea” din Iași, unde
monumentele eroilor de pe frontul din Răsărit (1941-1944) au fost
„retușate”. Și astăzi unele morminte păstrează doar numele și gradul
celui decedat, iar unde se amintea locul decesului se poate vedea o
ștersătură grosolană de daltă.
Același lucru s-a întâmplat și cu Monumentul Diviziei a II-a.
Inițial, existau patru inscripții referitoare la bătălii purtate de
regimentele acesteia. Regimul comunist a păstrat inscripțiile
bătăliilor din anul 1916, „Prunaru” și „Maghyerus”, deoarece
aminteau de lupte împotriva armatelor Puterilor Centrale. Dar
inscripțiile „Tisa-Budapesta” și „Nistru” au fost șterse. Cetățenii noii
Românii trebuiau să uite că la începutul anului 1918 trupele de
cavalerie ale Diviziei a II-a au trecut Prutul pentru a alunga peste
Nistru trupele ruse bolșevizate. Trei escadroane din Regimentele 6 și
11 Roșiori ale aceleiași Divizii au fost primele trupe române care
intrau în Budapesta în seara zilei de 3 august 1919. Acest fapt a fost
amintit și prin cifre. Deasupra ușii de intrare în interiorul
monumentului se găsește un fronton, pe care erau trecuți inițial anii
1916-1919. Din motive lesne de înțeles, după 1947, „1919” a devenit
„1918”. Considerăm că statuia cavaleristului a plătit grav tributul
expunerii ei publice. Unele monumente aflate în curți interioare au
scăpat de aceste retușuri.
Totuși, au existat și omisiuni în favoarea monumentului. La baza
soclului au fost încastrate în zid patru basoreliefuri prezentând
imagini ale luptelor amintite mai sus (șarja de la Prunaru, lupta de la
Măgheruș, trecerea Tisei și lupte în tranșee). Doar unul dintre
basoreliefuri a dispărut, din motive care ne scapă. Oricum,
sculpturile puteau rămâne, atâta vreme cât eventualele explicații
„ofensatoare” reprezentate de unele inscripții nu mai existau. Ca
printr-o minune, placa de marmură care amintește faptul că
monumentul a fost ridicat în anii „glorioasei domnii a M. S. Regelui
Ferdinand” nu a fost scoasă sau distrusă. Aflată pe partea dinspre sud
a soclului, mulți ani a fost aproape acoperită de vegetația deasă.
Probabil aceasta a salvat-o. Considerăm că a fost unul dintre puținele
elemente publice din orașul Iași care amintea - într-un mod discret -
demonarhie, în anii 1947-1989.
În schimb, stema regală, care afla pe frontispiciul monumentului
și îi conferea atât armonie vizuală, cât și un aer de noblețe, a fost
înlăturată. Au exi stat însă unele „scăpări” istoriografice
compensatorii. Cartea Monumentele Unirii, apărută în 1985,
conținea o ilustrație de epocă a Monumentului din Copou, în care se
putea distinge clar stema regală de pe soclu și inscripția „Nistru”.
Abia după 1989, anul „1918” a redevenit „1919”. În România au
fost inițiate acțiuni prin care se urmărea refacerea monumentelor care
au avut de suferit în timpul comunismului, „inclusiv readucerea
stemei [regale a, n.n.] României la locul cuvenit”. În Iași,
monumentul Unirii a fost refăcut și instalat la loc de cinste în fața
Universității de Medicină și Farmacie. Dar inscripțiile șterse cândva,
un basorelief și stema regală continuă să lipsească de pe soclul
monumentului cavaleristului. Deși au existat sesizări pe plan local,
responsabilitatea în ceea ce privește restaurarea operelor
comemorative de război revine Ministerului Culturii și Cultelor.
Am cercetat Monumentul Diviziei a II-a Cavalerie de la Iași din
diverse ipostaze. Poziționarea sa implică aspecte de urbanism.
Modificările aduse de către regimul comunist trimit către probleme
de istorie politică și de istorie a artei. Posibile date inedite ar putea
adăposti arhivele din București, mai ales cele ale Comisiunii
Monumentelor Istorice. Ceea ce am încercat, a fost concentrarea
tuturor acestor informații despre monumentul Cavaleristului într-un
singur studiu. Conștienți de precaritatea surselor cercetate,
considerăm această lucrare doar un început pentru demersul nostru.
Radu FILIPESCU
cronica veche
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU

„Misterele onomastice” ale Iașilor (XIV)

isterioase sunt căile Domnului, precum și căile administrative, care creează și impune

M Domnilor, cu tot cu numele Lor. Atât în Cer, cât denumiri noi pentru realități noi sau
și pe pământ (în Iași, de pildă). Înainte de a ne sub stituie numele vechi cu altele.
aventura, topografic și toponimic, prin alte mahalale și ulițe ține de modul administrării
Fenomenul
ale târgului de altădată, ca să nu cădem cu toții în tuturor orașelor din epoca modernă. Acum,
întunericimea neștiinței, precum în parabola orbilor, să motivația denominației toponimice este de
punem un felinar de lumină dăscălească în stufărișul de natură edilitară și cultural-ideologică,
probleme pe care le naște diferența dintre toponimia rurală și aceasta manifestată pregnant în momentele
cea urbană, dihonie iscată din opoziția denominativă spontan de schimbare politică majoră, iar materialul
și popular vs. deliberat și oficial-administrativ. Cum, la lingvistic utilizat corespunde unor etape
obârșii, toate vechile târguri moldovenești au fost așezări din procesul de neologizare a limbii
constituite natural, din nevoi de viețuire firești, ca în oricare române, sincronic evoluției urbanistice. În această perioadă, publicată în anul 1853, cu o ediție nouă, din 2000, și o
sat, fără o administrație care să organizeze spațiul și să putem delimita patru faze clare: Catagrafie a caselor și dughenelor din Iași, efectuată în 1861
impună reguli de construcție și funcționare a comunității a. O fază de tranziție de la vechi la nou începe din timpul (Arhivele Naționale Iași, Eforia Iași, dos. 99/1831), aceasta
teritoriale, ultima grijă a stăpânilor și căpeteniilor locale era ocupației rusești (1828-1834), care, prin Regulamentul cuprinzând o comoară de informații pentru tema noastră.
aceea de a da nume de locuri. Caracterul semiurban al Organic (1832), introduce reguli și cerințe noi în administrarea Aspectul general denominativ toponimic este încă vechi, prin
târgurilor noastre, inclusiv al Bucureștilor, cu aspect de mare orașelor și Capitalei de către Eforii, și durează până la reforma apelative, structura sintagmatică și inventarul de nume
sat până în primajumătate a veacului al XlX-lea, se reflectă în administrativă a lui Alexandru Ioan Cuza (Legea comunală din proprii. Entopicele vechi sunt mahala, uliță, meidanu,
mod remarcabil și în zestrea toponimică, așa cum o 1 aprilie 1864), când se vor crea noile structuri de administrare rohatca, iar neologismele barieră și șosea (Socola),
cunoaștem din documente și cum se conservă, parțial, până comunală și urbană, Primăria și Consiliul. Inițiativele și Grădina Publică, Strada Mare (în alternanță cu Ulița Mare);
astăzi, cu o componentă populară încă viguroasă. dispozițiile Regulamentului Organic au fost aplicate mai ales structuri vechi: genitivul sintetic (Mahalaua Butucului,
La Iași, în hotarul vechi al târgului, distingem stratul în timpul domniei lui Mihail Sturza (1834-1849), care a avut pentru Mahalaua lui Butuc) și perifrazele: Ulița în dosul
toponimic cel mai vechi, anterior constituirii așezării, compus meritul realizării unor lucrări edilitare importante în Iași, Criminalului, Ulița sub Hanul lui Ivanghelie, Mergătoare
din puține nume: Bahlui, de origine cumană, cu sens incert, și precum „șoseluirea” sau „paveluirea” unor drumuri și ulițe, spre Golia, Suitoare spre Vulpe; nume vechi, majoritatea:
cele slave Hlincea (1608), Miculina (apoi Nicolina), alinieri de străzi, canalizări, construcția de poduri și podețe, Ulița Mare, Ulița Bastonu, Ulița Feredeilor, Ulița Rusască,
Arjavațul (Hărjavațul) și Mocrețul (1626), Bârnova (1628), protecția orașului prin bariere antiepidemice și vamale, Măjilor, Muntenimea de Sus, Muntenimea de Jos, Cizmăria,
Holboca (1671), puțin probabil și Socola (1469). Stratul refacerea șanțului orașului, înființarea unor servicii publice Carvasaraua, Discălicătoarea și multe altele; numele relativ
acesta s-a păstrat numai în afara spațiului urban de mai târziu. pentru iluminat, pază, curățenia ulițelor și podurilor, noi sunt puține: Ulița Coroi, Asachi, Nișmanu, Căsăpia
Mapa toponimică românească, veche de vreo șapte secole, prevenirea incendiilor, alimentarea cu apă potabilă și altele. Mare, Ulița Spitalu Milităresc; dispar referințele la poduri
acoperă treptat întreg teritoriul așezării (moșie și vatră), Toponimia urbană se „colorează” imediat cu termeni noi din (regăsim doar Podul Lung și Ulița Podul Vechiu; apare
evoluată de pe la 1350 ca târg, ajuns astăzi un mare municipiu. domeniul edilitar, dintre care unii au avut viață scurtă: politie hodonimul Copou, înloc de Podul Verde).
Identific aici două mari perioade denominative, distincția lor (grecesc, „oraș”), ceastie („parte a orașului”; erau opt în 1830 b. Odată cu transformarea fostei Eforii a orașului Iași în
fiind conferită tocmai de modalitatea populară de numire, și cinci în 1832) sau cvartir (1831) și cvartal (rusești), apelativ Primărie (1864; arhiva datează din 1866) începe a doua fază
deosebită lexical și sintactic de toponimia oficial- înlocuit apoi cu despărțire (cinci, în 1861), șanțul orașului care și durează până în 1946. Acum, în cadrul Consiliului
administrativă și cea științifică (geografică și cartografică). (1834), în loc de vechiul hindichi (turcesc), franțuzescul comunal (apoi, municipal) funcționează o comisie de
1. În prima perioadă, care se încheie odată cu adoptarea barieră și varianta barierul (în 1834), pentru ucraineanul consilieri care propun nume pentru străzi și ulițe nedenumite,
Regulamentului Organic (1832), toponimele, populare și rohatcă și varianta rusească rogatcă, derivatul românesc fac schimbări rezonabile, fără intenția de a șterge urmele
spontane, se grupează în trei categorii, în perimetrul căsăpie în loc de turcescul zalhana, francezul șosea (popular, trecutului, promovează memoria culturală, prin nume
extraurban: oiconime, numele satelor apărute treptat pe șușaua; șoselele spre Socola și Păcurari se lucrau în 1834 și comemorative și encomiastice ale unor personalități istorice,
hotarul târgului domnesc Iași (Păcurari, Muntenimea - de 1835). Apare și termenul italian stradă, sporadic (1852). În artistice și științifice, naționale și locale. Eroii războaielor din
Jos, de Mijloc și de Sus -, Albineț, Rufeni, Tătărași, Șapte vorbirea curentă, desigur continuă să fie folosite cuvintele 1877-1878 și 1916-1918 sunt mereu în atenția publică.
Oameni), unele ca așezări ale vierilor (Buciumi, Socola, vechi mahala, medean, uliță, hudiță, pod. În anumite Locuitorii devin sensibili la denumiri și le propun sau
Vlădiceni, Valea Cozmoaiei, Șorogari) și ale oamenilor împrejurări, slujbașii Eforiei, Agiei și Vistieriei se confruntă tot resping, invocând merite sau, dimpotrivă, conotații
mănăstirilor (Hlincea și Galata); oronime (Dealul Urșulea, mai des cu problemele identificării locuințelor și persoanelor, dezagreabile. Ridicarea planurilor moderne ale Iașilor,
Dealul Copou, Dealul lui Brânză, Dealul Coroiului, Dealul într-o vreme când încă se construia haotic, fără planuri de începând cu cel al inginerului Grigore Bejan, din 1896-1897,
Hronții, Dealul lui Iepure, Dealul Călugărițelor, apoi urbanism, și când numărătoarea caselor era mereu perturbată contribuie la stabilizarea nomenclatorului toponimic. Se
Căprița, Dealul Nebunei, Dealul Varniței), majoritatea de dărâmarea vechilor cocioabe și apariția unor binale noi. neologizează apelativele din sintagmele denominative, se
absolută cu origine antroponimică, motivată de extensia Instructivă pentru această situație este o suplică a lui Gh. impun definitiv termenii cartier (în loc de mahala), stradă,
viilor, care au făcut din zona Iașilor un mare centru vitivinicol Asachi (identificat după conținut și grafie), adresată stradelă, șosea, piață (pentru medean, meidean), bulevard,
din Moldova; hidronimia, sărăcăcios reprezentată de numele Departamentului Trebilor din Lăuntru la 22 mai 1845, prin care barieră, abator (în loc de zalhana sau căsăpie) și se
Vămășoaia, Cacaina și Ciric. În vatra târgului, numele semnala că în acel moment lipseau multe nume de ulițe, fapt consolidează structurile stilului oficial în sintagmele
părțilormari (Târgul de Jos, Târgul de Sus, Târgul de Afară), constatat de el când litografia planul Capitalei (este vorba, apozitive (Strada Grădinari), prin nearticularea
ale târgurilor comerciale (Boilor, Făinii, Fânului, Sărăria, desigur, de planul ridicat în 1844 de inginerul IosifRasec, plan determinatului lexical (Strada maior Eni) sau prin compuse
Târgul Cucului), apoi ale târgușoarelor Nicolina, Galata și cunoscut astăzi după o copie de pe la 1930). Într-adevăr, cu inversiunea termenilor (Socola-Gară). Evoluția lentă a
Copou, ale mahalalelor, podurilor, ulițelor și hudițelor, numele înscrise acolo sunt foarte puține, deși toate străzile sunt structurii urbane nu favorizează o schimbare traumatizantă
precum și ale reperelor sunt, de asemenea, spontane. reprezentate, iar o mulțime de hudițe, fundacuri și trecători nu nici a rețelei stradale și nici a nomenclaturii corespunzătoare.
Mahalalele (termenul turcesc apare pentru prima dată la Iași puteau avea atunci nume stabile și cunoscute de Eforie. Asachi c. În faza a treia (1947-1989), doi factori contribuie la
în 1641 - v. la loan Caproșu și Petronel Zahariuc, DIOI, I, p. arăta, cu îndreptățirea iubitorului de vestigii istorice, că unele modificarea semnificativă a denominației toponimice:
384, Mahalaua Stăpăzăniască; eroare, în loc de nume erau vechi și trebuiau păstrate, iar pentru cele lipsă cerea demolările de după război și planurile de industrializare,
Trăpezenească) poartă numele bisericilor sau mănăstirilor ca Eforia să rânduiască o comisie care să dea nume ulițelor modernizare și de sistematizare modifică radical structura
din târg (precum Bărboiul, Sf. Lazăr, Sf. Vineri, biserica (Arhivele Statului Iași, Ministerul de Interne, tr. 1772, op. urbanistică în mai multe cartiere, iar planul de radiere a
Lipovenească), delimitînd locuințele apropiate ale 2020, dos. 6998, f. 1-2). Răspunsul era un aviz pozitiv, dar nu memoriei istorice, generat de lupta de clasă, afectează grav
enoriașilor, fie se reduc la o uliță principală ce adună un grup am până acum informații despre înființarea și lucrarea unei zestrea toponimică ieșeană, prin cea mai brutală înnoire
profesional, o breaslă (Arcăria, Băibărăcăria, Brăhăria, eventuale comisii. Presupun cu temei că, de fapt, nu s-a denominativă din istoria orașului (cum s-a întâmplat, de
Cherestegia, Măji; Brașovenilor, Curelari, Meserciilor, întreprins nimic sistematic în această privință, căci planul altfel, în toată țara). Din această perspectivă, și aici se pot
Pielari, Potcovari, Schimbătorilor, Surlari, Tălpălari; Ulița ridicat în 1857 de Fr. Peytavin nu indică un spor semnificativ al distinge două etape: 1947-1965, în etapa stalinistă și
Ciobotărească, Cizmăriei, Trăpezenească, Viziteiască), o numelor de străzi cartate, iar în diverse documente ale vremii poststalinistă; 1965-1989, etapa național-comunistă a
etnie (Ulița Armenească, cu cea mai veche atestare de uliță, la transpare elocvent ca dominantă tot modalitatea populară a politicii lui N. Ceaușescu.
1610, înDIOI, I, p. 131, numită și Armenimea, Ulița Grecilor, denumirii ulițelor secundare. Ca și în sate (unde modelul d. Faza a patra (din 1990 și până în prezent), caracterizată
Ulița Rusască, Sârbească, Ungurească, Țigănimea), o stare denominativ este de tipul Hudița la GhițăBaciu, de ex.), ulițele edilitar prin extensia orașului în zonele rezidențiale dinspre
socială (Calicimea, Ulița Domnească, Ulița Mișeilor). Altele mărginașe erau desemnate prin structuri și perifraze Bârnova, Bucium, Lunca Cetățuii, Galata, Valea Lupului și
amintesc de o caracteristică topografică (Broșteni, Broscăria, pretoponimice având ca referent locuința unei persoane Breazu, a necesitat crearea unui mare număr de denumiri de
Ulița din Afară, Ulița Mare, Ulița Strâmbă), un reper urban cunoscute cel puțin în zonă, de regulă cea din capătul străzii. cartiere, străzi, stradele și fundacuri, restituirea unor nume
(Agenția austriacă, Chervăsăria, Consulatul Rusăsc, Selectez cu zgârcenie mostre din anii 1845-1846: Ulița ce mai vechi și înlăturarea denumirilor impuse de ideologia
Feredeiele, Haznalele) și chiar nume de târgoveți (Frecău, merge spre d. Vorn. Alecu Ghica, Ulița ce merge spre logof. comunistă. Despre noima și calitatea lor vom avea prilejul să
Hagioaei, Pârvuleștilor și altele). Când începe podirea ulițelor Costachi Conachi sau Ulița mergătoare spre d. Logof. N. glosăm la momentul potrivit.
principale, apare și entopicul pod în sintagmele Podul Vechi Canta, Ulița ce merge la 40 de sfinți (Arhivele Naționale Iași, Având ca ghid acest sumar set de probleme istorice și
(DIOI, I, p. 454, anul 1653; denumirea sugerează faptul că Secretariatul de Stat al Moldovei, dos. 1649, vol. II, f. 195 v.). lingvistice, vom hălădui împreună, în episoadele următoare,
mai exista atunci și un pod nou, probabil Podul Chervăsăriei), Trebuie reținut faptul că numele personalităților epocii, care prin vechi mahalale, ulițe și trecători, pe poduri și podețe, pe
Podul Domnesc, Podul Hagioaiei, Podul Lung și Podul apar în nomenclatura toponimică veche, nu sunt onorifice, medeanuri și prin piețe, căutând, prin denumiri, urme ale
Verde. Apariția și dispariția numelor, precum și extensiile sau impuse de administrație, ca mai târziu, în faza imediat trecutului în vălmășagul prezentului, pentru a nu înstrăina cu
restricțiile traseelor denumite se pot data satisfăcător, sursele următoare. totul sensul tradiției culturale ieșene, ocultat de mall-uri
documentare, publicate sau inedite, fiindbogate. Pentru sfârșitul acestei faze de tranziție în evoluția uriașe, de agitația străzii și de dispute grotești televizate. Vom
2. A doua perioadă, din 1832 (convențional) și până în toponimiei ieșene, există două documente de maximă purcede cu multă răbdare, căci drumul e lung și fundacurile
prezent, se caracterizează prin instituirea deciziei oficial- importanță, Listele caselor și a dughenilor Capitaliei, tentante. Veți vedea! (Dacă veți citi).

6 cronica veche

INAUGURAREA STATUII LUI ȘTEFAN CEL MARE.
RITUALURI, NOSTALGII, POLEMICI (1883)
nul 1883 poate fi considerat unul exemplar din
A câteva motive. Dacă ne gândim doar la semnarea
tratatului de alianță cu Puterile Centrale, la începutul
coagulării opoziției unite, ce avea să ducă, în cele din urmă,
căderea guvernului I. C. Brătianu (în 1888), dar și la incidentul
creat de dezvelirea statuii din Iași a lui Ștefan cel Mare, credem
că avem argumente suficiente pentru afirmația anterioară. Ceea
ce ne propunem să analizăm în rândurile următoare este modul
în care o putere, aflată la începutul unui lung asediu politic și
mediatic, va reuși să organizeze o inaugurare de statuie, mult
așteptată datorită încărcăturii simbolice a personajului căruia îi
era dedicată. Pentru a înțelege cum a fost posibil ca un eveniment
preconizat ca un moment de solidaritate să devină prilej de noi
dispute pe frontul putere-opoziție, am considerat necesară și o
scurtă privire asupra atmosferei politice interne din anii care au
precedat evenimentul. In condițiile reverberațiilor pe care le are
întreaga manifestare de la 5 iunie 1883 pe plan internațional,
devin la fel de utile și câteva mențiuni referitoare la relațiile
dintre România și Austro-Ungaria, vecin care avea să se
considere afectat de unele discursuri rostite de către liderii
politici prezenți la Iași.
Cunoscând faptul că statul are în general tendința de a fabrica
sărbători și de a utiliza anumite simboluri pentru a-și justifica
existența, dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare poate fi
considerată un exemplu pentru modul în care societatea
participa la serbări publice, politizate prin chiar faptul că exista o avea să stârnească din nou
anume repetitivitate, iar autoritățile nu lipsesc niciodată.
Mobilizarea care are loc în acest an ne duce cu gândul la faptul că
reprezentanții guvernului în teritoriu, dar și cei de la centru,
credeau că, pentru un segment tot mai important din populație,
motivul sărbătorii devenea unul neinteresant și insipid în
condițiile acutizării conflictului dintre liberali și conservatori
(acestora aveau să se adauge la un moment dat și o grupare din
Partidul Liberal). Exista, în același timp, și o încercare din partea decât printr-o colectă publică națională. Aflați în opoziție, dar
celor de la putere, ca prin organizarea unor astfel de manifestări
să se legitimeze în fața electoratului, să atragă asupra lor
simpatia de care se bucurau personaje istorice, precum Ștefan cel
Mare.
Privind cu atenție întreaga perioadă scursă de la 1866, adică
din momentul în care încep să se manifeste tot mai vocal pe
scena politică, putem vorbi de o constantă în comportamentul
politic al liberalilor, și anume tendința de a scoate sacrul din
sărbătorile organizate, de a pune un accent tot mai puternic pe
rolul națiunii ca personaj colectiv în desfășurarea unor
evenimente istorice importante, dar și de a stabili legături între
înaintași celebri precum Țepeș, Ștefan sau Mihai Viteazul, și
acțiuni de tipul celor de la 1821,1848,1859 și 1866.
Intr-un moment delicat, cum era acela al abdicării lui Cuza,
autoritățile încearcă să mențină trează conștiința românilor prin
organizarea unor spectacole de teatru ce au ca subiect, de obicei,
teme patriotice și istorice. Scenariile acestor spectacole sunt și
ele ilustrative pentru intențiile organizatorilor. Adesea, ele
culminează cu victorii ale românilor asupra turcilor, iar eroii
principali sunt, nu întâmplător, Mihai Viteazul sau Ștefan cel
Mare. Exista în acest an o coincidență interesantă. Deopotrivă,
clasa politică românească și noul șef al statului sunt preocupați
de plasarea sa simbolică în descendența unor mari voievozi.
Dacă autorii Constituției din 1866 au folosit pentru Carol
formula de voievod, pentru a face trimitere la calitatea sa de șef
al armatei, domnitorul realizează, în intervențiile sale
numeroase, trimiteri la trecutul istoric al românilor.
Un eveniment similar celui din 1883 avusese loc în 1874,
prilejuit de dezvelirea statuii lui Mihai Viteazul, precedată și ea
de incidentele din anul anterior. Acestea fuseseră provocate de
dorința liberalilor de a inaugura o asemenea statuie în București,
iar pe de altă parte, de temerea manifestată de conservatori care
credeau că manifestarea cu pricina ar fi deteriorat relațiile
României cu Turcia și Austro-Ungaria. Odată inaugurată statuia
lui Mihai Viteazul, la 8 noiembrie 1874, Carol avea să reia, într-
un discurs public, trimiterile istorice nu numai la domnia lui
Mihai, dar și la cea a lui Mircea și Ștefan cel Mare, considerate
exemplare pentru apărarea țării și păstrarea autonomiei. Din acel
moment, statuia avea să devină un adevărat reper pentru
defilările și manifestările populare cu caracter politic ce se vor
organiza în București. Pentru a da o și mai mare încărcătură
simbolică, Carol ordona la 5 septembrie 1877 ca tunurile de la
Plevna să fie așezate de ambele părți ale statuii lui Mihai
Viteazul: „umbra măreață a gloriosului domn va vedea astfel că
oștenii români au rămas, până azi, fii ai eroilor de la Călugăreni“.
Revenind la Ștefan cel Mare, trebuie să spunem că statuia
acestuia de la Iași are în spate o istorie care a făcut obiectul unor românesc, guvernul liberal evită o bună perioadă de timp să se
studii, motiv pentru care vom face doar câteva trimiteri la
momentul apariției unui asemenea monument la Iași și la modul
în care ea s-a impus pe agenda publică. Prezentată mai întâi ca o
propunere a unui elev al lui Gh. Asachi de la Academia
Domnească, în cadrul examenului de absolvire, sub forma unui
arc de triumf pentru sărbătorirea victoriilor lui Ștefan, ea a
cunoscut o evoluție interesantă. Intenția de a marca într-un mod
cronica veche
maiestuos importanța domniei
lui Ștefan cel Mare pentru
Moldova, avea să apară în 1856.
la al Unirii și susținător
Adversar
al mișcării politice care avea
drept crez politic păstrarea
identității moldovenești,
Theodor Balș considera
eficientă invocarea memoriei
lui Ștefan tocmai în acele
momente. Mai mult chiar,
liderul politic moldovean
credea că voievodul merita o
recunoaștere publică pentru
luptele duse în vederea păstrării
autonomiei Moldovei. Chiar
dacă pentru Balș, Ștefan își
ridicase un monument prin
faptele și acțiunile săvârșite,
ridicarea unui monument care
să le glorifice era văzută ca o
datorie de onoare pentru urmași,
obligați să-i perpetueze
memoria.
Figura lui Ștefan cel Mare
dispute în anii 1870-1871.
Reapariția ideii unei statui a
voievodului moldovean aducea
în atenție câteva probleme. Mai întâi, faptul că ridicarea unui
asemenea monument, preconizat sub forma unei urne simbolice,
în care urma să fie pus pământ din toate zonele locuite de români,
reclama un efort financiar considerabil, ce nu putea fi realizat
reflectând și stilul lor temperamental de a face politică, liberalii
declarau prin vocea lui I.C. Brătianu, la puțin timp după ce Ion
Strat dădea asigurări lui Andrassy că statul român nu se va mai
amesteca în viața politică a Transilvaniei, că românii au fost
sfărâmați în mai multe bucăți și că trebuie avută în vedere
refacerea unității. De la o astfel de declarație publică până la
implicarea liberalilor radicali în acțiuni precum cea de la Putna
din 1870 sau 1871 nu mai era decât un pas. Nedorind să piardă
momentul de a fi cât mai vizibili, membrii grupării lui Vasile
Boerescu, deși aflați în centrul scenei politice, susțin și ei cu toată
forța impunătoarea manifestare. Unul din discursurile cele mai
radicale susținute la Putna avea să fie al lui A.D. Xenopol care
vorbea la mormântul voievodului despre Marea Unire ca un
proces inevitabil. Incepând de acum, Putna va deveni un loc de
pelerinaj al românilor, dar mai ales al liberalilor, fapt demonstrat
de organizarea în 1871 a unui congres al presei de nuanță
liberală, după efectuarea unei excursii a participanților la
mormântul lui Ștefan.
nouă fază începea cu 1875, când se punea problema
O organizării corespunzătoare unui asemenea
eveniment. In condițiile în care suveranul nu ezita
nici un moment când avea prilejul să facă referiri la
Ștefan în rândul „eroilor naționali“ (în 1878 vorbind chiar despre
locul
a 12-a aniversare a suirii sale pe tronul lui Ștefan), era
surprinzătoare lipsa unui sprijin financiar consistent din partea
acelorași liberali, ajunși acum la putere, precum și apelul la
colecte publice. Amânată din cauza războiului, activitatea
comisiei, care cerea la 19 septembrie 1877 Primăriei Iași un loc
de amplasare a statuii, avea să fie reluată în primăvara lui 1879,
printr-o scrisoare de mulțumire adresată Consiliului Municipal
Iași pentru contribuția de 10.000 de lei, semnată de Iacob
Negruzzi, Stamatopulos și Nicu Gane. Treptat, implicarea
autorităților avea să devină tot mai serioasă, iar dintre acestea
cele mai vizibile erau Consiliul Municipal al Iașului, Ministerul
Lucrărilor Publice, dar și Academia sau Universitatea. Primul rol
al comisiei nou formate, în vara lui 1882, era găsirea unui loc
pentru amplasarea statuii odată ce Primăria Iași fusese anunțată
că monumentul era gata. In acest moment apar, în mod firesc,
câteva întrebări, dintre care cele mai multe gravitează în jurul
motivului pentru care, terminată fiind în primăvara-vara lui
1882, dezvelirea statuii fusese amânată cu încă un an.
Pentru a găsi răspuns la aceste întrebări trebuie să ne uităm
atent la viața politică internă, dar și la mișcările de pe plan extern
pe care le începe România în această perioadă. Cunoscând
susceptibilitățile existente pe plan internațional față de
manifestări care puteau duce la intensificarea naționalismului
implice în organizarea evenimentului, considerând, probabil, că
înaintea unei serbări naționale era necesară o consolidare a
relațiilor cu puterile vecine. Aceasta cu atât mai mult cu cât
echipa din jurul lui I.C. Brătianu înțelesese importanța
consolidării independenței, câștigată la 1877-1878 prin aderarea
la un sistem de state care să garanteze securitatea granițelor și
care să permită ca, după mai mulți ani de direcționare a energiilor
CRONICA VECHE
naționale spre planul internațional, să se concentreze asupra
organizării și reorganizării interne. Stimulul principal avea să îl
primească România la Congresul de la Berlin, când elita politică
românească a înțeles că în politica externă nu contează nici
originea istorică comună cu unele din puterile aflate acolo și nici
apartenența la aceeași familie regală a conducătorilor României
și a Germaniei. In aceste condiții, semnalele de bunăvoință
oferite de Germania și Austro-Ungaria, cum ar fi recunoașterea
independenței din partea dublei monarhii înaintea celorlalte
puteri sau recunoașterea regatului, însoțite și de avertismente,
cum ar fi disputa pe tema controlului navigației pe Dunăre pe
care Austria și-l dorea foarte mult, nu puteau să treacă
neobservate. Decizia de semnare a tratatului de aderare a
României la Tripla Alianță avea să fie una greu de luat, în ciuda
observațiilor deja amintite, în primul rând datorită deținerii de
către dubla monarhie a câtorva teritorii locuite de români. In
condițiile în care reprezentanți de marcă ai Partidului Liberal nu
ezitau să vorbească despre existența unei populații românești în
afara granițelor statului român, o apropiere de genul celei
preconizate de Carol I și I.C. Brătianu trebuia pregătită cu multă
grijă. Iar un eveniment de tipul celui de la Iași ar fi putut periclita
întregul efort depus începând cu anul 1879.
II n tot acest timp, politica internă românească devine una
tot mai agitată. Aceasta, în primul rând, pentru că
succesele de politică externă obținute de Partidul Liberal
erau tot mai mult transformate în argumente pentru bătălia
lui internă. Refuzul conservatorilor de a face parte din
politică
guvernul pe care I.C. Brătianu încerca să îl constituie cu prilejul
proclamării regatului accentuează o ruptură începută prin darea
în judecată a conservatorilor, în 1876. Dincolo de disputele
politice obișnuite, exista o practică întâlnită mai ales la membrii
PNL de a-și plasa multe din acțiunile lor politice curente într-o
serie de gesturi cu semnificație istorică. Des întâlnită,
revendicarea de la revoluția de la 1848 era însoțită, nu numai de
liberali, dar și de Carol I, de o invocare a numelui și a faptelor
unor figuri importante ale panteonului național. Mircea cel
Bătrân, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul sunt doar trei dintre cei
al căror nume este pomenit în diverse prilejuri. In aceste condiții,
ideea ridicării unei statui care să amintească românilor de cel mai
mare voievod al Moldovei, nu avea cum să fie contestată în sine
decât de cei care intuiau că organizatorii unui asemenea
eveniment intenționau de fapt obținerea unui plus de imagine.
Cine știa oare mai bine decât un revoluționar ca I.C. Brătianu ce
valoare au miturile și simbolurile într-o luptă politică?
Dincolo de suspiciunile legate de o apropiere a României de
Puterile Centrale, opoziția era nemulțumită și de încercarea
guvernului I.C. Brătianu de a încerca o modificare a Constituției
care, în condițiile alegerii unei adunări constituante puternic
contestate, nu puteau să reflecte decât opiniile primului ministru.
Incercările puterii de a dezbina opoziția, prin racolarea ca
deputați a unor lideri junimiști, sau oferindu-le sprijin pentru
anumite demnități publice (P.P. Carp, ministru la Viena, Titu
Maiorescu, Vasile Alecsandri sunt aleși membri ai Academiei)
nu avea să dea rezultate pentru prea mult timp. In scurt timp,
lupta opoziției capătă o formă coagulată, beneficiind de existența
unui comitet de conducere din care făceau parte Mihail
Kogălniceanu, Gh. Mîrzescu, C. Suțu, Al. Holban, Gh. Vernescu,
Al. Lahovary.
J (va urma)
Liviu BRĂTESCU
25
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU Zulii, poate Strada Semnului de azi, mai în vale de Mitropolie) -
Costachi Botezatu; Podul Vechi (azi, str. Costache Negri) -
Faige Most; în dosul Roznovanului (azi, Primăria) - Lisa sin
Moșe, Ides Grinberg, Haia Șainhorn; Ulița Milu (str. Matei

„Misterele onomastice” ale Iașilor (XV) Milo de azi, lângă Teatrul Național) - Reisa Șimler; Hanul Zoe
(fost pe strada Vasile Stroescu) - Haia Hafler și Ghitel Herș; str.
Golia (acum, Cuza-vodă) - Nete Froimovici;În dosul Goliei, la
Para de Aur (o dugheană) - Catinca Botez; Capul Zidiului (în
umai ca să recâștig pe cititorii sastisiți de prea Moldovei, tomul I, 1855, p. 345-348). Prostituatele trebuiau Tătărași, de la capătul apeductului) - Haia Zissmann; De vale

N lungul și academicul episod anterior îi atrag în

mreaja cântecului ademenitor al sirenelor de
„revizuite” de doctorii cvartalurilor, înregistrate și selectate,
cele bolnave urmând să fie duse de comisarii Agiei la spital (Sf.
mahala, propunându-le o temă cândva pudică, acum creatoare
de vedete TV Cu eventualele cititoare, recunosc, nu știu cum
Spiridon). Femeile publice erau împărțite în patru clase:
țiitoare, cele „având mobilitatea lor”, femei de bordel, adică în
de Sf. Lazăr - Cati Ostrofsca; La Podeț (în Țigănimea
Domnească) - Hanța Ester; la Hanul Missir (în capătul Străzii
Armene, spre Hală) - fără mediatoare cunoscută; în Despărțirea
a V-a, unde nu toate ulițele aveau nume, identific adresele după
să procedez. gazde pe la vreo „stărăstoae” (în sfârșit, vedem organizare, numerele caselor: nr. 679 era Pe Iaz (zona Bulevardului D.
Discriminarea! Greu păcat al naturii omenești, de când strămoașa structurii diriguite azi de dom' doctor Astărăstoaei) și Cantemir) - Ițic sin Strul; nr. 746 (zonaPallas) - Strul sinLeiba;
lumea pe pământ (sau viceversa). De o bucată de timp, cică s-a femei de uliță. Prostituatele luau cunoștință de regulamentul nr. 869 - Georgie Sava și nr. 812 - Ruchla Alter, ambele în
mai inventat una: discriminarea pozitivă. Asta e bună, cea sanitar și polițienesc și trebuiau să aibă un act de identitate, preajma Podului Roș. Bordeluri secrete, deci neînregistrate
veche fiind, se vede, rea, negativă. Se vede chiar și acolo unde celebrul „manual de sănătate” sau „condicuța”, cu viza oficial, dar știute de poliție și de ochii vigilenți ai vecinilor
te aștepți mai puțin, de aceea e chiar un... mister, inclusiv medicală bisăptămânală. invidioși, cu prostituate care „nu se revizuesc”: pe str. Milu -
toponimic și inclusiv la Eși. Va să zică, în dulcele târg (ba chiar Odată cu marile reforme din 1864, Primăriile nou create au Iancu Croitoru; Strada Rusască - Adolf Oradavez și Tauba
și în cele amărui și amărâte), dintru respectuoasă vechime și căpătat atribuții și în gestionarea acestei străvechi probleme Șvaițer; la Gavril Moldovan (acasă) - Ion Cupfernian. Erau
nedreptate, bărbații au știut să se organizeze, și-au creat frății, sociale și sanitare. Noile reglementări ale meseriei, elaborate de înregistrate aici doar 62 de prostituate, dar numărul
bresle, fiecare cu staroste, obiceiuri, reguli și denumiri fiecare primărie urbană, prevedeau declararea caselor de evazionistelor fiscale încă necunoscute trebuie să fi fost mare
devenite... branduri profesionale. Societate civilă, un fel de prostituție, aprobarea și înregistrarea lor, reguli de amplasare și (ca și astăzi, cumva). Ieșeau la iveală mai ales în urma
sindicat pe cinste, în opoziție cu statul asupritor și statul funcționare a reclamațiilor
degeaba. Nu aveau timp să stea la taclale, stăteau în dughene, stabilimentelor și de cetățenilor cu bune
prăvălii și mici ateliere, care și ele stăteau pe ulițe anume și cu comportament al purtări și pagube
nume și chiar renume. Care au devenit toponime, tocmai ca să angajatelor, plata colaterale. De pildă,
ne dea nouă acum bătaie de cap, prin teleologie lingvistică unei taxe de către „cossutoarea” Sura
deci. Și fiindcă tot banul (uneori și Banatul, dar totdeauna patroane, fo stel e de pe Strada
bănetul) e fruncea, cum să nu fie Ulița Tărbujenească / stărăstoaie, numite Armenească o
Trăpezenească prima denumire atestată (1631) din clasa acum, la Iași, îmbolnăvise de
toponimelor ocupaționale. Se înghesuiau acolo zarafii (totuși întreprinzătoare sau sifilis pe servitoarea
nu prea mulți, ci selecționați după greutatea pungilor de mediatoare , lui Epaminonda
șpagă), tocmai pe lângă vechea vamă, la carvasara, unde își drepturile și Samurcaș,
descărcau neguțătorii mărfurile din chervane și harabale și obligațiile acestora trimițând-o pe la
unde trebuiau să fie și... case de schimb valutar, trapezele și ale... forței de hoteluri sau aducând
(tarabele) „schimbătorilor” de bani. Și mai încolo și dincolo muncă. Cel mai mușterii acasă (ANI,
puteai găsi repede un serviciu prompt, dacă te duceai pe Ulița mare câștig al Primăria Iași -
Ciubotărească, Cizmăriei, Măjilor, Vezeteiască, la Dubălari, acestui nou statut al pentru concizie,
Curelari, Lăutari, Pielari, Tălpălari sau, dacă le știai meseriile prostituției a fost, de ANI, PI -, dos.
și alișverișul, pe Ulița Armenească, Nemțească, Rusească sau departe, controlul 183/1866). Și mai
Sârbească. Evreii nu aveau nevoie de asemenea localizări, căci medical, care a mare va fi fost
erau cam peste tot, cel puțin după 1800. Chiar și calicii și mișeii limitat cât s-a putut num ărul
aveau ulița lor, de care însă era bine să te ferești. Numai bietele dezastrul sifilisului prostituatelor
femei, spălătorese și cusătorese, măturărițe și bucătărese, nu și- și al altor boli venerice. Despre alte avantaje... no comment. A „singuratice”, unele identificate și înregistrate în anii următor.
au făcut bresle și nu au lăsat nicio amintire, măcar toponimică rămas în afara sistemului fenomenul deloc marginal și Pentru o statistică elementară, numărăm la 1864, după nume,
(ultima pe listă, cu voia cititorului). Curată discriminare! Ce să incontrolabil sanitar al prostituției libere, prin racolarea ca mediatoare și mediatori, 25 de evreice / evrei (inclusiv cu
mai zicem de podărese, liber profesioniste de înaltă calificare, clienților de către femeile de uliță, „singuratice”, supuse numele Botez și Botezatu), doi armeni și doi români (G.
nu numai nedreptățite, dar și persecutate. Trebuia să aibă și sancțiunilor contravenționale și penale și altor riscuri, Bolohan și G. Sava). Se vede clar că... managementul era
lașul măcar o Cruce de Piatră, dacă nu o Place Pigalle, dar s-a totdeauna ignorate sau evitate. majoritar evreiesc, în timp ce marfa preferată era românească,
găsit un domn mai încruntat, un grecotei cu... gust subțire, un Primul dosar al femeilor prostituate din Iași s-a constituit chiar împotriva legii, care interzicea angajarea de femei
intelectual rafinat și cu simțul moral dezvoltat (unii cred că era chiar în 1864, urmând a se actualiza la început mai rar, apoi creștine în bordeluri evreiești: din cele 62 de prostituate din
mai curând un frustrat), Constantin Mavrocordat, care a avut anual. Urmărind o duzină de dosare de prostituție din Iași, doar casele secrete, 48 erau românce, 11 evreice și trei cu nume ce
milă de țărani, eliberându-i din șerbie, nu și de sărmanele ca să am argumente pentru dezlegarea „misterului” unor indică probabil niște poloneze. Dar cine, atunci, ca și acum,
podărese, pe care le-a trimis în temnița Mitropoliei (ca să fie denumiri de străzi din acea parte a veacului zisă „la belle citește litera legii? De însușirea spiritului ei nu mai vorbim.
mai aproape de cele sfinte, desigur). Credea că le-a venit de epoque”, am constatat că s-ar putea scrie o carte de câteva sute Dosare tentante (ANI, PI, dos. 15/1866, 64/1873, cu
hac, dar, noroc de Doamna, care știa ea ce știa și nu putea să-și de pagini de istorie socială și de moravuri, cu succes de librărie situații, statistici și... povestiri din anii 1868-1873, apoi dos.
lase semenele în suferință. Au fost eliberate și tot pe poduri garantat. Acum, numai pentru curioși (ceilalți cititori, mai 49/1875, 74/1878, 93/1883) ne oferă bune motive să apreciem
(cum ar veni, azi, pe șoselele de centură ale Capitaliei) au corecți, pot trece peste paragraf), selectez din „Acta caselor de dinamica pozitivă (adică de creștere, precizez, ca nu să creadă
ajuns, la muncă, la produs. prostituțiune publice și cerșetorii” (scandaloasă asociere!), altceva observatorii și cenzorii morali ai mass-media actuale) a
A trebuit să treacă mai bine de un veac (fiindcă veacul cuprinzând și un tabel al celor 29 de bordeluri înregistrate, doar fenomenului și să ne veselim de momente și scene din cele
înaintează, cum bine zicea poetul), ca să regăsim problemul numele străzilor pe care se aflau și al mediatoarelor, între care numai aluziv evocate de nenea Iancu, pe ici pe colo, maestrul
(cândva de genul neutru, pe urmă acaparat de... partea se disting (fără distincție) și doi bărbați (Arhivele Naționale nedepășind pragul respectabil al berăriilor și cafenelelor
feminină, prin discriminare gramaticală) în varianta modernă a Iași, Eforia Iași, dos. 141/1864, f. 15r-20r). În tabel, întocmit bucureștene. Căci de arfi viețuit și prin Iași, de s-arfi preumblat
sănătății publice, dacă amvonul, gura satului și grosul Agiei nu de secretarul medicului șef al orașului Iași, sunt consemnate și și prin Țigănimea Domnească, prin dosul Bărboiului, prin
i-au găsit leacul. Regulamentul Organic (1832) nu prevăzuse numele celor 111 femei „care se revizuesc de două ori pe Frecău și pe la Capul Zidiului, câte nu ar fi văzut și auzit de la
nimic în privința prostituției, dar răspândirea bolilor venerice a săptămână”. Străzile sau locurile (cât pe ce să scriu... locațiile) neamurile lui conu Leonida, cetățeni onorabili și poporeni
obligat stăpânirea la adoptarea unor măsuri de profilaxie dej a... erau: Baston (azi, Colonel Langa) - Haia Goldenberg, revoltați, ca acel consilier la Primărie, care întâlnise pe strada
implementate demult în Parisul tuturor modelelor. În 1846, se Hermann și Sprența; Peste Podul Ipsilant (de pe Bahlui) - Milu, în fața casei Lizei Bungard (scris și Bumgarten), șapte
pregătea o lege pentru chestiunile protecției sanitare, dar Georgie Bolohan; Ulița Burghele (lângă poarta bisericii fete și dezbrăcate pe jumătate, și cu țigările în gură, și proferând
Adunarea Obștească nu a apucat să o îmbunătățească, astfel Tălpălari) - Ilie Avram; lângă Calicime (Petru Rareș) - Livia vorbe imorale. Alți reclamagii informau ba că sunt bordeluri
încât s-au publicat doar niște Măsuri polițienești igienice în Șainfeld; lângă Petre Bacal (fost hotel în Piața Unirii) - Lisa chiar în fața bisericilor Vovidenia și Sf. Teodor, fapt interzis de
privința sănătății publice a orășenilor privitoare și la „femeile Vaininger; lângă Derigo (?) - Estra Auster (care era și regulament (aici, am obiecta că tocmai ispitele probează tăria
publice” (le citim în Manualul Administrativ al Principatului mediatoare, și... lucrătoare); vizavi de Hanul Zulia (de pe Ulița credinței), ba că o casă rău famată din Strada Armeană era vis-
â-vis de pensionatul de băieți al lui Christe Caracaș, intuindu-se
probabil pericolul introducerii unui obiect de studiu neagreat
de programa oficială, situație comparabilă cu aceea din
Erotismul eroic apropierea școlii de băieți de lângă Trei Ierarhi, ba că niște
soldați rusnaci, în loc să combată cu turcii la Plevna sau Grivița,
RevistaArgeș a pornit deja în întâmpinarea celor 50 de ani de existență, luând-o tocmai se luptaseră pe ulița... Frecău cu niște țigănci,
pe Argeș în jos, de la izvoare, spre zilele noastre, într-o bărcuță-supliment, în îmbolnăvindu-se de sifilis (reclamație din ianuarie 1878).
care se transportă memoria revistei, cu bune și cu faste, cu mai puțin bune, cum În această perioadă efervescentă, liberală, creatoare de
și mărturisește D.A.D., inițiatorul acestei călătorii în timp și spațiu. Același locuri de muncă, trebuia să apară un edil emancipat și sensibil
Dumitru Augustin Doman îl provoacă interogativ (este limpede că „se pune” la doleanțele electoratului masculin, gândindu-se la mai buna
de-o carte) pe Gheorghe Grigurcu, criticul-veghetor din Amarul Târg, orientare în teren a concitadinilor, dacă nu și la nemurirea
„ ischitit”, de data asta, să colocvieze în tensiunea dintre două entități, numelui celei mai vechi și bănoase meserii din lume (pentru
dihotomice, s-ar zice: scriitor-critic. Mereu eclactant, G.Gr. estimează că pești, pescari și pescărițe pe uscat). Numai așa, îmi închipui, s-a
această relație atinge uneori cote erotice (în eroismul lor, am zice): Intîlnimm autori care încearcă o excepțională atracțiefață putut îmbogăți, la 1884-1885, repertoriul toponimic ieșean cu
de critici, frizând nu mai puțin decât erotismul. (...) Astfel narcisismul (auctorial, n.n.) e depășit, devenind un erotism sadea, în poeticele și evocatoarele nume de străzi și stradele Blondelor,
multiplicarea dulcilorparteneriate, până la dimensiunea unui harem. Când criticul refuză o astfel de relație... nepotrivită, Brunetelor, Fetelor, poate și Muzelor, sigur Cărarea Fetițelor.
autorii trec la represalii: dojană, insinuări, sarcasme. Dar și criticii sunt fixați, de G. Gr., cu o simpatică voluptate, în acest Dar despre acestea, detalii arhivistice în „misterul” următor.
insectar. Criticii oportuniști In ruptul capului nu cutează a supăra „ vreun nume de marcă ori o grupare aflată „pe val”, în (Pe cititorii grăbiți și ahtiați de... lectură îi rog să nu insiste cu
virtutea unei „ armonii”, care e o grijă a lor de căpetenie... Păi nu? (N. T.) mesaje: nu precizez adresele).

cronica veche 5
 CRONICA VECHE
INAUGURAREA STATUII LUI ȘTEFAN CEL MARE.
RITUALURI, NOSTALGII, POLEMICI (1883)
intagme precum „vizirul“, „viceregele“ sau
S „dictatorul“ apar în această perioadă, printre altele
și datorită alegerilor pe parcursul cărora, opoziția
se plânge de numeroase abuzuri din partea autorităților.Zvonuri
de epitetele folosite de adversari, guvernul avea motive să fie
îngrijorat, în condițiile înfrângerii suferite de Dimitrie Ghica,
președintele Senatului până atunci, la Colegiul I, chiar în
București (considerat un fief al liberalilor), precum și victoria
candidaților opoziției în aproape toate colegiile electorale ale
Iașului. Ca o ultimă dovadă pentru radicalizarea conflictului
dintre liberalii brătieniști și opoziția unită, putem aminti
retragerea puținilor reprezentanți ai celor din urmă din
Parlament în semn de protest față de maniera de organizare și
desfășurare a alegerilor. Date fiind elementele prezentate până
acum, credem că putem înțelege atmosfera existentă în
România anului 1883, în preajma inaugurării statuii lui Ștefan,
și, mai ales, modul în care a fost posibil ca, tocmai într-un
asemenea moment, să asistăm la un registru de acuzații
reciproce deosebit de bogat.
Un efort organizatoric de tipul celui pe care îl depune
acum guvernul liberal avea ca obiectiv declarat redeșteptarea
memoriei lui Ștefan cel Mare. În ce măsură mobilizarea care
avea să aibă loc urmărea o creștere a popularității guvernului
liberal dar, mai ales, inducerea ideii că, deși contestați, liberalii
se bucurau de simpatia populației, avea să reiasă clar din
desfășurarea acțiunilor preconizate pentru zilele de 4, 5,6 iunie
1883.
Timp de două săptămâni, lașul devine, simbolic, capitala
României, cel puțin prin numele și numărul personalităților care
vin să participe la eveniment. Prezența autorităților locale la
inaugurarea statuii se va face pe diferite paliere. Mai întâi,
continuând o practică a anilor precedenți, în care profesorii
universității (considerați probabil ceva ce azi am numi vectori
de imagine) erau chemați la diferite slujbe religioase organizate
pentru aniversarea suveranilor, reprezentanții în teritoriu ai
guvernului trimit, cu prilejul zilei de 5 iunie, invitații personale
cadrelor didactice de la toate facultățile pentru a participa la
dezvelirea statuii lui Ștefan. Chiar dacă invitațiile sosesc în mod
repetat nu numai din partea prefecturii, dar și a primarului,
rectorul fiind de multe ori un intermediar al mesajelor oficiale,
profesorii se arată reticenți dacă nu chiar indiferenți. Fără să
justifice în vreun fel, unii dintre ei refuză să ia parte la întrunirile pentru a rememora luptele lui Ștefan. Încercând să făceau o puternică propagandă prin publicarea unor articole
care aveau ca obiectiv pregătirea evenimentului. Alții răspund
la invitațiile dese ale rectorului, dar atunci când constată
motivul pentru care sunt chemați, părăsesc rapid sala de ședințe,
fără a semna măcar procesele verbale. De multe ori, cvorumul
necesar luării unei decizii în privința reprezentării la eveniment
nu era întrunit. Primarul cere și el o listă a profesorilor ce urmau
să participe la comemorare, pentru a li se dabilete.
Cu toate reticențele semnalate, mediul universitar ieșean
își desemnează câțiva reprezentanți pentru a ține discursuri, în
care accentul urma să cadă pe locul și rolul lui Ștefan în istoria
românilor. Dacă în raport cu mediul universitar autoritățile au o
atitudine mai „lejeră“, în privința participării funcționarilor
publici se poate vedea, din corespondența reciprocă purtată în
acest an, că se făceau puternice presiuni asupra celor care lucrau
în administrație și justiție: mai întâi, pentru a confirma
participarea la inaugurarea statuii și mai apoi p entru
achiziționarea unor bilete de spectator la „piesa“ ce urma să aibă
loc pe 5 iunie. Mai mult, funcționarilor li se cerea să precizeze
dacă sunt sau nu căsătoriți, iar în cazul unui răspuns pozitiv se
sugera achiziționarea unor bilete și pentru soțiile acestora.
Printre cei care insistă pentru achiziționarea de bilete se afla nu
numai primarul sau prefectul, dar și președintele Tribunalului
18
Iași, care se implica serios în mobilizarea localnicilor. economică a țării în timpul lui Ștefan și numeroasele dificultăți
Participarea la manifestările din iunie căpăta alte valențe contemporane, cărora România trebuia să le facă față.
pentru cei care doreau să obțină niște câștiguri materiale. Cunoscând perpetuarea, la nivel discursiv, multă vreme
Dincolo conform cărora mai mulți indivizi veniți din București după 1866, a distincției Moldova-Muntenia, precum și a
ar fi cumpărat astfel de bilete pentru ca apoi să facă speculă cu sintagmei „voievod al Moldovei“ ne duce cu gândul la faptul că
ele, încep să circule cu asiduitate. Acuzații de același tip aveau existau oameni politici moldoveni preocupați de o victorie
să fie formulate de către opoziția locală la adresa autorităților simbolică pe seama muntenilor. Era un bun prilej de a se relua o
din Iași, scandalul făcând chiar obiectul unei intervenții în temă mai veche: sacrificarea Moldovei de către Muntenia.
Parlament a senatorului D.C. Lupașcu. Vânzarea biletelor la Subiectul face, în mod surprinzător, la 24 de ani de la Unire,
tribunele ce urmau a fi construite în jurul statuii era expresia obiectul unei interpelări în Parlament din partea senatorului
dorinței de a mai rezolva din problemele financiare pe care le D.C. Lupașcu. Acesta considera nimerit momentul pentru a
ridica organizarea manifestărilor și nicidecum de a micșora relua mai vechea temă a nedreptăților suferite de Moldova
numărul participanților. Dincolo de exagerările posibile ale datorită acțiunilor inițiate și desfășurate de munteni de-a lungul
presei apropiate de guvern, în privința publicului ce asistă la timpului, identificați in corpore cu Partidul Liberal. Șansa care
întreaga desfășurare de forțe, corespondența purtată între mai era acordată acestuia, pentru a-și dovedi bunele intenții,
autoritățile locale în perioada 4-6 iunie, ne îndreptățește să trebuia să se materializeze prin venirea lui I.C. Brătianu la Iași,
credem că mobilizarea a avut drept rezultat sosirea la Iași a unui dar și prin alocarea unei sume consistente de la bugetul statului
număr mare de cetățeni, realmente interesați să își exprime pentru manifestarea din 5 iunie. Se considera că, în felul acesta,
admirația pentru Ștefan. Așa cum era firesc, indiferent dacă era Guvernul liberal putea să își manifeste recunoștința pentru
vorba de episcopul de Argeș, de reprezentanți ai Universității sacrificiul făcut de Moldova pe altarul Unirii. Pentru ca
din București sau de simpli delegați ai diferitelor județe, la discursul să aibă și mai mult ecou la un auditoriu atent și sensibil
sosirea în gara orașului Iași ei sunt întâmpinați de garda civică, la teme precum cele ale rolului pe care îl au străinii în societatea
ce intonează diferite marșuri, însoțite de urale de entuziasm din românească, opoziția conservatoare arată în intervențiile sale și
partea asistenței. Cu interes aveau să fie primiți și reprezentanții atitudinea amicală a lui Carol față de unguri, evrei, nemți,
corpului profesoral din Oltenia, ce îl au în fruntea lor pe B.P. italieni etc. Toate acestea erau considerate suficiente motive
Hașdeu (anunțat că va ține un discurs public chiar de ministrul pentru ca opoziția să nu îl întâmpine pe rege la sosirea în capitala
de interne!), și cei șase delegați ai „Societății lucrătorilor Moldovei.
tipografi din București“. Presa guvernamentală ne lasă a Dincolo de tehnicile folosite de adversarii politici pentru
înțelege că dezvelirea statuii era așteptată chiar cu entuziasm de a câștiga simpatia electoratului, opoziția avea dreptate măcar în
anumite segmente ale populației, fie din dorința sinceră de a lua câteva puncte, iar unul dintre acestea era amestecul autorităților
parte la celebrarea domnitorului Moldovei, fie pentru că unii centrale în organizarea și desfășurarea unui eveniment care
nutreau speranța unei „cosmetizări“ a orașului. putea fi lăsat foarte bine pe seama administrației locale. Dar, în
Inaugurarea statuii declanșa manifestări similare, dar de condițiile în care problema fondurilor avea să fie una destul de
mai mică amploare și în alte orașe. Ceea ce nu putea scăpa presei delicată, mai ales din cauza unui sprijin financiar redus din
de opoziție era nu numai numărul mic al spectatorilor, dar și partea guvernului, implicarea Bucureștilor producea, pe bună
absența autorităților (la Fălticeni și Baia). Astfel de observații dreptate, nemulțumiri. Modalitatea prin care această problemă
erau făcute din dorința de a arăta slabul ecou pe care îl mai avea avea să fie rezolvată a fost aceea a colectei publice, susținute
guvernul liberal în țară și faptul că susținerea sa se mai găsea într-adevăr și de fonduri aprobate de Guvern și Camera
doar în rândul etnicilor evrei. De o mai mare atenție beneficiază Deputaților, dar și de autoritățile locale. Ziarele apropiate
ceremonia ce are loc la Târgu Neamț. Aici, locuitori ai județului executivului aveau să vorbească mai puțin despre astfel de
Neamț și ai comunei Vânători se adună la marginea cetății probleme. Se ocupau mai mult de evenimentul în sine, căruia îi
contrabalanseze afirmațiile formulate de opoziție, ziarul despre Ștefan și despre programul după care urma să se
„Românul“ scoate în evidență participarea comunității în desfășoare ceremonialul de la Iași. Aprobat mai întâi de Guvern,
ansamblul ei. Nelipsitul serviciu divin avea să fie urmat de apoi în forma finală de către Carol, acesta era o descriere pe larg
discursuri ale primarului comunei Vânători și ale profesorilor de a tot ce urma să se întâmple la Iași în perioada 4-6 iunie.
istorie. Banchetul, desfășurat pe parcursul întregii nopți, avea să Multiplicat în sute de exemplare pentru a fi trimis în toată țara,
prilejuiască noi discursuri omagiale, dar la adresa celor care scenariul era răspândit pe străzile Iașului și publicat în ziarele
avuseseră inițiativa ridicării statuii de la Iași. Surprinzător sau apropiate liberalilor, unde apărea, sub forma unei publicități
nu, invocarea lui Cuza în acest cadru, în șir cu toți cei cărora plătite de autorități, în urma intervenției discrete a prefectului.
națiunea trebuia să le mulțumească, ne arată că, și după 17 ani de osit în Iași, conform programului, cu două zile
la abdicare, fostul domnitor beneficia de o bună imagine.
Odată cu apropierea zilei de 5 iunie, vocile contestatare
ale guvernului se aud tot mai clar. Ca și cum nemulțumirile S înainte de eveniment, Carol aduce cu el un număr
important de oameni politici și ofițeri. În trenul
regal condus de generalul Fălcoianu, se aflau D.A. Sturdza,
liderilor conservatori-liberali la adresa lui I.C. Brătianu nu erau Stătescu, Chițu și Lecca, generalul Crețeanu, șeful casei militare
suficiente, un incident neplăcut se petrece în primăvara lui 1883. regale plus generalul Theodori (medicul palatului), cei patru
Încercarea eșuată de a obține o audiență la regele Carol fusese comandanți de corpuri de armată, plus diferite delegații din
considerată drept o nouă dovadă de sprijin față de I.C. Brătianu, partea lor, care au posibilitatea, după depunerea unei coroane la
chiar dacă se prezentase sub forma necesității de a respecta statuia fostului domnitor, să intre în contact cu notabilitățile
protocolul casei regale. Cu ajutorul ziarelor de care dispun, locale. Acestea, în frunte cu primarul orașului, îl primesc
contestatarii lui Brătianu remarcau intenția cercurilor de la potrivit protocolului la peronul gării din Iași. Întâmpinat, mai
putere de a pune în scenă evenimentele în așa fel încât ele să întâi la Târgu Frumos, de prefectul județului, împreună cu
semnifice un nou entuziasm față de liberali. Întrebarea este dacă președintele Consiliului Județean și adjunctul său, Carol era
nu cumva partidele în general încearcă să profite, în folosul primit cu flori chiar și la Podul Iloaiei. Ceea ce s-a reușit, încă
imaginii lor, de asemenea manifestări. din primele momente ale sosirii suveranului la Iași, era formarea
nele editoriale atrăgeau atenți a asupra sentimentului că mai multe categorii sociale așteptau cu interes
U contrastului dintre organizarea fastuoasă a întreaga sărbătoare. Incriminată de opoziție, chemarea elevilor
inaugurării statuii lui Ștefan și situația din școlile primare, secundare, comerciale, tehnice și de
economică dificilă a țării. Ziare precum „Pactul Social
meserii, “ o componentă importantă în regia momentului.
era
atrăgeau atenția asupra posibilității ca obiectivul deja amintit al Fiind prima vizită a lui Carol I ca rege, elita orașului, corpul
liberalilor să fie subminat de comparația făcută, în mod magistraților, cel profesoral și comercial, însoțiți de avocați și
involuntar, între situația țării din acel moment și trecutul autorități civile și militare, prezintă salutul lor șefului statului în
memorabil datorat „celui mai mare român al istoriei noastre Palatul Regal.
moldovene“. Devine evident acum faptul că „eroul pe care A doua zi, 4 iunie, avea loc nu numai primirea triumfală a
Europa îl aclamase de scut al creștinătății“ era invocat pentru a delegaților din țară, la care am mai făcut referire deja, ci și o
realiza noi delimitări politice. Cu multă ușurință, ziariștii conferință istorică ținută în sala universității de către Al. Vizanti,
apropiați de conservatori trec de la eroica Moldovă a lui Ștefan, în timp ce Nicolae Ionescu fusese desemnat să vorbească în fața
la guvernul liberal făcut vinovat pentru pierderea sudului statuii, încă din 22 septembrie 1882. Pentru un moment festiv,
Basarabiei, pentru acceptarea modificării articolului 7 din așa cum se dorea a fi invocarea memoriei lui Ștefan, surprindea,
Constituție, pentru răscumpărarea drumului de fier și pentru cu siguranță, prezența unor angajați ai poliției locale,
problemele legate de ascensiunea Austriei în zona Dunării. justificabilă doar prin numărul mare de demnitari ce urmau să
Toată acestea erau prezentate ca dovezi ale incapacității asiste, dar și prin diversitatea audienței, formată din studenți și
liberalilor de a conduce țara, ale lipsei de patriotism. În strategia delegați ai mai multor județe. Dorindu-se a se da și un caracter
presei de opoziție intra acum și includerea unor discursuri de serbare populară, seara sunt organizate în grădina publică, în
susținute de foști colaboratori ai lui I.C. Brătianu. Noul adversar cea a Primăriei, dar și în alte locuri, mai multe concerte ale
al guvernului, Dimitrie Brătianu, era citat în „Pactul Social“ din fanfarei militare.
(va urma)
4 iunie 1883, pentru comparația realizată între situația politică și Liviu BRĂTESCU
cronica veche
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU la o mănăstire sau la un alt loc cuviincios” (ManualulAdministrativ
al Principatului Moldovei, tomI,Iași, 1855, p. 347). Termenul mai
este utilizat de încă două ori în acest context. Mai târziu, în 1882, pe
marginea unui proiect de nou Regulament pentru prostituatele din

„Misterele onomastice” ale Iașilor (XVI) Iași, cineva face observația: „În locul cuvântului fete” se va pune
„prostituate” (ANI, PI, dos. 93/1883, f. 8 r.). Modificarea s-a
efectuat în art. 18 din Regulament (f. 11 r.), unde cuvântulfete este
tăiat și înlocuit.
ai aveți puțintică răbdare. Până să vă conduc la strada chezășia pusă de antreprenorii evrei la licitația pentru facerea Așadar, nu putem intui o altă explicație pentru numele

M plăcerilor (mai bine să scriuStradaPlăcerilor, ca să tăblițelor (f 4 r.-15 r.), căci toată lucrarea se suspendase. Sfatul Trecătoarea sau Stradela Fetelor, o ulicioară aflată în Despărțirea a
nu fie vreo confuzie), vă supun iarăși la un exercițiu Cârmuitor (Guvernul) nu mai considera că o chestiune de V-a, probabil în zona Moara de Vânt-Tătărași (N. A. Bogdan,
de memorie istorică în problema denominației oficiale, atât de și cheltuială locală și guvernamentală era treaba
administrație Orașul Iași, 1913, p. 91), cu numele propus spre schimbare în
specifică toponimiei urbane. Reamintesc, trimițându-vă și la comandamentului austriac (f. 16 r.). stradela Vioreanu (ANI, PI, dos. 259/1910, f. 10 v., proces-verbal
episodul XIV, suplica lui Gh. Asachi, de la 1845, care cerea ca Un alt moment se consumă în 1865-1866, de data aceasta la din 22 ianuarie 1901) și modificat efectiv abia în 1912, în Stradela
Eforia capitalei să rânduiască o comisie pentru denumirea ulițelor, solicitarea Ministerului de Finanțe, care organiza în 1866 un Povârnișului (ANI, PI, dos. 259/1910, f 152 v.; N. A. Bogdan, op.
și că, deși răspunsul a fost pozitiv, urmele unei activități recensământ fiscal al contribuabililor. Ca urmare, Primăria trebuia cit., p. 94). Cărarea Fetițelor era o altă trecătoare (între fosta str.
consecvente și eficiente în această privință sunt firave. E drept că să refacă numărătoarea caselor și să pună tăblițe cu numele străzilor Cuza-vodă și str. Rojniță, cf. ANI, PI, dos. 119/1884, f. 320),
nici operațiunea nu era ușoară și nici tradiția administrativă acolo unde acestea lipseau (ANI, Primăria Iași (PI), dos. 59/1866, f. existentă și în prezent, dar fără nume oficial, pornind din str. Vasile
serioasă, ca multe altele, până azi. Câteva momente mai presante, 1 r., 2 r., 4 r.). În următoarele două decenii nu se mai constată Lupu, din fața Spitalului pentru Copii „Sf. Maria”, spre Spitalul
repede potolite de urgența altor treburi, se întrezăresc totuși prin documentar încă un episod semnificativ al denominației stradale în Clinic de Neurochirurgie, până în str. Ateneului.
colbul arhivelor. Astfel, în acel an pare a se fi întreprins ceva, dar nu Iași. Atribuirea sau schimbările de nume au fost decizii solicitate de Mahalaua Mlaștinei, care nu se formase la 1844, când șesul
putem ști ce și cât, fiindcă dosarul nr. 34/1845 de la Arhivele inițiative personale, unele identificabile, altele nu. De pildă, Bahluiului era încă un izlaz inundabil până în șoseaua Socola (cf.
Naționale Iași, fondul Eforia Iași (în continuare ANI, EI), Dimitrie Gusti (nu sociologul, ci profesorul de geografie de la Planul lui I. Rasec / J. Raschek), se umpluse deja de case la 1857
cuprinzând (după inventar) niște Lucrări urmate pentru darea de Academia Mihăileană și cel dintâi primar al Iașului, la 1864) este cel (Planul lui Fr. Peytavin), fiind străbătută de o gârlă a pârâului
numiri a ulițelor orașului, nu se mai găsește la cota indicată. Mai care l-a înlocuit pe Sf. Ilie cu Vasile Alecsandri și l-a făcut pe Petru Nicolina, de unde și denumirea ei. Mahalaua a fost în spațiul
norocos, harnicul Dan Dumitru lacob a găsit la Arhivele Naționale Rareș stăpân onomastic peste ulița veche a calicilor și mișeilor. delimitat după 1960 de bulevardele Socola și Țuțora, de la curtea
din București, în fondul (de curând transferat la ANI) Ministerul Anul 1884 este de răscruce în istoria toponimiei ieșene. Școlii gimnaziale „Otilia Cazimir” spre Bulevardul Primăverii.
Lucrărilor Publice, Moldova, niște instrucțiuni („condiții”) din Importantă a fost atunci elaborarea unui Regulament pentru Ulițele din această mahala evreiască insalubră nu au avut nume
anul 1849, pentru antrepriza executării tăblițelor cu numele ulițelor numerotarea caselor din orașul Iași și pentru denumirea stradelor, până în 1884 (ANI, PI, dos. 119/1884, f 198 v.), când au fost
și numărul caselor din Iași, cuprinzând și indicații referitoare la votat de Consiliul Comunal la 6 martie 1884 (f. 16 r.) și păstrat în impuse oficial, cu o motivare obscură, dacă nu ținem seama acum
modul de numerotare a locuințelor (cu numere pare pe partea ANI, PI, dos. 119/1884, cuprinzând decizii și liste de străzi dintre de practica prostituției în Iașii din secolul al XIX-lea. Str.
dreaptă și impare pe partea stângă), la stabilirea a ceea ce va fi anii 1884-1896 (660 file). Primarul orașului era în acel an Leon C. Blondelor, cu un capăt în șoseaua Socola și celălalt în fosta str.
dreapta și stânga unei străzi, la dimensiunile tablelor „de fer boite în Negruzzi. Fiindcă în 1885 urma să se efectueze o altă statistică a Țuțora (devenită, după demolarea mahalalei și efectuarea
oloiu cu color albastru și cu literele albe”, ca acelea mai vechi, pe populației, o comisie formată din cinci consilieri, desemnată la 19 străpungerii pentru linia de tramvai, partea de sud-est a
care le mai putem vedea și în prezent pe unele case, precum și decembrie 1884 și condusă de Alexandru D. Xenopol, trebuia să Bulevardului Primăverii), urma aproximativ traseul aleii principale
sarcina de a se încheia operațiunea în trei luni în vatra orașului și în lucreze la o nouă listă de denumiri ale străzilor, cu numerotarea de azi dintre blocurile 7 A și 7 B, alee pentru care edilii nu s-au
alte șase luni în mahalale. Numele ulițelor urmau a fi comunicate tuturor caselor, operațiune foarte laborioasă, presupunând atribuirea ostenit să găsească un nume, preferând denumirea cu totul
treptat celor doi tinichigii evrei contractanți, pe măsura înaintării de nume pentru prima dată, schimbări de nume, ținându-se cont și de improprie Bulevardul Primăverii. Str. Brunetelor începea de la
lucrării (Denumirea străzilor și numerotarea caselor din orașele și contestațiile, preferințele și propunerile locuitorilor, și costisitoare, mijlocul str. Blondelor, traversa actualul Bulevard Țuțora și
târgurile Moldovei la mijlocul secolului alXIX-lea. Documente, în fiindcă erau necesare tăblițe noi. Toate schimbările se aprobau în ajungea în fosta str. Arapu. Astăzi este aleea din fața blocului de pe
„Historia Urbana”, tom IX, 2001, nr. 1-2, p. 102-103). Din păcate, ședințe ale Consiliului Comunal, iar lucrările s-au încheiat abia la Bulevardul Țuțora nr. 6. Numele, considerate „efemere”, au fost
nu găsim în acel dosar o listă a numelor străzilor din Iași, ca acelea începutul anului 1886. propuse pentru a fi schimbate în anul 1912, cu Poni Artistul, și,
trimise în 1850 la Minister de Eforiile celorlalte orașe din Moldova În serialul nostru de „Mistere” viitoare, multe începuturi și respectiv, cu Aprodul Purice (ANI, PI, dos. 259/1910, f. 151 v.;N.
(p. 104-126). Ca urmare, caut alte dovezi ale preocupării și le rețin dezlegări se vor afla în acest dosar. Între altele și numele unor străzi A. Bogdan, op. cit., p. 94), dar au fost încă folosite și după primul
pe cele mai vizibile, ivite dintre numeroasele litigii privitoare la susceptibile a fi motivate de meseria „fetelor”, reabilitată (doar război mondial (ANI, PI, dos. 346/1926, f. 3 r., 4 r., planuri, anul
„feliuritele uliți și hudiți” și consemnate în „delle” și „dossiere” ale pentru istorie) în episodul anterior (XV). Cercetarea noastră 1928; dos. 253/1930, f. 8 r., 9 r.). Str. Plăcerilor (numită acum str.
Eforiei și Primăriei Iași. Două surse de primă mână au mai fost arhivistică a avut rostul de a confirma eventuala legătură între acele Petre Ispirescu), stradă de legătură dintre Piața Chirilă din Tătărași
citate în serialul nostru: Listele caselor și a dughenilor Capitaliei, nume și adresele caselor de prostituție identificate între anii 1864 și și str Fulger, a primit acest nume în aceleași împrejurări și, desigur,
publicate în anul 1853, ediție nouă, 2000, liste întocmite pentru 1883. Rezultatul: niciun bordel nu este atestat pe trecătorile și cu aceeași motivație (ANI, PI, dos. 119/1884, f. 321; N. A. Bogdan,
evidența taxelor pe clădiri, în vederea pavării străzilor (vedeți stradelele Fetelor, Fetițelor, Blondelor, Brunetelor, Plăcerilor sau op. cit., p. 92; ANI, PI, dos. 318/1928, f. 6). Străzile și numele
episodul VI), și, îndeosebi, Catagrafie a caselor și dughenelor din pe strada Muzelor și nici măcar pe la Podul Roș, spre marea acestora (mai puțin Cărarea Fetițelor) apar cu precizie cartografiate
Iași, efectuată în 1861 (ANI, EI, dos. 99/1861) (episodul XIV), dezamăgire a celor care stăruie a crede în ficțiunea lui Gh. Dimachi în Planul orașului Iași (1896-1897) ridicat de inginerul Gr. Bejan.
dosar voluminos și de mare preț istoric. Acum, mai folosesc, din despre presupusele perdele roșii de la casele de pe str. Palat (mai Nu am aceeași convingere pentru a considera că și fosta Ulița lui
dos. 63/1854, câteva informații inedite și de tot interesul (pentru revedeți episodul V). Dar aceste nume, aparent „poetice”, nu sunt Stratulat (I. Rasec, 1844, Fr. Peytavin, 1857), pe care se va fi aflat
unii cititori numai). Era în timpul Războiului Crimeii și Moldova „nevinovate” semantic, ci au fost motivate, foarte probabil, de locuința logofătului Neculai Stratulat de la începutul veacului al
fusese ocupată de către austrieci. Atunci, în noiembrie 1854, prostituția stradală ilegală, de notorietate publică prin mahalale, dar XIX-lea, a fost numită, tot în 1884, str. Muzelor, din același
generalul maior Blumenkron ceruse Departamentului Lucrărilor tolerată sau imposibil de eradicat de către administrație. O considerent. Mai curând, numele se înscrie în seria denumirilor
Publice să solicite Eforiei Iași grăbirea execuției și așezării îndreptățire pentru această interpretare este sensul secundar de „frumoase”, precum str. Florilor, Brândușa, Ileana Cosânzeana,
tăblițelor cu numele ulițelor și numerele caselor, operațiune „prostituată” pe care care l-a avut și încă îl mai păstrează apelativul Aurora sau Aleea Rozelor. A cunoscut câteva schimbări, anume str.
necesară pentru aflarea cvartalurilor și caselor unde trebuiau fată, sens explicabil prin condiția civilă și vârsta foarte tânără a CarolLuegher, în 1912 (ANI, PI, dos. 259/1910, f. 188 v.; N. A.
încartiruite trupele și pentru alte „trebuințe melitare”. O listă cu majorității femeilor de stradă (între 18 și 22 de ani, după Bogdan, op. cit., p. 94), str. Neculai Culianu, prin Decizia
„numerația caselor” fusese întocmită de către o comisie înadins înregistrările celor din casele de prostituție). Iată și două argumente Consiliului Municipal din 21 ianuarie 1916 (ANI, PI, dos.
rânduită. Numele ulițelor trebuiau scrise cu litere latine și chirilice, documentare. În reglementarea din 1846, citată în episodul XV, 259/1910, f 258 r.), a devenit din nou Muzelor și, în sfârșit, str. N.
„pentru înțălegirea tuturor” (f 1 r.-v.). În decembrie, se constata că privitoare la măsurile polițienești de supraveghere a femeilor Bălcescu, de la 1 ianuarie 1947.
în cvartalul al 6-lea comisia scăpase din vedere ștergerea numerelor publice, se prevedea ca, în cazul prostituatei cu vârsta de peste 15 Părăsind acum tema podăreselor din Iași, vă propun să trecem,
vechi (f. 3 r.), dovadă că în 1849-1850 acestea se puseseră pe case, ani, „fata se va supune unii nouă și mai de aproape privigheri”, după în episodul următor, peste niște poduri. Pe celălalt mal, rămânând
dar în ianuarie 1855 nu se făcuse încă nimic, iar în mai se restituia ce anterior minora vicioasă fusese dată „în vremelnicească petrecere totuși în această viață.

Traian D. LAZĂR
Supunerea ca... Nesupunere
n complexa relație dintre autorii și cititorii de literatură se
înregistrează sinusoidale situații, care merg de la declarații
de perpetuă fidelitate la divorțuri instantanee. Comentariile
revistelor literare ne oferă cazul recent al romanului Supunerea, al
lui Houellebeck, o ficțiune relativ la efectele alegerii, în 2022, în
Franța, a unui președinte islamist...
Pe această linie se situează comentariul Simonei Șora la
ultimele trei cărți ale luiHouellebeck...pe care publicul le devoră și
în care antisemitismul, antieuropenismul, pedofilia și turismul
sexual sunt subiecte nu doar normale, ci tratate cu acea libertate
pe care ne-am obișnuit să le-o acordăm scriitorilor în virtutea artei
lor. (Românialiterară,nr. 34/21 august 2015,p.23)
Inițial, comentatoarea, ca și alți cititori, a luat acest roman drept
o ficțiune inofensivă, o distopie, o political fiction. La buna
impresie a comentatoarei și a cititorilor despre carte și autor a
contribuit o nesperată și macabră formă de publicitate, cea a
atentatului de la Charlie Hebdo precum și reacția lui Houellebeck
de după Charlie Hebdo, criza de plâns în direct, oprirea turneului
de promovare a cărții, părăsirea Parisului, exact ca personajul lui
principal, Francois Rediger, profesor de literatură la Sorbona,
după instalarea regimului islamic. Simona Șora a pus semnul egal
între acțiunile omului Houellebeck și ideile romanului său.
În această stare sufletească, condusă instinctiv de aserțiunea lui
Rudyard Kipling, după care suntem de același sânge, tu și eu,
fantasme combinate cu ură de toate felurile. Pentru a-și goli sacul
Istoria ca ficțiune/ficțiunea ca istorie
gândim la fel, Simona Șora a citit romanul Supunerea. Dar ca un
intelectual rasat, nu ca alți cititori provocați de iresponsabilitatea
autorului sau pentru scenele hardcore de sex , ci pentru elogiul
literaturii de la pagina 11.L-a citit și nu a găsit nimic să-i reproșeze,
momentan.
Peste puțin timp, a urmat dezamăgirea! Turneul de promovare a
romanului Supunerea nu a fost oprit, ceea ce atesta faptul că
scriitorul punea pe prim plan banii, își folosea libertatea cuvântului
și a scrisului, pentru a vinde bine. Mai mult, scriitorul oferise, la
propriu sau la figurat, cartea drept cadou (material de propagandă?)
președintei partidului naționalist, Marine le Pen. Apoi, Houellebeck
a refuzat să acorde un interviu ziarului de stânga, Le Monde, dar a
colaborat la FigaroMagazin (de dreapta) și a proferat idei rasiste la
France Inter.
Toate acestea au determinat-o pe Simona Șora să conchidă că
idei precum supunerea reciprocă și succesivă a civilizațiilor,
supunerea religioasă, supunerea sexuală nu erau, pentru
Houellebeck, o ficțiune, ci adera la ele. Deci, Supunerea nu era o
carte de political fiction, cum crezuse până atunci, ci o reală
adeziune a scriitorului la ideile naționaliste și rasiste. Dezamăgită,
comentatoarea dă glas unei vehemente și pasionale reacții, tipic
feminine: cartea lui Houellebeck nu e nici roman, nici literatură, e
incoerentă narativ și lipsită de logica internă a subiectului. Autorul e
un rasist provocator, iar cartea-i plină de poncife răsuflate, de
tuturor dezamăgirilor, Simona Șora își îndreaptă săgețile și asupra
altor autori și opere, (tot trilogii!!!): trilogia Millenium, a lui Stieg
Larson și trilogia 1Q84, a lui Murakami, categorisită drept un gunoi
similiterar bine ticluit.
Până aici, nimic deosebit. Nu e Simona Șora primul și nici
ultimul cititor sau critic literar dezamăgit de un autor și opera lui. Nu
e neașteptată nici măcar vehemența exprimării dezamăgirii, ci
concluzia la care ajunge comentatoarea. Revoltată, autoarea
îndeamnă cititorii la resurecție, la nesupunere, să nu se mai lase
amăgiți de scriitorii care, folosindu-se de subterfugiile autonomiei
artei, difuzează ficțiuni și realități nonconformiste. Recurge, în acest
scop, la oformulă de înalt intelectualism, îmbrăcată în haine străine,
să nu priceapă vulgul: Fuck the autonomy! Dă-o-n p. măsii de
autonomie literară! Îndârjirea comentatoarei ne duce la
presupunerea că pasul următor ar putea fi: cartea pe foc și autorul în
ștreang!
Este o direcție în care nu e bine să pășim. Reacțiile pripite și
excesive nu folosesc nimănui. Procesele istorice nu se produc cât ai
bate din palme și nu sunt ireversibile. Pericolul ca doamna Simona
Șora să fie silită să poarte iașmac și să se închine lui Allah e
îndepărtat.
Au trecut peste 300 de ani de la aducerea primilor negri, ca
sclavi, în America. Iar la aproape 150 de la eliberarea lor din
sclavie, în 1862, de către Abraham Lincoln, un negru, Barack
Obama, a ajuns președinte al S.U.A. Totuși, albii n-au devenit
sclavii negrilor, cum s-ar fi putut scrie în vreo politicaly fiction! Pe
de altă parte, islamicii au mai ajuns o dată în Franța. Veneau în
postura de stăpâni-cuceritori, nu de refugiați! I-a respins Carol
Martel, la Poitiers, în 732. Nu e cazul să facem crize verbale, pentru
o ficțiune literară și un autor dornic de parale. Construim, totuși, o
societate tolerantă, nu-i așa? Dacă autorului i se cere să fie
conformist, e bine ca și criticul să procedeze în consecință.

cronica veche 5
 CRONICA VECHE

INAUGURAREA STATUII LUI ȘTEFAN CEL MARE.

RITUALURI, NOSTALGII, POLEMICI (1883)
perpetuarea modelului administrativ impus de Cuza, regele reprezenta o nouă modalitate de manifestare a solidarității
(continuare din nr. 56) încearcă, prin tot ce întreprinde și spune în intervențiile sale, să-i naționale. Făcând abstracție de neparticiparea opoziției, prezența
„Ziua cea mare“ începea în mod normal pentru o societate în convingă pe ieșeni că orașul lor are pentru el o valoare simbolică diverselor categorii sociale, din toate colțurile țării, constituia un
care liturghia juca un rol important, printr-o slujbă organizată la egală cu aceea a Bucureștiului. Impunerea sintagmei „Iașul, a doua succes pentru Carol. Iar menționarea repetată a sintagmei „a doua
Mitropolie. La fel de firească devenise participarea tuturor capitală a țării“ în discursul public românesc se datorează, în egală mea capitală“ avea să fie evident bine primită de o audiență formată,
autorităților civile la manifestări de factură religioasă. Prefectul măsură, și lui Carol, iar invocarea contribuției ieșenilor la Unire după unele aprecieri, din 400 persoane.
încercase și în perioada anterioară să organizeze diferite acțiuni avea drept scop să favorizeze apropierea lui de cei care îi erau acum n lipsa inexplicabilă și nejustificată de nimeni a lui I.C.
prin care dascălii ieșeni, alături de ceilalți cetățeni, să își manifeste gazdă. Brătianu, cel care avea să reprezinte Guvernul, era Gh.
simpatia față de dinastie. Aproape nici un eveniment important Vorbind în numele comitetului care avusese drept sarcină Chițu, ministrul de interne. Ceea ce ieșea în evidență în
pentru casa regală nu este ignorat „14 martie, 8 aprilie (ziua lui ridicarea statuii, Nicolae Gane considera nimerit să amintească, alocuțiunea sa, dar și în aceea a lui Nicolae Voinov, vicepreședintele
Carol), 24 aprilie (ziua reginei), 10 mai sunt ocazii în care deopotrivă, numărul mare de victorii obținute de Ștefan, dar și Camerei Deputaților, era faptul că, pe lângă transformarea lui
profesorii de la Universitate asistă la Mitropolie la oficierea unor bisericile ridicate de acesta. La fel ca și alți vorbitori, apărea la Gane Ștefan într-un sfânt „părinte al independenței și al măririi
slujbe religioase speciale“. Necunoscând câți profesori participă la o paralelă între voievodul moldovean, care contribuise, în opinia sa, românești“, cel glorificat devenea tot mai mult Carol I și mai puțin
aceste acțiuni nu putem trage concluzii. Știm doar că rectorul la punerea temeliei statului român, și regele Carol, cel care, prin Ștefan cel Mare. Găsim, fără un prea mare efort, destule elemente
Universității trimitea în numele acestora telegrame de felicitare cu contribuția adusă la câștigarea independenței, pusese cheia de boltă care să ne îndreptățească a spune că ei contribuie, cu sau fără voia
astfel de ocazii. Acțiunea din 10 mai o anticipa într-un fel pe cea din a aceluiași stat român. Se relua acum o practică întâlnită și până lor, la începutul unui cult al personalității regelui Carol:
5 iunie. O atitudine similară se constată și din partea unor atunci, anume corespondența între Ștefan și Carol, sau poate chiar „...România întreagă a înțeles Înalta Voastră cugetare și prin elita și
funcționari publici chemați și ei în mod frecvent la acțiuni prin care mai mult a unei misiuni începute de Ștefan și dusă mai departe de fruntașii ei a răspuns cu entuziasm la Suveranul Vostru apel.
orașul urma să își manifeste simpatia în primul rând față de suveran proaspătul rege. La fel ca foarte mulți politicieni ieșeni, care Mândră și fericită de a se vedea împrejurul iubitului său rege,
și soția sa. Dezvoltarea sentimentului dinastic părea să fie motivul aminteau de fiecare dată, când aveau prilejul să o facă, contribuția aducând ofranda recunoștinței și admirației sale, către cel mai mare
pentru care elevii diferitelor școli din Iași erau nu numai prezenți la lor la Unire, Leon Negruzzi, vorbind în numele orașului, nu pierdea erou, către cel mai bun domn al timpurilor de glorie și de
manifestări, dar ocupau și un loc central în cadrul acestora. Odată momentul să facă trimitere la această temă. Arătându-și subtil independența națională“. Dar cel care avea să fie amplu
slujba de la Mitropolie încheiată, o mare mulțime de oameni plină nemulțumirea pentru faptul că Iașul nu era capitala Regatului, el își „mediatizat“ s-a dovedit a fi discursul lui Petre Grădișteanu, asupra
de entuziasm se îndrepta pe străzile orașului spre palat. Casele sunt exprima speranța ca acesta să devină măcar simbolic „leagănul căruia vom insista, la timpul potrivit, atât în ceea ce privește
și ele împodobite cu covoare și ghirlande, iar ca haină, costumul unirii intre români, m simțire, inimă și fapt . conținutul cât și consecințele sale, atâtea câte au fost.
național era prezent la multă lume. Puțin timp după sosirea regelui n personaj important al momentului, C.A. Rosetti, Din tabloul serbării nu puteau lipsi poeziile rostite cu diverse
în piața Palatului, începea serviciul divin, oficiat de mitropolitul întâmpinat la gară cu mult entuziasm, vine la Iași, în prilejuri și publicate pe larg în ziarele apropiate de putere: „La
losif și urmat de intonarea, de către fanfara militară, a unor cântece calitatea sa de președinte al Camerei Deputaților. Statuia lui Ștefan“, „Hora lui Ștefan“, „Cântare la statuia lui Ștefan“
eroice. Punctul culminant al momentului îl reprezenta interpretarea Datorită acestei demnități, discursul său, în care face trimitere la (imn scris de Vasile Alecsandri) sunt doar câteva din ele.
imnului „Trăiască Regele“ (compus de V Alecsandri) de către rezonanța pe care numele lui Ștefan și a lui Carol o avea pentru Surprinzător ni se pare nu caracterul patetic-emoționant al acestor
corurile prezente la manifestare. români, indiferent de teritoriul în care aceștia se aflau, ar fi putut poezii, ci faptul că, în ciuda existenței unui moment festiv, autorii
Minuțios pregătită, scena din jurul statuii avea să fie și ea un declanșa controverse și proteste mai ales din partea Austriei. unora din ele încearcă, prin modul de descriere al adversarilor lui
nou motiv de dispută prin faptul că dispunerea reprezentanților Momentul euforic a făcut ca aluziile referitoare la existența unor Ștefan, să obțină parcă o nouă victorie asupra lor „Când hoardele
Parlamentului, ai Curții de Casație și de Conturi, ai consiliilor teritorii românești în afara granițelor din acel moment, ale semilunii, maghiarimea îngâmfată, / leși, tătari și alte ginte, peste
județene și comunale, la fel și cei ai armatei, Academiei sau Regatului, să nu li se acorde prea multă atenție. Vulcanicul pașoptist țară năvălea /, se repezea din Suceava și în mania-i neînfrânată, /
Universității din București și Iași, era considerată un semn al nu avea cum să uite, tocmai într-un moment de glorificare a năvălea peste a lor gloate, le bătea, le risipea“. Unele dintre ele
prețuirii suveranului față de unii sau alții. Fără a intra în prea multe trecutului, originea latină a românilor și misiunea pe care aceștia o reprezintă de fapt nemulțumirea față de politici contemporane,
detalii, o scurtă descriere credem că e binevenită. În fața statuii era primiseră din partea Europei la nordul Dunării. considerate a fi niște simple ecouri ale intereselor unor puteri
un cort regal, cu baldachin de catifea roșie și cu perdele de atlas Trecut în programul oficial al manifestărilor, B.P Hașdeu, străine. Bunăoară, se subliniază, de o manieră categorică, faptul că
albastru. Sub cortul regal, tronul lui Ștefan, găsit la Vânători, dădea reprezentantul profesorilor din Oltenia, regiune care nu contribuise în perioada în care „domnea Ștefan cel Mare nu-și pleca Românii
posibilitatea lui Carol să aibă o vedere de ansamblu asupra tot ce se cu bani, aduce și el omagiul său voievodului, surprinzând în același capul la străini, la venetici“. Unele teme sunt reflexe ale
întâmpla în jurul său. La dreapta cortului, în fața statuii, era tribuna timp auditoriul cu prezentarea originii oltenești a lui Ștefan. Fără a discursurilor politice, iar dintre acestea, cele în care se menționează
oratorilor. De jur împrejurul monumentului se aflau estrade puțin încerca să tragem o concluzie asupra acestor discursuri, este lesne binecunoscuta și invocata contribuție a lui Ștefan la apărarea
ridicate de la pământ: mai întâi a doamnelor, apoi a curților și de observat că nota comună era filiația simbolică dintre Ștefan și creștinătății și a Occidentului nu puteau fi uitate. Exemplară în acest
tribunalelor, a corpului didactic, a studenților Universității, a Carol, dar și faptul că, în cazul multora dintre ele, atenția este sens este poezia „La statuia lui Ștefan“, semnată de Ar. Densușianu.
delegațiilor comunale și județene, plus estrada Consiliului Județean concentrată mai mult asupra suveranului. „Corpul profesoral din Ridicarea la superlativ a întâmplărilor cotidiene și transformarea
Iași. În spatele cortului regal fusese amplasată estrada Oltenia m-a trimis aici pentru a arăta legătura intimă a Olteniei cu lor în epopei naționale se face nu doar de dragul jocului politic, ci
Parlamentului, iar în față, la spatele statuii, cea a Înaltei Curți de Ștefan... la 1457, după moartea lui Bogdan, Ștefan a fugit în mai cu seamă pentru a oferi poporului senzația că se întâmplă ceva
Casație. Notabilitățile orașului aveau locuri rezervate , între aceste Muntenia, el era moldovean prin tată și oltean prin mumă, opera important și că acel „ceva“ este un succes al puterii actuale.
estrade, iar în dreapta și stânga statuii, în fața palatului, se ridicau regelui Carol a început a completa opera marelui Ștefan“. Multiplicarea sărbătorilor naționale este folosită așadar de liderii
două tribune mari pentru public. Menită a glorifica faptele marelui Chiar dacă sprijinul financiar aprobat fusese redus, în politici pentru a-și oferi cât mai multe prilejuri de a ieși pe scenă și
domn, sculptura se ridica în fața Palatului administrativ, fosta Curte comparație cu cheltuielile ce le presupunea întreaga acțiune de la de a interpreta cât mai multe roluri populare.
domnească a Moldovei, în apropierea bisericii Sf. Neculai Iași, Adunarea deputaților nu pierdea ocazia să își manifeste Satisfacția participării la o asemenea sărbătoare nu era
domnesc, zidită de Ștefan cel Mare. simpatia față de memoria și numele lui Ștefan, prin depunerea unei sentimentul care îi domina pe toți ieșenii. Cei nemulțumiți de ceea
incolo de patima descrisă deja în mai multe rânduri, coroane de bronz ce reprezenta toate cele 32 de județe ale țării. ce se întâmplase în orașul lor proveneau evident din rândul

D exista și o parte a presei care creează impresia că,

fără a fi de o parte sau alta a baricadei, se bucura în

memoriei, de recunoștință națională. Nici un alt motiv, însă, nu

putea fi mai nimerit de a aminti celor prezenți în Iași că orașul
După terminarea discursurilor, începea defilarea școlilor și
depunerea coroanelor în sunetul muzicilor militare. Apoi urmau
mod real pentru eveniment, văzut ca o modalitate de perpetuare a
delegații județelor și comunelor cu drapelele lor, garda civică și
diferite regimente militare.
opoziției. Motivele erau multiple și ele treceau de la neîncrederea în
cei care se aflau atunci la putere, capacitatea guvernanților de a
păstra moștenirea lăsată de domnitor până la implicarea excesivă a
autorităților centrale într-o acțiune considerată a fi locală. Prezența
Se poate spune că din acest moment asistăm la existența a unui număr mare de forțe de ordine la inaugurarea statuii, dar și
acesta era a doua capitală a țării. Tot ca o dovadă a considerației două spectacole. Unul organizat pentru cetățenii orașului, iar zvonurile potrivit cărora se încerca discreditarea opozanților
acordate lui Ștefan și evenimentului era sosirea la Iași a lui Radu celălalt pentru înalții invitați. Primii aveau să constate că urbea lor creaseră impresia că solemnitatea nu servea decât la perpetuarea
Mihai, prefectul Bucureștiului, a aghiotanților regali colonelul era bine iluminată, muzica cânta în grădinile publice și în Copou, puterii lui I. C. Brătianu. Încercând o replică la aceste acuzații,
Greceanu și maiorul Negel, dar și a ambasadorilor străini în unde se instalase un soare electric, focurile de artificii putând fi ziarul „Liberalul“ din localitate arăta la 10 iunie că toți care nu au
România Dering (Franța), Saurma (Germania), de White (Anglia). văzute pe platoul de dincolo de rondul din Copou. Dornic să fie din dorit să participe și-au arătat supărarea față de simbolul Ștefan cel
Lor li se alăturau reprezentanții Universității din București, însoțiți nou în mijlocul populației, Carol mergea a doua zi după marea Mare, preconizând chiar o reacție negativă a opiniei publice față de
de un delegat dinpartea fiecărei facultăți. manifestare pe platoul mai sus menționat, unde împărțea premiile
Aceeași presă generoasă în descrieri ne prezintă Iașul ca un pentru trageri la țintă și primea defilarea armatei. Pentru același eL (va urma)
Liviu BRĂTESCU
oraș cuprins de un entuziasm desăvârșit la întâlnirea cu suveranul: public, în seara zilei de 7 iunie,
„În Iași o adevărată ploaie de buchete de ghirlande, de cununi și de Societatea Dramatică din Iași
flori curgeau de pe la ferestre și din balcoane în trăsura regală. participă și ea la serbările ce au
Seara, orașul era iluminat“; „salutăm întâia vizită a lui Carol ca rege loc, prin organizarea unui mare
al României, în bătrâna capitală a Moldovei“, iar pentru a nu uita spectacol în timpul căruia urmau
cumva contribuția moldovenilor la Unire, lui Carol i se aducea să fie recitate mai multe poezii
aminte, în mod direct, faptul că Iașul fusese „leagănul Unirii și al dedicate lui Ștefan cel Mare.
marilor idei naționale“. Prevăzute în programul oficial, Serbarea avea să continue
intervențiile erau rostite, în ordine, de către rege, Nicu Gane în seara zilei de 5 iunie, într-un
(delegatul comisiei statuii), Leon Negruzzi (primarul orașului), cadru restrâns, am putea spune,
C.A. Rosetti (Parlamentul), D.A. Sturdza (Academia), Nicolae dacă ținem cont de faptul că
Ionescu (Universitatea Iași) și B.P. Hașdeu (delegatul profesorilor participau mai mult oficialitățile
din Oltenia). Punctele lor comune erau glorificarea deopotrivă a lui și delegații județelor. Întrunirea
Ștefan și Carol, și sublinierea realizărilor istorice din timpul desfășurată în sala Teatrului
amândurora. Național avea să dea ocazia
După parada militară, discursurile ce se rostesc marchează și diferiților lideri politici să
ele solemnitatea acțiunii. Cel care urma să se adreseze primul rostească din nou discursuri, la
mulțimii, avea să fie, în mod firesc, suveranul. Se putea observa și fel de înflăcărate.
cu acest prilej, la monarhul român, raportarea plină de admirație Cel care avea să deschidă
față de Ștefan, neuitând însă să-l amintească și pe Mihai Viteazul. O întrunirea era tot regele. Toastul
altă constantă a intervențiilor lui Carol este menționarea, de fiecare său, mai scurt decât se așteptau
dată, a contribuției pe care o avusese armata la realizările amintite poate cei din asistență, încerca să
de oficiali (și nu numai) români în momente festive. Cunoscând stabilească mai întâi importanța
încă de la preluarea tronului susceptibilitățile moldovenilor față de întregii manifestări prin faptul că

18 cronica veche
 CRONICA VECHE
Alexandru ZUB întâlniri de destin arhiepiscop în 2009. A depus, de-a lungul anilor, cum se arată în
Enciclopedia de resort, o „vastă activitate pastorală, edilitară,
culturală, educațională și duhovnicească1”. A stimulat, generos și
UN ARHIEREU ÎN SLUJBA CULTURII: competent, la diverse ocazii, studiile privitoare la istoria noastră mai
veche sau mai nouă, integrând mereu faptele din lumea laică în
orizontul spiritualității creștine. Se poate aminti cazul lui Ștefan cel

DR. CASIAN CRĂCIUN Mare și Sfânt, dar și aniversarea lui Cantemir sau comemorarea lui
Brâncoveanu la trei secole de la martiriul său. Să menționăm, pentru
cel dintâi, prefața luminoasă și erudită la
niversarea unui înalt prelat e mai totdeauna o bună arhiereu cu înalte răspunderi, în fapta zilnică, volumul editat de regretatul Paul Păltănea,

A ocazie de a face unele reflecții pe seama evenimentului,

ansamblul națiunii noastre. Înaltpreasfințitul Casian, doctor

cotidiană, ca și în scrisul său istorico-teologic,
mai ales când e vorba de un cult ca ortodoxia în menit să dureze dincolo de clipă.
Esteîno conduită ce se recunoaște la mai toți
teologie și arhiepiscop al Dunării de Jos, se află acum la o vârstă a arhiereii locului, de la Melchisedec Ștefănescu la
plenitudinii creatoare, mereu deschis și capabil să răspundă optim la Antim Nica, o întreagă pleiadă de slujitori ai
Peceți ștefaniene, la Dunărea de Jos (Galați,
2004), tom în care înaltul prelat a pus în lumină
texte rarisime din posteritatea ștefaniană.
Sexagenatul de la 18 martie a.c. este
marcat și de un gest semnificativ pentru istoria
provocările timpului, nu puține și nu lesne de soluționat într-un Bisericii, borne de neocolit pe tărâmul credinței ecleziastică, prin tipărirea unui volum de studii
moment ca acesta. Exigențele integrării euro-atlantice și presiunile strămoșești, ca și pe linia culturii naționale, și documente, îngrijit de istoricul Ionel Cândea,
unei globalizări aparent haotice amenință vechile structuri statale și ambele domenii îngemănându-se de regulă la Editura Istros, sub titlul Mitropolia Brăilei
mai ales culturile întemeiate pe tradiții ale lungii durate. Marile armonios. Lista lucrărilor de ordin teologic sau (Proilaviei), cu o dedicație expresă, menită a
religii, ca și cultele de dată mai recentă, se văd silite a căuta răspunsuri istorico-cultural e prea vastă pentru a fi semnala continuitatea benefică dintre Proilavia
sub presiunea unui timp în continuă accelerare, după cum au sesizat menționată aici. Specialiștii (Eugen Drăgoi sau medievală și Arhiepiscopia Dunării de Jos, al
deja unii analiști ai modernității. Religia creștină, cu multele ei Mircea Păcurariu e.g.) au definit-o deja, în esență, cărei întâistătător e sărbătoritul de acum.
nuanțe confesionale, se află neîndoielnic în situația de a-și apăra, subliniindu-i totodată valențele de ordin literar și Volumul amintit deschide o serie care contează
odată cu ideile de bază, acele valori etnoculturale în afara cărora umanist. Să amintim, totuși, ca fiind mai pe același suport generos al arhiereului, al cărui
ideile înseși rămân fără suport. Evoluțiile din zona carpato-danubiană semnificative: Poarta cerului, 1999; Duh din sexagenat coincide tocmai cu împlinirea unui
dezvăluie asemenea realități aporetice, de natură a stimula totuși Cuvânt, 1999; Ancora veșniciei, 2000; Mreaja sfert de secol de arhipăstorie.
creativitatea locală. Cuvântului, 2004; Candelele credinței, 2005; Chemările la diverse trepte ale slujirii și
În cazul nostru, Dr. Casian Crăciun, arhiereu de aleasă vocație, Intru lumina Ta, 2007.Activitatea de editor, cea de recunoașterile cuvenite definesc un parcurs
cu studii de specialitate la București și Strasbourg, acolo unde s-au dascăl întru Teologie, ca și cea de caracter excepțional, din anii petrecuți la Seminarul
format destui teologi cu renume în domeniu, inclusiv actualul omiletic se cuvin citate, ca dimensiuni complementare ale unei teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău până la înalta poziție în
patriarh al României, se poate vorbi de o fericită sinteză de valori personalități nespus de complexe. ierarhie de azi. Pe acest traseu, se poate constata lesne o bună
locale și universale, lesne de recunoscut în orizontul cultural, ca și în Născut la 18 martie 1955 în Lopăteni, viitorul arhiereu a absolvit întâlnire creativă între cult și cultură, între cultura teologică și cea
opțiunile spirituale ale teologului arhiereu. Culmile montane din Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău (1975), apoi produsă de laicatul istoriografic. Este un model ce s-ar cuveni extins
zona Buzăului, regiune încă plină de vestigii misterioase, Institutul Teologic Universitar din București (1980) și Universitatea cât mai mult, cu profit cognitiv și spiritual totodată, ca în atâtea
tulburătoare, se recunosc parcă în elanurile lui celeste, nutrite de de Științe Umane Strasbourg, cu doctorat în Teologie (1984), după inițiative consonante la care ne-am referit, cu adâncă reverență, în
calități care l-au impus din capul locului, motivând recunoașteri care a activat în sfera didactică, la Buzău, Sibiu, București și Galați, aceste rânduri.
curriculare și academice pe măsură. Cultul și cultura s-au îngemănat fiind tuns în monahism (1980) și slujind pe diverse trepte până în
mereu în biografia sa, de la condiția monahului smerit la aceea de 1994, când a devenit episcop al eparhiei „Dunărea de Jos” și ‘Enciclopedia Ortodoxiei Românești, București, EIBMO, 2010, p. 225-226.

adevărat. Mai întâi, este cert că acest fanariot a construit chiar în

Mircea CIUBOTARU
primul an al domniei sale o curte în incinta Mănăstirii Galata, fiindcă
reședința domnească veche era arsă. Pentru accesul mai ușor peste
șesul Bahluiului, el a deschis ulița care îi va păstra aproape două

„Misterele onomastice” ale Iașilor (XVII) veacuri amintirea, în denumirile Mahalaua de peste Podul Ipsilant
(1832, în „IoanNeculce”, IV, p. 200), devenită Mahalaua Trei Calici,
Mahalaua Podul Ipsilant (folosesc siglele decriptate în episodul XV:
ANI, EI, dos. 67/1852, f 2 r.), mai târziu Strada Podul Ipsilant (ANI,
PI, dos. 88/1868, f. 41 v.), apoi Strada Ipsilanti, modificată recent în
odul! Minunată născocire a minții umane, în care utilul și amintim și de orașul Dubăsari de pe Nistru, la începuturile sale doar mod nefericit, adică nemotivat istoric, în Strada Alexandru Ipsilanti,

P ingeniozitatea se arcuiesc între malurile prăpăstioase ale un loc de trecere pe un pod de dubase, strămoșul tehnic al bacului
naturii și istoriei. Podul unirii și podul dezbinării, podul modern de la Dunăre. Am numărat repede nu mai puțin de 60 de
capul unele dispărute, care au (avut) nume cu apelativul pod sau
metaforic al înfrățirii Podul de Flori de pe Prut (1990-1991) șilocalități,
de pod al confruntării războinice, podul de pe Drina (1914), cine nu poduri în sintagma denominativă, dar numărul altor locuri astfel
le știe? Podul lui Apolodor din Damasc, capăt istoric al romanității denumite este greu de estimat. Uneori, nu-i ușor de descifrat
care evocă pe fiul domnului amintit, mult mai cunoscutul conducător
al Eteriei de la 1821, acesta fără vreo legătură de merit cu ulița veche.
Constantin Ipsilant a construit, fără îndoială, în 1799, în capătul din
vale a uliței un pod de lemn peste Bahlui și un drum direct de la pod
spre Galata, după cum se vede pe planul întocmit cu mare exactitate
unui nou neam, și Podul Minciunilor de la Sibiu, început al iluziilor cimilitura denumirii, ca în cazul Podului Roș și Podului Verde a căror de Josef Raschek (Iosif Rasec) din 1844 (plan adesea citat în serialul
eternei povești în doi. Podul-dantelă de la Cernavodă, mândrie poveste a vorbei am livrat-o cetitorului, fără comision de aducere la nostru). Podul lui Ipsilant de peste Bahlui este menționat cu acest
națională fără găunoșenie, și podurile Senei, martore ale poeților cunoștință, în episodul V al acestui serial de mistere ce nu vrea să se nume în 1834,cândtrebuiareparat(ANI,EI,dos. 86/1833,f. 96r.),în
sinucigași, șansonetiștilor flaneuri și cineaștilor de geniu. Podul de încheie (încă!). Nu mai puțină bătaie de cap a pricinuit localizarea 1852 fiind deja învechit și putred, urmând „a se preface” (ANI, EI,
aur din basmul popular și din fantezia lui Eminescu, visându-l arcuit Podului Spânzurătorii din șesul Nicolinei (revedeți episodul XII) și dos. 67/1852, f. 12 r., 13 r., 68 r.) După canalizarea pârâului Nicolina
peste șesul Bahluiului, de la Cișmeaua Păcurarilor și până la Galata. nu mai puțină derută vor încerca acei care vor pofti să afle ușor și (1834), pentru vărsarea în Bahlui pe traseul actual (cu excepția
Puține sunt locurile care pot să concureze cu podul și cu necăjita sa repede unde va fi fost vestitul Podul Înalt de la Vaslui, care și unde curburii terminale, realizată după 1897), a trebuit făcut încă un pod de
copilă, puntea, în crearea de legende și închipuiri tulburătoare. Una (din două) a fost Podul Hatmanului, cine au fost Doamna zidită lemn pentru traversarea canalului, unde s-a instalat și o rohatcă,
dintre acestea e chiar povestea vorbei latinești pons,-tis, care, (nominal) în sintagma Podul Doamnei și „eroii” eponimi din Podul numităBarierulde laPodulluiIpsilant(ANI, EI, dos. 39/1834, f. 33
flexionată gramatical la acuzativ (pontem) și contorsionată istoric în Hagiului și Podul Turcului, ce antroponim real se ascunde în Podul r.) și Rohatca Ipsilante (plan, 1844). Podul acesta era deja stricat și
vremuri barbare, a trebuit să se facă punte, când era nevoie și de Iloaiei (fost Podul Leloaiei), cât adevăr se poate decela în legenda trebuia reparat în 1866 (Ani, PI, dos. 157/1866, f. 7 r.). Lângă pod, pe
luntre. S-a micșorat podul de teama dușmanilor, s-a ascuns prin construirii podului de la Cârjoaia de către Ștefan cel Mare. Până și malul stâng al canalului, trei gospodării nevoiașe de cărămidari au dat
păduri și stufărișuri, ca punte sărmană, și s-a înțeles cu bătrânul și Podul de Lut ne apare ca o ciudățenie, dacă nu știm că o simplă numele locului: La Trei Calici și Bariera Trei Calici, nume atestat în
încetul drum de care (via carraria) să se adapteze și el la noile umplutură de pământ la capătul unei râpe sau a unei ravene putea fi 1866 (ANI, PI, dos. 127/1866, f. 13 r.) și pe care îl regăsim în surse
împrejurări, sub înfățișarea mlădioasă și sprintenă a cărării. Clasic considerată un pod pe un drum stricat de ape și că Podul luiDumnezeu ulterioare (Bariera Trei Calici sau Ipsilante și Șoseaua Trei Calici, în
exemplu pe care l-au dibuit lingviștii, pentru a argumenta și ei este o metaforă populară (ca și Iazul luiDumnezeu), desemnând, cu o planul orașului ridicat de Grigore Bejan în 1896-1897 și în alte
ruralizarea vieții în Dacia abandonată de iscusiții constructori motivație legendară, un pod natural din com. Ponoarele, jud. documente). Astăzi, din acest drum s-a mai păstrat doar o parte, de la
romani de poduri și drumuri. Când lumea s-a așezat în hotare mai Mehedinți. calea ferată și până la fosta barieră, cu denumirea de Calea Galata
sigure, iarăși s-a arătat fălos podul, botezat acum cu vocabulă slavă, Nu-i chiar fără rost această lungă introducere în specificul (hodonim desemnând, în continuare, și șoseaua de la barieră spre
căci tragerea de la Râm devenise doar o vagă amintire. Apoi, s-au categoriei toponimice a hodonimelor, care se constituie ca repere Cimitirul Sf. Vasile, construită pe la 1869-1870, drumul vechi de
adunat la pod și, mai ales, sub pod ființe vesperale și nocturne, ce denominative de mare importanță atât în spațiul geografic larg, cât și pământ spre mănăstire fiind astăzi Str. Urcușului), și o porțiune din
trebuiau să-și ia vama trecerii spre celălalt mal sau tărâm. Căci musai în textura urbanistică dintotdeauna. Să deslușim noima lor în fosta Str. Decebal, care limitează la sud-est piața Complexului Podul de
trebuia să te faci frate cu dracul până treceai puntea sau măcar să-ți capitală a Moldovei, căutându-le pe nobilul (prin lene oblomoviană) Piatră. Cele două poduri sunt adesea menționate în documentele din
faci cruce cu limba când ți se împleticea între picioare vreun ied Bahlui, pe feminina și năbădăioasa Nicolină, pudicul pârâu ascuns arhiva Eforiei și Primăriei Iași în legătură cu starea lor proastă și
zglobiu sau o mâță neagră ieșită de sub pod pe la ceasurile târzii ale acum privirilor de rușinea numelui Cacaina și estivalul Ciric, poduri reparațiile necesare din cauza intensei circulații și a revărsărilor în
nopții cu lună. Asta când nu se ivea o dihanie mai rea, cu chip de om, care au pus la grea încercare priceperea inginerilor și podarilor, primăvară ale Bahluiului și Nicolinei. În 1869, podului de pe Bahlui i
cerând punga în schimbul vieții, împrejurare în care repede trebuia să bugetele eforiei și primăriei Eșilor, iscusința căruțașilor și urmașilor s-a făcut doar o reparație provizorie, fiindcă se prevedea
rezolvi o dilemă (nu două!) logică și... existențială. Problema se lor automobiliști, precum și nervii purtătoarelor de pantofi cu toc-cui reamplasarea lui (ANI, Pi, dos. 149/1868, f 1r.,6r.;dos. 188/1869, f
complica și mai tare atunci când neamurile trebuiau să suporte grele peste podelele stricate ale... „păsărelei” (1937-1938) metalice de la 1-6 r). Construcția în anul 1870 a Șoselei Naționale (astfel numită,
cheltuieli ale transferului în altă lume, desigur cu loc de verdeață, gara numitei urbe. De podețe, mici de stat, dar multe și tare păguboase până astăzi, fiindcă a fost o investiție guvernamentală și nu comunală)
pentru care era nevoie de plata a nu mai puțin de 24 de vămi la tot pentru haznaua publică, ne vom aminti doar în răpide ochire și a terasamentului primei porțiuni de cale ferată spre Ungheni și spre
atâtea poduri simbolice, așezate sub carul mortului, obicei tot mai retrospectivă și pasageră. A trebuit să li se întocmească podurilor și Vaslui a impus regularizarea și îndiguirea în zonă a cursului
firav în ultima vreme, de când cu eliminarea barierelor vamale în podețelor din Eși dosare personale, unele cu iz penal, pentru cheltuieli Bahluiului, care a inundat șesul râului și în toamna acelui an, și în
calea spre fericirea pur terestră a vacanțelor turistice. Și, așa, podul a nereale, hârtii din care edilii șefi își extrăgeau merite necontestate primăvara lui 1871 (ANI, PI, dos. 64/1868, f 49 r, 51 r, 56 r., 77 r.).
redevenit azi un personaj important în povestea nesfârșită a pentru viitoare alegeri totdeauna contestate. Căutăm și noi tot acolo Construirea unui pod nou, de piatră, la 400 m în amonte, a început în
autostrăzilor noastre cu suprapreț mondial și subiect secundar de temeiuri pentru alt fel de alegeri, anume între fantezii etimologice și vara lui 1870 (aNi, PI, dos. 109/1869, f. 138 r.) și a fost finalizată
serial onomastic ieșean, în mai multe episoade, căci pe drumul cel soluții istorico-lingvistice corecte ale denumirilor. probabil în 1871. În 1869 se făcuse deja un pod nou de piatră și la
lung de prin arhive se ivesc și multe poduri, unele cu legende atașate, Dacă, pe Bahlui, Podul Roș e, desigur, „vedeta” chestiunii, iar bariera Ipsilante, peste Nicolina (ANI, PI, dos. 155/1869). Podul de
altele cu datări fanteziste și nume schimbătoare cărora toponimiștii Podul Verde a devenit o fosilă a memoriei colective, adânc îngropată lemn, al lui Ipsilant, vechi de șapte decenii, a fost desființat în toamna
le zic hodonime, adunând în aceeași oală semantică ulițe și drumuri, în istoria traseului stradal de la noul Pasaj „Mihai Eminescu”, așez pe anului 1873 (ANI, PI, dos. 142/1871, f 32 r.). Pe locul său a fost
poduri și podețe, bacuri și dubase, pasaje și pasarele. locul secund al interesului public și toponimic Podul de Piatră zis construit după primul război mondial un alt pod de lemn, care a
Podurile ne învață multe și nu totdeauna mărunte, chiar când ele (rău!) și Podul lui Ipsilant. Într-un document oficial, Lista dăinuit câteva decenii. Podul de Piatră, niciodată numit Podul lui
însele au dispărut, având grijă să-și lase numele ca moștenire unor monumentelor istorice din anul 2004 din județul Iași, care poate fi Ipsilant, azi monument istoric, pod scos din circulația rutieră de
așezări înfiripate chiar la capătul igliței, pentru un oarecare alijveriș consultată și pe internet, podul de piatră este datat când de la începutul jumătate de secol, fiind protejat de un nou pod alăturat, de beton,
sau gheșeft iscat din oboseala, setea sau foamea călătorului sau din (!) secolului al XIX-lea, când între 1830 și 1840 (!), fără indicarea trebuie urgent reparat, căci semnele erodării la temelia sa sunt
priceperea podarilor. Nu mai vorbesc (decât enunțiativ) de veniturile surselor documentare, aproximarea fiind bazată, desigur, pe evidente.
importante pentru domnie și pentru eforiile târgurilor din taxele de sinonimia toponimică menționată, care pune podul în seama În episodul următor, coborâm împreună pe Bahlui, cu barca de
trecere peste poduri (e. g., trimit pe curioși doar la un singur domnului Constantin Alexandru Ipsilant(i) (martie 1799-iunie 1801). salvare (de erori)împrumutată de laArhivele deținătoare de enigme...
document, din 1 iulie 1797, pentru ponturile podurilor din Iași, Nu voi identifica acum pe „vinovații” de o triplă eroare, încercând să Dezlegate.
publicat de loan Caproșu în DIOI, X, p. 115-117). Numaidecât ne mulțumesc pe cititori doar cu informații ce restituie adevărul...

8 cronica veche

INAUGURAREA STATUII LUI ȘTEFAN CEL MARE.
RITUALURI, NOSTALGII, POLEMICI (1883)
(continuare din nr. 57)
tent la detalii, guvernul I.C. Brătianu nu consideră că
A după dezvelirea statuii acțiunea era terminată.
Declarând că scopul evenimentului organizat fusese
executivul de la București a dispus realizarea unui număr
impresionant de tablouri cu imaginea statuii lui Ștefan și a întregii
dezvoltarea sentimentului național și a memoriei luicorespondentȘtefan,
ceremonii de inaugurare, care urmau să fie trimise prin intermediul
prefecturilor și la școlile generale din toate județele țării. În anumite
cazuri, chiar prefecturile solicită de la guvern sau de la prefectura
județului Iași tablouri de tipul celui descris. Numărul tablourilor
trimise de ministrul de interne Chițu pentru a fi distribuite la școlile
de gradul I ajunge la 483, cu indicația de a fi utilizate și la alte serbări rostesc cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan și, nu în ultimul rând,
naționale. Chiar dacă multe dintre acuzațiile conservatorilor se
înscriau în registrul obișnuit al reproșurilor opoziției, o dovadă a
greutăților prin care trecea orașul Iași în această perioadă o avem
chiar de la I.C. Brătianu. La sfârșitul acțiunilor organizate la Iași,
acesta îi mulțumește pentru implicarea sa prefectului de Iași,
Dimitrie Pruncu, căruia îi transmite și suma de 5.000 de lei, destinați,
conform dispoziției regelui Carol I, să fie împărțiți la săraci.
Discuțiile între primăria și prefectura județului Iași, privind
repartizarea diferitelor cheltuieli generate de organizarea
evenimentului, sunt și ele dovezi ale dificultăților economice
existente în acel moment. Dar supărarea celor care se obișnuiseră să
vorbească în numele Moldovei era provocată mai degrabă de orgolii
personale. Interpretând lipsa lui C.A. Rosetti de la banchetul dat la
Teatrul Național ca un semn nou de indiferență față de Moldova,
liderii opoziției insistau pe lipsa de entuziasm a populației față de
manifestările acuzate că ar fi avut un puternic caracter
guvernamental. Absența mitropolitului și în general a clerului de la
petrecerea organizată în seara inaugurării constituiau și ele niște
semne ale lipsei de respect față de Iași.
Sfârșitul manifestărilor avea să aducă o nouă „problemă“.
Venit la Iași cu două zile mai devreme, suveranul vizitează primăria,
unde examinează și tronul lui Ștefan, adus pentru acțiunea de pe 5
iunie de la biserica comunei Vânători, județul Neamț. Aflând de la un
consilier local (Verussi) că la biserica amintită existau și alte obiecte
din epoca lui Ștefan, luate din cetatea Neamțului, Carol dispune
transportarea tuturor acestor obiecte la pinacoteca din Iași, pentru
formarea unui muzeu special. Cu puțin timp înainte de această vizită,
ministrul instrucțiunii publice hotărâse realizarea unui inventar al
acelor relicve, așa încât cererea formulată de Carol ca Verussi să
fotografieze toate acele lucruri și să realizeze o lucrare despre istoria
lor, venea ca o completare a amintitului ordin. Dacă în momentul
mutării stranei lui Ștefan cel Mare exista un acord al autorităților
județului Neamț, după terminarea manifestării de la Iași acestea
considerau firească restituirea prețiosului obiect. Corespondența
între cele două prefecturi ne prezintă într-o altă imagine pe edilii
Iașului. Obișnuiți a se prezenta ca niște victime ale politicii nedrepte
a Bucureștiului, prefectul și primarul „capitalei Moldovei“ nu ezită
să își manifeste indiferența față de cererea de restituire a tronului,
venită din partea celor care se considerau proprietari de drept. După
mai multe scrisori, apare o primă justificare a păstrării obiectului
disputat: existența unui ordin al ministrului cultelor și instrucțiunii,
care ar fi dispus rămânerea și depozitarea sa în pinacoteca de la Iași.
Dacă evenimentul asupra căruia ne-am oprit a beneficiat de o
anumită atenție istoriografică, aceasta s-a datorat nu numai faptului
că era vorba de inaugurarea statuii celui mai mare voievod al
Moldovei, ci și intervenției din seara zilei de 5 iunie, a senatorului
Petre Grădișteanu. Asupra discursului susținut de acesta în sala
Teatrului Național din Iași ne vom referi în rândurile următoare. În
atmosfera deja cunoscută, cuvântul senatorului liberal avea să
devină, în scurt timp, un nou subiect al disputelor putere-opoziție. În
vreme ce apropiații PNL încercau să diminueze trimiterea făcută de
acesta la teritoriile românești aflate în componența altor state,
adversarii guvernului insistau pe complicațiile internaționale care
aveau să apară în urma celor rostite de Grădișteanu. Membru al PNL
încă din perioada constituirii coaliției de la Mazar Pașa, el s-a
dovedit, pe parcursul întregii sale activități politice, un lider
temperamental care, asemeni altor lideri politici, avea să treacă prin
mai multe grupări. El avea să rostească la un banchet dat de
municipalitatea Iași, în sala Teatrului Național, în fața a 420 de
invitați din țară, un discurs care a provocat destule controverse.
Cuvintele senatorului liberal, pronunțate într-o adunare aflată în
afara programului, avea să capete greutate și datorită poziției
importante pe care o ocupase în Senatul României, cu puțin timp
înainte.
În nota specifică și celorlalte intervenții, Grădișteanu schița,
la începutul discursului său, un adevărat laudatio la adresa
suveranului. Parlamentarului liberal i se părea meritoriu faptul că în
„glorioasa cetate a lui Ștefan“ au venit cetățeni din toate colțurile
țării, iar explicația dată era existența unei legături puternice între
români și monarhul lor. Spre deosebire de antevorbitorii săi, Petre
Grădișteanu îi amintește în alocuțiunea sa pe marii absenți de la Iași,
regina și primul ministru, cărora le închina simbolic paharul său de
vin. Ceea ce avea să producă nemulțumirea diplomaților austrieci și
avea să dea apă la moară adversarilor politici era trimiterea sugestivă
la Banat, Bucovina, Transilvania, unele ziare adăugând din oficiu și
Basarabia. Alocuțiunea sa a căpătat o anumită greutate prin
adresarea finală către rege și prin gesturile suveranului de la sfârșit,
de a-i strânge mâna și a ciocni cu el, în prezența unei audiențe
numeroase. Din momentul acesta avea să curgă un șir întreg de
dezmințiri și interpretări. În timp ce senatorul liberal încerca, printr-
cronica veche
o scrisoare adresată „României libere“, să rectifice textul apărut în
majoritatea ziarelor, guvernul insista asupra prezenței sale în calitate
de neoficial al statului român la acel banchet, fapt dovedit prin
nepublicarea alocuțiunii în „Monitorul Oficial“. Tăvălugul pornise
însă în urma reproducerii ei în „L Independence Roumaine“, unde un
adăugase, după relatări ale altor martori, numele
primelor trei provincii menționate deja, el adăugând de la sine pe cel
al Basarabiei. Un prim efect al acestei situații neplăcute a fost
expulzarea lui Emile Gali, patronul ziarului.
Prin discursul lui Grădișteanu, serbarea de la Iași capătă o
anumită vizibilitate și în presa externă. Atente la evenimentele
importante ce au loc în România, ziarele occidentale descriu cu
destule amănunte atmosfera politică din țară, discursurile ce se
relațiile dintre Carol și clasa politică românească. Frecventa
rememorare de către vorbitori a luptelor duse de Ștefan împotriva
Ungariei, Poloniei și turcilor nu putea trece neobservată, indiferent
cui aparțineau acele intervenții. Tonul presei germane, austriece și
ungare față de aspectele amintite diferă și în funcție de apropierea
care exista între acestea și diferiți lideri politici din Austro-Ungaria,
dar mai ales de mesajul care se dorea a fi transmis guvernului român.
Când spunem asta ne gândim la faptul că, dincolo de amenințările
mai mult sau mai puțin subtile, care vin prin intermediul unor organe
de presă, supărarea habsburgică provocată de discursul lui
Grădișteanu era mult exagerată de ziarele conservatoare din
România. Citind articolele apărute la Viena sau la Budapesta și
punându-le în corelație cu demersurile diplomatice dintre România și
Austro-Ungaria, în vederea aderării statului român la Tripla Alianță,
avem senzația că ele făceau parte mai degrabă din cadrul unui joc de
„îmblânzire“ a României. Când spunem asta ne gândim la
intransigența României într-o serie de probleme cum ar fi sprijinirea
mișcării românești din Transilvania sau intenția Vienei de a căpăta o
poziție dominantă în Comisia europeană a Dunării. Pentru austrieci,
discursul lui Grădișteanu apare, în aceste condiții, ca un excelent
pretext de a face presiuni asupra României. Fără a renunța la apărarea
intereselor sale, guvernul român caută modalități de lămurire a
viitorilor săi aliați asupra lipsei oricărei legături între intențiile sale
politice externe și unele acțiuni politice individuale de tipul celei
aparținând senatorului liberal deja menționat. Aceasta avea să se
producă mai întâi prin nepublicarea intervenției sale în „Monitorul
Oficial“, iar apoi, după presiuni ale guvernului austriac, chiar printr-o
desolidarizare oficială, publicată pe 19 iunie în „Monitor“.
Patru zile mai târziu, avea să fie înaintată oficial
reprezentantului austro-ungar de la București, de către ministrul
român de externe, D.A. Sturdza, și dată publicității peste câteva zile,
în cotidianul austriac Wiener Abendpost. O dovadă a faptului că și
Austro-Ungaria dorea stingerea rapidă a acestui incident o
reprezintă, în opinia noastră, destituirea funcționarilor de la punctul
de graniță Ițcani, unde grănicerii austrieci comiseseră abuzuri
împotriva celor români. Iar solicitarea guvernului român de a se lua
măsuri pentru reparația necesară a fost luată repede, chiar dacă
incidentul nu avea loc la mult timp după 5 iunie 1883. În aceste
condiții, articole de genul celor publicate de Mihai Eminescu în
„Timpul“, în perioada ulterioară inaugurării statuii lui Ștefan, în care
se vorbea despre gesturile necugetate ale liberalilor și pericolul
extern la care aceștia supuseseră țara prin întreaga lor politică, sunt
complet nefondate. Poetul se descătușa din nou împotriva liberalilor,
comentând întreaga manifestare de la Iași fără a se fi deplasat în
localitate, deși fusese trimis la Iași, de ziarul la care lucra. Acesta este
motivul pentru care privim cu circumspecție șirul de articole
publicate în „Timpul“. În plus, dacă liberalii încercau, prin invocarea
lui Ștefan, să realizeze o solidarizare a românilor în jurul lor,
Eminescu, apropiat conservatorilor, tot în scopuri politice, îl invoca
pe voievodul Moldovei pentru a arăta cititorilor diferența între cei ce
se aflau la guvernare și personalitățile de altădată. Încercând să
răspundă într-un fel acuzațiilor aduse de Eminescu (liberalii ar fi fost
dispuși, din dorința de a rămâne la putere, să sacrifice interesele
statului român), „Românul“ din 8 iulie 1883 afirma că nu este pe
punctul de a uita dificultățile create de Austria de-a lungul timpului,
exprimându-și dorința de a se pune capăt „lungului șir de umilințe
provocate de guvernul austriac celui român“. Dincolo de replicile
indirecte între porta-vocea liberalilor români și ziare precum
„Fremdenblatt“, „New Freye Presse“, și chiar „Deutsche Zeitung“,
pe tema gesturilor inamicale ale unui stat la adresa celuilalt, și de
proteste de tipul celui exprimat de cunoscutul diplomat Kalnoky, cele
două state vor reuși, cu ajutorul lui P.P. Carp, să treacă peste incident.
Concilierea era grăbită și de interesele politice comune, atât Viena cât
și Bucureștii preocupându-se îndeaproape de proiectele pe care
Rusia le avea în Balcani. În aceste condiții, incidentul Grădișteanu
avea să se stingă în curând, îndeosebi din cauza aderării statului
român la TriplaAlianță în toamna aceluiași an, 1883.
evenit subiect al unor dispute politice interne și
D generând tensiuni internaționale, Ștefan cel Mare
avea să fie utilizat și cu alte ocazii de către oficialii
statului român. Astfel, cu prilejul jubileului din
comemorativ înscris pe pergament avea alături de portretele lui
Mircea, Mihai și pe cel al lui Ștefan.
Fără a încerca să stabilim concluzii, putem spune că ceea ce s­
a întâmplat în 1883 la Iași nu reprezintă un caz singular, ci se înscrie
mai degrabă într-un anumit tipar. Evenimentele din anul la care am
făcut referire în rândurile de mai sus pot fi înțelese dacă avem în
vedere câteva aspecte. Mai întâi faptul că societatea românească
aflată în plină modernizare are în permanență tendința de a se uita în
trecut. Dacă cei care se află la putere invocă personaje mitice de tipul
CRONICA VECHE
lui Ștefan, pentru a obține o conjunctură, ceilalți invocă același erou
de dragul antitezei cu decidenții politici contemporani. Devenită
parte componentă a strategiei politice, raportarea la un trecut de aur
este frecvent utilizată și ea în mod diferit. Dacă naționali-liberalii
(cum se denumeau adepții lui I.C. Brătianu) amintesc timpurile
glorioase ale lui Ștefan pentru a arăta care este reperul lor în acțiunea
politică pe care o desfășoară, adversarii sunt preocupați ca, prin
invocarea aceleiași perio ade, să arate decadența epo cii
contemporane, de care vinovați erau doar adversarii lor politici. Anul
1883 venea deja după două acțiuni importante, la care liberalii
participaseră din poziția de grupare politică guvernamentală
(câștigarea independenței și proclamarea regatului) și pe care și le
atribuiau mai ales în condițiile luptelor politice. Nemulțumirea
neexprimată a conservatorilor era determinată de faptul că
neparticipând la luarea deciziilor privitor la organizarea
ceremoniilor legate de inaugurarea statuii lui Ștefan, nu ei erau cei
care aveau să beneficieze de pe urma evenimentului. Opoziția știa
foarte bine că, în condițiile unei puternice contestații, grupul aflat în
posesia puterii va stabili regulile jocului în așa fel încât toate
profiturile materiale și de imagine să îi aparțină, realizând astfel și o
nouă legitimare. Puternic atacați, începând cu 1883, chiar de către
foști colaboratori precum D. Brătianu, liberalii din jurul lui I.C.
Brătianu intuiau că menținerea la putere nu se putea face doar
organizând și câștigând alegeri. Pentru a obține credibilitate era
nevoie de o diversificare a formelor și mecanismelor de legitimare.
Pe lângă discursuri se cereau deci realizări notabile, fapte
memorabile de tipul celor de la 1866, 1877 sau 1881. Inaugurarea
statuii, așteptată în mod real de ieșeni și nu numai, era ocazia de
utilizare, în folosul propriu, a unui simbol vechi, într-un cadru
ceremonial nou. Pentru liberali, dar și pentru Carol deopotrivă,
ceremonia inaugurării statuii era mijlocul cel mai nimerit pentru
exprimarea statutului lor de conducători. Aceasta avea să se facă
evocând un erou comun unui grup (moldovenii) sau chiar unei
întregi societăți, însuflețind sentimentele de coeziune și sprijin
popular pentru cei care organizau evenimentul. Măsura în care
strategia aceasta dădea rezultatele scontate de către liberali avea să se
vadă în anii următori. Dacă luăm în considerare evidenta sporire a
contestărilor am înclina să credem că „planul“ nu a reușit.
u am putea încheia însă fără a face câteva considerații
asupra celuilalt factor politic implicat în acțiunea
desfășurată la Iași, în 5 iunie 1883, Carol I. La fel ca și
echipa guvernamentală, el știa că într-o societate în care circulația
informațiilor nu era tocmai bună făcându-se doar prin intermediul
presei, sentimentul de siguranță al populației putea fi mărit în
condițiile punerii în scenă a unor simboluri istorice și politice de
mare anvergură așa cum era Ștefan cel Mare.
Suveranul a știut de la începutul „mandatului“ său că, pentru a
putea fi urmat de români, trebuia să aibă o comunicare directă cu ei,
să le creeze măcar impresia că poate obține ceea ce ei își doresc. În
plus, plasându-se în continuitatea lui Ștefan, dar nu numai a lui, el
avea posibilitatea să producă reacții emoționale puternice în rândul
populației, ceea ce presa epocii (la care am făcut trimitere în text) ne
face să înțelegem că s-a și întâmplat. Carol I trebuia să facă față acum
și contestatarilor celor care nu mai credeau în capacitatea liberalilor
de a conduce eficient țara, dar cu a căror lideri el se înțelesese asupra
orientării politicii externe a României. Pentru a bloca tirul acuzațiilor
aduse lui I.C. Brătianu, monarhul nu putea pierde prilejul de a se
prezenta ca un lider apt să facă față dificultăților politice, grație unei
strategii bine puse la punct. În condițiile temerilor legate de controlul
Austriei asupra Dunării, discursul lui Carol din sala Teatrului
Național, în care evoca personalitatea lui Ștefan și luptele acestuia,
contribuia la o identificare cu el, dar și la asumarea unui angajament
în privința viitorului.
1906, Dincolo
actul de obiectivele fiecărui actor implicat, inaugurarea de
la 5 iunie 1883 ne duce cu gândul la o situație-tip, în care puterea
politică utilizează un monument pentru a construi ceea ce se
numește, de regulă, memorie comună.
Prin statuia lui Ștefan, apărută într-un moment delicat, tradiția
își putea demonstra forța constructivă, iar trecutul reînviat apărea ca
o mixtură în care se amestecau, deopotrivă, nostalgia, frustrarea,
satisfacția.
Liviu BRĂTESCU
25
 CRONICA VECHE
Biserica ”Sf. Nicolae Domnesc”
IÎn peisajul urbanistic al lașului contemporan, centrul
istoric păstrează cu pioșenie o serie de vechi zidiri a
căror bogăție și valoare inestimabile se bucură de o
recunoaștere unanimă, dintre care edificiile religioase ocupă
un loc de prim rang datorită aspectului impunător cât și a
geometriei și detaliilor arhitecturale, amintind peste veac
despre ceea ce a fost vechea capitală a Moldovei. ”Iașul este
orașul bisericilor, în piatra cărora Domnitorii și părinții noștri
au însemnat de-a pururea nestrămutata lor smerenie”,
observa cu ani în urmă N.Gane.
”Cel mai vechi monument păstrat sub forma unei copii
aproximativ exacte este biserica Sf. Nicolae Domnesc,
clădită în forma sa originală din voia domnitorului Ștefan cel
Mare între 1 iunie 1491 și 10 august 1492”. Însemnarea
aparține lui Gh. Curinschi și nu pare a fi infirmată de
cercetările efectuate privind trecutul acestui lăcaș. Istoricii
afirmă, potrivit cronicii, că atunci când marele domnitor a
ridicat biserica Sf. Nicolae Domnesc, el a zidit de fapt o nouă
biserică, mai măreață, în locul uneia sau lângă alta mai veche,
dar cu certitudine în preajma curții domnești (D. Bădărău, I.
Caproșu, Iașii vechilor zidiri, 1974). Edificiul a fost
înconjurat de ziduri, o porțiune a zidului din timpul lui
Alexandru Ruset putând fi văzută și astăzi spre Palatul
Culturii. Biserica a fost folosită multă vreme ca mitropolie și
servea deseori pentru oficierea ceremonialului de curte, aici
fiind unși, cu unele excepții, voievozii Moldovei începând cu
Alexandru Lăpușneanu, apoi Ioan Heraclide Despot,
Gheorghe Ștefan, Dimitrie Cantemir, ultimul fiind Grigore
Al. Ghica la 2 octombrie 1849. Singurul domn înmormântat
aici a fost Constantin Cantemir, strămutat mai târziu de
nepotul său Antioh la Mănăstirea de pe Milcov. Într-o chilie a
acestei biserici a locuit o vreme mitropolitul Dosoftei, în
acest lăcaș se semnalează existența unei tipografii și a unei
școli care, reorganizată de mitropolitul Iacov Pruteanul,
ajunge una din cele mai renumite din Moldova. Toate aceste
date cât și altele pe care nu le-am mai reprodus aici sunt foarte
frumos redate în lucrarea ”Prin Iașii de odinioară”, 1995,
autori Liviu Rusu și col.
De acest sfânt lăcaș sunt legate și alte evenimente
petrecute în istoria Moldovei. ”Pe lespedea bisericii Sfântul
Nicolae Domnesc, a lui Ștefan cel Mare, pășea în 1652 un
cortegiu nupțial princiar. Era nunta domniței Ruxanda, fiica
Lupului care devenea soția lui Timuș, fiu al hatmanului
Ucrainei” (C. Ciopraga). Întâmplarea mai păstrează peste
veac nostalgia ei. Fiica mai mică a domnitorului Vasile Lupu
și a doamnei Tudosea este una din cele mai cunoscute figuri
ale istoriei noastre, soarta ei depinzând de întâmplările
vremii. C. Gane descrie în ”Trecute vieți de doamne și
domnițe”, 1971, acest moment: ”... duminică 1 septembrie
(1652, n.n.) avu loc nunta... mirele și mireasa merseră la
biserica Sfântul Nicolae Domnesc (domnul și doamna
26
nefiind de față), îngenunchiară pe covor, primind cunoscuta și valoroasa lucrare ”Iașii vechilor zidiri” (autori:
binecuvântarea preoțească, dănțuiră împrejurul mesei, D.Bădărău și Ioan Caproșu). Astfel, menționând faptul că
sărutară icoanele, călcară galbenii, și apoi, bărbat și nevastă; biserica Sfântul Nicolae Domnesc înscriindu-se în șirul de
se întoarseră la palat unde Timuș, conform obiceiului, își biserici orășenești construite de domnitorul Ștefan cel Mare
sărută pentru întâia dată soția, în fața tuturor”. între 1490 și 1496 și a căror trăsătură particulară o constituie
În decursul timpului, biserica suportă o serie de reparații, mărirea pronaosului spre a obține un spațiu mai mare destinat
adăugiri, în forma sa actuală putând fi văzută după ce, între credincioșilor, autorii păstrează caracterizarea de biserică de
anii 1884 și 1904, a fost dărâmată și reclădită din temelii, plan trilobat cu turlă pe naos și acoperiș fragmentat (Gr.
după vechea formă, de arhitectul Lecomte de Nouy, care îonescu, Istoria arhitecturii în România, 1963).
restaurează în aceeași vreme și biserica Trei Ierarhi. Astfel, Fără a intenționa o prezentare de specialitate mai
datorită stării precare în care se afla este reparată de Antonie detaliată, trebuie citat din lucrarea de mai sus un lucru care
Ruset în 1678, domnitorul însuși mărturisind într -un hrisov trebuie reținut: ”Înfățișarea actuală a bisericii pare a fi
că biserica ”era stricată de foc și de ploi, de gios, din urzirea asemănătoare, cu unele excepții, celei originale, deși
ei, păr sus, în vârvu” (”Iașii vechilor zidiri”). Și tot atunci, Lecomte de Nouy, în pofida opiniei exprimate și de M.
probabil, a fost suprimat zidul dintre pronaos și naos și Kogălniceanu, că este indicată o restaurare istorică, care să
înlocuit cu cele trei arcade păstrate de arhitectul Lecomte de păstreze adaosurile valoroase din decursul vremurilor, a
Nouy. În 1678 Antonie Ruset repară clopotnița, face zid dărâmat în întregime biserica, reconstruind-o potrivit
împrejur și o zugrăvește. Dar, fiind mazilit, domnul caracteristicilor pe care a socotit că le-a avut ctitoria lui
moldovean n-a terminat de zugrăvit biserica, fiind pictată în Ștefan cel Mare”. Mai departe, autorii subliniază că planul
primăvara anului 1679, la începutul domniei lui Gheorghe bisericii repetă, probabil, pe cel al vechii construcții, cu
Duca, urmașul în scaun a lui Antonie Vodă, menționează excepția arcadelor dintre pronaos și naos care urmează,
sursa citată. probabil, transformările suferite de monument în vremea lui
Biserica are de suferit de pe urma incendiilor în 1725, Antonie Ruset, transformări amintite în prima parte a acestei
1753, 1784, 1821, a cutremurelor, fiind mereu reparată. prezentări. Cu privire la restaurarea bisericii de către
Construcția defectuoasă a adaosurilor amenințau cu Lecomte de Nouy, arhitectul înlătură contraforturi, adaugă
prăbușirea, fiind necesară o urgentă restaurare temeinică. un al treilea rând de ocnițe, ceea ce atrage după sine
După dărâmarea adaosurilor în 1888, a fost acceptată aprecierea că acest fapt imprimă monumentului mai multă
propunerea arhitectului restaurator de a se demola și restaura sveltețe. Cu toate acestea, deși restaurarea se distinge ”printr-
din temelii și biserica lui Ștefan cel Mare, cu toată opoziția o deosebită acuratețe a construcției și a finisajului” (Gh.
unor intelectuali ai vremii. Curinschi), ”nu poate compensa pe deplin valoarea istorică și
”Biserica Sfântul Nicolae Domnesc este apreciată ca artistică a monumentului de dinainte de restaurare” (D.
unul dintre cele mai frumoase și mărețe edificii bisericești din Bădărău, I.Caproșu). Așa cum se prezintă astăzi biserica
câte s-au înălțat în acea epocă de mare strălucire a stilului place, degajând o personalitate distinctă, dar, subliniez,
moldovenesc în timpul domniei lui Ștefan cel Mare” (”Iașii trebuie luate în considerație și aprecierile specialiștilor,
vechilor zidiri”). menționate mai sus. Și dacă îmi este permis să-mi exprim
espre biserica Sf. Nicolae Domnesc s-a scris personal punctul de vedere, mă alătur celor menționate de
D mult în decursul vremurilor, înfățișarea de autorii lucrării ”Iașii vechilor zidiri”: ”Ceea ce izbește mai
odinioară a acestui sfânt lăcaș, adăugirile și mult la această zidire este simplitatea și franchețea
reparațiile fiind amintite sau îndeaproape cercetate
personalități de renume, istorici, arhitecți.
de căreia totuși nu -i lipsește măreția”. De aceea nu
construcției,
trebuie să existe ieșean sau turist care să nu o viziteze.
IonNeculce, în Letopisețul Țarii Moldovei, amintește de Cât privește planul construcției, acesta are doar două
lucrările executate în timpul domniei lui Antonie Ruset, compartimente: naosul cu cele trei abside ale planului treflat
Mihail Kogălniceanu în Cronicile României prezintă printre și pronaosul de formă dreptunghiulară. Pronaosul este
altele o descriere a picturilor executate în primăvara anului despărțit în prezent de naos prin trei arcade sprijinite pe două
1679 la începutul domniei lui Gheorghe Duca. Nu pot fi coloane, în locul peretelui de odinioară. Turla ce se înalța
trecute cu vederea cercetările întreprinse de Nicolae Iorga și deasupra naosului este sprijinită pe patru mari arce, în timp ce
redate în Studii și documente, apoi preocupările lui C. pronaosul este acoperit de o cupolă pe pandantivi, sistemul
Erbiceanu, Gh. Ghibănescu și mai aproape de noi ale lui, constructiv putând fi admirat din interior fără a intra în detalii
Grigore Ionescu, Gh. Curinschi ș.a. de specialitate.
O descriere a actualei biserici împreună cu detalii ce pot Trebuie menționat însă faptul că atât pereții bisericii,
interesa cititorul, nu numai specialistul, poate fi găsită în bolțile, cupolele, arcele, întreg sistemul construcției este
pictat cu scene liturgice pe un fond albastru, de o colorație
apreciată ca severă. Tonurile respective conferă interiorului
un caracter mai întunecat, spun specialiștii. Pictura a fost
executată de Boris Bernard, Emilie Memplot și P. Mauretal și
în felul în care a fost concepută îngreuiază perceperea
formelor arhitecturale. Mai mult, aceasta nu are nimic comun
cu vechea pictură murală a bisericii executată în vremea
domnitorilor Antonie Ruset, Gheorghe Duca și Ioan
Mavrocordat. Din această veche pictură se mai păstrează în
sala gotică de la biserica Trei Ierarhi unele fresce destul de
bine conservate.
Mobilierul bisericii este lucrat în stejar auriu,
policandrele datează din epoca restaurării bisericii și
concepute într-un stil inspirat din arta bizantină.
La exterior ”ansamblul dă un aspect de mare zveltețe și
de nobilă simplitate și conjugă în modul cel mai armonios
piatra, cărămida aparentă, teracota și figurile colorate”
(”Iașii vechilor zidiri”). Ferestrele strâmte trimit în interior
doar o lumină slabă, compensată de cea dată de policandre. În
arcaturile firidelor exterioare se află un număr de 282 de
figuri pictate în frescă; se observă și o mare varietate de
discuri smălțuite policrome. De altfel ”strălucirea aceasta a
policromiei ce domină în exteriorpeste zidul simplu de piatră
albă contrastează cu interiorul de colorație albastră severă”,
conchide, prezentarea bisericii Sfântul Nicolae Domnesc,
repet, din valoroasa lucrare ”Iașii marilor zidiri”, din care am
îndrăznit să reproduc o serie de elemente studiate cu mult
profesionalism de către autori, pentru a prezenta succint
sfânta biserică ce rămâne pentru Iași una din pietrele sale
scumpe care a străbătut veacurile.
Ștefan CUMPĂNESCU
cronica veche
 CRONICA ACTUALITĂȚI
Mircea CIUBOTARU
„Misterele onomastice” ale Iașilor (xviii)
edând Podului de Piatră, în episodul trecut, vârsta
R reală și povestea sa, nu-l pot lăsa în singurătatea-i
bătrânească și, spre consolare, îl așez la loc onorabil,
în capătul de nord al șirului de poduri bahluviene.
desigur, de vecinul și colegul de generație pod de cale ferată,
construit deja în 1870 (ANI, PI, dos. 64/1868, f. 51), când s-a
făcut în zonă terasamentul pentru linia ferată Iași - Ungheni
(inaugurată în 1874), dar ce personalitate poate avea o
asemenea construcție de serie, e drept, serioasă, mai ales că,
peste tot, în țară, majoritatea exemplarelor poartă numele banal
Podul de Fier. Ce să mai spun de proletarul și anonimul pod de
beton dintre cartierele Alexandru cel Bun și Mircea cel Bătrân,
din capătul străzii Cerna, apărut la sfârșitul anilor ‘60, odată cu
aceste cartiere-dormitor ale Epocii de Aur, sau de cele patru
punți de mai la nord, doar prima beneficiind de un certificat de
botez toponimic (Podul pietonal Ștrand, construit în 2012),
celelalte trei, vechi de patru decenii, fiind folosite în mod
egalitar de trecătorii din noul cartier improvizat după 1989 la
capătul străzii Cicoare, însoțiți adesea de un al Doamnei vaci fiu
sau chiar de fericita lui mumă spre locurile de pășunat iarba
rurală dintre blocurile cartierului Dacia. De aici, revenim la
Podul de Piatră, pentru a pluti în aval (doar ca să spunem așa), cu
aripile imaginației, căci, la propriu, nu se poate pluti pe nimic,
spre locuri de trecere îngăduite de stăpânul de altădată al largului
șes inundabil, Bahluiul. Să nu uităm însă nici de cursul vechi al
râului, care, până la Podul Roș, era puțin mai la est, biserica
lipovenească fiind situată înainte de rectificarea traseului, din
1911-1913, pe malul său drept. Să vedem ce întâlnim azi pe
această porțiune de traseu și ce se găsea aici în secolul al XIX-
lea, cu informații precise, care ne oferă o imagine foarte exactă a
stării podurilor și podețelor de lemn, fragile și sărmane,
rezistând doar câțiva ani puhoaielor cu sloiuri de la sfârșitul lunii
februarie și din martie, poduri mereu reparate sau demolate și
mutate, de care dau seama zeci de dosare cu cereri disperate ale
locuitorilor, devize de lucrări și liste de cheltuieli, rapoarte și
corespondență păstrate în fondurile Ministerului Lucrărilor
Publice din Moldova (MLPM), Eforiei Iași (EI) și apoi Primăriei
Iași (PI), de la Arhivele Naționale Iași (ANI). Le vedem și pe
planurile și hărțile din secolele al XIX-lea și al XX-lea, pe cursul
vechi al Bahluiului și pe cel nou, acesta schițat deja pe planul lui
Grigore Bejan (1896-1897), dar realizat, prin rectificare,
adâncire și taluzare, în anii 1911-1913, când a fost reamplasat pe
locul său actual și venerabilul Podul Roș.
La cca 100 m mai jos de fostul Podul Ipsilant din capătul
străzii Alexandru Ipsilanti (vezi episodul XVII), reconstruit ca
punte în anul 1929 (ANI, PI, dos. 58/1929, f. 10 r.; apare și în
Planul Municipiului Iași, nedatat, desenat de C. Condurache,
probabil în jurul anului 1935) și iarăși dispărut, trei conducte
suspendate, de gaz metan și de termoficare, se află exact pe
amplasamentul podului lui lancu Bacalu, din dreptul străzii
Iancu Bacalu, despre al cărei „erou eponim” puțini ieșeni mai
știu astăzi ceva. Reînviem acum, episodic, fiindcă merită, un
personaj apărut în contextul unui lung proces urbanistic de
modernizare a Capitalei Moldovei. În anul 1850, s-a decis
înființarea la marginile orașului a patru piețe publice de
cherestea, dogărie, lemne de foc, cărbuni, fân etc., în zona
centrală rămânând numai piețele „de paradă” și cele de
„legumuri”, fructe și alte mărunțișuri. Bacalul Iancu Costandin,
care avea un loc cumpărat aproape de Podul lui Ipsilant, a
solicitat Departamentului Lucrărilor Publice aprobarea de a
amenaja acolo o astfel de piață mărginașă. Nu intru acum în
detaliile istoriei acestor locuri de târguială, bine documentate,
cărora le rezerv episoade speciale din acest serial toponimic, și
ofer cititorilor doar informații minime pentru tema prezentă.
Fiindcă atunci Podul lui Ipsilant era stricat (ANI, MLPM, dos.
404/1850, f. 84 r., 91 r.-v.), negustorul a construit un nou pod de
lemn peste Bahlui, pe care puteau ajunge în piața sa căruțașii ce
veneau la târg din satele din partea de vest a orașului, plătind
brudina (taxa de trecere pe pod). În această împrejurare, Eforia
nu a avut în următoarele două decenii interesul să repare
temeinic Podul lui Ipsilant, acesta fiind doar „dres” din când în
6 cronica veche
când (ANI, MLPM, dos. 404/1850, f. 91 r.-v., 108 r.-v.; dos.
445/1853), până când a trebuit să fie demolat în 1873, după ce a
fost construit Podul de Piatră (1870-1871). Afectat de viiturile
Nu uit,
Bahluiului, nici Podul lui Iancu Bacalu nu a rezistat prea mult,
fiind reparat de câteva ori de primărie, cu material lemnos
vechi, rezultat din diverse demolări (ANI, PI, dos. 157/1866, f.
5 r, 9 r.; dos. 67/1867, f. 3 r.; dos. 149/1868, f. 23 r.-40 v.). În
martie 1871, Bahluiul a rupt cu totul podurile Ipsilanti și Iancu
Bacalu (ANI, PI, dos. 142/1871, f. 1 r.-3 r.), iar în anul 1878
podul rămas și reparat, al lui Iancu Bacalu, era din nou
impracticabil (Ibidem, f. 41 r.). În planul lui Gr. Bejan, cele
două poduri învecinate aproape un sfert de veac (1850-1873)
nu mai sunt reprezentate.
Până la Podul Roș, mai putem traversa astăzi Bahluiul pe o
punte nouă de beton (2009), numită de edili Podul Sf. Andrei,
și pe podul de beton din capătul bulevardului Dimitrie
Cantemir. Prima trecere se găsește în apropierea unei vechi
punți și are, deci, o istorie a sa. La sfârșitul secolului al XVIII-
lea, Mahalaua de sub Trei Ierarhi se extinsese până pe malul
Bahluiului și cuprinsese, spre sud, și locul fost al fânăriei, al
varniței și gunoiului Curții gospod, până la Podul Roș. În 1794,
târgoveții și-au ridicat o bisericuță nouă, de zid, cu hramul Sf.
Andrei, care devenit apoi numele mahalalei omonime și al unei
străzi. O uliță care cobora din ulița Podul Roș (apoi str. Palat)
până la Bahlui, intersectând str. Sf. Andrei (este cartată pe
planul din 1844 al lui Josef Raschek), s-a numit, din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, str. Tacu (1884), fiindcă în
capătul de jos al ei, atunci la nivelul străzii actuale Buznea, era
locuința „d-lui Tacu”, aceasta amenințată de inundație în
februarie 1868, căci apa Bahluiului trecuse peste podul lui
Lazăr Marin, făcut în spatele casei lui Tacu (ANI, PI, dos.
64/1868, f. 1 r.-2 r.). Acest personaj era, cu certitudine, fostul
casier al Eforiei Iași, Nicolae Tacu, fapt ce explică
promptitudinea cu care primăria trimitea podari pentru a sparge
gheața în mahalaua lipovenească. Denumirea străzii Tacu a
dăinuit până la 10 noiembrie 1947, când a fost înlocuită cu
numele medicului evreu Leon Ghelerter, iar după 1966 cu acela
al cunoscutului profesor și editor de documente Gh.
Ghibănescu. Podul (mai curând o punte) lui Lazăr Marin, un
evreu din imediata apropiere, a fost atunci distrus și nu a mai
fost refăcut până la rectificarea cursului Bahluiului terminată în
1913. Fiindcă Podul Roș, reamplasat în anul 1911 pe albia nouă
a Bahluiului, a fost făcut din lemn și deja în 1920 se putea
prăbuși, a fost construit un pod provizoriu, de rezervă, la
capătul de jos al străzii Tacu. Lucrarea a fost executată în vara
anului 1920 (ANI, PI, dos. 58/1920, f. 29 r.), iar podul, mai înalt
decât toate podurile vechi, a rezistat, doar cu unele reparații ale
podelei, nouă decenii, fiind demolat în anul 2013. A fost
cunoscut ca Podul Tacu, apoi Podul Ghibănescu. Considerând,
probabil, că numele ilustrului ieșean Gh. Ghibănescu nu este
reprezentativ, edilii actuali ai orașului au dat numele Sf. Lazăr
podului nou pietonal (2013), deși nici strada și nici trecătoarea
Sf. Andrei nu au o conexiune cu această punte. Obiceiul de a se
schimba mereu denumirile urbane, parcă pentru a nu se
consolida o tradiție și a pune totul sub semnul efemerului, nu
are leac. Și acest fapt este ciudat, fiindcă totdeauna comisiile de
atribuire a numelor din cadrul Primăriei au avut ca membri și
reputați istorici, cu A. D. Xenopol cap de serie, urmat de Gh.
Ghibănescu, harnic consilier municipal. Dar votul democratic
din Consiliul municipal nu are vreo legătură și cu știința
istoriei.
Podul actual ce leagă b-dul Dimitrie Cantemir cu splaiul
stâng al Bahluiului este o construcție nouă și nu solicită vreo
cercetare pentru serialul nostru, în schimb, nu putem lăsa în
uitare o veche punte care lega curtea bisericii lipovenești, de pe
malul drept al Bahluiului înainte de anul 1910, cu Ulița
Palatului Gospod, după cum se vede în planul citat din anul
1844. „Puntea Lipovenească” fusese făcută de lipoveni și a
fost distrusă de aceeași viitură a râului care spulberase și podul
lui Lazăr Marin, în februarie 1868.
Nu a mai fost refăcută de
mahalagii, care cereau, în martie,
reconstrucția ei din bugetul
primăriei (ANI, PI, dos. 77/1868,
f. 6 v.-8 v.). Fiindcă Podul Roș era
foarte aproape, edilii nu au
considerat necesară această punte,
devenită doar o amintire
documentară după rectificarea
cursului Bahluiului, care urma,
până la 1910, traseul străzii
actuale Traian și străbătea micul
parc până la vechiul Podul Roș de
la întâlnirea străzilor Palat și Sf.
Lazăr.
Florin FAIFER
Mircea Filip,
chisnovat
per, iubite cetitoriu, să mi se ierte gafa săvârșită
S într-un comentariu la o scrisoare pe care mi-a
trimis-o Mușata Mucenic. Fire robustă, energică,
optimistă chiar când n-ar avea motive, cumnata lui Mircea
Filip, promițător pornită în carieră, părea, dintr-odată,
împăienjenită de o oarecare oboseală. Nu erau numai vești
bune în răvașul cu pricina. Când vorbim de boli, de spitale,
asta n-are cum să-ți dea o mină bună.
Aflam, așadar, din acele rânduri că Meme fusese
internat, cu tot felul de probleme (inima, ochii, auzul...) și că
l-ar ajuta dacă ar putea să se pensioneze. Meme (rostit
familiar...). Cine-o fi, cine să fie?... Poate că îl cunoaștem
sub un alt nume, sub numele lui adevărat. Nu știu ce-o fi fost
în capul meu, dar la relectura scrisorii, destul de tulburat
(tocmai aflasem că M.F. ne-a părăsit), am crezut că acest
Meme nu-i altul decât... Mircea Filip. Mai ales că unele
beteșuguri se potriveau. Și, uite, am greșit! Puteam să fiu
mai atent.
De astă dată, amicul îmi scrie, boierește, de la Roma.
Trudea acolo pentru un boss, și o făcea cu meticulozitatea
care îl caracteriza. Chiar, când nu era serios Mircea Filip,
moldoveanul? Păi, când simțea nevoia să se destindă. Scotea
atunci câte o glumă din tolba nu chiar dodoloață. Când înșira
mai multe era, ce mai încoace-ncolo, carnaval!
Vă fac cunoștință - prileju-i rar! - cu Mircea ludicul, cu
unMirceaFilip chisnovat. Iată-l amuzându-se și vrând să mă
facă să surâd cu un mic repertoriu de glume la purtător. Sunt
șotii filologice, de-ale lui Puiu Vasiliu, actor nu chiar de
prima linie al Naționalului ieșean (cu un destin zdruncinat,
ca atâția alții), dar și, când era în toane bune, mânuitor dexter
de condei pontos.
Aflu, din vestirile relaxate ale vremelnicului cetățean al
Romei, că în sfârșit, și-a plasat, „cu bune șanse”,
manuscrisul cărții Dactilografa și diavolul, la o editură,
Crater. Care editură, cu toată rezonanța... vulcanică, nu i-a
purtat noroc, astfel că autorul nostru a mai avut de așteptat
până să apară patronul care să miște lucrurile din loc:
spornicul, eficientul, dinamicul Costică Dram. Ca să fim
sobri: Constantin Dram. Editura păstorită de el se numește
Universitas XXI. Mai are una, dar nu aceea ne interesează
aici. Cât despre ambițiosul ghid Inițiere în teoria și tehnica
dramaturgiei, predat la Unitext, era un proiect mai vechi, la
care Mircea Filip (cu o experiență adunată în deceniile cât a
fost secretar literar) ținea mult. Ar trebui ca familia să facă
un efort să scoată la lumină acest text care, de ce nu, ar putea
fi o revelație în spațiul teoriei teatrale... Să nu rămână iluzia
unui autor fără șansă. Despre piesa Amintirea unui fiord
îndepărtat nu am de spus decât că titlul, cu fiorul lui
nostalgic, păstrează vibrația scrisului lui M.F. E păcat că
regizorul Cristian Hadji Culea, de l-o fi avut în mână, nu a
izbutit să îl impună în vreun repertoriu. Nu o fi găsit destule
argumente?
Mircea, în lettera lui, ca și îndeobște, se arată încrezător
în viitorul cărților sale migălite cu o sensibilitate din alt veac.
Și surâde... La nave va. Așa că, în dispoziție șugubeață, de ce
să nu-mi tuflească el o mostră de italienească fistichie: „Ti
ambaraccio”... Nu„abbraccio”? Mde!
DragăFlorin,
Se apropie ziua ta și totodată amintirea emoțiilor de
altădată cândpetreceam (grupa de la Nicolina), cu vin bun,
și bună dispoziție cât ne țineau puterile. Acum... vid ucigător
și mare sărăcie, iar la o petrecere, cum inspirat scria bunul
Puiu Vasiliu, nu mai afli decât: vidul casei, muc de fructe,
pișinată, muică bătrână. La supe și ciorne: lupă cu fidea,
supă cu băieței, ciorbă de verișoare. Țelul doi: cață cu
măsline, șnițel matur, chifteluțe măritate, văduvioare la
grătar, cioran cu fasole, crap prășit, crac umplut. La
„Mutături”: ardei muți, gogoșari în oțel, gogonele mirate.
Deșerturi: orez cu lapte, chec cu rabat, șerbet de mahăr ars,
plăcinte țoale-n brâu, tort cu trișcă. Pâine: 50 de banifetia.
Din repertoriul orchestrei: se vor executa pântecele - Ia
mai toarnă-un păsărel, Drag mi-e pântecul și șocul, Az’
noapte te-am virat, Și vampa singură s-a stins. Carie din
Măduva veselă, Lupa la Mamaia, Uvertură la Nunta lui
Figură, Ești vasul meu.
Stimate amice, mi-am predat Dactilografa și diavolul la
Editura CRATER, cu bune șanse, iar Inițiere în teoria și
tehnica dramaturgiei la Unitext. Piesa Amintirea unui
fiord îndepărtat o voi da pe mâna amicului Cristian Hadji
Culea. Apoi, la orizont, nimic nou. Ti ambaraccio,
Mircea
 0
5 cronica
cronica
19 66-2 011-2 016
veche
Mircea CIUBOTARU
„Misterele onomastice” ale Iașilor (xix)
ricum aș vâsli pe Bahlui la galera documentării
O pentru povestea toanelor sale hidrometrice, tot la
Podul Roș ajung, acolo unde am mai acostat o dată, în
episodul V al acestor Mistere onomastice fără mister.
curentul „Cronicii Vechi” mă trage acum la vale, trebuie să mai
zăbovesc la o tacla etimologică nu mai mult decât urzicătoare,
fiindcă o polemică istorică adevărată nu poate duce nici la
succesul râvnit de publicist și nici la decesul prostiei omenești,
minunat pusă în valoare de corabia nebunilor, care este
internetul. Aici, fiecare pre limba sa piere, fie o limbă ca un
fagure de miere, fie o limbă de pământ sau o limbă de moarte.
Alte limbi, aceeași piesă /presă...
Argumentam odinioară cum că nu e niciun mister la Podul
Roș, ca de altfel în nicio denumire fie de loc, fie de om (precum
Copăul cel vestit), fie de fiară cu chipul de călău și manta roșie ale etimologice, punând și el la cale o altă explicație, asta chiar
lui Gavril Buzatu. Când toponimele încep să fie explicate de
răspândaci, discuțiile emană doar aburul închipuirii, născocesc
himere plăsmuite din asocieri libertine de cuvinte și etalează
neștiința în starea ei naturelă. De altfel, știința nici nu mai este la așezați perpendicular. La umezeala ploilor, buștenii se colorau
modă, de când... locația ei s-a mutat în doctoratele de la
Academia de Poliție, militantă sub deviza Pro lex (Pro lege ar fi
într-o latinească depășită, gata de a fi izgonită până și din școala
gimnazială), în bibliotecile pușcăriilor și laboratoarele secrete ale
Beciului Domnesc. Nu mai e în această mutație genetică nici
lucrarea diavolului, alungată de rugile athonite ale lui nea Gigi
Becaliotu, ci doar lucrătura ADN-ului infracțional, vaccinat
ineficient de DNA-ul instituțional. Se vede că nu a mulțumit
explicația noastră, simplă și banală ca o scândură uscată la soare,
că podul cu gâlceavă era roș din pricina umilei „văpsele de oloi”
cu care fuseseră zugrăvite parmaclâcurile sale (poruncă rusească
aproape sigură, executată cu muncă și bani moldovenești în
timpul războiului muscalilor cu turcii din anii 1768-1774).
Hodonimul apare într-un document din 1777. După ce am șters
de la fața locului sângele scurs de pe securea călăului imaginar,
descăpățânător de boieri și / sau tâlhari, am alungat pe boiangiii și
pe măcelarii poluatori de pe malul Bahluiului, de lângă pod, și am
scos din funcția lor simbolică perdelele roșii ale presupuselor
case de perdiție visate de pigallianul Gheorghe Dimachi pe ulița
Podul Roș, trimițând pe clienții interesați pe străzile Fetițelor,
Blondelor, Brunetelor și Plăcerilor, cauza nu e închisă, cum poate
cred naivii iubitori de informații exacte. Internetul pune în
lumină inestimabila creativitate a conlocuitorilor de pe noua
planetă a maimuțelor evoluate, gata de a pune stăpânire pe glob,
fără să plătească gloabă pentru uzurparea rațiunii. Ce mai,
românii e deștepți și are talent! La spectacolul TV cu ei!
Așadar, în comentariul său doct la ediția online a unei gazete
ieșene (Zdl, sâmbătă, 9 ianuarie 2016), un internaut cu
prenumele Adolf denunța infamia documentară, bună doar
pentru pionierii din școala primară, scrie Domnia (numai a) sa,
dezlegând el cu adevărat misterul toponimului. Imaginativul
tastator știe că ulițele principale ale Iașului erau podite și, ca
urmare, Podul Roș (nu Roșu, care nu există) înseamnă „strada din
capul orașului”, fiindcă acolo erau adunați negustorii evrei în
secolul al XVIII-lea, iar în limba lor Rosh înseamnă „cap”,
„început”. Nu se poate umple cu ceva consistent hăul de
ignoranță a simpaticului comentator și nici clinti din
încremenirea în... proiectul său evreiesc, deci numai pentru
cititorii inteligenți ai acestei reviste are rost să precizez că: forma practică foarte veche și impregnarea cu catran a pilonilor și
Roșu a adjectivului Roș este concurentă, cu zeci de atestări, care
nu pot fi reproduse aici; înainte de 1777, când apare numele,
desemnând un pod de peste Bahlui, nu exista o uliță podită
numită Podul Roș; ea se numea Ulița Gospod cea mare care
merge la Podul Roș, în 1778; în 1834, viitoarea Strada Palatului
(1877) se numea Podul Lung, ca și ulița care cobora de la biserica
Sf. Lazăr (cf. planul din 1843 al lui Carol Mihalic de Hodocin), cu
care se unea la Podul Roș, continuând peste Bahlui, spre bariera
de la Nicolina. Apoi, nu existau înainte de și nici mulți ani după
1777 evrei pe ulița cu numele inventat Podul Rosh. Cunoscutul
recensământ rusesc, publicat sub titlul Moldova în epoca
feudalizmului, Chișinău, 1975, cuprinde și populația Iașilor,
recenzată nominal, în iunie 1774. Ii găsim aici pe toți jidovii, cu
locuințele lor de pe străzile de atunci ale capitalei: 12 pe Ulița
Mare (azi, b-dul Ștefan cel Mare), 10 în Mahalaua Bărboiul, 44 în
Mahalaua Rusească (str. Ghica-Vodă), 16 în Mahalaua Podul
Vechi (str. Costachi Negri), opt în Târgul Făinii (capătul de jos al
str. Sărăria - Târgul Cucului), patru în Mahalaua Cărvăsăriei
(localizată nesigur), 43 în Mahalaua Hagioaei (b-dul
Independenței), unul în Mahalaua Măjile (str. Ion C. Brătianu),
șase în Mahalaua Strâmbă (str. Sf. Sava) și Sârbească (str.
Lăpușneanu), șapte în Mahalaua Feredeile (str. Petru Movilă),
șapte în Mahalaua Broșteni (zona din spatele Universității
Politehnice „Gh. Asachi”), unul în Mahalaua Frecău (str.
Smârdan) și Trepizănească (zona bisericii Barnovschi), doi în
Rufeni, doi în Mahalaua Căcaina (b-dul Tudor Vladimirescu),
opt în cele trei Muntenimi, de Gios, de Mijloc și de Sus (zona
Copoului, dincolo de b-dul Independenței) și... atât. Nici picior
sau dugheană de evreu în... capul târgului de la Podul Rosh, din
cei doar 171 câți trăiau atunci în Iași. Imigrația lor masivă s-a
produs după 1800, căci în anul 1821 erau deja înregistrați 1050 de
jidovi hrisovoliți. Dar aceste date precise sunt aproape inutile în
12
demonstrația toponimică, pentru că numitul fără identitate Adolf
propune o imposibilitate lingvistică: a aduna într-o sintagmă
două cuvinte din limbi diferite, rom. pod + idiș rosh, e ca și cum
Deșide peste Sena s-ar numi Le Pont Krasnyj, dacă ar locui
un pod
acolo o comunitate rusească pariziană. Ca să nu mai spun (dar de
ce să nu spun?) că evreii ieșeni vor fi avut denumirile lor, în idiș,
pentru diferite locuri, dar niciuna nu apare în documente și nici nu
putea să apară, fiindcă o comunitate majoritară nu preia denumiri
din limba unor minoritari. Nu există niciun toponim evreiesc în
orașele din Moldova. Acest ultim argument este echivalent cu
funia care lipsește pentru a trage clopotul. Nu-i așa, Mitică (sau
Adolf, după caz)?
Nici nu cred că un domn Cristian, incitat de ingeniozitatea
scenariului adolfian, a dormit bine în noaptea iguanelor
memorabilă, fără egal între toate celelalte fantasmagorii: este
convins și acest băsnuitor că acea stradă a fost podită, dar nu cu
scânduri sau dulapi, ci cu bușteni de pin roșu, aduși din Rusia și
intens înroșu și denumirea a fost gata: PodulRoș. Se vede că noul
istoric al Iașilor este un silvicultor pasionat și un harnic lucrător la
o firmă de import-export de lemn și cherestea. Recunosc, eu nu
știam de trenurile sau de camioanele grele care aduceau din Rusia
la Iași, înainte de 1777, buștenii exotici, numai buni de tăvălit
prin catranul protector și prin glodurile bahluviene. Dar dacă în
basmele naționale podurile de aur erau un bun lesne consumabil
de imaginarul colectiv, de ce nu ar fi existat în realitate și niște
bușteni fie și de pin rusesc roșu. Mare scofală! Și atunci, ce
valoare de întrebuințare mai pot avea banalele documente din
arhivele ieșene de unde aflăm că, de pildă, la 1820 și mai înainte,
în 17 sate din ținutul Vaslui se făceau podele pentru podurile din
capitală și pentru poditul străzilor, îndeletnicire importantă a
locuitorilor birnici până în anul 1833, când a început „șoseluirea”
străzilor cu piatră spartă. Tot atunci, 20 de locuitori din Coropceni
erau podarii în slujbă la Eși (Arhivele Naționale Iași (ANI), fond
Vistieria Moldovei, condica 5/1820, catagrafie a ținutului Vaslui,
în curs de tipărire), cei care veneau în oraș pentru a repara
stricăciunile podurilor, podețelor și ulițelor podite. Dacă pentru
internauți cioara vopsită e mai reală decât zugrăveala podurilor,
tot numai pentru cititorii acestui serial mai dau câteva informații
vindecătoare de orice metodologică neîndoială carte-ziară, după
formula: citesc, deci știu vs. fabulez, deci exist. Mărturisesc vina
de a fi fost cam eliptic atunci când doar am pomenit de acel dosar
ce cuprinde Acta banilor cheltuiți pentru zugrăvitul
parmaclâcurilor de pe la poduri pe drumul oștenesc (de la
Sculeni la Focșani, străbătut de armatele rusești în timpul
războiului ruso-turc și apoi al ocupației principatelor române din
anii 1828-1834), dosar de la ANI, fond Vistieria Moldovei, dos.
657/1832. Detaliile afacerii sunt mai convingătoare decât orice
enunț. Aflăm, așadar, că atunci au fost zugrăvite parmaclâcurile
podului de peste Bahlui și două poduri de peste apa Micolinii,
după indicațiile porucicului Singurov (viitorul polcovnic /
colonel Nikolai Singurov, rămas în Moldova după retragerea
rușilor în 1836 și cunoscut ca inginer și arhitect al Iașilor, cu
numele său legat de Obeliscul cu Lei din grădina Copou). Se
consemnează acolo și prețurile: 6 lei zugrăvitul pentru lungimea
de un stânjen și 15 lei oca de boia (f 1 r., 23 r., 28 r.-29 r.). Era o
lemnăriei de brad a podurilor, pentru sporirea rezistenței la apă.
De exemplu, în anul 1873, primăria Iași dispunea gudronarea
podurilor și vopsirea în trei rânduri a parapetelor și tuturor
pieselor dependente cu o culoare de oloi (ANI, fond Primăria
Iași, dos. 101/1872, f 215 r., și 31/1876, f 34 r.). Același
tratament era impus la Podul din Ipsilante (cel refăcut peste
Bahlui), în 1927 (Ibidem, dos. 58/1929, f. 8 r.). Cu cinci fantezii
etimologice, gata să devină „legende” ieșene bune de prostit
norodul turistic în viitoarea Capitală europeană culturală, după
cum propunea, înainte de eșecul glorios al proiectului (desigur,
pentru finanțarea „cercetării” lor), un consilier municipal din
partidul domnului DD, Podul Roș este campion absolut,
învingând cu multe puncte grele basmele (in)culte despre Târgul
Cucului și Casa călăului de la Manta Roșie.
Luna viitoare, scot din desagă noutăți despre Podul Verde de
la Copou. Nu ratați Misterul, nici nu știți ce pierdeți.
CRONICA VECHE
Stelian DUMISTRĂCEL
cronica limbii
Atenție:
se vorbește!
a rezistenta (și Dumnezeu s-o țină!) rubrică „Cronica
L limbii” din primii ani ai revistei pe care o sărbătorim
acum, mi-am intitulat un articol „Medalii dă aur”
(continuând cu precizarea „dacă nu chiar d-aur... au obținut
sportivii români la.”): un comentariu la vorbirea apăsat
muntenească (șic?) a unui jurnalist tv din sporturi (Cristian Ț.).
După cum, aceluiași, apoi, nu i-am putut trece cu vederea faptul
că, prin transmisiile lui din fotbal, de prin anii 70, a contribuit la
instituirea, în discursul public, a monstruoasei accentuări pe i
din finala -iu, la numele de familie românești ce au la bază
desemnarea unor ocupații (ca MorAriu), după regula numelor
de profil fonetic turcesc: Tutungiu, Bragagiu, Fanaragiu și
altele. Astfel că, mai târziu, nu am putut suporta sonorul
transmisiilor meciurilor de fotbal în care juca un talentat (dar
imposibil pentru mine) Cojocarlu!
Eram sub influența tezelor privind „impunerea și
consolidarea normelor supradialectale” din cursul de istoria
limbii române literare din facultate; așadar abaterile din
limbajul publicistic luau, pentru mine, caracterul unor sfidări
impardonabile, dar și corigibile! Mersul lucrurilor îmi justifică
prima atitudine, dar mi-a anulat speranțele. Căci, de sigur, nu
intervenții ale lingviștilor au făcut ca publiciștii din audio să
păstreze, totuși, accentuarea corectă pentru numele
cosmonautului nostru, Dumitru PrunAriu (și în alte câteva
cazuri, de oficiali; nu am aflat mecanismul!). Iar pronunția
muntenească, otova, pentru antroponime creații pe teren
românesc, de tipul Cofarlu (de la CofAriu), după preluări
originare din greacă (GheorghIu, Procopiu) sau de inspirație
turcească (cum sunt cele date anterior) a început să se
generalizeze în ultimul timp. De exemplu, pe diferite canale tv,
este în prim plan, acum, cazul unui român din Norvegia, numit
aproape curent BodnarIu, căruia, am aflat că, la Iaslovăț -
Suceava, de unde este de loc, i se zice[a] BodnAriu!
Iar dintre alte poziții ale rostirii din limba română
„exemplară” (Coșeriu) amenințate prin moda dâmbovițeană s­
ar putea afla și rostirea dură a unor consoane, după care e devine
ă, de tipul dă, pă, chiar cu sincoparea vocalei prin aglutinarea
prepozițiilor la cuvântul următor. Astfel de pronunții dialectale
lenevoase, de bucureștean jemanfișist, individualizează, de
exemplu, profilul sonor al vorbirii lui Andrei Pleșu. Chiar dintr-
o emisiune din ciclul „50 de minute de cultură”, intitulată,
culmea, „Cum vorbim” (!), am extras exemple cum sunt „dă
obicei” „pă stradă”, „instituțiile pă care le-a adus cu sine”, „cât
dă mult”; vezi și „dăspre patrie”, sau un adverb: „mai agresivă
dăcâf” etc. Care, la interlocutorul său, Gabriel Liiceanu, se
asortează cu „bucățica asta dă poveste”, „o pățanie pă care tu
mi-ai povestit-o”, „m-a făcut să mă tăvălesc pă jos dă râs” etc.,
respectiv „și eu am trecut printr-o experiență d-asta”, „ca p-un
Buda trist”. Putem auzi și un ș „muiat” („stătea în ușe”, „am eu
grije”), culmea reprezentând-o însă transpunerea cuvintelor cu
sunetele incriminate în lectura unui text propriu: „străbătute dă
mii dă ace”, „aluneca între meseni pă genunchi”, „șezutul pă
călcâie”, „ca fecioara pă pajiște” etc.
La ceas de bilanț, ne putem întreba ce am câștigat. Dacă este
vorba de cultivarea limbii, credem în limbi „funcționale”, atunci
când arbitri contemporani de tip „Probus Tonans” combat, fără
viziune exegetică și har, anglicismele din tehnolecte. Dar, în
materie de abateri de fonetică și chiar de gramatică, știm că, în
ceea ce-i privește pe privilegiați (căci semidocții nu contează),
ne confruntăm și cu registre de opțiune, întru carismă! Așa că,
nu ni-l mai imaginăm pe lingvist ca pe un vânător de greșeli, cu
pușca la îndemână, care ochește și, apoi, ținta, ciuruită de alice
și îndesată în tolba victoriilor, dispare din uz. Lingvistului nu-i
rămâne decât să depună o mărturie și să conteze pe
receptivitatea vorbitorului dotat, care, în funcție de situația și
contractul de comunicare, poate alege și performa.
Probabil că nu ne pândește, în scris, un pericol al
„muntenizării”, ca să ajungem la turnuri după tiparul
Alexandrescu („Culcat p-aste ruine...”) sau chiar Odobescu
(„Un scriitor trebuie să fie discret și totdauna cititorul îi ține
seamă...”). Dar, oricum, nu putem rămâne nepăsători când
prestația privilegiaților s-ar pune la adăpostul scuzei potrivit
căreia „Quod licet Jovi non licet bovi”. Dictonul cunoaște și
varianta, de viziune educativă, „Quod licet bovi non licet Jovi”.
cronica veche

Mircea CIUBOTARU
„Misterele onomastice” ale Iașilor(xx) A
ncă nu plutim de la Podul Roș la vale, pe Bahlui, căci mai
avem o răfuială fără cusur (adică o socoteală fără rest,
după cum ne învață a zice „limba veche și-nțeleaptă”),
preț de un pol de „Mister”, cu Podul Verde, frate de suferință
etimologistă cu podul cuparmaclâcurile roșii de dinainte de anul
1777. Am explicat în episodul V al acestui serial, rezumând un
studiu anterior, că vechiul drum al Botoșanilor (acum,
bulevardul Carol) a devenit uliță podită în 1801, pe o porțiune de
la capătul de jos, spre Păcurari, și până în dreptul străzilor G.
Ibrăileanu și Vasile Pogor, apoi a fost pardosit cu piatră în
continuare, până la casele vistiernicului Gheorghe Ghica (de pe
locul aripei de nord a Universității), iar de acolo, spre nord, a fost
„șoseluit” după 1833, până la rohatca din Copou. Cu acest prilej,
vechea podea de lemn a uliței a fost scoasă și s-a făcut șosea pe
toată lungimea drumului, de la rohatcă și „până în marginea
târgului, undi au fost Podul Verdi” (Arhivele Naționale Iași -
ANI -,Isprăvnicia ținutului Vaslui, tr. 726, op. 813, f. 5 v. - anul
1833). Fiindcă în anii 1829-1830 a fost o mare epidemie de
ciumă („lipicioasa boală”), la cele cinci rohatce din Iași s-au
instituit carantine, una fiind la Podul Verde (ANI, Isprăvnicia
ținutului Iași, dos. 128/1829, f 9 r.-16 r. și 121 v. - 18 ghenar
1830, prima mențiune a hodonimului). Dacă nu poate fi nicio
îndoială că denumirea Podul Verde se datorează culorii
parmaclâcurilor de lemn vopsite, ca și în cazul Podului Roș,
incertitudinea în scenariul denominativ al uliței / șoselei Podul
Verde a constat în identificarea și localizarea unui pod de trecere
peste un pârâu aflat pe traseul fostului drum al Botoșanilor.
Formularea echivocă de mai sus (... de la rohatcă și „până în
marginea târgului, undi au fost Podul Verdi” - pod peste o apă
sau uliță podită?), ca și împrejurarea că nu putea fi un curs de apă
care să intersecteze drumul Botoșanilor pe coama dealului
Copou, ne-a condus spre formularea ipotezei, perfect plauzibile,
a existenței, anterior anului 1801, a unui pod de lemn peste un
pârâiaș din zona pasajului subteran din Piața Eminescu, care
curgea spre Râpa Galbenă, după cum se vede pe un plan al
locului din anul 1807. Informații precise, ivite din investigația
arhivistică minuțioasă, localizează însă Podul Verde nu la
capătul din vale al drumului, ci la rohatca din Copou, peste
vechiul șanț al moșiei târgului, șanț de hotar, care separa încă din
veacul al XVII-lea partea de nord a moșiei Iașilor, dăruită
Mănăstirii Trei Ierarhi, de partea rămasă în stăpânirea domniei și
dăruită apoi, bucată cu bucată, unor boieri și biserici. Șanțul
pornea, pe această latură a moșiei, de la rohatca din ulița
Sărăriei, în linie dreaptă spre sud-vest, separa terenurile pe care
se află în prezent Spitalul C. I. Parhon și, respectiv, fostul
cinematograf Copou și traversa drumul Botoșanilor până în
gardul Grădinii Publice, înființată în anul 1832. Puțin mai sus,
șanțul reîncepea din colțul grădinii și cobora pe traseul străzii
Aurora, ajungând la rohatca Păcurarilor și de acolo până în apa
Bahluiului. Podul de peste șanț trebuie să fi fost vechi, cel târziu
din secolul al XVIII-lea, dar a devenit verde și cunoscut cu acest
nume foarte probabil doar prin 1828-1829, căci se afla pe traseul
deplasărilor trupelor rusești de la Sculeni spre Focșani, cu
traversarea Iașilor, iar vopsirea parmaclâcurilor era necesară
pentru identificarea unor repere de interes militar.
Atestările acestui Pod Verde (și ale uliței care ducea spre
pod) sunt numeroase după 1830, în legătură cu cheltuielile
pentru reparații și refaceri de către Eforia Iași (EI) / Primăria Iași
(PI). În anul 1834, se menționau păzitorii barierei Podului Verde
(ANI, EI, dos. 34/1834, f. 1 r.), iar în luna mai 1834 se calculau
sumele pentru podul ce urma a se face la (ulița) Podul Verde, spre
poștă (AnI, EI, dos. 86/1833, f. 80 r.). Era vorba de un podeț de
peste șanțul șoselei, podeț aflat în colțul de sud-est al grădinei,
adică în capătul Aleii Copou de azi, pe drumul lateral care ducea
la Poșta Veche, situată la celălalt capăt al aleii, la răspântia
străzilor actuale Văscăuțeanu și Titu Maiorescu. În planul lui
Josef Raschek din 1844, se văd atât podul de la rohatcă, peste
șanțul orașului, puțin mai sus de poarta Grădinii Publice, cât și
poșta și grajdul poștei (situat în fața intrării la Institutul Teologic
Romano-Catolic din str. Văscăuțeanu). Într-un tabel cu 37 de
poduri și podețe ce trebuiau reparate în anul 1844, apare, în capul
listei, Podul Verde, de la rohatca Copoului (ANI, Ministerul
Lucrărilor Publice alMoldovei -MLPM-dos. 242/1841, f 6r.,
14 r., 36 r.).
Podul Verde a fost făcut la început din lemn și apoi refăcut
din piatră (ANI, MLPM, dos. 354/1851), cum îl știa și
memorialistul D. C. Moruzi, după 1854, când podul nu mai avea
parmaclâcurile de lemn vopsite verde și, ca urmare, nu a știut să
explice numele („Pe la ceasurile cinci după amiază, Podul Verde,
cum se numea pe atuncea, era fermecător. Verde prin copacii
grădinilor din fața caselor frumoase, clădite pe amândouă
laturile, foia de lume și de trăsuri”). În 1869, erau două poduri la
bariera Copou: cel de piatră, destupat atunci, și celălalt, de lemn
(ANI, PI, dos. 109/1869, f 19 r., 23 r.). Podul de piatră a mai fost
reparat în 1873 (ANI, PI, dos. 101/1873, f 125 r., 136 r.) și apoi
demolat în 1877, când s-a mutat grilajul Grădinii Publice pe
aliniamentul actual. În 1880, s-au desființat și cele patru felinare
de spijă care rămăseseră de la fostul Pod Verde de la rohatcă, a
cărui amintire a fost păstrată ca nume de uliță / stradă și după
cronica veche
1866, când a fost redenumită oficial Carol, și reactivată de
nostalgicii memorialiști și „trecutologi” ieșeni, ultimul pe listă
fiind regretatul Ion Mitican.
Încheind definitiv și „cearta” toponomastică a Podului Verde
din Copou, revin la Podul Roș, ca să ne lăsăm duși la vale (în
gând și nu în fapt, Doamne ferește) de puhoiul cu sloiuri de pe la
sfârșitul iernilor sau de potopul din câte o lună ploioasă, vara,
urmând cursul îngăduit de panta lenevoasă a albiei Bahluiului,
de doar jumătate de metru la un kilometru de traseu, pentru a
ajunge la locul de întâlnire cu o altă apă vicleană, Jijia, și pentru a
năvăli împreună în bătrânul și sarmaticul Prut. Înainte de
rectificarea cursului Bahluiului, de la Podul Roș (mutat pe
amplasamentul actual) în jos, lucrare în toi în vara anului 1910,
râul făcea un mare cot la stânga, pe sub strada Frecău (azi
Smârdan), și nu este nevoie decât să privim Planul lui Gr. Bejan
din 1896-1897 ca să reconstituim o situație topografică veche de
sute de ani: tot terenul ocupat azi de clădirile Universității
Politehnice „Gh. Asachi” și de locuințele de pe străzile din
spatele ei se aflau pe malul drept al râului, traseul actual al Străzii
Moldovei nefiind altul decât cursul vechi, acoperit cu pământ
după mulți ani de la rectificarea din 1910. Pe o gârlă din stânga
Bahluiului a fost făcut de mult un iaz pentru o moară domnească
ale căror vestigii au fost găsite cu prilejul amenajării Grădinii
Publice Palas.
Când începeau să se topească zăpezile și gheața de pe
afluenții Prutului, sloiurile se îngrămădeau tocmai la Măcărăști
și atunci era vai și amar de târgoveții ieșeni din Țigănimea
Domnească (zisă, mai... corect politic încă din 1908, și
Mahalaua Lăutarilor, unde au viețuit vestitul staroste Barbu și
urmașii săi), de necăjiții din mahalalele Broșteni, Adunaților
(1887) și Malul (1891), din Mahalaua Mlaștinilor (1897) sau
Inundațiilor (1900), aflată în zona Școlii gimnaziale „Otilia
Cazimir”, și din Broscărie (asta lăsată mai ales în seama
năbădăioasei Nicolina). Nu scăpau nici bărbo șii din
Lipovenime, cu toate rugile pravoslavnice în biserica lor veche
(1780) sau nouă (1872-1882), de mânia răzbunătoare a râului cu
nume cuman, Bahluiul, manifestată vehement în anii (cu
documente) 1852, 1877, 1883, 1890, 1891, 1893, 1897, 1909 și
până la marea ispravă din iunie 1932, chiar după ce albia fusese
rectificată, adâncită și taluzată. Cum ar veni, ca într-o șaradă
istorică, iar se războiau, precum în Cântec despre oastea lui Igor,
polovții (cumanii) cu rusnacii kieveni, sub privirea indiferentă a
iașilor (alani) instalați sus, pe dealul salvator al Copăului cu
nume unguresc. Ce lume, domle! Să tot cauți puritatea sângelui
daco-getic pe aici, după noua modă patronată de un Napoleon
(Săvescu) al timpului nostru.
Nu strică acum un mic excurs topografic și toponimic, cu
clarificări folositoare pentru serialul nostru. Țigănimea
Domnească, de unde urcau spre Curte fierarii și potcovarii,
spălătoresele și măturărițele, cobzarii și scripcarii, se oploșise
între malul stâng al Bahluiului și Ulița Frecău, iar pe malul drept
s-a întins treptat, încă din veacul al XVII-lea, Mahalaua
Broșteni. Denumirea acesteia este descriptivă, formată cu
sufixul -eni, având sensul „locuitori pe un teren mlăștinos, cu
broaște”, și diferită de oiconimul similar, de obicei nume al unor
sate, care derivă însă de la antroponimul Broască, precum cel al
Broștenilor vestiți prin sărăcia lor și caprele râioase ale Irinucăi,
binevoitoarea gazdă a unui humuleștean. (Aici induc un mister
textualist pentru pasionații cititori de astăzi, dotați doar cu
tablete și pisiuri). Mahalaua, atestată în 1680 (Ioan Caproșu,
DIOI, II, p. 476), a apărut mai întâi în perimetrul actual al
Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare și a ajuns, în
secolul următor, până între gârlele Nicolinei, dincolo de drumul /
șoseaua Socolei, unde s-a delimitat Mahalaua Broscăria (zona
Pieței Nicolina), cu nume diferențiat de mai vechiul Broșteni,
fiind derivat din broască prin sufixul colectiv -ărie și atestat
numai începând de prin anul 1849.
Aici, îmi abandonez cititorii în orăcăitul batracian din șesul
Bahluiului, rezervând episodul viitor altor poduri cu nume
vestite în Capitalia Moldovei, care nu s-a învrednicit de curând
să fie europeană (fie și numai culturală).
CRONICA LITERELOR
Nicolae PANAITE intersecții
U Potriveli șoptite (vii)
rin anii ’60, pe aceeași vale, a Stavnicului, oamenii, sătui de
P timp, cu puține excepții, erau atenți, puși pe treburi temeinice
și foarte îngăduitori. Doar cîte unul mai încerca să iasă din
decor, debitînd nu știu ce șotii de clovn obosit, cu genuflexiuni ce,
uneori, nici lui nu-i erau pe plac; de nevoie juca acest rol pînă cînd îi
pocneau oasele de reumatism, politică și lehamite.
În săptămîna mare a lui ’62, mă duceam la cooperativa lui Frunză
- așa îi spuneau localnicii, deși era a statului - trimis de bunica mea,
Margareta, cu niște ouă să-mi cumpăr biscuiți și zahăr carmel.
Trebuia să fiu atent la mîna gestionarului - conform uzanțelor și
instructajului făcut de bunica - atunci cînd verifica ouăle care treceau
sau nu prin inelar; pe cele mici primeam 60 de bani, iar cele mai mari
erau 75 de bani.
În drum, trecînd podul de piatră, arcuit de aproape două secole
peste apa Stavnicului, am auzit pe cineva vorbind singur, era mai
mult un mormăit: „las’ că s-or întoarce ai mei, dar nu singuri, ci cu
americanii, chiar dacăacum s-au bătut...”.
Continuîndu-mi mersul spre cooperativă, aveam să aflu de la
Gheorghe al lui Mitrițoi, un alt trăitor al văii Stavnicului, isteț foc la
matematică și trăncăneli, că acela care mormăia la capul podului era
neamțul Carol, meșterul sobar, de astă dată băut și întins de-a
curmezișul podului. Capul și-l rezemase de margine, construită și ea
tot din piatră, iar picioarele-i ajungeau pînă aproape de mijlocul
drumului.
Cînd, după vreo 27 de ani, mă aflam în Sibiu, ajungînd la podul
Minciunilor, brusc mi-a atras atenția izbitoarea și nici pînă azi
explicabila asemănare cu podul din satul meu. (Ca un făcut, astăzi s­
au adeverit spusele meșterului Carol: într-adevăr au revenit nemții,
dar nu singuri, ci împreună cu americanii, deși s-au bătut.)
Neamțul Carol avea mai tot timpul asupra lui un fel de geantă
mare cît un fund de sac, în care își ținea sculele de sobar. O sobă
făcută de el aducea în viața omului, la vreme de iarnă geroasă și
lungă, o așteptată și primitoare căldură, bună dispoziție și chiar
vindecare.
Și astăzi, în valea Stavnicului - în satele Poiana Șcheii, Cioca-
Boca, Satul Nou, Bîcu și Ipatele -, cine dorește se mai poate încălzi la
una din sobele făcute de neamț.
Orice împăcare pentru o așa lucrare însemna o primă întîlnire a
doritorului cu meșterul. În ziua stabilită, după ce primelor semne și
înfățișări ale dimineții li se vedeau călcîiele, sobarul își făcea apariția,
căzînd parcă din cer în ograda omului. Lucrarea ținea între patru și
șapte zile, funcție de mărimea sobei și de numărul de fumuri ce se
stabileau la cinstirea adălmașului.
Odată începută treaba, neamțul Carol nu se grăbea cu vorba
deloc, parcă-i îngheța limba-n gură. Dacă era omenit cu rachiu sau
vin, după primele două, trei pahare, îndată i se descleșta limba,
depănînd cuvinte ce aveau o semnificație aparte. Înainte de a începe
de-adevăratelea ridicarea sobei de teracotă sau de cărămizi din lut
galben și uleios, meșterul uda locul, apoi îl mătura, cu geamurile
camerei larg deschise, vreme de o jumătate de oră, indiferent dacă era
vară sau iarnă. După ce închidea ferestrele toate și ușile, trebuia să fie
lăsat singur 10-15 minute, pentru a bătători în acest timp, cu toată
talpa picioarelor, locul în care trebuia ridicată soba. Așa continua
pînă cînd auzea un fel de șoapte ce veneau din pămînt, șoapte care
înconjurau camera pînă lăsau pe geamuri niște semne, grăbindu-se
apoi să iasă prin acoperiș. Dacă la trecerea șoaptelor prin tavan nu se
auzeau trosnind grinzile casei, acest ritual se repeta în fiecare zi, pînă
cînd avea „încuviințarea locului” că lucrarea poate să înceapă.
Prin ’67, în perioada așa-zisului dezgheț ideologic, meșterul s-a
împăcat cu Petru lui Doloi pentru o sobă din pămînt galben și uleios,
adus din groapa Mutului. O groapă în care acum, vara, cresc
buruienile mari cît omul. Unele din fetele și flăcăii văii Stavnicului
și-au rostogolit dogorile dragostei lor în acest loc, la vreme de noapte
și stingeri de lămpi. Gheorghe al lui Mitrițoi arunca în groapa
Mutului, în fiecare primăvară, cîte un pumn, doi de floarea soarelui,
așa ca să fie locul colindat și polenizat și de albine.
Trecuse o săptămînă de la împăcarea cu Petru lui Doloi, dar
zidirea sobei încă nu se putea începe: foșnetul așteptat și știut numai
de neamț nu atingea grinzile casei. A doua săptămînă, chiar de luni
dimineața, l-a chemat pe Petru împreună cu femeia lui, spunîndu-le
că el nu începe treaba, indiferent cît i se va oferi, dacă nu-i dă
binecuvîntare locul. I-a mai întrebat despre viața lor de zi și de
noapte, trecută și prezentă. Aflase din sat că de 20 de ani de cînd s-au
luat, nimeni nu i-a văzut mergînd, mîncînd sau muncind în doi. A mai
auzit că femeia lui Petru lui Doloi făcea odată pe lună un descîntec,
între ivitul zorilor și căderea de rouri. Descîntec pe la mușuroaie
proaspete, în care îngropa niște cești umplute cu cenușă și lapte
nefiert.
Într-un tîrziu, după ce femeia a recunoscut cele relatate de sobar,
i-a mai spus bărbatului ei că are, de fată mare, fiind pe atunci război și
vremuri grele, un copil despre care nimeni nu știe, în afară de ea și
tatăl lui, un maior neamț, pe care îl chema tot Carol, ca pe făuritorul
de sobe. De maior, din '43, nu a mai auzit nimeni nimic. Feciorul ei
astăzi este muzeografla Dresda.
La auzirea acestora, inima fremătătoare dar și sufletul frumos ale
bărbatului au iertat-o, acesta îmbrățișînd-o în fața sobarului, îi udă
apoi părul lung, pînă aproape de mijloc, cu apa adusă de meșter
pentru a stropi locul unde urma a zidi soba.
În trei zile, lucrarea a fost terminată. Meșterul Carol nu a luat nici un
ban pentru munca ce a făcut-o, și bine a mai făcut-o! Așa a fost
dorința lui.
Dea doua zi, nimeni nu l-a mai văzut: a plecat departe, departe de
valea Stavnicului, așa ca un abur, ca o șoaptă ce vine din pamânt și, în
drumul ei spre cer, locuiește pentru o vreme casa și inima...
<____________________ _______________ ”______________ )
5

Mircea CIUBOTARU
„Misterele onomastice” ale Iașilor(xxi)
ropun acum cititorilor acestui poemation toponimo-
P urbanistic un Cânt XXI, intitulat correct politic
Rromiada sau Batratauromachia, glorificând
biruința unui zimbru socialist asupra broscăriei
capitaliste, în larma mahalagiilor din strada Adunați și măiastra
lucrare a renumitului cobzar Barbu, din Domneasca Țigănime.
Opera presupune ceva imaginație și multă documentație, căci
prea puțin din vechiul câmp de bătălie, odinioară aproape o
bahnă incertă, se mai poate astăzi recunoaște, fără planuri de
resbel și amănunțită hronică, acestea păstrate cu maximă
atențiune în umbroase cotloane de depozite arhivistice. Să
privim, ca la Waterloo, panorama și să scormonim (numai în
gând) terenul, căutând nume seminemuritoare și repere
ajutătoare în marele cot de altădată al Bahluiului, dintre Podul
Roș și Podul Bularga, aceste construcții temeinice sfidând
învingătoare pe dușmanul secular, acum îmblânzit, aliniat și
strâns în betoane, ca o biată căpetenie cumană ajunsă prizonier
în temnița stăpânului, Homo iassiensis. Examinez mai întâi
planuri de luptă din urbea bahluviană, care au fost deja
divulgate în episoadele precedente: Josef Raschek, 1844,
Peytavin, 1857, Bejan, 1896-1897, C. Condurache, databil
între 1942 și 1947, și vom scoate, la nevoie, și alte dovezi
incriminatorii ale vicleniei și
abuzurilor inamicului public nr. 1 al
Iașilor, chiar atunci când ciuma sau
holera pretindea întâietatea. Cercetez
cu atenție și vreo sută de dosare, cu
peste 10000 de file șnuruite, și aflu...
Ce? Cârtitorii grăbiți vor zice:
Parturiunt montes, nascetur ridiculus
mus. Dreptate au, dar cine știe ce e
Dreptatea?
Așadar, ajungând la Podul Roș,
tocmai sub Curtea vitejilor (în
împrejurări norocoase), și cotind la
stânga, adică, etimologic, sinister, râul
învăluia strategic tocmai partea de
strânsură și adunătură a oastei
iașioților, cei nevoiți să coboare în șes, între gârle, șerpi și
broaște, de pe la mijlocul veacului al XVII-lea, fiindcă sus, pe
deal, nu mai încăpeau de domni și boieri, de neguțători și
meșteșugari, de oșteni periculoși și popi blajini, de mahalagii
fudui și precupețe gălăgioase. Nu-i greu de ghicit cine erau
lăcuitorii de din vale de rovinele Frecăului (uliță cu pașnici
beneficiari, începând din 1903, ai numelui eroic Smârdan),
anume robii din vechime știuți în Țigănimea Domnească
(secolul al XVI-lea) și cei de pe dreapta albiei Bahluiului,
adunați în Adunați și în mahalalele, uneori poreclite și străzi,
precum Malul și Broștenii (atestare în 1669). Și, ca să nu
bănuiască unii și, mai ales, alții că sunt invențiuni poveștile
despre etimologia ultimului nume, citez științific un pasaj
dintr-o jalbă a unor reclamagii către Onor Primarul Iașilor,
cetățeni din str Zefir, aflată tocmai în marginea de sud a
Broștenilor, loc pe care s-a construit prin anii '60 Facultatea de
Inginerie Electrică a Universității Politehnice, având desigur
scopul subversiv de a se anihila adierile zefiree ale Bahluiului
interbelic. Cetățenii alegători pretindeau că trotuarul străzii lor
intrase în pământ, că apele fără scurgere se adunau în gropi, că
țânțarii erau o pacoste și că nu mai puteau suporta „cântecul
broaștelor” (Arhivele Naționale Iași - ANI -, Primăria Iași - PI
-, dos. 23/1943, f. 152r.-v., cu semnături compromițătoare). Le
dăm parțială crezare, căci ei ar fi trebuit să fie, dimpotrivă,
mulțumiți că, deși orășeni, trăiau în satul Broșteni, cum din
neintenționată (deci sinceră) eroare scria un edil pe un plan
ozalid al Iașului (ANI, PI, dos. 356/1906, vol. 1, f. 230). Mai
constat că nu e o întâmplare, ci chiar o predestinare faptul că
Strada Melodiei, care separă, prin spate, clădirile Universității
Politehnice de vechile străzi ale Broștenilor, va fi primit acest
frumos nume, după o propunere a unui consilier municipal, în
amintirea nemuritorului cântec al milenarului batracian,
muzician expert în valorificarea sonorității timpanelor.
Gluma e... glumă, dar pe la sfârșitul lui februarie, când se
topeau zăpezile și începeau să curgă sloiurile pe Bahlui,
oamenii se gândeau la ce e mai rău, fiecare ca Stan Pățitul, căci
o pățeau rău de tot, cam o dată la trei-patru ani, până prin 1913
și chiar după rectificarea albiei. (Amintirea din iunie 1932 nu a
dispărut cu totul din memoria colectivă). Imediat, Primăria
intra în... situație de urgență, din care ieșea onorabil doar dacă
nu se înecau prea mulți oameni și vite și nu se prăbușeau chiar
toate casele inundate, cu 1,5 m nivel de apă în încăperi, cum s-a
întâmplat în Lipovenime, pe străzile de pe dreapta Nicolinei, de
la Mănăstirea Frumoasa și până la vărsarea în Bahlui, și pe tot
șesul frecventat atunci, în devălmășie, doar de cabaline, bovine
și ovine și ocupat acum de cartierele Alexandru cel Bun și
Dacia (ANI, PI, dos. 130/1893, f. 59, plan ozalid cu situația din
23 mai 1897, și dos. 373/1897, f. 5, plan ozalid, cu terenurile
inundate la 1 aprilie 1897). Se agitau și angajații de rând ai
cronica veche
administrației, podarii, dotați cu topoare de spart gheața, cu
căngi de tras sloiurile dintre pilonii podurilor de lemn, cu
otgoane, plute sau șăici, pentru salvarea sinistraților. Bântuiau
feudalo-
șapte asemenea ambarcațiuni pe la Podul de Piatră și Podul
Roșu, în aprilie-iunie 1897. Detaliile acestei lupte mereu
pierdute cu Bahluiul și aliata sa de nădejde Nicolina nu pot
încăpea în paginile acestei cronici toponimiste. Dar trebuie să
fac loc aici povestirilor cu alte poduri și punți, construcții de
mare necesitate în vremuri normale și salvatoare în ceasuri de
cumpănă hidrometrică. Cei din Broșteni puteau fugi spre
locurile mai înalte, când nu era prea târziu, doar pe două poduri
și o punte. La Podul Roș am zăbovit destul, deși multe s-ar mai
putea adăugi (cu alte prilejuri), iar acum a venit rândul Podului
Trancu, despre care s-ar putea trăncăni în voie, dacă un noian
de informații inedite nu ar lămuri deplin și precis „biografia” sa
fără de viață.
Orice navigator pe internet (nu pe Bahlui!) poate afla repede
că podul de lemn numit Trancu a fost construit în anul 1932, că a
fost reparat și consolidat de mai multe ori, ultima dată în 2003, și
demolat în 2006, după ce în noiembrie 2005 a fost dată în
folosință o pasarelă (punte pietonală) de beton, construită
alături de podul cel vechi. Și cum moda se globalizează acum
mai abitir decât orice alt nărav de gândire, tinerii amorezi,
păsărele și păsăroi de prin vecini (Facultatea de Textile-Pielărie
e tocmai peste drum), creativi prin imitație și dezamăgiți apoi în
practica de toate zilele, au făcut din puntea ieșeană un pod al
îndrăgostiților, ca la Paris - cum altfel? -, asigurând trăinicia
legămintelor de moment cu lacăte atârnate în balustradele
punții. Gurile rele spun că podul chiar s-ar putea prăbuși sub
greutatea atâtor tone de jurăminte-beton, dar eu cred că timpul și
rugina își vor face conștiincios datoria, spre salvarea acestui
simbol al biruinței tehnicii asupra fostului dușman sortit de
natură Eșului.
Rezumată astfel, istoria soft a acestui pod pare subiect de
telenovelă cu un singur episod, dar bogatele mărturii
documentare ale avatarurilor sale îi dau un suflu de epopee eroi-
dramatico-satirico-postmodernistă, nutrită de neputință și lene
cronică, de resemnare fatalistă (Dă, Doamne, să nu se
întâmple!) și de situare a la porte de l’Orient, unde totul se
întâmplă, inclusiv asigurarea unui capăt de pod cu... gunoi. Cu
îngăduința spațiului tipografic rămas, rezum și eu o variantă
hard a poveștii lui Trancu (podul!). Așadar, prin anii trecuți '60,
se șoptea că podul acesta amintea de Grigore Trancu-Iași, fost
ministru al Muncii și odios dușman al clasei muncitoare, căreia
îi îngrădise dreptul la grevă prin eficienta Lege Trancu (1920).
Legiferarea era vehement înfierată de propaganda comunistă,
dar perfect aplicată de același regim, chiar cu îmbunătățiri
radicale, mergând până la desființarea zisului drept. Jumătățile
de măsură, burgheze, nu puteau fi admise. Omul nu a pățit
nimic, fiindcă a avut grijă să moară la timp (în 1940), dar
numele Trancu a trebuit să fie radiat din memoria istorică. De
aceea, prima porțiune a fostei străzi Trancu (pornea din str. Sf.
Lazăr, străbătea oblic Broștenii până la Podul Trancu și
continua, peste Bahlui, înainte de 1960, până în șoseaua Țuțora)
a fost redenumită după 1948 str. Zimbrului, hodonim justificat
doar de închipuirea biruinței finale a nobilului animal asupra
coriștilor batracieni de tristă amintire. Podul însă și-a putut
păstra numele în uzul oral și neoficial, mereu neascultător și
subversiv față de poruncile ocârmuirii. Dar fiindcă soarta este
ironică, cum se spune, ea s-a amestecat și în lupta ideologică și a
încețoșat opiniile, căci podul și str. Trancu nu au nicio legătură
cu ministrul Grigore Trancu-Iași. Pentru clarificări, istoria reală
a podului trebuie așezată corect în topografia zonei, fiindcă sub
același nume se ascund două povești: prima a unui pod de peste
albia veche a Bahluiului, construcție cu început incert databil (o
vom indexa ca Podul Trancu 1), cealaltă a altui pod (Trancu
2), așezat pe cursul rectificat (după 1910) abia în 1935 (nu în
1932) și destinat în prezent ritualurilor religiei lui Eros.
Deslușirea lor în documente o amân pentru Cântul următor, cu
speranța că până atunci va spori cu câteva lacăte prestigiul de
garant al fericirii juvenile atribuit Podului Trancu.
CRONICA LITERELOR
Mircea RADU IACOBAN accent
CARTEA -
O TÂMPENIE!
u prea dau crezare interviurilor tv luate câte unei
N babe spăriete ce n-are habar care-i capitala
României („nu știu, maică, nu prea le am pe astea
cu geografia!”). Pentru întâia oară îndreptat către ele, ochiul
straniu și inhibant al aparatului de filmat le năucește, le
terifiază. Pe de altă parte, oriunde poți afla monumente ale
inculturii și prostiei dezarmante. O astfel de recentă filmare,
într-un mediu universitar canadian, pur și simplu te lasă
perplex: Doamne, nu se poate! Ba se poate, și încă cum! Iată că
am admirat, pe ecranul televizorului, fețele rubiconde și
împăcate ale unor orășeni de-ai noștri, dichisiți, „băieți de
băieți”, întrebați, la început de veac XXI, cum și cât citesc. Nu-s
viețuitori dintr-un fund de cătun uitat de lume, ci ditamai
masculi eleganți, parcă abia descinși dintr-un „bengos” jep
Cerokeee. Am transcris câteva dintre răspunsurile lor,
amintindu-mi promisiunea lui Johannis din noiembrie 2014:
„În mine veți avea un președinte care încearcă să reconecteze
cartea la om și omul la carte, în special tinerii.” Iată rezultatele,
expuse nud, pe net: „Eu nu citesc cărți. Te duci la un film, mai
vorbește cineva, când citești este efectiv liniște.” Firește,
generația crescută sub deviza „dați muzica mai tare!!” nu
agrează liniștea și tihna lecturii - adoarme. „Cum să citesc, să
distrug planeta? Păi, ca să citesc înseamnă să taie toți copacii:
fac din ei celulită și tipăresc cărți. Tăiem pădurile pentru tot
felul de bibliotecuri? Nu citesc. Nu citesc!” De apreciat
pledoaria sinceră, de sorginte ecologistă: ocrotiți pădurile! În
lume se tipărește câte o carte la fiecare 15 secunde, iar noi nu
luăm seama câtă „celulită” se risipește aiurea! „Nu citesc pentru
că am prieteni mulți și povestesc ei, ce să mai citesc eu?” Ce
bine-i când ai prieteni! „O carte costă 30-40 de lei, da? Exact
atâta costă un bilet la film, da? Mă duc la un film și în două ore
am văzut tot, în imagini. Văd imagini. Să citești o carte durează
câteva luni, poate un an... Citești cuvinte care zic ceva. Eu nu
știu cum arată acel ceva, dacă nu-i film, să văd.” Păi, nu? Muieți
îs posmagii? Altul: „Eu nu citesc, aștept să apară filmul. Nu, nu
citesc, pentru că mie îmi place, dacă aș citi, să mănânc ceva. Nu
pot să citesc și să mănânc pop-corn.” Dacă asta-i problema,
există rezolvări simple: la intrarea în „bibliotecuri” să
funcționeze un stand cu pop-corn, de ce nu și-o bere? Încă
unul: „Dom'le, nu citesc din lipsă de timp. Eu abia am timp
pentru părerile mele. Mă interesează să citesc părerile altora?”
Cireașa de pe tort: „E-o tâmpenie cartea, te limitează din toate
punctele de vedere, te închide în tine.” Aș fi tentat să așez aici
opinia dură a lui WystonAuden, „Cartea este o oglindă, dacă
se privește în ea un măgar, n-are cum se vedea imaginea unui
apostol”, dar vreau cu încăpățânare să cred că indivizii
intervievați nu-s întrutotul exponențiali pentru generația ce are
întreg temeiul să se considere a reprezenta România de mâine.
Tristă Românie: statisticile arată că, doar în 6-7 ani, la noi au
dispărut trei sferturi din edituri! De unde se vede că
funcționează, totuși, o oarecare protecție a „celulitei”, deși
cartea continuă să apară în cantitați industriale (ca număr de
titluri) dar în tiraje proteguitor (al primejduitei celulite)
confidențiale. Tiparul inventat de Gutenberg în veacul XV și-a
luat viteză supersonică: e bine, e rău? N-o fi orice carte „o
tâmpenie”, dar apar și destule opuri inutile, dacă nu chiar
idioate, vălmășagul coperților țipătoare izbutind să pitească
bobul de aur în tone de nisip. S-a dus vremea când Călinescu
credea că la apariția unei cărți s-ar cuveni arborat drapelul
național: de multe ori l-aș vedea coborât în bernă. Consecință:
mai întemeiată a devenit sintagma „liniște de librărie” decât
„liniște de biserică”... Mai în fiece dimineață trec pe lângă
biroul ce emite caziere judiciare. Coadă mereu, și numai tineri
făloși unul și unul, bine îmbrăcați, bine hrăniți, mereu cu OK-ul
pe buze. Cazierul le este necesar pentru emiterea pașaportului -
se vor risipi în cele patru zări, în țară rămânând cei care (încă)
mai citesc, adică vârstnicii, din ce în ce mai puțini. Oare puștanii
care se tot duc își vor lua cu ei și o carte în trolerul ce zurui-va pe
caldarâmul aeroportului? Mă îndoiesc. De unde și întrebarea ce
trebuie pusă și nu îndrăznim să ne-o punem: pentru cine scriem?
v______ ;___________ ______________ )
5
 CRONICA LITERELOR
Mircea CIUBOTARU Horia ZILIERU

„Misterele onomastice” ale Iașilor(xxii) mnemosyne

oar la gura sobei se pot spune mai multe povești decât la iarăși numeroase reparații și reconstrucții (Ibidem, dos. 58/1887, f. AMANDORA

D capătul podului, despre iglițe și capre, babe și urși, 98, 100, 104-121; dos. 58/1891, f 4 r.; dos. 58/1893, f 3 r.; dos.
podele și parmaclâcuri, bulboane și făpturi necurate. Nu 58/1900, f 70 r. ; dos . 58/1901, f 1 r. , 3 r. , 6 r. , 7r. , 11 r. ,78 r. -79 v. ; dos .
o fi destinul Podului Trancu la fel de... metafizic precum58/1903,

confuzii documentare birocratic-administrative este de neegalat în

cel din f. 67r.; dos. 58/1906, f 2 r, 16 r, 35 r.; dos. 58/1909, f 3 r,
Puntea Sfântul Ludovic de Thornton Wilder, dar „misterios” prin 11r.,20r.,97r.).
Fiindcă după rectificarea Bahluiului în anii 1909-1910 albia
E suferința soră c-o Iubire
pe valea plângerii sfințind prosfora
(prescura albă). Până-n amandora
o a târât-o muta asfințire.
Iași. veche nu a fost acoperită imediat, Podul Bercu zis și Trancu (Ibidem, Trudite mâni amirosind ca flora
Până pe la mij locul veacului al XlX-lea, mahalagiii din Broștenii dos. 58/1919, f. 54 r. și urm.) a rămas pe vechiul amplasament, fiind de lumânări în sfeșnic și psaltire
cei mai vechi nu puteau ieși din îmbrățișarea băhnoasă a cotului reparat parțial în anii următori (Ibidem, f 75r.;dos. 58/1920, f 33 r.; frâng pânea milei. Varsă dinpotire
Bahluiului decât pe la Podul Roș, fiind nevoiți să traverseze mai întâi dos. 58/1922, f 95 r.; dos. 58/1923, f 224 r.; dos. 58/1925, f 1 r.; dos. sangvinul vin. Doar dascălul Gongora
cursul vechi al Nicolinei peste un alt pod (necartografiat) din 58/1926, f 5 r.; dos. 58/1928,f 77r.,78r„80r; dos. 58/1931,f. 40 v.,
apropiere, situație reprezentată pe o „închipuitoare hartă” a locului, 49 r.). Unele detalii ale avatarurilor acestui pod sunt instructive pentru descălecând cavoul (dogmă veche)
desenată la 12 mai 1815 de vornicul de poartă Vasili Bucur (Arhivele anume străvechi mentalități (ne)civice și nu ne surprinde informația dezamorsa eonul nopții mele
Naționale Iași - ANI -, Documente, 422/107, plan publicat și că un evreu din vecinătate a furat 12 traverse de la capătul de apus al tăindu-i clasicul tunel spre strane:
comentat deja de dr. Sorin Iftimi și de prof. dr. Laurențiu Rădvan). Podului Trancu de pe albia veche și a pus gunoi în loc (Ibidem, dos.
Mai era atunci și o punte care fusese făcută de târgoveți (din 58/1924, f. 21 r., reclamație). Treptat, cursul vechi al Bahluiului s-a metafora si giulgiul, suverane.
tumurugii unui fost pod provizoriu de peste Bahlui, construit între colmatat, astfel că pe locul podului din capătul str. Trancu nu mai era Ferecătura rimelor pereche
anii 1806 și 1812), pentru a ajunge mai lesne din Broșteni în Ulița de necesară decât o punte pentru care se solicitau uneori doar materiale desleagă-n ceruri nimbul oarbei stele.
pe Iaz (viitoarea str. Sf. Lazăr, 1884). Aceștia se strecurau printr-o de reconstrucție (Ibidem, dos. 58/1933, f. 15 r.). Fosta albie a râului a
hudiță dintre două dughene negustorești, aflate în dreptul trecerii de fost complet umplută cu pământ, devenind traseul Străzii Moldovei
pietoni de astăzi (spre sediul BCR) de pe str. Sf. Lazăr, prilej de (1931), cum se vede în planul desenat de C. Condurache (cca 1942­ SLOVE
gâlceavă atunci, drept pentru care a și fost închisă în 1816 (Ibidem, 1947). Astăzi, capătul dinspre Podul Roș al acestei străzi nu mai poate
422/105 și 422/106). Pe această punte s-a putut merge câțiva ani, în fi observat, locul fiind ocupat de clădirile Facultății de Arhitectură și (profesorul Constantin CIOPRAGA,
direcție contrară, la o căsăpie de pe malul drept al Bahluiului, situată Facultății de Construcții și Instalații ale Universității Politehnice
pe locul actual al micului scuar din spatele Facultății de Arhitectură „Gh. Asachi”, dar în continuare, până la intersecția cu str. Zimbrului, vocația modelului clasic)
„G. M. Cantacuzino”. str. Profesor Anton Șesan mai amintește de cursul de odinioară al 1. M-am interogat: sub ce semn să stea „cuvântul meu”? O rostire
Nicio altă trecere peste Bahlui nu a mai existat, între Podul Roș și Bahluiului. La celălalt capăt, fosta Str. Moldovei nu mai ajunge până cât o telegramă (dezvoltată) în respirări de fraze iorganiene. Mă va
Podul Bularga, până pe la mijlocul secolului, căci abia în planul lui la Bahlui, stându-i în cale clădirea Rectoratului aceleiași Universități. salva poesia, mi-am răspuns.
Fr. Peytavin (1857) este reprezentat un pod fără nume, legând Acum, mai rămâne doar să căutăm motivația numelui acestei străzi,
Broștenii de Ulița de pe Iaz. Acesta era „Podul numit Trancu” mai observând imediat sintagma cu determinantul în genitiv (Moldovei) și 2. În atelierele mele de învățătură există trepte mergând la palipsest
târziu, în 1872 sau „Podul numit a lui Isaiea Trancu” (ANI, nu în nominativ (Moldova). Explicația devine limpede când / textul originar al unor mari poeți, însușindu-mi: „poesia este
Primăria Iași - PI -, dos. 101/1872, f 90 r., 198 r.), când se punea constatăm că pe locul vechii căsăpii de pe malul drept al Bahluiului, drumul de la sentiment la expresivitate”. Drumul poate fi străbătut
problema reparării sale (Ibidem, f 86 r. și urm.). După inundații reprezentată pe „harta” din 1815, a apărut probabil după 1832, când într-o viață.
anterioare ale Bahluiului, podul fusese „înființat” (de fapt, refăcut) în căsăpiile au fost mutate la marginea orașului, o moară de apă a cărei 3. Cum te încumeți a te înfățișa în fața verbului cu un rod de
1868 de mahalagii de acolo, între care se afla și evreul Bercu veche iezătură, făcută de-a curmezișul Bahluiului, trebuia desființată substantive? Vorbitorul piere pre limba sa proprie: o limbă care nu
Morariu. Aceștia refuzau acum să-l repare, iar Primăria considera că în februarie 1880, pentru a permite curgerea sloiurilor (Ibidem, dos. este niciodată singură, care dialoghează invers (de la Ion Barbu,
ei trebuiau obligați la această cheltuială, fiind spre folosul lor. Podul 78/1880, f. 13 v.-14r.). La acea dată, moara era desigur modernizată,
cetire) „cu cele ce-i sunt mitoyennes în spațiu și timp”.
era situat „de vale de casa Isaiea Trancu”, localizabilă pe terenul iar acel Bercu Morariu de lângă Podul Trancului va fi având legătură
bisericii actuale Sf. Paraschiva pe stil vechi, de pe str. Sf. Lazăr. cu această moară, după cum fosta str. Măcelari (1932) trebuia să 4. Atunci / acum, în compoziția de frescă morală, mă întorc și eu în
Personajul eponim este, desigur, acel Isaia de pe Ulița pe lazu, care amintească de căsăpia de la începutul veacului al XIX-lea. Dacă acel timp. Cu o jumătate de secol în urmă, așteptam în biroul
apare într-o catagrafie a caselor și dughenilor din anul 1861 (ANI, moara va fi intrat în proprietatea Băncii „Moldova” din Iași (e doar o secretarului / colonel / poliglot al cărui nume se încheia cu y, la
Eforialași-EI-,dos. 99/1861, f 306 v.) și îl găsim menționat încă o presupunere), am avea și explicația denumirii sale (Moara revistă, pe cineva: să arunce o privire peste filele mele cu stihuiri
dată, mai târziu, când se oferea un loc de pe str. Sf. Lazăr, fost al lui Moldova). A fost demolată în anul 1932 (Ibidem, dos. 58/1932, f. 37 „originale”. Caligrafia literelor imita pagode, subt influența
I(saiia) Trancu, pentru cumpărare, în vederea înființării unei piețe r.). „volutelor” bunului meu dascăl muntean: eminoscologul Augustin
(AnI, PI, dos. 132/1893 - lipsă; mențiune în inventar). Este foarte Ulița Broștenii, locuită majoritar de evrei în 1861 (ANI, EI, dos. Z. N. Pop. Auzisem despre omul pe care-l așteptam că se întorsese
probabilă înrudirea acestuia cu un Ioniță Trancu, știut documentar 91/1861, f. 318 v., 322 v., 327 v., 328 v.), va fi numită str. Trancu la din prisonierat, că trăise experiențe la limita umanului. Îmi
dintr-o învoială din 21 martie 1857, cu Mănăstirea Socola, pentru capătul său de nord-est (ANI, PI, dos. 119/1884, f. 197 v.). După amintesc: purta un costum alb, chipul avea sigiliul unei gravități
embaticul unei vii (ANI,Mănăstirea Socola, ms. 577, f 143). Acești schimbarea cursului Bahluiului și sistematizările planificate blânde. Cumpătat, echilibrat în dialog. Echidistanța se muzicaliza
Trancu erau membrii unei familii de armeni din Iași, poate din același începând din anul 1923, str. Trancu a fost trasată de la podul vechi încet, în manieratul vers liber. Nu a pronunțat nici / da - nici / nu.
neam cu aceea din Târgul Frumos, care a dat pe cunoscutul Grigore direct până la malul râului și, mai departe, după 1926 (Ibidem, dos. Dar, semnele făcute pe margine cu creionul îmi mărturiseau
Trancu-Iași. Iorgu Iordan găsește, după preferințele sale, o 253/1929,f. 13r.-v.),pânăînșoseauaȚuțora(aziCalea Chișinăului), existența acelui „idiom” subt straturile naive, sentimentale,
etimologie bulgărească acestui nume (bg. Tranko), dar, din motive aproape de rondul tramvaiului numit acum Baza 3. Nimic nu se mai inflamate de cohorta metaforelor.
evidente, armen. trang “sfetnic regal” este soluția corectă. poate recunoaște astăzi din acea jumătate nouă a str. Trancu, după Îmi mai amintesc: am susținut la seminar o lucrare despre opera
Numele podului Trancu este în relație cu acea refacere a sa din apariția în anii 1961-1970a cvartalurilor de blocuri de pe splaiul drept
capitală a lui Dante. Aspiram să explorez înălțimile hermetice ale
anul 1868 și se explică, desigur, atât prin contribuția armeanului la al Bahluiului și a CET 1 Iași. Noua comunicație impunea necesitatea
textului poetic numai că, mă împotmolisem în huzurul
cheltuiala comună, cât și, cert, prin vecinătatea imediată a casei sale măcar a unei punți sau a unei pasarele de legătură între cele două
cu podul, ca și în cazul podurilor Iancu Bacalu, Tacu, Bularga sau segmente ale străzii, separate de râu. Inițial, după marea inundație din
decorativului. Intervențiile sale mi-au fost benefice: propoziția
Bucșănescul. Ca de obicei, în acei ani și mereu după aceea, nu erau iunie 1932, a fost construită o punte provizorie pe locul fostului pod
simplă, articulația diacronică, utilizarea oportună a citatului,
bani pentru toate podurile și podețele din oraș, încât devizul și Arapu, din dreptul Morii Moldova, cu material lemnos din demolarea „cartografiere” a exigenței.
proiectul pentru reconstruire au fost făcute abia în mai și iulie 1873 Podului Ipsilanti și a acelei mori (Ibidem, dos. 58/1932, f. 24 r.-25 v., Îmi mai amintesc: la un început de martie a intrat la oră având un
(Ibidem, dos. 101/1872, f. 144 r.-145 r., 179), antrepriza de 28 r., 37 r., 39 r., 43 r., 49 r.). Abia în anul 1934 au început demersurile buchețel de ghiocei: „sunt pentru fetița mea”. După, am descins în
construcție datează din iulie 1874 (f 225 r., 227 r., 229 r., 246 r.-247 și s-a făcut documentația pentru un pod solid, de lemn de stejar, peste tainele lecției / prelegerii însușindu-ne retorica discursului,
r.), dar reparațiile au fost făcute abia în februarie 1875 (f 297 r.). Bahlui, în capătul str. Trancu, lucrare în valoare de 270.000 lei, modernitatea în raport cu învățătura unui clasic pe care-l admira și
Inundațiile din anul următor au avariat iarăși toate podurile de pe executată în anul următor și cu o recepție provizorie din august 1935 urma. Surâsul îi lumina chipul cu ceva din fraza „ghiocei / fetiță”
Bahlui, încât în octombrie 1876 Podul Trancu era într-o stare (Ibidem, dos. 58/1934, f 115 r., 117r.; dos. 58/1935, f. 3 r.-v., 4r., 35­ sunându-mi, eminescian, iubirea lăsată „de părinții din părinți”.
deplorabilă(Ibidem, dos. 31/1876,f 109r.,282r.). PodulTrancu, ca 40 r.) și una definitivă în august 1936 (Ibidem, dos. 58/1936, f 19r.). Încă îmi mai amintesc: câțiva colegi am fost chemați, în prag de
și Podul Roș, era din nou rupt de sloiuri în februarie 1880 (Ibidem, Au urmat reparațiile obișnuite la podurile de lemn (Ibidem, dos. absolvire, în amfiteatrul de la care aveam să ne luăm „rămas bun”.
dos. 78/1880, f. 1 r.), era stricat în august 1882 (Ibidem, dos. 78/1882, 58/1940, f. 16 r.; dos. 58/1941, f. 4 r.) și o reconstrucție de 2.400.000 Aducându-ne spre matca vocației prin cordial sfat de taină, încât și
f. 50 r.), în primăvara lui 1883 se prăbușise pe o porțiune și în martie a lei în exercițiul finaciar al anului 1948 (Ibidem, dos. 21/1948, f 19 r.). astăzi mă imaginez într-o fotografie „de grup” cum descoperisem
trebuit făcută o punte de trecere cu piciorul pe acea parte (f 1 r., 8 r., Aceasta este aventura podului pe care l-am indexat în episodul într-o istorie a literaturii pe Robert Frost ținând seminarul de poesie
78r.). Afostreconstruit în întregimeîn iarna lui 1883-1884 și era gata anterior ca Trancu 2, pod demolat în anul 2006. înconjurat de studenți. Ne-a vorbit în acea oară de metaorfica
în februarie (f 87 r.), dar în următorul sfert de veac au fost necesare Pe parcursul acestei bogate documentări, sinonimiile toponimice imagine a dascălilor care vom fi, despre realitatea și seismele
Podul numit al lui Bercu (Ibidem, chemării într-o vreme nevoiașă, despre un anume tip / atipic de
dos. 58/1889, f 23 r.), Podul comportament. În clipa aceasta aș zice: metadiscurs de ființare a
Treancu și Podul lui Bercu, Podul personalității.
Isaia Trancu (Bercu) (Ibidem, dos. În timp, aveam să-i citesc cărțile, (critică, poesie, proză) descifrând
58/1890, f 6 r., 8 r., 27), Podul liniile de portret ale clasicului continuator.
Bercu (Ibidem, dos. 373/1897, plan Și încă: am fost în casa / acasa sa. Ceea ce am gustat, în prezența
ozalid), Podul Trancului Doamnei sale, însemna tradiția moldavă creștină: prescură și
supranumit Bercu, zis și Isaia împărtășanie. Mitologia casei.
(Ibidem, dos. 58/1901, f. 1 r., 6 r., 7
r., 11 r.)., perfect explicabile, dată 5. Mărturisesc, ca într-un poem de Frost, repetând povestea celor
fiind participarea acelui evreu la „două drumuri”, că eu am mers pe acela ce mi-a scos în față Iașii.
reconstrucția din 1868, au fost de Deși, nu de puține ori am strigat înnăbușit versuri din Blaga: „De ce
real folos pentru clarificări m-ai trimis în lumină, mamă / de ce m-ai trimis?”.
documentare, dar alte referințe ne- Tot profesorul ne-a învățat cum se poate trece frumos, mândru
au apărut ca derutante și ne-au pus senior, inspirat creator, în orice vreme din vârstă în vârstă.
serioase probleme de interpretare și Iașii noștri (și eu locuiesc aici) au subt tabloul votiv nume rotunde.
analiză, generate de unele confuzii Între majuscula inițială și redistribuirea sensibilității analoge,
între Podul Trancu și Podul pândit de uzura substantivului (învățând de la Arghezi), rostesc
Arapului, apărute în câteva acte din tradiționalul „La Mulți Ani!”, să înfloriți pe file azurul sufletului,
do sarele Primăriei. Episodul cugetului, în mirificul incunabul al Moldovei existențiale.
următor va risipi și acest „mister” (*Cuvânt rostit la aniversarea a 85 de ani de la nașterea
denominativ. profesorului meu)

cronica veche 5
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU Horia ZILIERU

„Misterele onomastice” ale Iașilor(xxiii) mnemosyne

um pot funcționarii unei primării, fie și cei de la orașului Iași din 1820 un Ilie Arap, rachier din mahalaua Rufeni,

C Serviciul tehnic, să creeze niște mistere onomastice? era român. O importantă familie boierească Arapu din Botoșani
Nimic mai simplu: ceva lene de a verifica o situație din este cunoscută încă din secolul al XVIII-lea, dar nicio relație
teren, neapărat cu un adaos de iuțeală în foiala hârtiilor (mai ales
dintre podul din Iași cu toți aceștia nu poate fi dovedită. Cu atât
dacă au forma și colorul bancnotelor) și nebăgarea de seamă a mai puțin cu... Harap-Alb.
ENDOSMOZĂ

Misterul teofanic în cetate.

noastră (a cetățenilor, vreau să zic). Curată scamatorie! Mai abitir Dar fiindcă apele, morile și boierii (după viziunea heracliteană
La masa ta de scris stau trei vestale;
ca un procuror DNA din ziua electorală a trebuit să cercetez cu a lui M. Sadoveanu) și chiar podurile o iau la vale, precum Podul
atenție dosarele de corupere a relației disjuncte dintre numele lui Ipsilant, luat pe dedesupt de Bahlui și proptit în Podul Tacu, în
Hathor translează măști orientale
podurilor Trancu și Arapu, ca să pricep că eventuala acuzație de anul 1933 (ANI, PI, dos. 58/1934, f. 22 r.), și serialul acestor subt semiton, vetusta castitate.
fraudă se putea baza doar pe o înscenare politică a Partidului „Mistere” curge din punte în pod și din pod în puntea următoare,
Obosiților din Primăria burghezo-moșierească a Eșilor. Așadar, unde trebuie să te faci frate cu Draculea, ca să poți trece printre IliraLyrîncupe senzuale
comunic tuturor contribuabililor la cetirea „Cronicii Vechi” că țepușele capcanelor etimologice. Și așa, alunecând, alunecând, ca scufundă sânii / lotuși skalzi / și scoate
propozițiile următoare sunt în falș parțial: Podul „pronumit Arapu în legănarea versului știut (doar de poetul acela), plutim de la suava smirnă. Coapsele agate
sau Trancu” era dat în antrepriză de construcție în iulie 1874 podul Trancu (1) la Puntea Ismirliului.Au simțit nevoia unei ritmându-l menuetul pe spirale
(Arhivele Naționale Iași - ANI -, Primăria Iași - PI -, dos. punți mahalagiii de pe malul drept al Bahluiului, mai ales
101/1872, f. 225 r.); fiindcă Podul Trancu și Podul Roș erau rupte zarzavagiii sârbi de pe ulițele Malul și Adunați, ca să ajungă fără ating toiagul crypto. Solitară,
de sloiuri în februarie 1880 (Ibidem, dos. 78/1880, f. 1 r.), la Podul ocol în piața de la Sf. Vineri, urcând pieptiș pe străvechea uliță monada Rymma fruct oprit închide:
Arapului urma să se taie gheața și să se desfacă iezătura de la o Fierbinte (Herbinte, 1663), rămasă până astăzi, în buricul târgului, distanța și poziția și punctul
moară făcută de-a curmezișul Bahluiului (f 13 v.-14 r.); „Podul de un martor sărman, dar cu atât mai concret-vizual al Eșului de
peste Bahlui, numit din vechime a Arapului, iar mai încoace a odinioară, loc evocator de vechime, cum nu mai există altul în șiuleiatul: nașterea- mormântul.
Trancului” era stricat (Ibidem, dos. 78/1883, f. 78 r.). Amendez vatra orașului. În egală măsură, vitele din Țigănimea Domnească Iar tu, sonarul bolților floride,
istoricește, nu și contravențional, aceste confuzii, asigurând pe ieșeau spre izlazul din șesul Bahluiului pe aceeași cale. Puntea nu
Respir prin lazaretul de Sahară.
doritorii de exactitate (totdeauna minoritari și timorați în mijlocul exista în 1857, căci nu apare în planul foarte bun al lui Fr.
poporului vrăjit de fumusețea basnelor) că nu a existat un Pod al Peytavin, în care este reprezentat până și un podeț de pe ulița
Arapului pe Bahlui și că știrile de mai sus sunt valabile exclusiv în Frecău, peste o scursură care venea spre Bahlui de sub biserica Sf.
povestea sfârșită deja a Podului Trancu (1), de pe cursul vechi al Lazăr. O localizăm cu precizie în planul lui Gr. Bejan (1896­
Bahluiului. 1897), între str. Malului și str. Frecău, și o descoperim în felurite
SLOVE
Să căutăm acum fantoma Podului Arapul din șesul râului. Cea stări și situații: stricată în august 1882 (ANI, PI, dos. 78/1882, f. 43
mai veche urmă o găsesc în 1861, în marele dosar al r.) și, apoi, în următoarele trei decenii, când reparată (Ibidem, dos. (Dumitru Micu -
recensământului ulițelor, caselor și locuitorilor urbei Iași. Atunci, 58/1888, f. 1 r., 3 r.), când iarăși afectată de viiturile Bahluiului examenul rigorii actului critic)
apare UlițaPodul Arapului, recenzată între Broșteni și Broscăria (dos. 58/1891, f 1., dos. 28/1895, f 7 r., 15 v.); a fost chiar
și locuită de români și jidovi (ANI, Eforia Iași -EI -, dos. 99/1861, proiectată ca pod de fier (dos. 58/1901, 44 r., 47 r.-53 v.), dar a 1. În L'Explication de metaphores, Queneau lasă să se
f 330 v. și 332 v.). Cercetând acea „închipuitoare hartă” desenată rămas punte de lemn și era putredă câțiva ani mai târziu (dos. înțeleagă, deși nu-și ascunde o iritantă superbie, că din
la 12 mai 1815 de vornicul de poartă Vasili Bucur (ANI, 58/1907, f 6 r.), când a trebuit să fie iarăși reparată (f 17 r.). Nimic moment ce cuvântul e absența lucrului, poetul trăiește
Documente, 422/107) și pomenită în episodul anterior (nr. 22), am nu s-a schimbat nici după rectificarea râului, fiindcă albia
neputința limbajului. Ce mai are de „făcut”? Să revele
presupus că Podul Arapului trebuie să fi fost acela de peste gârla Bahluiului Vechi primea scurgeri și izvoare din coasta dealului
sfidarea lucrurilor limbajului.
Nicolina (veche), care se vărsa în Bahlui, în imediata apropiere a Copoului și se umplea în sezonul ploios (dos. 58/1911, f. 23 r., 82
Podului Roș (primul amplasament), situație topografică r.,dos. 58/1912, f 37 r.), încât puntea a fost închisă (dos. 58/1912,
Vom merge tot cu metafora. Nu am întâlnit în viața literară,
reprezentată și în planul din 1857 al lui Fr. Peytavin. Numai că f. 9). Mahalagii reclamă că li s-au înecat vitele care treceau prin chiar peste tot, un om atât de strein de snobism și frondă,
documentele menționează acel pod ca Podul Nicolinei (ANI, EI, Bahlui, solicită un pod, dar rămân cu puntea doar cârpăcită (dos. asemenea lui Dumitru Micu. Viața sa e unitatea veritabilă a
dos. 86/1833, f 15 r., 21 r.), iar un podeț de piatră vechi, stricat, de 58/1913, f 1 r.,70r.,88r., 101), iarăși ruptă în decembrie 1915 și profesorului erudit cu a criticului, în spațiul nostalgic al
pe ulița numită Harabul(ANI, PI, dos. 31/1876, f. 20 r.), și un pod reparată în ianuarie 1916 (dos. 58/1917, 4 r., 5 r.), și tot așa, încă umanității cărții. Are ceea ce am putea numi: altitudine. Alții
de lemn degradat, numit din vechime Arapu, se aflau lângă două decenii (dos. 58/1919, f. 47 r., dos. 58/1920, f. 52 r., dos. au absență de cer: de iubire.
șoseaua județeană Țuțora (Ibidem, f. 261 r., sept. 1877). Podurile 58/1923, f 208 r., 209 r.,dos. 58/1930, f 20 v., dos. 58/1939, f 7
acestea, alăturate, erau peste una din numeroasele gârle ce r.), până s-a acoperit albia veche și s-a umplut paharul răbdării 2. Criticul așează mai presus de amiciție - adevărul.
străbăteau șesul Bahluiului înainte de regularizarea râului și cititorului acestor aventuri bahluviene fără haz, dar cu mult necaz. Avertizând că acționează în libertatea unei angajări morale,
extinderea orașului în această zonă. Gârla a fost canalizată, înainte Numai lectorul cu apartamentul inundat de vecinul de la etajul luând distanța necesară față de simpatii / antipatii. Am zice
de 1850, pe un șanț care pornea din șoseaua Socola și urma traseul superior poate... empatiza cu mahalagiul căruia i-a pierit vaca la că este (împrumutând o sintagmă cu totul revelatoare) un
de astăzi al Bulevardului Primăverii, până în Bahlui, mărginind pe puntea cu pricina. Și totuși, chiar banalitatea dramatică în realul ei fizician al literaturii.
stânga șoseaua Țuțorii, până la cotul acesteia spre est (pe actuala poate avea o câtime de mister, cum are și această punte: numele Pe urmele lui Pompiliu Constantinescu își desvăluie discret
Calea Chișinăului). În acest cot, în planul lui Fr. Peytavin, este Puntea Izmirliu/ Ismirliu (dos. 58/1887, f 10r.,dos. 58/1888, f 1 și „acel val de lirism subtextual infuzat din tristețea
cartat, peste șanț, un pod, care lega șoseaua de un drum, acela r.). Iarăși un nume de persoană, al unui locuitor din preajmă,
criticului”. E o „polemică” deschisă către sine, între
numit apoi Ulița Podul Arapului. Mai târziu, se prevedeau cunoscut de toți vecinii, se atârnă de parmaclâcul punții, spre
adeziune și refuz: exercițiul moral între starea poetului
cheltuieli pentru reconstrucția podului din Strada Arapului nemurirea (doar de un an!) a amintirii sale. Tacu, Trancu și
(Ibidem, dos. 58/1888, f. 11 r.), dar abia în august 1890 era Bucșănescu au fost mai norocoși, mai longevivi în posteritatea
virtual lansat în spațiul terifiant al textului și interpretul
terminat podul de lemn din str. Arapu (Harapu), în locul celui de onomastică, dar Izmirliu e mai interesant, prin excelența rarității textului redându-i-se sensul potențial. Elaborarea
piatră, ruinat (Ibidem, dos. 58/1890, f. 23 r.). Îl găsim apoi numit și numelui, exotismul sonorității și ghimpele etimologiei. Văd în judecăților, în teritoriul disciplinei de o maximă rigoare, e
PodulFloroaedinstr.Arapu(Harapu)(Ibidem,dos. 58/1891,f 42 acest antroponim denumirea orașului turcesc Izmir, cu sufixul tensionată de fantezia stimulativă.
r., 45 r.). Planul lui Gr. Bejan (1896-1897) reprezintă str. Arapu adjectival -li, identificând așadar un venetic „din Izmir”. Izmirliu
începând de lângă Podul Roș și ajungând la cotul vechi al șoselei e pe românește, cu -u final în funcție de articol hotărât. În 3. Versurile sale (a scris și poezie) transcriu melancolia
Țuțora, iar de aici continuând, prin spatele fostei fabrici amestecul etnic din Iașii veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea, un secundă a unui paradis pierdut. Era nevoie de gingașa
„Țesătura”, pe traseul actual al str Arapu, până în șoseaua Socola. imigrant din levantul otoman (care nu trebuia să fie musai un turc) consonanță în desfolierea palimpsestului până la ivirea
După reamplasarea Podului Roș (1911), capătul de nord-vest al nu e deloc o surpriză. La doar o cotitură de Bahlui, mai în sus, zodiacului originar. Acolo, întreabă, acuză, justifică
străzii a fost schimbat pe malul drept al cursului nou al Bahluiului, locuia armeanul Trancu. Puntea nu mai există de mult și nu cred că lamentațiiile unei îndrăgostiri mitologizate. Prozodia și
pe traseul actual Splaiul Bahlui, cca 200 m, de unde cotea la vreun automobilist care trebuie să ocolească micul rond de la retorica par tradiționale: „O, gheață candidă, o, puritatea
dreapta, spre șoseaua Țuțora. Construcția cvartalului de blocuri, intersecția străzilor Moldovei (de pe traseul Bahluiului Vechi) și zăpezii, / împresurați-mi inima! Nu sunteți voi Poezia? /
după 1961, a întrerupt vechea str. Arapu, care a fost desființată pe George Emil Palade (fostă Malul), pentru a vira spre str. Smârdan Albă zăpadă, geometrice perfecțiuni glaciare / nu voi nașteți
porțiunea dintre splai și până la intersecția menționată. (fostă Frecău), știe că se rotește pe locul fostei punți a Ismirliului. Floarea reginei?”.
Podul (podețul) Arapu, inițial probabil de lemn, apoi de piatră, Va fi în avantaj (neînsemnat) doar acela care va citi acest „Mister”
Ieșirea din solitudine ni-l adeverește pe je reconciliat cu
după 1840, când s-a șoseluit drumul Țuțorii, are numele unui și va privi poza de mai jos.
elocința. În momente de apărare, je devine trama poemului:
mahalagiu din apropiere, care nu a
apărut încă în documentele ieșene adică nous.
publicate sau inedite, insistent
cercetate. Antroponimul Arapu 4. Nu ne sunt la înălțimea inimii angoasații, tenebroșii, mai
este, evident, o poreclă, obișnuită ales în exercițiul „acțiunii” negative. Sumbra lor sforțare o
pentru țigani. Unul, rob al egalăm cu un soi de diletantism programat. Nevoia de
Mitropoliei Romanului, este „nemăsurat” la unii, ospitalitatea plictisului la alții.
menționat în 1587 (Documente Cărturarul a rămas suflet tânăr. În timiditatea sa e o
privind istoria României, A, transfuzie de candoare relativizând vârsta, prelungindu-i
Moldova, XVI, 3, p. 362), iar o starea de visare. Delicatețea își asumă de rezonanțe afective.
țigancă Arapa apare în 1599 Verva alternează cu umorul, simpatia mediază dialogul și
(Ibidem, XVI, 4, p. 253). La Iași, atmosfera colocvială expugnă orice artificiu și căderea în
țiganul Gheorghe Arapu cu familia complexitate.
sa era înregistrat într-o condică a
sufletelor „stării de gios” din anul 5. Ceea ce a dat la lumină până acum, rod al unei puteri de
1808 (Documente statistice
muncă și consecvență cu sine admirabile, se constituie în
privitoare la orașul Iași, ed. Ioan
C apro șu și Mihai-Răzvan peisajul literar ca un relief fecund, original și armonios. Fără
Ungureanu, I, 1997, p. 277). seisme de recul. Un blazon căruia i-a rămas fidel. Pe o atare
Numele nu este însă exclusiv „scenă” romantică.
țigănesc, căci în Catagrafia k_________ _______________________ /
cronica veche 5
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU Horia ZILIERU

„Misterele onomastice” ale Iașilor(xxiv) mnemosyne

recum Raskolnikov întors la locul crimei, revin și dinspre satele din sudul orașului (ANI, EI, dos. 23/1838, f.

P eu la numele Bularga, pe care l-am „executat” 5v.-6r.). După sfârșitul epidemiei, în 1830, podul a fost
sumar în episodul VI al serialului nostru, pentru a refăcut, dar viiturile Bahluiului l-au avariat și chiar distrus cu
ajunge repede la mai spectaculosul toponim Manta Roșie totul, ce
în repetate rânduri. Astfel, cele trei poduri au fost stricate
îngrozește pe ieșenii internauți cu presupusele grozăvii în primăvara anului 1838 și Eforia era preocupată de
SARCOFAG
Ibn 'Araba, dă-mi oaza andaluză,
nezăvorâta stare almahadă.
sângeroase ale lui Gavril Buzatul. Am pus atunci denumirea repararea lor în lunile următoare. Se punea atunci problema Încerc cuvântul tunetîn tornadă
micului cartier (de fapt, doar o stradă prăfoasă) în legătură cu facerii unui singur pod, într-un loc pe care să treacă drumul
Maria Bularda, apărută într-un recensământ al caselor din spre șoseaua Socolei. Pe pârâul Șărpoaica se afla atunci legat la ochi răbdat într-o ecluză.
Iași, la 1853, undeva pe Podul Lung, și am emis doar câteva căsăpia, iar pe o gârlă a aceluiași pârâu se aflau velnițele
considerații privitoare la etimologia antroponimului Bularda (Ibidem, 23/1838, f. 14 r., 16 r., 19 r.-v.). Planul din anul 1840 PoateHizhâm,fantasma ta nomadă,
/ Bularga. Acum, coborând pe Bahlui cu pluta greoaie a (Arhivele Naționale București, Planuri și hotărnicii, nr. 73), îndură-ni-se (misticăși muză)
documentării arhivistice, ajung la Podul Bularga / Bulargăi, citat în episoadele anterioare, clarifică rezultatul triunghiului afi ipotenuză,
adevăratul „vinovat” de impunerea acestui nume în controverselor de la Eforie: se văd căsăpia de la gura Căcăinii, nălucă, balerină și monadă.
toponimia ieșeană. În anul 1825, iconomul Ștefan de la Podul Bularghi(i) peste o gârlă a Bahluiului, care este
biserica Sf. Neculai din Ciurchi, desigur împreună cu Șărpoaica, un alt pod, fără nume, peste Bahluiul vechi, și Visez retras arhiva atlantidă
enoriașii săi, a cheltuit 800 lei (sumă importantă atunci) drumul pe șes, până în șoseaua Socolei, pe traseul urmând neîntrerupta scufundare
pentru construcția a trei poduri de lemn, anume Podul aproximativ al Bulevardului Tudor Vladimirescu din prezent
Bulargăi, peste Bahlui, Podul Șărpoaicei, peste pârâul și cu capătul (întrerupt de clădirea S.C. Tomiris S.A.) în strada spre cerul răstignit în piramidă.
Șărpoaica, și podul de peste Gârla Șărpoaicei (ANI - Arhivele actuală Bularga. În planul din 1844 al lui Josef Raschek
Naționale Iași, EI - Eforia Iași, dos. 23/1838, f. 5 v.-6 r.). constatăm diferențe topografice: pârâul Șerpoaica este Acolo, verbul știe cum să zboare
Acestea sunt primele informații scrise despre Bularga, dar reprezentat mai jos, în dreptul fostului cimitir evreiesc, pe coarda râsului din crisalidă
locurile de trecere a tătărășenilor și ciurchenilor cu vitele lor drumul de la gura Cacainii a fost schimbat, trecând peste acest redând Femeii loc la înălțare.
spre izlazul din șesul Bahluiului erau mult mai vechi. pârâu, podul de peste gârla Șărpoaica a fost desființat,
Neamul Bularga era și el vechi în mahalaua Ciurchi, cel rămânând doar Podul Bulargăi de peste Bahluiul vechi, mutat
târziu din veacul al XVIII-
SLOVE
lea. Acel preot Ștefan era, (Grigore Vieru, - lacrima „mutând în aur plumbul")
foarte probabil, răposatul de
peste câțiva ani Ștefan 1. Mi-a fost dat să-l cunosc pe Grigore Vieru în toamna
Bularga, al cărui loc sterp din anului 1956. În echivocul experienței sentimentale, îmi
Mahalaua Sf. Andrei se suna mallarme-an diflama: „îa chair est triste, helas!”.
vindea în anul 1835 Acut, arghezian: „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/
(„Buletin. Foae oficială”, Sufletului nostru bucuros de moarte”.
Iași, 1840, p. 251). Mai mulți 2. În sfâșiata ceață, „dumicata limbă” selenară nu obtura
locuitori din acest neam sunt
conturul vetrei, al casei, al neamului. Frigul interior îi
atestați în acei ani: Savva
punea întrebări la care răspundea rana inimii. Mâinile, într-
Bularga și Toader Bularga
un fel de echivalență, transcriau ecoul clopotelor de dincolo
erau, la 1833, printre
și dincoace. Ritmul sincopat da stihurilor murmur de teamă
lucrătorii podurilor din Iași
însevând rădăcina de foc.
(ANI, EI, dos. 17/1833, f. 48
r.). O catagrafie a locuitorilor 3. Era ca floarea câmpului: plăpând, sfios, tânguitor,
din cvartalul 4, adică din retrăind bejenia părinților din părinți, pâlpâind în
Ciurchi și Tătărași, îi ceremonialul luminii. Pleoapele, ca o frumoasă și tristă
înregistra pe Matei Bularga duminică, se umbreau în-de-ele, acuzând vinovate foneme.
și Toader Bularga (Ibidem, Tremurau la tunetul furtunii. Crivățul le tatua cu pleasnă
dos. 74/1836, f 23 r. și 24 v.), răbufnită de nagaică. Glasul căuta matca râului înspumând
iar preotul C. Bobulescu citea blestemul.
(pe la 1900) pe o cruce de Planul lui JosefRaschek (1844) Cine știe sensul păcatului? Ca floarea câmpului se încărca,
piatră din cimitirul bisericii duios, de roua credinței. Chema piatra nevoiașă, aceasta se
Sf. Nicolae numele lui Vasile Bularga, care îi amintea de mai în șes. După marile schimbări survenite în urma făcea bolovan de hotar. Raza îi era laser de spini cu greul de
Podul Bulargăi de peste Bahlui (Tatarașii sau traiul sistematizării edilitare din șesul Bahluiului după 1930 și, mai plumb. Orbecăitul veac petecea patrafirul nesomnului.
negustorului loan Movileanu din veacul alXIX-lea..., Casa ales, după 1960, cine ar mai putea vedea astăzi, fără o Buciumul marelui Înaintaș nu se întrerupea din jale.
Editorială Demiurg Plus, 2013, p. 17). Ulița lor era viitoarea documentare istorică insistentă, legătura de nume între Plânsul în cercul lacrimii nevăzute izvora același ochi al
str. Bularga, cartată în planul lui Gr. Bejan din 1896-1897, capetele fostului drum al Bulargăi, dintre podul de la 1825 și fântânii. Fir de ofir se urzea și se înălța obsedant tâmplei
numită după primul război str. Romană, din care a mai rămas strada conexă cu Bulevardul Socola? Ofer aici încă un sale: „Mă voi lipi strâns de/ Crucea/ plânsă încă o dată/ de
astăzi o porțiune a Aleii prof. Gheorghe Alexa, ce străbate „mister” dezlegat. nemărginire”.
Complexul studențesc Tudor Vladimirescu. Ca toate celelalte poduri de peste Bahlui, și Podul
La Podul Bulargăi a fost stabilită, la 7 ghenar 1829, una Bulargăi a dat mari bătăi de cap Eforiei și Primăriei Iași, în 4. Viețuind în limba română se descoperea pre sine: a doua
dintre cele șase carantine, unde se impunea și „afumarea momentele deja menționate în episoadele anterioare: 1853, mult dureroasă naștere ca parte de sfeșnic edenic. Zice un
1874,1876,1877,1879,1881,1885,1895,1896,1909,1911, poet de pe alt meridian: „Inima iute aleargă cu o grafie mai
hârtiilor”, odată cu izbucnirea ciumei (ANI, Isprăvnicia
ținutului Iași, dos. 104/1829, f. 14 v.). Apoi, podul a fost 1913, când a fost avariat, distrus și mereu reparat. Rectificarea repede”. Inima sa ilumina spovedania imaginând zăpada în
ridicat de Casa podurilor, pentru a se interzice intrările în Iași cursului Bahluiului din anii 1911-1913 s-a oprit în zona gurii zugrăveală sfântă de iconostas. Să nu-l întârzie Golgotha
Căcainei, vechiul pod rămânând stihului, își striga urna cenușii. Memoria ardentă se exila în
expus capriciilor râului și în anii cartea Steaua de vineri: zăbavă de pământ, pudoare de cer.
următori (îndeosebi în 1932 și O, clipă!, cine plonja în moarte întâiul întrevăzându-și „fața
1934). Odată cu trasarea inutilă?”
Bulevardului Tudor Vladimirescu Ne revedeam în odaia mea, meditând la „Afrodita” lui
pe șes, în 1 962- 1 964, cu Pierre Louis. Înaintau spre pupilele oglinzilor frunze
canalizarea B ahluiului în căzute dintr-un copac „avant de mourir”. Culegeam
continuare, pe traseul actual al manuscrisele și le orânduiam într-un sumar nocturn. Se
Bulevardului Chimiei, și mutau strofe, se abandonau stihuri, altele noi intrau în cheia
construcția în anul 1964 a podului solitudinii. Se acorda puritatea cu răbdarea enigmaticei
actual, de beton, aproximativ pe galere: „Iar când nu poți/ Nici plânge și nici râde/ Cu-al tău
locul primului pod cunoscut, pământ,/ Cu cerul tău în față,/ Tu taci atunce/ Tot în limba
Podul Bulargăi a ieșit din istoria ta.”
edilitară a orașului și din memoria Unitatea profundă a literelor îl scotea din insuportabila
ieșenilor. Episodul acesta nu este suferință. La capătul căreia, o isterică mașină (într-o altfel
decât un serviciu (o slujbă!) de de „călătorie camusiană”) îi sugruma vieața. Îngerul îi
pomenire. depunea masca în lucarna ochilor acelora care n-au tăcut,
Mai rămâne acum să precizez iubindu-l . Unde-s?: vina, păcatul, pedeapsa, funia,
că Bularga și Bularda, ca scripetele, dricul? În aura textului.
antroponime, sunt variante ale
aceluiași nume, Bul(e)arcă, acesta 5. Anxietatea ultimelor poeme ne va reda, cetindu-le,
cu baza lexicală în subst. bulearcă măsura înaltei sale respirații. Convergența clopotelor,
„rachiu sau vin prost”. În prezent, coroană smulsă din inerția avară, îl urcă peste gravitație,
cele trei forme sunt nume de stea necăzătoare.
k________ ________________________ )
familie răspândite în toată țara.
cronica veche 9
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU și pălmașii Eforiei (ANI, EI, dos. 82/1836, f. 2 r.-10 r.). Peste trei
decenii, chestiunea canalizării s-a reluat cu noi eforturi
financiare. În 1869 s-a lucrat la măsurători pentru ridicarea în
plan a râului (Ibidem, PI, dos. 162/1869, f. 1 r., 2 r.), iar în anul
1883, cu prilejul construirii Podului de Fier, s-a mai canalizat
„Misterele onomastice” ale Iașilor (xxv) acolo o porțiune din cursul Cacainei. Un plan ozalid păstrat
arată o secțiune transversală a canalului, cu boltă (Ibidem, dos.
214/1882). Apoi s-a realizat nivelmentul pârâului pe tot cursul
n amic adevărat, nu un ragăm din stirpea nemurită Argeș, Buzău, Dâmbovița, Călărași, Olt, Prahova și Teleorman. său de până la Podul Albinețului (Ibidem, dos. 122/1896, vol. I-

U
de lancu Nenea, îmi reproșa tocmai în zi de căldură La București, denumirea veche a fostei gârle Bucureștioara din IV, toate lipsă din arhivă; citate după inventarul fondului) și s-au
mare că prea zăbovesc la capul podurilor ca mahalaua Scaune a fost Căcaina. Cunoscute sunt și în Oltenia făcut numeroase exproprieri de terenuri de pe ambele maluri,
țiganul, cerșind brudină de simpatie pentru dezlegarea hidronimele Căcata (6) și Căcăcioasa (2) desemnând tot începând din Țicăul de sus și până la vărsarea în Bahlui (Ibidem,
misterelor onomastice, că serialul băltește ca apa Bahluiului, elbălți (Dicționarul toponimic al României. Oltenia, vol.
pâraie și dos. 560-649/1897, toate lipsă din arhivă). Planul orașului Iași
voind să afle mai repede știri despre berării, cârciumi, cafenele, 2, 1995). Surprinzător, un toponim Căcaina este înregistrat și în al lui Gr. Bejan (1896-1897) reprezintă cu anticipație
hanuri și oteluri, după modelul dezvăluirilor despre Blonde, județul Sălaj, desemnând însă un deal, cu loc de pășune, iar canalizarea Căcainei ca realizată, cu bulevardele (C. A.) Rosetti
Brunete & alte Plăceri toponimice. Nu puteam să-i zic: Amice, etimonul este considerat o poreclă (!) (Tezaurul toponimic al și (I. C.) Brătianu (din 1947, Tudor Vladimirescu) deja
ești idiot!, preferând varianta soft a mirării / exclamării: C' ești României. Transilvania. Județul Sălaj, 2006). Denumirea deschise, dar fără simbolul Podului de Fier, care a rămas totuși
copil? Stai să vezi ce de poduri, podețe, punți și apăducuri te românească Căcaina are echivalentele slave Dresleuca de la funcțional. Câți dintre locuitorii Iașului din prezent, circulând
așteaptă pe Căcaina și Ciric! Replica îl lasă mofluz, iar eu Botoșani (atestat ca Drislive în 1430-1431, în formă coruptă, ca pe cele două bulevarde sau traversându-le mai știu de existența
continuu imperturbabil periplul pe Bahlui la vale, din Bularga- nume de sat cu bază hidronimică), și de la Manoleasa-Prut, și chiar de numele Căcainei subterane.
n în gios, cu un gând frumos, preț de încă două scurte episoade precum și Drăslivița (1414-1419), apoi Drislavețu (1495), Multe și vechi denumiri populare, toponime sau
cu poduri istorice. pârâu din târgul Hușilor. antroponime, dovedesc o firavă reticență față de ceea ce
Podul Metalurgiei, construit din beton în anul 1964 peste Căcaina ieșeană este un pârâu de cca 16 km, cu obârșia în vorbitorii instruiți din modernitate consideră a fi cuvinte
Bahluiul canalizat în zonă tot în acei ani, trebuia să facă dealul de la est de satul Moimești, com. Popricani. Pe cursul său licențioase, obscene sau măcar „urâte”, cacofonice. Arhivele
legătura între str. Vasile Lupu (prelungită pe traseele fostelor inferior, a fost din vechime hotarul natural dintre târgul Iași și oferă cercetătorului un material generos în această problemă,
str. Ignat și Hațașul Vitelor, de lângă Cimitirul evreiesc, până în satele Ciurchi, Tătărași și Rufeni, apărute pe moșia târgului și poreclele oamenilor fiind domeniul fruntaș în clasamentul
str. Grădinari) și noua zonă industrială din șesul Bahluiului, devenite mahalale ale orașului. Cu certitudine, denumirea sa a onomasiologic „vulgar”. Numele Căcainei și ale sinonimelor
străbătută de Bulevardul Metalurgiei. Acest pod se află în apărut aici și s-a extins treptat spre nord, spre satul Cârligul și sale sunt bune exemple pentru ilustrarea comportamentului
perimetrul unui vechi pod, reprezentat în Plan mai departe. Din gospodăriile încă țărănești din Țicău și din lingvistic popular vs. cult / oficial. Miron Costin este primul
ichonographique de la viile de Jassy, ridicat de inginerul Rufeni, în veacurile XVII-XIX, se aruncau în pârâu tot felul de „pudic” dovedit, atunci când, povestind o hărțuială dintre oștile
Joseph de Bajardi în anul 1819. Era și aceasta o trecere spre gunoaie, iar din Târgul Boilor, din prăvălii, cârciumi, măcelării, lui Vasile Lupu și Matei Basarab lângă Focșani, „la o vale care-i
izlazul târgului pentru vitele mahalagiilor din Ciurchi și căsăpii, velnițe și dubălării din coasta de est a Iașilor veneau în dzicu Milcovul cel Mare, cu altu nume Cucata” (Miron Costin,
Grădinari. Ceva mai târziu, se vede (în Planul moșiilor din apa și așa puțină în lunile secetoase tot soiul de scursuri și Opere, ed. P.P. Panaitescu, 1958, p. 150), evită să scrie Căcata,
hotarul Iașilor la 1840 al inginerului Vasile Pop, citat într-un dejecții. Câteva informații sunt suficiente aici pentru ilustrarea denumire reală a pârâului, care apare într-una din copiile
episod anterior) în acel loc o moară de apă, care va dispărea acestei situații. De pildă, în 1833, Eforia hotăra mutarea Letopisețului său (Opere complete, I, ed. V. A. Urechia, 1886, p.
înainte de 1868 (când nu mai este menționată - 605). Apare acum dovada că și Căcaina ieșeană
vezi mai jos împrejurarea). avea în secolul al XVII-lea aceeași variantă
Mai coborâm pe Bahlui până la Podul Sf. licențioasă a denumirii, pe care o găsim în
Ioan, care dăinuie pe amplasamentul unui pod cronică, unde se pomenește „valea ce să dzice la
mai bătrân de două secole. Prima reprezentare noi Cucata” (ed. 1958, p. 188). Un alt copist
cartografică o găsim în planul citat al lui Bajardi, glosa marginal aici cu numele Căcaina (ed.
lângă o moară aflată pe moșia Mănăstirii Sf. Ioan 1886, p. 660). Trebuie să precizez că în toate
(Zlataust) din Iași, moară atestată la 29 iulie 1791 actele de până la 1800, dintre cele editate în
(Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria DIOI, II-X, forma numelui este exclusiv
orașului Iași - DIOI, IX, p. 29). Acea moară era Căcaina / Cacaina, fiindcă niciun diac nu putea /
atunci mai sus (în amonte) de moara pe care trebuia să modifice un nume propriu dintr-un
Mănăstirea Dancu voia să o facă pe Valea lui document. În schimb, după 1830, cinovnicii
Pătrașcu, numită ulterior moșia Moara Dancului, Eforiei Iași, funcționarii Primăriei și apoi
pe care s-a format satul Moara Dancului (existent publiciști și scriitori, militari și juriști, profesori
în 1803), cu numele redus Dancu din anul 1887. și tehnicieni, geografi și cartografi au evitat să
Moara Sf. Ioan apare, alături de pod, și în Planul scrie și să pronunțe acest nume vulgar. Soluția a
din 1840 mai sus menționat. A fost desființată în fost recursul la un truc lingvistic știut și
anul 1868, când s-a decis tăierea zăgazului morii productiv, anume crearea unui eufemism prin
în urma repetatelor inundații ale Bahluiului, alterarea cuvântului jenant, fie și doar printr-un
fiindcă iazurile împiedicau evacuarea apei râului singur sunet. Celebrul nostru Bulă ar ști să
(ANI, Primăria Iași - PI, dos. 64/1868, f. 3 r., 27 explice mai bine fenomenul (și numele său), dar
r.), dar podul a rămas până astăzi, refăcut de nu mai iscusit decât profesorul Vasile Arvinte,
câteva ori și reconstruit prin 1965, din beton care ne-a învățat cum e cu adv. hăt, cu hătălău și
armat. Lângă pod se găsea și o crâșmă, numită hătui! Așadar, un inventiv rușinos și anonim va
conjunctural necanonic Sf. Ioan (Ibidem, dos. fi zis cel dintâi Calcaina, formă cu succes
127/1877, f. 2 r.). Peste pod trece astăzi strada Sf. asigurat până astăzi, de aproape două secole,
Ioan, cu ieșirea în Calea Chișinăului. căci o găsesc folosită în „Foaia Sătească” din
Ca și în alte numeroase locuri, în vecinătatea morii s-a căsăpiilor de pe apa Căcainei la Bahlui și curățirea albiei 1846, p. 264, 303, și apoi de zeci de ori în dosarele Primăriei și în
format un cătun, atestat în 1803 ca Moara Sf. Ioan, extins ca sat pârâului (ANI, Eforia Iași - EI, dos. 49/1833), iar peste un an se numeroase alte surse consultate.
(în 1855) cu numele mult mai vechi al unei odăi de vite, Șapte decidea strămutarea căsăpiilor peste Bahlui (Ibidem, dos. Pe cât de transparent este sensul lexical al hidronimului
Oameni (1662), apoi împărțit, partea de vest fiind azi cartier al 23/1834). În Planul lui Joseph Raschek din 1844 vedem totuși Căcaina, pe atât de „misterioasă” se dovedește a fi pentru
orașului Iași, iar partea de est constituie intrarea în satul Dancu. Căsăpia Mare pe malul stâng al Bahluiului, la vărsarea Căcainei
cercetător etimologia acestui nume. Răspândirea sa din nordul
Încheind, în sfârșit, tema podurilor bahluiene, încerc să în râu. Mai târziu, Primăria obliga pe hahamii jidovilor să taie Moldovei și până la București și chiar în jud. Sălaj nu a fost
deslușesc tainele ascunse în istoria denominației celor trei păsări doar pe șesul Bahluiului și al Calcainei (ANI, PI, dos.
exemplificată aici din vreo tentație lingvistică scatologică, ci
afluenți de pe stânga râului, Cacaina, Ciricul și Pârâul Chiriței, 188/1871).
pentru a dovedi că nu ne aflăm în fața unui toponim de origine
precum și a podurilor aferente. Cea mai veche atestare datează din 8 septembrie 1673
străină, eventual slav, cf. Cacova și numeroasele hidronime cu
Căcaina, nume popular, cu variantele fonetice (DIOI, II, p. 373). Cam tot atunci, Miron Costin scria în finala -na (Coșna, Crasna, Sitna etc.). Aria și frecvența
moldovenești Cacaina sau Câcaina, este un hidronim Letopisețul Țării Moldovei (Opere, ed. 1958, p. 197) despre denumirii dovedesc existența unui vechi termen comun,
surprinzător de răspândit în Moldova și în Țara Românească, confruntările oștilor implicate în disputa pentru domnie dintre căcaină, neînregistrat de vreun dicționar al limbii române,
desemnând, fără excepție, pâraie cu lungimi și debite relativ Gheorghe Ghica și Constantin Basarab, din anul 1658, pe păstrat însă doar ca hidronim. Pentru etimolog, dificultatea
mici, toate străbătând teritoriile (moșia și vatra) unor târguri pârâul Căcainii, mai jos de podul lui Ștefan-vodă. Mențiunile constă în inexistența în română a unui model derivațional în -
vechi, dar și ale unor sate, cu funcția de canal colector al apelor pârâului sunt apoi numeroase, în legătură cu ulițele și casele de aină, pentru a valorifica baza lexicală cac- (de origine latină).
uzate și dejecțiilor deversate apoi în râuri mai mari. Sunt pe malurile sale, de pe Ulița Căcainii, cu poduri și punți, cu Nici o aparentă derivare în -ină nu este posibilă, fiindcă acest
atestate documentar, din vechime, pâraiele Căcaina în târgurile inundațiile și stricăciunile din primăverile ploioase, când sufix se atașează la baze consonantice și își păstrează accentul,
Bârlad, Suceava, Siret și Galați. La Botoșani, Căcaina se unea Bahluiul nu-i mai primea apa adunată de pe versanți și întreaga ca în Băltina și Oltina. Ca urmare, atunci când explicația
cu pârâul Dresleuca, iar un afluent al Milcovului, canalizat prin albie a Căcainii, de la vărsare și până pe la str. Pădure, devenea o științifică se dovedește neputincioasă sau neștiutoare, obișnuim
Focșani, în 1844-1845, era numit tot Căcaina sau Căcata în baltă stagnantă. Mai ales atunci se stricau podurile de lemn și să invocăm... minuni și mistere. Mă supun și eu acestei probe de
documente anterioare. Între satele Slobozia și Broscăuți din punțile, pe care Eforia (și Primăria) trebuia să le repare mereu credință, admițând în cazul de față o creație spontană, un
jud. Botoșani, satele Albești și Brăiești din jud. Iași, pe hotarul (zeci de documente din secolul al XIX-lea probează această „accident” ce sfidează constrângerile gramaticale și realizează
satelor Novaci, com. Duda-Epureni, și Roșiești, jud. Vaslui, situație). Planurile și hărțile vechi reprezintă cursul sinuos al cu succes comunicarea și expresivitatea. Chiar și (sau mai ales)
precum și Grumăzești, jud. Neamț, sunt pâraie cu același nume Cacainei în valea destul de largă de la str. Pădure în aval. Se cea indecentă. Cred că amicul pomenit în incipit-ul acestui
(uitat în câteva cazuri), purtat și de un afluent al Tecucelului, impunea, așadar, canalizarea pârâului, pentru limitarea episod este acum relativ mulțumit. Eu sunt și mai... relativ. Pot fi
prin com. Nicorești, și un afluent stâng al pârâului Sârca, la pagubelor și cheltuielilor recurente. Urgența se impunea în satisfăcuți și ieșenii cărora Eforia contemporană a avut grijă să
nord de Târgul Frumos. În ținutul Neamțului, la sfârșitul 1836 la podul de piatră din capătul uliței Bocșănescului, unde le lase o probă-martor a ceea ce a fost pe la 1900 glorioasa uliță
secolului al XVIII-lea, un pârâu din zona com. Dobreni apare Căcaina avea și o matcă veche. Cunoscutul arhitect Fraivalt cu nume scandalos, rebotezată pe un tronson Apeducul.
în grafie germană cu numele Kikische (Câcâcea). Dicționarul (Johan Freiwald) a astupat atunci cu pământ o parte din albia Privească oricine din stația de tramvai Pădure spre sud și să
toponimic al României. Muntenia, vol. 2, 2007, înregistrează veche, a adâncit cu două palme albia nouă și a făcut lagum admire peisajul dintre străzile cu nume de oștean (Maior
două hidronime Căcaina în jud. Brăila, dar mult mai (termen turcesc pentru tunel sau canal subteran) cu scânduri de Ieremia Popescu) și de cărturar (Profesor Paul Ion). Atunci, mai
numeroase sunt denumirile de bălți și pâraie Căcata (8 stejar, acoperit cu lut galben. A construit și două poduri de lemn, că te apucă dorul de recitit Iașii de odinioară.
ocurențe), Căcăcioasa (2), Căcăcioiu, Căcacea (4) din jud. desființând unul mai vechi. Pentru munca brută a folosit carele

cronica veche 5
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU vreme, cult și patriot, implicat în mișcarea cărvunarilor de
după 1821, „cel mai de treabă și mai cinstit din cei de starea al
doilea” (Cristian Ploscaru, Originile „partidei naționale” din
Principatele Române, I, Ed. UAIC, 2013, p. 646), era de
notorietate pozitivă, încât chiar și marele cârcotaș pamfletar

„Misterele onomastice” ale Iașilor (xxvi) Costandin Sion, paharnicul, îl înfățișa ca „faimosul scriitor pe
vremea sa, iubit de Domn și de toți boierii”. Un asemenea om,
de luminoasă amintire, a rămas în memoria locului, numele
ai mici decât podurile de peste Bahlui, cele de stăpânire a domnilor asupra hotarului târgului, și a rămas cu său reușind să substituie, la început neoficial, denumirile mai

M
peste Căcaina înving prin vechime, număr și acest statut juridic timp de trei sau patru decenii; apoi, vechi ale uliței ce pornea din apropierea turnului bisericii
circulație în competiția imaginată în acest deducem că podul va fi fost stricat în 1657, de vreme ce Ștefan Barnovschi și se termina la Podul lui Ștefan-vodă: Ulița
episod al serialului toponimic ieșean. Dacă Podul Roș urma să-și facă acolo un pod, care devenea proprietate
Boul(numit Herbinte sau Fierbinte (1663), care s-a păstrat azi doar ca
privată,
astfel cu puțin timp înainte de 1777), cu amplasament având astfel dreptul, nemenționat, de a încasa brudina
relativ nume al unei ulițe povârnite, str. Fierbinte, ce coboară din fața
variabil, este singurul foarte vechi, asigurând intrarea în Iași (taxa de trecere pentru carele cu orice încărcătură).Este de Poliției Municipale și până în str. Smârdan; Ulița Cavacului
dinspre Vaslui și Scânteia, dar și dinspre vadul Țuțorei, pe un presupus că noul stăpân doar a reparat podul de piatră, care va (Mihalik de Hodocin, Planul drumului apelor Capitaliei,
străvechi drum ce trecea prin Tomești, Socola și pe la fi cunoscut timp de încă două secole ca Podul lui Ștefan-vodă 1843), denumire mai veche, poate din veacul precedent,
Mănăstirea Frumoasa, celelalte treceri bahluiene au fost (Ioan Caproșu, DIOI, III, p. 567, a. 1688 mai 15; ibidem, VI, p. implicând numele unei persoane încă neidentificate, și care
făcute abia prin veacul al XVIII-lea și chiar al XlX-lea, pentru 563, a. 1765 martie 8) sau ca Podul de Piatră de la Gura mai apare incidental, în 1868, când strada era pavată cu
scoaterea vitelor pe șesul inundabil al Bahluiului. În schimb, Căcăinii (Ibidem,VI, p. 567, a. 1765 mai 15; p. 756, a. 1769 bolovani (ANI, Primăria Iași, dos. 148/1868, f. 44 v.); Ulița
legătura cotidiană și de cel puțin jumătate de mileniu dintre decembrie 22; BFO, 1835, p. 205; Arhivele Naționale Iași - din dosul Beilicului (1844); Ulița Bocșănescului(ANI, EI, dos.
fostele așezări de pe moșia târgului, devenite mahalalele ANI -, Eforia Iași - EI -, dos. 74/1836, f. 57 r.; FoS,1843, p. 82/1836, f. 2 r.); Ulița din Dosul Beilicului sau a
Grădinari, Ciurchi, Tătărași și Rufeni, a impus cel mai târziu 231; ibidem. 1847, p. 2, 178, 243;ibidem, 1848, p. 214). Bucșenescului (Fr. Peytavin, 1857). Numele Str Bucșinescu a
din veacul al XVI-lea construcția de poduri și punți peste După anul 1832, în documentele Eforiei, aproape toate în devenit oficial în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și a
mizerul pârâu Căcaina, traversabil vara și cu piciorul, dar tare legătură cu starea rea a podului, acesta începe să fie pomenit în dăinuit până în anul 1994, când a fost înlocuit cu Str. Otilia
nesuferit și păgubitor în perioadele ploioase și de dezgheț. vecinătatea caselor unui cunoscut neam de boieri a căror Cazimir, decizie motivată de casa memorială a poetei (1894­
Numeroase documente de până în anul 1800 (publicate în amintire va fi păstrată până în prezent de numele străzii 1967), de la nr. 4. Totuși, Iordachi Bucșinescu nu a fost izgonit
seria Documente privitoare la istoria orașului Iași - DIOI -, I­ Bucșinescu și al pieței de la carrefour-ul străzilor Smârdan, cu totul din memoria toponimică a Iașilor, o ulicioară care
X) menționează podurile de peste Căcaina ca repere pentru Elena Doamna, Vasile Lupu și bulevardului Tudor coboară din capătul de vest al acestei străzi spre str. Smârdan
case, locuri de case, dughene și crâșme vândute, aproape toate Vladimirescu, cu stații de tramvai și autobuze numite primind denumirea Stradela Bucșinescu încă din anii 1930, cu
de pe dreapta pârâului, pe costișa târgului, de la Podul Bucșinescu. Prima atestare o găsesc în sintagmele podul sub adaosul recent al prenumelui Iordachi. Forma etimologică a
Albinețului și până la podul din Gura Căcăinii (denumire a Costinică Bucșănescu (ANI, EI, dos. 86/1833, f. 58 r.) și podul antroponimului Bucșănescu (<Bucșan) a evoluat spre
cursului de la capătul străzilor actuale Vasile Lupu și Elena di la vale di casăle post(elnicului) Bucșănescu (Ibidem, f. 58 variantele muntenești Bucșenescu și Bucșenești (sat), a
Doamna și până la vărsarea în Bahlui). În secolul al XIX-lea, v.). Merită un bob zăbavă etimologică la poarta cunoscut pronunția populară moldovenească Bucșănescu,
aceleași poduri apar în documentele Eforiei și Primăriei antroponimului Bucșănescu (scris adesea și Bucșinescu, prin velarizarea lui e după ° dur, a ajuns iarăși Bucșenescu,
Iașilor îndeosebi în legătură cu facerea, refacerea și Bucșenescu, Bocșănescu). Se vede că avea și un prenume de prin hipercorectitudine grafică, și Bucșinescu, prin închidere
meremetisirea (repararea) lor, după inundațiile deja știute de alint Costachi Bucșănescul, care a urcat rapid treptele de vel vocalică specifică graiului de la Ieși, și s-a fixat în această
cititorii episoadelor anterioare despre podurile Bahluiului. căminar, vel ban și vel agă (Boierii Moldovei în izvoade de variantă oficială actuală.
Au existat de-a lungul secolelor cel puțin nouă poduri și scutelnici 1821-1827, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2014 - v. Când ulița a început să fie numită a Bucșănescului, chiar
patru sau cinci punți pe traseul Căcainii ieșene, de la Podul Indicele de nume). Mai știm că se născuse la București, în înainte (1836), dar tot mai frecvent după moartea sa (1837),
Sculenilor și până la vărsare. Informația documentară bogată 1777 (avea 52 de ani în 1829, când locuia la Roman), ca fiu al podul de piatră din capătul ei a preluat numele postelnicului.
și interesantă (sigur pentru iubitorii de istorie ieșeană), clucerului muntean Statie Bucșănescu, acesta stăpân în satul Aș spune că memoria unui boier cu bună reputație a șters
precum și câteva hărți vechi ce ne ajută pentru localizarea lor Bucșenești, com. Corbeni, jud. Argeș (Mihai Dim. Sturdza, amintirea lui Ștefan-vodă (Tomșa) legată de acest pod, chiar
exactă pretind sotto voce valorificarea lor în noi episoade cu text în Familiile boierești din Moldova și Țara Românească. dacă unii ieșeni mai cred că podul a fost făcut de... Ștefan cel
„mistere” etimologice. Așadar, răbdare și tiutiun, cum ziceau Enciclopedie istorică, genealogică și biografică, II, Mare, ca toate construcțiile vechi de acest fel (de pildă, Podul
cei bătrâni. Azi, invit la șezătoarea cu basme și legende despre București, Ed. Simetria, 2011, p. 516, și Alexandru V. de la Cârjoaia, din com. Cotnari, sau cel de la Cănțălărești,
primul dintre cele două poduri importante, menționate adesea Periețeanu-Buzău, Vdomostie de boierii Moldovei aflați în județul Vaslui, acesta datat cu precizie: 7144). Câteva atestări,
sub aceeași denumire (Podul de Piatra), dar identificabile țară la 1829 (I), în „Arhiva Genealogică” - ArhGen -,I (VI), din multele disponibile, sunt lămuritoare acum: Podul de
prin suficiente repere (din vecinătatea lor), astfel încât să nu le 1994, nr. 1-2, p. 282). Costinică a murit după anul 1829 și piatră despre Bocșănescu (ANI, EI, dos. 74/1836, f. 87 r., dos.
confundăm în documentele grăitoare despre fiecare în înainte de 1834, fiindcă numele său nu apare în listele de 35/1837, f. 66 r.), Podul de Piatră sau Bucșinescu (FOS, 1842,
parte.Trebuie precizat, mai întâi, că pe malul drept al pârâului, decese din acel an ale boierilor (Mihai-Răzvan Ungureanu, p. 120), „Acta. Podul numit a lui Bucșănescu a se meremetisi”
între acestea, pe Costișa Căcăinii (Ioan Caproșu, DIOI, V, p. Izvoare genealogice inedite: vidomostiile deceselor boierești (ANI, Ministerul Lucrărilor Publice din Moldova, dos.
112, a. 1742 martie 5; ibidem, VI, p. 230, a. 1760 februarie (1834-1856), în ArhGen, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 303). Casele 455/1850), Podul Bucșenescului (BFO, 1856, p. 137). Ca și în
25), s-au deschis mai multe ulițe și hudiți, aproape toate din Iași, două corpuri, aparțineau în 1833 postelnicului cazurile tuturor celorlalte poduri de pe Bahlui și de pe
existând și astăzi, ca străzi și stradele cu denumiri de regulă (Iordachi) Bucșănescu, frate mai mare, venit și el în Moldova Căcaina, mențiunile ulterioare privesc reparațiile necesare
schimbate. Ne vom ocupa de ele la sorocul lor. pe la 1810, ajuns vel spătar și postelnic între 1821 și 1827 acestui pod. Problema s-a închis definitiv când cursul
Acum, iubite cetitoriu, află că a existat o Ulița Căcăinii la (Boierii Moldovei..., v. Indice), mort în 1837 (Izvoare Căcainei a fost canalizat și pârâul nărăvaș și insalubru s-a
deal de Podul Meserciilor, probabil str. Roșcani de astăzi genealogice..., p. 304) și înmormântat la biserica Sf. Ioan ascuns sub pavajul Bulevardului I. C. Brătianu (acum Tudor
(Ioan Caproșu, DIOI, III, p. 351, a. 1710 octombrie 14; p. 440, Zlataust din apropierea locuinței sale (Familiile boierești..., Vladimirescu), în ultimii ani ai secolului al XIX-lea (a se
a. 1715 septembrie 9), regăsită peste mulți ani (Ibidem, IX, p. arbore genealogic, p. 513). Casele sunt reprezentate în Planul revedea episodul XXV, dacă această explicație mai păstrează
323, a. 1795 aprilie 27) și iarăși sub numele Mahalaua lui Joseph Raschek (1844) și Harta lui Fr. Peytavin (1857), în o umbră de mister. Dar eu cred că un clarobscur e bine să
Cacainei, ce desemna grupul de gospodării de pe malul drept al doilea perimetru marcat, spre vest de la capătul Uliței din rămână în orice reconstituire istorică. Și rămâne, chiar dacă nu
al pârâului, de la vale de casele hatmanului Anastasie Bașotă dosul Beilicului. Personajul, fost logofăt de Vistierie multă vrem).
(„Buletin. Foaie Oficială” - BFO -,1846,p. 404, și 1855, p.
19).Tot atunci, o altă Ulița Căcăinii Vechi era arătată la Podul
de Piatră (BFO, 1842, p. 130), iar o vânzare de casă tot din
acea uliță, considerată în mahalaua numită, prin extensie,
Broșteni („Foaia Sătească” - FOS -, 1847, p. 6) și localizabilă
în capătul de est al mahalalei Țigănia Domnească, identifică
această uliță cu actuala str. Țepeș-Vodă, care ducea din
capătul uliței Frecău (str. Smârdan) spre Căsăpia (Tăietoarea)
de pe malul Bahluiului (cf. și Planul lui Joseph Raschek,
1844).
Cel mai vechi și mai circulat pod de peste Căcaina asigura
legătura dintre zona centrală a târgului Iași, inclusiv Curtea
gospod, pe traseele străzilor actuale Otilia Cazimir, Grigore
Ghica-vodă și Elena Doamna, continuate cu vechile drumuri
din Ciurchi și Tătărași spre satele de pe malul Prutului.
Beneficiau de această facilitate și ceambururile tătărăști, care
puteau ajunge în câteva minute de iureș din dealul Tătărașilor
la Curte. Cronicile dau seama de această... oportunitate. Cu
certitudine, un pod de lemn a existat, încă din veacul al XVI-
lea, acolo unde Ștefan-vodă Tomșa (1611-1615 și 1621-1623)
a cumpărat un loc și a făcut un alt pod, de piatră, peste
Căcaina. Podul lui Ștefan-vodă este menționat mai întâi cu
prilejul cumpărării, după 18 martie 1654, de către marele
vornic Ștefan Boul a unui loc de casă în apropierea podului
(Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, DIOI, I, p. 456). Peste trei
ani, Gheorghe Ștefan-voievod dă aceluiași mare vornic Podul
lui Ștefan-vodă Tomșa și locul ce fusese cumpărat de acest
domn. Ștefan Boul urma să-și facă acolo pod și dughene,
„cum au fost și mainte” Ubidem, I, p. 485-486; 12 martie
1657). Știrile sunt prețioase pentru câteva aspecte de istorie
medievală. Mai întâi, aflăm că locul era proprietate
domnească prin cumpărătură, și nu prin dreptul vechi de
cronica veche
 CRONICA VECHE
Mircea CIUBOTARU capăt al podului, locuia unmărginean, Neculai Roșea (Ibidem,
VI,p. 41,28 iulie 1756). Hodonimul se păstreazăpânăînprima
jumătate a veacului următor, când apare sinonimia Podul de
Lemn ce-i zice și Podul Mesărciilor (BFO, 1838, p. 52), care
permite identificarea și localizarea acestui vechi pod,

„Misterele onomastice” ale lașilor(xxvii) reprezentat cu numele Podul de Lemn în Planul topografic al
orașului Iași (1844) al lui Josef Raschek, la capetele străzilor
actuale Omescu și Tătărași. Cuvântul de origine sârbească
upă Podul lui Ștefan-vodă, al doilea pod de peste ing. A. Boguș, iaring. OctavAlbinețaridicatînoctombrie 1882 meserciu (sinonim cu măcelar și casap) va fi fost adus la Iași de

D
Căcaina, ca vechime a atestării și ca importanță - mai 1883 culele de piatră. Podul, cu o deschidere de 10 m, a măcelarii stabiliți aici încă din secolul alXVI-lea. Tot pe valea
pentru circulație, trebuie considerat acela din fost construit de firma franceză „A. F. Fragneau” din Paris. Căcainei, ceva mai sus, în mahalaua bisericii Sf. Panteîimon,
capătul străzii actuale Cucu, continuate de str. Eternitatea. Va fi
Componentele au sosit la Iași în aprilie 1883,au fost asamblate așadar în Târgul Cucului, a existat o căsăpie veche, care va fi
fost și acesta, la începutul său nedatabil, un pod de lemn, de vară sub supravegherea constructorului francez și a
în lunile contribuit și ea la neplăcutul renume al pârâului, până când
refăcut dinpiatră cel mai târziu în primajumătate a veacului al unui maistru adus de acesta, iar în octombrie 1883 s-a făcut aceste locuri de tăiere a vitelor au fost scoase pe malul
XVII-lea. II cunoaștem începând din 24 martie 1665, când recepția lucrării. Conducta de apă a fost fixată sub tablier. S-au Bahluiului, chiar lavărsarea Căcainei (ANI, EI, dos. 49/1833 și
Istratie Dabija-Vodă întărea Mănăstirii Aron-Vodă un loc de păstrat planurile podului (tablierul, masoneria, planul general). 23/1834).
casă în capul Podului celui de Piatră (loan Caproșu, Bugetul a fost de 10 milioane de lei. Oalele (țevile) de spijă După 1838, Podul de Lemn este adesea menționat pentru
Documenteprivitoare la istoria orașuluilași - DIOI, II, p. 76). (fontă) au fost turnate în atelierul unui evreu din Nicolina. reparații, vopsire cu oloi (ANI, PI, dos. 101/1872, f. 58 v.), iar
Despre acel loc m ai grăiesc alte trei acte ulterioare, din a. 1759­ Atunci a trebuit rectificat cursul Cacainei în zona podului și casele din apropiere formau „Mahalaua Podului de Lemn, de la
1760 șill iunie 1760 (DIOI, VI, p. 206 și 257), precum și din refăcute cu piatră de granit str. Cucu și partea de jos a str. Misai. vale de Spitalul jidovesc” (FOS, 1849, p. 106). Adispărut și
27 iunie 1791 (Ibidem, IX, p. 23). Desigur, o reparație Vechiul „zidiul apelor” de peste pârâu, devenit nefuncțional, a acest pod la sfârșitul secolului, odată cu acoperirea albiei
însemnată, cu cheltuiala unui negustor interesat, din fost demolat peste cinci ani (în 1887). Podul de Fier a rămas pârâului. Numele nu s-a păstrat multă vreme. Astăzi este uitat.
vecinătate, a creat o denumire alternativă pe care o foloseau singurul pod, după acoperirea albiei Căcainei de la Podul Albineț, un negustor întreprinzător, a lăsaturme ce dăinuie
mahalagiii martori la28 martie 1771, cândse cumpăra o casă la Albinețului și până la Bahlui, imediat după 1897, și a dăinuit și de aproape două veacuri și jumătate în memoria toponimică a
capul Podului de Piatră de peste Căcaina, „ce s(ă) numești după anul 1911, când a intrat în funcțiune alimentarea cu apă a lașului. Era un cupeț care aproviziona cu făină o pitărie a lui
Podul MoimăsculuF (Ibidem, VII, p. 4). Vânzătorul era un Iașilor prin aducțiunea de la Timișești. Nu am aflat încă data Gheoighi Duca, situată în Târgul Făinii, într-o dugheană ce
Gheoighi Mărgineanul, pe care numele complementar îl arată exactă a demontării sale. Numele Podul de Fier este știut până aparținea Mănăstirii Sf. Spiridon. Aceasta a primit o chirie
ca pe unul dintre supraveghetorii podului, cu locuința chiar azi de ieșenii din zonă, darpuțini cunoscmotivația și istoria sa. anuală până în 1780, când pităria a fost închisă deAlbineț (loan
acolo, la margine, după obiceiul vremii, atestat și în cazul „ZidiulApelor”, construitpe la 1782, pentruca „apeducul” Caproșu, Documenteprivitoare la istoria orașului Iași - DIOI,
Podului Roș și Podului Verde. Avem șansa de a-1 identifica pe sau „apăducul” de olane de la Șapte Oameni și Ciric să poată VII, p. 581). O altăpitărie, care eraînpoartamănăstirii, fusese
acel „om de bine”, care și-a cheltuit banii spre folosul tuturor, trece peste Căcaina, este binecunoscut documentar și chiar șieaînchisă de acelașiAlbineț, la 1 ianuarie 1781 (Ibidem, VIII,
cupețul Vasile Moimăscu, cunoscut pentru dania unei candele vizual, observabil fiindîntr-o acuarelă din 1793 a rusului M. M. p. 5). Făina pentru aceste pitării provenea desigur de la moara
către Mănăstirea Sf. Spiridon (Ibidem, VI, p. 247, mai 1760). Ivanov și o stampă a francezului J. Rey din anul 1845 de cai pe care Albineț o avea pe un loc de lângă biserica
Mama sa, Maria Moimasca, avea o casăînUlița Căcăinii și mai (reproduse de Dan Bădărău și loan Caproșu în Iașii vechilor papistășească, spre Mănăstirea Trei Ierarhi, unde, în mai 1782,
cumpărase un loc alăturat la 15 august 1711 (Ibidem, III, p. zidiripînă la 1821, ed. II, 2007, p. 276, 277, și difuzate în alte se disputa redeschiderea unei ulițe de trecere (Ibidem, p. 127),
369). Amintirea cupețului s-a păstrat până pe la sfârșitul numeroase publicații). Numit uneori și podul apelor (FOS, ce a devenit str. Trei Ierarhi de astăzi. Omul, înstărit, avea și o
secolului al XVIII-lea (Ibidem, IX, p. 33, Podul de Piiatră a 1846, p. 378), zidul este localizat cu acuratețe în Planul lui salhana (abator de oi) la marginea târgului, desigur pe malul
Moimăscului, la 8 septembrie 1791), după care uitarea și-a Joseph de G. Bajardi, din 1819, și Planul lui Joseph Raschek, stâng al Căcainei, lângă un pod pentru drumul ce cobora din
făcut datoria. Apoi, încă aproape un veac, vechea denumire din 1844, puțin maijos de un pod dintre capătul uliței ce cobora Târgul Făinii (pe strada actuală Albineț), se unea cu Drumul
descriptivă a rămas în uz, cu un determinant suplimentar de la biserica Sf. DumitruMisai, azi, str. Misai, șiînceputul unei Hotinului, ca și acum, și ducea spre Sculeni (B-dul C. A.
opozitiv, Podul de Piatră de sus (Ibidem, IX, p. 238, la 23 ulițe ce urca spre biserica Sf. Panteîimon, uliță numită apoi Str. Rosetti). Drumul la salhanaua Albinețului este atestat la 15
aprilie 1794), ca să nu se confunde cu cel mai de jos, de pe Conductelor (dinainte de 1884 și până astăzi). Podul de lemn, noiembrie 1785 (Ibidem, p.411), iarPodulAlbinețului la 4 iulie
cursul pârâului, numit apoi Podul Bucșănescului). făcut probabil odată cu zidul apeductului (cca 1782), este 1787 (Ibidem, p. 542). Ieșirea acesta din Iași, spre nord, este
Numeroasele atestări, inclusiv cu forma moldovenească Podul menționat de câteva ori pentru starea sa (BFO, 1859, 27 ad.; mult mai veche decât cea de pe traseul străzii Sărărie, care s-a
de Chiatră, se referă la reparații ale podului sau la diverse ANI, PI, dos. 101/1872, f. 212 r.-v., podul nu se putea repara, deschis treptat, după 1800, pe măsură ce Muntenimea de Sus s­
vânzări de locuri, case, dughene și crâșme din apropierea sa. trebuiareconstruit; dos. 79/1879, f. 113v., podruinatșireparat; a extinspe podișul Copoului. Caurmare, PodulAlbinețului, cu
înainte ca ulițele ce coborau din Târgul Făinii sau din Târgul existent încă în 1898, cf. dos. 58/1898, f. 66 r.). A dispărut, ca numele datorat salhanalei de pe la 1780, va fi având o vechime
Cucului spre Căcaina să capete denumirimodeme (str. Bașotă toate celelalte, înainte de anul 1900. considerabilă, cupețul trebuind, probabil, să-l repare ori de câte
și str. Cucu), Podul de Piatră intra în ori era nevoie și pentru afacerea sa.
componența unor sintagme Albineț era mort în anul 1789, când
pretoponimice specifice soția sa primea 200 de lei pentru două
denominației căilor de comunicație: șuri în care se instalase un spital de
„Drumul cel Mare ce meige la Podul campanie (Ibidem, p. 655), în timpul
de Piatră” (Zfo’dkm, VII, p. 394, 11 războiului ruso-turc din 1787-1792.
iunie 1777) sau „drumul ce pogoară Nu avem informații pentru
la Podul de piatră” („Buletin. Foaie localizarea gospodăriei lui Albineț.
Oficială” - BFO, 1845, p. 419). în Un fiu al său a fost tot negustor, iar
1857, Ulița Podului de Piatră (Planul altul preot în Tătărași. La 1816, un
orașului Iași, de Fr. Peytavin) era Gheorghe Albineț era stolnic (Sămile
traseul străzii Bașotă din prezent. Pe Vistieriei Țării Moldavei editate de
celălalt versant al văii Căcainei, loan Caproșu, III, 2011, p. 312).
situația era similară: „Ulița care Urmașii acestora au beneficiat de o
meige pe la popa Roșea la Podul de bună instrucție și au căpătat ranguri
Piatră” (ANI, Eforia Iași - EI, dos. boierești. Paharnicul Costandin Sion,
74/1836, f. 57 r.) era str. Eternitatea în Arhondologia Moldovei, îi
de mai târziu (după 1868), iar din amintește pe unii dintre ei (loan și
mahalaua Rufeni se cobora pe Tudorachi, frați, și Aleco, vărul lor),
„drumul ce merge la Podul de încă doi, Theodor și Vasile Albineț,
Piatră”, str. Rufeni actuală („Foaia sunt cunoscuți doar după nume și
sătească”-FOS,1846,p.35). funcții, în Marea Arhondolopte a
Podul de Piatră a dispărut din boierilor Moldovei (1835-1856),
peisaj în 1883, fiind înlocuit cu un întocmită de Mihai-Răzvan
pod nou, de fier. Un dosar masiv Ungureanu, 1997, p. 6. Genealogia
păstrează numeroase informații acestei familii nu știu să fi fost
despre această realizare importantă a cercetată. Dintre toți, merită reținuți
edililor Iașilor (ANI, Primăria Iași - loan (lancu) Albineț (cca 1821­
PI, dos. 168/1882, partea I). Podul 1878), fost profesor de retorică și
era necesar pentru trecerea peste istorie laAcademia Mihăileană, apoi
Căcaina a unei conducte generale de director al Liceului Național, autor al
apă, de fontă, cu calibrul de 25 cm, primului Manual de istorie a
dintre hidrometrele de la Spitalul Moldovei (1845) și traducător din
Vechi și important a fostpentru circulația (din)spre Tătărași
„Pașcanu” și Mănăstirea Golia. Planul, conceput de inginerul limba germană (Dicționarul literaturii române de la origine
și Podul Mesărciilor, menționat mai întâi ca reper față de o
șef al orașului, Alfred Boguș, prevedea modificarea vechiului pînă la 1900, 1979, p. 13), și, din generația următoare,
casă vândută din Ulița Căcăinii, care era din sus de acest pod
traseu al „conductului” realizat de Mihalik de Hodocin în anii inginerul constructor Octav Albineț, angajat în diverse lucrări
(DIOI, III, p. 351, 14 octombrie 1710) și care trebuie
1844-1848, parcurs care pornea de la Pașcanu și urma străzile edilitare înlașii de după 1880.
identificată cu strada actuală Omescu (cu acest nume atribuitîn
actuale Beldiceanu, Misai, trecea Căcaina peste „zidiul apelor” La Podul Albinețului, de lemn și ulterior de piatră, cu zeci
1896, cf. ANI, PI, dos. 119/1884 - cu documente și din anii
și urca pe Apeductului (azi, str. Conductelor), Panteîimon, de mențiuni în documentele Eforiei și Primăriei iași, reparat și
următori, f. 644 r.). Mai multe tranzacții de case și locuri din
Stihi, pentru a pătrunde în curtea Mănăstirii Golia pe la colțul refăcut de mai multe ori, Căcaina a intrat în canalul subteran
Costișa Căcăinii și până în Ulița Fânului / Fânăriei (str. Elena
de nord-est al incintei. Ca să evite străbaterea unor proprietăți deja cunoscut. Aproape, a fost instalată una dintre rohatcele de
Doamna) sau de pe malul stâng al pârâului se raportează mereu,
private și pentru a fi așezată doar pe sub străzi, noua conductă control al intrărilor în Iași dinspre Șorogari (ANI, EI, dos.
de-a lungul unui secol, la acest pod al cărui nume capătă
cobora de la Spitalul „Pașcanu” pe str. Vântu, ajungea la Podul 39/1834, f. 58r.). învecinătateapodului, pedreaptapârâului, s­
formeleMisărceilor,Miserciilor sauMeserciilor (DIOI, IV, p.
de Piatră de peste Cacaina, urca pe str. Cucu și intra pe traseul a format Mahalaua Podul Albineț (FOS,1846,p.251). Vechiul
58,7 aprilie 1729; p. 250,22 februarie 1739; V,p. 112,5 martie
anterior Panteîimon - Golia. Fiindcă podul de piatră ar fi trebuit drum se numea deja în 1874 str. Albineț (ANI, PI, dos.
1742; p. 362,22 februarie 1749; p.419,30mail751;VI, p. 106,
înălțat, ca să poată susține conducta, a fost preferată soluția 116/1874).
26 septembrie 1757; p. 160-161, 13 ianuarie 1759; p. 684, 22
unui pod nou, metalic. Planul podului a fost conceput tot de
mai 1767; X, Addenda, p. 432, 2 martie 1742). Și aici, la un

cronica veche 5
 cronica limbii
Mircea CIUBOTARU 58/1921, f. 15 r.-v.; stricat apoi: dos. 58/1927, f. 71 r„ 74 v.). Este podul de la
Trecătoarea Bravilor, o străduță cu denumire oficială, fără vreo motivare a
determinantului. Tot atunci a fost construit de ostași podul de la vechea
adăpătoare cu uluce a cailor Regimentului VII Roșiori (Ibidem, dos. 58/1921, f. 34

.MISTERELE ONOMASTICE” ALE IAȘILOR (XXVIII)
ai hălăduim încă un episod pe valea Căcainii, plebeiană ca nume, dar
M pitorească pentru privire, de la Podul AlbinețuIui în sus, cum va fi văzut-o și
Ion Creangă, din ceardacul din spatele bojdeucii sale: cu viile și livezile de pe coasta
Șorogari lor și cu gospodăriile înșirate în marea mahala a Țicăului. îmi iau acum un
spațiu tipografic preț de doar patru poduri, o punte și un iaz, numai ca să nu facem
nedreptate prin ignorare unor locuri periferice, dar având noima lor, din istoria
târgului lașilor. Pornim din amonte, de la Podul Sculenilor, care a devenit însemnat
pentru mărșăluirea oștilor rusești și circulația poștei cu cai din capitala Moldovei,
cu ieșirea pe la capătul străzii Sărărie, spre Sculenii de pe Prut.O mai veche cale din
lași spre acest vad al Prutului sau spre Ștefănești și, mai departe, spre Hotin,
începea, în târg, cu drumul (azi str.) Hotinului, trecea peste Căcaina pe Podul
Albinețului și urca pe coasta dealului Șorogari (ca și astăzi, Șoseaua Albineț), pentru
a ajunge în satul Șorogari și, mai departe, prin Stânca Roznovanului, la Sculeni.
Podul numit al Sculenilor, aflat pe locul actual al podului dela capătul Bd-ului C. A.
Rosetti, de la sud de satul Cârlig, a fost construit probabil înainte de mijlocul
secolului al XVIII-lea. Acesta era podul de lemn de pe „drumul pocitii Sculenilor",
deteriorat la 1840, când se întocmea un smet (deviz) pentru un pod nou, de
piatră.Fiindcă podul se afla pe moșia Cârligul, cheltuielile pentru facerea lui au fost
prevăzute în bugetul Ministerului Lucrărilor Publice din Moldova (Arhivele
Naționale lași 0 ANI.MLPM, dos. 335/1840) și nu al Eforiei lași. Podul,lung de 17
stânjeni, s-a realizat, de vreme ce în anul 1848 era meremetisit (reparat) (Ibidem,
dos. 317/1848). De atunci și până astăzi, podul din acest loc, acum de beton, este
martor abia observat al (pe)trecerii oamenilor în goana lor fără tihnă prin această
lume.
De la Podul Sculenilor și până la Podul Albinețului, valea Căcainei a fost, în vechime,
impracticabilă pentru circulație. Pe această porțiune, apa pârâului nu era
poluată, dovada indirectă fiind un iaz, fără denumire, reprezentat în planul lui
Joseph Bajardi, din 1819, la cca 250 m nord de Podul Albinețului, în perimetrul
actual al Trecătorii Bravilor.lazul apare șiîn planul din anul 1840 al lui Vasile Pop,
amintit în episoadele anterioare, ca lazu Vâlcului. Personajul poate fi identificat
în documente de la sfârșitul veacului al XVIII-lea. Era călărașul de Țarigrad loniță
(Ion) Vâlcul, care avea o vie pe dealul Vacota, bun litigios (Ioan Caproșu,
Documente privitoare la istoria orașului lași, X, p. 31-33,76-80, a. 1796), și casă
în Sărărie (Ibidem, X, p. 113, a. 1797). Tatăl său, Macovei Vâlcul, făcuse o moară
pe iazul Ciric al Mănăstirii Aron-vodă, iar fiul avea o pricină de despăgubire cu
mănăstirea în anii 1799 și 1800 (Ibidem, X, p. 256,308,310,352,353-354).
Probabil, acel Macovei Vâlcul făcuse și iazul de pe Căcaina, moștenit de fiul său,
care îl va fi vândut, căci ulterior, este menționat ca lazul Muscalilor („Buletin.
Foaie Oficială" - BFO, 1854, p. 113,119), poate al unor lipoveni sau muscali
scopiți Krasnikov din Păcurari (terenul de pe malul stâng al Căcainei, alături de
iaz, este marcat Krasnikov, acum Mitropolie, în planul lui Vasile Pop). Apoi, îl
găsimîncă o dată, numit lazul Mitropoliei (Arhivele Naționale lași, Primăria lași -
ANI, PI, dos. 121/1877, f. 11 r.J, curând dispărut (cf. planul lui Gr. Bejan, din
1896-1897, unde nu mai apare). O moară de pe apa Căcainei, amintită în BFO,
1834, p. 509, nu putea fi decât pe iezitura acestui iaz, situată în capătul str.
Râpei de astăzi.
Câteva poduri și punți au fost necesare și pe această porțiune a pârâului Căcaina,
pentru ieșirea mahalagiilor din Țicăul de Jos spre ogoarele lor și imașurile vitelor
de pe Șorogari. Avem date despre o punte făcută în anul 1910 (ANI, PI, dos.
58/1920, f. 17 r.), care a fost înlocuită cu un pod construit în 1921 (Ibidem, dos.
r.; refăcut după o ploaie torențială din 1927, cf. dos. 58/1928, f. 62 r.), pod aflat
astăzi la capătul de jos al str. Poligon, pe unde contingente de recruți au traversat
Bd. C. A. Rosetti, pentru a urca în Poligonul de trageri de infanterie de la Șorogari.
De la Podul Albinețului în jos, de unde a început marea poluare a pârâului încă din
veacul al XVI-lea (în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mai abitir de
salhanaua lui Albineț - v. episodul precedent), numărăm în planul lui Joseph
Raschek, din anul 1844, șase podețe sau punți dintre care numai între Podul de
Piatră (apoi Podul de Fier) și Podul de Lemn (fost al Meserciilor), din capătul str.
Tătărași de azi, apar cinci, toate fără nume. Unele sunt menționate în actele
Primăriei pentru diverse reparații (ANI, PI, dos. 58/1891, f. 63 r„ dos. 58/1892, f.
5 r„ dos. 58/1895, f. 217 r„ dos. 58/1898, f. 66 r.). Erau locuri de trecere peste
Căcaina la capetele tuturor ulițelor care coborau din Tătărași. Aleg acum numai o
punte, aceea localizată în Mahalaua Armenimea, care îmi dă prilejul de a atenționa
pe distratul cititor să nu confunde această mahala de pe dreapta Căcainei (în
prezent str. Profesor Paul Ion) cu Ulița Armenească de lângă Biserica Armenească
(mai pe larg, voi zăbovi asupra lor când le va veni rândul în acest serial). Știri și
devize pentru repararea punții armenești le poate găsi oricine (la ANI, PI, dos.
116/1874, f. 6 v. și dos.58/1889, f. 20 v.), dar ar fi un motiv chiar misterios, dacă
le-ar mai căuta cineva acolo.Oricum, toate au rămas doar în memoria fragilă a
documentelor de hârtie. Din cea a oamenilors-au șters de mult, după canalizarea și
acoperirea cursului Căcainei.
în sfârșit, de episod toponimic și de parcurs hidrografic, chiar la vărsarea Căcainei
în Bahlui, un vechi drum, care este traseul str. Tăietoarea din zilele noastre, trecea
peste pârâu pe un pod, cu simbolul vizibil,în planul din 1844, lângă Căsăpia mare
(situată exact pe locul actual din fața clădirii cu un Mașter Club, aflate în stânga
Facultății de Inginerie Chimică și Protecția Mediului a Universității Politehnice
„Gh. Asachi”). Podul de lângă tăietoarea de vite era în preocuparea Primăriei
pentru reparații (ANI, PI, dos. 116/1874, f. 6 v.; dos. 58/1897, f. 2 r.). A dispărut și
el, când Căcaina s-a ascuns, probabil de rușinea numelui, sub caldarâmul Bd-lui I.
C.Brătianu.

ROMANUL VIEȚII LUI SAUSSURE

Ioan MILICĂ

rumoasa nuvelă a lui Mateiu Caragiale,
F Remember, se deschide cu o tulburătoare
reflecție prin care se problematizează fragilitatea
hotarelor dintre realitate și imaginație: „Sunt vise
ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum
sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă
n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara
când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se
mai poate găsi de ars - hârtiile încurcă - am dat
peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea
unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar
fi decât șapte ani de când s-a petrecut, m-aș simți
cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am
visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult”.
Această fragilitate a limitei dintre real și imaginar
nu este caracteristică doar operelor de ficțiune, ci
și altor specii de texte, între care și cele aparținând
genului biografic. Citind o biografie, ne
imaginăm, împreună cu autorul cărții, cum vafi
fost realitatea. Cu alte cuvinte, biografiile
transformă viețile în povești, iar poveștile pot
deveni călăuze pentru alte vieți.
Destinul lui Ferdinand de Saussure (1857-1913),
savantul elvețian considerat astăzi fondatorul
lingvisticii modeme, l-a provocat pe biograful
John E. Joseph să cerceteze hotarul
întrepătrunderii dintre adevăr și legendă
(Saussure, Oxford University Press, 2012, 800
p.). El însuși profesor de lingvistică la
Universitatea din Edinburgh, Joseph a petrecut
mulți ani căutând să deslușească enigmele vieții
J
și operei lui Saussure. Cum să nu fii surprins când
afli că omul considerat cel mai mare lingvist al
secolului al XX-lea este autorul unei cărți pe care
el nu a scris-o? Cum să nu fii curios să afli ce
anume a făcut ca opera pe care el nu a scris-o să
intre în canonul bibliografic al studiilor de
semiotică, teorie literară, psihanaliză, filosofie și
antropologie? în sfârșit, cum să rămâi indiferent
la faptul că, din această operă, au luat naștere mai
multe orientări, denumite, pornind de la numele
„fondatorului”, lingvistică saussuriană,
lingvistică postsaussuriană și lingvistică
neosaussuriană?
Un imens travaliu de documentare a făcut
posibilă scrierea biografiei. Autorul a consultat
toate sursele, de la documentele de familie la cele
publice, de la cele administrative la cele
științifice, de la compuneri școlare și bruioane
autografe la capodoperele științei din secolul al
XlX-lea. Un uimitor și aproape neverosimil efort
de documentare s-a lăsat topit și turnat în
armătura expozitivă a cărții, iar rezultatul acestei
cercetări exemplare este o monografie care
fixează un nou standard de calitate în studiile
biografice. Din nefericire, lucrarea nu are încă o
versiune în limba română. Chiar și așa, ea merită
să fie evidențiată, din moment ce, în recenzia
tipărită, în martie 2012, în cea mai apreciată
publicație științifică din lume (revista Nature),
profesorul John Goldsmith de la Universitatea
din Chicago arăta că John E. Joseph a scris o
biografie monumentală și
strălucită.
Monografia intitulată
Saussure este o saga cu
pronunțate accente de
bildungsroman prin care
biograful și-a propus să
urmeze destinul unei
familii de aristocrați
genevezi ale căror rădăcini
genealogice datează din
secolul al XV-lea (1440).
Din această linie de
patricieni s-au născut mari
oameni de știință: geologul
Horace-Benedict de
Saussure (1740-1799),
cuceritorul Alpilor,
(bio)chimistul Nicolas-
Theodore de Saussure
(1767-1845), autorul
primei lucrări științifice
valoroase asupra
procesului de fotosinteză,
și Henri de Saussure (1829-
1905), entomologul care a
corespondat cu marele Darwin și tatăl lui
Ferdinand de Saussure.
Peste coronamentul acestui nobil arbore
genealogic care, în carte, îl are în centru pe
lingvistul Ferdinand de Saussure, John E. Joseph
proiectează universul înstelat al ideilor științifice
din veacul al XlX-lea, secolul științelor. Aceasta
este vremea în care, la 21 ani, copilul-minune al
lingvisticii comparativ-istorice publică, spre
uimirea profesorilor de la Universitatea din
Leipzig (leagănul școlii neogramatice), o lucrare
temerară asupra sistemului vocalic al străvechii
limbi indo-europene. Primită cu neîncredere, fapt
ce va avea urmări pe termen lung asupra
conștiinței autorului ei, revoluționara sinteză
impune ca principală metodă de lucru
reconstrucția internă, un procedeu de refacere a
stadiilor vechi de limbă la care specialiștii vor
recurge mai cu seamă în secolul ce avea să vină,
în afara acestei lucrări și a tezei de doctorat pe
care a susținut-o, summa cum laude, înainte de a
împlini 24 de ani, Ferdinand de Saussure nu a mai
redactat nicio lucrare amplă, publicând doar
articole și notițe în diverse periodice științifice ale
vremii. Toată opera sa antumă a fost adunată de
discipoli într-un volum de aproape 600 de pagini,
adică foarte puțin, în condițiile în care o singură
lucrare a unui profesor de lingvistică comparativ-
istorică putea avea, în epocă, o asemenea
întindere. De pildă, Max Muller, unul dintre cei
mai prolifici lingviști și filologi ai vremii, este
editorul celebrei serii, în cincizeci de volume, a
cărților sacre ale Orientului (The SacredBooks of
theEast,\K19-\9V)).
Deși nu a scris foarte mult, Ferdinand de Saussure
a fost un profesor îndrăgit de studenți și a predat
aproape toate limbile indo-europene importante
atât la Ecole de Hautes Etudes din Paris (1881-
1891), cât și la Universitatea din Geneva (după
1891). Cel mai cunoscut dintre ei, Antoine
Meillet (1866-1936), este figura cea importantă
din lingvistica franceză a primei jumătăți a
secolului al XX-lea. Iată, în câteva tușe, schița de
portret conturată de Meillet: „învățătura pe care
studentul o primea de la Ferdinand de Saussure
avea o valoare generală, ea îl pregătea să lucreze
și îi forma mintea; formulele și definițiile sale se
fixau în minte ca niște îndreptare și modele. El îi
făcea pe studenți să iubească și să simtă știința pe
care le-o preda; gândirea sa de poet dădea
adeseori expunerii o formă plină de imagini, pe
care nu o mai putea uita”. (Curs de lingvistică
generală, ediția Tullio de Mauro, Polirom, 1998,
p.252).
Pentru a ne face o idee mai clară despre
complexitatea activității didactice a profesorului
elvețian, se poate aminti că, într-un interval de
numai două decenii, Ferdinand de Saussure a
ținut cursuri foarte diverse: istoria limbilor indo-
europene, fonetică și etimologie (greacă și
latină), dialectologie istorică a limbilor clasice,
gramatică istorică a limbilor germanice (gotică,
saxonă veche, germană și engleză), lecții de
sanscrită, persană și lituaniană, lingvistică
geografică și lingvistică generală. Unii dintre
studenți erau de-a dreptul intimidați de
cunoștințele ce trebuiau puse în lucru, știut fiind
că, „la începutul fiecărui curs, cu un anumit
optimism pedagogic, Saussure își avertiza elevii
că el consideră că ei știu deja latina, greaca,
engleza, franceza, germana, italiana” (op. cit., p.
259).
între 1907 și 1911, Saussure ține trei serii de
cursuri de lingvistică generală, în fața unui
auditoriu alcătuit dintr-un total de 35 de studenți,
iar aceste lecții aveau să remodeleze, în secolul
ce abia începuse, concepția dominantă despre
natura și studiul limbajului verbal. Apărut
postum, volumul intitulat Curs de lingvistică
generală (CLG) i-a fost atribuit lui Ferdinand de
Saussure, deși magistrul elvețian nu a redactat
niciun rând. CLG l-a transformat pe autor în cel
mai faimos lingvist al secolului al XX-lea, însă
cartea publicată, în 1916, de Charles Bally și
Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert
Riedlinger, este, în viziunea lui John E. Joseph
„un accident al istoriei”. Alți specialiști nu au
ezitat să numească această întreprindere
editorială drept „falsul onest al unei moșteniri”
(Paul Bouissac, Saussure. A Guide for the
Perplexed, 2010, p. 118), arătând că discipolii,
neînțelegând pe deplin subtilitatea gândirii
profesorului lor, au denaturat originalul edificiu
teoretic al maestrului. Saussure, notează
biograful său, și-a încheiat viața având conștiința
eșecului. Pentru ideile sale, considerate de
contemporani ca fiind învechite, contradictorii
sau obscure, nu se întrevedea un viitor luminos:
„Deși a reușit să convingă lumea să gândească în
alt fel despre limbaj, el nu a reușit să se convingă
pe sine că viziunea sa s-a închegat într-o formă
care să poată fi înfățișată publicului” (Joseph,
Saussure, p. 651). Totuși, departe de a se fi
dizolvat în uitare, concepția saussuriană a
devenit piatra de temelie a lingvisticii modeme și
a dat naștere unei pleiade de școli, iar meritul
monografiei prezentate în rândurile de mai sus
este tocmai acela de a pune în lumină
fascinantele nuanțe ale personalității lui
Ferdinand de Saussure, lingvistul iconoclast,
care a proiectat teoria lingvistică în prim-planul
științelor socio-umane.

4 veche

oi cronicari de cursă (foarte) lungă a avut lașul teatral al
D ultimilor 70 de ani. Primul, ale cărui cronici au fost reunite
într-un gest de excepțională restaurare de Sorina Bălănescu, este N.
Barbu, cele dintâi texte ale sale datând de la începutul anilor 40 și
ultimele fiind înregistrate în anii 80. Al doilea este Ștefan Oprea,
martor al întâmplărilor de la Naționalul ieșean din 1966 (când e
datată prima sa cronică) și până în prezent. E adevărat, a-i compara
pe cei doi dincolo de perspectiva constanței ar fi o injustețe pentru
Ștefan Oprea, ale cărui cultură și instinct teatrale sunt mult peste
cele ale predecesorului. în treacăt fie spus, e diferența dintre un
meșteșugar și un artist al cronicii de teatru.
O „ boală ” incurabilă: dragostea de teatru
Cele două volume apărute recent la Editura Junimea, Vârstele
scenei, reunesc cronici, dialoguri, profiluri, recenzii ale unor cărți
de teatru semnate de Ștefan Oprea pe parcursul a mai bine de
jumătate de veac. Sunt variațiuni pe marginea unei „boli” culturale
care, odată luată, nu se mai vindecă: boala de teatru. O „boală” care,
la Iași, i-a fost furnizată cronicarului în special de Teatrul Național
„Vasile Alecsandri”. Cele peste 1.000 de pagini alcătuiesc, astfel, o
imagine de ansamblu, subiectivă, însă foarte fidelă, asupra
urcușurilor și coborâșurilor, ondulațiilor teatrale, asupra ritmurilor
și vieții de fiecare stagiune a ceea ce, în epocă, era numită Casa lui
Alecsandri.
Primul volum, subintitulat „Spectacole, spectacole, spectacole,
spectacole”, focalizează strict pe cronici la spectacole vizionate de
autor începând, spuneam, cu mijlocul deceniului șapte al secolului
trecut (o cronică la „Mătrăguna”, în regia lui Ion Lascăr, 1966,
deschide volumul; la polul celălalt, ultima cronică este din 2015, la
spectacolul O scrisoare pierdută, regia Mircea Comișteanu).
Călătoria în timp pe care o propune acest volum este fascinantă, cu
atât mai mult cu cât onestitatea ghidajului este dincolo de orice
bănuială. Ai mereu impresia că te afli într-un muzeu viu al Teatrului
ieșean, cu personaje-exponat ce vin și pleacă, intră și ies pe ușile și
ferestrele uneia sau alteia dintre cronici. Citind cartea în varianta
diacronică propusă de Ștefan Oprea, asiști la evoluția unor cariere, a
unor destine artistice, iei pulsul unei istorii ce se refuză
încremenirii, observi progresii ale regiei și scenografiei de teatru,
înțelegi sau nu rațiunile de construire a repertoriilor de către
directori mai mult sau mai puțin inspirați, intuiești pragurile
ideologice și estetice.
Mă pot confesa că aici, la lași, n-am învățat de la nimeni atâta
„meserie” cât am învățat de la Ștefan Oprea. Nu atât în anul în care
am avut șansa să-mi fie profesor de Teoria dramei (la
Departamentul de Teatru al Universității de Arte „George Enescu”
Iași), cât din cronicile sale de teatru pe care i le-am citit mereu cu
interes. Am învățat (și mi-am asumat-o!) lecția onestității, calitatea
de a spune lucrurilor pe nume (indiferent de consecințe), spiritul
critic (înțeles în sensul clasic, curat al sintagmei), patima frumoasă
(vizibilă în special în cronicile ce vibrează de emoția bucuriei de a fi
martor la un spectacol de calitate), rigoarea descripțiilor și, foarte
important, precizia diagnosticului. Ștefan Oprea este, cred, unul
dintre puținii diagnosticieni autentici din spațiul teatral românesc
actual. E o calitate care se naște, desigur, din experiența
îndelungată, însă provine și dintr-un instinct pe care îl ai sau nu-1 ai.
Desigur, există nenumărate discuții despre rolul criticului de teatru,
unii interzicându-i să practice diagnoza în arta sa, ca și cum criticul
nu ar avea dreptul să spună că un spectacol este prost, ci ar trebui să
se limiteze la o descriere cât mai imparțială a spectacolului.
Diagnosticele acestea Ștefan Oprea nu le pune, însă, cu brutalitate;
adeseori ele sunt subînțelese, decupabile fie dintr-un epitet, fie
INCAUN MONUMENT LA IAȘI
in această primăvară, zestrea statuară a lașului va fi și mai
D bogată: se fac pregătiri pentru începerea lucrărilor de
amenajare a unui mic ansamblu memorial în zona așa numituluiși-a reprezentat țara la Expo 2005 în Japonia, a expus în toată
„centru civic”, unde va fi amplasat bustul marelui scriitor liric clasic
georgian Besarion Gabașvili, dimpreună cu piatra de mormânt a
celui ce a murit la Iași în decembrie 1791. Fusese înhumat în
cimitirul bisericii „Sfânta Vineri”, atestat documentar în zona
actualei Hale Centrale. Și biserica și cimitirul au dispărut către
sfârșitul veacului XIX, dar piatra de mormânt, adevărată operă de
artă, s-a păstrat, o vreme la Golia, apoi în sectorul demolat al
Lapidarium-ului; acum se află în inventarul Muzeul de Istorie de la
Palatul Culturii. Foarte puține se știau despre clasicul georgian ce și-
a sfârșit zilele la Iași în veacul XVIII până când, în 1977, Editura
„Junimea” avea să publice „Oștile tristeții”, întâia, și până acum
singura culegere din versurile lui traduse în România. Tot atunci s-a
lansat și ideea ridicării unui bust - au trebuit să treacă aproape patru
decenii până la soluționarea doleanței georgienilor ce acordă înaltă
prețuire amintirii reprezentantului de frunte al liricii lor clasice, dar
și demersurilor întreprinse în acest sens de fosta Asociație a
Scriitorilor din Iași. Cartea lui Gabașvili, căruia contemporanii îi
spuneau Besiki (cu acest nume figurează pe pagina de titlu) s-a
publicat prin strădania doamnei Fanny Gingihașvili, cea care a
înființat, în 1962, primul curs de limbă și literatură română la
Universitatea din Tbilisi. Printre colaboratorii principalei autoare a
traducerii (Dumitru M. Ion, Dinu Flămând, Laly Cociladze), s-a
numărat și fiul ei, inginerul Gary Gingihașvili, un excelent
cunoscător al limbii și civilizației românilor. Este cel ce avea să
devină sufletul materializării inițiativei de nemurire în bronz -
fiindcă, trebuie spus, bustul este un cadou georgian oferit Primăriei
lașului și s-a realizat prin strădania Fundației Culturale Georgiene
(instituție privată), cu contribuția unor iubitori de istorie și literatură 1791, ianuarie 24. La trecători cer iertare
națională răsfirați acum prin mai multe țări europene. Automl
cronica veche
ȘTEFAN OPREA,
MAESTRUL-CRONICAR.
dintr-o anume amărăciune de fundal, fie din zădărnicia pe care o
simți palpând în vreo frază sau în descrierea reținută a unui joc
actoricesc. O paradoxală „delicatețe fermă”, frecvent deschisă
spre ironia de cea mai bună calitate, aureolează stilul cronicarului
ieșean, conștient de vulnerabilitățile sufletești ale actorilor și
regizorilor, dar sancționând mereu derapajele estetice,
neasumarea rolurilor, neîntâlnirea cu personajul. Iată câteva
mostre de „delicatețe fermă” â la Oprea: „Ni s-a părut ușor
discutabilă imaginea filmată din final... ca să nu mai vorbim
despre inadecvarea secvenței filmate în ansamblul imaginii
scenice” (Hardughia, regia Dan Nasta, 1982); „într-un rol de
rezoneur al piesei, Poștașul, Dionisie Vitcu realizează câteva
momente de autentică emoție. în general, însă, față de spectacolul
de premieră, excelentul actor va găsi cu siguranță căi noi de
adâncire a personajului și de mai fermă implicare în contextul
scenic” (Familia Tot, regia Beke Sandor, 1984); „cu speranța că
unele scene de vălmășag (din carnaval, mai ales, dar nu numai), în
Ștefan OPREA
VÂRSTELE SCENEI
O perspectivă instituțională, îndârjindu-se să identifice în el un
JUNIMEA
J
bustului este cel mai renumit sculptor georgian, șeful Catedrei de
Sculptură la Academia de Arte din Tbilisi, David Maisuradze, care
lumea și-i semnatarul unor prețuite lucrări monumentale pe tot
cuprinsul Georgiei. Poetul și diplomatul Besarion Gabașvili s-a
născut la Tbilisi în 1750, într-o familie de intelectuali din rândul
căreia se cuvine a fi menționați mitropolitul Timotei, poeții
Nicoloz și Maria Gabașvili, precum și duhovnicul împăratului
Teimuraz al Il-lea, dar și tatăl lui Besiki, Zaharie, considerat în
epocă „bun cunoscător al filosofici antice, predicator și orator,
minunat poet și scriitor” - cum se vede, poezia a fost pasiunea
comună a familiei. După o perioadă aventuroasă, în care Besiki a
cunoscut și mari onoruri, dar și surghiunul, este trimis de țarul
Imeretiei să-l reprezinte pe lângă cneazul Potemkin, cel ce se visa
rege al Daciei și, după peripluri prin Ucraina și Moldova, își
stabilise, în 1789, curtea la Iași. Nu se știe în ce împrejurări și-a
pierdut Besiki scurta lui viață de 40 de ani (și Potemkin avea să
moară tot la lași și în același an, 1791). Este considerat „ultimul
mare reprezentant al literaturii vechi georgiene”, care „a reînviat
formele tradiționale ale poeziei, dominate mai ales de genul
epopeic, dar le-a depășit prin inventivitate”, distingându-se prin
„muzicalitatea deosebită a versurilor, bogăția aliterațiilor și
varietatea rimelor ce dau vioiciune și suplețe acestei poezii”.
Besarion Gabașvili își doarme somnul de veci în pământul
Moldovei. Locul exact al mormântului nu se cunoaște, bustul
urmând să fie amplasat în zona fostului cimitir. Pe piatra de
mormânt ornată cu vechi motive georgiene scrie: „în acest
mormânt zace Principele Visarion Zaharovici Gabașvili, care a
fost trimis ambasador al Țarului David pe lângă prea înalta
Curte împărătească a Rusiei și a sfârșit aici la lași la 40 de ani -
M.R.I.
cronica artelor
Călin
CIOBOTARI
care replici importante sunt acoperite de zgomotul general, vor fi
potolite în reprezentațiile ce urmează, socotim D'ale carnavalului
un spectacol reușit...” (D'alecarnavalului, regia Sorana Coroamă-
Stanca, 1994)etc.
Arta de a scrie cronică de teatru
Ca structură a cronicii. Ștefan Oprea privilegiază stilul clasic, cu o
introducere axată pe elementele de dramaturgie, apoi cu punerea în
discuție a regiei, scenografiei și a celorlalte ingrediente
spectacologice, încheind cu analiza prestațiilor actoricești și cu o
concluzie generală. Pe această osatură, însă, cronicarul jonglează cu
cele mai diferite abordări, surprinzându-te cu multiplele metode
hermeneutice de care dispune și lăsând un generos spațiu de joc
imprevizibilului analitic. Multe din cronicile sale sunt ele însele
spectacole în care identifici intrigă, desfășurare acțională, punct
culminant și deznodământ. Niciodată Ștefan Oprea nu face paradă
de impresionantele-i cunoștințe teatrale, convins fiind că el se află în
slujba teatrului și nu invers. Notațiile informative ce integrează
textul în opera autorului sau într-un anumit curent literar sunt
concise, exact atât cât trebuie pentru a desena un cadru general.
Lipsesc eseisticele „ieșiri din decor” (pe care le remarc la atâția
alții), divagațiile filosofico-literare, preaplinurile și preamultele.
Iată de ce cronicile domniei sale au suplețe, se citesc ușor,
îmbogățesc cunoașterea și stârnesc pofta de teatru.
Volumul al doilea („Teme, dialoguri, chipuri, lecturi”) dezvoltă
imaginea asupra Naționalului ieșean și asupra istoriei sale. Conține
studii (mereu citabile, excelent documentate!), interviuri valoroase,
de colecție (precum cele cu Crin Teodorescu, Cătălina Buzoianu,
Sorana Coroamă, Mihai Ursachi, Dionisie Vitcu, Val Condurache și
alții), portrete ale unor artiști (mulți dintre ei aflați în lumea
umbrelor-Anny și Bruno Braesky, OtiliaCazimir, Violeta Popescu,
Virginica Bălănescu...), dar și comentarii asupra unor cărți de teatru
scrise de ieșeni sau cărți ce au tangență cu lașul teatral.
Ambele volume, tipărite în condiții impecabile, au câte un index
iconografic ce subliniază vizual periplurile teatrale prin care ne
invită Ștefan Oprea. Sunt imagini din spectacole, multe dintre ele
inedite, din care ne privesc, în alb-negru sau în culori, actori și
personaje, oameni și idei. Este o carte pe care orice iubitor sau
practician ieșean de teatru ar trebui să o aibă în bibliotecă și să o
citească din scoarță în scoarță.
Relația lui Ștefan Oprea cu Teatrul Național Iași a fost și este una
complexă. E bazată pe iubire, sinceritate, respect și adevăr. Sunt
convins că Ștefan Oprea ar fi putut foarte lesne scrie o carte a
amărăciunilor produse, în timp, de actori, regizori, directori,
confrați de condei. Din eleganță, n-a făcut-o! A lăsat doar să se
întrevadă, pentru cine știe să le observe, câteva din îngândurările
sale... Poate și pentru că a refuzat să privească Teatrul dintr-o
simbol, o metaforă, o „livadă de vișini” ce nu trebuie sub nicio
formă înstrăinată... E încă una din marile lecții pe care încerc să le
învăț de la profesorul Oprea...
13
 cronica veche
Bobi APĂVĂLOAIEI
LOCUL CURȚII DOMNEȘTI
DE LA FRUMOASA
fârșitul veacului al XVII-lea și începutul secolului următor a
S înregistrat un vizibil regres al puterii Imperiului Otoman,
înfrângerea de sub zidurile Vienei din 1683, urmată de eșecurilepe niște pietre și înfelul acesta curgea în toată grădina. Așa ceva
militare de la Buda (1686), Mohacs (1687), Slankamen (1691) și
Zenta (1697) au obligat Poarta Otomană să cedeze Imperiului
Habsburgic, prin Pacea de la Karlowitz (1699), teritorii întinse din
Europa Centrală și de Sud-Vest. în urma victoriei de la Petrovaradin
(1716) și a Păcii de la Passarowitz (1718) Imperiul Habsburgic a
căpătat noi teritorii în lungul văii Dunării în dauna Imperiului
Otoman. După această pace defavorabilă, pentru a preîntâmpina
prăbușirea totală a Imperiului, sultanul Ahmed al III-lea (1703-
1730) a decis inițierea unor reforme menite să recupereze din
decalajul organizatoric și tehnologic față de puterile europene,
inaugurând astfel așa numita LâleDevri- Epoca Lalelei. în acest
scop au fost trimise la curțile regilor Franței și Poloniei numeroase
ambasade ce urmăreau cunoașterea instituțiilor occidentale, a
mașinilor și chiar a teatrului european. în modul acesta a început
occidentalizarea Imperiului Otoman1.
Ca urmare a deschiderii societății turcești către valorile occidentale Constantinopol, a descris palatul de la Frumoasa, pe care l-a vizitat
s-a produs o schimbare a modului de viață a elitei otomane.
Sultanul cu întreaga sa curte, după moda regilor francezi, a început
să părăsească Istanbulul și palatul Topkapi în favoarea zecilor de
palate de vară construite de-a lungul țărmului Bosforului. Pe
malurile Bosforului sultanul, marele vizir și alți înalți dregători
turci au ridicat sute de conace din lemn, vile, palate de vară cu
grădini, fântâni și canale. Noile complexe aulice reflectau o dublă
înrâurire. Așa cum au notat numeroși călători europeni, precum
ambasadorul francez Marcuis de Bonnac, modul de dispunere a
palatelor și parcurilor era după moda franceză, pe când decorația
fațadelor era una tipic orientală1.
Din acest mediu, al înaltei aristocrații otomane deschise către
valorile Europei de Vest3, a fost numit Grigore al II-lea Ghica
domn al Țării Moldovei (1726-1733; 173 5-1741; 1747-1748).
Dorind să scape de amenințarea bolilor și inspirat de moda
timpului, Grigore al II-lea Ghica a hotărât să construiască lângă
Iași, la mănăstirea Balica, o reședință care să adopostească Curtea
pe perioada verilor, când mirosurile emanate de balta Bahluiului
deveneau insuportabile. Noul palat de vară a fost clădit după
modele turcești și franceze, așa cum ne relatează călătorul grec
Markos Antonios Katsaitis în anul 1742: „la aproximativ două
mile depărtare de Iași, pe malurile râului Prut, se vede un palat de
desfătare, numit Frumoasa, care a fost construit de Grigore
voievod... Acest palat e construit in parte după maniera turcă, în
parte după ceafranceză și este cel maifrumos edificiu din întreaga
Moldovă ’ .
Locul unde a fost construit acest palat este oarecum incert.
Cronicarul Ion Neculce a înregistrat efortul lui Grigore Ghica al II-
lea de a repara mănăstirea Balica și de a construi acolo un palat: „și
s-au apucat de au acoperit mănăstirea Balica cu oale și au tencuit-
o pre dinafară și au facutu-i și tindă, și au zugrăvit-o peste tot
pridinlontru, și zid împregiur și clopotniță și curți de piatră.
Așijderea au mai făcut curți scumpe și hălășteu cu iaz la
Frumoasa, să fie de plimbare domnilor"'. Pornind de la această
relatare, marea majoritate a istoricilor care s-au aplecat asupra
evoluției palatelor de la Frumoasa, au înclinat să creadă că ele au
fost construite în incinta mănăstirii cu același nume6*
.
Cronica Ghiculeștilor aduce lămuriri edificatoare asupra
intervențiilor săvârșite de Grigore al II-lea Ghica la mănăstirea
Balica: „mai întâi a zidit mănăstirea Sfântul Arhanghel
Mihail...Mai demult fusese pe acel loc o mică biserică de piatră
zidită de un oarecare Balica, care fusese odată hatman al lui
Gheorghe Ghica. Afost o clădire mică, care cu timpul s-a năruit și
nu mai era bună de nimic...A început cu grijă acest lucru și a zidit
cu cheltuiala sa zisa mănăstire din temelie și a împrejmuit-o cu zid
depiatrăprecum se vedefăcând înăuntru și case domnești. Maijos
de zisa mănăstire, pe câmpia dinspre răsărit, a făcut o grădină
frumoasă, în care a zidit case domnești după modelul celor din
Constantinopol, cu meșteri aduși anume, și lângă case a făcut
20
havuzuri și chioșcuri, iar în față, de partea cealaltă, o grădină
desfătătoare cufel defel deflori. Apa trecea de la un havuz la altul
nici un domn nu făcuse și nici nu găsește cineva cuvinte ca să
laude îndeajuns frumusețea caselor, de aceea, pe drept cuvânt,
această grădină a fost numită pe limba moldovenească
Frumoasă .
Prin urmare, Grigore al II-lea Ghica a întreprins două acțiuni
distincte la mănăstirea lui Balica de lângă Iași. în primul rând a
refăcut vechea biserică, a construit case egumenești si domnești și
a ridicat un zid de incintă. în documentul din 1 mai 1738, prin care
Grigore al II-lea Ghica a pus mănăstirea Sf. Vineri din Iași sub
ascultarea mănăstirii Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, domnul a
arătat că în prima sa domnie a refăcut vechea mănăstire a
hatmanului Isac Balica: „ o amfăcut din temelie, mărind-o precum
se vede, făcând și zidi prin pregiur și case de piatră și o am
înzestrat cu de toate ce se cad unui dumnezăiesc lăcaș' . în al
doilea rând, pe câmpia de la răsărit de mănăstire, domnul a
amenajat o grădină foarte frumoasă în care a zidit palate domnești
după moda de la Istanbul.
Faptul că palatele domnești de la Frumoasa erau construite înafara
zidurilor mănăstirii omonime este întărit de numeroase surse atât
interne, cât și externe.
în Condica ce are între sine obiceiuri vechi și nouă a prea
înălțaților Domni, scrisă de Gheorgachi al II-lea logofăt, la 1762,
în Iași, din porunca domnitorului Grigorie Calimachi, se arată că
palatele de la Frumoasa erau pregătite să găzduiască solia condusă
de Hamza-pașa, ginerele sultanului Mustafa al III-lea9*. Și
ambasadorul turc Resmi Ahmed Efendi a fost primit, în anul 1764,
la palatul de la Frumoasa, fiind plăcut impresionat de cadrul
natural. Faptul că înalți demnitari otomani, de religie musulmană,
au fost găzduiți la palatele domnești de la Frumoasa demonstrează
că mănăstirea Frumoasa și Curtea de la Frumoasa erau două
obiective diferite.
Relatările călătorilor străini care au trecut prin Iași în secolul al
XVIII-lea descriu complexul de la Frumoasa, dar nu menționeză
nimic în legătură cu obștea monahală, semn că mănăstirea și
palatul de vară erau structuri distincte.
Paul Jamjouglou, prim interpret al Legației suedeze la
în 1746, fără a pomeni ceva de biserică. Cea mai cunoscută și mai
completă descrire a reședinței domnești de la Frumoasa datează
din anul 1762 și aparține lui Ruggiero Giuseppe Boscovich, unul
din cei mai străluciți oameni de știință din veacul al XVIII-lea. Din
descrierea amănunțită a Curții de la Frumoasa - cu case domnești,
grădini, grajduri, ziduri de incintă și lac artificial în vecinătate -
lipsește biserica, fapt ce demonstrează, încă o dată, că palatele nu
erau în incinta mănăstirii. Faptul că reședința de vară, semi-
abandonată de domnie, era în paza unei familii ce locuia acolo și nu
a unor călugări, vine să întărească concluzia de mai sus"1.
Planurile orașului Iași din veacul al XVIII-lea confirmă faptul că
la răsărit de mănăstirea Frumoasa era amplasat un complex de
clădiri reprezentative, așa cum localizează și Cronica
Ghiculeștilor. Planul orașului, ridicat în timpul ocupației țariste
din anul 1769, indică la răsărit de mănăstirea Frumoasa și cumva la
poalele dealului Cetățuia un ansamblu de clădiri cuprinse într-o
incintă dreptunghiulară (fig. 1). Pe harta lașului, desenată în 1790
de topografi ruși din armata de ocupație țaristă, complexul aulic de
la Frumoasa apare abia schițat la răsărit de mănăstire. Și pe planul
capitalei întocmit de inginerul Joseph de Bajardi, în anul 1819,
sunt redate grădini și construcții la est de mănăstirea Sf.
Arhangheli Mihail și Gavril (fig. 2).
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Curtea domnească de la
Fig. 1. Zona de sud a orașului Iași în secolul al XVIII. Prelucrare după
planul rusesc din anul 1769: I. Curtea domnească; 2. Râul Bahlui, 3.
Mănăstirea Galata; 4. Râul Nicolina; 5. Mănăstirea Cetățuia; 6. Mănăstirea
Frumoasa; 7. Probabil Palatele domnești de la Frumoasa (după S.J.A.N.
Iași, Fond Planuri și Hărți, d. 1131)
Frumoasa a încetat să mai fie pomenită în documente istorice. Așa
cum s-a arătat, Ruggiero Giuseppe Boscovich a relatat, în anul
1762, că din varii motive domnii Țării Moldovei au abandonat
palatele de la Frumoasa. La începutul secolului al XlX-lea,
Constantin Ipsilanti a construit pe dealul Galata, la vest de
mănăstirea lui Petru Șchiopu, un nou palat de vară cu grădini și
izvoare de apă". Aici a fost o vreme, după cum a lăsat scris
cronicarul Manolachi Drăghici, locul preferat de plimbare și de
petrecere a timpului liber pentru boierimea din Iași12.
Astăzi la est și la sud de mănăstirea Frumoasa este situat cartierul
Frumoasa. La poalele dealului Cetățuia și la răsărit de mănăstirea
Frumoasa, între străzile Neptun, Grăniceri, Manta Roșie și Bd.
Poitiers se păstrează un grup de clădiri mai vechi ce adăpostesc o
unitate dejandarmi. Având în vedere că locul este încă nederanjat de
construcții noi și corespunde, în linii destul de vagi, cu localizarea
oferită de izvoarele istorice pentru Curtea domnească de la
Frumoasa, se impune ca pe viitor întreaga zonă să fie supusă unei
atente cercetări arheologice.
'istoria Românilor, voi. VI, Românii între Europa Clasică și Europa
Luminilor (1711-1821), coordonatori Paul Cernovodeanu și Nicolae
Edroiu, București, Editura Enciclopedică, 2002, p. 5, 9-10,590; Mustafa AU
Mehmed, Istoria Turcilor, București, Editura Științifică și Enciclopedică,
1976, p. 230-260.
modernization ofa City, London-New-York, Tauris Academic Studies, 2009,
Răzvan Theodorescu, Civilizația Românilor între medievalși modern, Iași,
Editura Princeps Edil, 2006, p. 379.
'Călători străini despre Țările Române, voi. IX, volum îngrijit de Maria
Holban (red. resp.), București, EdituraAcademiei Române, 1997, p. 287.
Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodăpână la a doua
domnie a lui Constantin Mavrocordat (1661-1743), în Letopisețul Țării
Moldovei. Grigore Ureche. Miron Costin, Ion Neculce. ediție Tatiana
Celac, Chișinău, Editura Hyperion, 1990, p. 429-430.
Națională, 1904: Idem. Orașul Iași. Monografie istorică și socială,
Mănăstirea Frumoasa. București, Editura Meridiane, 1970: D. Bădărău, I.
Caproșu, Iașii vechilor zidiri până la 1821, Iași, Editura Junimea, 1974:
Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei, volum
coordonat de V. Drăguț și C. Nicolescu, Iași, Editura Mitropoliei Moldovei
și Sucevei, 1974; C. Cihodaru, Gh. Plafon (red. resp.). Istoria orașului Iași,
voi. I, Iași, Editura Junimea, 1980; Viorel Erhan, Mănăstiri și biserici din
orașullași. Iași, Editura Tehnopress, 2003; Orașul Iași. Memoria unei
capitale, volum coordonat de Gh. lacob, Iași, Editura Universității „Al. I.
Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei între anii 1695-1754, ediție
EdituraAcademiei, 1965,p. 291.
"Documente privitoare la istoria orașului lași, voi. IV, Acte interne (1726-
1740), editate de I. Caproșu, Iași, EdituraDosoftei, 2001, d. 337.
'Literatura Românească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi, 1762,
studiu și text Dan Simonescu, București, Fundația CarolI, 1939, p. 310.
'"Călătoristrăini despre Țările Române, voi. IX.p. 332și472-473.
"Bobi Apăvăloaei, Palatul din secolul al XlX-lea de la Galata - lași. în
„ CercetăriIstorice", XXIV-XXVI, 2005-2007,p. 268-290.
"Manolachi Drăghici, Istoria Moldoveipe timp de 500 de ani până în zilele
noastre, ediție C. Mihăiescu-Gruia, București, Gruparea culturală
„Europa în România", 1998, p. 225; Bobi Apăvăloaei, Importanța
strategică a dealului Galata din Iași pe parcursul secolelor XVI—XIX, în
Fig. 2. Zona de sud a orașului Iași la începutul secolului al XlX-lea.
Prelucrare după planul orașului întocmit de inginerul Joseph de Bajardi, în
anul 1819: I. Curtea domnească; 2. Râul Bahlui, 3. Mănăstirea Galata; 4.
Râul Nicolina; 5. Mănăstirea Cetățuia; 6. Mănăstirea Frumoasa; 7. Probabil
Palatele domnești de la Frumoasa.
veche
 cronica veche
Mircea CIUBOTARU putea fi iazul Ciricului (= al lui Ciric), de la care, prin extensia
obișnuită a numelor de ape din aval spre amonte, s-a ajuns la
denumirea pârâului, mai întâi pe moșia târgului Iași. Mănăstirea va fi
cumpărat sau primit ca danie heleșteul curând după ctitorirea ei din
MISTERELE ONOMASTICE" anul 1583. Planul adesea citat în acest serial, al inginerului hotarnic
Vasile Pop, din anul 1840, îl situează, cu numele Heleșteu Sf. Sava, în
stânga podului de peste Ciric, din capetele străzilor actuale Ion
ALE IAȘILOR (XXIX) Creangă și Aurel Vlaicu, iar în planul lui Gr. Bejan (1896-1897)
apare ca Iazul lui Niță Simionovici. A fost secat după ultimul război,
la capătul unei existențe de peste 350 de ani. Astăzi, pe locul fostului
e cititorul sastisit de stăruința toponimică pe valea Căcainei Un loc de heleșteu de pe valea Ciricului, mai sus de un alt heleșteu, al heleșteu sunt nouă blocuri noi de locuințe de pe str. Fântânilor, cu
nume vechi, amintind defântânile di la Ciric, vreo nouă, de pe malul

P îl transfer acum spre locuri pe care el însuși le caută, în zile

de arșiță sau de plictis estival-duminical, făcând doar un pas
de uriaș peste dealul Tătărașilor, ca să pogorâm în valea Ciricului
odinioară hotar al spațiului locuit de mahalagiii ieșeni, dincolo de
care se întindea, spre răsărit, moșia târgului, cu locuri de pășunat,
fânețe și arătură. Tocmai de acolo a găsit cu cale Aron-vodă să ia din
folosința târgoveților o bucată mare de loc, pe care a dăruit-o
mănăstirii ctitorite de el în țarină (în anul 1594). A rămas până azi
amintirea Tiranului, încondeiat și de Gr. Ureche, și de Miron Costin,
și de Hasdeu, în Răzvan și Vidra, prin numele său, preluat de fostul
sat de poslușnici mănăstirești, Aron-vodă, denumit și Aroneanu de
pe la începutul veacului al XIX-lea (atestare din 1825) și fixat
oficial,în anul 1896, în această variantă derivată.
Cu o lungime de vreo 10 km și cu obârșia în două izvoare de pe
coastele dealului de la sud de Stânca (Roznovanului), Ciricul a avut
un curs permanent și un debit suficient pentru a alimenta câteva
iazuri vechi. Denumirea pornește de la cuvântul comun ciric, de
origine turcă (cerek, mai vechi cirik „unitate de măsură pentru
cereale, baniță”), răspândit în sudul țării cu sensul „sfert” (de vită
tăiată, de pâine, de delniță etc.), iar în Moldova desemnând o măsură
pentru suprafețe de teren, egală cu un sfert de pogon, sau o unitate de
lungime de un sfert de stânjen (Emil Suciu, Dicționarul elementelor
românești de origine turcă, București, 2010). Dacă baza lexicală a
numelui apei este certă, e greu de imaginat un motiv pentru care un
pârâu să aibă unul dintre înțelesurile menționate. Ca în numeroase
cazuri similare, dificultatea se depășește ușor, dacă admitem
originea hidronimului într-un antroponim Ciric (poreclă), urmând
cu necesitate relativă probarea existenței acestui nume de persoană.
Documentele nu sunt generoase în această privință, dar norocul nu
lipsește dacă știi unde să-l cauți.Părintele C. Bobulescu a avut o
bună idee notând extrase din Catastiful unui negustor din Tătărași,
străbunicul său matern (în Tătărașii sau traiul negustorului Ioan
Movileanu din veacul al XIX-lea, Iași, Casa Editorială Demiurg,
2013). Printre datornicii acestuia din anul 1838 îi vedem și pe
Gligori Ciricu și Inachi Ciricu (p. 34). Fiindcă termenul turcesc ciric
nu putea pătrunde în limba română decât în veacul al XVI-lea,
urmează că nici o poreclă Ciric și, în consecință, nici numele
pârâului nu pot fi presupuse ca existând mai înainte. Probabilitatea
acestui scenariu denominativ se confirmă prin apariția în documente
a hidronimului curând după anul 1600, în legătură cu iazurile făcute
pe cursul pârâului pe la sfârșitul acelui secol și existente până astăzi, episodul XXVIII). Pe Ciric, cel mai vechi pare a fi fost
cu amenajări moderne, pentru pescuit și agrement.
Mănăstirii Sf. Sava, era întărit de Miron Barnovschi mănăstirii cu
hramul Sf. Ioan Novi (Nicoriță), la 5 iulie 1629 (Ioan Caproșu,
Documente
, privitoare la istoria orașului Iași -DIOI, I, p. 266). Acel
iaz de pe pârâul Ciricului, făcut de Buzuca și Sava, ctitori ai bisericii
cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel, și cumpărat de Mănăstirea
drept al pârâului, lângă o fostă nisipărie, toate existente și cartate la
1840.
Al doilea iaz de pe Ciric, bătrân de patru veacuri, este cel cumpărat de
Mănăstirea Aron-vodă înainte de 1631 și pe care îl numim în prezent
Aron-Vodă, era întărit și acestei mănăstiri, la 26 mai 1631, de Moise LaculAroneanu. Al treilea este Iazul Ciric, tot al Mănăstirii Aron-
Moghila (Ibidem, p. 294), astfel încât călugării celor două mănăstiri vodă, iezit „din vechi”, stricat de viituri și refăcut, pentru a-l lua în
ajung la judecată în fața domnului, la 15 iunie 1631. Atunci s-a folosință, cu bezmen (chirie), de un Macovei Vâlcul, în 1789, când a
constatat că monahii de la mănăstirea lui Nicoriță au plăsmuit cartea construit, pe dig, o moară de apă, iar alături o casă și un bordei, acesta
de danie a lui Miron Barnovschi, care a fost, după obicei, ruptă, fiind pe moșia Mănăstirii Sf. Ioan (Zlataust). Ultimul detaliu documentar
mincinoasă, iar Mănăstirii Aron-vodă i s-a reconfirmat dreptul de identifică iazul ca fiind Ciricul, căci iezitura reparată atunci, peste
stăpânire asupra heleșteului (Ibidem, p. 294-295, și X, Addenda et care astăzi trece șoseaua spre aeroport, apare în planul din 1840 pe
corrigenda, p. 372-373, original slavon). Alexandru Iliaș voievod a hotarul dintre moșiile celor două mănăstiri. Peste un deceniu, Ioniță
confirmat și el această stăpânire, la 22 ianuarie1633 (Ibidem,I, p. Vâlcul, fiul morarului mort, solicita „prețăluirea” lucrărilor făcute de
306-307). Povestea acestui litigiu are totuși o ciudățenie: ispisocul tatăl său, căci încetase tocmeala bezmenului de 10 ani cu Mănăstirea
de danie al lui Miron Barnovschi, original, s-a păstrat și este cel din 5 Aron-vodă (Ibidem, X, p. 256-257, a. 1799; p. 308, 310, 352, 353, a.
iulie 1629. Atunci, ce carte de la acest domn, considerată falsă, a fost 1800). Opresc și eu aici episodul, după numai „un ciric” din recolta
ruptă la judecata lui Moise Movilă? Putem presupune că la 1629 de știri arhivistice despre pitoreasca vale din anatolia ieșeană.
călugării de la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou au primit doar un loc de
heleșteu de pe valea Ciricului, menționat alături de alte danii
de locuri din Tătărași, dar ei au întocmit un alt ispisoc,
revendicând heleșteul deja existent al Mănăstirii Aron-vodă.
Nu-i de mirare înșelătoria, căci, știutori de carte românească
și slavonească, lacomii călugări erau specialiști în asemenea
matrapazlâcuri. Zeci de cazuri cunoscute îi plasează pe
primul loc în statistica acestui soi de înșelătorie, dar nu am
exemple de pedepse corporale pentru astfel de... furăciuni.
Negustorii prinși cu ocaua mică se pregăteau de țeapă,
gârbaci sau falangă, după dispoziția lui vodă, dar se vede că...
discriminarea pozitivă funcționa bine și în vechime, sutana
sau rasa semnalizând excepția de la regula punitivă.
Ciric trebuie să fi fost un meșter de iazuri sau un morar din
secolul al XVI-lea, precum Buzuc și Sava, mai sus pomeniți.
Iazurile de pe pârâul Ciric au fost importante pentru ieșeni și
mănăstiri, fiindcă nu se puteau face heleșteie trainice nici pe
Nicolina (cel de la Frumoasa nu a dăinuit multă vreme), nici
pe Bahlui, care inunda mereu șesul și rupea ieziturile (iazul
cel mare, singurul de altfel, era domnesc și avea un dig solid,
care a rezistat până în veacul al XIX-lea), și nici pe mizera
Căcaină (cu excepția micului iaz al Mitropoliei - vezi
heleșteul Mănăstirii Sf. Sava, menționat în 1629. Acesta ar LIVIU SUHAR - RESTAURANTUL CIRIC

GENEZA CULTURII ROMÂNE MODERNE

O INTERPRETARE
pecialiștii străini cu studii de românistică sunt păsări rare în presupus fructificarea unor cunoștințe de istorie, sociologie, poporului, cât și spre modernizarea instituțională în sensul creării

S mediul științific actual, iar contribuțiile acestora se antropologie și filologie, pentru a menționa doar domeniile cu o
dovedesc relevante pentru că a) au calitatea de semnal, bună reprezentare bibliografică. Aparent eclectică, tehnica de lucru
întrucât atrag atenția asupra unui spațiu cultural mai puțin este, de fapt, adaptată realităților socio-culturale explorate:
cartografiat cu instrumentele istoriei culturale (spațiul sud-est producția românească de carte, învățământul, presa, viața politică și
european) și b) au calitatea de simptom imagologic, reflectând în ce literatura vremii, scrierile călătorilor străini.
unei societăți raționale, însă aceste idealuri de sorginte iluministă
aveau să fie înveșmântate în haina structurală a autorității
religioase, iar acest „mariaj straniu între principii științifice și forme
religioase avea să constituie baza socială și intelectuală pentru
evoluțiile românești ulterioare” (p. 171). Nu avem decât să ne
lumină este interpretată identitatea românească din unghiul culturii Cartea este organizată în trei părți. În prima secțiune, autorul are ca gândim la misiunea dublă, de apostolat social și de transmițător de
savante. reper cronologic perioada dintre 1700 și 1829, iar rostul acestei părți cunoștințe științifice, pe care educatorii, învățătorii și profesorii și-o
Conul de umbră în care se situează, pe plan extern, istoria, limba și este de a individualiza axele asupra cărora autorul va insista: asumă, în chip implicit și explicit, până astăzi, pentru a valida
cultura românilor ține atât de factori obiectivi, cât și subiectivi. tipăriturile, educația și ideologemele pe care se sprijină discursul justețea unei astfel de observații. O altă constatare pune în lumină
Dintre aceștia, importantă îmi pare a fi strategia, încă firavă, de intelectual al vremii. Peste această fundație, autorul plasează, în practica, născută tot în secolul al XIX-lea, de a căuta succesul
consolidare a studiilor românești din străinătate. Se remarcă, de părțile următoare, respectiv epoca de până la Revoluția de la 1848 și politic prin intermediul capitalului simbolic dobândit prin
asemenea, absența unui program notabil de traducere în limbi de epoca de până la 1900, cadrele istoriei culturale românești din intermediul presei culturale. Relevantă pentru autor este polemica
circulație internațională a operelor importante din patrimoniul secolul al XIX-lea, plasate în context european. Astfel, cititorul are Maiorescu - Gherea, simptomatică pentru analiza raporturilor
cultural românesc, iar acest deserviciu are, pe termen lung, prilejul de a urmări, de la un stadiu istoric la altul, prefacerile care dintre aparență și esență pe scena vieții publice românești. Dacă
consecințe nedorite. În ciuda unor astfel de neajunsuri, legate mai determină continuități și discontinuități în viața culturală a Junimea a pus în circulație „o revistă literară care promova
degrabă de slăbiciunile politicilor oficiale, românii nu au trăit și nu românilor. Această abordare de tip generativ, prin care produsele autonomia esteticului”, dar care „era condusă de bărbați ocupând
trăiesc în izolare culturală. De-a lungul vremii, izvoarele de vieții culturale (tipăriturile, educația publică și privată, gazetele și poziții importante de putere politică”, gruparea de la
influență au curs nu numai dinspre Orient, ci și dinspre Occident, iar revistele ș.a.) sunt corelate cu structurile de adâncime ale unor Contemporanul „ai cărei patroni erau condamnați la marginalitate
hibridizarea ideologică a caracterizat, în epoci diverse, cultura constructe ideologice (românitate, popor, națiune, patrie, literatură, politică, insista asupra funcției socio-politice a literaturii” (p. 190).
timpului. Deși în culturi diferite se manifestă cu rate de asimilare europenitate, modernizare), se dovedește adecvată mai cu seamă în E cumva inutil să adăugăm că practica de a face politică în numele
deosebite, competiția dintre modele înlesnește schimbul de explicarea „paradoxurilor” (de fapt, a contrastelor firești) din istoria (sau sub pretextul) unor idealuri culturale e astăzi revigorată,
ideologii și de resurse de culturalizare pe care un popor și le culturală românească a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Grație mediul universitar fiind, după 1990, cea mai stabilă pepinieră de
apropriază la un moment dat al devenirii sale istorice. acestei tehnici de lucru, perspectiva diacronică este completată cu politicieni. Mai mult decât atât, fenomenul a căpătat excrescențe
Cartea lui Alex Drace-Francis, Geneza culturii române moderne. date de geografie culturală pe care autorul le angajează în nefirești dacă ne gândim că tot felul de politicieni fără blazon au
Instituțiile scrisului și dezvoltarea identității naționale 1700-1900 argumentare atunci când prezintă impactul unor sfere de influență, încercat să se legitimeze în spațiul public drept „profesori
(Polirom, 2016), este o cercetare cu profil interdisciplinar care își cu informație sociologică extrasă din sursele considerate credibile universitari”, iar unii au mers atât de departe încât și-au fabricat un
propune să reconstituie procesul complex de evoluție a canoanelor și, nu în ultimul rând, cu „stilurile” de discurs intelectual prevalente traiect academic notabil doar ca fals intelectual. Să fie aceasta o
culturale din spațiul românesc, în tranziția de la epoca veche la cea într-un anumită epocă. dovadă că, încă din epoca constituirii, sistemul universitar e tarat de
modernă. În prezent, autorul este profesor de istorie culturală (sud- Concluzia de fond decurge din analiza obiectivă a datelor avute la superficialitate, elitism și formalism, așa cum se întreabă Alex
est) europeană la Universitatea din Amsterdam, iar volumul tradus dispoziție de autor: „structura identității culturale românești nu este Drace-Francis? Mai sigur este că, în perioada 1848-1890, „educația
în limba română de Marius-Adrian Hazaparu este, la origine, o teză specific românească, ci e construită în jurul relației neîntrerupte cu o era în permanență evocată ca fiind instrumentul prin care națiunea
de doctorat elaborată, la începutul anilor 2000, sub îndrumarea diversitate de modele prescriptive localizate în altă parte”. română se putea desăvârși, în practică, ea a funcționat ca un
istoricului Dennis Deletant. Unele din constatările pe care se întemeiază concluzia dovedesc o mecanism și un mijloc pentru inculcarea unor modele străine” (p.
Alegerea temei de cercetare a fost motivată de „lipsa lucrărilor remarcabilă acuitate interpretativă. Din rațiuni tipografice, ne vom 170). Cât de departe ne simțim astăzi față de o astfel de
serioase în limba engleză care să trateze dezvoltarea literaturii și opri doar asupra unora dintre remarcile referitoare la educație. considerație? În colțul nostru de lume vechiul și noul au împletituri
culturii române din punctul de vedere al noilor teorii sociologice și Merită, de pildă, reținută constatarea că educația a jucat, în secolul al complicate și noduri greu de desfăcut.
istorice” (p. 9). Metodologia valorificată în realizarea lucrării a XIX-lea, rol de instrument ideologic orientat atât spre luminarea

cronica veche 9
 cronica veche
Mircea CIUBOTARU carte mică în dimensiuni, asta vedem la
K t început, și de-abia lafinal ne vom mira de câte
au încăput în ea, de cât de mult ne-a cerut și

„MISTERELE ONOMASTICE" ne-a oferit.PKÎa\a, scurtă și probabil rezultată dintr-o compilație

de idei ale celor implicați în editare, ne previne referitor la
conținutul cărții: pare a fi o colecție "best-of din prozele
ALE IAȘILOR (XXX) autorului. Tot aici aflăm despre existența în cuprins a ceva
neașteptat: o serie de reinterpretări speculative de mituri și
legende populare (mitul biblic al întoarcerii fiului risipitor, și
iindcă tot se apropie primăvara, să revenim în respectiv baladele românești "Mănăstirea Argeșului" și

F valea Ciricului, ca să mai dezlegăm, pentru

împătimiții amatori de bere și grătar la iarbă
verde, mușchiuloșii pescuitori în ape tulburi de zvârlugi
adolescentine și chiar pentru zburătorii grăbiți spre aeroport,
"Miorița"). Și chiar cu acestea voi începe.
Sunt patru astfel de "mise-en-prose" (cum le numește și
editorul în prolog) și sunt destul de consistente. (Apropo de
aspectul minion al cărții: nu vă așteptați la ceva scurt! acestea
câteva șarade de dincolo de negura toponimică a Morii de Vânt. sunt mai degrabă nuvele.) Prima îl are în obiectiv (și în titlu) pe
Deși cred că tot sedentarii consumatori de slovă tipărită, între Meșterul Manole, a doua (și cea mai lungă) ne vorbește despre
care un consecvent compresar convorbirist, cu prenume de "întoarcerea fratelui risipitor", a treia revine la legenda Mănăstirii
dragobete internațional, se mărturisesc ocazional și de păcatul Argeșului însă dedicându-se Anei, iar a patra (și ultima proză în
înfruptării din deliciile etimologice servite episodic și în porții cuprins) este "Mioara mică". Printre aceste reinterpretări vom
digerabile de Hronica Vechimii Moldoieșenilor. Așadar, urcând găsi presărate și celelalte proze, cu adevărat ficționale și de
pantele Rufenilor și ajungând la poarta tărâmului promițător al lungimi mai reduse.
unui loc de vecinică verdeață, unde veghează primitori Sf. Petru Reinterpretările sunt deosebite, dar nu se ajunge ușor la
și Sf. Pavel, repede trecem nepăsători și pe lângă tăpșanul de pe ele. Scriitura ușor arhaizată - care ne îngreunează un pic lectura
care o veche moară de vânt își învârtea disperată aripele, în parcă nu atât pentru a da veridicitate textului, cât pentru a ne
nădejdea confruntării cu vreun donquijote tătărășan. Moara de câștiga în imersia necesară trăirii -, precum și diseminarea
Vânt ieșeană, nemuritoare atâta vreme cât nu-i va trece prin dozajului dramatic, cer cititorului o anumită dispoziție
minte cuiva să schimbe numele cartierului (fost Mahalaua de la (deschidere, relaxare, descrâncenare), și doar astfel lectura îl va
Moara de Vânt, la 1844), străzii și stradelei omonime cu cel al răsplăti pe măsură, ori chiar mai mult decât s-ar aștepta. Textele
vreunei stele de divertisment sau al unui arșin de talent, și-a versanți și a trebuit să fie împădurită. Peisajul, așa cum îl vedem pleacă de la poveștile știute (mituri, legende, balade) și le
împlinit misia oportunistă, după cum bătea vântul dinspre astăzi, este rezultatul plantațiilor inițiate în 1936, continuate în respectă epic surprinzător de mult (decepționându-1 eventual pe
platoul golaș al Șorogarilor, timp de vreo jumătate de veac. O 1942-1943, apoi după 1944, durând până prin anii 1958-1960.
vedem precis localizată în prețiosul plan întocmit de inginerul Iazul Municipal, din planul orașului, desenat de C. Condurachi
hotamic Vasile Pop (1840), la marginea de nord a cimitirului (cca 1935), a fost amenajat ca ștrand și pentru pescuit după lulia Ana STUPARU
amintit. în apropiere, la intrarea în curtea de astăzi a Ocolului 1954. Un baraj median, cu pasaj pietonal, menit să reducă
Silvic Iași, a fost instalată probabil imediat după ciuma din
1829-1830 rohatca (bariera) de la Moara de Vânt, menționată în
presiunea pe barajul vechi, ce suportă acum și traficul sporit
spre aeroportul devenit internațional, a împărțit străvechiul iaz, NU DOAR
anul 1834 (Arhivele Naționale Iași - ANI, Eforia Iași, dos. bătrân de peste trei veacuri, în Lacul Ciric 1 și Ciric 2.
39/1834, f. 5 r.). Moara, construită pe moșia Mănăstirii Sf. loan
(Zlataust), nu era foarte veche (nu este menționată în
Modernizările demarate în 2011, cu dotări pentru turism,
agrement și diverse sporturi, prin investiții din fonduri
FICȚIUNI
/
numeroasele documente cunoscute, cele publicate de Ioan europene, au fost însoțite de obișnuitul concert al disputelor
Caproșu, și nici în altele, inedite, de după 1800). Va fi fost politice și mediatice, dar și al broaștelor autohtone, statornice cititorul de SF, care s-ar aștepta la transcenderi mai radicale),
necesară după ce vechea moară de apă a lui Macovei Vâlcul, de pe melegurile strămoșești. așa încât — la prima vedere - putem spune că termenul
pe iezitura Ciricului, s-a risipit cu totul, iar mahalagiii din In amonte, dincolo de Lacul Aroneanu, căruia în "reinterpretare", folosit în adnotările cărții, ar putea fi înlocuit
Tătărași și Rufeni nu mai ajungeau la rândul morii Mănăstirii episodul anterior i-am identificat vârsta venerabilă de patru cu "reconstituire". însă pe traseul lecturii - deși ne-am relaxat
Aron-Vodă, desigur cea de pe iezitura IazuluiAroneanu (cum s- secole, se întinde junele Lacul Dorobanț, rezultat din datorită contextului epic familiar - tot trebuie să fim atenți,
a numit de la o vreme, de pildă, prin 1886), moară care este secționarea printr-un baraj a pârtii nordice a Lacului Aroneanu, întrucât apar mici devieri, provocând deopotrivă cerebral și
ajuns la maxima sa extindere, așa cum se vede emoțional. Pentru că poveștile sunt și nu sunt cele știute;
reprezentat în planuri vechi (ANI, Hărți și planuri, nr. depinde și de sensibilitatea cititorului, care - dacă acceptă
565, cca 1885; nr. 1615, a. 1886; nr. 799, a.'1886; nr. 798, experimentul propus - se va trezi părtaș la finețuri dramatice cu
a. 1889;nr. 516, cca 1900). în unele perioade, iazul a fost intensități nemaitrăite. (Un paradox, nu-i așa?)
colmatat și năpădit de vegetație (Ibidem, nr. 712, a. Cu excepția acestor reinterpretări (care au multe în
1926-1927), situație vizibilă și pe hărți militare ridicate comun), celelalte proze din cuprinsul cărții nu seamănă între ele
în 1894 și 1961. în planul din 1840, locul iazului, încă nici stilistic, nici ca abordare, accentuând ideea de experiment
neinundat, era pe Valea Posadnicilor (fost sat la vest de literar, încât putem specula că autorul fie are o fibră neliniștită,
Stânca Roznovanului), dovadă că numele pârâului Ciric fie încă nu a ajuns la un stil propriu de cursă lungă. în prefață am
nu se extinsese atunci spre nord, până la obârșii. Numele fost avertizați atât asupra diversității motivelor cât și asupra
lacului este un transfer în stil administrativ de la abaterilor de la schema clasică a dozajului dramatic, cea cu
denumirea oficială a satului Dorobanțul, din comuna punctul culminant înspre final. Tot prefața ne spune că aici SF-
Aroneanu, înființat în anul 1907, prin vânzarea unor ul pare a fi mai degrabă pretext decât obiectiv, aspect pe care îl
loturi mici din fosta moșie a Mănăstirii Aroneanu. După putem eventual confirma după parcurgerea cărții (și care s-ar
Războiul de Independență, mai multor așezări, unele nou putea să ne dezamăgească pe alocuri dacă suntem prea
constituite, li s-au atribuit nume ce evocau locuri ale condiționați de SF). Altfel, asumându-ne acestea, ne vom
luptelor sângeroase în care s-au distins unități ale armatei bucura pe îndelete de umanitatea textelor.
române: Călărași, Dorobanți, Dorobanții, Grivița, în afara celor patru reinterpretări de mituri/legende, în
Plevna, Roșiori, Smârdan, precum și Independența. în cuprinsul cărții mai sunt 12 proze ficționale, și fiecare ne va
prezent, Lacul Dorobanț, cel mai lung și mai adânc dintre provoca altfel: unele prin ideile speculative (între noi,
acumulările de pe Ciric, bazin piscicol în anii 1970, are și inteligenții), altele prin ineditul viziunii (Un basm
o notorietate națională, fiind amenajat, începând din contorsionat), prin mesajul umanist (Singurul meridian, Finii
1983, ca bază nautică de canotaj, iar în 1997 a fost declarat de șansă, Ziua lor), prin delicatețe (Ca un fum de pipă), prin
reprezentată cu simbolul cunoscut în planul din 1840. De altfel, Centru de pregătire olimpică pentru juniori. stilul literar aparte (Instinct, Exercițiu de ciclicitate), prin
măcinatul devenea o problemă serioasă în vreme de secetă, când în sfârșit, coborâm pe pârâul Ciricului și ajungem la emoția trăirii (Cataliză canicula). Probabil că cititorul cu
secau iazurile, de vreme ce însuși vodă Alexandru Moruzi Veneția, nu cea italienească, desigur, ci la o acumulare menită experiență în lecturi SF va găsi că temele de aici nu îi încrețesc
poruncea egumenului, la 20 ianuarie 1803, să facă o moară de cai să rețină viiturile și să protejeze de inundație zona fostului suficient sinapsele, dar am fost cumva avertizați din start că nu
pentru hrana norodului ieșean (ANI, Mănăstirea Aron-Vodă, Abator (Salhanaua). Iazul a fost făcut după anul 1900 (nu apare aceasta ar fi miza cărții de față.
pachet 11/71). Așadar, probabil la concurență, Mănăstirea Sf. în planul lui Gr. Bejan) și este reprezentat, fără denumire, în Avem deci o colecție eclectică, atât din perspectiva
Ioan Zlataust a făcut, pe la începutul veacului, pe partea ei de planul nr. 516, citat mai sus, și în planul lui C. Condurache (cca temelor/ideilor cât și ca tratare stilistică: uneori lectura este mai
moșie o moară de vânt, care a dăinuit până când secularizarea 1935). Numele său este o fantezie toponimică, tipică pentru puțin facilă, alteori, datorită fluenței cu o muzicalitate andante,
averilor mănăstirești (1863) a lăsat-o fără stăpân, iar morile snobismul funcționăresc al edililor dintotdeauna, dar înfloritor aceasta îl conduce pe cititor pe căi aproape onirice.
mecanice curând apărute au făcut-o inutilă, ca de altfel pe toate mai ales în perioada antebelică. L-am găsit în sintagma Podul Dacă cititorul reușește să se desprindă de încordarea
morile de apă și de cai, dintre care doar cele mai norocoase au Veneția, care desemna podul de peste Ciric, din capătul str. cotidiană și se lasă absorbit de aceste lecturi, ele îl vor răsplăti,
dăinuit până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nicio unnă Aurel Vlaicu (ANI, Primăria Iași, dos. 23/1943, f. 129 r.). ducându-1 departe "atât la
materială nu a rămas pe locul fostei mori, demolate după Lacul Veneția, pe care hidrologii îl numesc și Lacul Ciric 3, a propriu cât și la figurat".
închiderea ei. Ce pitoresc ar fi răsărit acum pe culmea dealului devenit deja în ultimii doi ani un alt loc de agrement foarte "Propriul" fiind de fapt un alt
silueta singurei mori de vânt din zona lașilor, dacă moldovenii frecventat în sezonul estival. figurat și călătorindu-ne în
erau puțin mai... olandezi. Dar nu a fost să fie și nici nu va fi Nu vom părăsi salba lacurilor de pe Ciric înainte de a timpul-spațiul poveștilor dar
posibil vreun transplant de organ al managementului memoriei risipi „misterul” așa-zisului Pod de Piatră, dărâmat, din albia și în miezul acelor trăiri,
istorice din țara lalelelor în cea a belelelor. Un nume de rezonanță Ciricului, aflat la 700 m în aval de barajul Lacului Ciric 1, putem spune că avem două
în structura urbanistică ieșeană își are începuturile cu doar două despre care intemauții avansează ipoteze mirabile. Pe bun teren straturi de figurat, de fictiv: cel
veacuri în unnă. Nu-i niciun mister toponimic aici, ci doar taina se implantează legendele, fiindcă puțini ieșeni mai știu că acolo al narațiunii și cel al emoțiilor
eternă a timpului și a efemeridelor omenești. se păstrează încă, ascunse în vegetația pârâului, ruinele induse. Aceasta ar fi
Coborând acum pe albia pârâului, ne amintim că am primului „zidiul apelor”, apeductul care susținea conducta de interpretarea mea asupra
rămas datori cu vreo trei fârtaie (gem. Viertel „sfert”) sau olane (cca 1782) ce aducea apa din valea Șapte Oameni până la titlului cărții (deși ultimele
ciricuri nu de vii sau teren arabil, ci de știri despre locuri cu nume haznaua din ograda Mănăstirii Golia. „Apăducul”, funcțional rânduri din postfață par a mă
familiare, dar cu trecut încețoșat. Iazul dricul, rămas fără până la alimentarea orașului cu apă de la Timișești (1911), este contrazice).
moară de apă după anul 1800, a fost folosit de Mănăstirea Aron- marcat în planul din 1840. Despre cel de pe valea Căcainei,
Vodă ca heleșteu de pește, iar după secularizare moșia, cu toate demolat în 1887, cititorul a luat cunoștință în episodul XXVII. Mircea-Băduț,
bunurile ei, a trecut în proprietatea Statului, care a făcut Cum nu se întrezărește posibilitatea conservării acestui „Ficțiuni secunde','
împroprietăririle începute în 1864. Apoi, iazul a devenit evocator vestigiu ieșean, care, restaurat, ar putea constitui un Editura Europress București,
proprietate a comunei urbane Iași (1889), dar era amenințat de punct de atracție turistică, pozele alăturate îl vor salva de totala 2016
colmatare, fiindcă valea pârâului era râpoasă și golașă pe ambii sanitare.

cronica veche 5
 cronica veche
Sorin IFTIMI
„GARABET IBRĂILEANU"
DIN SĂRĂRIE
igura lui Garabet Ibăileanu, secretarul de redacție
F al revistei „Viața Românească”, este una
emblematică pentru lașul cultural. De aceea
cunoscute și onorate pe măsură. O stradă din Iași, paralelă cu
strada Păcurari, poartă numele de „Garabet Ibrăileanu”; este vorba
locurile de memorie legate de această personalitate semurit
despre fostul „Fundac Buzdugan”, ultima adresă și cea mai
cunoscută a marelui cărturar. Pentru scurte perioade, acesta a mai
locuit în clădirea Infirmeriei Liceului Internat („C. Negruzzi”),
precum și într-o casă (astăzi dispărută) de pe strada Coroi de
atunci, lângă Casa Pogor.
La Muzeul Literaturii Române din Iași se păstrează o
imagine a primei case în care a locuit, în tinerețe, istoricul literar
Garabet Ibrăileanu, clădire legată de începuturile revistei „Viața
Românească”. Se crede, îndeobște, că această casă a dispărut, de
multă vreme. Cu puțin noroc însă, casa a străbătut vremurile
potrivnice, păstrându-se până astăzi. Deși avea accesul dinspre
strada Română (Lascăr Catargiu), casa, amplasată în fundul
grădinii, se află, de fapt, pe strada Sărăriei. Astfel, fațada
cunoscută din vechile imagini reprezintă vederea dinspre grădină,
clădirea neputând fi recunoscută dinspre Sărărie. Este o casă
așezată, cu amintiri ale arhitecturii neoclasice (fig. 1). Are intrarea
amplasată sub un portic central, format din patru coloane suple, ce
sprijină un fronton triunghiular, sculptat în piatră. După micul hol
aflat în spatele porticului se află un salon, cu ferestre spre strada
Sărăriei. Această încăpere spațioasă este încadrată de patru camere
mai mici. Casa a cunoscut un incendiu pe la 1908, după care a fost
renovată, dar în imagine este redată actuala formă a casei și nu cea
de pe timpul lui Ibrăileanu.
Demostene Botez scrie, în Memoriile sale că, pe la
1906, Ibrăileanu „locuia în strada Română, sus de tot, în dreptul
străzii Asachi. Era o casă veche, lungă și scundă, ca intrată în
pământ, cu o curte foarte mare, în față acoperită cu o iarbă foarte
deasă. Geamurile cu cercevele aproape putrezite, la care nu
existau nici storuri, nici perdele, erau mari și joase. Se vedeau
înăuntru și mobilă și oameni, ca într-o vitrină... Odaia era mare și
servea de sufragerie. în mijloc era o masă rotundă, mare”. De la
poartă până la intrarea în casa din fundul curții nu era o cărare, ci o
podea lată de două scânduri, amenajată special. „Acum pe locul
acela s-a deschis o stradelă, s-au clădit niște vile modeme, care și
ele îmi par vechi... în dosul casei era o grădină aproape tot atât de
mare, care în realitate era un fel de maidan sălbatec, cu un colț de
pădure din care copaci, ierburi și buruieni creșteau în voie,
nestingherite de nimeni. încadrată astfel într-o ogradă imensă și
grădina sălbatică, locuința aceasta, prima în care l-am știut (pe
Ibrăileanu, n. ns.), oferea toate garanțiile unei liniști depline la
orice oră din zi și din noapte... Seara, pe la ceasul zece, începeau să
se adune în mijlocul mesei rotunde din sufragerie, ca la o filială la
domiciliu a redacției Vieții Românești, prietenii ce locuiau prin
apropiere și discuțiile începeau iarăși, ca să țină până la două-trei
noaptea”... Chiar dacă locuința este atât de legată de memoria lui
Ibrăileanu, acesta nu a fost proprietar, ci chiriaș al imobilului.
Istoria proprietarilor casei, poveste deosebit de interesantă,
așteaptă să fie descoperită în Arhive...
* la domnul Mihail Sturdza și l-au făcut stolnic și nu târziu l-au
Lista Monumentelor Istorice cuprinde, între altele, și
Casa Stoicescu-Mărculescu din Municipiul Iași, str. Lascăr
Catargi nr. 58, considerată o clădire construită la jumătatea
secolului XIX. Vechea proprietate cuprindea un teren foarte
generos, ce era cuprins între strada Română și strada Sărărie.
Schimbările intervenite în timp, în configurația terenurilor din
zonă, precum și renumerotările străzii, au tăcut ca imobilul să fie
desemnat prin mai multe adrese: str. Română/ Lascăr Catargi nr.
17, Fundacul Lascăr Catargi nr. 3, Lascăr Catargi nr. 58, precum și
str. Sărărie nr 20 (vechi 22). Proprietari succesivi din perioada
interbelică au fost Gh. Lascăr, colonel Gh. Stoicescu, Georgeta
Stoicescu, lanovici. Documentația făcută permite însă
identificarea atât a proprietarilor mai vechi cât și a ultimilor
deținători ai imobilului.
Elena Drăghici (1840). Cea mai veche știre despre
proprietarii imobilului se referă la Elena Drăghici (1820-1860),
care a vândut, la 31 ianuarie 1852, casa pe care o primise ca zestre
de la părinții săi. Sunt temeiuri pentru a considera că această Elena
Drăghici era bunica istoricului Nicolae lorga și sora lui Manolache
Drăghici, „ultimul cronicar moldovean” (fig. 5). Elena era fiica
marelui vornic lordache Drăghici și a Măriei Nacu. Tatăl, lordache
Drăghici slujise sub trei domnitori: Alexandru Moruzi, Scarlat
Callimachi și Ioan Sandu Sturdza. Drăghici, ajuns boier de frunte,
influent, avea una din cele mai mari case din Iași, luxos mobilată.
Fig. 1.
22
Mai toți diplomații străini sosiți la
Iași în acei ani erau găzduiți în casa
CASA sa. lordache nu era prea bogat. în
schimb, era un om cult, cunoscător
de grecește și franțuzește. în casa
din București a lui Nicolae lorga se
afla la loc de cinste portretul acestui
înaintaș, înfățișat în floarea vârstei,
cu ișlicul colosal, semn al înaltei
sale poziții (fig. 4). Pentru Nicolae lorga era o mare bucurie și
mândrie să vorbească de acest înaintaș al său în fața tabloului din
salonul plin de amintiri unice și de prestigiu. lordache Drăghici a
cuvine
a fi răpus de epidemia de holeră.
în 1829,
Elena Drăghici era o femeie „frumoasă, fină, șubredă de
sănătate, căci ”alignia cu piciorul” (fig. 6). Potrivit fiicei sale,
Zulnia lorga, „Elencu era o femeie mândră, foarte frumoasă,
cultă. Știa nemțește și franțuzește, în casă se vorbea numai
franțuzește. Avea ochii mari, negri, frumoși, plini de căldură și
semeție, păr bogat, trăsături aristocratice. Cânta cu măiestrie la
pian, chitară. Cânta din voce, acompaniindu-se la pian. Se știe că a
tradus în românește din Dumas-tatăl și din unii scriitori germani.
Din toate s-a păstrat numai romanul Adolphe de Benjamin
Constant, tipărit la Iași în 1859. Elena Drăghici a murit la Iași, în
1860, lăsând trei copii: Costache de 20 de ani, necăsătorit, Manole
de 19 ani și Zulnia de 17. Fiica mai mică, Zulnia, căsătorită cu
Gheorghe Arghiropol, avea să fie mama marelui istoric Nicolae
lorga.
Elena Drăghici a dobândit casa de pe Sărărie ca zestre,
în 1840, cu prilejul căsătoriei. Este posibil ca acest loc de casă să fi
provenit de la familia mamei sale, Maria Nacu. Vornicul lordache
Drăghici a mai avut și o altă casă în capitala Moldovei, în vârful
Copoului. în lista din 1853 a caselor Capitalei sunt înregistrate
două proprietăți Drăghici, alăturate, chiar în capătul Podului
Verde (Bd. Copou), în Despărțitura I, pe aceeași parte cu Grădina
Copou: „1. casa d. cucoanei Elencu Drăghici; 2. Casa d. post.
Manolache Drăghici”. De altfel și mormintele Drăghiceștilor sunt
la biserica „Sf. Anastasie dintre vii” (lângă Grădina Botanică).
Costache Angonescu (1852) a fost următorul
proprietar care a cumpărat casa de la Elena Drăghici prin „actul de
veșnică vânzare”, la anul 1852. Lista caselor capitalei de la 1853
înregistrează deja această schimbare de proprietate: casa cu nr. 47
de pe ulița Muntenimii de Sus (viitoarea str. Lascăr Catargi) avea
ca proprietar pe „dumnealui paharnicul Costachi Angonescu”.
Paharnicul Sion cunoștea bine familia Angonescu, de
origine greco-bulgară, despre care scria, în vestita Arhondologie,
că „sunt doi frați, lordachi Câmu stolnic și Costache Paharnic,
feciorii lui Anton Angonache, rachier din Focșani; cel mai mare
avea și dugheană, vindea ahtărlîcuri și plătea bir, întâi cu
neguțătorii hrisovoliți, în numărul cărora era și tatăl lor; în urmă,
după introducerea Regulamentului Organic, desființându-se
așezările vechi, au luat patent de neguțătorii! starea a treia”.
Fratele mai mic, Costache Angonescu, și-a început
cariera la 1829, sub administrația austriacă, slujind vreo două luni
pe baș-bulucbașul târgului Focșani; apoi a fost rânduit la ocolul
Vrancei, ca zapciu asupra goștinarilor ce strângeau goștina oilor.
După retragerea trupelor austriece, când a devenit staroste al
ținutului Putna logofătul Alecu Balș, „acest Costache (...) s-au
lipit pe lângă boierii staroști și, îndatorându-se cu slujba lui, au
mijlocit la Hătmănie de l-au rânduit baș-bulucbaș de Focșani”.
După aceea s-a dus la București, unde a stat o vreme. De acolo, cu
recomandarea boierilor Ghiculești munteni către Ghiculeștii
moldoveni, Costache Angonescu a venit la Iași, unde „au căpătat
dragoste și antret la toți, și mai întâi bătrânii, logofătul Costache
Sturdza și logofătul lorgu Ghica, fiind și ministru (...) au mijlocit
ridicat la paharnic”.
Condicile de ranguri boierești consemnează, pas cu pas,
cariera publică a lui Costache Angonescu. La Iași, el a devenit
revizor al Ministerului din Lăuntru, când a dobândit rangul de
stolnic (1842). Pentru activitatea prestată în acest departament, în
decembrie 1842 a fost avansat la rangul de paharnic. în decembrie
1854 a obținut rangul de spătar.
Spătarul Costache Angonescu este înregistrat între
Alegătorii divanului ad-hoc din Moldova (1857), la ținutul
Neamț. Același apare și la „Persoane dedate unei profesii
liberale, pământeni și împământeniți", nr. 210, spătarul Costache
Angonescu. într-adevăr, la alegerile din 1858, făcute potrivit
Convenției de la Paris din același an, Costache Angonescu apare
ca alegător primar în Ocolul Bistrița: spătarul Costache
Angonescu, din satul Faurii de Jos. Condiția pentru a deveni
„alegător primar” era aceea de a avea un venit asigurat de 100 de
galbeni pe an. Costache Angonescu a și fost ales deputat, făcând o
carieră politică în cadrul Partidului Conservator.
Este interesantă amplasarea fațadei principale a casei
spre interior, spre grădină, și nu spre strada Sărărie, considerată
secundară. Anexele gospodărești evocă un întreg mod de viață a
unei familii boierești din secolul XIX. Orientarea proprietății spre
strada Lascăr Catargi este interesantă întrucât păstrează traseul
uliței Muntenimii de Sus care, în secolele XVII-XVIII, era
Fig. 2. Fig. 3. Fig. 4.
principalul drum spre Botoșani, înainte de deschiderea uliței Podul
Verde (Bd. Copou/ Carol I). Strada Sărăriei, oricât de practică, a
rămas, multă vreme, doar „ulița din dos” a casei. Acest mod de
concepere a spațiului de locuit atestă vechimea acestui ansamblu
de locuit, care coboară în timp pe vremea Drăghiceștilor și chiar
într-o perioadă anterioară.
Gheorghe Lascăr (1907) poate fi identificat cu edilul
omonim al orașului Iași din primii ani ai secolului XX. Gheorghe
Lascăr a devenit proprietar al imobilului prin cumpărare de la
Creditul Urban. Gheorghe Lascăr (1857-1929) a fost profesor de
matematică și om politic, director-adjunct al Colegiului Național
din Iași (1893-1895), director al Colegiului "Costache Negruzzi"
din Iași (15 februarie 1900-10 ianuarie 1905) și fruntaș al
Partidului Conservator (fig. 7).
Ca primar al lașului în perioada 24 decembrie 1904 - 9
aprilie 1907, rămâne în memoria ieșenilor ca un gospodar
destoinic, cu realizări notabile. în mandatul său au avut loc câteva
evenimente culturale memorabile. Gheorghe Lascăr a organizat,
alături de alte personalități politice ale vremii, festivitățile
prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel
Mare și Sfânt. La 15 octombrie 1906, Gheorghe Lascăr a participat
la inaugurarea statuii lui Vasile Alecsandri, amplasată în fața
Teatrului Național. Statuia fusese executată, la inițiativa lui Vasile
Pogor, de sculptorul Wladyslaw C. Hegel. Primăria a finanțat cu
această ocazie tipărirea în 2000 de exemplare, pe suport de mătase,
a unui poem dedicat lui Vasile Alecsandri.
Tot în timpul mandatului lui au fost realizate ample
lucrări de modernizare a lașului. Lascăr a obținut un împrumut de
13,5 milioane de lei pentru alimentarea cu apă a lașilor din sursa
Timișești și pentru canalizarea orașului. Proiectul de canalizare,
aprobat în ședința din 13 mai 1906, includea și lucrările de
rectificare a albiei Bahluiului.
De asemenea au fost făcute amenajări în zona actualei
Piețe „Mihai Eminescu”, astfel că o mică stradă deschisă cu acel
prilej a preluat numele primarului: „Gheorghe Lascăr”; este vorba
despre o stradă dispărută astăzi, ce făcea legătura între Bd.
Independenței și Râpa Galbenă. Astăzi, denumirea de „Gheorghe
Lascăr” a fost dată unei alte străduțe din zonă care coboară de la
Biblioteca Centrală perpendicular pe Esplanada de la Râpa
Galbenă (fosta stradă Regina Elisabeta).
Casa Stoicescu-Mărculescu. Fostul primar Gheorghe
Lascăr promisese casa ca zestre fiicei sale în 1911, la căsătoria
acesteia cu colonelul Gheorghe Stoicescu. Generalul Gh.
Stoicescu și soția sa Georgeta (născută Lascăr) au avut două fiice.
Fiica mai mică, Alexandrina Stoicescu (1911), a primit ca zestre
de la tatăl ei casa veche, unde a locuit împreună cu soțul său,
medicul pediatru Mărculescu. De aici și denumirea imobilului, de
„casa Stoicescu-Mărculescu” sub care este înregistrat acesta în
Lista Monumentelor Istorice.
Georgeta, fiica cea mare a generalului, a fost căsătorită
cu lanov, viitor academician. în anul 1933, Georgeta Stoicescu
obținea autorizație pentru a construi pe terenul proprietății sale din
fundacul Lascăr Catargi nr. 11 (aceeași) o nouă casă cu destinația
de locuință, Casa urma să fie cu parter și etaj, precum și o parte cu
pivniță.
Revenind la Garabet Ibrăileanu, scriitorul Mihai
Sevastos consemna că acesta, în 1907, „locuia într-o clădire lungă,
cu un singur rând, în fundul curții, la vreo sută de metri departe de
trotuar (venind dinspre strada Lascăr Catargiu, n. ns.).
Apartamentul ocupat de Ibrăileanu nu avea nici o comunicație cu
restul clădirii, ca și ograda, prin mijlocul căreia trecea un gard. De
asemenea erau despărțite și grădinile din spatele casei. în livada
lui Ibrăileanu se aflau câțiva pomi fructiferi, mai mulți copaci
înalți de pădure, arbuști și tufe, iar încolo - iarbă și bălării...
Ibrăileanu stătea adesea la fereastra lui din birou, cu geamurile
larg deschise, și admira frumusețea primitivă, sălbatică, a grădinii
Demostene Botez reflecta, pe tema amintirii aceleiași
case: „Nu știu de ce, dar zidăriile, casele, mi se par, prin
masivitatea lor, în stare să reziste; o realitate fără pieire, o garanție
de păstrare intactă a amintirilor, în ele, în pereții lor. Și iată, nu mai
este nimic din ce-mi era familiar ... Oare, după noi, nu se adună
nicăieri toate aceste comori de viață și tot ce am trăit atunci? Se
irosesc în pulbere și uitare?! ”,
Fig. 5. Fig. 6. Fig. 7.
cronica veche
 cronica veche
Mircea CIUBOTARII așezământ, hotărând „să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile
lor de o parte, să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era
obicinuiț(i) mai înainte a să băga în desime uliții... și să nu fie cu
„MISTERELE ONOMASTICE" supărare neguțitorilor ce țin dughene la podul ulițelor” (Ibidem,
N, p. 329, a. 1747 noiembrie 1). S-a găsit pentru toți acei
misărcii, cu scaunele lor, un loc, cu chirie, la apus de poarta
ALE IAȘILOR (XXXI) Mănăstirii Bamovschi, unde s-au făcut șoproane și damuri
(grajduri) pentru ținerea vitelor și cărnii. Evident, măsura
upă ce a învârtit monoton și neobosit, timp de vreo aceasta sanitar-alimentară, una dintre cele mai vechi cunoscute
dos. 88/1859, f. 1 r„ 2 r.-v., 3 r.-v., 4 r. și 9 r.-v.) și 1864 (Ibidem,
la Iași, nu a afectat pe meserciii de la marginile târgului, de pildă

D două veacuri și jumătate, roțile morilor de apă de la

hamzalele iazurilor sale și a umplut cu nenumărate
coșuri și măj i de pește proaspăt masa călugărilor de la mănăstirile
stăpâne peste heleșteie, Ciricul s-a democratizat, în sfârșit, spre
satisfacția turistico-sportivă de... masă a poporului hămesit în
așteptarea bunăstării generalizate. Trecerea de la vechi la nou în
biografia funcțională a pârâului nu se putea petrece însă fără un termenul cel mai vechi pentru desemnarea celui ce mânuia cu
lung period, de un secol și încă trei sferturi de veac, marcat de
experiența soartei universale a marginalilor (de oraș). Cititorul moștenit din lat. macellârius, de unde și derivatele românești
exersat în lectura pe diagonală a jurnalelor trebuie să îngăduie și
de astă dată un ocol documentar necesar, pentru a aduce în țarcul
acestui episod toponimic vitele de pripas științific, rătăcite prin
gazetele ieșene de altădată sau îngropate în hăul informațional al
arhivelor. Despre dispărutul Abator (un fel de ultim mohican al
industriei ieșene) va fi vorba aici și mai încolo, precum și despre
strămoșii săi, tăietorii în came vie (la propriu zicând și făcând).
Tagmă cu statut variabil, în funcție de vreme și de vremuri, de
foamete sau de anotimp, de comunism sau de ecologism, de
globalizare sau de chimizare.
Pe vremuri, prin veacul al XVI-lea, când târgoveții bahluieni
țineau pe lângă case, în largi ogrăzi, și oul, și boul, când lumea
încă nu-și asumase asomarea, fiecare tăia și spinteca oaia și
vițelul, mielul și purcelul, spre uzul propriu și al altora, conform meserciu, sârbesc, precum și derivatul mesemiță (bg. și ser.
diviziunii muncii și statului (degeaba). Dar cum veacul
înaintează, cum ne instruia fabulistul, norodul se înghesuie la...
oraș, gurile de hrănit se înmulțesc, curțile se sfertuiesc, ulițele se
înădușă de dughene, multe din ce în ce mai nesuferite cu cât sunt românești sau românizate). Animalele, cumpărate din Târgul
mai folositoare. între acelea, fruncea erau păscăriile, de pește
proaspăt sau sărat, căci se poate doar închipui, mărturii
documentare explicite nefiind, duhoarea din Ulița Măjilor era tranșată și vândută în dughene, primele mesemițe cunoscute
(1647), uneori egalată, dar cu alt... parfum, de cea a dubălăriilor,
tăbăcăriilor (din mahalaua Talpălari, 1726) și a măcelăriilor.
Toate vor fi, treptat, îndepărtate din târgul vechi, mai întâi spre
margini (vezi episodul XXVII), pe Ulița Meserciilor (DIOI, VI,
p.684,a. 1767), apoivorfidateafarăși...deafară. Esteprobabil
că peștele nu s-a mai vândut în Ulița Măjilor (azi str. Gheorghe I.
Brătianu) de pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, afacerea fiind
preluată de evrei și mutată mPăscăria de la Târgul Cucului, unde
glodul și mirosul pestilențial au silit pe edili să încerce, fără
succes însă, în 1859 (Arhivele Naționale Iași - ANI, Eforia Iași,
dos. 84/1864, f. 1 r.-v., 4 r., 5 r., 8 r.-v.), relocarea lor lângă fostul
Beilic.
Povestea măcelarilor este mai interesantă și merită un bob
zăbavă, fiindcă istoria meseriei, a cuvintelor și a numelor proprii
pe cei de pe valea Căcainii, așezați înainte de anul 1700 în
preajma Podului Meserciilor (cu acest nume atestat între 1710
și 1838; vezi episodul XXVII).
De pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, apelativul meserciu
conexe, cel puțin la Iași, se poate documenta mulțumitor. Chiar
a început să fie concurat de cuvântul casap (tc. kasap), apărut în
fără vreo atestare prioritară, putem admite fără rezerve că
documentele ieșene la 1766 (Costandin casapul, în Ibidem, VI,
p. 606). în ultimii cinci ani ai secolului, doar un măcelar mai este
pricepere satârul este măcelar (folosit de Dosoftei, în 1682),
identificat ca meserciu, alți patru fiind casapi (Ibidem, X,
Indice). Substituirea cuvintelor trebuie pusă pe seama prezenței
măcel, (a) măcelări, măcelărie. Dar, fiindcă nu oricine spintecă
intense în Moldova a negustorilor turci (saigii) în căutarea
un animal este un măcelar, de pildă țăranul care își taie porcul,
turmelor de oi destinate căsăpiilor de la Istanbul. Un casap-bașa
oaia, vițelul, ci doar un... specialist în asemenea îndeletnicire,
era împuternicitul otoman pentru această operațiune (=jaf curat,
practicată permanent și calificat, înțelegem de ce numai în
prin impunerea prețului de monopol). Termenul comun
târguri mari au putut să apară astfel de meseriași, cei dintâi
meserciu va ieși din uz curând după 1800, păstrându-se până
probabil străini, de vreme ce, mai mult de două secole, ei s-au
astăzi doar ca nume de familie (Meserciu / Miserciu).
numit mesercii, apoi casapi și abia din secolul al XlX-lea s-a
Breasla tăietorilor de vite a lăsat urme persistente în
impus cuvântul măcelari. La Iași, cel mai vechi meserciu
toponimia ieșeană începând din secolul al XVIII-lea, în măsura
cunoscut a fost un Ghinea (Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc,
în care activitatea lor a devenit din ce în ce mai bine controlată de
Documenteprivitoare la istoria orașului Iași - DIOI, I, p. 146,a.
edilii orașului. Un moment important în evoluția economică a
1615 martie 15). Meserciii, de mult stabiliți în târg și numeroși,
lașilor a fost marcat de decizia domnului Grigore Ioan Calimah
erau organizați într-o breaslă, căci un staroste al lor, Petrea
de a muta marele iarmaroc de Sf. Dimitrie, ținut pe șesul
Hurjuiu, este menționat în anul 1638 (Ibidem, p. 358). Termenul
Frumoasei, la Ciric, pe moșia Mănăstirii Sf. Ioan (Zlataust)
(Ibidem, VI, p. 373, a. 1761 octombrie 25). Era acolo, la gura
mesarnica) „măcelărie”, va fi fost adus în Moldova de sârbi sau
Cinicului, o mai veche încercare de a popula o zonă mărginașă a
de bulgari, unii „trădați” și de numele lor slave sud-dunărene
moșiei târgului, unde nu se afla la 1629 decât un heleșteu al
(chiar cel dintâi știut, Ghinea; următorii, majoritatea, au nume
Mănăstirii Sf. Sava (trimit pentru reamintire la episodul XXIX).
O slobozie domnească, probabil din vremea lui Vasile Lupu,
Boilor (atestat în 1683 și frecventat până pe la sfârșitul veacului
cunoscută numai dintr-o referință mai târzie, când Gheorghe
al XVIII-lea), erau sacrificate probabil prin ogrăzi, dar carnea lor
Duca dăruiește lui lane postelnic al doilea un vad de moară pe
Bahlui, lângă slobozia domnească de la Ciric (Ibidem, II, p. 455,
fiind pe Ulița Sârbească (Ioan Caproșu, DIOI, II, p. 198, a. 1669
a. 1679aprilie 16), va fi contribuit la înfiriparea la gura pârâului a
martie 26). Meserciii plăteau domniei o taxă (mortasipia) în
unei așezări modeste, până la mutarea în acel loc a zisului
funcție de numărul, aprobat, al butucilor (trunchiuri sau scaune)
iarmaroc. De acolo și din Târgul Boilor erau cumpărate vitele
de tranșat carnea. (în București, o stradă a foștilor măcelari, din
care erau duse la tăiere în căsăpiile sau salhanalele de pe valea
spatele Spitalului Colțea, se numește până în prezent Scaune).
Căcainei. Pe cititorii vegetarieni și abstinenți în Postul Mare la
Aveau de timpuriu, desigur, măcar o măcelărie, nelocalizată, și
păcatul cărnii (de vită, evident) îi scutesc acum de alte curiozități
puținii evrei din târg („mesemița jidovilor”, Ibidem, II, p. 530, a.
istorice, până în episodul următor, căci stevia și urzicile le vor
1685 februarie 7).
anihila disponibilitățile pentru savorile orientale ale pastramei
Le-a mers bine meserciilor, la vaduri comerciale favorabile,
de salhana. (Despre gustul pentru lectura delicioasei Pastramă
din buricul târgului, până când Grigore Ghica-vodă a făcut un
trufanda no comment).

acă dăm crezare mărturiilor unor contemporani, loanMILICA

D Eminescu avea, ca și Creangă, darul de a se exprima

în stil gnomic. Plăcerea de a cultiva aluzia, citatul,
maxima, aforismul, proverbul, zicala, vorba de duh sau jocul de
cuvinte este atât de evidentă în scrisul gazetăresc eminescian
PROVERBIALUL EMINESCU
încât a înlesnit constatarea că scriitorul a făcut să înflorească, pe
teren jurnalistic, limba frumoasă și vie a poporului. Nu e, aici,
cazul de a problematiza în ce măsură este publicistica lui
Eminescu icoana textuală a limbii populare și nici de a relua întărim această observație cu alte două argumente. în primul rând, „haina asta străină a ta este?” sau „prăvălie cu chirie și marfă pe
chestiunea surselor culte și folclorice de care autorul s-a servit în este cunoscut faptul că scriitorul avea obiceiul de a transcrie în datorie” sau altele de-astea din înțelepciunea lui Nastratin. De
realizarea multor articole. Ceea ce ne interesează este să caiete de lucru fragmente din lucrările citite. Acest amănunt ne acum-nainte sunt oameni cu greutate, partid serios, capitaliști.
observăm, cu mijloacele analizei stilistice, zona de interferență permite să aducem în prim-plan un alt aspect știut de specialiști, și Și când [î]și închipuiește cineva că toate aceste s-au ajuns de
dintre elementul popular și cel cult, pentru a dobândi o imagine anume că micul glosar de aproximativ patru sute de proverbe, cătră marele partid numai prin vorbe! Patrie, libertate, egalitate,
cât mai apropiată de realitatea textului ziaristic, considerat ca zicale și cimilituri descoperit în caietele eminesciene și publicat fraternitate - iată capitalul pus la mijloc de douăzeci și patru de
text-mozaic în care fuzionează mai multe categorii de fapte de de Perpessicius în volumul al șaselea al ediției de Opere, ani de când exista ziarul, astăzi guvernamental. Cine poartă
stil. Literatura populară, nu reprezintă o culegere de spuneri auzite în plosca cu minciunile n-o duce mult, zice un proverb, dar rău zice.
într-o mărturie publicată după aproape două decenii de la vorbirea oamenilor din popor, ci constituie, în cea mai mare parte, Se vede că a ieșit în lume pe alte vremuri, când vorba nu se trecea
moartea lui Eminescu, Ștefan Cacoveanu, literatul transilvănean o salbă de elemente paremiologice extrase din două surse livrești: cu una cu două, pe când patriotismul nu era lucrativ și martiriul nu
care a publicat în paginile „Convorbirilor literare” legenda Povestea vorbii, de Anton Pann, și marele infoliu al vornicului devenise reversibil. în vremea noastră, cine știe s-o ia mai subțire
intitulată Floarea-soarelui, își amintea că, prin 1868, poetul, pe lordache Golescu, intitulat Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și acela ajunge mai departe.
atunci sufleor al Teatrului Național din București, vorbea povești. în al doilea rând, pe lângă deprinderea de a transcrie Nu-i vorba, tot urma alege, încât mult ne-am bucura să fie
proverbial despre riscurile debutului literar: „Pe unul dintre noi îl cuvinte, sintagme, expresii sau bucăți interesante, Eminescu cum zice lumea, iar nu cum știm noi; dar deocamdată patrioții se
puse păcatele să-și tipărească versurile. Să fi văzut pe Eminescu obișnuia să actualizeze în textele sale gazetărești și alte secvențe bucură că ajung oameni mari și cu greutate”. (Mihai Eminescu,
cât haz făcea din aceasta. Versurile erau slăbuțe. [... ] Cu tonul lui din aceleași izvoare, cărora le indică uneori proveniența, iar Opere, voi. XI, p. 250).
de un timbru profund, dar dulce, câteodată vorbea ca de pe alteori, nu. Cu alte cuvinte, în scrisul gazetăresc, dar nu numai, Fără a comenta miza ideologică a textului, nici aversiunea
catedră. Zicea: „A ieși în publicitate nu-i glumă. Mai de multe ori Eminescu a stilizat filonul cult, vrând să-i confere atribut popular. gazetarului față de guvernarea liberală a vremii, ne mărginim să
îmi pare rău c-am publicat ceea ce am publicat. Este o zicală din Dezideratul explicit al scriitorului era de a închega textul de notăm că textul pare conceput în stil oral, însă ridiculizarea e
bătrâni: «Gura să aibă trei lacăte: în inimă, în gât și a treia pe ziar ca „poveste a vorbei”, adică de a patenta un model textual realizată prin prisma unor ziceri desprinse, în principal, din
buze: când îți va scăpa cuvântul din inimă, să nu scape de care să creeze impresia de veche și isteață oralitate țărănească, Povestea vorbii, cap. XXIII, „Despre negoț”. Ca orice negoț,
cealaltă, că dacă ai scăpat o dată vorba din gură, n-o mai prinzi însă această impresie de lectură e masca stilistică a unui susținut negoțul politic cu vorbe se poate dovedi păgubitor, detaliu întărit
nici cu calul, nici cu ogarul, ba nici cu șoimul». Trebuie să travaliu de prelucrare a unor surse de factură cultă și de împletire a prin invocarea unui proverb referitor la minciună, iar păgubașul
cumpănești de-o sută de ori o scriere până o dai publicității” acestora cu matricele lingvistice și folclorice ale universului este, în opinia lui Eminescu, țara, care ar avea numai de pierdut de
(Cătălin Cioabă, Mărturii despre Eminescu, 2013, p. 98). popular. pe urma demagogiei unor politicieni călăuziți de interesul
Cel ce-și tipărise versurile era loniță Scipione Bădescu, mai De exemplu, într-un articol cu pronunțat accent pamfletar - personal.
târziu coleg de redacție cu Eminescu, iar „zicala din bătrâni” nu [„Astăzi fiind prima întrunire...”], publicat în „Timpul”, la 16 Astfel de contexte ne permit să intuim ce anume va fi
era o vorbă țărănească, ci un decupaj din celebra carte populară iulie 1880-, Eminescu denunță prostul și păgubosul obicei politic întreținut interesul lui Eminescu pentru scrieri panoramice,
Archirie și Anadan, care circula în spațiul cultural românesc încă de a truca desemnarea conducătorilor unor instituții publice de precum opera lui Anton Pann. Geniu oral și versificator talentat,
din secolul al XVII-lea, fiind tipărită, prin grija lui Anton Pann, în primă importanță, ținta ridiculizării fiind, în articolul menționat, autor al unei opere în care întrepătrunderea de elemente populare
1850: „Fătul mieu, când vei să grăiești cu domnu-tău, să aibă reprezentată de negocierile de fațadă pentru stabilirea conducerii și culte are ca miez observarea și comentarea spectacolului lumii,
cuvântul trei porți: o poartă la inimă, alta în grumazi, al treile în Băncii Naționale: „Ei, vorba lui Grigorie Alexandrescu „s-a Anton Pann folosește, după cum observă Ovidiu Papadima, o
gură, și de-aciia să grăiești, că cuvintul, daca-1 laș din gură, nu-1 schimbat boierul, nu e cum [î]l știi”. De aci geaba s-o mai ținea străveche schemă literară, conform căreia o poveste poate avea ca
poți agiunge nice <cu> calul, nice cu ogarul, nice cu șoimul, ce, reacția să bârfească asupra patrioților că n-au stare și învățătură. tâlc un proverb, iar un proverb poate fi ilustrat printr-o poveste.
câtu-1 grăiești, așa treace” (Cele mai vechi cărți populare în Acu [î]și întreiesc capitalul cu bani de hârtie, au bancă și directori Prin rafinarea acestei scheme au apărut Povestea vorbii și O
literatura română,Nol.ll, 1997, p. 159). și cenzori, s-au făcut toți oameni cu dare de mână, căci le-a cântat șezătoare Ia țară, scrieri din care gazetarul Eminescu s-a inspirat
Punerea în oglindă a celor două fragmente ne permite să cucul și le umblă plugul bine. Vorba ceea: nici n-au tăiat vițelul și relativ frecvent. Versul mozaicat al lui Anton Pann e, ca și
semnalăm că ceea ce pare a fi vorbă înțeleaptă culeasă din graiul le vin mușterii după piele. De-acu mai poftească reacția asupra articolul de presă eminescian, un basorelief de limbaj, o
țăranului, în opera lui Eminescu poate fi un rod al lecturii. Să patrioților cu vorbe ca d-alde „ține-te pânză să nu te rupi” sau mizanscenă a lumii ca teatru.

cronica veche 5
 cronica veche
Bobi APĂVĂLOAEI
? J REGULAMENTE URBANE
“ B
DINA DOUA JUMĂTATE A VEACULUI AL XIX-LEA
PRIVITOARE LA ORGANIZAREA SI
/ REVIGORAREA ORAȘULUI
II IAȘI1
unoașterea Istoriei nu este un capriciu. Deoarece în
C această perioadă se discută intens despre întocmirea
noului Plan Urbanistic General, pentru a înțelege
vechea organizare teritorială a fostei capitale a Țării Moldovei,
pentru a conserva specificul și farmecul incomparabilului „Oraș al
școlilor și al culturii nimerit să ne aplecăm asupra vechilor
regulamente care au stat la baza funcționării armonioase a lașilor.
Unirea Moldovei și Țării Românești din anul 1859 a impus
necesitatea unificării politico-administrative a tânărului stat.
Sfârșitul anului 1861 și începutul celui următor a fost marcat de un
ritm accelerat al măsurilor de centralizare administrativă a țării.
După constituirea guvernului comun prezidat de Barbu Catargiu
(ianuarie 1862), instituția Ministerului pentru Moldova a fost
înlocuită cu Directoratul Departamentului. în luna august,
asemenea directorate au fost treptat desființate. Cancelariile
instituțiilor centrale au fost reunite la București, a fost înființată
Direcția Generală a Poștelor pentru întreaga țară, a fost creată
Direcția Generală a Arhivelor Statului cu o sucursală a depozitelor
la Iași, au fost unificate serviciile sanitare, oficiile statistice. Cele
două părți ale orașului Focșani au fost reunite sub aceași
municipalitate2. Unificarea politico-administrativă a însemnat și
alegerea unei capitale pentru statul nou înființat. De la bun început,
din rațiuni politice, administrative și economice, Bucureștiul a fost
preferat ca reședință a Domnului. Vechea capitală a Țării Românești
era un oraș mai mare, așezat într-o regiune cu o populație mai
numeroasă. Bucureștiul era plasat departe de pericolul rusesc și în
vecinătatea Turciei, care era într-o decădere accentuată din punct de
vedere politic, economic și militar. în
afară de avantajele demografice și
strategice, Bucureștiul mai avea și un
mare atu economic: se situa în
apropierea Dunării, importantă arteră
de circulație și comerț, care unea JPrim&ria, ConiuirtfTTași
Europa de la vest la est. în fața acestor
argumente, elita politică din Moldova a
recunoscut și acceptat întâietatea
Bucureștiului, chiar dacă acest lucru
aducea cu sine decăderea lașilor.
Orașul Iași a mai păstrat
calificativul de capitală până în ianuarie
1862, când a fost instaurat primul
guvern unic condus de Barbu Catargiu.
Centralizarea bruscă a instituțiilor REGULAMENTELE PRIMĂRIEI
statului la București, fără ca această
unificare administrativă să fie însoțită COMUNEI IAȘI
de unele compensații, a dus la
prăbușirea economică a lașilor și la /7 AW
depopularea lui3. Decăderea fostei
capitale a Moldovei a generat ample
proteste, unele chiar violente, fapt care
a determinat implicarea autorităților
centrale în proiecte de revigorare
urbanistică a lașilor. De la bun început
s-a dorit ca fondurile destinate
dezvoltării orașelor, în general, și a
vechii capitale a Moldovei, în special, ROMÂNIA < ARHIVELE NAȚIONALE <• IAȘI
să fie cheltuite într-un cadru legislativ
coerent, care să asigure o eficiență
sporită investițiilor statului. Pentru
atingerea acestui obiectiv, au fost
redactate o serie de legi care să reglementeze modul de administrare
a așezărilor rurale și urbane4. Prin Legea pentru comunele urbane și
rurale, promulgată prin decret la 31 martie 1864, s-au fixat
organismele de conducere ale orașelor și atribuțiile lor. Legea
comunală din 1864 a fost ulterior modificată și completată în anii
1874, 1882 și 1894. în esență, legile comunale au urmărit
reglementarea amănunțită a activității Consiliului Comunal și a
celorlalte organe ale Primăriei, în principiu menținându-se bazele
stabilite în 1864. Schimbările nu au vizat aspectele fundamentale
ale vieții orășenești ci doar unele ajustări în funcție de evoluția
fenomenului politic general și de optica guvernelor care s-au
perindat la conducerea țării'’. în conformitate cu atribuțiile fixate de
legile țării, în perioada cuprinsă între Mica Unire și Primul Război
Mondial, administrația ieșeană a elaborat o serie de acte normative
cu privire la activitățile din cuprinsul orașului. Cea mai mare parte a
lor a fost cuprinsă într-o culegere intitulată Colecție de
regulamentele primăriei comunei Iași, păstrată astăzi la Biblioteca
Arhivelor Naționale Iași7. Culegerea de reglementări a fost
împărțită în trei secțiuni intitulate Regulamente relative la lucrări
tecnice, Regulamente relative la serviciul sanitar și Regulamente
relative la serviciul administrativ.
în prima secțiune au fost adunate documente ce urmăreau
impunerea unei anumite discipline în amenajarea orașului:
Regulament pentru clădiri, îngrădiri și alinieri în comuna laș ,
* palerii și calfele cari ar construi, repara sau reface fățiș sau
Regulament pentru latrinele din orașul Iași, Regulament pentru
eliberarea copiilor de pe planul orașului'0, Regulament pentru
exploatarea tramwayurilor electrice", Polița de abonament pentru
eclerajul electric și Regulament pentru numerotarea caselor din
urbea Iași și pentru denumirea stradela). Secțiunea a doua
cuprindea acte cu privire la menținerea sănătății publice:
Regulament pentru fabricarea, transportarea și vânzarea pînei'5,
Regulament asupra măsurilor de higiena, privitoare la măcelăriile
din orașul Iași'4, Regulament pentru băile publice de vapor și cadă
din orașul Iași'5, Regulament pentru prevenirea unor boli
22
infecțioase'6, Regulament pentru serviciul interior și exterior al
laboratorului de chimie al comunei Iași", Regulament pentru
înmormântări", Regulament pentru curățirea latrinelor în comuna
Iași'9, Regulament relativ la măsurile necesare de luat pentru
desinfectarea prin vapori a hainelor și așternuturilor vechi puse în
comerț în orașul Iași0, Regulament pentru mancele (doicele) care
primesc copii spre alăptare la domiciliul lor2', Regulament pentru
constatarea și îngroparea animalelor moarte în orașul Iași2,
Regulament pentru concursul de moașe ale orașului Iași25,
Regulament pentru fabricarea cărnaților și a pastramei24,
Regulament pentru agenții sanitari și pentru serviciul curățirii
ogrăzilor particulare25 și Regulament pentru oteluri și hanuri din
orașul Iași26.
A treia secțiune reunea legi referitoare la activitatea
administrației locale: Regulament pentru vânzarea de acarete și
răscumpărarea embaticurilor comunale1, Regulamentul imașului
din jurul urbei Iași, lăsat locuitorilor urbei în virtutea ari. 74 din
legea comunală20, Regulament pentru curățirea și căratul
gunoaielor și altor necurățenii afară din oraș29, Regulamentpentru
serviciul iluminărei cu gaz a orașului Iași30 și Regulament pentru
trăsurile publice din oraș5'. Dintre toate actele prezentate,
Regulamentul pentru clădiri, îngrădiri și alinieri în comuna Iași a
avut menirea, prin reglementările sale urbanistice impuse ieșenilor,
să sistematizeze, să modernizeze orașul. în Capitolul întâi,
Dispozițiuni generale, se prezentau condițiile în care erau permise
construcția de noi clădiri și anexe gospodărești. încă din articolul 1,
se sublinia faptul că nimeni nu putea construi, îngrădi și repara vreo
clădire „în orașul Iași sau în suburbiile
din razele sale (în care intră și
suburbiile numite Târgușoare)...fără
prealabilă învoire dată de autoritatea
RL tOKI»»11
comunală, conform dispozițiunilor
acestui regulament”.Toate clădirile
noi trebuiau să aibe fațada, ferestrele
și scurgerea apelor orientate spre o
stradă clasată și pusă în circulație. Pe
malurile apelor curgătoare: Bahlui,
Nicolina, Cacaina, Ciric, ca și pe cele
Jtf____ __
ale șanțurilor orașului, era interzisă
orice construcție pe o distanță de 15
metri. Fiecare clădire a orașului,
indiferent de destinația acesteia,
trebuia dotată cu latrine și „pișitoare”
cu haznale. Numărul și mărimea
acestora trebuiau să fie direct
proporțională cu „populația și
trebuințele localului”. Cimitirele,
grădinile publice de petrecere, băile,
dușurile, bazinele de înot, piețele
publice, chiristigiile și iarmaroacele
se puteau înființa doar cu acordul
Consiliului Comunal și în condițiile
stabilite de legile în vigoare.
Efectuarea de restaurări și reparații
radicale la monumentele publice erau
autorizate de Consiliul Comunal în
urma cererii unui „diriginte arhitect”.
l«o:i Cererea trebuia însoțită de „un
desemn sau o fotografie a stării actuale
a clădirei precum și planurile
lucrărilor de executat”. Capitolul al doilea, intitulat Clădiri de case,
dughene, atenanse și dependințe, cuprindea normele după care se
puteau construi edificii în diferite locuri ale orașului. întreaga
întindere a comunei Iași a fost împărțită în trei zone, fiecare dintre
ele având reguli speciale de construcție a clădirilor. Capitolul al
treilea, Reparații radicale și scheli, stabilea cadrul general în care
se efectuau lucrări de „prefacerea totală a acoperișurilor, prefacerea
fațadei, înălțarea de ziduri, suprapuneri de mansarde sau etaje,
adăogiri de ziduri externe și reconstrucțiuni de temelii”. în capitolul
al patrulea, îngrădiri și alinieri, se reglementa felul cum erau
îngrădite și amplasate clădirile pe ulițele orașului. Proprietarii
terenurilor virane sau a resturilor de loc necuprinse cu clădiri erau
datori a le ține îngrădite spre strade și piețe. După aprobarea
Regulamentului, arhitectul comunei, împreună cu inginerul și
medicul de despărțire, trebuiau să facă o inspecție generală a
clădirilor din oraș, în urma căreia se întocmea o evidență a
locuințelor insalubre și a caselor aflate în ruină. Lista imobilelor cu
probleme era discutată în comisiile de specialitate ale Primăriei,
care stabileau măsurile potrivite de la caz la caz. Hotărârile
administrației locale, care de cele mai multe ori dispunea demolarea
edificiilor cu probleme, erau puse în aplicare de comisarii
comunali. După prezenta lege, erau considerați contravenienți
„proprietarii, antreprenorii, patronii, constructorii, arhitecții,
clandestin clădiri, îngrădiri sau reparații prevăzute în acest
regulament, Iară autorizarea cuvenită sau în contra prescripțiunei
planurilor, a condițiilor autorizărei și a dispozițiunilor acestui
regulament, sau cari nu ar înceta lucrul la cel dintâi ordin ce li s-ar
da de agenții comunali”.
Ca urmare a direcționării către Iași a unor sume importante din
Bugetul țării și a cadrului legislativ prielnic, capitala de odinioară a
Moldovei, la începutul secolului al XX-lea, a mai recăpătat din
vechea strălucire32.
NOTE
O variantă extinsă a prezentului studiu a fost publicată în volumul In
memoriam Gh. Buzatu (1939-2013), voi. coordonat de Stela Cheptea și Horia
Dumitrescu, Iași, Ed. TipoMoldova, 2014, p. 234-255. • D. Vitcu, Leagănul
unirii Principatelor, în Iași. Memoria unei capitale, voi. coord. de Gh. lacob,
Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2008, p. 65-128. • 3N. Grigoraș,
Alexandru Ioan Cuza și Iașii, în voi. Cuza vodă in memoriam, Iași, 1973, p.
478-501. • 4NicolaeLascu, Urbanismul și domnia lui Alexandru Ioan Cuza, în
„Historia Urbana”, tom XIV, nr. 2, p. 321-341. • 5Ioan M. Bujoreanu,
Collecțiune de toate părțile legiuirilor atribuite primariloru și Consiliiloru
Comunali, promulgate până la 1 ianuariu 1871, Bucuresci, Imprimeria
Statului, 1871. • 6Dumitru D. Rusu, Despre organizarea administrativă și
situația edilitară a orașului Iași în perioada 1864-1916, în „Anuarul
Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol”, tom XVIII, 1981, p. 267.9
7Colecție de Regulamentele Primăriei Comunei Iași, Iași, Tipografia Dacia,
1903. •8 Votat de Consiliul Comunal în ședințele din 26 ianuarie și 5 mai 1889,
aprobat prin Decret Regal nr. 2170 din 14 august 1889 și promulgat în
Monitorul Oficial nr. 133 din 19 septembrie 1889. Se stabileau condițiile în
care se putea construi în interiorul tuturor zonelor orașului. • Votat de
Consiliul Comunal în ședința din 29 iulie 1892, aprobat prin Decret Regal nr.
1691 din 19 aprilie 1893, publicat în Monitorul Oficial nr. 33 din 13 mai 1893.
Toate casele trebuiau să dețină latrine moderne în funcție de numărul
locatarilor. • ‘"Aprobat prin adresa Ministerului de Interne nr. 10720 din 18
iunie 1898. Copiile de pe planul orașului erau valabile doar în condițiile în
care erau emise de personalul Serviciului Tehnic. • “Votat de Consiliul
Comunal în ședințele din 13 noiembrie 1899, 31 ianuarie și 3februaruie 1900
și aprobat prin înaltul Consiliu de Miniștri nr. 24 din 17 aprilie 1900. Erau
stabilite drepturi și obligații atât pentru conductorii vagoanelor cât și pentru
pasageri. • “Fiecare casă trebuia să poarte numărul de ordine în strada în care
se afla. La intersecții urmau a fi montate indicatoare cu numele străzilor. •
' Aprobat prin Decret Regal nr. 3904 din 23 octombrie 1899 și publicat în
Monitorul Oficial nr. 168 din 28 octombrie (9 noiembrie) 1899. Fabricile de
pâine puteau fi deschise în urma depunerii la primărie a unui plan detaliat,
care cuprindea poziționarea pităriei, calitatea și cantitatea zilnică produsă,
schița cu toate încăperile, numărul lucrătorilor. • ' Votat de Consiliul Comunal
în ședințele din 28 septembrie 1899 și 21 martie 1900 și aprobat prin Decret
Regal nr. 2011 din 4 aprilie 1900. Măcelăriile se autorizau numai în locuri
special amenajate în piețe și în afara lor. • /5 Votat de Consiliul Comunal în
ședința din 18 ianuarie 1895 și aprobat prin Decret Regal nr. 1337 din 21
martie 1895. Băile publice trebuiau alimentate cu apăproaspătă și ținute sub o
curățenie desăvârșită. Personalul angajat avea nevoie de certificat medical. •
‘Votat de Consiliul Comunal în ședințele din 12 mai și 21 iunie 1900 și aprobat
prin Decret Regal nr. 3061 din 18 iulie 1900. Era reglementată activitatea
prostituatelor și a caselor de toleranță. Se urmărea limitarea extinderii bolilor
venerice. • 'Votat de Consiliul Comunal în ședințele din 26 iunie și 6
septembrie 1895 și aprobat prin Decret Regal nr. 1079 din 24februarie 1896.
Se stabilea numărul și atribuțiile personalului laboratorului de analize a
orașului. Laboratorul făcea analize tuturor probelor trimise de primar,
medicul șefși comisarii de poliție. • 18 Votat de Consiliul Comunal în ședințele
din 15-16 iulie 1875 și aprobat de Ministerul de Interne prin Ordinul nr. 1685
din 14 iunie 1876. Se interziceau înmormântările în cuprinsul orașului. Se
înființau cimitirele de la Galata și Eternitate. Se fixau atribuții pentru
personalul cimitirelor. • ‘Votat de Consiliul Comunal în ședința din 20 mai
1895, aprobatprin Decretul Regal nr. 3103 și publicat în Monitorul Oficial nr.
82 din iulie 1895. Rezervoarele latrinelor trebuiau golite de două oripe an, iar
canalurile și gropile de zoi trebuiau curățate lunar. • 2Votat de Consiliul
Comunal în ședințele din 20 ianuarie și 21 februarie 1900 și aprobat prin
Decret regal nr. 923 și publicat în Monitorul Oficial din 7 martie 1900. Pentru
prevenirea diferitelor boli, dezinfectarea hainelor vechi scoase la vânzare era
realizată doar de angajații primăriei. • 21Aprobat prin Decret Regal nr. 4261
din 20 noiembrie 1899, publicat în Monitorul Oficial nr. 203 din decembrie
1899. Doicele care luau cu plata sugari trebuiau săfie sănătoase și nu puteau
alăpta decât un singur copil. • “Votat de Consiliul Comunal în ședința din 16
februarie 1883 și aprobat de Ministerul de Interne cu adresa nr. 3701 din 1883.
Animalele moarte trebuiau analizate de medicul veterinar și apoi îngropate în
afara orașului, în locuri special amenajate. • “Votat de Consiliul Comunal în
ședința din 12 ianuarie 1891, aprobat prin Decret Regal nr. 871 din 21 martie
1891. Se stabileau condițiile pentru afi primite în rândul moașelor: diplome,
experiență, certificat medical. • “Votat de Consiliul Comunal în ședința din 24
iunie 1887și aprobat de Ministerul de Interneprin adresa nr. 7541 din 1886. In
fabricarea cărnaților și pastramei trebuiafolosită doar carnea de la abatorul
comunei. • “Votat de Consiliul Comunal în ședința din 9 iulie 1887, aprobat
prin Decret Regal nr. 2078, publicat în Monitorul Oficial nr. 10 din 1887.
Primăria a înființat un serviciu special pentru curățirea ogrăzilorparticulare.
Se punctau drepturile și obligațiile beneficiarilor. • “Votat de Consiliul
Comunal în ședințele din 30 septembrie și 23 noiembrie 1899, aprobat prin
Decretul Regal nr. 133 din 8 ianuarie 1900 și publicat în Monitorul Oficial nr.
241 din ianuarie 1900. Casele de oaspeți trebuiau să posede camere spațioase
și dotări corespunzătoare, în funcție de numărul clienților. • 2Votat de
Consiliul Comunal în ședințele din 4 și 16 ianuarie 1885 și aprobat de
Ministerul de Interneprin adresa nr. 2975 din 1 martie 1885. Vânzarea caselor,
viilor, dughenilor și locurilor virane, proprietate a comunei, se făcea prin
licitațiepublică, în localulprimăriei și defață cu Consiliul Comunal, convocat
anume pentru aceasta. • “Votat de Consiliul Comunal în ședința din 9 mai
1877. Toți locuitorii orașuluiputeau lăsa la păscut un anumit număr de vite pe
imașul Bahluiului. • 29 Votat de Consiliul Comunal în ședința din 14 aprilie
1880 și aprobat de Ministerul de Interne prin adresa nr. 6689 din 26 aprilie
1880. Toți ieșenii, proprietari sau chiriași, erau datori a menține curățenia în
curțile lor. • ‘Votat de Consiliul Comunal în ședința din 29 decembrie 1869.
Serviciul iluminării orașului era în grija primăriei. Se fixau atribuțiile
slujbașilor. • ‘Se reglementau îndatoririle birjarilor. • 52In lucrarea lui N.A.
Bogdan, Orașul Iași..., sunt prezentate pe larg principalele transformări ale
urbei la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. O
enumerare succintă a principalelor investiții din oraș, însoțită de trimiteri la
fonduri arhivistice, poate fi întâlnită la D. Rusu, op. cit., p. 267-280. Date
edificatoare, culese cu precădere din presa vremii, despre evoluția vechii
capitale a Moldovei la cumpăna veacurilor XLX-XX, se găsesc la C. Ostap, Ion
Mitican, Primăria municipiului Iași. Pagini de istorie, evocări, legende, Iași,
Editura TehnoPress, 2001. De asemenea, informații despre viața orașului în
vremea lui Carol I sunt înfățișate în volumul Gh. lacob (coord), Iași memoria
unei capitale, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza ”, 2008, p. 129-191.
cronica veche
 cronica veche
Mircea CIUBOTARU edililor pentru șoseaua spre încăperile căsăpiilor de pe Bahlui
(Ibidem, dos. 62/1837). Căsăpia este reprezentată în planul lui
Vasile Pop din anul 1840, apoi o vedem cu numele Căsăpia Mare,
în planul lui Joseph Raschek, din 1844, iar inginerul Fr. Peytavin a
„MISTERELE ONOMASTICE" cartat-o cu numele Salhana în anul 1857. Cu aceste surse
cartografice, am localizat-o în spațiul actual din fața unei clădiri,

ALE IAȘILOR (XXXII) aflate în stânga Facultății de Inginerie Chimică și Protecția

-a înmulțit mereu norodul carnivor al lașilor, încât, de
Putem, așadar, constata succesiunea termenilor comuni și a
Mediului a Universității Tehnice „Gh. Asachi” (vezi episodul
XXVIII). Peste un deceniu, Căsăpia Veche (ANI,Primărialași-PI
-, dos. 80/1867, f. 2 r.) era destul de deteriorată, pentru ca să se
impună nevoia unei alte construcții, care însă nu s-a putut face.
Arhitectul comunei Iași, Mathias Nitschman, a realizat planul și

S la o vreme, nu au mai fost de-ajuns cele câteva zeci de

care sau căruțe de hălci sângerânde, tranșate zilnic în

valea Căcainii, și transportate pentru vânzarea cu... amănuntul

sau chiar cu bucățica la mesemițele de pe ulițele târgului. Iar
cine știe ce locuri mărginașe ale târgului, certe fiind cele de pe
când oștile turcești și rusești bântuiau prin „Capitalie”, mari
sume de bani pentru enorme cantități de came de oaie sau de vită
se consemnau, la începutul veacului al XlX-lea, în Sămilc
Vistieriei Moldovei, la capitolul cheltuieli. Trebuia amenajat un
loc potrivit pe care un mare număr de animale să poată fi adus din
satele apropiate sau din ținuturi îndepărtate (tocmai de la
Suceava, de pildă), pentru tăiere continuă și distribuire la
trunchiurile casapilor. Vremea aceea o putem doar aproxima,
având ca repere datele apariției în documente a știrilor despre
salhanalele, căsăpiile sau tăietoarea târgului. O mică industrie
manufacturieră, poluantă ca și aceea de bază, se dezvolta pe...
orizontala valorificării a tot ce se putea scoate trebuincios din
animalele sacrificate: pielea în dubălării sau tăbăcării, seul în
atelierele de făcut „sopon” și lumânări, acestea de regulă situate
în vecinătatea abatoarelor. Prosperau prin apropiere, fără grija
înfometării, câinii și oamenii agiei (strămoșii milițienilor din
Epoca de Aur). Atestarea în anul 1713 a cuvântului zah(a)na
(Dicționarul limbii române - DLR), din tc. salhane, proliferat
apoi în variantele salhana, sahana, zalhana, zahana, ne
îndreptățește să admitem că în târgul lașilor primul loc pentru
ceea ce numim de numai un secol și jumătate abator va fi fost
amenajat pe la sfârșitul veacului al XVII-lea, foarte probabil la
Podul Meserciilor (1710), dar cea dintâi știre precisă datează
abia din 15 noiembrie 1785, când este pomenit drumul la
salhanaua Albinețului (Ioan Caproșu, Documente privitoare la
istoria orașului Iași, Vin, p. 411), situată lângă Podul Albineț de
peste Căcaina, despre care cititorul a aflat câte ceva în episodul
XXVH. O mulțime de informații apar ulterior, spre incitarea
imaginației hulpave a iubitorului de mistere onomastice și de
friptane, de mititei mari, de momițe și ficăței, evocați cu speranță
augmentativă sau cu delicatețe diminutivală, după apetit
intelectual sau erudițiagastronomică a mușteriului.
toponimelor, urmând rânduiala afacerii și poruncile edililor.
Locuri și cuvinte! Salhanaua turcească a zburdat în vorbirea
românească
și ieșeană vreo trei veacuri, concurată fiind,
negustorește, de alte trei vocabule și silită, în cele din urmă, să se
restrângă la un sens secundar, dar mai nobil, tot mai puțin știut și
folosit azi, pentru a desemna un restaurant specializat în preparate
din came și organe proaspete, de zahana (DLR). în anul 1805, este
consemnat derivatul românesc căsăpie (DLR), de la casap, acesta
atestat încă la Ion Neculce. La început, termenul căsăpie va fi fost
sinonim cu mesemifă și măcelărie, dar după anul 1800 sensul
„abator” este cert. La Iași, salhanaua de la Podul Albineț a
funcționat probabil atât cât a durat afacerea întreprinzătorului
cupeț, adică vreo două decenii, dar la Podul Meserciilor căsăpirea
vitelor a continuat aproape un secol șijumătate, până când situația
sanitară a devenit insuportabilă. în 1833, acolo se afla „toată tăerea
vitelor la toati scaunile din tot orașul Eșii”, iar toți viețuitorii din
mahalaua din dosul Bisericii Albe făceau o jalbă pentru ridicarea
căsăpiei, fiindcă „din pricina putorii cei nesuferite pătimesc feliuri
de boale”, duhoarea fiind insuportabilă mai ales vara, când
Căcaina seca, „mârșăvia în care au agiuns acel pârău” (Arhivele
Naționale Iași -ANI Eforia Iași - EI, dos. 49/1833, f. 2 r., 6 r., 9
r.) silind „pe lăcuitori a-și părăsi lăcașurile” (Ibidem, dos. 23/1834,
f. 6 r.). Fiindcă deja Regulamentul Organic (1831) prevăzuse
măsuri pentru asigurarea contra incendiilor și curățenia orașelor,
Eforia a decis scoaterea afară, peste Bahlui, a velnițelor de rachiu
(Ibidem, dos. 20/1834), a cărâmidăriilor (dos. 74/1834,2/1835), a
fabricilor de lumânări, dubălăriilor, precum și mutarea căsăpiilor
de pe apa Căcainii la Bahlui și curățirea matcii pârâului de către
locuitori, sarcină poruncită agiei (dos. 49/1833, 23/1834,
50/1835). Vreo trei ani s-atot amânat lucrarea, fiindcă nu s-au găsit
nici un antreprenor al construcției unei căsăpii și nici un interesat
de arendarea afacerii, doar un jidov punând condiții de
exclusivitate, neacceptate însă de Mihail Sturza (dos. 50/1835, f. 7
r.), iar negustorii evrei au invocat mereu motive pentru
neîrideplinirea deciziei Eforiei (f. 8 r.-v.). Căsăpia de la gura
Căcainei a fost construită, din lemn, probabil în anul 1836 (un
dosar nu există), fiindcă în curând apare știrea despre preocuparea
devizul reparației „tăetoarei cei mari” de vite (Ibidem, f. 2 r.-3 r., 5),
au urmat licitații, iar în august 1868 a reînceput tăierea animalelor
(f. 128 r.).Erau acolo ocoale pentru vite, o topitorie de seu și
măcelării. întreprinderea a fost împărțită și arendată cu contracte
unei companii creștine și unor evrei (f. 170 r.-172 v.). De altfel,
aceștia preluaseră de mult meseria măcelăriei de la vechii mesercii
sârbi, fiind prezenți în toate momentele licitațiilor pentru antrepriza
diverselor lucrări și pentru comercializarea cărnii. De pildă, în 1867
ei obțineau dreptul de a construi o casă cu 12 trunchiuri de căsăpie
pentru came cușer, în piața din Târgul Cucului (ANI, EI, dos.
159/1865). Salhanaua de la gura Căcainii a fost desființată hi 1897,
odată cu inaugurareaAbatorului de la Ciric.
O mulțime de informații colaterale apar în legătură cu acest loc
important în viața economică a lașilor de după 1835, mai ales
despre reparațiile unui pod apropiat, de peste Căcaina, sau despre
șoseaua care străbătea Căsăpia Mare (Ibidem, dos. 99/1861,
f. 300v.),devenităSfe Tăetoarei (ANI, PI, dos. 119/1884, f. 195 v.)
sau Str. Tăetoarei Vechi (Ibidem, dos. 259/1910, f. 155 r.), din
Mahalaua Tăietoarei (f. 14 v.). Str. Tăietoarea, de astăzi, cu
capătul în intersecția Bucșinescu, din care s-au desprins Str. Țepeș
Vodă (Ibidem, dos. 218/1931, f. 221 r.) șiStradela Tăietoarea (plan
C. Condurache, cca 1935), este singurul martor toponimic ce
conservă amintirea unui loc cândva de mare trafic și interes
economic, unde, prelungindu-se o veche tradiție, au existat după
1918, în zona parcării actuale de la sud de lulius Mall, Tăbăcăria
„Industriile Române” (Călăuza orașului Iași, Tipografia H.
Goldner, 1923, p. 54), precum șiun atelier de făcut „sopon” (p. 57).
Anunciu cătră cetitori. Nu sperați, sătui de atâta măcel de vite
de tamazlâc, să închei povestea sa aici. Luna viitoare trag cortina
temei, căci vin căldurile mari și, apoi, chestiunea nici nu mai e de
actualitate, importul din China sau Ungaria ușurând conștiința
ieșenilor de crima împotriva animalelor, iar evreii găsesc destulă
came cușer în Israel. Hoinarului tânăr și școlit cu tableta,
deambulând (???) pe străzile mărginașe ale fostei Capitalii a
Moldovei, îi vor rămâne doar de deslușit mistere toponimice orale:
ce va fi fiind acela un Abator și ce va fi tăiat Tăietoarea (Cuțitul de
Arginte în București, nu la Eși).

xistă în Biblie două versete din care aflăm că

E Dumnezeu i-a dat omului puterea de a lua în stăpânire

lumea prin cuvânt: „Și Domnul Dumnezeu, Care
făcuse dinpământ toatefiarele câmpului și toate păsările cerului,
le-a adus laAdam, ca să vadă cum le va numi; așa ca toateființele
vii să se numeascăprecum le va numi Adam. Și a pus Adam nume
tuturor animalelor și tuturorpăsărilor cerului și tuturorfiarelor
ANIMALE FILOLOGICE
sălbatice ” (Fc 2:19-20). Această veche și pătrunzătoare intuiție a
rolului elementar al limbajului verbal constituie miezul unor Prezent în scrierile unor autori ca Strabon, Heliodor sau Diodor din complicată operație de echivalare a zoonimelor ebraice enumerate
stăruitoare interogații legate de contemplarea raporturilor dintre Sicilia, grecescul kamelopardalis datează probabil din epoca în textul veterotestamentar, Sf. Ieronim a latinizat denumirile
nume și lucruri. Ce pot dezvălui cuvintele despre a fî-ul lumii? elenistică, mai precis din perioada ptolemaică (sec. m î.Hr.). grecești. Grație acestui „botez” adamic, a apărut lat.
La începutul secolului al XlX-lea, odată cu fondarea Cuvântul probează o bună cunoaștere a înfățișării și obiceiurilor camelopardalus. Mai apoi, alți traducători și comentatori au
lingvisticii ca știință, prin activitatea lui Wilhelm von Humboldt a animalului: corp ca de dromader, cu pete ca de leopard. De altfel, desăvârșit, tot în tradiție adamică, luarea în stăpânire a făpturii
prins contur principiul relativității lingvistice, conform căruia acesta e și timpul în care se realizează traducerea Vechiului denumite de cuvânt. în Etimologiile lui Isidor din Sevilia a fost
limbile naturale sunt ferestre semiotice dintre lume și mintea Testament din ebraică în greacă. Concomitent cu dobândirea de noi schimbat referentul și genul gramatical al substantivului, astfel că
umană. Anterior, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, cunoștințe despre exotica faună africană, lumea greacă s-a gr. kamelopardalis a fost prefăcut în lat. mase, camelopardus. în
relativismul lingvistic fusese explorat de gânditori precum John îmbogățit și prin tălmăcirea Bibliei. imaginația pioasă a episcopului-cărturar, camelopardul se dovedea
Locke și de unii dintre marii reprezentanți ai iluminismului Tiparul de compunere a vocabulei referitoare la cămila- a fi una din sălbăticiunile din îndepărtata Etiopie, un tărâm locuit și
(Didcrot, Condillac, Adam Smith) și ai romantismului (Herder). leopard a avut randament și pentru denumirea altor vietăți. Alături de alte înfricoșate creaturi: rinocerul, dragonul, vasiliscul. Alți
Există astăzi suficiente mărturii pentru a crede că acest nobil de kamelopardalis, cuvinte precum struthiokamelos (pasărea- comentatori și-au închipuit că vietatea trebuie să fi fost un curios
tezaur de cugetare filozofică este de origine antică. cămilă, struțul) sau hippotigris (calul-tigru, zebra) pun în valoare hibrid de cqpitate, cămilă, cal și bivol laolaltă.
în paralel, travaliul de traducere a Bibliei a constituit creuzetul faptul că primul element de compunere denumește „genul”, iar cel După gustul savant al latiniștilor Laurian și Massim,
unor interesante căutări și experimente care pot furnizaun bogat și de-al doilea furnizează trăsătura distinctivă a „speciei” astfel camelopard sau camelopardal ar fi fost cuvântul cel mai potrivit să
valoros material lingual a cărui analiză ne poate confirma că limba denumite. Prin calchierea tiparului, în română am (fi) avut denumeascăjirafa. Iată o frântură din definiția propusă de ce doi
este, așa cum scrie Humboldt, eternă mediatoare între spirit și cămilopardal (girafă), struțocămilă (struț) și hipotigru (zebră). lexicografi: „Animale cuadrupedu rumegatoriu, de statura mare,
natură. De pildă, de se va întreba cineva cum se va fi numit, în Eficiența unor astfel de compuneri a favorizat adoptarea acestui cu petiorele d'inainte mai lungi de câtu celle d’inderetu, cu guttu
românește, girafa, înainte de împrumutarea cuvântului girafă, pe model simplu și elegant în comunicarea savantă, fapt pentru care allungatusi capuforte micu, munitu cu doue come ” (Dictionariulu
care îl aflăm astăzi statornicit în mai toate limbile Europei, e bine mecanismul a supraviețuit până astăzi în denumirile științifice limbei romane, 1871).
de știut că, înainte de 1270, superbul animal pe care arabii îl alcătuitepe baze greco-latine. Din câte știm, apariția în limba română a fabulosului animal
numesc al-zarâfa făcea senzație la curțile regale din Spania și în secolul II d.Hr., perioadă în care se redactează, în greaca filologic din Vechiul Testament s-a petrecut în veacul al XVII-lea,
Italia, ca dar din partea sultanilor Egipetului. Atât în lumea antică, alexandrină, Fiziologul, gr. kamelopardalis pare ieșit din uz, din când un alt cărturar, Nicolae Spătarul Milescu, a tălmăcit în
cât și în Evul Mediu, girafa a fost un simbol al diplomației și moment ce bestiarul cel mai citit al Evului Mediu european nu românește Septuaginta, având ca izvor o ediție filologică tipărită la
strălucirii princiare. cuprinde mențiuni referitoare la girafa. Mai mult decât atât, Frankfurt am Main, în 1597. Rămasă în manuscris, dar servind ca
Spre deosebire de urmașii califilor de Cordoba, descendenții absența scrierilor lui Strabon și Heliodor din orizontul culturii instrument de lucru învățaților care au lucrat la Biblia de la
darului lingvistic arab cuceresc Lumea Veche și, către finele latine a instituit în Occidentul creștin mai bine de un mileniu de București (1688), minunata realizare a spătarului Milescu a fost de
secolului al XVHI-lea, bat la porțile Orientului. In următoarele tăcere și de mit în privința misteriosului cămilopardal. în tot acest curând adusă în lumina tiparului de o echipă de cercetători de la
două veacuri, grație ziarelor, românescul girafa a renunțat la timp, imaginația vie a cărturarilor, traducătorilor și comentatorilor Universitatea,Alexandru Ioan Cuza”, sub îndrumarea d-lui prof.
noblețea livrescului și s-a acomodat în limba comună. Dacă Bibliei a îmbogățit fărâmele de realitate păstrate în Istoria naturală dr. Eugen Munteanu.
dicționarul elaborat de Massim și Laurian arată că adopția a avut a lui Pliniu cel Bătrân, textul pe care se sprijină marea mitografie Cândva, după 1661, la Istambul, un cămilopardos se născu..
loc dinspre italiană și franceză, presa de până la Primul Război medievală a camilopardalului. Abia către sfârșitul secolului al XV- Cuvântul e păstrat în Biblia de la București și e nițel schimbat în
Mondial atestă și rare, dar relevante, oscilații de formă, girafa (it.) lea, cuvântul avea să-și reîntâlnească ființa denumită inițial. Biblia de la Blaj (1795): camelopard. Din expansiunea acestui
/ jirafă (fr.). Totuși, această ultrascurtă reconstituire a migrației Revenind la entropia traducerilor biblice, se cuvine să univers uitat, în care tradițiabiblică și cea științifică par a se împleti,
cuvântului nu oferă un răspuns la întrebarea „Cum va fi fost precizăm că gr. kamelopardalis s-a păstrat, ca o gemă rară, în se va fi ivit și Camilopardalul lui Cantemir, însă aceea e o altă
denumită girafa înainte de girafaT'. tezaurul lexical al Septuagintei, mai exact în Deuteronom, 14:5, și, istorie.
Răspunsul e de căutat în entropia traducerilor biblice. Dar, astfel, girafa a devenitfrumoasa necunoscută a Bibliilormedievale
înainte de a urmări pe scurt faptele, e potrivit să cunoaștem câteva (Thierry Buquet). în secolul al IV-lea, când Sf. Ieronim a tradus în P.S. Pentru redactarea articolului, s-au dovedit de real folos
detalii de ordin cronologic. Dintre vechii locuitori ai Europei, latinește Biblia, servindu-se și de Septuaginta, Vulgata care a informațiile furnizate de Thierry Buquet într-un articol consistent,
grecii au fost cei dintâi care au avut inspirația adamică de a crea o rezultat din această amplă operație de reînveșmântare lingvistică a „La giraffe, belle inconnue des bibles medievales. Camelopardalis:
denumire sugestivă pentru ciudata vietate cu pete și gât lung. trecut pe teren latin tainele prototipului grecesc. Fără a risca o un animalphilologique”,J„rAroJpozooZogJca, 2008,43 (2): 47-68.

cronica veche 5
 cronica veche
Dan Aparaschlvel, Ștefan Honcu, Sever Boțan, Bogdan Mlnea, Măriuca Vomicu, George Bllavschi, Lucian Munteanu specific perioadei medievale. Accesoriile vestimentare (cheutori și
bufoni globulari), dar, cel mai important, câteva monede, care ne pot
ARHEOLOGIA CA FACTOR POTENTATOR încadra cronologic complexele respective și, implicit, orizontul
cultural care poate fi identificat în zonă, reprezintă obiecte de un real
interes arheologic. Un număr de șase monede au fost descoperite în
AL CUNOAȘTERII ISTORIEI IAȘILOR K I
patru dintre mormintele care au fost cercetate în cursul asistenței
arheologice. Toate monedele sunt denari bătuți de împărații casei de
Studiu de caz - cercetări în cimitirul bisericii Tălpălari - Iași Habsburg. Pe baza analizei comportamentului denarilor austrieci în
circulația monetară din Moldova, considerăm că partea din sit care a
ercetarea arheologică a fost multă vreme văzută ca o posibilă restrângere a teritoriului cimitirului în avantajul fost cercetată poate fi încadrată, din punct de vedere cronologic,
intre sfârșitul secolului al XVI-lea și prima treime a veacului

C anexă a istoriei. însă, cel puțin în ultimele decenii, acest proprietăților boierești aflate în creștere. Astfel, printr-un zapis de la
domeniu științific a ridicat considerabil valoarea 13 ianuarie 1799, se adeverește că Gheorghe Carp (fost mare ban) a
informației prelucrate, fie prin metodele modeme utilizate,plătit bisericii Tălpălari taxa (bezmen) „...pentru locul ce-l are
bazate
pe interdisciplinaritate, fie prin interpretările complexe care au fost cuprins în ograda dum(isale) din țintirimulșf(intei) bisând”*.
emise. Tindem să credem că, în contextul aprecierii lajustavaloare a Noi informații de natură arheologică despre cimitirul din
următor.
în două cazuri apar câte două piese în interiorul aceleiași gropi,

patrimoniului cultural, amplasarea arheologiei printre disciplinele zonă

indispensabile în descrierea corectă a etapelor istorice ale unei în lunile octombrie-noiembrie 2016 au avut loc lucrări
comunități, mai ales cum este orașul Iași, devine o necesitate. în consistente la Casa Milescu, de pe strada Săulescu, nr. 4, prilej cu
sprijinul acestui scurt discurs pro domo aducem câteva rezultate care echipa de arheologi de la Institutul de Arheologie din Iași a
foarte recente din proximitatea unui monument istoric al lașilor, obținut rezultate foarte interesante, menite să îmbunătățească
biserica "Nașterea Maicii Domnului” „Tălpălari” (LMI: IS-H-m-B- cunoașterea istoriei acestei zone a lașilor. Semnalarea unor
04078, RAN: 95079.41.01) complexe funerare (oase disparate și morminte cu oasele aflate în
în vara anului 2016, Institutul de Arheologie din Iași, al poziția anatomică) a dus la intervenția sistematică în teren. S-a
Academiei Române-Filiala Iași, era solicitat de către Universitatea intervenit pe o suprafață totală de 37,20 mz pe laturile de nord, vest și
de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” - Iași să încheie un contract sud ale Casei Milescu. Pe laturile de nord și de vest, pe o suprafață de
de supraveghere arheologică în vederea realizării unor lucrări de aproximativ 17,35 m2 am identificat, în urma adâncirii graduale, mai conținând doar câte un singur schelet (Mj și Mm). Poziția în care au
consolidare, reabilitare și amenajare a fundației imobilului „Casa multe complexe arheologice din care morminte medievale și gropi fost aflate monedele, în gropile funerare, pare să varieze, de fiecare
Milescu” (IS-H-m-B-04030), monument istoric datat în a doua târzii (modeme). Fără a dori să detaliem foarte mult într-o manieră dată. Ele au fost găsite în palmă (M2 și Mn), în zona pieptului (Mt,
jumătate a secolului al XIX-lea, din strada Săulescu, nr. 4. în afară de tehnicistă respectivele complexe, vom evoca aici doar acele Mj și Mg) șiîn cea abazinului, sub coloană (Mu).
secțiunile de intervenție la fundația clădirii, de unde provin și morminte păstrate în relativă bună condiție, cu inventar funerar Există numeroase asemănări între comportamentul acestor
rezultatele de maijos, am supravegheat și lucrările care s-au efectuat relevant. Ml (mormântul 1), situat în profilul de vest al secțiunii SI, monede în context funerar și descoperirile similare de pe teritoriul
în interiorul hrubei de sub edificiu, un ansamblu de beciuri situate la la circa -2,00 m, cu conturul gropii identificat la circa -1,75 m, avea Moldovei, în perioada medievală (a se vedea necropolele de la: Iași
circa 3,50 m față de nivelul de călcare actual. Casa Milescu este oasele în poziție anatomică, chiar dacă păstrează doar partea - „Sf. Sava”, Piatra-Neamț - „Curtea Domnească”, Liteni (jud.
situată la aproximativ 45 m S de biserica Tălpălari, datată în forma superioară a scheletului (de la bazin în sus). Capul este căzut în Suceava), Schitișor (jud. Neamț), Netezi (jud. Neamț), Ștefan cel
actuală în secolul al XIX-lea și ctitorită, conform documentelor, partea dreaptă a corpului, iar antebrațul mâinii drepte lipsește Mare (jud. Bacău), Tg. Trotuș (jud. Bacău), Suceava - „Sf.
probabil la mijlocul secolului al XVII-lea, de către marele vistiernic (probabil datorită deranjamentelor secundare), în timp ce mâna Dumitru” etc.).
lordachi Cantacuzino. stângă este așezată în zona bazinului. Membrele inferioare ale
Un foarte scurtistoric al bisericiiTălpălari individului lipsesc, fiind, probabil, deranjate de lucrările anterioare Concluzii
Biserica Tălpălari, cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului” și la imobil. După desenarea și fotografierea defunctului s-a trecut la Stratigrafia zonei, care va fi detaliată cu o altă ocazie, ne-a
„Sf. Ilie”, este localizată la capătul nord-vestic al fostei« Uliți Mari» demontarea acestuia, prilej cu care s-au descoperit o monedă în zona permis să identificăm în acest areal cu evident potențial arheologic
(Bd. Ștefan cel Mare), la marginea lașilor medievali, unde începea pieptului la - 2,10 m și resturi de lemn de la sicriul acestuia. șase niveluri antropice corespunzătoare unor intervenții pe
„mahalaua mișeilor” sau „a calicilor”. Mormântul 2 a fost cercetat la aproximativ 0,70 m fața de profilul parcursul a patru secole. Stratul al șaselea, cel mai vechi,
Informațiile pomelnicului din 1806*2*și alte documente vechi de nord al secțiunii SH. Scheletul era întins pe spate, orientatV-E, ca corespunde necropolei la care facem referire, din care am reușit să
certifică identitatea primului ctitor al bisericii, acesta fiind marele de altfel toate aceste morminte. Au putut fi săpate o parte dintre cercetăm 11 morminte. Dintre acestea, doar opt sunt în stare bună.
vistiernic lordache Cantacuzino, cumnat cu voievodul Vasile Lupu coaste, brațele, coloana-parțial, bazinul și oasele picioarelor. Conform analizei preliminare a artefactelor identificate, cu
și unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia. Conform scriptelor, Inventarul M2 este alcătuit din două monede (una fragmentară și o precădere a monedelor, acest strat de cultură arheologică se poate
marele dregător a ridicatîn perioada 1630-1660 (dupăN.A. Bogdan) alta întreagă) și câțivanasturi de metal aflați în zona pieptului. încadra cronologic între ultimele decenii ale secolului al XVI-lea și
sau 1640-1650 (după V. Erhan) ctitoria sa cu hramul „Nașterea Mormântul 3 a fost descoperit în secțiunea S1 în profilul nordic. primele decenii ale veacului următor. Prin urmare, sursele scrise ale
Maicii Domnului”, la marginea de nord a vechiului târg, pe terasa Mormântul conține un schelet orientat V-E, dar din care s-au păstrat vremii documentează o biserică ridicată în secolul al XVII-lea, dar
superioară care dădea spre valea Bahluiului. Câteva decenii mai doar membrele inferioare aflate în conexiune anatomică. Prin cercetările din teren ne conduc spre ipoteza că, foarte posibil, acel
târziu, în veacul al XVUI-lea, sunt atestați aici meșterii tălpălari, cu realizarea unei casete, s-a constatat că scheletul M3 era suprapus de lăcaș de cult a fost precedat de un altul care funcționa în secolul
locuințele și atelierele lor, care se ocupau cu dubitul pieilor și cu un alt schelet, denumit M5. Ultimul suprapunea cu bazinul și anterior și care tutelă cimitirul mahalalei respective. în curs de
confecționarea tălpilor încălțămintei. Breasla lor va da și numele picioarele membrele inferioare ale lui M3, în timp ce mâna dreaptă se cercetare se află și materialul osteologic recoltat, precum și
bisericii - Biserica Tălpălari sau Talpalari. Un document de la 1742 afla în apropierea femurului stâng al lui M3. Partea de la bazin în sus artefactele descrise sumar în acest material, dar, în linii mari,
ne transmite că parohul bisericii la acea vreme era preotul Antonie, a scheletului M3 nu a fost descoperită, aceasta fiind, cel maiprobabil, reperele stratigrafice și cronologice descrise nu se pot modifica
iar starostele breslei tălpălarilor Ioan Papajemna. Documentele deranjată. prea mult. Bineînțeles că orice intervenție ulterioară în zonă va
veacului al XIX-lea ne furnizează informații despre situația și Mormântul 8 consta dintr-un schelet complet, în conexiune permite arheologilor să continue cercetările și, eventual, să ajungă
evoluția monumentului religios menționat. Astfel, în 1827, un anatomică, orientat VE. M8 suprapune în totalitate un alt mormânt, la concluzii de o acuratețe mai ridicată. Până atunci, quod erat
incendiu puternic a mistuit Ulița Mare cu Mitropolia, Trisfetitele, Ml 1, de la care s-au identificat mai mulți nasturi de bronz și resturi de demonstrandum.
Podul Vechi, Târgul de Jos și multe alte clădiri până la Bahlui, pânză roșie. în mâna stângă a defunctului a fost descoperită o
afectând și biserica Tălpălari, care a fost distrusă până la „goliciunea monedă de argint, iar la demontarea acestuia, în zona vertebrelor BIBLIOGRAFIE
zidurilor”4*. Biserica a fost refăcută de marele vornic Dimitrie coloanei (din zona lobară, pe interior) a mai fost găsită o monedă de Repertoriul arheologic aljudețului Iași, I, H, eds. V. Chirica,
Cantacuzino-Pașcanu (un urmaș al primului ctitor), dar pe la 1884- argint. Capul scheletului M8 este căzut în partea dreaptă. Ca M. Tanasachi, Iași, 1984 (I), 1985 (II).
1890 a fost puternic afectată de alte distrugeri, necesitând reparații inventar, au fost descoperiți nasturi globulari, destul de comuni Documente privitoare la istoria orașului Iași III, ed. I.
capitale. Planul actual al bisericii Tălpălari este în formă de cruce, cu pentru vestimentațiaEvului Mediu din Modova, iar în zona pieptului Caproșu, Iași, 2000.
o singură turlă - tumul clopotniței - clădit deasupra exonartexului. a fost descoperită și o monedă de argint. Mormântul 9 a fost deranjat Documenteprivitoare la istoria orașului Iași, n, ed. I. Caproșu,
în apropiereabisericii a funcționat cel mai probabil un cimitir pentru o dată cu construirea Casei Milescu, moment în care M9 a fost tăiat în Iași,2000.
a deservi enoriașii parohiei tălpălarilor. Informațiile din documente zona craniului și parțial a toracelui de fundația clădirii. Nu au fost Documente privitoare la istoria orașului Iași, voi. IV, Acte
sunt destul de lacunare, dar menționează necropola ca reper în identificate urme ale scândurilor sicriului și nici inventar funerar nu a interne (1726-1740), I. Caproșu ed., Ed. „Dosoftei”, Iași,2001.
marcarea exactă a unor proprietăți. Astfel, un act de vânzare (15 fostrecuperat. Documente privitoare la istoria orașului Iași, voi. V, Acte
august 1753) a unui teren cu case, în care se face mențiunea și despre Mormântul 10 constă dintr-un schelet orientat VE aflat în interne (1741-1755), I. Caproșu ed., Iași.
topografia zonei (cu pante și vale, teren dispus de-a curmezișul), se conexiune anatomică, cu capul căzut pe partea dreaptă. Membrele Documente privitoare la istoria orașului Iași, voi. VII, Acte
precizeazăînvecinareaîn partea de sus a terenului unui proprietar cu inferioare ale scheletului se află sub fundația imobilului. Au fost interne (1771-1780), I. Caproșu ed., 2005.
cimitirul bisericii {„...de la poartă din ulița de la vale sîntu 31 descoperite în zona coastelor mai multe verigi cu cârlige de bronz, Documente privitoare la istoria orașului Iași, voi. VIU, Acte
stînjini g(ospo)d în lungu pînă în țintirimul bisericii cel mai probabil accesorii vestimentare cu care a fost înmormântat interne (1781-1790), I. Caproșu ed., 2006.
Tălpălarilor... ”)s. într-un alt document este menționat cimitirul defunctul. Documente privitoare la istoria orașului Iași, voi. X, Acte
parohiei tălpălarilor ca limită a proprietății lui loniță Mîndzul (15 Mormântul 11a fost descoperit odată cu demontarea lui M8, interne (1796-1800), I. Caproșu ed., 2007.
iulie 1745), care „...este în mahalaoape Ulița Mare, în margine pentru care s-a realizat o nișă cu dimensiunile 2,00 m x 0.80 m, la * * *, Istoria orașului Iași, I, coord. C. Cihodaru, Gh. Plafon,
țintirimului sfintei biserici ce s(ă) numește biserica adâncimea de - 2,00 m față de nivelul actual de călcare. Ml 1 constă Iași, Junimea, 1980
Tălpălarilor... ”6. Din informațiile acestui hrisov se desprinde ideea dintr-un schelet al cărui craniu lipsește, însă restul corpului se Al. Andronic, Iașii până la mijlocul secolului al XVII-lea.
că cimitirul se întindea pe terasa superioară, lângă biserică și în păstrează integral în conexiune anatomică, în timp ce o parte din Genezăși evoluție, Iași, 1986.
apropierea Uliței Mari. Acesta ar fi putut deservi doar familiile oasele acestuia au fost scoase o dată cu demontarea lui M8. Au fost D. Bădărău, I. Caproșu, lașii vechilorzidiri, Iași,2007.
înstărite din rândul breslei, a ctitorilor și finanțatorilor ei. Un descoperite mai multe accesorii vestimentare în zona coastelor 2 și 3 N. A. Bogdan, Orașul Iași. Monografie istorică și socială,
document din 2 februarie 1749 ne informează că logofătul Toader de ambelepărți-mai multe verigi cu cârlige de bronz. Complexul 11 ilustrată, Iași, 1997.
Scorțescu reintră în drepturile de proprietate asupra unei vechi ocini apare la 1,35 m față de nivelul actual de călcare și la 7,75 m față de V. Erhan, Mănăstiri și biserici din orașul Iași și împrejurimi,
înstrăinate, prin cumpărarea acesteia de la Pavăl tălpălarul și Maria, profilul de nord al secțiunii S2. Cil constă fragmente osoase ale Iași, 2003.
soția acestuia. Proprietatea se învecina cu cimitirul bisericii membrelor inferioare și resturi din cutia craniană. Gh. Ghibănescu, Biserica Talpalari cu hramulNașterea Maicii
Tălpălarilor7. Spre sfârșitul veacului al XVJII-lea se poate deduce o Unele dintre complexele semnalate prezintă inventar funerar Domnului (Predicăținută în ziua de 8 Septembre 1933), Iași, 1934.

‘N. A. Bogdan, OrașulIași, (monografie istoricăși socială), a 2-a ediție, Ed.

Tehnopress, Iași, 2004, p. 222-223; D. Bădărău, I. Caproșu, Iașii vechilor
zidiri, Casa EditorialăDemiurg, Iași, 2007, p. 381-382; V Erhan, Mănăstiri
și bisericidin orașulIașiși împrejurimi, Ed. Tehnopress, Iași, 2003, p. 161.
2N.A. Bogdan, op. cit.,p. 222.
‘Gh. Ghibănescu, Biserica Talpalari cu hramulNașterea Maicii Domnului
(Predicăținută în ziua de 8 Septembre 1933), Tipografia„Presa Bună”, Iași,
1934, p. 5.
‘Ibidem.
Documente privitoare la istoria orașului Iași, voi. IV, Acte interne (1726-
1740),I Caproșu (ed.),Ed. „Dosoftei”, Iași, 2001,nr.251,p. 178-179.
‘ibidem, voi. V,Acte interne (1741-1755), I. Caproșu (ed.), nr. 485,p. 279.
7Ibidem, 581,p. 359.
‘Ibidem, voi. X, Acte interne (1796-1800), I. Caproșu (ed.), 2007, nr. 233,
p. 217.

22 cronica veche
 cronica veche
Mircea CIUBOTARII
„MISTERELE ONOMASTICE"
ALE IAȘILOR (XXXII)
u erau îndestulătoare pentru Iașii secolului al
N XTX-lea măcelăriile de pe valea Căcăinii. Pe
malul drept al Bahluiului, în mahalaua
Broscărie, exista în anul 1815 o căsăpie, reprezentată
„închipuitoare hartă” a locului desenată de vornicul de poartă podul de la Salhana (dos. 74/1836, f. 1 r.), la drumul Salhanalii și
Vasili Bucur și datată 12 mai 1815 (Arhivele Naționale Iași -ANI
Documente, 422/107). Este menționată apoi ca zalhana în
mahalaua Broștenii (ANI, Eforia Iași - EI dos. 86/1833, f. 58
r.). Căsăpia ocupa spațiul micului scuar de astăzi, din spatele
Facultății de Arhitectură a Universității Tehnice „Gh. Asachi”.
Aproape, dar pe malul stâng al râului, se afla în 1843 (planul lui
Carol Mihalic de Hodocin) /1844 (planul lui Joseph Raschek) o
fabrică de „stearin” / lumânări, desigur pentru valorificarea seului
de la această tăietoare, despre care nu mai am alte informații.
Amintirea ei trebuie să fi rămas vie mult timp, de vreme ce edilii
au dat numele Str. Măcelari (ANI, Primăria Iași - PI -, dos.
218/1931, f. 19 v., și C. Condurache, plan, cca 1939; aproximez
acum mai strâns această datare, în loc de 1935) unei ulicioare din
preajmă, fără denumire anterioară. Strada, cu eticheta ei, a dăinuit
până în anii 1960, când zona a fost demolată, pentru a se construi
clădirile Institutului Politehnic.
în anul 1835, chiar în mijlocul mahalalei Talpalariului,
în dosul grădinii lui Alexandru Serbinos, zis Bohotineanul (de la
care megieșii au creat numele Ulița Bohotineanului, înregistrat
în 1857 de Fr. Peytavin și schimbat ulterior în Str. Arcu), era o
salhana, cu scaun de căsăpiejidovească, unde se tăiau vite mari și
mici, fapt reclamat de locuitorii învecinați (ANI, EI, dos.
50/1835, f. 2 r.). Acolo, un mic teren viran, într-o curte ascunsă
privirii trecătorului pe străzile Arcu, Petru Rareș și Gându, stă
singuratic și sterp, ca o cicatrice a unui timp mort.
Vornicul Teodor Ghica a obținut, cu hrisov domnesc,
dreptul de a înființa o salhana în târgușorul Nicolina, pe un loc al
Mănăstirii Cetățuia. Tăierile au început la 1 septembrie 1843, câte
200 capete de vite pe zi („Buletin. Foae oficială” - BFO -, 1843,
p. 247), fiind confirmate și în anul 1845 (ANI, Isprăvnicia
ținutului Iași - IȘTI -, dos. 4724). Zalhanaua a fost așezată pe
malul unei gârle a pârâului Nicolina, numită Pârâul Salhanalii
(ANI, MinisterulLucrărilorPublice al Moldovei, dos. 350/1849,
f. 1 r., 18 r., 22 r.), care străbătea târgușorul Nicolina prin
apropierea Bisericii Ziua Crucii și se vărsa în Bahlui mai jos de
Podul Roș, la mijlocul veacului al XlX-lea. Nu știu cât a
funcționat acostă salhana, fără o urmă toponimică, dar care poate
fi localizată pe la capătul Străzii Petre Țuțea, în perimetrul noului discuta, în ședința Consiliului Comunal din 5 martie, despre locul
magazinLidl de lângă podul de peste pârâulNicolina.
Cel mai de seamă loc pentru industria cărnii la Iași a fost apariția în documente a acestui neologism, din fr. abattoir, pe care
și cel mai îndepărtat de vatra orașului, și cu cea mai îndelungată
folosire pentru salhanaua sau abatorul de la gura Ciricului.
începutul său trebuie pus în relație cu mutarea la gura Ciricului a
marelui târg de vite anual, ținut la Sf. Dimitrie (26 octombrie), în
șesul Mănăstirii Frumoasa, relocare poruncită m 1761 de domnul
Grigore loan Calimah. Momentul a fost evocat deja în episodul
XXXI. Cu certitudine, iarmarocul (< ucr. jarmarok < germ.
Jdhrmarkt „târg anual”) a fost o permanență, dar nu cunosc o dată
măcar verosimilă a construirii pe lângă ocolul vitelor a unor
șoproane și hambare, care erau necesare pentru funcționarea unei
salhanale. Prima știre postfactum despre aceasta datează din 10
decembrie 1829, când se pregătea meremetul (repararea)
încăperilor carantinei de la Zalhana, care se instalase în anul
1828, pentru prevenirea „lipicioasei hoale” a ciumii (ANI, IȘTI,
dos. 128/1829, f. 3 r.), dar nu este deloc sigur că în acel an mai
Phildesbois
6 cronica veche
exista acolo o căsăpie și nicio informație din anii următori nu o
confirmă, documentele de arhivă fiind generoase doar în
consemnarea diverselor cheltuieli pentru reparații sau construcții
la rohatca
de la Salhana (ANI, EI, dos. 39/1834, f. 26 r., 27 r.), la
într-o
șoseaua care trebuia făcută spre rohatcă (f. 57 r.). Fiindcă drumul
de pământ era adesea plin de glod, locuitorii din mahalaua Ciurchi
cereau mutarea rohatcei pe la „mormânturile jâdovești”, în gura
Ciricului (f. 1 r.). Planul lui Joseph Raschek din anul 1844
clarifică deplin topografia zonei: podul de peste Ciric, unde era
instalată rohatca de pe drumul Holbocăi, se afla pe locul podului
actual din capătul de nord-vest al Străzii Aurel Vlaicu, iar Ulița
Salhanalei (drumul pietruit devenit șosea, apoi Str. Cuza-Vodă)
era pe traseul actual al Străzii Vasile Lupu, până la întâlnirea cu
Ulița Boboschi (ulterior Str. Bulgară, apoi Str. Ion Creangă). O
mare îngrăditură, care este conturată în Planul iconografic al
orașului Iași ridicat de Joseph de Bajardi în 1819, delimita, foarte
probabil, ocolul vechiului iarmaroc, de pe stânga Ciricului, în aval
de Podul Salhanalei și până la podul din capătul Uliței Ciurchi, în
prezent podul de beton pentru linia de tramvai spre Dancu. Pe
dreapta pârâului, câteva simboluri de case ar putea reprezenta
căsăpiile fostei zalhanale. în acest perimetru, unde se mai ținea, cu
certitudine, iarmarocul, dar numai funcționa de mult vreo căsăpie,
s-a constituit în următoarele două decenii, pe stânga Ciricului,
dincolo de rohatcă, existent în anul 1843 și
atestat în 1855 cu acest nume (Documente privitoare la istoria
economică a României. Orașe și târguri 1776-1861, Moldova,
Seria A, voi. II, 1965, p. 393-394). S-au păstrat și numele
locuitorilor de la 1861, evrei și români, cu casele în capătul Uliței
Salhanaua (ANI, EI, dos. 91/1861, f. 434 v.-435 v.) și în târgușor
(f. 444 v-445 v.). Un plan din anul 1885 (ANI, Hărți șiplanuri, nr.
490) arată Târgușorul Salhana întins pe ambele maluri ale
Ciricului. Nimic din vechea mahala nu mai poate fi recunoscut,
după demolările și modernizările de după 1960.
Vechiul pod de lemn de la rohatcă a fost refăcut din
piatră (BFO, 1842, p. 116), s-a stricat și reparat de câteva ori (ANI,
PI, dos. 31/1876, f. 161 r., dos. 58/1891, f. 3 r., dos. 58/1914, f. 84
r.) și a fost refăcut pe culee din zidărie și platelaj de beton armat
(dos. 58/1932, f. 1 r., 10 r., f. 13 v.-14 r.). Era numit Podul Veneția
în anul 1943 (dos. 23/1943, f. 129 r.).
Crearea unui abator modem, în zona vechii zalhanale,
devenise o preocupare a Primăriei încă din anul 1877, când se
„unde să se facă abatoriu” (dos. 127/1877, f. 22 r., 23 v.). Semnalez
Dicționarul limbii române (DLR) îl înregistra la 1912 fără atestări,
iar Micul dicționar academic (MDA) îl găsește abia la G. Bacovia
(Ningegrozavpe câmp la abator, din Plumb, 1916). Au mai trecut
două decenii până când municipalitatea a putut strânge din taxe
locale banii necesari unei întreprinderi costisitoare, dar rentabilă,
a stabilit locul abatorului în zona vechii salhanale, a organizat
concursul pentru proiect și repetate licitații pentru antrepriza
construcției, care a începutîn anul 1893 și s-a finalizat în 1897, sub
conducerea inginerului șefCharles Chaigneau, cunoscut și pentru
alte mari proiecte edilitare (de pildă, rectificarea cursurilor
Nicolinei și Bahluiului). Inaugurarea abatorului, sub primariatul
lui Nicu Gane, a avut loc la 20 octombrie 1897. S-a făcut atunci o
expoziție de vite aduse de marii crescători din Moldova, s-au
acordat premii în bani și s-au bătut medalii de argint și bronz
pentru câștigători și chiar câteva de aur pentru Ministerul
www. delcampe. net
Agriculturii și Academia Română. La fața locului, fotografii
Pacher și Nestor Heck au imortalizat momentul și figurile
oficialitățilorprezente. Un banchet popular a fost organizat apoi în
incinta Abatorului, la 24 octombrie. Detalii despre aceste
festivități se găsesc la ANI, PI, dos. 270/1897. în lipsa
fotografiilor, care încă nu au apărut în arhivele ieșene, o carte
poștală ilustrată, expediată în 1900, ne oferă imaginea unei
modeme fabrici, concretizare nemiloasă a competiției pe lanțul
trofic animal, (fotol) Lângă Abator se ținea târgul de vite,
duminica și în zile de sărbătoare (Călăuza orașuluilași, 1923, p.
52).
Nu este locul aici nici măcar pentru un rezumat al istoriei
acestei întreprinderi industriale, care a cunoscut transformările și
reorganizările impuse de etatizarea ei din anul 1948, și nici
despre... raderea sa totală de afaceriștii veroși ai perioadei de după
decembrie 1989. închis parțial în 1991 și desființat în 2011,
Abatorul a cedat locul și construcțiile sale, acum dărăpănate, unor
firme cu obiect de activitate complet diferit. Doar frumoasa
clădire a fostei administrații, azi găzduind Consulatul Italiei la
Iași, mai încolțește tentația unui incipit de poveste cu A fost
odată... (foto 2)
în jurul său, Abatorul a generat trei fabrici simbiotice,
alte trei poduri / podețe peste Ciric și o scurtă consemnare
toponimică stradală. Ca și în alte locuri ieșene, aproape de noua
căsăpie, au apărut fabricile de săpun „Industriile Române” și
„Cerbul”, precum și o pielărie, a lui Efraim Weinstock și Mendel
Schulemsohn, înființată în anul 1902 și funcțională aproape
jumătate de veac (ANI, PI, dos. 58/1922, f. 26 r.; Călăuza orașului
Iași, 1923, p. 54; reprezentată în planul C. Condurache, ca
Fab(rica) T&b&cărie). Era situată în Str. Grădinari, și a fost
închisă în 1947 (lancu Brauștein, întreprinzători evrei în Moldova
1879-1950, voi. I-II, Ed. Junimea, 2003, passim, cf. indici).
Astăzi, doar cei mai vârstnici localnici de pe străzile Grădinari și
Aurel Vlaicu mai știu ce se întâmpla cândva în scm iruina invadată
de bălăriile de lângă Biserica Sf. Ștefan, recentconstruită, (foto 3)
Aproape, în capătul Străzii Ciurchi, a trebuit făcut un
podeț de lemn peste Ciric (ANI, PI, dos. 58/1896, f. 52 r., 53 r.),
pentru legătura directă cu iarmarocul (devenit ulterior Piața
Iarmarocului, dos. 58/1923, f. 101 r.). Există numeroase date
ulterioare despre reparațiile podețului și lărgirea ca pod, în 1928. îl
vedem ca pod de beton pentru linia 3 de tramvai spre Dancu. Alte
două podețe duceau din Stradela Grădinari tot spre abator. Unul
există și în prezent.
După ce ȘoseauaAbator(planul Gr. Bejan, 1896-1897),
apoi Str. Abator (numită, încă trei decenii, și Salhana) a fost
denumită, în 1931, Str. Aurel Vlaicu (dos. 218/1938, f. 54 v.),
decizie motivată de vecinătatea noului cartier al Flotilei de Aviație
Civilă din marginea pistei aeroportului, cu începutul său din 1917,
edilii au încercat să marcheze o înfăptuire economică importantă
prin numele StradelaAbator (PrimulAnuar-ghid al municipiului
Iași, octombrie, 1935), schimbat și acesta în Stradela Grădinari
(plan C. Condurache, cca 1939). Poate că pentru păcate străvechi,
zbuciumul sângeros al unei mari bresle de negustori și meseriași
ieșeni, aceea a meserciilor / casapilor / măcelarilor, nu va încrusta
măcar o engramă în memoria toponimică ieșeană. Dar nu este
totdeauna o consolare gândul că vechiul trebuie să moară dialectic
de dragul noului sau că pe ulița breslei Calicilor se înalță, iată,
modemul Hotel Majestic de pe Strada Petru Rareș. Peste câteva
decenii, ieșenii cei noi nu vor mai ști nimic despre existența sau
locul contemporanului nostru Abator. Iar versul bacovian extras
aici doar pentru un lux lexicografic îl vor rosti, nu totdeauna bine
articulat, doar poeții, învăluiți de aburii jertfei pe altarul zeului
tutelarde la Bolta Rece.
 cronica veche
OAMENI SI MONUMENTE
ÎN ISTORII REGĂSITE:
MarlusCHELCU,
Institutul de Istorie „A. D. Xenopol" *
TĂUTEȘTI, IAȘI
eșenii curioși să descopere un loc izolat, ocolit de
I reperele civilizației urbane, inclusiv, sau în primul
rând, de căile de comunicație modernizate, nu
trebuie să cutreiere codri nesfârșiți și să parcurgă
considerabile. Un astfel de loc se află la doar 15 km de oraș.
Probabil că nu este singurul, el confirmând și completând
tabloul contrastelor societății noastre. Este vorba despre satul
Tăutești, din comuna Rediu.
întâmplarea a făcut să ajung acolo în urmă cu ceva ani
și să văd, pe înălțimea numită Podișul sau Coasta Mănăstirii,
care domină valea, un pinten de zid, înalt de aproximativ 10
m, o ruină impresionantă, mărturie a unei vechi construcții
monumentale. Alături de ruină se aflau o bisericuță încropită
în grabă și un cimitir părăsit, iar printre crucile strâmbate de
vreme și vegetația crescută sălbatic, o statuetă stranie,
nepotrivită unui cimitir ortodox, desprinsă parcă de cineva și
adusă cu forța dintr-un lăcaș romano-catolic. Mi-am pus
atunci întrebări, dar răspunsurile le-am căutat abia de curând,
la îndemnul preotului paroh, Andrei Chiriac, care are
nădejdea și voința de a readuce acel loc la lumină.
Localitatea, în ciuda izolării, este situată într-un cadru
natural favorabil locuirii, într-o depresiune ferită de
intemperii, formată de câteva dealuri, de pe versanții cărora
curg pâraie ale căror izvoare alimentează constant câteva
iazuri. Prima atestare documentară a moșiei Tăutești datează
din anul de la Facerea Lumii: 7099, adică din intervalul
cuprins între 1 septembrie 1590 și 31 august 1591. Este un act
scris în limba slavonă prin care voievodul Petru Șchiopu
confirma stăpânirea asupra unei jumătăți de sat nepoților și
strănepoților logofătului Ioan Tăutu. Așadar, moșia a fost, în
timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și a urmașului său,
Bogdan al IH-lea cel Orb, a logofătului Tăutu, apreciat și
răsplătit de domni, inclusiv prin dăruirea de moșii, pentru
abilitățile de bun diplomat. Satul Tăutești de lângă hotarul
târgului Iași, din zona metropolitană, dacă este să facem o
paralelă cu situația administrativă actuală, s-a aflat în zestrea
urmașilor logofătului lui Ștefan cel Mare până la sfârșitul
secolului al XVUI-lea, prin boieri din familiile Huhulea și
Hermeziu. Vasile Hermeziu a fost acela dintre urmașii
logofătului Tăutu care a renunțat la Tăuteștii străbunului său,
dând-o în schimb, în anul 1780, lui Constantin Greceanu.
Revenind la dezlegarea misterului ruinei și a statuii
din cimitirul de la Tăutești, în contextul schimbului de
stăpânire din anul 1780 am aflat prima mențiune a bisericii,
în patrimoniul bisericii Sf. Apostoli Petru și Pavel de pe
Moara de Vânt din Iași, la începutul secolului XX se păstra o
carte având pe una din file următoarea însemnare: „Acestu
Penticostar s-au cumpărat de mine și s-au dat la bisărică de la
Tăutești. Cost(tantin) Greci(anu) spat(ar)”. Așadar, potrivit
îndatoririlor, nu doar creștinești, ci și de stăpân al moșiei,
spătarul Greceanu a înzestrat, poate cu ocazia unei restaurări
sau reconstrucții, biserica de la Tăutești. O biserică, cel mai
probabil, de lemn, care poate să fi existat pe acel loc încă din
vremea logofătului Tăutu, dar despre existența căreia avem
dovezi scrise abia din 28 martie 1784, data însemnării
amintite. Peste o jumătate de secol, în anul 1830, fiul lui
Constantin Greceanu, Alecu Greceanu, găsindu-se sub
strâmtoarea creditorilor săi, a înstrăinat moșia părintească,
Tăuteștii fiind cumpărați la mezat de către Dimitrie
Cantacuzino-Pașcanu.
Mai puțin preocupat de politica și administrația țării și
mai aplecat către orânduirea moșiilor și averii, Dimitrie
Cantacuzino-Pașcanu, împreună cu soția sa, Pulheria,
născută Beldiman, s-a îngrijit nu doar de buna întemeiere a
moșiei de la Tăutești, ci și de starea morală a locuitorilor ei.
Poate ca un gest menit să etaleze rangul noilor stăpâni, cei doi
soți au decis, în pofida faptului că, la acea dată, ca și astăzi,
localitatea era mai slab populată decât cele învecinate, să
22
Tăutești o împrumutase de la Casa de Depuneri și
Consemnațiuni pentru ridicarea orfelinatului, 13.000 de lei
au fost destinați reparației bisericii. Justificarea dată de
consiliul comunal pentru distribuirea sumei a fost aceea că
funcționarea bisericii, aflată la mică distanță de școală, va
oferi îndrumare spirituală și morală elevelor. După 1900,
când moșia și orfelinatul au intrat în administrarea Casei
Școalelor, administrația locală nemaifiind capabilă să
suporte cheltuielile școlii, lucrările de renovare s-au făcut
ridice acolo o biserică de zid. Construcția începută în anul simultan la cele două edificii, școală și biserică. Așadar,
1840 a fost terminată câțiva ani mai târziu, fiind sfințită cu
hramul Sfinților Dimitrie și Pulheria. După obicei, așa cum
distanțe
făcuse și Constantin Greceanu în urmă cu jumătate de veac,
lăcașul a fost înzestrat de ctitori cu icoane, iconostas,
destinul celor două instituții de la Tăutești s-a împletit până
veșminte, cărți și cu toate obiectele bisericești necesare
oficierii cultului.
Pentru a avea o imagine despre cum arăta și cum era
înzestrată biserica zidită lajumătatea secolului al XlX-lea de
soții Cantacuzino-Pașcanu la Tăutești, cuprinsul unui raport
alcătuit în anul 1938, adică puțin înainte de bombardarea ei
în timpul războiului, este edificator. S-a notat că biserica era
zidită din cărămidă pe fundație de piatră și se ridica direct
din temelie, fără soclu, grosimea zidurilor fiind de 1 m. în
la sfârșitul lor care a venit în timpul luptelor din primăvara-
partea sudică, zidăria era susținută de un contrafort. Era vara anului 1944, atunci când cele două clădiri situate pe
acoperită cu tablă, iar înălțimea edificiului, până la crucea
poziții dominante au fost ținta finirilor artileriei, biserica fiind
turnului clopotniță, era de 22,80 m. Clopotnița era situată în
ruinată aproape în întregime, iar școala serios avariată.
corpul bisericii, deasupra pridvorului. Planul general al După câteva decenii de la dezastrul și părăsirea
bisericii era format din pronaos, naos și altar. Intrarea în
pricinuite de războiul mondial, se mai vedea doar un pinten de
biserică se făcea prin partea de apus. Din pronaos se urca în
zid ce zgâria norii și strania statuetă dintr-un cimitir părăsit.
tumul clopotniță pe o scară de lemn, clopotnița având formă
Acum este clar că ruina era ultima rămășiță a turnului
pătrată cu patru deschideri, fiind dotată cu trei clopote clopotniță a bisericii ridicate de soții Cantacuzino-Pașcanu,
purtând inscripții slavone. Din pronaos se trecea în naos
un ciot care se mai încăpățâna să rămână în picioare, în ciuda
printr-o ușă de lemn. Naosul avea lungimea de 22 de m și faptului că, înainte de 1989, fiind legat și tras cu tractorul, s-a
lățimea de 10,30 m, lumina pătrunzând prin 4 ferestre,
încercat dărâmarea lui. S-a prăbușit de la sine, din senin, în
dispuse câte două pe fiecare parte a edificiului. Altarul avea urmă cu câțiva ani. Din școală nu a mai rămas nici măcar o
forma semicirculară, cu raza de 5,80 m, fiind prevăzut cu o
urmă, cu toate că și aceea a fost o clădire impozantă ca
fereastră m partea de răsărit. Autorul raportului aprecia că m dimensiuni. Avea două etaje, peste 20 de camere și era
exterior biserica era lipsită de lucrări arhitectonice de
înconjurată de anexe, livadă, prisacă și grădină. Printr-o
valoare. Remarca însă catapeteasma formată din 4 rânduri minune, a rămas neatinsă în cimitir statueta care s-a aflat în
de icoane mari, construită odată cu biserica, o podoabă din
spatele altarului bisericii distruse de război. Aceasta a fost
punct de vedere artistic și, chiar dacă nu a fost găsit numele adusă din localitatea Blansko, din Cehia, de Eufrosina
pictorului, autorul raportului nota că: „se vede că a fost de
Florescu, fiind transformată în monumentul funerar, la 20
mâna întâi și trebuie să fi fost zugrav cu școală nouă,
februarie 1880, care să marcheze locul de veșnică odihnă al
picturile fiind executate în stilul Renaștere, armonios și cu soțului ei, ultimul proprietar al moșiei și fondatorul
trăsături fine”. în naos, în partea stângă de la intrare se afla
orfelinatului de la Tăutești.
tabloul ctitorului, logofătul Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu, Curiozitatea ne-a făcut să dăm deoparte molozul
alături de cele ale vornicului Alexandru Beldiman și
măcinat de vreme și vremuri și să regăsim la Tăutești, lângă
arhimandritului Filaret Beldiman Apamias, tatăl, respectiv Iași, oameni, fapte și monumente din trecut, convinși fiind că
unchiul Pulheriei Cantacuzino-Pașcanu, născutăBeldiman.
fiecare loc poate ascunde istorii uitate ce așteaptă pe cineva să
Amintim că Dimitrie și Pulheria Cantacuzino- le descopere.
Pașcanu n-au avut copii, ei au fost însă renumiți pentru
actele pioase și caritabile. în șirul gesturilor filantropice,
înființarea fundației Sfânta Treime din Tătărași, cunoscută
ulterior sub numele de Spitalul Pașcanu, este poate cel mai
remarcabil. Inițial, după constituirea fundației Sfânta
Treime, venitul moșiei Tăutești avea să susțină o parte din
cheltuielile spitalului, lucru care s-a și întâmplat un număr
de ani. Ulterior, în anul 1867, în urma unei rectificări
testamentare, Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu a retras moșia
Tăutești din patrimoniul spitalului, lăsând-o soției sale. La
rândul ei, Pulheria Cantacuzino-Pașcanu a lăsat moșia
Tăutești urmașilor ei, nepotului de frate Alexandru
Beldiman, fondatorul ziarului „Adevărul” și fiului mai mic
al aceluia, Vasilică-Edmond Beldiman. în ciuda
prevederilor testamentare restrictive, după moartea mătușii
sale, Alexandru Beldiman a contestat testamentul și a reușit
să vândă moșia, care a ajuns, în anul 1873, în mâinile
ultimului ei proprietar particular, Procopie Florescu, fost
director al Secretariatului de Stat în timpul domniilor lui
Mihail Sturdza și Grigore Alexandru Ghica.
Ca un joc fericit al sorții, Procopie Florescu a
destinat, prin voință testamentară exprimată în anul 1875,
venitul moșiei Tăutești întreținerii unui orfelinat-școală de
gospodărie rurală pentru fete. Așadar, scopul inițial de
susținere a unei instituții de ocrotire dat moșiei de către
Dimitrie și Pulheria Cantacuzino, atunci când au acordat-o,
în anul 1854, spitalului Sfânta Treime-Pașcanu, a fost
restabilit, câteva decenii mai târziu, prin
gestul filantropic al lui Procopie Florescu.
Ideea ultimului proprietar de a fonda un
orfelinat-școală a devenit faptă destul de
târziu, abia în anul 1892, moartea
fondatorului survenind în anul 1877, dar s-a
dovedit a fi o inițiativă viabilă, fiindcă
instituția de ocrotire a copilului de la Tăutești
a funcționat mai bine de jumătate de secol,
până în anul 1948. Revenind la biserica zidită
de Dimitrie și Pulheria Cantacuzino-
Pașcanu, destinul ei a fost strâns legat, după
anul 1892, de cel al orfelinatului „Procopie
Florescu”. în anul inaugurării școlii, zidirea * Textul de față reprezintă o forma prescurtată a studiului cu titlul:
Cantacuzinească se afla deja într-o stare Rămășițele unei ctitorii dispărute: biserica Sf. Dimitrie de la Tăutești
avansată de degradare, motiv pentru care, din (lași), în Monumentul. XVII, partea 1. Simpozionul internațional:
Monumentul-Tradiție și viitor, ediția a XVII-a, 1-4 octombrie 2015,
suma de 70.000 de lei pe care primăria lași-Chișinău-Cemăuți, Iași, Editura Doxologia, 2016, p. 203-218.
cronica veche
 cronica veche • litere

Mircea CIUBOTARU puțin obișnuită în topografia evului mediu moldovenesc,

anume izolat insular între alte două proprietăți, moșia Moara
Dancului (a Mănăstirii Dancul, fostă a Mănăstirii Clatiia) la est
„MISTERELE ONOMASTICE" și partea de moșie a Mănăstirii Sf. Ioan Zlataust (fostă a
Mănăstirii Cetățuia) la vest, aceasta fiind o danie de la
Constantin Duca voievod, din let 7202 (1693-1694). FOTO
ALE IAȘILOR (XXXIV) Fiindcă alte documente cuprinzând referiri la acest heleșteu vor
fi stând în adormire în cine știe ce pachete și dosare de arhivă,
până la desprăfuirea lor pot presupune, fără teama unei
stânjenitoare greșeli, că Iazul Chiriții, cel mai mare ca întindere
u lenevim în toiul verii pe valea Ciricului și, cu de Neamț, mare vistiernic și mare postelnic. A fost executat de și volum de apă din tot hotarul lașilor, a rămas în proprietatea

N puțin efort de drumeț căutător de potcoave de Ștefan Tomșa în 1612, după lupta de la Cornul lui Sas, pe Prut,
relicve toponimice, pornim de la tema pierdută de polonii care îl readuceau pe tronul Moldovei pe
ultimului Mister sau de la poarta fostului Abator Constantin Movilă. Revenită din Polonia în Moldova, în timpul
spre marginea
moșiei Eșilor și repede ajungem pe cursul unui pârâu unde s-a lui Gașpar Grațiani, Maria, văduva postelnicului decapitat,
Goliei până la secularizarea averilor mănăstirești (1863),
trecând apoi în administrarea comunei urbane Iași.
După vreo patru secole de adăpat vite și de hrănit cu
pește și raci pe boieri, călugări și poporeni, Iazul Chiriții, tot
încropit, încă din veacul al XVII-lea, o mică așezare de păstori, dăruiește, în 1620 martie 22, Mănăstirii Vatoped de la Svânta adunând apă de izvor și de ploaie, mâl, păpuriș și vechime, a
de la „odaia lui Ilie, unde se cheamă Șapte OamenF (Ioan Goră (Muntele Sfânt) mai multe sate și acel„hălășteu” (DIOI, I, trebuit să se metamorfozeze în lac de acumulare, pentru nevoile
Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași - DIOI, p. 189). Vreo trei decenii de stăpânire a postelnicului au fost noi ale bătrânului târg, devenit tânăr oraș industrializat în marș
II, p. 24; 6 iunie 1662) și „odăile care se numesc la 7 Oameni” suficiente pentru a fi cunoscut de ieșeni ca Iazul Chiriții, pe care forțat socialist. Primind apă din Prut, pe conducte cu capătul la
(Ibidem, p. 397; 20 decembrie 1675), despre care se mai poate îl putem urmări peste veacuri cu câteva documente norocoase. priza de la Țuțora, începând din august 1964, câte 70 000 mc/zi
găsi câte ceva de citit în episodul XXV. își pășteau vitele acei Când Gheorghe Duca-vodă dăruiește Mănăstirii Clatiia din și ajungând la 108 000 mc/zi în 1972, și dotat fiind cu o stație de
haidăi pe malurile pârâului care își aduna apele din trei văi: Valea Codrul lașilor, ctitorie a lui Păun vameșul, un loc domnesc la pompare, situată în aval, Lacul Chirița (cum îl numesc
lui Pătrașco (5 iulie 1665, p. 83), ce coboară de lângă satul actual Valea lui Pătrașco, hotarul acestuia trecea „tot valea în gios hidrotehniștii, probabil prin asociere involuntară cu... Chirița
Rediul Aldei (format pe un loc din hotarul târgului, dăruit de alăturea cu hălășteul Golăienilor” (DIOI, n, p. 338; 1671 lui Bârzoi) a alimentat cu apă nepotabilă întreaga zonă
Istratie Dabija voievod căpitanului Aldea, la 5 iulie 1665, p. 83), septembrie 1-1672 aug 31). Observăm imediat, în hotamica industrială a lașului, inclusiv CET Holboca. Apoi, cu un mare
ValeaNichitei (6 iunie 1662; numită apoi și Valea Șapte Oameni) acelui loc, datată 1 septembrie 1671, că hălășteul Golăienilor era decantor și cu o stație de tratare, a putut fi trimisă în rețeaua de
și Valea Chilelor (în planul lui Vasile Pop din 1840). Erau bogate același cu „hălășteul Chiriții” (p. 339). Sinonimia toponimică apă potabilă, începând din anul 1981, o cantitate de apă
în izvoare aceste văi, îndeosebi cea de la Șapte Oameni, unde s- are și ea „misterul” ei, pe care îl descifrez astfel: fiindcă suplimentară celei aduse de la Timișești. (Pentru detalii tehnice,
au făcut captările pentru „apăducul” pornit de aici spre Iași în Mănăstirea Golia fusese închinată Mănăstirii Vatoped (la 20 se poate consulta cu folos lucrarea lui Nicolae Peiu, Constantin
jurul anului 1782. ianuarie 1606), toate bunurile acesteia din Moldova vor fi Ostap și Dionisie Simionescu, Lungul drum al apeipentru Iași.
La confluența celor trei pâraîe a fost iezit în veacul al administrate de mănăstirea metec, urmând ca veniturile să fie Istoricul alimentării cu apă și canalizării dulcelui târg, Ed.
XVI-lea un heleșteu, pentru pește și adăpatul vitelor (nu am nicio trimise la Athos. Ca urmare, și heleșteul lui Dumitrachi Chiriță, Tehnopress, 2012, la p. 275-277). Mărginaș, fără vizibilitate,
informație timp de peste trei secole despre existența unei mori de dăruit în 1620, va fi al călugărilor de la Golia („golăienii”). alta decât cea din avion sau din imediata vecinătate, și fără
apă acolo). Heleșteul a fost stăpânit până către anul 1590 de Totuși, biruitau dea lungul vremurilor, până în prezent, publicitatea petrecăreață și turistică a Ciricului, străvechiul iaz
Danco și surorile sale, indiciu grăitor despre vechimea mare a amintirea numelui acelui boier, printro selecție a posibilităților al descăpățânatului postelnic Chiriță își face neștiut datoria de
iazului, care a fost poate moștenit de aceștia de la părinții lor. de denominare ce scapă adesea unei explicații facile. Regăsim slujbaș (aqua)vital al ieșenilor. Habentsuafata... stagna.
Acel Danco era, foarte probabil, boierul Iurie Danco, știut pentru apoi limnonimul (nume de apă stătătoare) numai în legătură cu
ctitorirea Bisericii Dancul (zidită în 1541 și demolată în 1903) diverse confirmări de stăpâniri: la 1705 iunie 18, întărire cu
din centrul lașilor și care va fi cheltuit bani și pentru un pod de ispisoc de la Antioh Cantemir a unui loc al
peste pârâul Socotii, azi Vămășoaia, acel numit PodulBancului, Mănăstirii Sf. Ioan Zlataust, învecinat cu hotarul
menționat ca reper din șesul Bahluiului, pentru hotarul Mănăstirii luiAronvodă la Valea luiAronvodă, cu
Mănăstirii Socola (Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, DIOI, I, p. apă, „carea s-au chemat Valea Chiriții și cu un
33; 1583 aprilie 12) și cunoscutulteriorca. Podul lui Bâtcă (Ioan hăleșteu vechiu ce iaste suptu acest hotar, lângă
Caproșu, DIOI, VU, p. 629; 1780 mai 20; pentru localizare, drumul Țuțorei, ce s-au numit mai înainte a
planul lui V. Pop este lămuritor). Podul îngăduia accesul pe Chiriții” (DIOI, III, p. 260; reconfirmare de la
drumul devenit Strada Trei Fântîni spre vechile vamițe de pe Nicolae Mavrocordat voievod, la 1710 aprilie 16,
Dealul Vlădicenilor. Heleșteul, situat în hotarul târgului lașilor, a p. 344). Niște locuri de pășunat în hotarul lașilor
fost cumpărat de la Danco și surorile sale, la o dată necunoscută, se aflau pe stânga Bahluiului, în sus, până la Iazul
de vestitul Dumitrachi Chiriță-Paleologul, grec țarigrădean, care Chiriții, la 9 iunie 1779 (Ibidem, p. 541).
a adunat o mare avere ca negustor și boier credincios domnilor în planul din anul 1840, adesea citat în
Ieremia, Sirnion și Constantin Movilă, în dregătoriile de pârcălab serialul acesta, vedem Iazul Chiriții întro poziție

loanMILICA originalul om al bisericii a găsit în parohia „Sf. Petru și Paul” din
Litzelstetten - un sătuc înglobat astăzi în zona metropolitană a
orașului Konstanz - mediul ideal pentru a se dedica artelor și
pentru a-și cultiva pasiunea de a stăpâni cât mai multe limbi
străine. încă de pe vremea studenției, pe care a petrecut-o la
Universitatea din Freiburg, cinstita față bisericească și-a rafinat
VOLAPUK pasiunile artistice, șlefuindu-și talentul poetic și învățând să
cânte la vreo șapte instrumente. în liniștea satului de pe malul
lacului Konstanz, părintele Schleyer a studiat cu sârg franceza,
engleza, italiana, spaniola, portugheza, rusa, româna, olandeza,
itiți cu atenție: Glidis. No elogob oii sis lunup.
daneza, norvegiana, maghiara, croata, ceha, slovena, sârba, neo­
certificați să predea această limbă și se părea că visul edenic al
părintelui Schleyer avea să se prefacă în realitate. Dar diavolul
biserici nu face. Pe măsură ce numărul vorbitorilor și al
simpatizanților se îngroșa, a crescut și dihonia dintre tabere.
Gâlceava a culminat cu cearta dintre părintele Martin Schleyer
și directorul Academiei Volapiik, sfadă încheiată cu dizolvarea
lucrărilor celui de-al treilea Congres al volapukiștilor de la Paris
(1889).
Pe fondul certurilor dintre capi, liderii de filiale au dat
curs ispitei de a crea propriile limbi universale. Unele au avut,
probabil, un singur vorbitor, și anume creatorul lor. Spelin a

C Dacă nu ați priceput o iotă din cele scrise,

înseamnă că a venit vremea să învățați limba
volapuk. înainte de a vă angaja în studiu, rețineți, vă rog, o
regulă elementară: literele se rostesc așa cum se scriu. Deși s-a
greacă, turca, persana, araba, ebraica, japoneza, chineza,
sanscrita și altele, ajungând, după propriile mărturisiri, să
cunoască vreo 80 de limbi și dialecte. Mai suspicioasă,
posteritatea a reținut cu certitudine doar 55 de idiomuri.
născut dintr-un vis, volapuk a fost creată într-un an și e
Mai întâi, părintelui i-a încolțit gândul să creeze un
considerată prima limbă artificială de succes. într-un deceniu de
alfabet universal. Momentul era ideal. Poșta, trenul, telegraful,
la apariție, acest idiom a fost vorbit și studiat, conform unor
telefonul și vaporul cu aburi tocmai făcuseră lumea mai mică,
estimări, de aproximativ un milion de oameni. Cei mai mulți
iar umanitatea civilizată îmbrățișase deja marea standardizare a
vorbitori erau din Europa centrală, dar centre de volapilkiști au
unităților de măsură. Singura piedică a omenirii către minunata
existat și în Cape Town, Melboume, Shanghai, BuenosAires sau
lume nouă a satului global părea să fie babilonia lingvistică a
New Orleans. Centrul de iradiere al acestei limbi a fost cochetul
popoarelor. Planul părintelui Schleyer de a născoci un vehicul
oraș Konstanz, situat în sudul Germaniei, pe malul lacului cu
lingvistic care să încurajeze cooperarea și armonia dintre
același nume.
oameni s-a născut într-o noapte de martie a anului 1879, când,
Tatăl limbii volapuk este preotul Martin Schleyer, o
spune legenda, Dumnezeu i-ar fi vorbit în vis, îndenmându-1 să
figură interesantă a mediului catolic german din a douajumătate
dea formă limbii viitorului, ceea ce preotul a și făcut, publicând
a secolului al XlX-lea. Născut în 1831 și hirotonit în 1856,
în revista pe care o redija, „Harfa Sionului”, prima gramatică a
limbii volapiik. Până în primăvara anului 1880, gramatica s-a
îmbogățit și cu un vocabular de aproape 3.000 de cuvinte.
Terenul era pregătit, mai lipseau doar vorbitorii.
Aș putea să-mi plictisesc cititorii cu o sinteză
concentrată a regulilor de pronunție și de construcție
morfologică a limbii volapiik, dar în mediul online există
suficient material pentru a satisface pretențiile informative ale
tuturor curioșilor. Celor interesați le recomand portalul
www.volapuk.com, de unde pot descărca o gramatică, un
dicționar și câteva lecții. Dacă părintele Schleyer și-apus mintea
cu 80 de limbi, noi de ce n-am putea deprinde, fie și rudimentar,
limba pe care el a creat-o întru slava lui Dumnezeu? în doar opt
leaturi, până în 1888, numărul vorbitorilor și al simpatizanților a
crescut anual cât pentru alte îndeletniciri în șapte. Centrul de la
Konstanz, păstorit de fondator, număra 260 de membri, iar
asociația de la Paris avea peste 300 de vorbitori. La acea vreme,
în lume existau 257 de centre lingvistice și 25 de publicații
periodice scrise în volapuk. Peste o mie de temerari erau
apărut în 1888. Ei i-au urmat, la distanță de doar câțiva ani,
Spokil, Dil și Balta, Veltparl, Dilpok și Bolak. Declinul s-a tot
accentuat, astfel încât, în 1911, în anul premergător mor
fondatorului, ultimul centru volapiik s-a desființat, iar limba
armoniei și cooperării dintre pământeni și-a dat obștescul
sfârșit. Dar la Dumnezeu toate sunt cu putință, zice un frumos
cuvânt evanghelic. în 1921, un olandez pe nume Arie de Jong a
revizuit gramatica și lexicul limbii volapiik și le-a dat suflu nou
de viață. în era digitală, vorbitorii de volapiik se numără pe
degetele de la ambele mâini și slavă Cerului că ei există, pentru
că altfel nu am fi avut ce poveste să depanăm!
Morala acestei istorioare ar fi că ceea ce-și face omul
singur nici dracul nu-i desface, dar nu ne putem mărgini la a
pomeni înțelepciunea populară fără să arătăm că aspirația
omului de a face o limbă mai dreaptă, mai bună și mai frumoasă
decât cele câtevamii care există deja s-a doveditpe cât de inutilă
pe atât de rodnică și de interesantă pentru lingviștii care s-au
aplecat asupra acestor idiomuri inventate, în încercarea de a afla
cum oglindesc aceste creații artificiale principiile de organizare
și de funcționare a limbilor naturale.
Povestea aproape incredibilă a limbii volapiik pălește
în comparație cu revitalizarea limbii ebraice, în a douajumătate
a secolului al XX-lea. Modernizarea vechii limbi a poporului
iudeu a presupus crearea a mii de cuvinte noi, iar fazele acestui
complicat proces care a culminat cu trezirea din somnul istoriei
a unei limbi adormite - selecție, codificare, elaborare și
implementare - fac parte din destinul cultural al limbilor
literare. Fără a mai lungi vorba, merită arătat că din cercetarea
măruntelor istorii, unele foarte amuzante, ale născocirii unor
limbi artificiale se pot desprinde concluzii interesante și de folos
în studiul istoric al limbilor naturale, iar lucrări precum cea
editată de Michael Adams, From Elvish to Klingon. Exploring
Invented Languages, Oxford University Press, 2011, din care
am extras unele informații, dovedesc cu prisosință acest lucru.

cronica veche 7
 cronica veche
AndiMIHALACHE eroilor din cartierul ieșean Galata împacă, oarecum, mai multe
ZIUA EROILOR: viziuni, îndeplinind atât funcția de osuar, cât și aceea de
epicentru al unui cimitir ce aduna înjuru-i osemintele a 6.000 de
soldați decedați în Primul Război Mondial; așadar, un cimitir-
ECOURI ANTICE, FUNDAMENTE muzeu, nu un țintirim de margine, devastat în fel și chip. Ridicat
în anii 1928-1930, la inițiativa mitropolitului Pimen Georgescu,
CREȘTINE, MIZE PATRIMONIALE a generalului lacob Zadik și a primarului Osvald Racoviță,
monumentul a fost conceput după planurile întocmite de Henri
Coandă, cel care fusese, ca și tatăl său, elev al Școlii fiilor de
robabil că unii dintre noi se întreabă astăzi: care Ortodoxă n-a făcut altceva decât să creștineze străvechea militari de pe Copou. Probabil că renumele lui Henri Coandă,

P este legătura dintre cultul eroilor și sărbătoarea sărbătoare păgână de vară, nxunităParentalia, prin care romanii
înălțării Domnului? în 1919, marele istoric își cinsteau morții (parentes, de unde Parentalia) și care se
Vasile Pârvan scria:,,Moartea de război era senină:celebra în această perioadă. Neputând să suprime sărbătoarea
era moartea
așteptată dinainte, gândită ca o parte din marea existență păgână, Biserica a căutat să o încadreze în cultul ei, dând un alt
unul din copiii generalul Constantin Coandă- se știe, președinte
al Consiliului de Miniștri chiar în anul 1918 (24 octombrie - 28

colectivă, care se nutrește din moartea individuală. Moartea de sens, creștin, străvechilor datini legate de cultul morților. Ele
război e moartea pentru salvare, e moartea pentru viitor, e persistă până azi în pietatea populară românească: pelerinaje și
moartea publică, la care nu se plânge, ci se fee jurăminte. Ea nu e bocete la morminte, tămâieri, praznice3.
săracă, precum moartea de pace, moartea trecutului, moartea înainte de Primul Război Mondial, statuile evidențiau
amintirilor, moartea intimă, unde o inimă două de se sfarmă de individualitatea eroului, bronzul subliniind vocația
iubirea ucisă, ci ceilalți privesc aiuriți și fără simpatie...”1. personajului, însușirile care îl deosebeau permanent de ceilalți.
Deosebirile făcute de Pârvan între „moartea de război” și aceea Dar cum ne mai salvam amintirile în epoca morții în masă?
„de pace” deprindeau astfel publicul cu ambivalența Febra comemorativă de după 1918 era, cu siguranță, un efort de
comemorărilor. Acestea aveau să dea glas, în același timp, unor a-i recupera pe cei uitați în gropile comune. Era un impuls
stări de spirit contradictorii, combinând tristețea cenzurată cu patrimonial, izvorât din credința că cei vii mai puteau să facă
entuziasmul temperat; ceea ce s-a și întâmplat, în foarte scurt ceva pentru cei morți: să le rostească numele, să îi revendice, să
timp. se comporte ca o familie care nu încetează să își caute copiii.
Prin Decretul-Lege nr. 1693 din 20 aprilie 1920, Rememorarea fiecărui erou în parte, cu mențiunea „mort pentru noiembrie 1918) - a determinat o anume îngăduință a Comisiei
guvernul României aproba propunerea Bisericii Ortodoxe patrie!”, semăna cu o strigare a catalogului: respectivele apeluri Monumentelor Publice față de modul în care memorialul fusese
Române și a Ministerului de Război de a se sărbători, în fiecare voiau să redea soldatului, îngropat cine știe unde, o creat, din beton armat; ba mai mult, era însoțit de șase cruci mari
an, Ziua Eroilor odată cu înălțarea Domnului lisus Hristos la individualitate postumă, pe care mormântul, crucea și inscripția din beton și de alte 600 de format mic, care nu au fost distruse
Ceruri. Apoi, Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 461 din 23 ar fi asigurat-o, din oficiu, oricărui civil. Pe de o parte, doliul din ordinul Comisiei Monumentelor (care dispunea deseori
martie 1921 declara Ziua Eroilor drept sărbătoare națională. Cei citadin, oficial nu omagia atât mortul, cât mai ales gloria cetății acest lucru), ci din cauza mai multor generații de vandali. Se știe
uciși sau chiar dispăruți în încleștările disperate din toamna pentru care acesta luptase. Pe de altă parte, bocetele femeilor în că, potrivit articolului 22 din Regulamentul acelei comisii, nici
anului 1916 și din vara anului 1917 căpătau, simbolic, un statut negru evidențiau drama individuală și nu victoria colectivă, un monument nu mai putea fi construit din materiale artificiale
apropiat martirilor creștini. Pentru ca moartea lor să nu fi fost doliul familial dând morții eroice un aspect de tragedie și de (ciment, beton), ci numai din „materiale veritabile, adică piatră
degeaba, se sublinia rostul ei civic, întemeiat biblic pe înfrângere. în mod firesc, cele două porniri coexistau fără șansa naturală de carieră”. Dar nu acesta era detaliul cel mai disputat,
Evanghelia după Ioan (XV, 12-13):,Aceasta este porunca Mea: ca vreuna să cedeze în favoarea
să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu Afai mare celeilalte.
dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletulsău să și-lpună în consecință, multe din MĂRĂȘESlI
pentruprietenii să?\ Iar într-un alt verset biblic, dar din Vechiul monumentele ridicate după 1918, din W»uwteul «roitor

Testament, se spune: „Mai de preț este un nume bun decât inițiative private sau locale, nu
untdelemnul cel binemirositor și ziua morții decâtziua nașterif’ celebrează războiul ca atare, ci ziua
(Eclesiastul VII, 1); de aceea, Biserica Ortodoxă celebrează data încetării lui, nu elogiază eroul
morții sfinților, socotită ziua lor de naștere în viața cea nouă, neînfricat, ci compătimește inocentul
veșnică. ucis; nu omagiază conducătorii de oști,
în fond, culturile funerare ne dau cele mai bune descoperind mai curând soldatul
explicații în ceea ce privește îndelungata și complicata geneză a necunoscut și mormântul lui simbolic.
ideii depanteon: „Pentru a-și continua existențaîn condiții bune, Ideea de sacrificiu era invocată în două
cei din familia defunctului trebuie să se îndepărteze treptat de sensuri: a) acela consolator, mântuitor,
acesta, metamorfozându-1 în ipostaza de moș al neamului, pe expiator, din monumentele
care să-1 pomenească la sărbători [...]. Bocetele la pomeniri, confesionale sau funerar-patriotice
îndeosebi acelea ce se rostesc «la un an» sau chiar la un interval (îngeri ridicând la cer sufletele
de timp mai mare, pun accentul pe evenimentele mai importante soldaților etc.); ele dădeau un sens
petrecute în viața celor rămași. Valoarea emotivă a unor fapte de pozitiv morții, garantând reînvierea
viață devine pentru bocitoare prioritară, criza de doliu eroilor; în Franța, asemenea creații, de
atenuându-se odată cu trecerea timpului. Așa se explică șifaptul sorginte catolică, erau totuși surclasate
că, uneori, la pomeniri suntplânși mai mulți defuncți deodată numeric de acelea dedicate fie victoriei
(s.n.A.M.).”*2 în război fie morții pentru patrie ca
Se spune că iubirea creștină trebuie să depășească datorie cetățenească; b) acela acuzator, însuși monumentul de lângă mănăstirea Galata oglindind
hotarele vieții și să îi lege, mai departe, pe cei vii de cei morți. Ca cu accent pe imensele pierderi de vieți omenești, produse de polemicile din epocă. Despre ce era vorba? Prima conflagrație
membri ai aceleiași comunități, cei vii au datoria de a se ruga dragul orgoliilor politicianiste din Occident. Monumentele din mondială stimulase experimente memoriale adaptate miilor de
pentru cei „adonniți”. Credința în eficacitatea rugăciunilor de Vest nu preamăreau așadar gloria, ci suferința, nu un erou cadavre imposibil de identificat. O primă soluție a fost
mijlocire pentru cei plecați era atât de puternică în comunitățile excepțional, ci jertfa colectivă; adică moartea ca supremă convertirea câmpului de bătălie în loc al memoriei, acele
primare, încât unii se rebotezau pentru morții lor, socotind că nedreptate făcută unui individ, indiferent de tabăra în care porțiuni de front unde foarte mulți soldați își aflaseră sfârșitul,
gestul cu pricina suplinea lipsabotezului la rudele sau cunoscuții luptase. Dintr-un motiv sau altul, din smerenie sau din fără a li se mai găsi ulterior corpul, fiind declarate din start
care nu apucaseră să-1 primească în viață (Corinteni XV, 29). La resentiment, comemorările Primului Război Mondial se axau pe cimitire de război. O a doua soluție a fost construirea unor
rândul lor, morții și mai ales sfinții îi asistau pe cei vii cu soldatulgeneric, nu pe anumite persoane. monumente uriașe, pe care se inscripționa lista celor rămași fără
rugăciuni pe lângă Dumnezeu. Rugăciunea mutuală s-a numit Pentru a superviza modalitatea prin care românii mormânt, dar al căror nume nu trebuia uitat. A treia variantă ne
mai apoi Comuniunea Sfinților. Astfel se explică apariția ridicau monumente în cinstea Marelui Război, la 14 noiembrie privește și pe noi, ea constând în adunarea rămășițelor
sentimentului de apropiere și de familiaritate cu decedații. 1929, Ministerul Cultelor și Artelor crea Comisia Superioară disponibile într-un spațiu consacrat, într-un mausoleu, cel mai
Biserica Ortodoxă a și introdus în cultul ei pomeniri generale ale pentru Monumentele Publice, prezidată de poetul Ion cunoscutfiind cel de Mărășești.
tuturor morților, pe care le-a fixat în anumite zile ale anului Minulescu. Regulamentul de funcționare era aprobat la 27 Unii credeau că adunarea oaselor ducea la
bisericesc. Ziua din săptămână dedicată acestui scop este februarie 1930, fiind publicat ulterior în „Monitorul Oficial” nr. preschimbarea lor în relicve, mărindu-le astfel puterea de
sâmbăta și mai ales două dintre ele: cea dinaintea Duminicii 53, din 5 martie același an. Formată din mari nume ale culturii, semnificare. Alții, dimpotrivă, considerau că aceia care
lăsatului secului la came și cea dinaintea Duminicii Pogorârii cum ar fi Ion Jalea ori Frederick Storck, comisia trebuia să muriseră împreună meritau să își continue somnul de veci chiar
Duhului Sfânt (sâmbăta Rusaliilor). Popular, se numesc „Moșii împace viziuni divergente, gusturi felurite, interpretări mai mult în locul supremului sacrificiu. Scoase din câmpul de onoare
de iarnă” și „Moșii de vară”. Prin aceste prevederi, Biserica sau mai puțin culte. Din punctul de vedere al formelor, unde își puteau „spune” singure povestea, oasele pierdeau mult
monumentele noastre reproduceau din încărcătura lor simbolică. Opinii și opinii. Dar cu ce
modelele apusene, interpretarea înțelesuri vom rămâne după o asemenea ceremonie? Dacă în
acestora fiind doar parțial preluată modă negrul este culoarea cu care nu dăm niciodată greș, în arta
de societatea românească. Pe de o statuară neoclasicul n-o să atragă vreodată prea multe critici,
parte, membrii Comisiei încă din antichitate, cultul eroilor oferea un înțeles profund
interpretau grupuri le statuare într-o verbului „a muri”, învățându-ne cum să privim moartea în ochi.
manieră mai abstractizată, mai Astfel, ultima noastră faptă ne încununa întreaga existență,
echidistantă, drept alegorii ale oricât de scurtă ar fi fost ea, dând individului șansa de a vedea în
patriei impresionate de sacrificiul biografia lui un întreg, o reușită, nu un destin neîmplinit. Nu
apărătorilor ei. Pe de alta, publicul întâmplător, vechii greci credeau că omul pleca în eternitate cu
larg regăsea în acele creații un înfățișarea ce-o avea în clipa de pe urmă: și cum tinerețea era
fragment din biografia lui recentă și mereu asimilată cu frumusețea, cei care mureau atunci în floarea
sângeroasă, umanizându-le așadar vârstei păreau nișteprivilegiați ai sorții.
accepția și coborându-le
semnificația la nivelul relației
mamă-fiu. Dacă varianta oficială
propunea imaginea compensatorie 'Vasile Pârvan, Au căzutpentru libertate. Un cântec dejale și un cântec de
a cetățeanului ajuns erou, biruință, București, Editura „Reforma socială”, 1919,p. 16.
versiunea „populară”, a omului de 2Ion H. Ciubotaru, Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul
funebru din Moldova, București, Editura „Grai și Suflet — Cultura
rând, nu vedea decât o realitate Națională”, 1999, p. 156,220.
cruntă, aceea a copilului pierdut ^Pentru detalii, vezi Ene Braniște, Liturgica generală, ediția a H-a,
înainte de vreme. București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Bunăoară, Monumentul Române, 1993, p. 220,264,267-268,273.

22 cronica veche

Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE ONOMASTICE"
ALE IAȘILOR (XXXV)
upă ce i-am purtat pe fidelii cititori ai „Cronicii
D Vechi” peste poduri și punți, pe la iazuri și mori
de vânt din partea răsăriteană („Anadolia”) a
Iașilor, deslușind sensuri și motivații denominative, trebuie
zăbovim în această zonă, destule neguri toponimice stăruind pe aici
din vechime.
Mai întâi, Tătărașii, ăsta da mister, mai ales că pare
simplu, când e complicat, cu virtuți de curat iluzionism. Cine nu
știe azi în Iași ce poate însemna acest nume: un mare cartier în estul
orașului, de la B-dul T. Vladimirescu (de pe fosta Căcaină) și hăt
peste deal, până în albia Ciricului. Au scăpat de această cotropire
onomastică Ciurchi de la sud și Moara de Vânt de la nord. Dar
denumirea? Nu-i mare scofală, trebuie să fi fost pe acolo niște
tătari. Dacă ar fi așa de limpede motivarea, îndată aș pune jos
plaivazul electronic și aș trece repede la un mister mai apetisant.
Dar când cazi pe gânduri (fără să-ți rupi ceva în șocul căderii),
încep să bântuie prin ipoteze tot felul de năluci istorico-etimologice
de care nu-i lesne a te descotorosi. Istoriograful pătimaș (adică
oleacă bolnav de exactități documentare și tablouri clare) s-ar
întreba nu ce căuta neamțul în Bulgaria, ci tătarul în Tătărași, iar
lingvistul, ca să nu rămână mai pre(a)jos, te-ar încuia cu chestiunea
diminutivală, aducând în discuție, numai ca să te încurce, pe
arbănași și ungurași, grecotei și rușciori, turculeți și nemțișori,
țigănași și săsciori (bulgăroii având ceafa groasă, musai trebuie să
fie mari și augmentativi, lăsând bulgărașii în seama jocurilor de
copii la săniuș). Vor fi fost, adică, Tătărașii sau vecinii lor nu prea
îndepărtați, Tătărușii (Breazul de azi, astfel denumit în anul 1968),
locuiți de niște tătari mai mititei? Cu astfel de provocări, apucă-te
de croit din cuțitele deșteptăciunii tăioase și cu păharăle
stimulatoare ale imaginațiunii un lung prilej de vorbe și de ipoteze.
Iar când cineva aruncă în baltă pietroiul problemei dacă tătarii cu
pricina nu erau cumva niște robi țigani, să vedem dacă zece
înțelepți îl pot scoate din bulboana dracului sau din puțul gândirii
colective. Gâlceava fiind pusă în cheie ludică, doar ca să nu se
sparie de la început cetitoriul de uscăciunea dezbaterii istorico-
lingvistice, întoarcem foaia registrului academic și îndată ne și
poticnim de cioatele din pădurea de simboluri cețoase, care sunt
cuvintele, termenii, numele proprii. Calea înțelegerii fiind lungă și
întortocheată, o străbatem în două etape, cu nădejdea ca în misterul
lunii lui gustar să putem ajunge măcar într-un luminiș și să-i vedem
capătul în vinicer, totuși mai înainte ca tulburelul să saboteze
comunicarea, compromițând atât pe emițător, cât și pe receptor.
Sistematic (sau băbește) expunând chestiunile litigioase,
le pritocim apoi după cum ne învață didactica. Mai întâi, delimităm
spațial obiectul cu pricina, documentele și o sumă de diverse
informații îngăduind ipoteza de a vedea cea mai veche situare a
Tătărașilor pe malul stâng al Căcainei, între actuala stradă Vasile
Lupu și str. Tătărași, iar marginea despre răsărit va fi fost pe traseul
Ioan MILICĂ
LITERATURA DE BUCĂTĂRIE
n ciuda materialului documentar aflat la dispoziția
cercetătorilor, culturii române îi lipsește, încă, o istorie a
gustului gândită din unghi antropologic, ca panoramă a
scrierilor în care se oglindesc obișnuințele noastre culinare și
civilizația statului la masă. De la rețetele de gătit risipite prin
manuscrise și scrisori până la listele de mirodenii ascunse prin
documentele uitate de oameni și de timp, trecând prin cărțile de
bucate și prin scrierile călătorilor străini, literatura de bucătărie și
codul bunelor maniere alimentare furnizează indicii și instantanee
din spectacolul unei lumi în care Orientul și Occidentul se
suprapun.
Elocventă pentru bazarul de gusturi și arome care
domnește în regiunile istorice locuite de români este babilonia
etimologică din vocabularul culinar românesc. Denumirea
tocănițelor e ungurească, cea a cozonacului e bulgărească, ciorbele,
sarmalele, ghiveciurile și magiunurile au prototipuri turcești,
saramura e grecească, șnițelul e nemțesc și multe deserturi sunt
franțuzești. Mai aproape de zilele noastre, spaghetele, pizza și
lasagna sunt de proveniență italiană (această influența culinară are,
la noi, o vechime de vreo trei sute de ani) și, în plus, consumăm cu
entuziasm felurite soiuri de fast-food, semn că anglicismele -
chips, grill, hamburger, hot dog - se fixează în uz trecând mai întâi
prin stomac. Fără a epuiza lista straturilor etimologice, putem să
completăm lista de mâncăruri cu preparatele arăbești, indiene și
chinezești care își vor nemuri numele în dicționarele limbii române.
Circulația internațională a multor denumiri de ingrediente
și preparate de origine orientală sau occidentală - peste 24.000 de
cuvinte înregistrate în cunoscutul Dictionary of Food.
InternationalFoodand Cooking TermsfromA to Z (2005), publicat
de Charles Sinclair - indică o globalizare accelerată a minunilor
bucătăriei, manifestată în dauna specificului alimentar local. Ca și
în cazul vestimentației, în care s-a instaurat deja domnia unui cod
cvasi-universal, pe teren culinar suntem mai aproape decât oricând
de imperiul unei noi ordini care ar putea avea ca urmare nivelarea
papilară a umanității. Totuși, într-o lingură de mâncare stă ascuns
cronica veche
str. Răchiți. Evident, nu ne interesează aici cele mai îndepărtate
locuiri umane pe care arheologii le pot dovedi din neolitic sau din
vremea carpilor, ci doar constituirea așezării medievale care va fi
fost numită,
să maiîncepând de la un moment anume, Tătărași. Extinsă
spre nord, denumirea va desemna mahalaua din veacul al XVIII-
lea, care ajungea până la str. actuală Eternitatea, dincolo de care se
întind Rufenii, iar spre est trecea deja către Spitalul Clinic de
Neurochirurgie și mai departe. Planul lui J. de Bajardi din 1819
arată întreg dealul, cu platoul său, ocupat de gospodării, cu case și
vii la marginea mahalalei, spre Ciric.
Prima mențiune a zonei datează din 15 aprilie 1628, când
Miron Barnovschi dăruia patru țigani robi mănăstirii cu hramul Sf.
Ioan cel Nou din Tătăraș (Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc,
Documente privitoare la istoria orașului Iași - DIOI, I, p. 249),
care fusese de curând ctitorită de hatmanul Nicoriță, în 1626-1627.
Este apoi prețioasă informația despre dania aceluiași domn, din 5
iulie 1629, când mănăstirea aflată „în târg în
Iași, în laturea Tătărașilor”, primea un loc de
20 de case și de chirvăserie (adică de
caravansarai), și loc de hăleșteu pe Valea
Ciricului, precum și scutiri pentru
poslușnicii ce se vor aduna acolo (Ibidem, p.
266). Locul acela, din jurul Mănăstirii lui
Nicoriță, a fost delimitat cu precizie de
inginerul Vasile Pop în anul 1840. Aceste
știri minimale datează apariția numelui
Tătărași cel târziu în veacul al XVI-lea,
arată așezarea în afara vetrei târgului și
explică dezvoltarea ei ulterioară ca
posesiune mănăstirească. Nu avem
informații despre construcția unei
chervăsării în Tătărași, dar este mirabilă
mărturia din anul 1749 a unui moșneag, care
știa că „la capul Râpii, în dreptul mănăstirii,
spre răsărit, era târgu cu dughene pe locul
mănăstirii, și să chema Târgul Cucului și să
vinde mai mult de mâncat” (Ioan Caproșu, DIOI, X, p. 432). Locul
târgului poate fi identificat cu exactitate, pe str. Tătărași, între
capetele str. Nicoriță și str. Răchiți. Iată-l deci pe bunicul târgului
cucului din... Târgul Cucului binecunoscut, acesta fiind atestat abia
începând din anul 1816. (A se revedea episodul IV al serialului).
Pentru explicația numelui Tătărași, este de maximă
importanță definirea așezării medievale inițiale. Este aici o
problemă generală de cercetat mai aplicat de către istorici și una de
convenție terminologică, în care și toponimiștii au un cuvânt de
spus. Acum, pot doar să rezum în câteva întrebări unele
incertitudini și aproximări: pot fi numite sate așezările formate pe
hotarul unui târg, devenite apoi mahalale (în secolul al XVIII-lea),
un întreg univers. Aceasta e constatarea prin care putem rezuma
rezultatele unor explorări lingvistice de încredere, întreprinse de
specialiști precum Petronela Savin, autoarea câtorva lucrări notabile
dedicate terminologiei alimentare românești.
Ceea ce, prin titlu, am considerat drept literatură de bucătărie
se concretizează într-un repertoriu deschis de texte al căror nucleu
este constituit de rețetele culinare. Ar fi, însă, nedrept să restrângem
sfera literaturii de bucătărie doar la străvechiul gen al rețetelor, în
condițiile în care, în Europa secolului al XVIII-lea, se naște o specie
distinctă de discurs erudit, discursul care are ca obiect și ca pretext
sofisticata uniune dintre priceperea de a găti și arta delectării, adică
discursul gastronomic, materializat în lucrări precum Fiziologia
gustului (1825), capodoperă a magistratului Jean Anthelme Brillat-
Savarin (1755-1826), om de spirit și de lume pe care unii dintre
cărturarii contemporani îl numără printre părinții literaturii
panoramice, în timp ce filozofi precum Michel Onfray îi găsesc loc în
galeria de portrete a iubitorilor de înțelepciune.
Deși înrudite, cele două feluri de scriitură nu se confundă. În
ciuda ocazionalelor ornamentări retorice, literatura culinară nu se
îndepărtează de propriul ei obiect, rafinarea priceperii de a găti. Pe de
altă parte, discursul gastronomic ne apare ca punere în scenă a unei
parade de cunoștințe, impresii și comentarii, iar criticul gastronom ni
se înfățișează ca regizor al respectivului montaj. Dincolo de
deosebirile stilistice rămâne statornică diferența creată de trecerea
vremii. Literatura rețetelor culinare e veche de când lumea, discursul
gastronomic e tânăr, ireverențios și plin de vervă. Putem, deci, da
crezare asirologului Jean Bottero - cunoscut la noi drept coautor al
volumului Cea mai frumoasă istorie a lui Dumnezeu (Editura Art,
2008) - atunci când afirmă că rețetele alcătuiesc un gen literar al
cărui început coincide cu zorii istoriei scrisului (a se vedea The
Oldest Cuisine in the World. Cooking in Mesopotamia, 2004). Mai
precis, literatura instrucțională a rețetelor păstrate pe tăblițele de lut
imprimate cu scriere cuneiformă atestă, alături de alte tipuri de texte:
administrative, comerciale, epistolare, juridice, literare, religioase
ș.a., existența unor nuclee stilistice ale limbii scrise: literar, religios,
cronica veche
în procesul extinderii ocupațiilor de tip urban și a unor relații
juridice specifice dincolo de limita vetrei târgului respectiv? Ce
poate spune analiza toponimelor în această privință? Ce deosebiri
se pot constata, serial, între numele localităților din hotarul (moșia)
unui târg și cele din ocolul târgului? Consider că situațiile indicate
pot fi formulate satisfăcător. Hotarele târgurilor din veacurile al
XIV-lea - al XVI-lea fiind în stăpânire domnească și folosință
obștească, așezările apărute în perioada veche nu ar trebui
considerate și numite sate, care, în mod tradițional, aveau moșii
proprii și denumiri derivate din numele fondatorilor sau stăpânilor
feudali, de regulă cu sufixele -ești și -eni, ca în cazul satelor propriu-
zise, de ocol. Situația se menține și în secolele următoare, al XVII-
lea și al XVIII-lea, când mari bucăți din moșiile târgurilor sunt
dăruite de domni unor mănăstiri sau boieri mari și mici, locuitorii
devenind bezmenari (chiriași ai terenurilor de sub case) și dijmași ai
locurilor de hrană, de vii și livezi. Documentele Iașilor ilustrează
bine această stare juridică și fiscală, iar cercetările recente (semnate
de L. Rădvan și Marius Chelcu) au evidențiat etapele evoluției
stăpânirii aici. C. Cihodaru (în Istoria orașului Iași, I, 1980, p. 69,
354, 355) menționa satele Broșteni, Tătărași, Munteni, Păcurari și
Rufeni, devenite, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,
mahalale, fiind legate organic de oraș (p. 356). Câteva
amendamente trebuie imediat formulate: într-un singur document,
dintre zecile care menționează aceste nume, se folosește termenul
sat (pentru Munteni, în anul 1805, cf. „Ioan Neculce”, fasc. 8/1928,
nr. XCI, p. 130), Broștenii s-au format ca
extindere treptată a vetrei târgului spre
sud, în șesul inundabil al Bahluiului,
Păcurarii (ca și Șorogarii) au fost la
început mici cotune de gospodării de
neamuri, iar Rufenii de sub Moara de Vânt
au apărut ca un transfer de locuitori de
după anul 1800. (Despre această mahala,
vin lămuriri într-un episod viitor).
Așezările inițiale de pe hotarul târgului
Iași (și ale altora) ar trebui considerate
cotune constituite din coloniști și oameni
de adunătură, bejenari, grupuri etnice sau
familiale, cu ocupații specifice în spațiul
agricol: grădinari, vieri, livădari,
crescători de vite, de unde derivă aspectul
de așezare rurală, de sat tradițional, cum îl
va fi avut și Tătărașii de dinainte de 1628.
Dar acum, după ce credem că am luminat
ceva, se încețoșează iarăși trecutul.
Dacă nu vom putea ști mai precis, până la apariția (în
principiu posibilă) a altor documente cu atestări ale denumirii
Tătărași, momentul formării cătunului, răsar noi întrebări:
Tărărași este un plural lexical sau antroponimic? Care este sensul și
motivarea formei diminutivale a cuvântului? Ce realitate se
ascunde în spatele etnonimului? Ce poate sugera repartiția
teritorială a toponimelor din seria etnonimului tătar? Au fost cei
mai vechi locuitori ai cătunului ieșean tătari sau robi țigani? Le
formulez acum, pentru a da cititorului teme de fantazare în nopțile
de vară, cu promisiuni de răspunsuri în episodul următor. (Mais,
promettre et tenir sont deux).
administrativ, economic, epistolar, științific și tehnic. Dacă
adăugăm că cele mai vechi rețete culinare păstrate în izvoare scrise
datează de la mijlocului mileniului al treilea î.Hr., ne pare cu totul
inexplicabilă rezerva multor stilisticieni români și străini de a
recunoaște existența și stabilitatea unui registru instrucțional al
stilului tehnic, mai cu seamă că, în prezent, orice bun de uz casnic și
personal, de la semipreparate la medicamente, este însoțit de un
ghid textual din ce în ce mai detaliat, în care sunt cuprinse
instrucțiunile de utilizare.
Pentru iubitorii de literatură, străvechea Mesopotamie este
tărâmul de legendă al regelui Ghilgameș, dar nu este mai puțin
adevărat că istoria începe la Sumer (Noah Kramer) și nu sunt mulți
cei ce astăzi mai iau aminte la amănuntul că împărțirea anului în 12
luni este o născocire sumeriană, după cum s-a uitat și că micile texte
care ne îndrumă să gătim au un tipar compozițional aproape
neschimbat de peste patru mii de ani. Dubla segmentare a rețetelor
culinare, constând din partea referitoare la denumirea produsului și
partea privind modalitatea de preparare a acestuia, a fost primenită
abia în a douajumătate a secolului al XIX-lea, prin izolarea secțiunii
de înșiruire a ingredientelor.
În prezent, rețetele incluse în cărțile de bucate evidențiază
trei izotopii textuale: a) enumerativă, identificabilă mai cu
precădere în secvența dedicată prezentării ingredientelor; b)
procedurală, materializată în îndrumările de preparare redate prin
verbe dinamice de tipul a lua, a pune, a tăia, afierbe, a prăji etc. și
c) instrucțională (comentativă), cuprinzând aprecieri, explicații,
sfaturi și recomandări privind ustensilele și tehnicile optime de
gătit. Mai mult decât atât, rețetele de gătit pot fi împărțite în două
clase, rețetele de uz comun și cele destinate profesioniștilor, însă
această graniță tinde să devină din ce în ce mai difuză, pe măsură ce
gătitul a căpătat rol de divertisment, funcție întreținută mai cu
seamă prin programe și concursuri de televiziune cu profil culinar,
grație cărora se popularizează cunoștințe din ce în ce mai
specializate referitoare la resursele, mijloacele și tehnicile optime
de a pregăti un anumit preparat. În aceste emisiuni, care ar fi
provocat dezgustul cetățenilor romani împătimiți de luptele cu
gladiatori, rețetele de gătit sunt adesea integrate în „felii de viață”,
adică în montaje narative cu evidentă încărcătură persuasivă, prin
care se urmărește co-interesarea și creșterea audienței. „Rețeta” are,
fără îndoială, succes, din moment ce, în România, astfel de
producții televizuale sunt urmărite de aproape 1,5 milioane de
telespectatori/minut, în timp ce documentarele difuzate în
emisiunea „Teleenciclopedia”, cel mai longeviv program românesc
de popularizare a științei, sunt urmărite, în medie, de 400.000 de
telespectatori/minut. Se împlinește, parcă, vorba lui Creangă: „pe la
noi, cine are bani bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă”.
5
 cronica veche
Andi DAȘCHIEVICI,
profesor și referent bisericesc
BISERICA SF.NICOLAE
CIURCHI DIN TĂTĂRAȘI
n dealul Tătărașilor, printre bisericile de mir ridicate în
secolele XVIII-XIX, cea cu hramul Sfântului Ierarh
Nicolae a jucat un rol important mai ales în secolul XX ca
centru spiritual al garnizoanei Iași deoarece preotul căpitan
Gheorghe Gh.Tudorache era și parohul acestei biserici. De
menționat că în 2008 biserica a fost declarată monument istoric, ca
urmare a eforturilor financiare ale comunității, ale epitropului
Gheorghe Vasiliu, preotului paroh Gheorghe Petraru și științifice
ale doamnei arhitect Smaranda Gâlea, la care s-a alăturat prin
strădania sa chiar alcătuitorul acestor rânduri1.
Acest medalion este o avanpremieră a monografiei dedicate
trecutului unei biserici, comunității, personalităților și tezaurului de
obiecte liturgice păstrate în custodia comunității. Lucrarea, aflată în
forma finală, va apărea după resfințirea lăcașului de cult,
programată în luna septembrie 2017.
Descoperirile arheologice, prezentate în Anuarul arheologic al
județului Iași pentru secolele XVII-XVIII și exemplificate prin
punctele din microarealele Ciurchi-Tătărași (XxXVIII.8,24,30,69)
aflate în imediata vecinătate a bisericii și constituie o altă parte a
satului Tătărași, extins în această zonă.2 Coroborarea pasajului din
Ioan Neculce cu datele arheologice menționate în Anuar ne
îndreptățește să afirmăm că actuala stradă Vasile Lupu făcea parte
din drumul Țuțorei.
Edificii și donatori
Nu se poate ști cu certitudine cine a ctitorit prima biserică, la
1754. Biserica cea veche se afla, după un document din 26
octombrie 1809, în preajma posesiunilor Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou
(Nicoriță), deoarece preotul Ștefan dobândea un loc de casă la
răsărit de poartă ,,la gardul ce merge la drumul cel mare care se
unește cu moșia bisericii Sf.Ioan Zlataust”3, în timp ce pe
pământurile mănăstirii Sf. Ioan Zlataust se afla, așa cum glăsuiește
un alt document din 1833, „toată obștea mahalalei Ciurchi de pe
moșia Sf. Ioan Zlataust”4. Între anii 1754-1810 sunt atestați preoții
Iordache și Vasile, tatăl dascălului Gavril și a sachelariului Ștefan a
bisericii noi și familia sa”, potrivit inscripția din pridvor, ci și de un
grup de ctitori5.
Planul orașului Iași din 1857, realizat de Fred Peytavin,
cuprinde zona bisericii, care nu avea încă ieșire la Ulița Salhanalei,
interpunându-se câteva proprietăți private 6.
Mai mut ca sigur este vorba de creștini pravoslavnici, oameni
străini, stabiliți la Iași, cel mai sigur sârbi pravoslavnici, care vor fi
fost teslari (lucrători în lemn) sau scutari7 ori bulgari care erau
renumiți grădinari. În anii 1856-1857 sunt trecuți în mitricile
bisericii nu mai puțin de 22 de grădinari și constituiau Bulgăriile,
bulgarii fiind românii sud-dunăreni, care aveau îndeletnicirea de
grădinar. 8
Inscripția din 1811-1813 cu litere slavone :
“Acest Sfânt și Dumnezeesc locaș este ziditu din timilii până
ce s-au săvârșit de mine prin sîrguința, prin ostenelele preotului
Ștefan 1811, oct(ombrie) 27. Preot Ștefan, Ecaterina prezvitera și
fiul lor Ilie preot, Kirahaprezvitera șifiii lor Stanciu și Radu. Morți:
erei Vasile, erei Dumitru 1813”.
Tot pravoslavnici vor fi fost și cei ce au contribuit la
construcție, anterior lui 1810, căci altfel nu se explică formularea
dintr-un document de la 1829: “Biserica Sf. Ierarh Nicolae
pronumită ENPIHROPI din mahalaua Ciurchi”9.
Analizând comparativ numeroasele biserci de aceeași
categorie, precum Sf.Ilie - Rediu, com. Aroneanu, Sf.Nicolae -
Tansa, Sf.Voievozi - Roșca de pe strada Eternitate din Iași,
constatăm că modelul local al acestor biserici este cel al bisericilor
de sat, încorporate în mahalalele orașelor, de tip navă, cu fundații de
piatră și ziduri de piatră și cărămidă, cu grosimi între 0,60 m -1,00
m, cu înălțimea de 5,15 m la pridvor și 7,45 m la pronaos și altar.
Deschiderea dintre cele patru secțiuni se face prin arce cu deschideri
Fig.1 Planul zonei bisercii Sf.Nicolae cu ulița Salhanalei și hudița Sf.Nicolae, actaula strada Ciornei /Fig.2 Pisaniile din 1813 și
1925 din pridvorul actual / Fig. 3 Chivotul bisericii de pe bolta pridvorului
Fig.4 Ansamblul bisericii și curții 1970 /Fig. 5 Planul transveral sl bisericii / Fig.6 Planul orizontal al edificiului
22
între 1,30 m și 4,60 m, pe care stau pandantivi și calote semisferice.10
Potrivit studiului arhitectonic realizat de doamna arhitect
Smaranda Gâlea, rezultă că biserica de piatră are dimensiunile
generale de 29,17m lungime 9,17m înălțime, delimitând un plan tip
navă cu patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar, domnia sa
identificând și caracteristicile specifice acestei biserici: armonia
proporțiilor și anume înălțimea cornișei, de 8.00 m, frumos corelată
cu lungimea de 20.00m, proporționată cu înălțimea turlei actuale, de
14,50m și cu cea precedentă, de 16-17m, proporționalitatea bolților
naosului și pronaosului, supralărgirea naosului prin două abside
semicirculare scobite în zid. Construcția, pe o suprafață de 200 mp,
cu turla zveltă, este sprijinită la exteriorul pronaosului, naosului și
altarului de contraforți înalți și zvelți. Impresionează absida largă a
altarului. Privită din exterior, biserica are o linie simplă, fără
podoabe murale care să încarce fațadele. La nivelul naosului, planul
triconic din interior este sugerat prin sânuri laterali
dreptunghiulari.11
Cum arăta turla în momentul zidirii bisercii de piatră, ne arată
imaginea din pridvor, pictată la baza bolții en bearceau la stânga și
la dreapta imaginii Mântuitorului și deasupra celor două inscripții
(fig.3).
Între mirenii de vază ai parohiei, se numără două fețe
boierești: Epaminonda Samurcaș “armaș tij spătar 1846 și vel armaș
și cilen la Tribunalul Criminalicesc, comis 1848” și Dimitrie
Suceveanu “șef secție Mitropolie, sluger 1843, profesor de muzică,
paharnic 1852”.12
Paharnicul Dimitrie Suceveanu cu soția sa Ecaterina au
finanțat refacerea Catapetesmei, au plătit pentru două candele de
argint și un chivot, vase de argint suflate cu aur, două cadelnițe de
argint din care una suflată cu aur, un sfeșnic mare de alamă, cu 5
brațe, așezat înaintea Icoanei Maicii Domnului, alte două la
iconostas și un altul, cu șapte brațe, pe Sf. Masă.,La 1874, în
sinodicul Bisericii mai sunt pomeniți următorii donatori: Costache
Chirilă, cu trei sfeșnice la Iconostas și Altar, Petru Gheorghiu,
Vasile Popovici, Teodor Drușu și Ștefan Hergeu, întreg inventarul
numărând trei imobile (biserica, o casă parohială și dugheana), 47
obiecte, din care patru icoane, cinci Sf. Vase, trei policandre, șase
clopote, o Evanghelie cu argint, 11 candele, două cădelnițe, un
chivot, o Sf.Cruce, un serafim în argint și un aghiazmatar.13
Principele Carol I a dăruit, în anii 1866-1868, mai întâi suma
de 666 lei și 66 parale pentru confecționarea veșmitelor preoțești și
mai apoi, împreună cu ministrul Dimitrie Gusti, o frumoasă
cadelniță de argint în stil gotic, având greutate de 600 g.14 Un
document de arhivă menționează că la 1869 tutorele Dimitrie
Suceveanu a trimis personal o scrisoare de mulțumire domnitorului
Carol I, pentru darul deosebit primit de parohia pe care o
administra.15
La 1833 Biserica avea gardul, pridvorul și șindrila stricate și
era nevoie de a fi “meremetisită”, suma adunată de la cele 215 case
ale mahalalei fiind de 1995 lei, dar banii au fost dați bisericii
cimitirului ciumaților . 16
La 9 septembrie 1880 Primăria înștiința Epitropia că va trimite
un antreprenor pentru reparațiile interioare și exterioare ale
lăcașului. Antreprenorul a cuprins în devizul său repararea,
curățirea, tencuirea și zugrăvirea unei sobe, repararea a 10000 de
șindrile de carpăn de la acoperișul și poalele bisericii, a casei
ecleziarhului pe o suprafață de 6600 mp (cerdac, coamă), din care
700 mp erau ocupați de cele două frontoane la tavanuri, acoperișul
fiind în două pante.17
Chipul vechii Biserici înainte de reparațiile din 1922-1923 era
astfel: cu ușă din lemn de brad, fără olane și burlane și cu zăplazul
stricat. În raportul din 1923 către Mitropolitul Iustin Georgescu,
preotul paroh Gheorghe Tudorache enumera necesarele reparații:1.
“Reparare acoperiș și vopsire în două rânduri de oloi, precum și
facerea a ulucilor și burlanelor pe care nu le avusese niciodată.2.
Cumpărarea unui teren de 1435 mp în prelungirea curții Bisericii
(...) cu fața la strada principală Vasile Lupu, prevăzut cu un beci,
atentează la un rând de case care transformate pot deveni o foarte
bună locuință parohială. 3. Construirea unui trotuar împrejurul
Bisericii, pentru a abate apele venite din ploi de la temelia ei. 4.
Facerea unui zăplaz în întinderea de 350 m în cea mai mare parte
provenit din ștachetă și vopsit de două ori în oloi și prevăzut cu trei
rânduri: una la casele parohiale, alta în partea de miazăzi a curții
Bisericii unde era înainte vechea intrare și o a treia care constă din o
frumoasă construcție care se găsește în partea de miazănoapte a
Bisericii pe unde, prin deschiderea unei noi alei, s-a dat acces
Bisericii - la strada principală Vasile Lupu”. Erarhului îi erau vestite
și eforturile personale ale epitropilor Gheorghe Toma și Neculai
Stanciu (4000 lei pentru ușa imensă de brad), care au supravegheat
construcția alături de reprezentantul serviciului tehnic din Primărie,
și mai mult, au susținut zugrăvirea Bisericii în primăvara lui 1924.18
Un document păstrat în fondurile parohiei arată că și
cutremurul din 1940 și bombardamentele sovietice din 26 iunie
1941 au afectat atât de mult clădirea încât pereții turlei erau puternic
marcatați, recomandându-se chiar darâmarea și reconstrucția ei ;
totodată, întregul edificiu era sever afectat, necesitând lucrări de
consolidare care au costat 74.037 lei. Se recomandau 1) răzuitul,
șlefuitul și văruitul pereților în exterior în nuanțe și culoare
(600mp); 2) refacerea tencuielilor degradate în exterior cu mortar
de var gras, soclul și profilele în ciment (45mp);3) zidărie de
cărămidă arsă cu mortar de var gras, inclusiv demulatul (2200mp);
4) desfăcutul fisurilor în zidărie inclusiv țesutul cu cărămidă
întreagă și mortar de ciment (25,75mp); 5) poditul portiței și coșul,
de construit din nou o fereastră, inclusiv sticla și montatul
(1,30mp);6) nituitul și vopsitul ferestrelor și ușii principale;7)
vopsitul parapetului cu ulei în exterior;8) reparat și văruitul
clopotniței. Lucrările au fost efectuate de maistrul Florean Brodner
în 1945. 19
Chipul vechi al bisercii poate fi observat într-o fotografie din
1970 a ansamblului curții văzută dinspre strada Vasile Lupu.
Primul plan cunoscut de noi este cel făcut în anul 2008, odată
cu documentația întocmită de echipa doamnei Smaranda Gâlea, din
care am ales două planuri (fig.5-6).
1 Profesor Andi Dașchievici. Școala Gimnazială ,,George Călinescu”, Iași, email:
adaschievici@ymail.com
Menționez în acest sens ”Mahalaua Bivolăriei și Biserica Sfântul Nicolae-
Ciurchi.Evoluție istorică și urbană 1770-1989” în cadrul Sesiunii județene de referate și
comunicări științifice a profesorilor de istorie ”Iași 600”-Colegiul Național C.Negruzzi,
13 Decembrie 2008;„Slujitori de ieri și de azi ai bisericii Sf.Nicolae-Ciurchi(sec.XIX-
XX)”, la Sesiunea de comunicări a profesorilor de Istorie, desfășurată la Școala generală
nr.15 „Ștefan Bârsănescu”, 27 mai 2010; Simpozionul „Personalități care au fost:
Alexandru Ioan Cuza-Omul, edițiile a IV-a și a V-a, „Amintirea lui Cuza în mahalaua
Tătărași.,Note de toponimie urbană,(sec.XIX-XX)”, în 2012. „Evoluția urbanistică și
arhitectonică a cartierului Tătărași în zona Liceului Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” Iași
după izvoare fotografice”, La Legi nouă, Om nou. Societatea românească sub semnul
Unirii Principatelor .Actele Simpozionului „Alexandru I.Cuza, Omul și epoca, ediția,
Iași, 2013. Colecția Accente Istoriografice, ediția I (coord. Lăcrămioara Iordăchescu,
Claudia-Felicia Furtună, Cezar Furtună ), Editura Pim, Iași, 2013, p.261-
272.Materialele documentare: Biserica Sf.Nicolae-Ciurchi, documentație pentru
clasificarea bisercii ca monument istoric, 2007 și Preot paroh Petraru Gheorghe,
Profesor Dașchievici Marius-Andi - micromonografie Parohia Sfântul Nicolae-
Ciurchi, orașul Iași, iulie 2015, pentru publicarea în lucrarea ,,Istoria parohiilor
ortodoxe românești, vol.III, Parohiile din Moldova și Bucovina sub patronajul
Patriarhiei Ortodoxe Române”.
2 Vasile Chirica, Marcel Tănăsache, Anuarul arheologic al județului Iași, Iași, 1988,
vol.I, p.187, 192, 193, 202
3 Arhiva Bisericii Sf. Neculai-Ciurchi, Corespondența 1922-1937,f.279
4 D.JA.N.I- fond Mitropolia Moldovei și Sucevei , dos. 5/1833, f. 4r.
5 Constantin Cihodaru, Gh. Platon, Istoria Orașului Iași, p. 154; P.Dmitriev,Moldova în
Epoca Feudalismului, Editura Academiei de Științe a R.S.S.Moldovenească ,Chișnău,
1975, p. 386
6DJANI ,colecția Planuri și Hărți,552/1857)
7 Spre exemplificare am ales Stanciu Ivanovici, că la 20 aprilie 1824 în Iași se ocupa cu
grădinăritul și deținea o casă de veci în mahalaua Ciurchi cu vii la Tomești (Ioan
Caproșu, Mihai Răzvan Ungureanu, Documentele statistice ale orașului Iași, vol II
(1824-1828), Ed. Univerității “Al. I. Cuza”, p. 36 (nr. 62).)este amintit un menționat mai
târziu ca “Stanciu sârbu”( D.J.AN.I, fond Mitropolia Moldovei și Sucevei, dos.
13/1829, f. 2r-v ); un alt exemplu Ștefan Chivorian, având o casă în Ciurchi și o moșie
la Dancu. Vechimea acestei familii la Iași datează de pe la1810, deși acest an nu este
indicat în fișa scutarului, iar fiul său Ibidem (Ioan Caproșu, M-R Ungureanu, op. cit, , p.
36 ,nr. 61 și p. 545-546. D.J.AN.I, fond Mitropolia Moldovei și Sucevei, dos. 253/1874,
f. 2r și Arhiva Bisericii Sf. Nicolae-Ciurchi, Inventar Obiecte Istorice, lista 1 (obiecte
din argint).
8 D.JA.N.I, Colecția Mitrice, Biserica Sf.Nicolae-Ciurchi 1856-1865,f.99r-120v ca
exemplificare Panait Atanasiu, care se recunoștea bulgar, dăruia la 7 iunie 1881 o
Psaltire a Prorocului David bisericii Sf.Nicolae-Ciurchi cu dedicația : „Dau acestă
psaltire bisericească spre pomenirea me Panaite Atanasiu și cu soția Maricica,
născută Beșleagă și pentru tot neamul Panaite Atanasiu, Mariea și Vasili și Maria
Spiridon, loniță Dima și Maria, Hriste și Maria și Tasica, Dumitriu și Hriste”Arhiva
Bisericii Sf. Neculai-Ciurchi,Biblioteca, Psaltirea Prorocului și Împăratului
David, M-re Neamț, 1843 ,verso coperții,f.1 sus
9 D.J.AN.I, fond Mitropolia Moldovei și Sucevei, dos. 13/1829,f.3r
10 Biserica Sf.Nicolae-Ciurchi, documentație pentru clasificarea bisercii ca monument
istoric, 2007
11 arhitect Smaranda Gâles, șef proiect, Documentație pentru clasarea Bisericii
Sf.Nicolae-Ciurchi,2008
12 Mihai-Răzvan Ungureanu, op.cit, p. 231și 262.
13 DJANI, dos. 245/1874, f. 5r-9v și Idem.
14 DJANI dos. 42/1866, f.3v și Arhiva Bisericii, Inventar Obiecte Istorice, lista 3.
15 Idem,Colecția Documente ,P 784./47 din 18 martie 1869.
16 D.J.A.N.I., fond Mitropolia, dos. 5/1833, f.5r
17 Arhiva Bisericii, Corespondența 1879-1892, f.8r-v
18 Idem , Corespondența 1934-38, f. 8r și 1 r
19 Idem ,Corespondența 1941-1945,f.68
cronica veche

Mircea CIUBOTARU
MISTERELE ONOMASTICE"
ALE IAȘILOR (XXXVI)
ncerc acum să mă plasez în poziția burghezului
onorabil, gata să-și țină promisiunea făcută
nobililor cititori, sperând ca putirința să dezlege
chichirezul gâlcevei etimologice a Tătărașilor, doar stârnită în
finalul episodului anterior. Spre a aducere aminte, reiau, la rând,
întrebările cu bucluc. Mai întâi, Tătărași / Tătăruși este un plural
lexical sau antroponimic? Altfel formulată problema, s-ar spune
așa: avem a face aici cu pluralul etnonimului tătăraș / tătăruș sau
al numelor de persoană Tătăraș / Tătăruș? Ușor ar fi răspunsul
afirmativ la prima ipoteză, având deja modelul copios ilustrat al
denumirilor de așezări din toată țara, care sunt cu certitudine
plurale desemnând grupuri etnice de la obârșia istorică a satelor
numite Bulgari, Greci, Lipoveni, Ruși, Sârbi, Unguri sau de
țigani Lingurari, Rudari, Ursari. Dificultatea constă în faptul
oarecum surprinzător că dicționarele limbii române și
documentele istorice (cele cunoscute) nu consemnează
diminutivul substantival tătăraș/ tătăruș și chiar pluralul direct
de la tătar este firav productiv în toponimie (un singur exemplu
pot cita, dar și acela incert, varianta Tătarii pentru Tătarul,
numele unui sat din com. Poiana Ștampei, jud. Suceava). Doar în
Dicționarul limbii române (DLR) găsesc o singură înregistrare
(hapax legomenon) dintr-un text folcloric (Pe sub Varin, / Mulți
tătărași vin), fiindcă nu iau în calcul două fișe din opera lui M.
Sadoveanu, care numește tătărași pe acei călărași tătari folosiți
de către domnii moldoveni din secolele al XVII-lea - al XIX-lea
pentru nevoi de curierat rapid spre cetățile turcești de la granițele
Moldovei și la Istanbul. Apreciez cuvântul ca o creație a
scriitorului, în cronici și în numeroase documente fiind folosiți
exclusiv termenii tătar și lipcan (Cf. e. g. Sămile Vistieriei Țării
Moldovei, I-III, editate de Ioan Caproșu, 2010-2011, passim, în
texte dintre anii 1763 și 1826). Cu atât mai mult, este
inacceptabil diminutivul tătăraș, cu sensul „țigan provenit din
robii tătarilor”, chestiune care își va găsi locul ceva mai jos.
Totuși, contactul direct, timp de patru secole, al țărilor românești
cu tătarii a lăsat alte numeroase urme în antroponimia și
toponimia românească (nume de localități, dealuri, pâraie,
drumuri etc.). Nu ne ajută prea mult în analiza aceasta o seamă de
Ioan MILICĂ
OMUL VEGETAL
storia încurcată și interesantă a argoului românesc
I nu se sprijină, mai înainte de veacul al XVIII-lea, pe
un edificiu solid de mărturii scrise. Despre vorbirea
unor categorii de argotizanți de la periferia socială a orașelor
românești - cerșetori, prostituate, răufăcători, soldați ș.a. -
deținem probe care datează abia din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, cam de pe când se publicau în presa satirică a vremii
primele liste de cuvinte încifrate. Includerea unor glosare de
argotisme în pagini răzlețe de gazetă era, în epoca de aspră
cenzură de la mijloc de veac, un semn de frondă, de ațâțare a
focului aprig al cârtelii. Ca și cititorii de astăzi, burghezii de
odinioară gustau picanteriile lexicale pe care publiciști
vitriolanți precum Nicolae T. Orășanu (1833-1890), le scoteau
de prin temnițe și din lumea boemă spre a le încredința tiparului.
Dacă Eminescu îl repudia pe Orășanu, considerându-l un
exponent al bizantinismului înstăpânit în presa românească a fățău,fățet saufățălie, nasului i s-a zis pătlăgică, dinților,fasole,
timpului, Călinescu i-a schițat un portret cu tușe vii, în care
capriciul, teribilismul și verva umoristică se împletesc cu
predispoziția caricaturală. Întemnițat pentru delictul calomniei,
Orășanu se ține de șotii, pârlind barba unui popă ajuns la beci, și
adună „perlele” din vorbirea deținuților. Lui îi datorăm
păstrarea unor mostre din vechiul argou al pungașilor pripășiți
la oraș: ochișori, “galbeni”, purcea, “ladă” sau spală-varză,
“sabie”, și tot lui i se datorează consemnarea unor argotisme vii
și astăzi în vorbirea șmecherească, de cartier: lovele, “bani”,
mardeală, “bătaie” sau a vrăji, “a spune”.
Povestea argoului românesc e schițată în mai multe
cărți, între care și lucrarea semnată de Rodica Zafiu, 101 cuvinte poveștilor, scrisă cu mult haz de șugubățul
argotice (2010), iar cititorii pasionați de misterele vorbirii
încifrate au acum la dispoziție și o revistă online de studii
argotice, intitulată „Argotica”, înființată în urmă cu cinci ani.
Strâns legate de vorbirea și de mentalitatea populară, limbajele
argotice actuale conservă destule relicte care indică atât vechile
lor izvoare dialectale, cât și implacabilul proces de metisaj
lingvistic declanșat de-a lungul timpului asupra vorbirii din
mediile rău famate. Trecute din gura țăranului în vorba
mahalagiului de oraș, unele din cuvintele de circulație regională
cronica veche
oiconime pe care le elimin repede din materialul ilustrativ. Este
vorba de cinci sate Tătaru(l) și de satele cu numele derivate în
-ești (-ăști, prin velarizare) și -eni / -ani de la o bază
antroponimică clară, Tătar(ul): Tătărăști, șapte sate, și Tătărani
/ Tătărăni / Tătărăi, 16 sate.
Rămânând în discuție doar derivatul diminutival, să
observăm două posibilități de formare și de explicare: cea
simplă, un Tătăraș / Tătăruș, de la Tătaru (nume etnic sau
supranume / poreclă a unui român, cu diverse motivații), și cea
complicată, apelativul tătăraș, de la etnonimul tătar.
Diminutivul Tătăraș (cf. și Turcuș sau Turculeț de la Turcul),
apare de timpuriu în antroponimia moldovenească, deși nu este
prea răspândit. Un Coste Tătăraș, tatăl Anei și bunicul unui
Șteful, a trăit în timpul lui Alexandru cel Bun (DRH, A, III, p. 58,
menționat la 15 martie 1488), iar două vechi sate, Tătărășenii din
com. Havârna, jud. Botoșani, și cel din com. Pleșeni, raionul
Cantemir, Republica Moldova, își au numele tot de la doi stăpâni
Tătăraș (necunoscuți documentar). Chestiunea spinoasă a
etimologiei Tătărașilor ieșeni se poate, așadar, rezuma în ipoteza
de la începutul acestui episod. Denumirea acestui vechi cătun ar
putea fi pluralul antrop. Tătăraș, nume motivat semantic, dar o
obiecție serioasă vine din observația de mult făcută că localitățile
din Moldova cu acest nume (inexistent în alte provincii), se află,
de regulă, lângă vechi târguri, fapt ce nu poate fi explicat
satisfăcător printr-o simplă coincidență. Le enumăr, fără
mențiunea primelor atestări (toate timpurii): Tătărașii și
Tătărușii de lângă Iași (acesta numit începând din 1876 Breazul,
sat din com. suburbană Rediu), precum și fostele sate (și moșii)
Tătărași din partea de sud-est a Sucevei, de la sud-est de târgul
Vaslui, de la sud-est de Piatra-Neamț (cartierul Mărăței de
astăzi) și o mahala a orașului Siret, numită și Tatarcina.
Descopăr câteva indicii că unele din aceste denumiri nu sunt
plurale antroponimice, ci lexicale. De pildă, Tătărașii de lângă
Suceava au avut și numele Tătarca (1785), or derivatul cu suf.
-ca este un colectiv de la tătar, nu de la Tătaru, cf. și Sasca,
Sârbca (azi, Sârca), Țiganca. Și satul Tătarca din com. Tulucești,
jud. Galați, s-a numit cândva Tătărăni (atestare din 1836), fapt
și-au schimbat înțelesul la fel de iute ca și termenii furați de pe
buzele unor străini și topite în propriul fel de a vorbi. Dacă
elemente precum pârnaie, însemnând “oală mare de lut folosită
în gospodărie pentru păstrarea hranei”, s-au lepădat la oraș de
sensul cel vechi și s-au îmbrăcat în haine semantice croite pe
potriva unor realități ale cadrului urban, ca închisoarea, altele,
precum barosan, lovele sau mardeală, indică în ce creuzet
multietnic s-au forjat formele și înțelesurile argotice.
Prin vechime și bogăție de semnificații, simbolistica
vegetalului nu avea cum să lipsească din argoul românesc. De
fapt, ea nu lipsește din argoul niciunei limbi și întreține, ca și
domeniul-sursă al hranei, un jar nestins de conceptualizări și
înțelesuri figurate.
Așadar, asocierea unor cuvinte care, de obicei, denumesc
plante sau părți ale acestora, cu părți ale corpului omenesc,
constituie un mecanism analogic elementar prin care se nasc
conotații ironice ori infuzate de umor. În lumea țărănească,
pentru a denumi capul, ca monumental sediu al lipsei de
inteligență, se recurge uneori la cuvinte ca bostan, dovleac, tigvă
sau tărtăcuță. Acestora li s-au adăugat, cu vremea, sinonime
„rădăcinoase” (gulie, sfeclă și țelină), pentru ca, pe fondul
paralelei dintre casa deșteptăciunii omenești și universul
legumicol, să se recurgă, ocazional, și la asemănarea capului cu
un bulb de arpagic. În acord cu un astfel de traseu conotativ,
creierii au fost numiți tărâțe, podoaba capilară a fost botezată
claie, cânepă, rapiță, stuf sau tufă, iar pilozitatea corporală a
căpătat denumiri comice: gazon, mărar. Trecând la chip, zis și
eventual rânjite, iar urechilor - verze. Pielea care ne-nvelește nu-i
numită altfel decât coajă, brațele sunt crengi,
iar mâinile, vreascuri. Pentru a face referire la
picioare se folosește vorba bețe, iar labele
atârnate de ele sunt, din pricini vădit
olfactive, elogiate ca gladiole sau trandafiri.
Ce delicată estetică a mirosurilor fine!
Dacă am vrea să enumerăm cum sunt
ascunse în simboluri vegetale părțile intime,
ne-ar trebui un spațiu mult mai generos decât
acest colț de pagină. Cine va fi citit Povestea
povestaș din Humulești, își amintește, poate,
ce colecție de știuleți îmbujorați provoacă
supărarea bietului țăran cu gura slobodă și cu
recolta blagoslovită. Vorba ceea: când crește
dovleacul, se usucă vrejul, iar dacă nema
putirința, geaba chichirez gâlceava!
Fără a ne aventura pe terenul
primejdios al denumirilor pe care folclorul
rural și urban le dezvăluie curioșilor sub
cronica veche • litere
ce confirmă sensul de plural al bazei de derivare. (A nu se
confunda toponimul cu apel. tătarcă, acesta cu înțelesurile
„tătăroaică, iapă tătărască, haină lungă, tătărască”, și nume
pentru diverse specii de plante, de la care nu se pot crea
toponime, îndeosebi pentru așezări. Nu uit nici sensul „înălțime
cu vârful rotunjit”, care se regăsește în oronime transferate
asupra satelor relativ noi Tătarca din com. Cârlibaba și Fundul
Moldovei, jud. Suceava, și com. Gârceni, jud. Vaslui, toate
dispărute prin înglobare în localități mai mari). De interes este și
faptul că un alt sat Tătăruși, cel din comuna omonimă, jud. Iași,
este atestat în original slavon, din 19 august 1472 (DRH, A, II, p.
278), cu forma Tatarii. Această analiză comparativă identifică
argumente pentru originea lexicală a denumirilor Tătărași și
Tătăruși, ca plurale ale apel. tătăraș / tătăruș, echivalente
semantic parțial cu etnonimul tătar.
Un rest de... mister rămâne totuși în chiar această
sinonimie a termenului de bază cu diminutivul său, care solicită
o explicație. Dacă în sfera antroponimei diminutivul are două
valori (afectivă, ca în Ion vs Ionuț sau Gavril vs Gavrilaș, și
relațional-genealogică, atât în domeniul prenumelor, cât și al
numelor de familie, precum Mihai vs Mihăiță sau Turcu vs
Turculeț), iar în cea toponimică diminutivul operează distincția
'mare' vs 'mic' (Târgul vs Târgușorul) sau 'curs principal' vs
'afluent', în cazul hidronimelor (Olt și Olteț, Rebricea și
Rebricioara), în sfera lexicală diminutivele afectează semantic
alte opoziții de cantitate și de calitate. În acest sens, trebuie
căutată motivarea distincției dintre tătar și tătăraș, care nu pare
a veni din zona cantității, ci a unei calități obscure, fiindcă doar
intuim că niște tătărași nu puteau fi nici tătari mici (copii) și nici
niște tătari simpatici, precum sunt. românașii noștri.
Chestiunea pare minoră, dar tentativa de clarificare semantică a
diminutivului a generat o dispută istorică cu anume rezonanță,
care merită a fi reconstituită.
Așadar, tătărașii vor fi fost altceva decât tătarii
binecunoscuți, anume. țiganii robi ai tătarilor, rămași în
Moldova după retragerea acestora, ulterioară anului 1363
(înfrângerea lor la Sinije Vody), sau cumpărați mai târziu de la
mongoli. Ideea aceasta implică, la rândul ei, alte provocări
istoriografice: au existat sate tătărăști după întemeierea statului
Moldova și ce grupuri etnice au constituit așezările numite
Tătărași / Tătăruși de lângă vechile târguri mai sus menționate?
Au fost primii lor locuitori tătari sau țigani robi? Povestea
acestei. povești are învățămintele sale. Ghicitorile fiind
enunțate, dau răgaz de o lună participanților la șezătoarea
noastră onomastică, pentru a desluși singuri răspunsuri
acceptabile.
forma culegerilor de texte licențioase publicate sub titlu savant,
Kryptadia, e lesne de constatat că fantezia și natura au conlucrat
rodnic. Rămâne ca un cercetător curajos să decojească, întru
binele științei, miezul unor astfel de povești, pentru a continua
preocuparea deschisă prin lucrări de tipul celei realizate de
Nicolae Felecan, Terminologia corpului uman în limba română
(2005).
Pe o rază mai lungă de acțiune, rostul unei asemenea
explorări ar fi acela de a surprinde, cu mijloacele moderne ale
studiului lingvistic, cât de vast este repertoriul de
conceptualizări ale omenescului înrădăcinate în lumea vegetală.
Pentru a menționa doar două exemple, iată cum se reflectă în
vorbirea familiar-argotică imaginea omului nătâng, credul,
moale, bun de fraierit: arboricol, ciupercă, gulie, gutuie,
legumă, leuștean, murătură, pădurean, pătlăgea, pomicol,
pomist, tufă (de Veneția), zarzavagiu și iată cum li se spune
banilor: boabe, grăunțe, lămâi, mălai, ovăz, salate și verdeață
(dolari), zarzavat (mărunțiș).
Cu nițică răbdare și ceva tiutiun, din această „varză” de
cuvinte s-ar putea găti ceva de calitate, o prospectare
antropolingvistică a imaginarului colectiv. În așteptarea
acesteia, vă invit să vă hrăniți mintea cu o carte strașnică,
semnată de Andrei Oișteanu, Sexualitate și societate. Istorie,
religie și literatură (2016), în care, pe alocuri, se face frumoasă
și competentă vorbire și despre unele din cele ce ziserăm mai
sus. De nu mă credeți, poftiți, vă rog, o mostră de zicere populară
cu subînțeles vegetal: „Aseară la stâlpu' porții/ Mi s-o sfârtecat
chiloții./ Să faci nașule ce poți/ Să-mi dai banii de chiloți,/ Că la
noapte pică bruma/ Și mie-mi îngheață pruna” (op. cit., p. 410).
5
 cronica veche
Marius-Andi DAȘCHIEVICI
LUCA ARBORE ȘI CTITORIILE SALE
DIN SATUL ȘIPOTE, JUDEȚUL IAȘI
Proprietate și stăpânire. Satul Șipote în secolele XV-
XVII
Prima mențiune a toponimului Șipote apare într-un document
de la 18 februarie 1445, emis de Ștefan II, la Suceava, pentru
boierul Mihail de la Dorohoi, pentru un grup de sate ce aparținuseră
la 1425 lui Ștefan Zugraf: dat și îi întărim satele pe Miletin,
mai jos de Șipote, de la plopi în jos, unde au fost satele lui Ștefan
Zugraful: unde este Hodor Burcic și mai jos de Burcic, unde afost
Berchiș, și mai sus, în dreptul morii, unde a fost Eremia, și unde a
fost moara lui Ștefan Zugraf, să-și așeze moară, și seliștea lui Juga
Păturnicherul, și cu Stejereii, și iazul de pe Jijioara Seacă1."
Aceste 4 sate fuseseră întărite lui Ștefan Zugraf de domnul
Moldovei Alexandru cel Bun la 30 ianuarie 1425 ,,Berchișești,
Eremiești, și Popești și unde este jude Pașco*2”.
În lucrarea Satul în Moldova Medievală, Alexandru Gonțu
precizează că satele lui Ștefan Zugraf din zona Miletinului de la
1425 au fost preluate de Mihul de la Dorohoi 1445 și de la el au
ajuns la Luca Arbore3.Șirul stăpânilor satului Șipote este format din
grupul de stăpâni anteriori anului 1425.
Documentele de proprietate ale familiei portarului Sucevei,
Luca Arbure, nu s-au păstrat, fiind confiscate și distruse odată cu
decapitarea pentru înaltă trădare a ultimului proprietar. De-abia din
12 decembrie 1627 avem informația clară că satul Șipotele, fost al
lui Luca Arbure, s-a confiscat pentru că s-a ridicat asupra domnului
său, iar el a fost condamnat la moarte și executat pentru crimă de
înaltă trădare. Când s-a scris documentul cu data amintită, se
uitaseră însă multe evenimente legate de viața și trecutul satului
Șipote4.
Curțile boierești: aspecte arhitectonice și arheologice
O altă curte boierească aparținând lui Luca Arbore a fost înălțată
în 1507 la Șipote și trecută în nomenclatorul monumentelor cu
codul -IS-II-m-B-04258.02 împreună cu biserica Sf. loan cel Nou,
clasată IS-II-m-B-04258.01, din anul 1507, ca biserică de zid 5.
Așa cum se poate observa și pe planul de mai sus, curtea lui Luca
Arbore nu se afla foarte departe de biserică, cu un beci foarte lung
tăiat de drumul care face legătura cu satul Chișcăreni, observație
constatată în 2008, împreună cu actualul doctor în istorie Elena
Brisiuc, la acel moment în faza finală a redactării lucrării de licență.
Despre locuința portarului de Suceava de la Șipote, o lucrare
redactată la începutul secolului menționa starea de atunci a
edificiului, fie o casă cu gârlici, fie o locuință turn: ,,un spațiu boltit,
aflat încă în stadiu defuncționare în 1929, cu ziduri groase, care se
înălțau până la doi metri în raport cu nivelul de călcare a
epocii.Primul nivel era luminat și aerisit prin intermediul mai
multor ferestre și avea suprapus un etaj ce putea fi accesat cu
ajutorul unei scări adosate. De asemenea, s-au mai descoperit
„fragmente de piatră, cornișe, socluri și ferești săpate sau
sculptate, cu profilurifoarte bine executate”,care, probabil, ar mai
fi rezistatpână astăzi dacă nu arfifostfolosite de săteni „ca baze de
hambare și cotețe. Fără să mai insistăm asupra importanței
săpăturilor arheologice în cercetarea istorică, subliniem că
descoperirile acestea ne-au arătat încă o dată că așa cum nu putem
vorbi de Luca Arbure ca de un boier oarecare, nici în cazul
locuințelor sale nu putem vorbi de „simple și modeste locuințe, ci
de adevărate și somptuoase reședințe”, afirmație susținută prin
ceramica găsită sub formă de discuri smălțuite aflată în exteriorul
edificiului cu scene de vânătoare sau domestice, care acreditează
ideea existenței unor sobe din teracotă asemenea celei descoperite
pe Câmpul Cetății de la Suceava6.
Curtea boiereasca a evoluat lent. Știri sporadice sub forma unor
simple mențiuni întâlnim în unele documente din secolele XV-
XVIII și unele mai ample în cronici din secolele XVII-XVIII. In
secolul al XV-lea se făcea doar mențiunea lor. In secolul al XVI-lea
erau amintite curțile de piatră ale lui Luca Arbore de la Solca veche,
din care n-au ramas decât fundațiile, casa și hambarul de la Șipote,
curțile lui Cozma Șarpe de la Șcheia (Valeni), care constituie
excepții7. Pentru 1686 se face mențiunea arderii unor curți boierești
de poloni și de tătari într-o serie întreagă de sate și pe la alte locuri
multe: „toate curțile șindrilite boierești au ars atunce, find oamenii
închiși prin mănăstiri de frica leșilor și a tătarilor"89.
Reședința lui Joldea, pretendent la domnie
Domn al Moldovei între 4 (își începe efemera domnie înainte de
această dată) și 12 septembrie 15529, Ioan Joldea nu a fost „os
domnesc” (deci nu era descendentul dinastiei princiare a
Mușatinilor, cu care nu se înrudea practic în niciun fel), el făcând
parte din rândurile boierimii moldave. Mai mult chiar, deși a
obținut, sub domnia lui Ștefan Rareș (voievodul „Moldovlahiei”
din 11 iunie 1551 până la 1 septembrie 1552), înalta dregătorie de
6 cronica veche
mare comis, boierul Joldea nu era considerat de către contemporanii
săi ca fiind de obârșie prea nobilă. El făcea, însă, parte din partida
boierească moldavă adeptă a Răreșeștilor (ramura familiei
domnitoare a Bogdăneștilor, întemeiată de Petru Rareș, fiul lui
Ștefan cel Mare și al Răreșoaiei), condusă de văduva lui Petru Vodă
Rareș, doamna Elena Ecaterina. Aceasta, după asasinarea, la 1
septembrie 1552, în localitatea Țuțora, a fiului ei Ștefan Rareș,
hotărăște, pentru a menține coroana voievodală în sânul propriei
familii, să-l susțină la tron pe Joldea, căruia-i oferă, pentru a-i
legitima venirea la domnie, mâna fiicei sale, Ruxandra1011 *.De altfel,
un izvor polon îl socotește pe fostul comis ca fiind deja „căsătorit cu
sora tiranului” (adică a lui Ștefan Rareș )11.
În ceea ce privește soarta de care a avut parte Joldea Voievod, se
știe că, după ce Alexandru Lăpușneanu a ajuns la Hârlău (unde s-a
desfășurat din nou ceremonialul alegerii, ungerii și încoronării sale
ca domn), eveniment petrecut înainte de 12 septembrie 1552, el a
fost dus, laolaltă cu „toți boierii mari, care erau cu dânsul” (luați
prizonieri împreună cu Joldea la Șipote), și înfățișat dinaintea
învingătorului care „i-a iertat pe toți” (adică le-a cruțat viața), însă a
poruncit ca „arătosul” său rival să fie „însemnat la nas și (...) dat la
călugărie cu de-a sila .
Hramul - Cea de-a doua ctitorie a hatmanului cu hramul
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (noul hram Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavril - 1892), este explicat de profesorul Ștefan S.
Gorovei într-un studiu despre Mucenicia acestui sfânt, mai exact
despre autorul și data acestei scrieri. Astfel, domnia sa afirmă că
până în al treilea deceniu al veacului al XVII-lea nu erau decât trei
construcții închinate acestui sfânt: „un paraclis făcut de Ștefan cel
Mare la Mănăstirea Bistrița în 1498, biserica lui Luca Arbure pentru
curțile de la Șipote în 1507 și un pridvoraș la Mitropolia din
Suceava, ridicat la 1578-1579 de mitropolitul Teofan”, toate având
„o motivare strict delimitată”. Referitor la ctitoria boierului nostru,
domnia sa spunea că „Arbure a închinat a doua lui biserică sfântului
care patrona cetatea al cărei pârcălab era el însuși”, deci lucrurile
sunt cât se poate de clare: a fost ales ca ocrotitor al bisericii cel care a
salvat cândva cetatea Sucevei de invazia cazacă13.
În ceea ce privește arhitectura construcției, precizăm că aceasta
este o biserică simplă, fără turlă și contraforți. Zidită din piatră brută
acoperită cu tencuială, construcția a suferit de-a lungul timpului mai
multe modificări: toate ferestrele au fost schimbate, iar ușa de la
intrare, de pe peretele de răsărit, deasupra căreia se află pisania, a
fost zidită. De asemenea, odată cu ridicarea clopotniței, la 1892, a
fost deschis și zidul de apus pentru noua intrare făcută sub aceasta.
Nici interiorul bisericii nu a scăpat de modificări, peretele ce separa
cândva pronaosul de naos fiind eliminat, iar în locul ușii s-a deschis
un arc mare. Spre deosebire de pictura bisericii din Arbure, care, în
cea mai mare parte, s-a păstrat, pe acest lăcaș de cult nu se mai vede,
astăzi, nici o urmă de pictură, din perioada lui Bogdan al III-lea și
Ștefăniță voievod, nici înăuntru, nici în afară14.
Pisania originală a bisericii, scrisă în limba slavă, pe o lespede de
piatră, marturisește următoarele: „Rugăciunea robului lui
Dumnezeu pan Luca Arbore, pârcălabul Sucevei, care a zidit acest
hram curților sale din Șipote în numele Sfântului și Slăvitului
Marele Mucenic al lui Hristos Ioan cel Nou, în zilele blagocestivului
domn, Io Bogdan voievod; care s-a început a se zidi în anul 7015
(1507), luna iulie 19, și s-a săvârșit în același an, luna septembrie, în
a cincea [zi - n. n.]”15.
Chiar dacă biserica, cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la
Suceava, după cum s-a putut vedea din pisanie, nu se ridică la
valoarea celei din satul Arbure, totuși aceasta are meritul de a fi
singura biserică zidită în întregime sub domnia lui Bogdan al III-lea.
Istoricul Bisericii, realizat de Părintele Mihail Palaghiu, în
deceniul șapte al secolului trecut, sub forma unui panou înrămat și
acoperit cu sticlă, prezintă lăcașul de cult și obiectele de patrimoniu,
curtea domnească, pe baza unei minime bibliografii istorice
consultate, în primul rând Vasile Vătășanu.
G. Balș susține că această biserică se aseamănă mai mult cu cea
de la Cotnari decât cu cea din Arbure.
Istoricul Bisericii Sf.Ioan cel Nou-Șipote alcătuit de
Preot Mihail Palaghiu (1969)
„Biserica Sf.Ioan cel Nou” este zidită în anul 1507. În satul Șipote-
Iași, de către hatmanul Luca ARBURE. Construcția este din piatră
brută; la temelie este înconjurată cu un brâu înalt de 0.90 m. Forma
inițială probabilă a acoperișului, trebuie să fi fost (...) cu coama în
două ape, cel dinspre altar mai coborât. Materialul acoperișului a
fost din șindrilă (se găsesc câteva în pod). Cele trei globuri, cu
crucile respective, împodobeau clădirea și o deosebeau de celelalte
construcții. Meșterii zidari sînt ,,cei care au zidit și biserica din
Văleni(Roman)”. Această formă se poate să se fi păstrat multă
vreme, dar meșterii lemnari, reînoindu-i acoperișul, au putut să
adauge cel trei turnulețe spre a-i da zvelteță mai mare; iar pictorul
care a pictat catapeteasma - în anul 1854 - (catapeteasma nouă) a
pictat biserica pe icoana ușilor de la altar din sud cu trei turle, în
exactă asemănare cu silueta inițială a zidurilor. Mai târziu, din cauza
degradării, acoperișul este transformat [(...) pentru a] înlătura
inconvenientele acoperișurilor anterioare. Această transformare se
poate fixa -1853, aprilie - când se pun două cruci noi și au încrustat
acest an pe ele. În anul 1892, biserica primește schimbări la zidărie,
și se construiește un turn cu două etaje; în cel de sus se instalează
clopotele; la parter se face o intrare nouă, prin sud - se astupă intrarea
veche; iar în peretele vechi din vest al bisericii se deschide o boltă
largă și face comunicare cu interiorul bisericii. Aceeași schimbare o
suferă și peretele dintre naos și pronaos. Astfel parterul turnului
devine pridvor. În turn se urcă pe scări. Tot în acest an, una din cruci
este instalată la acoperișul turnului (...).
Materialul acoperișului este din tablă albă. Acest acoperiș pare a
fi înnoit, deoarece tabla are deosebite dimensiuni. Materialul lemnos
de la acoperiș este din lemn vechi și degradat. Această transformare
s-a susținut de către enoriași și prin condici de milă (conform actelor
din arhiva parohiei) cu aprobarea legală.
Pictura inițială interioară la catapeteasmă și zid nu se cunoaște.
Biserica, se spune, a fost arsă și prădată. Se păstrează Icoana Sf.
Mucenițe Paraschevi din zestrea inițială.
Pictorul ce a lucrat în 1541 inițial la biserica din Arbora, poate fi
Dragoș Coman și care a pictat icoana Sf. M.Mc.Paraschevi.”
Planul bisericii inițial este alcătuit din altar, naos și pronaos, iar în
secolul XIX, după două faze de intervenție, se adaugă turnul-
clopotniță. Altarul are o absidă semicirculară ușor decroșată, care
cuprinde diaconiconul și proscomidia, care sunt sub forma unor nișe
adâncite în zidărie. Naosul este asemănător cu cel de la Neamț,
pereții de nord și de sud având o pseudo-absidă care urcă până la
partea superioară a ferestrelor. Naosul și pronaosul erau, în secolele
XVI-XVIII, despărțite de un zid în care s-a practicat o mică ușă cu
baghete gotice.În cursul acestor schimbări, spațiul de trecere a fost
lărgit spre a facilita participarea la Sf.Liturghie.
Intrarea în pronaos, amplasată inițial în apropierea colțului de
sud-vest, a fost zidită și înlocuită cu o mare deschidere pe latura
vestică, odată cu turnul-clopotniță.
Sistemul de boltire se mai păstrază în partea inferioară prin
pandantivii din naos care făceau parte din sistemul original de
boltire, ceea ce însemnă că avea o calotă sferică și sistemul de arce
piezișe. În zona pronaosului trebuia să se afle un cilindru
longitudinal și înlocuit cu un tavan de lemn și o sferă semicirculară
în altar, starea actuală fiind ușor semicirculară16.
Pictura
În tabloul votiv de la Șipote, zugravită în interiorul bisericii pe
peretele de sud, este înfățișat Luca Arbore, alături de soția sa Iuliana
si de cei doi copii ai lor răpuși de Ștefăniță vodă, închinând biserica
lui Hristos prin interpusul Sf.Muceniță Paraschevi. Se poate
observa că cele două tablouri sunt asemănătoare.
În cel de-al doilea tablou votiv de la Arbore, care este destul de
șters și deteriorat, Luca Arbure și soția sa sunt însoțiți de cinci copii.
Modelul bisericii din mâinile ctitorului are un acoperiș țuguiat,
poleit cu aur17. Iuliana, îmbrăcată în costumul de ceremonie
caracteristic epocii, poartă pe cap, ca în primul tablou votiv, o
pălărie cu boruri largi, pandelocuri de perle și pietre prețioase - ca și
soția lui Ioan Tăutul din tabloul votiv de la Bălinești și Anastasia,
soția lui Teodor Bubuiog, din biserica de la Humor -, similare celor
cu care se împodobeau domnițele în aceeași vreme18.
Pictura interioară din vremea lui Luca Arbore nu se mai
păstrează, ca de altfel nici cea de pe Iconostas. Este posibil ca
autorul picturii inițiale, din 1541, să fie Dragoș Coman. Cele două
tablouri votive care se aseamănă foarte mult și descifrarea
inscripției pictată în intradosul arcului ușii de trecere din pronaos în
naos de la Arbore [ „Turcii cei răi au distrus. Dragosin zugrav, fiul
lui pan Coman din Iași, a pictat. Ana, fiica lui Arbure cel bătrân, ne-a
plătit 20 de zloți. Anul 7049 (1541)] ne îndreptățesc să afirmăm că
este pictorul de la Șipote. Coroborând, după cum am mai spus,
datele oferite de cele două tablouri votive cu informații de altă
natură, profesorul Ion I. Solcanu a ajuns la concluzia că interiorul
bisericii Arbure a fost pictat între anii 1503-1504, acțiune ce a fost
imediat urmată de pictarea exteriorului acesteia. Potrivit acestei
teorii, lui Dragosin, zugravul restaurator de la 1541, nu i-a revenit
decât sarcina să repună la loc portretele decupate la 1538, sau să
repicteze pe un nou strat pe cele distruse în mod irecuperabil de
către turci sau portretele care, prin mortelare, nu au mai putut fi puse
la loc19.
În secolele XVII-XVIII și până pe la 1826-1854 biserica a rămas
fără pictură și cu ocazia pictării Catapetesmei și a icoanelor este de
presupus refacerea picturii, care a rezistat până în secolul următor.
Din istoricul părintelui Palaghiu se știe că în 1933 se repictează
tot interiorul de către pictorii Raicu și Hudici.
'DRH, seria A .Moldova, vol.11384-1448,p. 355-357,doc.252
2Idem,p.86-87,doc.60
3Alexandru Gonța, Satul în Moldova Medievală.Instituțiile,ediția a-II-a, Editura
Panfilus,2011,p.189
'istoric alcătuit de bibliotecar Monica Babă carefolosește A.I,t.I,partea aII-a,'865,p.6.191;
DRH, XIX, p. 362-363 (satul S. fost al lui ,Arboreportar,dat de M. Barnovschi bisericii sale
din Iași)
5 hțp—WWwmonumMieMiMOmonumen^M^^rhiieCuraphpX^=8M
6I. Mihail, Curțile lui Luca Arbure din Șipote - Iași, în BCMI, anul XII,fasc. 61, Vălenii de
Munte, 1929,p.141,pp.329-330.
7D. Ciurea,Precizări... ,p,16
sNeculce,Letop., p. 203, 233, 220 si 292 ; Muste, Letop., p. 82, 88, 109 și 171. In urma
devastării din 1686, nici o casa boierească n-a ramas în ținutul Cârligătura, nici la Hârlău,
nici laDorohoi'.'
9Constantin Rezachevici, Enciclopedia domnilor români. Cronologia domnilor Țării
Românești și Moldovei, vol. I (SecoleleXIV-XVI), București, 2001, p. 612, 804.
'Istoria României în date, București,, 1971, p. 457;Atestat documentar ca deținător al acestei
dregătorii la 25 aprilie 1552 (Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Țara
Românească și Moldova, sec.XIV-XVII, București, 1971,p. 313).
"Stanislav Orzechowski, Rerum polonicarum ab excessu D. Sigisimundi I, în anexă la Jan
Dlugosz, Historiae Polonicae libriXIII et ultimus, II, Leipzig, 1712, col. 1558.
!1Eudoxiu deHurmuzaki, op. cit., vol.XV/1,p. 488-489;Idem, Documenteprivitoarela istoria
românilor, vol. II/1, București, 1890, p. 288; Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI.
Publicate de Ion Bogdan, p. 123;; Grigore Ureche, op.cit., p.170; Nicolae Iorga, Istoria
românilor, ediția a II-a, vol. V Vitejii (îngrijit de Constantin Rezachevici), București, 1998, p.
3; lista Domnii din Moldova și Țara Româneascăpână la 1859, în Documente privind istoria
României, Introducere, I, București, 1956, p. 488.
"Ștefan S. Gorovei, Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou. Noi puncte de vedere, în Închinare lui
Petre Ș. Năsturel la 80 de ani, Brăila, 2003, p.568.
!1ElenaBrisiuc-Neamul lui Luca Arbore, lucrare de licență,2008, cap.IV
"G. Balș,Bisericile lui Ștefan celMare,p.181-182,fig.277
11 Vasile Vătășianu, Istoria arteifeudale,p.690-691;
"G. Balș, op.cit.,p.116
"Ioan Caproșu, op.cit.,p.16.
"IonI. Solcanu, op.cit., 1975,p.44,47și 50
 cronica veche ] p.91).
Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE ONOMASTICE"
ALE IAȘILOR (XXXVII)
m ajuns în episodul anterior doar la rezultatul pe la mijlocul secolului al XV-lea, menținându-se numai aceea
A că denumirile Tătărași / Tătăruși ale
așezărilor din vecinătatea unor vechi târguri
moldovenești (lași. Șiret, Vaslui, Piatra-Neamț și34);
sunt plurale ale diminutivului antroponimic Tătăraș. urmând a
ctimologiza acum toponimele prin acceptarea apelativului pl. juridic diferit (p. 33). Toate aceste aproximații și afirmații
tătărași de la originea acestora. Dificultatea, exprimată în
controversele referitoare la sensul acestui termen, trebuie
depășită prin identificarea adevărului istoric ascuns în ipotezele:
au fost tătărașii robi țigani cumpărați de la tătari sau chiar tătari
(urmând a se explica prezența lor în diverse așezări din
Moldova, precum și diminutivul etnonimului) ?
Găsesc ideea (necomentată) că sub denumirea tătari s-
ar ascunde țiganii la M. Kogălniceanu, care cita pc germanul H.
M. Grellman, cu Die Zigeuner, 1783, unde se relata despre „Ies
Tartares (ou Cigains) qui errent partout” „Tartarii (sau țiganii)
care umblă peste tot”, prin Danemarca (Esquisse sur l'histoire.
Ies meures et la langue des cigains, 1837, p. 8). A pus (fără
intenție) gaz peste jarul acestei probleme preotul Dimitrie Dan,
citând Die Zigeuner in Ungarn b. Siebenburgen, Wien u.
Teschen. 1883. de Dr. Schwicken. lucrare în care afla că
finlandezii, suedezii și danezii numesc pe țigani „Tathas” sau
„Saracen”, adică tătari sau sarazini (Popoarele Bucovinei,
Fascicula II, Țiganii din Bucovina, Cernăuți, 1892, p. 4). Cu
aceste două informații, distracția sinonimică (devenită apoi
bătaie de cap pentru istoricii țigănimii moldovenești) continuă
prin iscusitul ctimolog Vasile Bogrea (Contribuție la studiul
elementelor orientale în limba română, din „Dacoromania”, I,
1920-1921), care o spune pc șleau la p. 284, nota 2: „Nume
tătărăști poartă uneori și «tătărașii», adecă țiganii, robi ai
tătarilor, stabiliți pc la noi (cf. Tătăruși, sat)", locuit de „tătărașii" însușirile lor fizice și de calificarea individuală, nu de
creștini, dulopareci ai Mănăstirii Neamțului în secolul al XV-lca.
V. Bogrea relua ideea cu exemplul toponimelor Tătăruși,
Tătărășăni (cf. Tătărași), care „se referă, fără îndoială, la
țiganii, robi ai tătarilor” („XXV1-XXIX Jahresbericht des
Institut furrumănische Sprachezu Leipzig”, 1921. p. 386). lorgu
Iordan (în Toponimia românească, 1963) încearcă, târziu, să-1...
taxeze pe V. Bogrea, observând, totuși blând, doar că Bogrea
„afirmă apodictic” (p. 287) legătura acelor denumiri cu țiganii
robi ai tătarilor, presupunând că opozantul său „se va fi întemeiat
pc forma diminutivală a toponimicelor citate”, dar „în această
ipoteză l-ar contrazice [toponimele] Tătarul Mic sau Tătăruțul”,
și faptul că satul Tătăruși din jud. Suceava era numit în 1472
Tătari (p. 288). Interesantă este în această dispută invocarea ca
argument doar a formei diminutivale Tătăruși, lorgu Iordan,
mediocru în pregătirea sa istorică, neștiind că eruditul Bogrea va
fi avut în minte informațiile preluate de la M. Kogălniceanu sau
Dimitrie Dan.
Tot pe izvoarele citate de aceștia se sprijineau și Ion
Nistor, care considera că „în Moldova se numeau «Tătărași»
suburbiile târgurilor locuite de țigani, bunăoară la Suceava și
Iași” (Istoria Basarabiei, Cernăuți, 1923, p. 260), și N. lorga,
când scria (în Anciens documents de droit roumain, voi. I. Paris-
Bucarest, 1930, p. 22) că țiganii, veniți cu invazia mongolă din
secolul al XllI-lea, au fost numiți „Petits Tatars” (Tătărași).
Apoi, în Istoria românilor și a civilizației lor, 1930 (trad. din fr.),
p. 60, nota 1, referindu-se la mahalaua din Iași, conchidea:
Tătărași, „odată țigani”. Ideea a încolțit atât de bine, nutrită fiind
de autoritatea acestor istorici, încât până acum a fost repetată
fără dubii și rareori cu adaosuri de argumente valabile. Selectez
pentru istoria chestiunii doar câteva locuri cu pricina. Dacă
informatul George Potra, probabil prudent, nu se atinge de
această problemă sinonimică, deși o cunoaște (în Contribuțiuni
la istoricul țiganilor din România. București, 1939, p. 14),
Const. A. Stoide, care credea și el că în Moldova țiganii sunt
atestați sub numele de tătari (la 31 octombrie 1402). promitea un
studiu în care urma să dovedească această confuzie, datorată,
probabil, direcției din care veniseră țiganii (Contribuția
studiului „Esquisse sur l'histoire des cigains" al lui M.
Kogălniceanu la teza de doctorat a olandezului F.R. Spengler
din 1839, în „Arhiva românească”, X, 1946. p. 8). Se vede că
dovezile căutate erau atât de firave, încât acest harnic autor nu a
mai scris/publicat acel studiu.
Mai insistent se arată a fi N. Grigoraș (în Robia în
Moldova. De la întemeierea statului până la mijlocul secolului
al XVIII-lea (I). din „Anuarul Institutului de Istorie și
Arheologie «A.D. Xenopol»”, IV, 1967, p. 31 -79), dar rezultatul
îl văd cu totul șubred, fiindcă autorul a pornit de la o premisă
greșită pc care încearcă să o documenteze, anume aceea iscată
din afirmația generală că țiganii din Danemarca, Suedia,
Finlanda și unele regiuni ale Germaniei se numesc tătari, cu
trimitere la I. Nistor și G. Potra, iar în Moldova se numeau
Tătărași suburbiile locuite dc țigani ai unor târguri (p. 34).
Concluzia ar fi aceea eă robii ziși tătari sunt țigani aduși de tătari
(p. 34). Autorul vorbește de „tătari", care ar fi fost populații (??)
robite și rămase în Moldova, după retragerea tătarilor dincolo de
Nistru; ei sunt menționați înaintea țiganilor [31 octombrie 1402,
robi tătari; 8 iulie 1428, robi tătari și țigani, cf. DRH. A, 1, p.
110], în timp ce în Țara Românească nu au existat decât robi
țigani (p. 32). Apoi, distincția dintre așa-zișii robi tătari și țigani jumătatea secolului al XVIII-lea, Editura
a dispărut (p. 33), denumirea de „tătari" ca robi nu mai apare de
6 cronica veche
de țigani, iar de la începutul secolului următor nu mai găsim în
documente confirmările vechilor danii de robi „tătari" (p. 33-
Suceava)
când senu cumpără robi țigani și tătari, prețurile nu sunt
diferite, dovadă că nu erau deosebiți etnic și nu aveau un regim
hazardate se pot ușor infirma. Mai întâi, diferența de 26 de ani
(între 1402 și 1428) între atestările robilor tătari și a țiganilor este
nerelevantă; apoi, dacă în țările din vestul și nordul Europei
confuzia nominală dintre țigani și tătari poate fi lesne înțeleasă,
este greu de acceptat ipoteza că etnii atât de diferite lingvistic și
somatic / fizionomie să fi fost confundate în Moldova, unde
contactul cu tătarii era vechi și permanent, în secolele al XII 1-lea
și al XI V-lca. Fie și numai distincția din anul 1428 a robilor tătari
și țigani anulează toată această închipuire istoriografică; apoi, nu
este adevărat că dispar mențiunile robilor tătari după 1450, căci:
Ștefan cel Mare întărea, la 29 august 1480. lui Hărman, pârcălab
de Cetatea Albă, un tătar Costea, cumpărat cu 80 zloți tătărăști. și
un țigan Lai. cumpărat cu 70 zloți tătărăști (DRH, A, II. p. 346);
la 1 noiembrie 1487 se menționează un rob tătar ucis de niște
țigani robi ai Mănăstirii Neamț (Ibidem. III. p. 31), apoi, la 20
aprilie 1488, se confirmau Mitropoliei din Roman mai mulți
tătari cu sălașe și țigani cu sălașe (Ibidem, p. 72), iar un lacob
Socaci, rob tătar, era întărit, la 31 martie 1555, de Alexandru
Lăpușneanul lui Dan. portar de Suceava; robul fusese cumpărat
încă din timpul lui Ștefaniță voievod de Gavril Trotușan
(Ibidem.Vl, p. 286). în fine, este falsă presupunerea că robii
țigani și tătarii nu erau deosebiți etnic, argumentul fiind că
prețurile vânzării lor nu era diferit. Dimpotrivă, dintotdeauna
prețul dc vânzare / cumpărare al robilor / sclavilor depindea de
apartenența la un grup / etnie oarecare. Documentul mai sus
citat, accesibil și lui N. Grigoraș, menționează tocmai
diferențele de preț între tătarul pomenit (1320 de aspri) și alți
robi țigani și țigănci (1000 de aspri, respectiv, 500, 1200, 700 și
600 aspri) (Ibidem. p. 287). Cât despre regimul juridic al celor
două etnii nu încape îndoială că era diferit, de vreme ce
documentele sunt explicite și în această privință. La 30
septembrie 1445, Ștefan voievod dăruia mitropolitului Calist un
tătar, din tătarii de la Neamț ai domniei. Mitropolitul îl va putea
ierta, ca să trăiască slobod, după legea românească, fără a i se
aminti de robie sau a fi luat ca rob, sau îl va putea lăsa bisericii
sau altcuiva după moartea sa (Ibidem, 1, p. 367). în niciun alt
document din perioada cea mai veche a medievalității
moldovenești nu se găsesc prevederi asemănătoare pentru robii
țigani. Apoi, Petru voievod acorda, la 25 august 1454, tătarilor
supuși călugărilor de la Moldovița privilegiul de a nu plăti vamă
pentru trei care de pește, de sare și de miere, iar cei care erau la
Baia puteau să vândă și să cumpere, fără ca sașii din acel târg să
aibă vreo treabă și fără să fie judecați de vornici, ilișari.
dregători, ci doar de domn și de călugări (Ibidem, II, p. 58).
Remarcabilă este o carte de iertare de robie (8 februarie 1470)
dată dc Ștefan cel Marc unui tătar rob fugit cu copiii în Țara
Leșească, cerându-i să revină și să trăiască după legea
românească și să nu dea și să nu plătească nimic după dreptul
robilor și al tătarilor, nici eoloade, nici dare să nu plătească
niciunui boier al său. la care va trăi atunci și nici nu va putea fi
tras înapoi în robie (Ibidem, II, p. 240).
Cel mai superficial documentat studiu al lui N.
Grigoraș. prizonier al unei idei preconcepute, este ratat în
această parte a problemelor abordate, dar a produs o moștenire
bogată și... confuză. Astfel, doar C. Cihodaru încearcă să împace
și capra, și varza (în Istoria orașului lași. 1. Iași, Editura
Junimea. 1980, p. 69): în Tătărași locuiau slujitori, aflați în
slujba domniei. Ei trebuie să fie deosebiți de robii tătari de pe
proprietățile mănăstirilor, care, în realitate, erau robi țigani,
cumpărați dc la tătari. în Alexandru ce! Bun. ed. 11. Chișinău,
1990. p. 82, citim că unii dintre robii țigani, cumpărați dc la tătari
purtau denumirea de tătari sau tătărași, că au existat și tătari
liberi, creștinați, păstrați în serviciul domniei în a doua jumătate
a secolului al XlV-lea și folosiți ca ostași sau curieri. Al. Obreja
și C. Turcu, prudenți, enumeră câteva opinii din
cele deja analizate și conchid rezonabil că
amintirea tătarilor sedentari ar fi păstrată de str.
Tătărași și Han Tătar (Asupra denumirii vechi a
cartierelor din orașul lași, în „Analele
Universității «AL I. Cuza» lași”. Istorie, T. XXIII,
A. IlI-a, 1977, p. 95). Vasile lonescu crede că „în
primele documente ale Țărilor Române, în special
în Moldova, termenul secundar utilizat pentru
sclavi, până în secolul al XVI-lea, este „tătărași”,
probabil semnificând prizonierii rapturilor
tătarilor” (Sclavia rromilor. Legislația sclaviei în
Țările Române, Iași, Editura Artes, 2012, p. 8). De
curând, Marius Chelcu repetă: robii țigani erau
așezați fie în preajma curții în orașe-reședință, fie
în localități din hotarul târgului, numite cel mai
adesea Tătărași (Istoria orașelor din Moldova de
la jumătatea secolului al XVI-lea până la
Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2015.
Preîntâmpin o eventuală obiecție la acest inventar
critic, avertizând că un singur exemplu, târziu, nu poate
consolida o aserțiune longevivă, căci acel Simeon Tătăraș, rob
țigan al Mănăstirii Galata, la 22 februarie 1578 (DRH, A, VII, p.
258). avea un supranume care nu este obligatoriu motivat de
obârșia sa tătărască. Un alt argument forte exclude însă
presupusa confuzie între robii tătari și țigani și clarifică deplin
numele așezărilor Tătărași, anume acela că nu au existat în
țările române, în evul mediu, sate întemeiate sau locuite
majoritar de țigani. O parte a țiganilor, chiar dezrobiți, au rămas
nomazi până în secolul al XX-lea, iar ceilalți trăiau în mici
grupuri familiale (sălașe) oploșite pe lângă mănăstiri, curți
domnești și boierești, în serviciul acestora. M. Kogălniceanu era
net în această privință: Niciuna din cele patru clase de țigani nu
are locuințe stabile; vara în corturi, iama în bordeie, prin
păduri... (Esquisse, p. 96). Numai după 1864, țiganii eliberați
din robie au primit loturi de case pe moșiile foștilor stăpâni,
constituindu-se numeroasele sate numite Lingurari, Rudari,
Ursari șȚ mahalale mărginașe, precum In Țigani, La Țigani,
Țiganca. în schimb, sate tătărăști sunt documentate în secolul al
XV-lca. dar ele erau mai vechi, probabil încă din vremea
stăpânirii acestora în Moldova (ante 1363), cum considerau B.
P. I lasdeu, E. Picot, M. Costăchcscu și alți istorici. Nu este vorba
aici de numeroasele sălașe de tătari atestate în diverse localități
moldovenești (la Baia și Suceava, de pildă), ci dc satele
identificate prin oiconimele cu baza în etnonimul talar sau
indicate expres ca așezări ale acestei etnii. Astfel, au numele
unor stăpâni tătari Tamârtașăuții de pe Șomuz (Șoldăneștii de
mai târziu), cu baza temir-tas „piatră-de-fier”, considerată
cumană de V. Bogrea (loco cil.), acesta urmând, tară citare, pe
Emile Picot (Alexandre le Bon, Vienne, 1882, p. 39), Temișeștii
de la gura pârâului Neamț, care era „sat tătărăsc”, cu 10 sălașe de
tătari domnești, la 30 noiembrie 1436 (DRH, A, 1, p. 230), iar o
seliște tătărască exista. Ia 17 iulie 1436. lângă Cheșcneul lui
Acbaș de pe Bâc (Ibidem, p. 219).
O atât de bogată informație clarifică o situație istorică
ce poate fi astfel rezumată: nu a existat niciodată o confuzie nici
în fapt, nici nominală între robii țigani, indiferent dc
proveniența lor, și tătarii din Moldova, fie cei rămași aici după
retragerea acestei stăpâniri, fie prizonieri robiți în urma
confruntărilor războinice și având un statut juridic diferit de cel
al țiganilor, fie chiar refugiați în Moldova în diverse împrejurări,
ca aceea în care Ștefan cel Mare a acordat protecție la Suceava
fiilor hanului Sed-Ahmet (1460). Documentele timpurii îi arată
fie ca tătari domnești, fie deja dăruiți unor mănăstiri sau boieri.
Cei numiți tătărași, sălășluind în așezările denumite Tătărași,
de pe moșiile târgurilor domnești Suceava, Șiret, Piatra
(Neamț), Iași și Vaslui, sunt atestați fără echivoc în Cronografia
Moldovei din 1541 a lui Georg Rcicherstorffer: „Tătarii care
locuiesc în Moldova au cinci sute dc gospodării (lat. sessiones),
ei sunt deopotrivă legați prin credință de voievod și siliți a pomi
în expediții războinice cu trupele lor instruite chiar și împotriva
tătarilor dinafară, ale căror năvăliri le îndură nu rareori această
țară” (Călători străini despre țările române, 1,1968, p. 197). Un
document aduce și mai multă lumină în această problemă: casa
unui popă Luca din târgul Sucevei se afla pe Ulița Nouă, lângă
biserica învierea lui Hristos „unde au fost Tătărașii” (D1R. A.
XVI. 1, p. 278; 21 martie 1528). Editorii (originalul e slavon) au
ortografiat termenul cu majusculă, inducând ideea unui
toponim, deși este evident că avem aici prima atestare certă a
etnonimului tătărași, iar Al. Gonța, neatent, greșește copios (v.
Indicele numelor de locuri, din 1990, al seriei DIR. A, s. v.
Tatarași, p. 253). când confundă acel loc din târg cu viitorul sat
Tătărași de la sud-est de Suceava, atestat la 1 iunie 1613
(Ibidem, XVII. 3. p. 140). unde se vor fi mutat tătărașii din târg.
Această inexactitate m-a dus în eroare în episodul anterior, unde
am afirmat că apelativul tătăraș nu este atestat în documente.
lată-1 acum!
Rămâne doar să formulez explicația diminutivului,
care realizează o opoziție între tătarii cei mari, puternici și mulți
din Hoarda de Aur (până la 1502) și tătărașii / tătărușii din
Moldova, puțini și de condiție umilă. Opoziția funcționează
după o schemă mentală recurentă pe care o regăsim, de pildă. în
distincția dintre velicoruși și maloruși sau. în limbile turcice,
dintre triburile ac („alb", „liber”) și kara („negru”, „supus”, cf.
Kara Bog<7on/«„Moldova”) sau dintre domni și domnișori, hani
și hănișori și, în toponimie, dintre Scythia Maior și Scythia
Minor. Iar aici, pc cât de... minori vor fi fost acei tătărași, pe atât,
tot prin opoziție, le-am plătit tributul unui mare efort de a scurta
demonstrația în acest episod bolnav de... elefantiazis. Ha,
tătarilor!
 cronica veche
Bobi APĂVĂLOAEI
DELIMITAREA SI ÎMPĂRȚIREA TERITORIALĂ
A ORAȘULUI IAȘI
ÎN PERIOADA APLICĂRII REGULAMENTULUI ORGANIC
rașele sunt într-o veșnică transformare. Pentru a
O păstra specificul local, trebuie cunoscută și
valorificată istoria așezării, precum și protejarea
vestigiilor trecutului prin reglementările Planului
General. Cunoașterea vechilor proiecte de sistematizare a lașilor
poate fi de un real folos pentru specialiștii chemați să traseze
evoluția viitoare a urbei. Prin urmare, în rândurile următoare,
propunem parcurgerea unor măsuri referitoare la sistematizarea
orașului în epoca modernă.
Pentru o administrare eficientă a orașului, Regulamentul
Organic a impus câteva măsuri ce vizau delimitarea și împărțirea
teritorială a urbei, care trebuiau efectuate după un plan bine întocmit
al lașilor „cu însărcinarea piețălor, ulițălor, bisăricilor, a locurilor pământ. La intrările în oraș erau amenajate construcții de piatră și
publice și particulnice". Realizarea unui plan complet al capitalei a
fost privită cu foarte mare responsabilitate de autorii
Regulamentului. In schița de buget a lașilor din anul 1835. ridicarea
planului urbei era pe primul loc între priorități și avea alocată suma
de 6000 lei.
Barierele orașului. Potrivit Regulamentului, suprafața
urbei a fost delimitată pentru un număr nespecificat de ani:
„cuprinsul orașului, despre toate părțile se va mărgini păn unde se
întind astăzi casălc orășenilor cu locurile lor și pe acolo să va face și
hindichiul de giurîmpregiurul orașului, iar intrările și ieșirile din
oraș vor fi numai pe la barierele ce mai jos să însemnează și anumi: a
Miculinii. a Socolii, a Bulargăi. a Salhanalii. a Moarei de Vânt, a
Botoșanilor, a Podului Verde, a Păcurariului și a lui Ipsilant”.
Localizarea vechilor bariere pe planul actual al orașului
poate fi edificatoare pentru a surprinde întinderea capitalei Moldovei
la începutul Regulamentului Organic. Bariera Micolinii sau a
Nicolinii sau a Târgușorului era așezată la sud de oraș, pe marele
drum ce lega Iașii de Galați prin șeaua Bordea-Scânteia. Potrivit juridică clară. în 1844, Departamentul de Finanțe a obligat pe
planului întocmit de inginerul Paytavin, bariera Nicolinii era cam în
dreptul Crucii lui Fcrctz, la podul peste apa Nicolinei, peste care
trece azi Șoseaua Nicolina.
Bariera Socolii era plasată tot la sud de oraș, pe drumul ce
lega capitala de partea de jos a țării prin masivul Repedea-Bucium.
Pe planul lui Paytavin apare figurată ceva mai la sud de biserica Sf.
Nicolae din Iarmaroc, lăcaș demolat prin anii 1960 pentru a face loc
atelierelor fabricii „Țesătura”. Locul ar corespunde astăzi cu
intersecția dintre Șoseaua Socola cu Strada Bucium, la baza
pasarelei peste calea ferată ce face legătură cu cartierul Bucium.
Demn de menționat este faptul că și în zilele noastre un fundac din
zonă poartă numele de Bariera Veche.
Bariera Bulargii sau a Țuțorii era așezată la sud-est de
oraș, pe drumul spre răsărit, spre valea Prutului, spre Țuțora-
Chișinău. Pe planul lui Pcytavin bariera apare semnalată, dar nu este
denumită. Pe planul Bejan este numită Bariera Țuțora. Locul vechii
bariere poate fi plasat în zona Baza Trei (actualul Carrefour-Fclicia),
la intersecția dintre Calea Chișinăului și Strada Bucium.
Bariera Salhanalei era fixată pe latura de răsărit a orașului ulițe.
pe drumul ce făcea legătura cu punctul de trecere a Prutului de la
Ungheni. Potrivit planului Paytavin bariera era în mahalaua
Tătărașilor, pe ulița Salhanalei (actuala Str. Vasile Lupu), mult la
răsărit de biserica Sf. Nicolae-Ciurchi. După planul Bejan, bariera
Salhanalei era acolo unde str. Cuza-Vbdă (numele din perioada
interbelica a străzii Sf. Vasile din Tătărași) trece peste apa Ciricului. Mare (Bld. Ștefan cel Marc și Sfânt) și Podul Lung (Podul Roș -
Bariera Moara de Vânt sau a Șorogarilor era stabilită pe
marginea de est a orașului, pe drumul spre Aroneanu și valea
Prutului. Pe planul Pcytavin bariera era figurată puțin mai sus de
Capela și cimitirul spitalului Sf. Spiridon. devenit în zilele noastre
cimitirul „Sf. Petru și Pavcl”. Comparând planurile mai vechi și mai
noi se poate avansa supoziția că bariera Șorogarilor era în apropierea
intersecției dintre strada și stadcla Moara de Vânt.
Bariera Albineț nu este menționată de Regulament, dar
apare reprezentată pe planurile Paytavin și Bejan. Bariera era
amplasată pe latura de N E a orașului, la est de Cacaina, pe drumul de
legătutură cu localitățile Popricani, Cârlig și Șorogari. Și astăzi mai
este o stradă Albineț în această parte a urbei.
Bariera Sărăriei sau a Botoșanilor era pe latura de nord a
capitalei, pe drumul ce lega orașul de nordul țării. Analizând
planurile Paytavin și Bejan se poate deduce că bariera era cam pe
unde se întâlnesc astăzi strada Sărăriei și strada Oastei.
Bariera Podul Verde era tot pe latura de nord a orașului, în
aproapierea baricrii Sărăriei. Bariera era pe actualul Bld. Carol I. la
intersecția acestuia cu strada Oastei, cam în dreptul intrării
principale în parcul Copou.
Bariera Păcurari era pe latura de NV a orașului, pe drumul
22
spre Tg. Frumos Suceava/Hârlău. Pe planul Paytavin este arătată prâul Cacaina. la est de prâul Ciric, la sud de râul Bahlui și de bariera
ca fiind pe Ulița Păcurari, puțin mai la vest de biserica Sf. Treime.
orașului
Bariera Ipsilant sau Trei Calici era pe marginea de vest a
Urbanistic
pe drumul de legătură cu mănăstirea Galata. Prin
suprapunerea planurilor Peytavin și Bejan rezultă că bariera era pe
podul de peste apa Nicolinei. peste care trece str. Calea Gălății spre
Bularga. iar la nord de șanțul orașului cu rohatcile Moara de Vânt și
Albineț.
Această împărțire a orașului s-a dovedit ineficientă,
cvartalele fiind prea întinse pentru a fi supravegheate în mod
corespunzător. Drept unitare, la 28 august 1844 capitala a fost
mănăstirea Galata.
Barierele de pe principalele căi de comunicație erau unite
printr-un șanț ce împiedica accesul în oraș. Potrivit cronicarului
Manolache Drăghici șanțul orașului era destul de lat și adânc și a fost
săpat de țigani. La vremea scrierii cronicii, in anii 1855-1857. din
cauza lipsei de întreținere, șanțul era prin multe locuri umplut cu
cărămidă destinate celor ce supravegheau traficul înspre și dinspre
capitală. Costurile acestora erau suportate din bugetul orașului.
Pentru exemplificare, notăm că. pentru facerea a două căsuțe la
rohatci (bariere). în anul 1837. eforia a plătit 3000 de lei. Casele de la
bariere aveau ograda proprie înconjurată de parmaclâcuri (garduri)
de piatră sau de lemn. In același an 1837, de la bugetul urbei s-a plătit
860 lei pentru facerea gardului de la bariera Nicolina și 16 Ici pentru
împărțită în șase cvartale sau despărțituri.
reparația împrejmuirii de la bariera Socola. Accesul prin bariere
Cvartalul 1 începea de la rohatca Podul Verde, cobora până
peste șanțul orașului se făcea cu ajutorul podurilor de lemn sau de
peste drum de hanul lui Petre Bacalu (Piața Unirii din zilele noastre),
piatră. în anul 1841 din fondurile orașului s-au construit șase podețe
apoi se îndrepta pe Ulița Academiei (str. Arcu) până se atingea râul
de piatră la cinci rohatce și peste pârâul Chirița, întreaga investiție
Bahlui (în perioada medievală și modernă râul Bahlui curgea pe
costând 8700 lei.
în perioada Regulamentului Organic, capitala nu a putut fi unde este acum Vama Veche). De la Bahlui se înainta în amonte până
la bariera Păcurari, de unde se urma Ia deal șanțul orașului până
ținută în interiorul granițelor fixate în anii 1831-1835. Dorind să
scape de taxele și obligațiile capitalei, dar și să fie aproape de oraș, înapoi la rohatca Podul Verde.
Cvartalul II pornea de la hanul lui Petre Bacalu (Piața
numeroși negustori și meșteri și-au mutat afacerile imediat după
bariere. Noile așezări, pseudo-târgușoare, nu au avut o situație Unirii) pe Ulița Mare (Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt) până la casele
răposatului logofăt Grigore Ghica dc lângă Curtea domnească. Pe
lângă zidul acestor case cobora în Bahlui în aval de rohatca Ipsilant.
locuitorii dc dincolo de bariere să se declare orășeni, plătitori de taxe
apoi urmărea râul până la ulița mahalalei Boghiu (Râpa Galbenă) dc
la lași. în caz contrar ei urmând să fie alipiți la satele din vecinătate și
unde urca pe ulița Academiei (str. Arcu) până la hanul lui Petre
astfel să piardă libertățile orășenești. în anul 1855, târgușoarele
Bacalu (Piața Unirii).
formate la barierele Nicolina. Ipsilant. Păcurari. Zalhana și Socola
Cvartalul III își avea originea tot la bariera Podul Verde de
au fost incluse în teritoriul capitalei. Decizia de a absorbi
unde cobora Copoul până la casele Pașcanu (Starea Civilă din Piața
târgușoarele formate dincolo dc barierele orașului a avut dublu efect.
Unirii). Apoi urca pe Ulița Sf. Ilie (str. Vasile Alcscandri) la casele
Pe termen scurt s-au adus venituri suplimentare la buget prin
sporirea numărului de locuitori plătitori dc taxe. Pe termen lung, Alecu Roznovanu (Universitatea dc Medicină și Farmacie) și mai
departe până la biserica Sf. Haralambie. Dc aici pornea drept în
însă, s-au înmulțit dificultățile de administrare a unui oraș răsfirat în
lungul drumurilor principale. între târgușoarele nou alipite au rămas Cacaina cam în dreptul bisericii Sf. Ștefan. Apoi urma în amonte
Cacaina, cuprindea toată mahalaua Muntenimii. bariera Sărăriei și
locuri virane întinse, pentru ocuparea cărora a trebuit să treacă mai
bine de o sută de ani. înapoi la rohatca Podul Verde.
Cvartalul IV începea din dreptul caselor Pașcanu. cobora
Cvartalele orașului. După delimitarea spațiului urban,
pe Ulița Mare (Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt) până în fața Curții
prin Regulamentul Organic s-a dispus ca întreg orașul să fie împărțit
domnești. De aici urma Ulița Sf. Vineri (Bld. Anastase Panu). trecea
în cvartale și departamente: „orașul și mahalalile sale să vor împărți
prin Beilic și cobora la podul de lemn al Cacainei pe lângă casele
în patru cvartaluri...iar fieștecare cvartal să va împărți în trei". în
spitalului evreiesc (Maternitatea Elena Doamna). Apoi se urma
felul acesta s-a abandonat tradiția medievală dc a despărți orașul în
Cacaina la deal pe din dosul la Sinagoga Mare până în dreptul
mahalale grupate în jurul unei biserici sau organizate în lungul unei
bisericii Sf. Ștefan, dc unde se cobora prin Muntenime pe la biserica
Sf. Haralambie, casele hatmanului Alecu Roznovanu (Universitatea
La 24 august 1832 s-a făcut prima divizare a capitalei în
patru cvartale, fiecare cuprinzând câte două vechi ciastii reunite în de Medicină și Farmacie), se trecea în Ulița Sf. Ilie (str. Vasile
Alecsandri) și se oprea la casele Pașcanu (Starea Civilă) dc unde
trei departamente.
Cvartalul I cuprindea în linii mari zona de la vest de începuse hotărnicia.
Cvartalul V pornea dc la casele Grigore Ghica de lângă
aliniamentul format de ulițelele Podul Verde (Bld. Carol I), Ulița
Curtea domnească, cobora la Podul Roș și urma Podul Lung
(Șoseaua Nicolina) până la bariera Târgușor Nicolina. De la rohatca
Șoseaua Nicolina). Delimitarea începea dc la bariera Podul Verde,
Nicolinii se urmărea șanțul orașului până la confluența Cacainei cu
cobora dealul Copou, trecea pe lângă biserica Banu, intra în Ulița
Bahluiul, apoi se urca în amonte pe Cacaina, se trecea de podul
Marc (Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt), înainta prin fața Mitropoliei,
Bucșinescului (intersecția Bucșinescu) până la podul dc lemn peste
ajungea în fața Curții domnești, cobora pe lângă cherestegia de la
biserica Sf. Andrei (Str. Palat), trecea Podul Roș și urca pe Podul Cacaina. De aici se urca în Ulița Sf. Vineri (Bld. Anastasie Panu) se
trecea prin Beilic. prin fața mănăstirii Sf. Vineri, pe lângă mănăstirea
Lung (Șoseaua Nicolina) până la bariera de la Târgușor Nicolina. de
unde mergea pe sub dealul Galata până la bariera de la Păcurari, iar Sf. Nicolae Domnesc, prin fața Palatului Domnesc și apoi se
închidea cercul la casele Grigore Ghica.
apoi urca prin spatele Grădinii Copou până la bariera Podul Verde de
unde începuse hotărnicia. în acest cvartal intrau toate mahalalele de Cvartalul VI, cuprins între prâurile Cacaina și Ciric, cu
mahalalele Albineț, Moara dc Vânt și Tătărași, a fost singurul care nu
pe versanții de vest a terasei inferioare a Bahluiului: Cărămidăria
veche cu Lipovenimea, Sf. Andrei. Trcisfetitele. Fcredcilc. podul a suferit schimbări teritoriale față de împărțirea din 1832.
Nici această delimitare nu a mulțumit pe responsabilii
Ipsilant, Boghiu. Păcurari, Poștii și Podul Lung ce făcea legătura cu
Târgușorul Nicolina. orașului și de aceea, la 31 iulie 1852. s-au făcut unele modificări prin
care cvartalele mai mici au primit un număr suplimentar dc ulițe și
Cvartalul II cuprindea zona centrală a orașului, delimitată
case. Cvartalul I s-a întins, în dauna Cvartalului 11. de la Ulița
de Ulița Mare (Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt) la vest. Valea Cacainei
la est și Ulița Golici (str. Cuza-vodă) la nord, la care se adăuga șesul Academiei (str. Arcu) până la Râpa Privighițoaei (str. Săulescu).
Cvartalul II a fost extins, pe locul Cvartalului V, până la Ulița Podul
Bahluiului cu mănăstirea Frumoasa și mahalaua Iarmaroc din
spatele Curții domnești. Delimitarea începea de la dughenile Lung (Șoseaua Nicolina). Cvartalul 111 a coborât, cu un colț, pe
teritoriul Cvartalului IV. până la Ulița Răzoaci (str. I C. Brătianu),
negustorului Mihalachc Bacalu (latura de sud a actualei Piața
Unirii), urma Ulița Mare (Bld. Ștefan cel Marc și Sfânt), ajungea în biserica Sf. Ioan Botezătorul și Ulița Sf. Teodori din Târgul de Sus.
Cvartalul VI, cu toate că era dc o întindere foarte marc, a rămas
fața Curții domnești, cobora la Podul Roș pe lângă biserica Sf.
Andrei, trecea prin Podul Lung (Șoseaua Nicolina) până la neschimbat.
Ultima împărțire administrativă a fost prilejuită de
bariera de la Târgușor, de unde pe sub mănăstirea
Frumoasa se îndrepta spre confluența Cacainei cu Bahluiul extinderea capitalei dincolo de rohatci. Târgurile de la bariere lipite
orașului în 1855 au fost transformate în departamente și încorporate
(în zona căminelor studențești din cartierului Tudor
în cvartalele din vecinătate. La 23 octombrie 1855. Târgușorul
Vladimirescu). De aici urca de-a lungul Cacainei la podul
de piatră al Bucșinescului (intersecția Bucșinescu) și de Nicolina a fost absorbit dc cvartalul/despărțământul II. iar la 24
octombrie 1855, Târgușorul Păcurari a fost înglobat la
acolo în Târgul Cucului, urma Ulița Goliei (str. Cuza-vodă)
prin fața mănăstirii Golia. până la dughenile lui Mihalache cvartalul/despărțământul 1. fapt ce a generat noi cereri de sporire a
personalului din administrație.
Bacalu din actuala Piața Unirii.
Cvartalul 111 acoperea zona orașului de la nord
de Ulița Goliei (str. Cuza-vodă). dealul Copou cu
Muntenimile și Ulița Târgului de Sus (Bld. Independenței) Bibliografic:
cu toate ulicioarele adiacente. Hotarnica începea la bariera Documente privitoare la istoria economică a României. Orașe și târguri. I776-1861.
scria A. Moldova, voi. II. Direcția Generală a Arhivelor Statului București. 1960;
Podul Verde, cobora Ulița Podul Verde (Bld. Carol 1), Regulamentul Organic al Moldovei, ediție D. Vitcu. G. Bădărău, C. Istrati. Iași,
ajungea în dreptul dughenilor logofătului Costache Editura Junimea, 2004;
Pașcanu (zona Piața Unirii), de unde se îndrepta prin Ulița Manualul Administrativ al Principatului Moldovei. Cuprinzăloriul legilor și
dispozițiilor introduse in tară de la anul 1832până la 1855. lomul 1-11, lași. 1X55;
Goliei (str. Cuza-vodă) spre Târgul Cucului. Din Târgul
Manolachi Drăghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani până in zilele noastre.
Cucului cobora la podul de piatră al Bucșinescului și urca ediție C. Mihăescu-Gmiu. Gruparea Culturală ..Europa in România". 1998
la deal pe malul Cacainei până la șanțul orașului. Emil Petrov. Din evoluția urbanistică a orașului lași. Extinderea și populația intre
Cvartalul IV se întindea peste mahalalele 1819-1936. Iași, Tipografia Al. Țcrek, 1936:
Istoria istoria orașului lași. voi. I, redactori responsabili C. Cihodaru și Gh. 1‘laton.
Tătărași, Moara dc Vânt și Albineț delimitate la vest de Iași. Editura Junimea. 1980:
cronica veche

asupra acțiunilor relatate cronologic, fiind însoțite de mărturii
neutre privind faptele la care se referă cei trei.
Decretarea mobilizării la 14/27 august 1916 a
unificat momentan soarta celor trei și i-a dat un curs comun.
La proclamarea mobilizării și intrarea României în război,
căpitanul Traian Grigorescu se afla, împreună cu Bateria de
obuziere pe care o comanda, în componența Diviziei 15, în
Dobrogea, la Murfatlar. A trăit, împreună cu ostașii, emoțiile
momentului: „La ora 10 seara s-a anunțat mobilizarea prin
tragerea clopotelor din sat. Soldații se deșteaptă și neștiind ce
se anunță vor să pună șeile pe cai. La explicația că-i
mobilizarea, mulți strigă, ura!! Mulți îngenunchează și se
roagă”1. Bateria pe care o comanda avea 199 militari, 235 cai,
25 trăsuri, 720 proiectile ca muniție, hrană pentru două zile,
explozibili, rachete, săpun și lumânări pentru două luni de zile1 2.
Constantin Zagoriț se afla cu Regimentul 79, de la
sfârșitul anului 1915, în garnizoana Turtucaia.
Poetul G.Topârceanu se găsea în Iași, ca membru al
redacției revistei Viața Românească. Decretul de mobilizare
prevedea că prima zi de mobilizare începe la ora 12 în noaptea
de 14 spre 15 august 1916. În consecință, G. Topârceanu a
plecat din Iași la unitatea militară de care aparținea:
Regimentul 3 Artilerie grea. Avea gradul de sergent.
Locul acțiunii.
Cele trei personaje vor ajunge la Turtucaia.
Căpitanul C. Zagoriț se afla, după cum am arătat, în calitate de
ofițer al unei unități din garnizoana cetății Turtucaia. De la el
reținem descrierea cetății: „Terenul pe care a fost construit
capul de pod Turtucaia este constituit din platoul bulgar, care,
în acest loc, se termină asupra Dunării prin pante relativ repezi
și cu o altitudine de 100 metri. Suprafața platoului în cuprinsul
capului de pod este traversată de o mulțime de vâlcele care fac
ca terenul să se prezinte foarte frământat și ca o îngrămădire de
dealuri; aceasta în special în partea de vest a capului de pod. În
partea de est, platoul însă își păstrează o mai mare parte din
suprafața sa neștirbită de văi și din această cauză terenul are
mai pronunțat aspectul de câmpie”3. Capul de pod avea forma
unui semicerc sprijinit pe Dunăre, cu raza de 8-12 km. De la
exterior spre interior, forțele române erau dispuse pe patru
linii/aliniamente: 1)linia frontierei/grănicerii; 2) linia
avanposturilor; 3) linia întâia, principală de rezistență; 4) linia
a doua de rezistență (reduitul). Linia întâia principală de
rezistență era constituită din „15 redute închise la gât numite
centre (de rezistență), depărtate între ele între 1000 și 2000
metri și chiar mai mult acolo unde probabilitatea de atac era
mai mică. Unele dintre centre aveau traseul regulat, sub forma
unor figuri geometrice; cele mai multe însă aveau traseul
adaptat mai mult sau mai puțin la formele terenului, însă era
constituit din linii frânte. În interiorul centrelor, chiar de la
început s-a prevăzut construirea de adăposturi”4. În intervalul
dintre centre și în fața acestora s-au construit șanțuri de
trăgători izolate numite anexe. În spatele liniei întâia principală
de rezistență s-a construit linia de reculegere „compusă din
șanțuri simple de trăgători, fără adăposturi și fără șanțuri de
comunicație, nici între ele, nici înapoi. Rolul acestei linii era ca
trupa respinsă din linia principală de rezistență să se retragă în
această linie, să se refacă acolo și, împreună cu rezervele locale
să reziste pe această linie până la sosirea rezervei de sector sau
a rezervei generale, cu care să pornească la recucerirea
lucrărilor pierdute”. Convins că bulgarii vor ataca dinspre vest,
comandamentul român a construit în acea zonă, în fața liniei
principale de rezistență o linie înaintată la Siahlar - Staro Selo.
Linia a doua de rezistență „era construită din șanțuri
simple de trăgători, adăposturi de mitraliere și pe alocurea
chiar amplasamente pentru turele și baterii”.
Regimentul 79, din care făcea parte C. Zagoriț apăra
centrele 4-9.
Sergentul G. Topârceanu, după ce a ajuns în orașul
Buzău, unde se afla garnizoana Regimentului 3 Artilerie grea, a
fost trimis la Turtucaia împreună cu un grup de treizeci de
tunari pentru a supraveghea lucrările de construcție a
amplasamentelor unor tunuri din sistemul de apărare a
Turtucaiei. S-a aflat acolo aproximativ la 17 august 1916. La
amplasamentele tunurilor „lucrau până noaptea târziu oameni
de corvoadă civili, aduși din țară, de peste Dunăre. În ziua din
urmă, odată cu apropierea primejdiei, numărul lor fusese sporit
cu vreo două sute de turci de prin împrejurimi, care sub paza
soldaților noștri, cărau betonul frământat de o mașină
gălăgioasă și îl turnau în două imense gropi cilindrice, unde
trebuia să fie așezate tunurile. După câte auzisem, lucrarea
începuse încă din martie, dar se tărăgănase până acum în zilele
mobilizării”. Se pare că Topârceanu se referă la lucrările de
amenajare a unui subcentru situat între centrele 14 și 15.
Căpitanul T. Grigorescu a ajuns la Turtucaia ca
urmare a dispoziției Marelui Stat Major. Întrucât Divizia 15 a
fost inclusă în rezerva generală a armatei, s-a deplasat către
zona de amplasare în jurul Bucureștiului. Traseul urmat de
bateria cpt. Grigorescu pe calea ferată a fost: Dorobanțu,
Fetești, Ciulnița, Sărulești, Mogoșoaia. De la Marele Stat
Major situat la Movila, lângă Periș, s-a primit ordinul de a
trimite 2 baterii de artilerie, a 3-a și a 4-a, la Turtucaia.
Deplasarea s-a făcut cu trenul de la Chitila până la Oltenița, iar
peste Dunăre au trecut cu ciamurile. În Turtucaia, bateriile au
ajuns în seara zilei de 22 august 1916. Au staționat în cazarma
Șeremet, apoi au fost trimise pe poziții. (Va urma)
SJPhAN, fondfamilial Grigorescu, Carnet de însemnări, f.3-4
1 speculanți (negustori), inclusiv evrei, sau cumpărători. În piață s-a
Ibidem, f.4
2
3 C. Zagoriț, Turtukaia, Institutul de Arte Grafice Concurența
Ploiești, 1939, p.13
“ Ibidem, pp. 18-19
cronica veche
cronica veche • litere
Mircea CIUBOTARU
MISTERELE ONOMASTICE"
ALE IAȘILOR (XXXVIII)
ste păcat să părăsim Tătărașii, după ce am vălătuci și fântâna, toate proprietate a Primăriei Municipale (ANI,
E întrezărit vechimea așezării și am deslușit taina
denumirii (de prin veacul al XV-lea sau din cel
morți, căci din tătărașii cei vii nu a rămas pe aici nicio urmă etnică,
potrivnic părerii lui N.A. Bogdan, care vedea o trăsătură a acestora
Primăria Iași - PI -, dos. 142/1866, f. 3 r.-3 v., 19 r., 24 r., 27 r.).
Bilanțurile contabile ale Primăriei din deceniile următoare includ
următor), înainte de a le găsi ultimele potcoave toponimice
mereu de cai
veniturile obținute din câștiurile crâșmei de la Movilă. Pe
medean, se vindeau apoi și fân, și lemne de foc (Ibidem, dos.
99/1871, f. 87-88, Publicație), iarmarocul de vite strămutându-se
în faptul că tătărășenii ar fi iuți la treabă, dar și la ceartă, invocând la Abator după 1897 (N.A. Bogdan, op. cit., p. 82, 95). O grădină
cutare „bont” (aluzie la răscoala din anul 1819) început de ei publică, desigur în ograda crâșmei, era unul din locurile de
(Orașul Iași, 1913, p. 82), deși vreme de trei veacuri ceambururile petrecere a tătărășenilor (Ibidem, p. 82). Piața Cuza-Vodă, cu
lor au ridicat colbul sau au răscolit omătul de pe drumul Țuțorii, simbolul cartografic al movilei, este reprezentată pe planul
prin Holboca, năvălind în târgul Iașilor pe podurile de peste orașului, ridicat de Gr. Bejan în anii 1896-1897.
Căcaina. Cronicile îi evocă adesea cu sentimentul spaimei Movila aceasta, ca orice reper vechi și cu vizibilitate
colective față de cruzimea lor asiatică, amestecată, uneori, cu o maximă în zonă, deși nu era prea înaltă, a creat un reflex toponimic
doză de invidioasă recunoaștere a virtuții de călăreți și arcași durabil. Fosta bivolărie, probabil din veacul al XVII-lea, a rămas
neîntrecuți, îndeosebi în episoadele în care aceștia erau aliații oștii încă vie în memoria localnicilor din veacul următor. Un Vasile ot
moldovenești în confruntările cu pogheazurile poloneze sau cu Bivolărie este înregistrat în anul 1764 (Sămile Vistieriei Țării
cătanele ungurești și austriece aventurate peste Carpați și Siret. Moldovei,ed. de Ioan Caproșu, I, Iași, 2010, p. 330), Mahalaua
Din negura vechimii se mai poate întrezări doar o umbră Bivolăriei era bine delimitată în zona Tătărași, în 1774 (Moldova
mongolică în Tătărași, pe care o fixez acum „pe pânza vremii” și pe în epoca feudalismului, Chișinău, 1975, VII, 2, p. 386-387), iar
o pagină a noii „Cronici Vechi”, așteptată poate și de tătarii cele două biserici vechi de pe traseul străzii actuale Vasile Lupu
Domnului Vucea, acei invocați în finalul episodului anterior. erau identificate ca Sfeti Vasili ot Biholărie, în 1785, și Sfeti
Înțeleptul și învățatul Miron Costin evoca în Letopisețul Neculaiu ot Bivolării, în 1761 (C. Bobulescu, op. cit., p. 16, 17).
Țării Moldovei (capul 21, zac. 43), ca martor ocular, în tinerețea sa, Numele nu mai era activ după anul 1800, în schimb, movila își
un episod din timpul confruntărilor în Moldova dintre oastea lui
menține funcția de orientare topografică pentru încă un secol. O
Constantin-vodă Basarab, domnul muntean hainit, sprijinit de casă din mahalaua Ciurchi se afla lângă locul numit La Movilă
pedestrași și călăreți unguri și austrieci, și puținele și
(„Monitorul Oficial al Moldovei”, Iași, 1860, p. 166, 304), iar
dezorganizatele trupe ale lui Gheorghe Ghica-vodă, salvate în străvechiul drum al Holbocii era numit, de la Podul de Piatră
ultimul moment de tătarii din Bugeac, chemați în ajutor. Așezați pe
(Bucșănescu) spre est, fie Drumul Salhanalii și Ulița ce merge
dealul de deasupra Ciricului, în zona cimitirului de astăzi dreptpi la Movilă (ANI, EI, dos. 74/1836, f. 57 r.), fie Ulița Movilii
Eternitatea, vreo 3000 de tătari așteptau semnalul unui tătar bătrân,
(ANI, PI, dos. 99/1861, f 443 v.). Începând din anul 1884,
urcat cu calul pe o movilă, de unde putea observa înaintarea oastei consilierii primarului Leon Negruzzi, între care o autoritate era
muntenești la deal, dinspre Căcaina, pe la marginea Tătărașilor. A
viitorul mare istoric A.D. Xenopol, propun și impun un mare
urmat atacul tătarilor, care au măcelărit pedestrimea vrăjmașă
pe coasta dealului dinspre Ciurchi și până în malul Bahluiului,
unde zăceau „trei iazuri de trupuri” (noiembrie 1659). Acea
movilă, probabil un tumul funerar, o identific acum, fără dubii,
cu Movila Bivolăriei, menționată ca reper hotarnic la 6 iulie
1741 (Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului
Iași, X, p. 419) și 8 aprilie 1756 (Ibidem, VI, p. 10),apoi
reprezentată cu acest nume în planul lui Vasile Pop (din 1840)
și în cel al lui Joseph Raschek (din 1844; Movilă), pe locul unde
astăzi se întâlnește str. Dudescu cu str. Vasile Lupu, vizavi de
Oficiul Poștal nr. 4 Tătărași, așadar la Esplanada Tătărași.
Acolo, „la Movilă”, se țineau, după 1860, iarmaroace
săptămânale, după cum își amintea preotul C. Bobulescu
(Tătărașii sau traiul negustorului Ioan Movileanu din veacul
al XIX-lea, Iași, 2013, p. 13, 14), iar străbunicul matern al
autorului, având o dugheană intens frecventată pe la 1834, în
apropierea Movilei, pe la biserica Sf. Nicolae (Ciurchi), își
datorează porecla acestei vecinătăți (p. 21-22). Locul acesta are
istoria sa, care merită a fi măcar schițată aici. Așadar, la o veche
număr de nume onorifice de străzi și stradele, care nu avuseseră
bivolărie (intrată în stăpânirea Mănăstirii Sf. Ioan Zlataust, prin
până atunci o identitate toponimică oficială. Așa au apărut
dania aproape integrală a Tătărașilor, din anul 1754, a domnului
denumirile: Str. Cuza-Vodă (Movila) și Str. Movila (Cuza-Vodă),
Matei Ghica), s-a găsit un teren foarte potrivit de târguială cu
pentru traseul de la Podul Bucșănescu la bariera Salhana (Ibidem,
cărăușii din satele dinspre Prut, care nu mai aveau permisiunea de a
dos. 119/1884, f. 208 r.), și Stradela Cuza-Vodă (azi, Str.
intra în târg. Încă din anul 1839 jalbele către Eforie și cercetările
Pictorului), ce lega Str. Cuza-Vodă de Str. Bulgară (ulterior Ion
polițienești constatau numeroase depozitări de lemne și scânduri
Creangă) (f 209 v.). În planul lui Gr. Bejan, apare și Str. Piața
prin ogrăzile din cvartalul I, cu primejdia unor incendii, situație ce
Cuza-Vodă, pe latura de sud a pieții. O schimbare importantă,
impunea îndepărtarea chiristigiilor afară din oraș (Arhivele
rămasă în vigoare până astăzi, s-a produs prin Decizia Consiliului
Naționale Iași - ANI, Eforia Iași - EI, dos. 31/1839).
Comunal din 16 / 29 septembrie 1910, când numele Str. Goliaeste
Departamentul Lucrărilor Publice dispunea, printr-o anafora din
înlocuit cu Str. Cuza-Vodă, care începea din Piața Cuza-Vodă (cea
25 noiembrie 1849, oprirea negoțului cu cherestea, lemne de foc și
din fața Hotelului Continental, din prezent, unde se pregătise un
fân, care se îngrămădea în piețile din centru, și înființarea a patru
piedestal pentru statuia domnitorului) și se termina în Târgul
piețe pentru acel comerț pe lângă barierele principale (despre care
Cucului (Ibidem, dos. 259/1910, f. 51 r.). Apoi, în ședința din 30
vom da sama în episoadele următoare). Mihail Sturza a avizat
septembrie / 13 octombrie 1910, s-a atribuit numele Vasile Lupu
favorabil solicitarea, la 2 februarie 1850, iar un hrisov a fost emis la
străzii foste Cuza-Vodă din Tătărași (f 52 r.).
6 iulie 1850 pentru o piață în Copou, alta a lui Iancu Bacalu și
Peisajul de la Movila Cuzei s-a modificat radical în
pentru piețe la Socola și la Tătărași (Manualul administrativ al
iunie-octombrie 1916, când pe locul pieții dezolante s-au construit
Principatului Moldovei, tomul I, Iași, 1855, p. 212-213; cf. și ANI,
de către Primărie 33 de locuințe ieftine, destinate unor locuitori din
EI, dos. 67/1852, f. 3 r., 13 r.). Spre paguba tătărășenilor, nu s-au
Țicăul de Sus ale căror case s-au dărâmat în urma alunecărilor de
găsit întreprinzători privați pentru asemenea afacere, iar Eforia a
teren. Fiindcă regele a donat 20000 lei pentru începerea lucrărilor,
putut cumpăra abia în anul 1859 patru locuri alăturate(Ibidem, dos.
cvartalul a fost numit oficial Cartierul sau Așezarea regelui
25/1859, f. 1 r., 2 r.-v., 14 r.-v., 55 r., 123 r.), dintre care unul, al lui
Ferdinand I-iul. Movila trebuia să rămână neatinsă, urmând a-și
Ioan Buraga, se afla chiar lângă movilă, motiv pentru care, în 1835,
păstra numele Movila lui Cuza, consilierul Gh. Ghibănescu având
aceasta era numită Movila lui Buraga (f 4 r.). Piața a fost oficial
desigur un rol decisiv în aceste decizii (ANI, PI, dos. 187/1916, f. 1
înființată la 21 iunie 1859, când Consiliul Municipal a decis: „Piața
r.-v., 2, 116 r.-117 r.). Un plan reprezintă dispunerea caselor și a
aceasta va purta denumirea Movila lui Cuza”, hotărârea scrisă
movilei, în colțul de nord-vest al perimetrului, aproape de Str.
încheindu-se cu urările „Trăiască Principatele Unite! Trăiască M.
Vasile Lupu (f 183). Totuși, probabil necesitățile practice ale
S. Alexandru Ioan I-iu” (f 26 r.). Responsabil de această atribuire
șantierului au prevalat și movila a fost aplatizată. Afluxul de
de nume a fost desigur Teodor Codrescu, editorul Uricariului, pe
refugiați la Iași în toamna anului 1916 a impus folosirea acestor
atunci președintele Consiliului, care semnează Proțesul-verbal.
locuințe pentru cazare, iar o cantină a asigurat și hrana lor în
Aceasta este cea dintâi informație pe care o cunosc despre o
condițiile aspre ale acelor vremi. După război, clădirile dinspre
denominație oficială, formulată expres, a unei străzi sau piețe din
latura de nord a cvartalului au fost ocupate de Orfelinatul
Iași.
„Ferdinand I”. Apoi, demolările și sistematizările din zonă, în anii
În piața de la Movila lui Cuza trebuia să fie un iarmaroc
1970, vor șterge aproape orice urmă a unui trecut complet uitat
săptămânal (duminica) de vite, cai și alte animale, în celelalte zile
astăzi, cu excepția străzii care, începând din anul 1935 și până
devenind piață de verdeață și alte producte, fără taxă de la
astăzi, se numește Str. Orfelinatului și a celor câteva clădiri care
sunt în prezent folosite de „Centrul de primire în regim de urgență
făcut curând o fântână (f 61 r.), a fost reparată o pivniță de piatră (f
și copii ai străzii”.
62 r.-v.), pentru o crâcimă arendată pe câte trei ani, începând cu
Despre alte urme fals tătărăști și diverse fantome
1861, de la Sf. Gheorghe. Pe primul chiriaș, un Gheorghe Negrea
istoriografice în cartierul Tătărași, cititorii noștri vor mai afla câte
(f 101 r., 149 r., 150 r.), îl găsim acolo până în octombrie 1866,
ceva după Sf. Andrei, când le vom izgoni cu descântecul
când arenda va fi preluată de Vasile Enuță. Atunci, un inventar
documentelor și cu usturoiul ironiei prea puțin romantice.
înregistra pe „medeanul numit Movila Cuzei” o ogradă cu 22 de
copaci, stejari și nuci, cârciuma, o pivniță, o casă de piatră și una de
5
 cronica veche
Costică ASĂVOAIE
Adriana MIRON
Cosmin NIȚĂ
CERCETARE ARHEOLOGICĂ PREVENTIVĂ
LA BISERICA SFINȚII ATANASIE SI CHIRIL DIN MUNICIPIUL IAȘI
Iașii, în ciuda eforturilor de cercetare arheologică
depuse în ultimele șase decenii, continuă și va continua încă
multă vreme să ofere surprize despre trecutul său; se poate
afirma că întregul amplasament al urbei constituie un sit
arheologic ce impune a fi supus unui proces continuu de
„căutări” și de observații. Primele rezultate ale unei cercetări
arheologice, desfășurate la un moment considerat de către mulți
a nu fi de prim rang, ce sunt expuse mai jos vor arăta - se speră -
temeiul pentru necesitatea intervenției arheologilor, de multe ori
considerată cel puțin stânjenitoare pentru alte branșe
profesionale, dar și neperenitatea totală a literaturii privitoare la
Istoria Iașilor... în cazul de față.
Scurt istoric
Biserica Sfinții Atanasie și Chiril - situată în
municipiul Iași, strada Sfântul Atanasie, nr. 20 - a fost construită
în a doua jumătate a secolului XVII, probabil cu sprijinul
domnului Ștefan Petriceicu (1672-1674), după cum susținea Gh.
Ghibănescu. O legendă preluată de N.A. Bogdan menționa că
locașul ar fi fost ctitorit de Atanasie, fost patriarh al
Ierusalimului, în timpul șederii sale în Moldova în perioda
domniei lui Vasile Lupu.
De-a lungul timpului, locașul a suferit mai multe
distrugeri și refaceri din cauza incendiilor din anii 1827 și 1844,
a bombardamentelor din 1941 și 1944, precum și a cutremurelor
din 1940 și 1977. Reparații au fost făcute de către Elena Talpiș,
după anul 1844, fapt consemnat într-un document din 22
noiembrie 1865, adresat mitropolitului Calinic Miclescu, în care
se menționează că: „fiindpoporană și ctitoră de la părinții mei,
la biserica Sfinții Atanasie și Chirilă, unde amu și înmormântatu
pe fiul meu, spătarul lancu Talpisu, nu pot privi de jale ograda
disgrădită și biserica discoperită precum le-am fostu găsitu
până nu le reparam eu...''. Elena Talpiș, pe lângă reparțiile și
daniile făcute împreună cu fiul său, spătarul Iancu Talpiș,
bisericii Sf. Atanasie și Chiril, a mai construit, în anul 1861, o
clădire cu rol de casă parohială (în prezent aceasta este în
folosința parohiei Bisericii „Vulpe”), situată la nord de biserică.
Această casă a fost folosită însă de urmașii ei până în anul 1912,
când biserica a devenit proprietară cu drepturi depline. Alte
reparații - curente sau de urgență - s-au făcut în anii: 1889, 1920,
1931, 1932, 1933, 1934, 1942, 1946-1947 precum și în anii 50 ai
secolului trecut dar și în anii 1979 și 1980. Acest locaș de cult a
fost închis între anii 1972 și 1997; când a fost redeschis a devenit
paraclis al Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor din
România, filiala Iași și al Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie.
Din simpla enumerare a reparațiilor se deduce că
edificiul a avut fie carențe de construcție încă din momentul
înălțării sale, fie că sinistrele prin care a trecut i-au afectat în mod
major structura de rezistență iar reparațiile ce le-au urmat nu au
fost făcute - din varii și deocamdată necunoscute motive -
conform necesităților reale. Această premisă impune de la sine și
necesitatea investigațiilor arheologice precum și linii majore
pentru stabilirea strategiei de cercetare.
Descrierea săpăturii arheologice
În cursul lunii martie 2017, la biserica Sfinții Atanasie
și Chiril s-au efectuat cercetări arheologice preventive, ale căror
rezultate sunt necesare elaborării Proiectului de restaurare a
bisericii. Pentru a lămuri unele aspecte privind evoluția
locașului de cult s-au trasat următoarele casete, relevate și în Fig.
1.
C1 în naos a fost executată pe extremitatea de S-V a
absidei de S, cu dimensiunile de 3.45/2.25 m x 1,90 m pe laturile
drepte. Scopul a fost acela de a surprinde eventualele abateri de
la traseul actual a unor, presupuse dintru început, fundații mai
vechi. Dată fiind neuniformitatea actualei pardoseli, s-a urmărit
și surprinderea cauzelor de tasare care au generat o atare stare de
1. Planul general al săpăturii arheologice / 2. Caseta 1, fundația absidei de S / 3. Caseta 1, mormintele 3,4,5,6 / 4. Caseta 1, profilul nordic cu M2
5. Monedă emisă de regele Ungariei Ludovic II în anul 1517 / 6. Caseta 2 / 7. Caseta 3 / 8. Caseta 4, profilul vestic / 9. Caseta 4, fundația bisericii pe latura de N.
22
/ /
fapt. De asemenea, s-a urmărit stabilirea pentru acest
compartiment a cotei pardoselii originale a actualului lăcaș.
C2 în exteriorul bisericii, pe latura sudică, în dreptul
despărțământului dintre pridvor și pronaos, s-a săpat această
casetă cu dimensiunile 1.60 m x 1.80 m. Aceasta se impunea
pentru a se verifica unitatea la nivelul de fundație a edificiului, și
pentru a se stabili cota nivelului de călcare a constructorilor față
de actualul nivel și cea a adâncimii de fundare.
C3 în pridvor pe colțul de N-E al acestui
compartiment, la interior, a fost realizată această casetă, cu
dimensiunile 3.30/2,08 m x 1.60 m. Se impunea săpătura în
această zonă și pe poziția aceasta pentru a se verifica unitatea de
fundație a pridvorului cu restul bisericii, nivelul de călcare inițial
al edificiului și eventuale diferențe ale acestuia între cele două
compartimente; de asemenea, punerea în evidență a cotelor
fundațiilor.
C4 la exterior a fost trasată pe latura de N, în dreptul
retragerii estice a absidei de N, cu dimensiunile 1.50 m x 1.50 m,
, cu scopul de a verifica unitatea de concepție a fundației cu
elevația actuală, supraînălțarea nivelului de călcare actual,
având în vedere microrelieful și cota de fundație în această zonă
de separare a naosului de altar.
Rezultatele cercetării în teren
În C1 s-au făcut următoarele observații arheologice:
Nivelul pardoselii anterioare amenajată din cărămidă
față de nivelul actual al cărui ultim strat este realizat din bitum
este la: - 0,15 m;
Nivelul de călcare al constructorilor se află la - 0,65 m
(extremitatea de S)/ 0,35 m (extremitatea de N) față de cel
actual;
Cota de fundare este situată la o adâncime de - 2,60 m
față de nivelul actual de călcare iar adâncimea maximă a casetei
este de - 2.80 m (Fig. 2);
Înainte de a se construi actuala biserică aici a
funcționat un cimitir cu o vechime de minim trei generații, cu o
densitate mare; această concluzie este susținută de numărul
mare de schelete descoperite în această casetă raportat la
suprafața săpată (circa 5.60 m2), intersectările gropilor de
morminte, „tăierea” unui mormânt M4 (copil) de către cei care
au săpat șanțul de fundație, fără semne de recuperare a oaselor și
reînhumare (Fig. 3). În această casetă au fost reperate 8
morminte sau gropi de morminte din care M 2, situat în colțul de
N-E al casetei (Fig. 4), la adâncimea de 1,42 m, prezintă inventar
- o monedă emisă în anul 1517 (Fig. 5) cu următoarea legendă:
Av: LUDOVICUS R(ex) UNGARI(ae). 1517; Rv: PATRONA
UNGARIE, Madona cu pruncul iar în câmp literele K
(Kremnitz) și G (G. Thurzo-monetarul). Generarea cimitirului
trebuie să fie legată intrinsec de existența unei biserici anterioare
celei actuale, amplasată undeva în apropiere; un reper (relativ
nesigur) îl reprezintă crucea amplasată la o mică distanță de
latura de S a bisericii, la care s-ar putea adăuga și conotațiile
posibile de construcție dictate de vechiul microrelief și de
limitele proprietății pe care a fost amplasat acest prim lăcaș.
Anterior generării cimitirului, zona a fost locuită.
Dovadă în acest sens este rămășița unui cuptor (Fig. 4), ce are
baza la - 1.40 m față de nivelul actual de călcare, descoperit în
colțul de N-V al casetei precum și puținele fragmente ceramice,
de factură casnică, găsite în context stratigrafic răvășit de
intervențiile ulterioare.
C2 a reliefat un indiciu cert pentru un lăcaș de cult din
piatră anterior celui actual dar sugerând - alături de observațiile
din C1 și C3 - o planimetrie identică cu cea actualei biserici.
Diferența a constat cel mai probabil în elevație, așa cum
sugerează fundația de contrafort descoperită (Fig. 6).
Cota de fundare în această zonă este de - 2.30 m față de
/
nivelul actual de călcare și - 1.75 m față de nivelul de călcare al
constructorilor actualului lăcaș.
C3 (Fig. 7), amplasată în colțul de N-E al pridvorului,
cu prelungire spre pronaos, a pus în evidență existența fundațiilor
unui zid despărțitor între cele două compartimente, care nu se
„interțese” cu zidul perimetral, ceea ce conduce la concluzia că
acesta făcea parte dintr-o construcție anterioră. Rămâne ca în
cercetările viitoare să se urmărească eventuala relație spre E a
acestei fundații. „Creasta” păstrată se află la - 0,25 m față de
nivelul actual de călcare și, alături de celelalte date, poate fi
considerată un important indiciu privind nivelul de călcare al
constructorilor actualului edificiu.
Cotele de fundare în acest sector sunt la zidul
perimetral de - 1.50 m față de nivelul actual de călcare și de -
1.20 m față de nivelul de călcare al constructorilor actualului
lăcaș iar fundația zidului transversal are baza tot la - 1.50 m față
de pardoseala actuală.
În profilul vestic au fost reperate 3 gropi de morminte
(M 9,10 și 11).
C4. Despre situația terenului din zona C4 trebuie
precizat că în urmă cu câțiva ani pe latura de N a bisericii s-a
excavat o parte din pământ pe o lățime de cca. 1,50 m și o
adâncime de cca. 0.80 m pentru a proteja biserica de infiltrațiile
de apă și igrasie iar nivelul de călcare în urma acestei operațiuni
a coborât astfel cu cei 0.80 m.
La o adâncime de cca. 0.20 m au fost reperate 3
morminte orientate V-E: M 12, deranjat și fără inventar iar M
13 și M 14 erau situate în profilul nordic, tot deranjate și fără
inventar.
Pe latura de E, la jumătatea profilului de N a fost
surprinsă marginea unui cavou din cărămidă (M 15) la
adâncimea de 0,30 m, fiind construit în pământ galben până la
adâncimea de 0.80 m (nu a putut fi cercetat în această etapă). La
adâncimea de 1.00 a fost descoperit M 16 (Fig. 8) ce a fost
îngropat peste un cuptor dezafectat, amenajare casnică, ce pare
a fi făcută într-un moment de abandonare a bisercii, întrucât
este adosat zidului de fundație a bisericii.
La nivelul de fundație se pot observa două etape de
construcție, prima fundație are o înălțime de 0,45 m fiind
situată între - 0,75 și - 1,05 m (Fig. 9).
Tot cu ocazia cercetărilor arheologice a fost
recuperată arhiva bisericii, ce era depozitată în pod, fiind
preluată de la parohie de Complexul Muzeal Național
„Moldova” Iași, pe bază de proces verbal. Arhiva conține
documente de la jumătatea secolului XIX și până în anul 1983,
cu date despre veniturile și cheltuielile (majoritatea
documentelor) parohiei Sfinții Atanasie și Chiril, iar din 1894
laolaltă cu biserica-filială „Adormirea Maicii Domnului”,
numită „Vulpe”, acte privind anumite procese, închirieri ale
unor imobile și terenuri, acte de vânzare sau donații sau
reparațiile bisericilor și ale imobilelor
deținute.
Concluzii
Procesul de restaurare a
bisericii „Sf. Atanasie și Chiril” din
Iași, str. Sf. Atanasie, nr. 20, trebuie să
fie precedat de săpătură
arheologică preventivă pe întreg
perimetrul interior iar lucrările de
săpătură pentru subzidire, ranforsări
ale fundațiilor, hidroizolație și orice
altă amenajare din curtea bisericii
trebuie să se desfășoare sub strictă
supraveghere arheologică, date fiind
rezultatele cercetării expuse aici, ce au
pus în evidență, în acest perimetru,
existența unei locuiri civile și a două
lăcașuri - din care unul pe alt
amplasament dar în imediată
apropiere - anterioare celui existent
astăzi.
cronica veche

Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE ONOMASTICE"
ALE IAȘILOR (XXXIX)
ste, într-adevăr, rezonabil să crezi (ca Al.
E Obreja și C. Turcu, citați în episodul
XXXVII) că o amintire toponimică a
tătarilor la Iași ar fi și numele străzii Han Tătar,1906;
de-a lungul Esplanadei Tătărași, Str. Vasile Lupu de Str.
Ciurchi. Poate și Han Ciuc, adaug acum, ca să pun o capcană
și să relativizez rezonul, ce nu rezonează însă totdeauna cu
adevărul. De ce nu ar fi așa, dacă o veche spaimă românească
își avea ultimele motive în nu prea îndepărtatele atacuri
mongole, cu doar puțin peste un veac de la data apariției
acestor denumiri (1884). Cronicile îi pomenesc (cu
blesteme) pentru jaful și înrobirea tătărășenilor la 12 iulie
1711 (după dezastrul ruso-moldav de la Stănilești), pentru
camparea lor în corturi pe valea Ciricului, în ianuarie 1717,
când l-au trimis sub movila însemnată cu crucea lui Ferenț pe
căpitanul cătanelor austriece, pentru încăierarea cu rușii în
retragere ai mareșalului Miinich (1739) sau în ultima lor
incursiune, împreună cu turcii, în Iași, în anul 1788.
Examinarea informațiilor disponibile
conduce însă spre scenarii denominative ale
celor două străzi, cu dificultăți neașteptate,
creatoare ale unui mister cu atât mai cețos,
cu cât încerc mai insistent să-l risipesc.
Sursele documentare atestă cele
două nume mai întâi în marele dosar din anul
1884, când s-au atribuit numeroase denumiri
unor ulițe, în vederea unui recensământ al
populației lașului. Rămâne să aflăm dacă
suntem în fața unor nume vechi, populare,
locale, care ar dovedi un fapt de memorie
colectivă, cum este, indiscutabil, numele
Tătărași, sau dacă au fost alese ad-hoc de
consilierii Primăriei. în acest caz, aș putea
presupune că un cunoscător al cronicilor
(desigur, consilierul A.D. Xenopol) va fi
propus numele cu vagi rezonanțe istorice
Han-Tătar și Han-Ciuc (Arhivele
Naționale Iași - ANI, Primăria Iași - PI,
dos. 119/1884, f. 208 v.). Ambele denumiri
apar și în Planul orașului Iași al lui Gr.
Bejan, din 1896-1897. Rezolvarea ar fi
simplă, dacă nu ar complica-o anume
alunecușuri pe gheața presupunerilor,
primul fiind omonimia termenului han.
Gândind la sensul „conducător al unui stat
mongol”, ar trebui să admitem atribuirea
oficială a denumirilor străzilor, în amintirea
unei situații istorice generale, dar se opune
acestei interpretări faptul că niciun han crâmlean nu a călcat
pe la Iași (ci doar căpetenii din Bugeac), iar Ciuc nu este un
nume tătărăsc și nu este cunoscut vreun han tătar cu acest
nume. Mai convenabil și congruent motivației denumirilor
este înțelesul „cârciumă, ospătărie, ratoș, cu condiții de
găzduire peste noapte a drumeților”, dificultatea (de
neignorat) fiind lipsa unor informații precise despre existența
înainte de 1884 a unor asemenea localuri în perimetrul
străzilor cu pricina. Printre cele 42 de hanuri cunoscute
documentar de Constantin Botez și Adrian Pricop (Tradiții
ale ospitalității românești. Prin hanurile lașilor. București,
Editura Sport-Turism, 1986, p. 26-57) nu se aflau hanuri în
zona Movilei lui Cuza, dar nu este exclus ca, dintre
numeroasele crâșme de prin mahalale, unele să fi fost abuziv
denumite și han, dacă vor fi avut și câteva mizere paturi de
odihnă măcar o noapte pentru călătorul mânat de cine știe ce
nevoie în Capitală. Este exact cazul pe care ni-1 confirmă
George Lesnea. în tinerețe, poetul frecventa bahic, după
Primul Război Mondial, localul Han Tătar, care nu era un
han, ci o cârciumioară (Grigore Ilisei, Cu George Lesnea
prin veac, ed. a doua, Ed. Moldova, [1996], p. 153).
Un... han similar ar trebui căutat pe la mijlocul
veacului al XIX-lea pe traseul fostei ulițe Han-Ciuc, care
continua strada ce mărginea la sud Piața Cuza-Vodă, traversa
Str. Han Tătar și ajungea, mergând aproape paralel cu Str.
Cuza-Vbdă (din anul 1910, Str. Vasile Lupu), la un mic
medean aflat ceva mai jos de locul noii biserici de la stația de
tramvai Flora. Două proptele documentare susțin în echilibru
instabil șandramaua acestei explicații: Str. Ciuc este
menționată în același context birocratic al atribuirii de nume
(Ibidem, dos. 119/1884, f. 321 r.), de nu va fi fost însă o
simplă greșeală de scriere; numele Ciuc este vechi în zonă
(Fântâna lui Ciuc, din anii 1705 și 1710, de la originea
denumirii uliței Ciurchi, pentru care trimit pe cititori la
explicațiile din episodul III al acestui serial), dar nu-1 mai
găsesc deloc după 1772. Abandonul acestui drum de căutare
este cerut imediat de grafia numelui străzii Han-Ciuc fără
cronica veche
cratima obișnuită în ortografia epocii, ca Hanciuc (ANI, PI,
dos. 119/1884, f. 208 v.), scriere regăsită în multe alte
documente ulterioare (Ibidem, dos. 259/1910, f. 153 r., a.
care leagă,
N.A. Bogdan, Orașul Iași, 1913, p. 91, lista străzilor;
PrimulAnuar-ghid al Municipiului Iași, Iași, Tipografia
„Opinia”, octombrie 1935, pe hartă și în indexul stradal, etc.),
rămânând până astăzi denumirea oficială a străzii. în această
situație, etimologia toponimului implică, fără dubii, un nume
de persoană, Hanciuc, atestat în antroponimia românească.
Motivarea denumirii este însă total obscură. în toponimia
rurală, dar și în cea urbană veche, numai prezența reală a unei
persoane cu anume notorietate în localitate putea să impună,
spontan, adică popular, neoficial, numele său ca hodonim,
precum Albineț, Bașceauș, Bularga, Ciurchi și multe altele,
în cazul de față, investigațiile nu au adus niciun rezultat
pozitiv, deși sursele pentru cunoașterea populației lașilor
începând cu anul 1774 sunt generoase. îndeosebi, o catagrafie
completă a locuitorilor și locuințelor din anul 1861 (ANI,
Eforia Iași, dos. 99/1861) nu putea să-l omită pe vestitul
Hanciuc, dacă acesta ar fi viețuit pe acea uliță. în Planul
orașului Iași al lui Gr. Bejan (planșe la sc. 1: 500; fotografiate
și comunicate cu generozitate de dr. Mădălin Văleanu), pe
care apar delimitate toate locuințele și proprietățile, nu există
numele Hanciuc. Atunci, să admitem un toponim mult mai
vechi, Ulița Hanciuc, păstrat în memoria mahalagiilor și
preluat de edilii de la 1884? Nu este exclus, dar dacă, totuși, ar
trebui să considerăm ca autentic numele Han-CiucI Curat...
mister, pe care, deocamdată, nu am reușit să-l dezleg cu probe
certe. După demolările din anii 1960-1970 și construirea
noului cartier Tătărași, din fosta Str. Hanciuc nu a mai rămas
nimic, amintirea ei fiind conservată doar de o scurtă stradă ce
urmează, perpendicular pe fostul traseu, linia blocurilor din
partea de vest a Esplanadelor Tătărași și Oancea, la intrările
din spatele clădirilor.
Ca să-mi iau revanșa pentru acest eșec de... etapă
(sperând totuși într-un noroc viitor), îmi aleg acum o pradă
mai ușoară, pentru o ultimă răfuială („socoteală”, „calcul”)
cu o neclintită etimologie, mai bătrână chiar decât România
dodoloață: Rufenii. Așezarea s-a format, cu acest nume, de
prin secolul al XVI-lea, pe moșia târgului Iași, de vreme ce
biserica sa de lemn a fost ridicată în jurul anului 1604 și a
dăinuit, reparată, până în anul 1951 (Aurica Ichim, O biserică
de lemn dispărută: Sf. Voievozi-Rufeni, din orașul Iași, în
„Monumentul”, XVII, Iași, 2016, p. 233-260). O vedem în
stampa lui J. Rey de la 1845. Acești Rufeni sunt sigur atestați
la 1 martie 1704, când popa Misai (de la biserica cu același
nume, din Tătărași) și popa Andrii de la Rufeni erau martori la
o vânzare din moșia Prisăci (Ioan Caproșu, Documente
privitoare la istoria orașului Iași — DIOI, III, p. 219).
Precizarea este importantă, fiindcă uneori mahalaua Rufeni a
fost confundată cu satul dispărut Rufeni, al Mănăstirii Trei
Ierarhi, aflat la nord-est de satul Rediul (lui Tătar), com.
Breazu, și menționat începând din anul 1667 (Ibidem, II, p.
157). Greșeala a fost observată de curând de Laurențiu
Rădvan (Un subiect ignorat: moșiile urbane. Cazul orașului
Iași, în „Studii și Materiale de Istorie Medie”, voi. XXXIV,
cronica veche • litere
2016, p. 342). Satul acesta a fost înființat de Vasile Lupu
înainte de anul 1639, al ctitoririi bisericii Trei Ierarhi, cu
oameni mutați acolo de la Copou (DIOI, III, p. 173; mențiune
din 27 iulie 1702). Este, așadar, sigur că acei strămutați erau
înrudiți cu unii locuitori din Rufenii mai vechi, de dincolo de
Căcaina. în 1774, în Rufeni, mahalaua lașilor, erau 63 capi de
familie recenzați (Moldova în epoca feudalizmului, VII, 2,
Chișinău, 1975, p. 389-390). Catagrafiile ulterioare
reconstituie cu precizie evoluția mahalalei din preajma
bisericii sale. După 1864, când încep să fie denumite vechile
ulițe anonime, numele Rufeni va desemna doar o stradă, cea
actuală.
Oiconimul acesta a prilejuit un tur de forță
imaginativ obișnuit în procesul etimologiei populare, dar
jenant pentru eșecul specialiștilor în domeniul onomasticii.
Fostul consilier la Curtea de Apel Iași, Gh. Dimachi, a lansat
explicația (în „Ecoul Moldovei”, nr. 10, din 15 septembrie
1894), apoi consemnată de N.A. Bogdan (Op. cit., p. 83,
223), anume că Rufenii ar fi fost porecla dată de ieșeni unor
ruteni săraci și rufoși, veniți să taie pădurea din acel loc pe la
sfârșitul veacului al XVI-lea. Ori, după altă închipuire, că
numele ar veni de la monahul Rafail sau Rahil, care ar fi zidit
(din lemn?) biserica de la 1604. Asocierea formală Rufeni /
ruteni / rufoși este evident în spiritul analizei „după ureche”
(nemuzicală), iar, mai departe, nu este neobișnuit faptul că
arhivistul Gh. Ungureanu a preluat fără control ideea că
biserica de lemn ar fi fost făcută în anul 1604 de breasla
teslarilor (?), dintre care mulți erau ruteni (o pură afirmație) și
că, fiind rufoși, locului „i s-ar fi dat
numele de Rufeni”, formulare totuși
prezumtivă (lașul. Note istorice, [Iași,
1942], p. 14). Apoi, C. Cihodaru contestă
că satul ar fi fost populat cu inși (Istoria
orașului Iași, 1980, p. 69), evident, la
începuturile sale, căci, începând din
secolul al XVIII-lea, de când avem
informații precise despre locuitorii
lașilor, dimpotrivă, apar destul de mulți
(de exemplu, 21 de ruși, sudiți rusești în
1820: Documente statistice privitoare la
orașul Iași, ed. Ioan Caproșu și Mihai-
Răzvan Ungureanu, voi. I (1755-1820),
Editura Universității „Alexandru Ioan
Cuza” Iași, p. 371-372). Această
componentă etnică relativ nouă a creat,
probabil, legenda etimologică despre
ruteni, pe care istoricul o ignoră, dar nu
propune alta mai credibilă. Ion Mitican,
cu bogata sa imaginațiune, ce nutrește
volute stilistice specifice marelui iubitor
al urbei și trecutului ei, are viziunea
vechiului codru „păstrat multă vreme ca o
coroană împărătească în jurul târgului”,
numai bun de folosit pentru a explica și
denumirile Târgul Cucului și Str. Pădure,
până va fi fost „doborât de iuții mânuitori
de topoare ai satului rutenilor - poreclit
Rufeni” (Din Târgu Cucului în Piața Unirii - Itinerar
sentimental, Iași, Editura Tehnopress, 2003; retipărit, 2009,
p.10).
De mirare este însă ușurința cu care unii lingviști au
putut relua presupusa relație dintre etnonimul ruteni și
toponimul Rufeni. Au... înghițit hapul cu chinina erorii atât
temeinicul etimologist Vasile Bogrea („Anuarul Institutului
de Istorie Națională”, 1,1921-1922, p. 385, unde echivalează
Ruteni = Rufeni, fără niciun comentariu), cât și prea grăbitul
lorgu Iordan, care înregistrează (în Toponimia românească,
1963, p. 283), printre numeroasele nume de etnii
identificabile ca oiconime, și Rufenii, cartier din Iași, având
etimonul Rut(h)eni, „cu fonetismul, bine cunoscut, din
Fodor = Theodor, Marfa = Martha etc.”. Ambii lingviști au
uitat sau nu au observat următoarele impedimente stridente:
etnonimul rut(h)eni este neologism (din secolul al XIX-lea),
din germ. Ruthene (DLR); în limba română veche, etnonimul
are exclusiv forma ruși / ruși', eventuala pronunție th cafeste
caracteristică limbii ucrainene, nu și limbii române, care nu
ar putea cunoaște o asemenea transformare fonetică, dacă
numele Rufeni ar fi fost dat de localnicii ieșeni unor străini
nou veniți; în antroponimia românească, numele F(e)odor,
bine atestat, este împrumutat din ucraineană și nu creat din
calendaristicul grecesc Theodor.
Această dispută sterilă se poate lesne curma, după
pilda nodului gordian: oiconimul Rufeni, rar, cu doar cele
două exemple citate, este un evident derivat cu suf. -eni al
antroponimului Rufă (poreclă din apel, rufă), și acesta cu
minime ocurențe documentare. îl găsim ca nume al
negustorului Ștefan Rufa din Adjud, în anul 1820, în
Catagrafiile Vistieriei Moldovei (1820-1845), VIU, Ținutul
Putna, Partea 1 (1820), Iași, Casa Editorială Demiurg Plus,
p. 396.
Cam așa se spală... rufele între toponimiști (cu unda
limpede a izvoarelor istorice). Când apa e tulbure, din balta
incertitudinii, rămâne și obrazul nespălat, chiar pătat aici de
vicleanul și ascunsul Han-Ciuc sauHanciuc.
5
 cronica veche
MariusCHELCU
Institutul de Istorie „A. D. Xenopol"

OAMENI SI MONUMENTE ÎN ISTORII REGĂSITE:

/

/ CHIRIL DIN IAȘI

/ ATANASIE SI
BISERICA SFINȚII /
rima parte a titlului este preluată dintr-un articol al XlX-lea, numărul celor cu dare de mână s-au înmulțit, pereților din interiond și exteriorul bisericii și pentru construcția

P publicat în numărul din luna iunie al revistei intervențiile de renovare sau de refacere în urma unor incendii sau
„Cronica Veche”. Repetiția nu este un împrumut cutremure s-au făcut cu sprijinul lor.
stilistic, ci indică legătura între conținutul celor două texte. DacăOîndovadă a acestui lucru a fost prezentată în articolul din
articolul precedent am oferit câteva note despre un monument numărul anterior al revistei. Acolo, ca o prefațare a detaliilor
dispărut în urma distrugerilor războiului, biserica de la Tăutești- arheologice, autorii au amintit un moment petrecut în prima
unui pridvor din lemn cu geamlâc, acoperit cu tablă24. Așadar, cu
banii Eufrosinei Florescu a fost efectuată una din renovările
importante ale bisericii, ultima din secolul al XlX-lea. Preotul
Hodoroabă preciza, în 1934, atunci când publica volumul, că
biserica nu a mai fost reparată de 45 de ani, adică tocmai de la
lași, acum mă voi referi la un monument amenințat să dispară din jumătate a secolului al XlX-lea, când edificiul a beneficiat de o intervenția susținută de Eufrosina Florescu. Nu avem, deocamdată,
cauza părăsirii și degradării. Mai mult, căutându-i pe oamenii care intervenție majoră. Reparația s-a făcut în anul 1844 prin contribuția confirmarea, ci doar bănuiala că suma avansată era aceea de 1000 de
au influențat trecutul celor două edificii, am descoperit un punct de Elenei Talpiș. într-o mărturie ulterioară ea și-a motivat gestul prin galbeni pe care Procopie Florescu o destinase prin testament
legătură între ele. faptul că părinții au fost ctitori acolo, că își avea fiul îngropat în construcției unei biserici cu hramul Sf. Procopie, lângă cazarmă, la
începuturile acestui edificiu rămân, în continuare, ograda bisericii și că nu a putut răbda să vadă biserica descoperită, Copou. Din diverse pricini juridice, dorința testamentară nu a putut fi
controversate, atât în privința datei de fondare, cât și a identificării ținând să o refacă precum o știa din copilărie13. Consemnarea împlinită. Totuși, pentru a nu risipi banii și a-i încredința unui scop
primilor ctitori. Despre biserică au scris Gheorghe Ghibănescu1, N. reparației din acel an reprezintă o bună prefațare a prezentării, în apropiat celui dorit, Eufrosina Florescu se pare că i-a îndreptat către
A. Bogdan2, Gheorghe Băileanu3, Gheorghe Balș4, Nicolae lorga5 și continuare, a originii și motivației ultimei intervenții majore din reparația bisericii Sf. Atanasie și Chirii. Că execuția testamentară a
Constantin Bobulescu6, iar mai aproape de zilele noastre, Nicolae secolul al XlX-lea, din anul 1889. La fel ca în 1844, reparația s-a
Dascălii, Sorin Iftimi7 și Viorel Erhan8. Există și un studiu mai amplu datorat inițiativei unei femei, anume Eufrosina Florescu.
despre biserica Sf. Atanasie și Chirii, acela al preotului Nicolae Eufrosina era fiica negustorului Antonie Cavacu și s-a
Hodoroabă, paroh în perioada interbelică’. în contribuțiile căsătorit în anul 1836 cu Procopie Florescu14, funcționar la
enumerate regăsim tentativa de a rezolva dilema identificării Secretariatul de Stat în perioada regulamentară, ultimul proprietar al
începuturilor și a ctitorilor. Recent, în anul 2012, Marcel Lutic și-a moșiei Tăutești de lângă Iași. Nu știm unde au locuit soții Florescu
impus aceleași obiective într-o conferință intitulată Biserica Sfinții în primii ani ai căsniciei. Avem indicii că într-o casă din mahalaua
Atanasie și Chirii. Știri despre ctitorii ei, text nepublicat, dar la al Ciurchi, însă intenția de a se muta într-o zonă mai bună se vădește
cărui conținut am avut acces prin bunăvoința autorului, căruia îi încă din anul 1838, când Procopie Florescu a cumpărat de la
mulțumesc. Tudorache Ghica un loc din mahalaua Muntenimii, mai la vale de
în ceea ce mă privește, am renunțat să reiau căutarea biserica Sfinții Atanasie și Chirii. Pe locul cu o suprafața de 522 de
numelor primilor ctitori sau a unei date exacte pentru ridicarea stânjeni pătrați, adică aproximativ 1500 de metri pătrați15, a fost
bisericii, informațiile vechi de care dispunem, și care doar printr-o construită o casă cu dependințe în anul 1842"’. Acolo au locuit soții
fericită întâmplare s-ar putea îmbogăți, nu ne ajută să trecem Florescu până la sfârșitul vieții lor. El a murit în vara anului 1877, iar
dincolo de stadiul ipotezelor. Apoi, cred că lipsa surselor pentru ea, 17 ani mai târziu, amândoi fiind înmormântați lângă biserica de
datare și ctitori are o explicație care nu depinde neapărat de la Tăutești.
pierderea informațiilor istorice, cât de rostul bisericii de la Așadar, avem un interval îndelungat, din 1842 până în
începuturile ei. 1894, în care soții Florescu au fost enoriași, lăsând urme în fost sursa fondurilor o indică și faptul că, ulterior renovării,
Mai precis, credem că este tot mai evident faptul că patrimoniul bisericii Sfinții Atanasie și Chirii. Un moment nefericit Primăria a dat străzii care trece pe lângă biserica Sf. Atanasie și
biserica Sf. Atanasie se alătură bisericilor Curelari și Sfinții Teodori, al existenței lor a fost acela al morții unicului copil, o fiică, numită Chirii numele de Procopie (actuala stradă dr. lacob Cihak),
care au avut, de la început, rol de biserici de mahala, ridicate, mai Ecaterina, născută la 10 aprilie 183717. Copila avea 8 ani și a fost denumire care a avut-o până în perioada comunistă.
întâi din lemn, apoi din piatră, și întreținute prin efortul comun al înmormântată la 3 ianuarie 1845 în cimitirul bisericii Sf. Atanasie și La sfârșitul acestor notițe, care se doresc a fi preliminarii
enoriașilor, mai mult sau mai puțin înstăriți, așa cum era lumea Chirii18. Pentru pomenirea ei a fost dăruită bisericii o carte scrisă în ale unui studiu mai amplu, reținem că o biserică care a apărut, a fost
amestecată a mahalalelor. Drept urmare, încercările de a căuta limba greacă, Epistolele Sfântului Pavel, pe una din filele cărții fiind întreținută, restaurată și refăcută timp de câteva secole datorită
ctitori celebri printre domni, ierarhi sau boieri se justifică mai însemnate data nașterii și a morții copilei1’. Un alt moment de eforturilor constante ale enoriașilor ei, fiecare după putere și
degrabă prin dorința de a înnobila trecutul edificiilor amintite. însă cumpănă în viața soților Florescu a fost acela al strămutării lor în chemare, este, astăzi, în pragul colapsului. Cauza este timpul
răspunsurile convingătoare vor continua să lipsească. Această Basarabia, unde s-au stabilit la moșia Coșemița, din ținutul Soroca. îndelungat de la ultima restaurare, dar și faptul că, din 1972 până în
observație nu exclude posibilitatea ca vreun domn, precum Ștefan Plecarea a avut loc în condițiile pensionării lui Procopie Florescu, 1997, a stat închisă și că de atunci și până astăzi nu a mai revenit la
Petriceico, cel care a stăpânit locuri în zonă10, o mamă sau soție de dar, mai precis, în contextul mai larg al schimbărilor pe care le-a statutul inițial, de biserică de parohie. Sunt, așadar, mai bine de
domn, un mare boier sau familie boierească sau chiar un patriarh adus Războiul Crimeii. Astfel că, la 1 august 1854, Procopie patru decenii de când biserica Sf. Atanasie și Chirii a rămas ca o
care a dăruit sfinte moaște și a căutat milostenii prin Moldova să nu Florescu printr-un înscris îl desemna pe Alexandru lonescu, preotul casă nelocuită.
se fi așezat, de-a lungul timpului, în rândul ctitorilor și ai celor care de la Sf. Atanasie și Chirii, purtător de grijă pentru toate acareturile, Astăzi, în lipsa enoriașilor dispuși la o nouă mobilizare,
au înzestrat și înfrumusețat biserica din mahalaua Muntenimii de anume casa din Iași, dughenele și viile de la Socola și Copou. De precum cele din 1844 și 1889, rezolvarea impasului a rămas să
Mijloc. însă, căutându-i doar pe cei mai iluștri miluitori, îi voi trece asemenea, preotul urma să-i aibă în grijă și pe oamenii casei care vină dinspre fondurile publice, iar argumentul hotărâtor al salvării
în uitare pe aceia mulți prin a căror contribuție, mai mică sau mai rămâneau în Moldova, țigani și moldoveni, atât la vii cât și la casa de monumentului nu îl reprezintă, neapărat, vreun un ctitor ilustru pe
mare, dar consecventă, a fost ridicată, întreținută sau refăcută lângă biserică, până când casele urmau a fi închiriate. La patru zile care l-am putea descoperi în trecut, ci tocmai istoria cotidiană,
biserica. după întocmirea înscrisului, joi 4 august 1854, soții Florescu au aproape anonimă a monumentului din spatele Universității de
Locul pe care l-a ocupat biserica pe harta istorică a trecut Prutul, stabilindu-se în Basarabia, de unde vor reveni după Medicină. Tocmai această simplitate a viețuirii religioase face din
orașului Iași, în apropierea unor drumuri care făceau legătura între nouă ani, în 18632". La întoarcere se vor reașeza în casa de lângă Sf. Atanasie și Chirii un monument reprezentativ pentru istoria
două zone comerciale importante, anume Târgul de Jos și Târgul biserica Sfinții Atanasie și Chirii. orașului Iași, iar salvarea lui ar fi gestul de recunoștință și de
Boilor, explică vechimea și densitatea locuirii urbane în acea parte a Către sfârșitul vieții, Procopie Florescu, prin testamentul aducere amintire față de locuitorii din vechime ai acelei părți a
orașului. De altfel, sondajele arheologice efectuate în primăvara redactat în anul 1875, a încredințat bisericii Sf. Atanasie suma de orașului, cei mai mulți dintre ei rămași neștiuți și ale căror
acestui an, ale căror concluzii au fost înfățișate în numărul anterior 100 de galbeni, din care urmau a se face pomeniri21. în legătură cu oseminte împânzesc curtea bisericii.
al revistei", probează faptul că pe locul zidirii bisericii Sf. Atanasie acea donație, în fondul Primăria Iași, de la Arhivele Naționale, am
și Chirii exista o densă locuire încă din secolul al XVI-lea. Drept descoperit un dosar al Averii Epitropiei bisericii Sf. Atanasie și Gheorghe Ghibănescu, Casele lui Ștefan Petriceicu vodă in Iași, în „Ioan
urmare, chiar dacă prima atestare certă a bisericii datează din anul Chirii, conținând acte din intervalul 1879 până în 1883. Cu ocazia Neculce”,fasc. 4 (1924), p. 272-273.
1651, atunci când diaconul Samson de la Sfântul Atanasie se alătura alegerii epitropilor, în anul 1879, a fost întocmită și o listă a N.A. Bogdan, Orașul Iași. Monografie istorică și socială, ed. a 11-a, Iași,
altor preoți de la bisericile din Iași și protopopului ca martor la o familiilor din parohie, între cele 88 înșiruite regăsindu-se și casa 1913, p. 229-230.
vânzare12, un lăcaș de cult, foarte probabil, din lemn, poate să fi defunctului Procopie Florescu. Dosarul mai cuprinde și Gheorghe Băileanu, lașul în secolul al XVII-lea (partea a Il-a), în
existat în acel perimetru mult mai devreme. corespondența purtată de epitropi cu Primăria și cu executorul „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 1-2/1968, p. 64-82.
Gheorghe Balș, Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacurile al
Din momentul primei mențiuni, la 1651, informațiile testamentar al lui Procopie Florescu, arhimandritul Filotei
XVII-lea și al XVIII-lea, București,1933, p. 220-221 și indice.
despre biserică, preoți și enoriașii, locuitori în apropiere, la început Romanescu, pentru eliberarea sumei hărăzite bisericii prin Nicolae lorga, Inscripții din bisericile ieșene, București, 1907, p. 13-14.
mai rare, devin tot mai numeroase urcând în secolul al XVIII-lea și testament, în condițiile în care edificiul, așa cum reiese din Biblioteca Academiei, Arhiva 3912, ms. I. nr. 18. Biserica Sf. Atanasie.
în prima jumătate a secolului al XlX-lea. Mărturiile, fără a fi rapoartele cuprinse în dosar, avea nevoie urgentă de reparații22. La Nicolae Dascălu, Sorin Iftimi, Pelerin în Iași. Ghid pentru vizitatori, Iași,
spectaculoase, adunate și înseriate, ne dau imaginea corectă a rândul ei, văduva a dăruit bisericii un epitaf cusut cu fir, iar pe rama Trinitas, 2000.
rolului de biserică de parohie, spre folosul spiritual al poporenilor lăzii în care se păstra era inscripția: „Eufrosina Florescu, pentru Viorel Erhan. Mănăstiri și biserici din orașul Iași și împrejurimi. Iași,
din Muntenimea de Jos și Muntenimea de Mijloc. Persistența în pomenirea familiei sale, 1878, ianuarie 11 zile”. De altfel, preotul Tehnopress, 2003.
căutarea dovezilor pentru un trecut ilustru poate să fie și o paroh Nicolae Hodoroabă nota în volumul tipărit în anul 1934, N. Hodoroabă, Monografia parohiei Sf. Atanasie și Kiril din Iași cu
bisericafilială Vulpe, Iași, 1934, 157p.
contaminare a faptului că, pentru un timp, la sfârșitul secolului al făcând un inventar al obiectelor și inscripțiilor aflate în biserică la Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri. Până la 1821, ed. a II-
XVIII-lea și începutul celui următor, după arderea curților vechi, acea dată, că exista în arhivă un pomelnic al Eufrosinei Florescu23. a, revăzută, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2007, p. 268-274.
reședința domnilor s-a aflat pe locul unde este, astăzi, Universitatea Milostenia Eufrosinei nu s-a oprit la înzestrarea bisericii a Costică Asăvoaie, Adriana Miron, Cosmin Niță, Cercetare arheologică
de Medicină, iar biserica Sf. Atanasie și Chirii a avut statutul de cărei enoriașă era și în cimitirul căreia îi era înmormântată fiica, ci a preventivă la biserica Sfinții Atanasie și Chirii din municipiul Iași, în
biserică domnească. Acesta poate să fi fost cel mai fericit răstimp contribuit mai mult, așa cum făcuse, în urmă cu patru decenii, Elena „Cronica Veche”, an VII, nr. 11 (82), noiembrie 2017, p. 22.
din trecutul edificiului, dar, atâta timp cât biserica a avut enoriași, iar Talpiș. Dintr-o adresă a Primăriei Iași cu data de 20 februarie 1889 Ioan Caproșu, Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria
din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, continuând în secolul reiese că ea s-a angajat să elibereze sumele necesare reparației orașului Iași, I, Acte interne (1408-1660), Iași, 1999,1, p. 436, nr. 366.
Costică Asăvoaie, Adriana Miron, Cosmin Niță. loc. cit., p. 22
Arh. Naționale Iași, Documente, 425/276 și idem, Isprăvnicia ținutului
Iași, nr. 2072.
Ibidem, Documente, 403/277.
Ibidem, Documente, 433/232.
N. lorga. Inscripții din bisericile României, II. p. 128. Potrivit unei
însemnări de pe carte bisericească scrisă în limba greacă. Epistolele
Sfântului Pavel care se afla în patrimoniul Bisericii Vtdpe.
Arh. Naționale Iași, Documente, CLXV/23.
N. lorga. Inscripții din bisericile României, II. p. 128.
Procopie Florescu se întoarce în România în anul 1863, fiind desemnat
executor testamentar al surorii sale, Elena Dabija (Arh. Naționale Iași,
Tribunalul Iași, S. I, Tr. 1788, op. 2039, nr. 6073).
Am publicat integral testamentul ca anexă la un studiu dedicat înființării
Orfelinatului „Procopie Florescu” de la Tăutești; vezi Marius Chelcu, O
instituție de ocrotire a copilului de la sfârșitul secolului XIX: Orfelinatul
„Procopie Florescu ”, în Educația publică și condiționările sale (secolele
XIX—XX), volum editat de Cătălina Mihalache și Leonidas Rados, Iași,
Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2015, p. 263-269.
Arh. Naționale Iași, Primăria Iași, 84/1879.
N. Hodoroabă, op. cit., p. 46.

22 cronica veche

Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE ONOMASTICE"
ALE IAȘILOR (XL)
u sunt numai mistere onomastice în Tătărași, ci și
N minuni jurnalistice. Citesc în „Bună ziua, Iași”, de
miercuri 27 februarie 2013, sub pana electronică a lui
S. P., știrea alarmantă cum că va dispărea, în arcanele juridico-
birocratice ale disputelor de proprietăți revendicate, cea mai
veche piață agroalimentară din Iași atestată, Piața Chirilă.
După raderea postrevoluționară a celei de pc malul Ciricului,
de la Doi Băieți, ar fi chiar dramatic să alerge târgoveții după
pătrunjel proaspăt tocmai în Piața Alexandru cel Bun.
Chichirezul poveștii pentru cititorii „Cronicii Vechi” nu e
problema verdețurilor, ci vechimea acestui loc de negoț
ecologic. Căci de unde să știe ceva, fără oareșce buchiseala,
gazetarul de școală nouă despre medievalele Târgul Făinii,
Ulița Măjilor (de pește), Păscăria de lângă biserica Sf.
Panteîimon, despre „piațurile” diriguite de Eforie prin
dispozițiunile Regulamentului Organic ( 1832) pe
medeanurile de la Sf. Spiridon sau de la Sf. Vineri (cu halal de
Hală Centrală direct moștenitoare) sau chiar de juna Piață
Nicolina, cea de pe vechiul amplasament, deschisă și
„paveluită” încă la 1870. A face iscusită zăbavă cu cetitul fără urmași, și trei surori. în 1920, Gheorghe Chirilă cumpără
cărților nu mai este azi decât pierdere de vreme, care, oricum,
trece.
Așadar, să descâlcim ghemul neștiutului și să
înnodăm firul rupt al scurtei memorii orale în această răspântie
din podișul dealului, unde se sfârșea vechea uliță a Tătărașilor vecinică vânzare). Se reface astfel fosta proprietate integrală a
și de unde se ramificau în trei direcții Ulița Boboschi (1844,
devenită Str. Bulgară în 1884, apoi botezată, în 1910, Str. Ion
Creangă), Str. Stejar (Ulița spre fântână, la 1844) și Str.
Plăcerilor (1884, numită Str. Petre Ispirescu, din 1960). Va fi
fost acolo, încă de pe la 1700, un medean numai bun pentru
neguțătorie și distracții populare, căci alături prosperase o
vreme Târgul Cucului (cel din Tătărași, amintit în 1749, cu
„mai mult de mâncat”, aflat între capetele străzilor actuale
Răchiți și Nicoriță - vezi episodul XXXV). O rețea de pivnițe
care străbat întreaga zonă, chiar și pc sub Str. Tătărași,
dovedește acolo o veche și extinsă efervescență comercială.
Mai târziu, pe la 1820, când se va fi reîmpărțit locul, un
norocos cu cheag în pungă, poate un bulgar, fruntaș în rândul Hală cu cășărie și mezeluri. Beneficia, desigur, de facilități,
alor săi, chiar în capul uliței cu denumire etnică, va fi
cumpărat o bună postată, unde a durat cârciumă cu heiuri
trebuitoare deverului său. Pe fiul aceluia, lani sîn Chirilă, îl
găsim la 1853 în recensământul caselor întocmit pentru
impozitarea lor în vederea pietruirii ulițelor (Lista caselor și a
dughenelor Capitaliei..., ediție de G. Crăciun și A. Pricop,
Iași, Ed. Noel, 2000, p. 53). Era înregistrat în Despărțirea a 6-a,
în capitolul Clasa a IV-a de case, impozitate cu 100 de lei și cu
adresa în Ulița Sf. Dimitrie (Misai). încă nu avea o dugheană.
Peste numai opt ani, informațiile sunt mai generoase. Eni
Enciu Chirilă era recenzat pe Ulița Nicoriță (cum se numea
atunci Str. Tătărași), la nr. 890, cu o casă de 400 lei (Arhivele
Naționale Iași - ANI, Eforia Iași, dos. 99/1861, catagrafie, f.
432 v.), iar la nr. 827 ținea dugheană, cu grădină și odăi cu
chirie, în valoare de 50 galbeni (Ibidem, f. 431 r.). O asemenea
situație nu putea fi decât rezultatul unei bune moșteniri, căci
majoritatea caselor din zonă erau prețăluite cu 30,40 sau 70 de
lei. Numele îl arată de nație sud-dunăreană, bulgaro-
sârbească, de care Tătărașii erau plini la mijlocul veacului al
XlX-lea, cel puțin pe Ulița Bulgară și pe Ulița Sârbimea
(1861). Eni Chirilă, cu prenumele ulterior românizat Ioan, a
murit în anul 1899, lăsând averea sa celor patru fii: Neculai a
primit casa din Str. Tătărași, de la nr. 4 (după numerotare
nouă),cu două odăi, dugheană cu pivniță și gârliciu, Ioan a
moștenit casa de la răsărit, cu nr. 4 bis, cu patru odăi și grădină,
iar Gheorghe și Costache au fost mulțumiți cu 10 ha de vie la
Tomești, pe Dealul Murgului (Act de împărțală voluntară, din
23 decembrie 1899, în arhiva familiei), de unde venea desigur
vinul în pivnița crâșmei tatălui lor. Suprafața locului era mare,
de 3460 m.p., delimitată ca și astăzi, cum se vede în Planul
orașului Iași (1896-1897) al lui Gr. Bejan (planșa nr.
3056).Neculai a fost negustor de vocație, preluând meseria
bătrânului Chirilă. Era necăsătorit în 1884, când ținea crîșma
din Tătărași (ANI, Camera de Comerț și Industrie Iași, dos.
9/1884-1899, f. 148, nr. 927). în anul 1904, a cumpărat de la
vecinul Petru Ghenciu imobilul de la nr. 6, unde era crâșmă cu
pivniță (existente și astăzi, în stare de degradare), vândut în
cronica veche
1914 lui Neculai Vlad și răscumpărat de la urmașii acestuia în
anul 2011 de actualul proprietar, nepotul acum octogenar
Neculai Chirilă. Născut în 1848, bătrânul Neculai a murit în
1910, moștenit fiind de Gheorghe (1892-1976), Constantin,
drepturile de moștenire ale mamei sale și ale surorilor pc
partea de la nr. 4, precum și, în 1923, de la unchiul său Ioan
Chirilă, mort atunci fără urmași, proprietatea acestuia de la nr.
4 bis, casă cu patru odăi, cu atenanse și grădină cu pomi (Act de
bunicului Ene Chirilă, iar Gh. Chirilă dezvoltă afacerea.
Demobilizat, în august 1918a înscris o firmă pentru comerțul
de măcelărie, mezeluri, fructe și zarzavaturi, cu deverul în
Piața Halei și cu aprovizionare de vite comute și porci din
Basarabia (Certificat), pentru ca în august 1923 să mute sediul
principal în Tătărași, nr. 4, cu un trunchi de came și comerț cu
băuturi spirtoase, băcănie, coloniale, cereale, mezeluri,
brânzeturi și zarzavaturi, sub emblema (= firma) „La Grădina
Chirilă” (Certificat sanitar). Obținea apoi, în același an, o
Autorizație pentru deschiderea locantei cu grătar, așadar cu
servire în grădină, unde se vindeau și zarzavaturi, apărând
atunci „Piața Chirilă”, cu denumire neoficială. Rămânea și în
având Medalia „Bărbăție și credință cu spade el. II” și Crucea
Comemorativă a războiului din 1916-18, pentru participarea
la bătălia din 7 iulie 1917, de la Nămoloasa. A mărit casa
moșului Ioan, unde funcționau măcelăria și cârciuma, la 11
camere și a construit în 1935 o casă nouă, cea în care locuiește
astăzi familia fiului său Neculai, demolând vechea dugheană,
dar păstrând pivnița, arhaică, solidă și acum. în 1933, i se
reînnoia cu un Brevet dreptul de a vinde băuturi spirtoase în
cârciuma sa, iar în 1941 obținea un Brevet de meserie
(măcelar). Primea, iarăși, Autorizație pentru cârciumă,
locantă, grătar și măcelărie, în 1946, și Certificat de
funcționare, în 1949 (ultimul), „La Grădina lui Chirilă”.
Cunoaștem așadar un caz exemplar de tradiție negustorească
în Iași, de cel puțin patru generații, care ar fi putut continua
până astăzi, neîntrerupt, dacă o (dez)orânduială economică
nouă nu schimba cursul vieții normale. Prin Decretul nr.
92/1950, imobilul comercial de la nr. 75 (fost nr. 4) a fost
preluat de administrația locativă a orașului, apoi transferat în
1965 către sectorul comercial, pentru măcelărie, crâșmă,
frizerie, desfacere de stofe și metalo-chimice. A fost demolat
în octombrie 1979, fiind afectat parțial de cutremurul din 4
martie 1977. Pe acel loc s-a încropit așa-zisa Piață Tătărași
Nord, numele uzual fiind Piața la Chirilă, după cum știau
megieșii pe foștii proprietari ai locului. A fost naționalizată și
casa de la nr. 73, proprietarul Gheorghe Chirilă rămânând
acolo ca chiriaș, până când a primit un apartament într-un bloc
nou. Fiul, Neculai Chirilă, a trebuit să-și ia gândul de la
meseria strămoșească. A fost maistru la Fabrica „Țesătura”.
Procesul de revendicare a proprietăților a început în anul 1991,
dar s-a finalizat abia în 2002, în urma partajului cu
moștenitoarele surorii lui Neculai Chirilă, Valeria, și
cumpărarea cotei acestora de către fiii lui Neculai Chirilă,
Radu și Cătălin Chirilă. O gazetă, „Evenimentul”, Regional de
cronica veche
Moldova, lansa joi, 7 martie 2013, zvonistica despre
modernizarea acestei piețe private după un proiect iluzoriu și
(teneatis risum) despre podul ce ar fi urmat să lege zona
Hotelului Europa cu Piața Chirilă, aruncat peste valea
Căcainei, ca în basmele populare. La vremuri noi, fantasme
originale. Nu cunosc o altă familie din Iași cu șase generații de
comercianți, una cu o sincopă impusă, de jumătate de veac.
Familia își știe povestea (din documentele citate), fără detaliile
începuturilor.
Locul crâșmei lui Ene Chirilă și al pieței înfiripate în
1923 a fost și este de notorietate în Tătărași. în grădina din
spatele celor două case se aduna poporul petrecăreț, scria N. A.
Bogdan (în „Ecoul Moldovei”, IV, 1895, nr. 9, din 8
septembrie; informații reluate în monografia sa Orașul Iași,
ed. a doua, 1913, p. 82), la scrânciob, la nunți și alte petreceri
duminicale, cum adaugă Ion Mitican (Din Copou laPantheon,
p. 95-96), din plăcerea fantazării literare. Era acolo un stejar
umbros, în fundul ogrăzii, viguros și astăzi, după încă aproape
un veac și jumătate, și de la care, cu certitudine, a fost dat
numele uliței numite oficial, din anul 1884, Str. Stejar (ANI,
Primăria Iași, dos. 119/1884, f. 209 v.), cu un capăt chiar în
preajma arborelui și cu celălalt aproape de Ciric. Tot de acolo
pleca, în direcție opusă, și „ulița care merge pi la ștejar tot la
podul de lemn” (ANI, EI, dos. 74/1836, f. 57 r.), așadar aceea
care se va numi apoi Str. Tătărași, coborâtoare la Podul de
Lemn al meserciilor, de peste Căcaina. Aici, la răspintenea de
La Stejar, a fost așezat un post de pază a drumului, controlat de
străjerii cu nume turcesc (Ibidem, dos. 35/1837, f. 66 r.; cf. și
Dan lacob, Dzn istoria străzilor urbane ieșene: culucciii
(secolul XVIII-mijlocul secolului XIX), din „Buletinul «Ioan
Neculce»” (serie nouă)”, II-III, 1996-1997,p. 144).
Despre cârciumă știa câte ceva și neobositul Ion
Mitican, care a cunoscut și numele proprietarilor din ultimul
veac (Neculai Chirilă, fiul Gheorghe și nepotul Neculai), dar,
cum uneori chiar și bonus dormitat Homerus (Horatius), o
numește Hanul lui Stejar (trebuind să scrie de la stejar, în
evocarea Cu Mihai Eminescu și Ion Creangă prin târgul
leșilor, București, Editura pentru Turism, 1990, p. 111). Aici,
la Chirilă, ar fi improvizat Creangă un imn pentru plosca de vin
gâlgâitoare (Ibidem). O sursă principală despre Eminescu și
Creangă peripatetizând bahic prin Tătărași (și alte locuri) este
o scrisoare din 29 ianuarie 1928 a lui Traian Ichim, fost
arhivist, către G.T. Kirileanu, căruia îi rezuma amintirile unui
moșneag Anghel, însoțitor al celor doi în grădina hanului lui
Alistar, la crâșma Sprăvale Babă, la hanul lui Chirilă și alte
locante (Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite,
ed. de Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Junimea, 1978, p. 246).
Fiindcă nu a cunoscut istoria acestei proprietăți,
„trecutologul” ieșean nu a putut identifica locul exact al vechii
cârciumi a lui Enciu Chirilă (niciodată han, cum o califică
uneori, după diverse relatări). Presupun că l-a crezut pe
amplasamentul pieței actuale, iar greșeala a plătit-o scump,
căci i-am luat caimacul descoperirii a încă unui loc de sfântă
mitologie culturală ieșeană, anume casa lui Gheorghe Chirilă,
cea ridicată în 1935 pe temeliile crâșmei glorioase. O placă
amintitoare de o prezență simbolică majoră ar trebui așezată
acolo, întru înnobilarea unui spațiu dominat de trei veacuri de
patima și nevoia negustorească. Din străfundul pivniței lui...
Auerbach-Eni Chirilă răsuflă cu aburii închipuirii buchetul
vinului de la Tomești, gâlgâitor din plosca celebrată de Ion
Creangă.
5

Sorin IFTI Ml
HOTELUL „CONTINENTAL"
DIN IAȘI.
O POVESTE DIN ALT ÎNCEPUT DE VEAC
otelul „Continental” din Piața Cuza Vodă a fost una dintre
H clădirile emblematice ale lașului de altădată. în momentul
amenajării pieței, după 1910, Palatul „Continental” era
clădirea dominantă, cea mai înaltă și cea mai modernă. Imobilul
este înregistrat pe Lista Monumentelor Istorice. „Atlasul” aflat pe
frontispiciul clădirii făcea pereche cu monumentul din mijlocul
pieței: Fântâna cu lei. Pe spatele felinelor se sprijinea un glob
pământesc. La parterul clădirii au funcționat magazine denumite
„Atlas”, „La leu”, „La Glob” care fixau în memoria publică acest
ansamblu urbanistic. în pofida distrugerilor din ultimul război
mondial și a sistematizării din perioada comunistă, piața Cuza Vodă
și-a păstrat clădirile vechi, pe toate cele patru laturi, spre deosebire
de Piața Unirii, care a cunoscut o schimbare radicală. Acesta este
printre puținele locuri în care mai poate fi regăsită arhitectura
vechiului Iași.
Vechile dughenele Cantacuzino-Pașcanu (1850-1910)
Pentru o cunoaștere adecvată a evoluției urbanistice a
zonei, se cuvine a fi urmărită evoluția istorică a acesteia, începând
de la jumătatea secolului al XlX-lea. Acest gen de studii, deosebit
de necesare, se întocmesc destul de rar și adesea tardiv, Iară a mai
putea influența deciziile edililor, atunci când se are în vedere
evoluția urbanistică a unor zone ale orașului.
Terenurile din intersecția Uliței Mari cu Ulița Goliei a
reprezentat o întinsă zonă compactă de proprietăți ale familiei
Cantacuzino, ajungând până la Hotelul Traian de astăzi. Doar colțul
dinspre Poșta Mare a aparținut familiilor Balș- Sturdza. Prima linie
de clădiri, de la stradă, au dobândit de timpuriu destinația de
dughene, fiind aducătoare de venituri însemnate prin închiriere
(fiind așezate pe un bun vad comercial). Vechile dughene de lemn și
paiantă au fost înlocuite, pe alocuri, de adevărate „palate”
comerciale, clădiri modeme, cu unul sau două etaje.
Pe acest colț de stradă, cu adresa str. Ștefan cel Mare nr. 1/ etaje și mansarda având destinația de hotel. Clădirea a fost
str. Golia nr. 79 (după numerotarea veche), se aflau dughenele
logofătului Dimitrie Cantacuzino. Clădirea era un șir de 13 dughene
din cărămidă, cu un singur nivel, dar cu fațadele pe două străzi: 6
magazine pe str. Golia și 8 magazine pe Strada Ștefan cel Mare.
Erau un șir de încăperi zidite din cărămidă, destul de solide, și
acoperite cu tablă. Fiecare dintre dughene avea o a doua odaie în
spate, care servea adesea ca locuință negustorilor care se stabileau
aici cu chirie. Spre strada Golia, camerele aveau o înălțime de 2,74
m, iar pe Strada Mare aveau 3,70 m. Suprafața ocupată de întreaga
clădire era de aproape 500 m.
Dughenele au fost cumpărate la 28 octombrie 1852 de
Carol Casimir și Nina Guenault. Este vorba despre celebra
„Madame Nina”, care ținea unul dintre cele mai cunoscute
magazine de modă în vechea capitală a Moldovei. Urmașii acestora
au fost C.B. Guenault și Leocadia Guenault (urmașii minori ai
decedatei). Aceasta din urmă a fost căsătorită cu Louis Castaing,
supus francez, domiciliat în Iași. La data vânzări cei doi frați
Guenault locuiau în localitatea Senlis din Franța, fiind reprezentări
de Louis Castaing (ce era și tutore ai fiilor minori rezultați din
această căsătorie).
După 1870, proprietatea s-a împărțit în două, șirul de
dughene cantacuzinești fiind de aici vândut la doi proprietari
diferiți, urmând evoluții distincte. La 1872, Louis Casting a vândut
fraților Franz și Anton Iby dughenele cu fațada spre str. Golia,
învecinate cu imobilul cu etaj al Catincăi Mălinescu (în continuare,
pe str. Golia). Pe locul Băcăniei fraților Iby se înalță acum blocul-
turn cu balcoane rotunjite construit ca plombă în perioada
postbelică (arhitect Costinescu).
O altă parte din dughenele acestui trup de clădiri au
devenit, la 1875, proprietatea Ruxandrei Ventura (1833-1893),
prima soție a colonelului Constantin Rosetti-Solescu. Acesta era
fratele doamnei Elena Rosetti-Cuza. Pe atunci, imobilele
cumpărate se învecinau cu cel al fraților Iby (str. Golia) și cu
imobilul Mihail Hahn (str. Ștefan cel Mare, pe locul casei Kisser).
în anul 1893 dughenele au rămas moștenire lui George
Rosetti-Solescu (1853-1916), licențiat în drept la Paris, magistrat,
diplomat. George Rosetti a fost reprezentant al României la Belgrad
(1884-1895), precum și plenipotențial al țării noastre în Rusia, la
Sankt Petersburg (1895-1911). Acesta a fost căsătorit cu Olga de
Giers (1853-1924), fiica lui Nicolae de Giers, cunoscut diplomat
rus, căsătorit cu Olga Cantacuzino. Dughenele moștenite asigurau
un venit anual însemnat, de 15.000 lei.
în toamna anului 1897, George Rosetti-Solescu își anunța
intenția de a construi, într-un viitor apropiat, un alt imobil, cu două
nivele, pe acest loc. După furtuna ce a afectat acoperișul
dughenelor, în 1897, G. Rosetti s-a rezumat să efectueze mici
lucrări de întreținere acoperișului și tencuielilor. Deoarece locuia
efectiv în capitala Rusiei, ajungând rar la Iași, acesta nu a mai reușit
să își pună în operă planurile.
Dincolo de proprietarii clădirilor, memoria zonei a fost
marcată de o serie de comercianți care au avut o anumită relevanță
în trecutul lașilor. în bolțile de aici și-au început activitatea vestiții Bemard Kauflmann deținea această calitate.
cronica veche
anticari, Frații Șaraga (Schrager). O parte din aceste încăperi au
fost închiriate de vestitul croitor parizian Walter, care va construi
mai târziu palatul comercial de pe strada Lăpușneanu, clădire ce îi
va purta numele. Aici s-a aflat și cunoscutul magazin „La Ancora”,
cunoscut din cărțile poștale vechi.
Pe acel loc răsare Hotelul „Continental” (1911)
Planul general care a modelat modernizarea orașului a
fost cel din 1897, adoptat prin decret regal. Proectele Primăriei
prevedeau îndreptarea și lărgirea unor străzi centrale precum și
amenajarea de piețe civice. Totuși, planul din 1897 încă nu indica
realizarea unei Piețe pe locul acestei intersecții. La 15 septembrie
1909, Consiliul Comunal Iași a decis exproprierea pentru utilitate
publică a imobilului, în scopul alinierii intersecției celor două străzi
și amenajarea unei Piețe civice, care avea să fie destinată amplasării
stamii lui Alexandru Ioan Cuza, datorată lui Raflaello Romanelli.
Terenul eliberat, după demolarea clădirii, măsura 444,54 m2.
în urma licitației publice, terenul a fost adjudecat de
Rebeca Theitler. Aceasta a reușit să câștige licitația, în fața ofertei
bancherului Moritz Wachtel. Familia Teitler a înlocuit vechile
dughene pe un singur nivel cu frumoasa clădire etajată. Pentru
cheltuielile necesare execuției clădirii, doamna Theitler a făcut o
ipotecă la „Banca Moldovei” de pe str. Cuza Vodă, car se obliga să îi
pună la dispoziție fondurile necesare. Cheltuielile dovedindu-se a fi
foarte însemnate, noua clădire a ajuns să fie ipotecată la Creditul
Funciar Urban (str. Lăpușneanu). în cele din urmă, unele sume au
fost acoperite printr-un împrumut la Banca Națională- Filiala Iași.
Abia în 1914 Rebecca și Adolf Theitler au terminat de achitat
întreaga sumă împrumutată pentru achiziția terenului pe care s-a
construit Hotelul Continental.
Astfel a apărut în peisajul noii Piețe palatul comercial
„Continental”, cu spații comerciale la parter și subsol, cele două
constrută în trendul anului 1900, urmând linia Jungenstill-iAm
vienez (mai curând decât &Art Nouveau-\u\ francez).
Autorizația de construcție, emisă în data de 8/21 ianuarie
1911, formula numeroase condiții tehnice obligatorii. Clădirea
avea să fie executată după planurile depuse a dosar și aprobate de
Serviciul Tehnic al Primăriei, executate de inginerul I. Tăutu.
Fundația și susbsolul aveau să fie din zidărie masivă de piatră.
Pentru subsolul care avea să fie utilizat ca local de agrement
(berărie, cafenea etc.) pereții de piatră trebuiau să fie căptușiți cu
cărămidă; era necesar un canal de ventilație care să asigure
aerisirea subsolului. între cele două ziduri de piatră, erau prevăzute
prize speciale, parterul fiind așezat pe picioare din beton armat,
între grinzi de fier; acestea trebuiau să pătrundă prin întreaga
zidărie a subsolului, fiind cuprinse în blocuri de beton armat pe
toată înălțimea, până la nivelul asfaltului. Se recomanda ca
armătura să fie făcută cu o țesătură din vergi de fier, ancorate în
zidurile laterale. Traversele de fier ce vor forma plafonul subsolului
și a parterului vor avea dimensiunile prevăzute în planurile-detail,
perfect ajustate cu plăcile și comierele de legătură, bidoanele
strânse cu aparatul și în dimensiunile planului special. Traversele
de mare rezistență așezate deasupra parterului aveau menirea de a
suporta zidăria fațadei, cât și cele ce au a suporta grinzile și
plafoanele, vor fi verificate la Uzină și vor purta marca de
verificare.
„Belvederile”, precum și toate celelalte proeminențe,
mai mari de 0,80 m vor fi executate din cărămizi perforate sau
cărămizi de plută, pentru a fi cât mai ușoare. Reliefurile fațadei,
până la 0,15 m, vor fi executate din mortar de ciment, piatră, sau alt
material rezistent.
Plafoanele subsolului și al parterului vor fi din beton
armat sau cărămidă cun mortar hidraulic. Acoperișul va fi din
material nearzător. Latrinele și sălile de baie vor fi construite
potrivit Regulamentului Primăriei, din materiale impermeabile și
înzestrate cu canalizare. Curtea va fi asfaltată cu scurgerea către
canal, în care se vor dirja și scurgerea apei de pe acoperiș. Curtea va
fi acoperită cu vitraj, pe un schelet de fier bine calculat ca rezistență
și înzestrat cu lunetă pentru ventilație. Vitrinele magazinelor vor fi
înzestrate cu rulete din fier, iar toate celelalte uși vor avea
deschiderile spre interior. Zidul despărțitor între vecini și curtea
acestei clădiri va avea grosimea de 15 cm, înalt cât clădirea, având
și menirea de a suține și vitrajul curții. Pentru aceasta, el va fi
construit din traverse, de diverse dimensiuni și poziții, prevăzute în
planurile de detaliu, pentru a avea rezistența necesară.
M-me Theitler nu s-a ocupat direct de exploatarea noii
clădiri, ci a încheiat un contract de locație pe 10 ani (26 octombrie
1911-26 octombrie 1921) prin care a concesionat lui Adolf
Orenstein, pentru o chirie de 16.000 pe an. Spațiile comerciale de la
parter au fost închiriate unor negustori, pentru funcționarea unor
magazine, dar spațiile de locuit (etajele I, ÎI și mansarda), precum și
subsolul urmau să fie administrate de Adolf Orenstein. Pe la 1920,
Solomon Bercovici era administratorul Hotelului, iar la 1934,
cronica veche
De la Ulița Goliei la Piața „Cuza Vodă”
Ideea de a amenaja o piață civică în această zonă a
orașului, la capătul Uliței Mari dinspre ulița Golia, este foarte veche,
încă din 1841 se punea problema de a întemeia astfel de piețe în jurul
câtorva dintre biserici, acolo unde spațiul urban permitea astfel de
lucruri. între aceste biserici se afla și lăcașul din apropiere, Sf. Ilie-
Ghenghea, care se afla dincolo de intersecție, pe colțul dinspre casa
vornicului Vasile Alecsandri.
Primăria Municipiului Iași plănuia de mai multă vreme
realizarea unei piețe civice', prilejul s-a ivit cu în legătură cu
monumentul ce avea să fie ridicat în memoria lui Alexandru Ioan
Cuza. Guvernanții momentului, care doreau două monumente
separate pentru Cuza și pentru Unire, au ales această soluție.
Municipalitatea s-a gărbit să facă exproprierile pentru amenajarea
pieței denumită în grabă „Cuza Vodă”. Ulița Goliei a primit
denumiră de strada „Cuza Vodă” tot acum, în 1910.
în 1910 se constituia Piața pentru a face loc statuii
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ce nu a mai fost instalată
niciodată acolo. La 30 martie 1910, Comitetul Statuii se adresau
către Primărie, arătând că sculptorul Romanelli va aduce statuia lui
Cuza Vodă și celelelte patru statui (C. Negri, M. Kogălniceanu, N.
Cretzulescu și gen. Florescu), împreună cu pediestalul de granit roz,
care vor sosi la Iași la 1 septembrie 1910. Aceștia cereau să le fie pus
la dispoziție terenul cel puțin cu o lună înainte, curățat de vechile
zidiri, spre a se putea face fundamentul de piatră și ciment, care
trebuia să reziste la o greutate de 100.000 kg. Se spera ca la 15
septembrie 1910 să poată fi inaugurat monumentul. în cele din urmă,
statuia Domnitorului a fost amplasată, după cum se știe, în Piața
Unirii, fiind inaugurată în anul 1912.
Piața a continuat să poarte denumirea de „Cuza Vodă”,
chiar dacă s-a renunțat la acest amplasament pentru statuie. S-au
căutat alte soluții pentru a da o podoabă potrivită mijlocului Pieței.
S-a instalat aici o fântână publică, consecință a încheierii aducțiunii
de apă din sursa Timișești (1911). Spectacolul apei era menit să
bucure spiritul public, prin această binefacere a civilizației. Fîntâna
era împodobită cu im glob pământesc imens străjuit de trei lei, iar
deasupra susținea un personaj feminin cu brațul ridicat, o „Victorie”
(Nike). Monumentul se afla într-un evident dialog cu „Atlasul” de pe
frontispiciul Hotelului Continental, care purta pe umeri un al doilea
glob pământesc. Din vechile cărți poștale, cu greu poate fi identificat
personajul mitologic de pe clădire. Nu se cunosc împrejurările care
au dus la dispariția acestei fermecătoare fântâni, probabil în cursul
Primului Război Mondial. în bazinul rotund, cu diamentrul de 8 m,
au fost instalați delfinii de fontă păstrați astăzi în Parcul Expoziției
din Copou. Aceștia fuseseră aduși la Iași pe la 1851, fiind comandați
în Moravia, împreună cu fântâna gotică de fontă din fața Catedralei
Mitropolitane, de către Mihalik de Hodocin.
După palatul C. Cantacuzino-Pașcanu (astăzi Oficiul
Stării Civile) a devenit sediul Primăriei Minicipiului Iași, piața
funcționează ca o „piață a Primăriei”, fiind un loc de încercare
pentru mai multe statui din oraș. Mai întâi, la 1936, a primit
monumentul dedicat fostului primar George Gh. Mârzescu, demolat
de extremiști în 1940. A urmat, în 1941, de statuia domnitorului
Vasile Lupu, de C. Baraschi, ajunsă la Iași în refugiu, din Basarabia
abandonată. Prin anii 1950 aici a fost depusă statuia istoricului A.D.
Xenopol (astăzi în fața Universității din Copou). Astăzi, centrul
piațetei a devenit o simplă parcare.
*
Din punct de vedere urbanistic, lașul vechi, cu arhitectura
sa de la 1900, poate fi regăsit mai curând în mica piață „Cuza Vodă”
decât în piața considerată astăzi centrul orașului. Aici s-au păstrat,
pe toate laturile, clădirile vechi. în jurul acestei „piazzete” se
articulează și cele două fragmente de fronturi de clădiri istorice de
pe străzile Ștefan cel Mare și Cuza Vodă, singurele care au mai
rămas din vechiul Iași. De aceea credem că ansamblul urbanistic de
aici merită o atenție sporită din partea specialiștilor, iar Palatul
Hotelului „Continental” ocupă un loc privilegiat, din această
perspectivă. Din păcate, reamenajarea fațadei clădirii, realizată
după război, într-o manieră simplificată și „modernistă” (arhitect
Costinescu), a scăzut valoarea arhitecturală a monumentului, care
și-a pierdut, în mare parte, farmecul său de epocă. Acest fapt
afectează nu doar clădirea în sine, ci întreg peisajul urban al Pieței.
Ar fi de dorit ca Hotelul „Continental” să își recapete fațada sa
originală, tributară Jungenstill-u\ui vienez, ceea ce ar fi în deplin
acord și cu statutul său de monument istoric. în acest fel clădirea ar fi
mult mai atractivă. O asemenea realizare ar pune în valoare cele
două fronturi de clădiri comericiale - singurele rămase - de pe
strada Cuza Vodă și strada Ștefan cel Mare, oferind mai muîtă
consitență urbanistică acestui ultim fragment din arhitectura vechii
capitale a Moldovei.
19
 Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE" ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (XLI)
upă episodul Piața Chirilă (din XL), încep acum o
D răfuială lexico-toponimică prin locurile dc târguiala
ale lașilor, fără de care serialul de Mistere ar rămâne
cu un mare cusur. Dar nu din modestie trucată recunosc lipsa,
ci din scrupul... negustoresc și provocare etimologică.
Turcescul kusur a fost împrumutat cu sensul său propriu,
acela de „rest” (de plată, de bani), evoluția semantică spre
„defect” (de calitate) fiind desigur opera cusurgiilor
perfecționiști. Iar cititorul care a rămas cu amintirea
răzbunării din Răfuiala trebuie să mai afle că înțelesul pc care cât au putut, diverse presupuneri Vasile Bogrea, N. lorga. Al.
nuvela lui L. Rebreanu și DEX (unde nu-și află locul
arhaismele) îl dau verbului a răfui, cu etim. nec., nu este doar Ion, lacob, lațko), pentru a explica astfel prezența pe
de „a cere socoteală (cuiva)”, „a lămuri o neînțelegere”, „a se
certa” și chiar „a se bate cu cineva”, ci și, în cele mai vechi
atestări, „a clarifica o socoteală de bani” (de obicei pentru un denumirii târgului (propusă de D. Onciul și alți învățați). O
cusur), cum bine îl ilustrează DLR cu citate (începând cu
anul 1814, care trebuie binișor devansat spre 1776, data
atestării și a derivatului răfuială'). Atunci, cu un peci
(chitanță, adeverință) „s-au răfuit” o poliță a unui datornic
(Săniile Vistieriei Țării Moldovei, 1. editate de Ioan Caproșu,
2010, p. 507). Ar fi păcat să nu recomand tuturor acum măcar
zicala populară de pe la 1800. „Răfuiala bună face pe
gospodar”. Cititorul exigent (cum este totdeauna mai ales cel
al „Cronicii Vechi”) voind mereu câte o răfuială
toponomastică ieșeană, iar eu dator rămânând totdeauna cu
multe explicații, veșnic debitor la o bancă de... date, aștept
cu neliniște pe portăreii statului paralel(or).
Să pornim, așadar, agale, prin Ieși, pentru alte
răfuieli cu nume învăluite în negura cu care Chronos își
șterge urmele sau prizoniere ale atotstăpânitoarei neștiințe.
In afară de antroponime, nicio altă categorie onomasiologică
nu egalează numeric, în lista denumirilor vechi de ulițe,
mahalale, poduri, biserici sau piețe, numele de ocupații
meșteșugărești și negustorești. în fruntea repertoriului stă
însuși târgul, viguroasă și proteică vocabulă, în formă,
conținut și etimologie, intrată și în colimatorul unui învățat
lexicograf, dr. Mihai Vinereanu, ilustru în tagma daco-
tracopaților de școală nouă, cei din Oastea Domnului
Napoleon (Săvescu), disidența so/Z, dar numai ca membru
inferior, adică doar de picior stâng, cel cu ghinion (sau,
dimpotrivă, cu noroc, la turci), căci adesea ne tulbură
deprinderile explicative cu drepte judecăți și propune origini
mult îndepărtate ale unor verba năcionale îndeobște
considerate de import recent, măcar de o mie de ani, un fel de
neologisme matusalemice (Dicționarul etimologic a! limbii
române pe baza cercetărilor de indo-europenistică.
București, 2008). Pentru acest cuvânt, considerat a fi v. sl.
trugii, Vinereanu reconstituie un radical protoindoeuropcan
Merg- din atestări nu doar în limbile slave, ci și în toponimia
și lexicul din venctă, iliră, albaneză, lituaniană, letonă,
sanscrită, propunând o obârșie traco-iliră în română, așadar
de substrat. Dacă ar fi așa, cu verbul a târgui, folosit încă în semnalat de altfel și de Renate
Palia de !a Orăștie (1582), cu târgoveț și târgoviște, toate
întâlnite în vremea slavoniei românești, așezăm implicit
limba dacilor și la țâțâna limbilor slave. Această etimologie
ar urma să rectifice și optica istoricilor asupra caracterului
exclusiv agro-pastoral al vechii noastre civilizații,
presupunând cu necesitate existența unor centre dc schimb
de tip urban, târguri dacice dăinuind și în secolele IV-XIII, pe mongolii sau tătarii, de pildă, etnonimul
care însă arheologia, sigură în această privință, nu le găsește
nicăieri. Un mister iradiant așadar, precum centrul energetic
din peștera lui Zalmoxis!
Următorul nume buclucaș este chiar lași, care a dat
OctavPĂUNET
"ROMÂNI PENTRU ROMÂNIA"
-^n anul 2007, volumul Memoriale, dc Anghel Rugină,
I inaugura colecția „Români pentru România”, dedicată
românilor apartenenți diasporei și, mai ales, recunoscuți
pentru valoarea contribuției lor la dezvoltarea unor domenii
ale cunoașterii umane. La Editura Performantica au apărut
lucrări dedicate lui Gogu Constantinescu, celui mai
important inginer al Americii, Nikolai Tesla (cu rădăcini
genealogice românești) și este în curs de pregătire un volum
Henry Coandă. Colecția este structurată pc două registre:
operă și memorialistică, importantă pentru determinarea,
prin fluxul de interes continuu al acestora pentru România.
Lista, în așteptare, era impresionantă, cu extensie
dincolo de ocean și cu o focalizare subiectivă pentru
apartenenții spațiului ieșean. Fizicianului Ion Inculeț (fiu al
primului președinte al Sfatului Țării de la Chișinău) i se
alătură filosoful Ion Petru Culianu, poetul Mihai Ursachi
cronica veche
bătaie de cap istoricilor străini și români, stimulând
resursele fanteziei tară frontiere și îmboldindu-i, încă din
veacul al XVII-lea, să caute în antichitatea romană un
presupus Municipium lassiorum, amestecând în basm și pe
iasonii sau iaszigii dragi ungurilor, ca strămoși imaginari, și
pe cutare văcar sau morar fondator lasciu, replică moldavă a
ciobanului dâmbovițean Bucur. Le-a dat o binemeritată
circulație acestor povești de adormit copii bătrâni N.A.
Bogdan, în cunoscuta sa monografie (1913), au mai adăugat,
Andronic și alții, precum ipoteza unui hipocoristic laș (dc la
teritoriul țării a mai multor sate și locuri numite Iași. S-a
conturat însă treptat, ca acceptabilă, originea alană a
parte a strămoșilor oseților de astăzi, alanii sau iașii, s-au
refugiat din calea mongolilor, împreună cu polovții
(cumanii) în Ungaria, în anul 1239, unde au fost folosiți ca
trupe de mercenari, îndeosebi de arcași (lat. sagitarii).
Cercetătoarea germană Renate Molenkamp a evidențiat mai
temeinic (în Contribuții la istoria orașului Iași in secolele
XIV-XV, din „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie
«A.D. Xenopol»”, XXI. 1984, p. 60-72) relația dintre
denumirea lașilor ca Forum Filistenorum (în documente
latine interne moldovenești, din 1450, 1475 și în cronica lui
Jan DIugosz) și acei iași (cf. magh.jdsz, p\.jâszok. din v. rus.
ucu), care erau denumiți (nu se știe de ce) și filisteni în
sursele de limbă latină ungurești (începând din anul 1318).
Cu rezonabile argumente au fost reconstituite și
împrejurările prezenței lor în Moldova (la Baia și pe
Bahlui), ca detașamente de pază, după înfrângerea tătarilor
de către lituanieni la Apele Albastre (în 1363) și retragerea
lor dincolo de Nistru. Unul dintre acestea își va fi încropit
tabăra în perimetrul viitoarei Curți domnești de la începutul
secolului al XV-lea. Patriot, ca orice bun român, C.
Cihodaru s-a străduit să argumenteze că iașii erau „localnici,
băștinași”, că numele ar fi însemnat „arcași” (Istoria
orașului Iași, I, 1980, p. 51-52). de unde a închipuit și
legătura aruncată lejer peste trei secole cu cei câțiva arcari
de pe Podul Vechi, de lângă biserica armenească, atestați
abia începând din 8 februarie 1676 (Ioan Caproșu,
Documente privitoare ta istoria orașului Iași, II, p. 402).
Toate aceste ipoteze au fost supuse analizei critice în ediția
revăzută din 2007 a lucrării Iașii
vechilor zidiri (p. 23-29) de Dan
Bădărău și Ioan Caproșu, însă cu
dezvoltarea documentară imprudentă și
inutilă a relației semantice iași - arcași.
Cunoscute fiind rateurile etimologice
ale respectabilului medievist C.
Cihodaru, trecem repede și peste acesta,
Molenkamp, care a precizat cu dreptate
tară... cusur, neluată în seamă însă, că
apel. magh. ij „arc” nu poate fi derivat
pentru a se ajunge la presupusul pLjâsz
„arcași” (p. 62-63). Altfel spus, acum,
dacă iașii vor fi fost arcași de elită, ca și
nu putea avea sensul „sagitarii".
Ceea ce adăugăm aici la această
ultimă coerentă și foarte probabilă
reconstrucție istorică este explicația
(pentru o perioadă), seismologul George Purcaru, precum și
unul dintre importanții creatori din domeniul matematicii,
Nicolae Pavel, profesor la Universitatea din Ohio.
Apariția și lansarea volumului memorialistic
Nicolae Pave! - 75 (autor Virgil Pavel, frate, tot
matematician) a fost coordonată de Academicianul Viorel
Barbu printr-o sesiune universitară specială anunțând
aniversarea din acest februarie (Nicolae Pavel, n. 21
februarie 1943 la Corbița - Vrancea). „Absolvent de excepție
al facultății de matematică din Iași, matematicianul român
Nicolae H. Pavel s-a format la Seminarul matematic Al.
Myllerde la Universitatea din lași, sub conducerea științifică
a profesorilor Haimovici, Constantin Corduneanu și Radu
Miron” (Acad. Radu Miron). „în prezent circa 500 de
matematicieni de formație românească își desfășoară
activitatea didactică și științifică în numeroase țări dc pc glob.
difuziunii denumiri lor Iași, cu un exemplu neinvocat în șirul
de ipoteze menționate, exemplar însă prin similitudinea sorții
unui alt etnonim în directă relație cu iașii (alanii). Endonimul
kun „cuman” nu s-a păstrat în română, ci doar în maghiară,
cunoscut și ca antroponim (e.g. Kuun Geza, editorul, în 1880,
al celebrului Codex Cumanicus, de la 1330) și utilizat în
derivare latină (în forma cumanus) și în slavonă, ca în
kumanskyi brod (Vadul Cumanilor de la Dunăre, la 1385).
Etnia cumanilor dispărând treptat din raportul direct cu
românii, apel, cuman, sigur folosit în veacurile XIII-X1V, a
ieșit apoi din uz, dar a fost conservat prin antroponimele
Coman, cu fonetism și accent grec bizantin pe silaba ultimă,
Comănel, Comaniciu și alte variante (majoritatea din sec.
X11I-XV111), la rândul lor creatoare de numeroase toponime
pe terenul limbii române, care nu presupun totdeauna
prezența efectivă în acele locuri a unor cumani, la Comana.
Comanca, Comănești, Comănița și altele, din Ardeal. Țara
Românească și Moldova. N. Drăganu le-a enumerat în
valoroasa cercetare Românii in veacurile IX-X1V pe baza
toponimiei și a onomasticei, București, 1933, p. 520-530, le-
au studiat monografic Ion Donat și Ion Conea (1958), Petre
Diaconu (1978), iar spectaculosul și regretatul domn Neagu
Djuvara le-a readus în atenție recent, în controversatul său
eseu istoric Thocomerius-Negru Vodă (2007). Datarea și
modul derivării acestor toponime sunt esențiale pentru
aprecierea originii lor în apel, cuman / coman sau în
antroponimele corespunzătoare. La fel, etnon. pl. zaw / iași,
cu circulație în sec. XIV, a putut avea o anume difuziune,
mult mai restrânsă desigur, și în afara arcului carpatic,
supraviețuind o vreme și ca nume de persoane, rareori
atestate ca atare (un răzeș lașul era printre vânzătorii unei
ocine din satul Rădcni peTutova, la 1609 iulie 28, cf. DIR.A,
XVII, 2, p. 233), dar regăsite în câteva toponime invocate cu
satisfacția dovezilor necesare (satele Iași, Valea lașului sau
cărările iașilor, la 1546, în munții Moldovei, de la
Mănăstirea Bistrița spre Ardeal, acestea semnalate de C.
Cihodaru, op. cit., p. 52), argumente adesea înșelătoare, ca
fata morgana. Se vede că și cărările științei toponomastice
sunt la fel de primejdioase ca și acelea salvatoare pentru
fugarul domn Petru Rareș, urmărit de nepriiatenii din Piatra
(Neamțului), după cum dă de știre Sama XII a lui Ion
Neculce, minunat confirmată de documentul din anul 1546.
Doar că săgețile cititorilor puțin dispuși spre consumul de
fantasmagorii etimologice nu pot fi decât ironia și ignorarea,
mult mai puțin pișcătoare decât un vârf bine ascuțit de
săgeată. Dreptu-i că nici auctorele etimolog, prins cu mâța
jigărâtă în sacul peticit cu argumente subțirele, nu poate
scoate nici măcar la figurat ochii gonașilor, cum făcu mai
târziu la propriu domnul-pescar cu ai săi supuși, trebuind să
se mulțumească doar cu o afurisanie, și aceea rostită în tainița
orgoliului științific rănit.
Contribuția Școlii Ieșene este remarcabilă. Nicolae Pavel
este unul dintre aceștia. Cinste lui și familiei sale.” (Acad.
Constantin Corduneanu). „Nicolae Pavel este un
matematician renumit peste tot în lume, cu expertiză în mai
multe domenii ale matematicii, cum ar fi ecuații diferențiale
ordinare, ecuații cu derivate parțiale, teoria operatorilor,
calculul variațiilor și control optimal, oprtimizare și altele.”
(Prof.dr. Ghcorghe Moroșanu). „Nicolae Pavel este unul
dintre nu prea numeroșii români stabiliți în străinătate care
și-a ajutat colegii ieșeni și români, și nu doar cu vorba, dar și
cu fapta. Numeroși tineri absolvenți de matematică au găsit
sprijin și sfaturi pentru a folosi posibilitățile oferite de
America.” (Acad. Viorel Barbu)
La rândul nostru, adresăm profesorului Nicolae
Pavel - mărturisit cititor al revistei "Cronica” din anii 1967-
1984 - urările de bine cuvenite, inclusiv aceea izvorâtă din
zăbava Domniei sale pe Internet, lună de lună, spre a se
(re)întâlni cu lașii vechilor zidiri, prin spiritul și litera noii
"Cronici vechi”. La mulți ani!
5
 cronica veche
Bobi APĂVĂLOAEI,
cercetător științific
Academia Română-Filiala lași.
Centrul de Istorie și Civilizație Europeană
DIN VECHEA ORGANIZARE A IAȘILOR
APLICĂRII REGULAMENTULUI ORGANIC
e aproape 20 de ani Pianul
D Urbanistic General al lașilor nu a
mai fost actualizat. Până se va
aproba un nou PUG al lașilor, care să
înlăture disfuncționalitățile majore ale
orașului, se cuvine să aruncăm o privire
fugară asupra modului cum a fost
reorganizată capitala Țării Moldovei în
vremea aplicării Regulamentului Organic1.
In acest fel, poate reușim să identificăm
modele/surse de inspirație pe care să
construim un model de dezvoltare pentru
orașul nostru. în acest număr al „Cronicii vechi” ne
propunem să descriem cum era organizat unul din serviciile
fundamentale ale unui oraș modem:paza incendiilor.
Potrivit Regulamentului Organic, suprafața urbei a
fost delimitată pentru un număr nespecificat de ani:
„cuprinsul orașului, despre toate părțile se va mărgini păn
unde se întind astăzi casăle orășenilor cu locurile lor și pe
acolo să va face și hindichiul de giurîmpregiurul orașului. Iar
Intrările și ieșirile din oraș vor fi numai pe la barierele ce mai
jos să însemnează și anumi: a Miculinii, a Socolii, a Bulargăi,
a Salhanalii, a Moarei de Vânt, a Botoșanilor, a Podului
Verde, a Păcurariului și a lui Ipsilant”.2
După delimitarea spațiului urban, prin
Regulamentul Organic s-a dispus ca întreg orașul să fie
împărțit în cvartale și departamente: „orașul și mahalalile sale
să vor împărți în patru cvartaluri...iar fieștccare cvartal să va
împărți în trei”’. în felul acesta s-a abandonat tradiția
medievală de a despărți orașul în mahalale grupate în jurul
unei biserici sau organizate în lungul unei ulițe.
Pompierii (tulumbagii) erau repartizați în toate
cvartalurilc, unde „să vor așeza 6 cotiugi cu sacale, câte doi
cai vârtoși înhămați, având aceste cotiugi, ciuture, topoară,
căngi, scări și alte unelte trebuitoare”'. Pentru supravegherea
orașului au fost înființate două pichete în turn la mănăstirea
Trei Ierarhi și în deal, pe Sărărie, la biserica Vulpe. Pompierii
de aici semnalizau cu steaguri și făclii cvartalul unde
izbucnea un incendiu. Rolul acestor slujitori era apreciat de
eforie, ei fiind plătiți separat, așa cum rezultă din bugetul
orașului pe 1837, când a fost alocată suma de 2880 lei pentru
serviciile „a șase păzitori de foc din clopotnița Trei Ierarhi"6.
în fiecare cvartal exista o secție, un local al
pompierilor, unde erau depozitate materialele necesare
stingerii incendiilor. Pe planul întocmit de losif Rasec în anul
1844 sunt arătate patru asemenea clădiri denumite
THE aâîSS!SAS.K !PM3EĂ3ffi?C®
J. Rey și P. Muller - Vedere generală de pe dealul Copou (1845)
22
ÎN PERIOADA
„pojărnicii”. în cvartalul I, sediul tulumbagiilor era plasat la
est de biserica Sf. Gheorghe Lozonschi, lângă grajdul
domnesc al palatului lui Mihail Sturza (Seminarul Veniamin
Costachi), pc malul Răpii Pivighețoaia (str. Săulcscu de azi),
zonă cu foarte multe izvoare, de unde se puteau alimenta cu
ușurință tulumbele. în cvartalul II, pojărnicia era așezată
între mănăstirea Trei Ierarhi și mănăstirea Sf. Sava, la
intersecția uliții Podul Vechi (str. Costache Negri) cu ulița
Nemțească Mare (aproximativ în zona gangului
„Moldova”). în cvartalul III, pompierii erau așezați la
intersecția dintre Ulița Sf. Teodor cu Ulița Sărăriei ( vis-a-
vis de Liceul Economic, nr. 1). în cvartalul IV, pojărnicia era
situată la est de biserica Sf. Dumitru Misai, la intersecția
străzilor Eternitate, Spital Pașcanii și Beldiceanu. Aici a fost
amenajat, în anul 1840, un cerdac de supraveghere a
incendiilor, care a costat 2144 lei.
La 12 februarie 1852, serviciul de pompieri a
orașului s-a reformat, ocazie cu care au fost alese noi locuri
pentru cele patru sedii ale pojămiciei. Un prim loc desemnat
a fost pe ulița Sărăriei, la deal de biserica Vulpe, pe un teren
cu ruine ce aparținea bisericii Sf. Haralambie, unde s-a
ridicat și un foișor de observație. Al doilea sediu a fost fixat
în Beilic, peste drum de median, pe un loc al mănăstirii
Barnovschi (str. Grigore Ghica). Al treilea local pentru
activitatea pompierilor a fost stabilit pe ulița Podul Lung, pe
locul pitarului Gavrilaș Vasiliu, ginerele lui Age-Boeriu (str.
Sf. Lazăr sau str. Palat). Și ultimul loc, al patrulea, a fost
amenajat pe ulița Păcurari în fața caselor Rădoaei?
Pentru a combate eficient posibile incendii s-a
dispus alimentarea cu apă a orașului’ în cantități
corespunzătoare și amenajarea în piețele orașului a patru
havuzuri (rezervoare) de piatră „largi și încăpătoare de
îndestulă apă, unde vor sta și sacalile și uneltile focului întru
păstrare”"' Cu ocazia realizării alimentării capitalei cu apă
prin țevi de fier de către Mihailic de Hodocin, în anii 1843-
1848 au fost amenajate mai multe bazine cu apă răspândite
pe întreg cuprinsul urbei: laAcademie(pe str. Arau, vis-a-vis
de Liceul Național), în curtea mănăstirii Sf. Spiridon, la
Cabinetul Natural, la biserica Curelari, la Golia, la
intersecția din fața casei Adamachi, la grajdul domnesc de
lângă biserica Sf. Ghcorghe-Lozonschi, la Hanul Turcesc de
pc latura de sud a mănăstirii Trei Ierarhi, la mănăstirea Sf.
Vineri, la Beilic, în fața și în spatele Palatului Ocârmuirii, la
biserica Sf. Constantin și Elena din Podul Roș". Decizia
amenajării celor 13 rezervoare a venit ca urmare a
învățăturilor trase de pe urma incendiului din 1844, când au
fost folosite la stingerea focului cantități mari de vin și oțet
din cauza lipsei apei. "
Pentru a preîntâmpina izbucnirea unor incendii
J. Rey și p. Muller - Vedere generală de pe dealul Tătărași (1845)
„orișice lucru sau materie arzitoare, precum chereste,
păcură, fân, stuh și alte asemenea” erau interzise a se
depozita în cantități mari pe teritoriul orașului.' în urma unei
dispoziții a Sfatului din 24 iunie 1836, boierii au primit
dreptul de a depozita în curțile proprii maxim 10 care mici
sau 5 care mari de fân.14 în ceea ce privește velnițele, s-a
hotărât la 20 august 1837 ca ele să fie amplasate la o distanță
de minim 100 de stânjeni (cca 200 m) de cea mai apropiată
casă1', prin urmare, practic, excluse din interiorul orașului.
în misiunea lor, pompierii erau ajutați de homari și
sacagii. Homarii, în număr de 32 de persoane, conduși de un
starosti, „carele va fi unul din pietrarii cei mai buni”, aveau
misiunea de a „priveghe ca ogeacurile să fie pretutindeni
bine zidite și să nu aibă nici o primejdie”. Ei erau plătiți de la
bugetul Eforiei cu 40 lei pc lună și aveau datoria de a se
„înfățoșa purure, în vremea hotărâtă la ficștecare casă”'6.
Sacagiii orașului aveau obligația ca seara să se întoarcă acasă
cu sacalile pl ine cu apă. iar peste noapte să vegheze pe rând la
paza orașului de foc. în caz de incendiu erau datori a aduce
apă.' în schimbul serviciilor lor eforia oferea diverse
reduceri sau exceptări de la taxe și impozite.18
Oprezentarepe larg a impactului Regulamentului Organic asupra orașului
lași v. la B. Apăvăloaei. Premise și proiecte privitoare la sistematizarea
orașului Iași în perioada 1821-1859, în „Ioan Neculce" - Buletinul
Muzeului de Istorie a Moldovei. XXIII, 2017,pp.85-165.
Regulamentul Organic al Moldovei, edi/ie D. Vitcu. G. Bădărău, C. Istrati,
Iași, Editura Junimea. 2004, Anexa L itera //. Secția I, ari. XLI, p. 434.
‘ibidem. art. XL1X. p. 434.
‘ Ibidem. Anexa II. Secția VI. art. LXXXVll.p. 441.
'Ibidem, art. LXXX1X.p. 441.
° Analele Parlamentare ale României, tom VIII, partea a Il-a. Obicinuita
Obștească Adunare a Moldovei. Legislatura II, Sesiunea I (VI). 1837-1838.
București, 1897,Anexa25,p. 585.
Ibidem, tornX, partea a ll-a, Anexa 22/A, p. 562.
" Manualul Administrativ al Principatului Moldovei, tomul I, lași. 1855, d.
180, p. 288.
' L. Rădvan, A. Melinte, Alimentarea cu apă în orașul lași: influente,
rețea, tehnologie (secolul a! XVI! -jumătatea secolului a! XIX-lea), în
IIistoria Urbana, tom XXV. 2017. pp. 173-215.
Regulamentul Organic. Anexa H. Secția VI. art. LXXXVll.p. 440.
" v. Mihailik de Hodocin. Planul drumului apelor capitalei ridicat în anul
1843 și pus în apHcașie de domnitorul Prințul Mihail Sturza, litografiat la
Institutul Albinei, lași, 1857.
Manolachi Drăghici. Istoria Moldoveipe timp de 500 de ani până în zilele
noastre, edi/ie C. Mihăescu-Gruiu, Gruparea Culturală „Europa în
România ", 1 998, p. 325.
" Regulamentul Organic. Anexa H. Secția VI, art. LXXXVIII, p. 441.
'‘ Manualul Administrațiv al Principatului Moldovei, tom I, d. I83.p.29l.
" Ibidem,d.l85,p.292.
Regulamentul Organic, Anexa H. Secția VI. art. XC1-XCIH. p.441 și 442.
Ibidem. art. XCIV. p. 441.
“ Pentru modul de organizare șifuncționare a serviciului de pompieri v.
Manualul Administrativ al Principatului Moldovei, tom I. Capul IK Măsuri
feritoaredefoc.p. 269-303.
J. Rey și P. Muller - Ulița Mare și Tumul de la Trei Ierarhi (1845)
cronica veche
 Mircea CIUBOTARU

& „MISTERELE" ONOMASTICE ALE IAȘILOR (XLIII)

uspectând de naștere nenorocoasă fie în Ziua Cârtiței argumentul clasic Quodlicet.Iovi..., observ doar că poetul construită, căci nu se poate reface ceea ce încă nu a fost găsit,

S (2 februarie), fie în Zodia Șobolanului pe cei atinși de visa, dar că politehnistul și-a propus o demonstrație. Cu trei anume traseul dintre cele două capete). în noua mea calitate
maladia tunelitei cronice (fără legătură dovedită cu „argumente”, care mai de care mai debile. Primul, de criminal cultural, nu văd cum d-1 M.S. (sau vreun cirac al
„Cronica Veche”), mă documentez cu surse mafaldo- personalitatea puternică (știe autorul) a nemeșului (numit său) ar putea răspunde cu logică inginerească la câteva
nostradamice de autoritate și aflu că omul matur, copt adică, mazâl, pe moldovenește, ca să nu sune ungurește) Gligorie simple provocări. Mai întâi, întrebarea de bun simț (ai
sub protecția acestor misterioase ființe ar fi „dotat cu o Comescu, ispravnic la construcția zidurilor și clădirilor de la simplului cititor de cronică): De ce a fugit călare, prin
capacitate înnăscută de a simți pericolul și de a ști când să se Cetățuia lui Duca-vodă, cel care, ca spion turcesc la păpuriș, Mihai Racoviță dc la Curte, unde se afla, peste șesul
oprească”, deși, ciudat, „are de cele mai multe ori o mare Camenița, a făcut macheta cetății, cucerită apoi de turci, în Bahluiului, spre Cetățuia, și nu s-a adăpostit fără grijă în
problemă în înțelegerea propriei judecăți” (citez, după 1672 (îl denunță Ion Neculce. în Letopisețul Țării Moldovei, tunelul ce va fi fost deja construit de vreo 45 de ani ? Apoi,
normele impuse doctoranzilor dc la universitățile private și cap. IV). Așadar, Comescu trebuia să proiecteze și să cum se face că presupusul „tunel” găsit și vizitat de
Academia Dinamică, din celebrul autor numit Ibidem). Și tot realizeze și tunelul de la Iași. Logic și necesar. Apoi, o entuziastul său descoperitor nu pornea, cum ar fi fost firesc,
acolo găsesc vechiul aforism al înțeleptului chinez Con Fu legendă dc la Huși ne asigură că există un asemenea tunel și din palatul Curții, ci tocmai de dincolo de vama de la Sf.
Zius, care scria că, odată cu poșta Feis Bu Ku, nu numai pe sub Prut, pe unde se refugiau moldovenii primejduiți dc Lazăr? Nu cred că pot zdruncina credința cvasimistică a
familia ta a aflat că ești prost. într-adevăr, genială anticipație! atacurile tătarilor de peste râu. Subterana (cea din legendă) a profesorului în realitatea închipuirii sale, dacă îl înștiințez că
Căci vedem cum intcrnctul, această binefacere incalculabilă fost construită de husiți (presupuși aici, în vremea lui ceea ce a ieșit la iveală prin pomenita excavație nu este decât
a civilizației actuale, degradează radical, în domeniul Alexandru cel Bun. de etimologia controversată a numelui capătul unui lagum pluvial care deversa apa în vechea albie a
umanioarelor, echilibrul dintotdeauna fragil între târgului), aceștia au ajuns și la Iași, unde trebuiau să sape Bahluiului de pe traseul actual al Str. Moldova, pe un șanț ce
raționalitatea explicației istorice, atâta cât se poate afla, și iarăși tunele, întemeind astfel tradiția cârtiței naționale. Și traversa Str. Frecău (azi, Smârdan) pe sub un pod. Situația
libertatea neîngrădită a ebuliției creierului uman. Și că nicio atunci, dacă există legenda la Huși, de ce nu ar exista în mod topografică este clară atât în Planul Jassiloru al lui Fred.
instanță științifică nu va mai putea reda, în spațiul public, real și tunelul de sub Bahlui ? Logic, iarăși. în sfârșit, un al Peytavin (1857), cât și în Planul orașului lași al lui Gr. Bejan
autoritatea specialiștilor (a istoricilor de profesie, de pildă), treilea argument „puternic” este chiar piatra de la Repedea, (1897). Alte lagumuri duceau spre buza dealului din stânga
termenul însuși fiind deja conotat negativ, ca „oficial”, de acolo, sub nas, vorba nemuritorului soldat Svejk. Q.e.d., Curții domnești, direcționând apa pe o scursură (de pe locul
amatorismul agresiv promovat, care a acaparat mințile magistre! E desigur păcat că specialistul nostru, cel fără actual al scării monumentale de la Palas). Unul, săpat în
consumatorilor de telenovele traco-dacice și paranormale. în ghilimele, nu a... achiesat și alte argumente fortissime, pe timpul refacerii Curții de către Mihail Sturdza, în jurul anului
povestea dc față, trec repede peste născocirile întru prostirea care intcrnctul bine folosit și de Domnia sa i le putea oferi cu 1842, este amintit de Manolachi Drăghici. Lagumurile din
norodului (nărodului ?) cetitor internaut debitate de simpli generozitate. Orice inginer știe cum putem uni cu o linie dreapta deversau spre Str. Sf. Andrei, apa fiind preluată de un
răspândaci, dintre care cel numit Florian Tzuguiatou zis dreaptă două hrube reale, pentru a închipui un... tunel, canal colector de suprafață, de pe malul stâng al Bahluiului.
Oblio performează pe blogul www.estidiniasi.ro, în serialul precum cel cu un capăt în Scoția și celălalt în turceasca Și, îndeosebi, continuu interogațiile, la ce adâncime își
Misterul Peșterii Blestemate de sub mănăstirea Cetățuia, Anatolie, conectând peste 1000 de alte tunele, vechi de închipuie cercetașul nostru că va fi fost săpat tunelul (la 10 m,
cele mai aberante conexiuni. Se află adunați acolo, căutând o 12000 de ani, descoperire care ar trebui să schimbe viziunea 20 m sau spre centrul pământului ?), de vreme ce nu a fost
avere fabuloasă, D. Cantemir, Petru cel Mare, masoneria, N. istoricilor asupra tehnicilor și posibilităților oamenilor intersectat de profunda canalizare a Bahluiului din anii 1910-
lorga, A.C. Cuza, Hitler, Mitropolia, primari ai lașilor, toți neoliticului, după cum ne asigură, cu fotografii și o hartă 1912. dc săpăturile dc la fundațiile zecilor dc blocuri și dc
interesați de comoara ascunsă de Duca-Vodă. Față de aferentă, o ultimă ispravă internaută (căutați cu Google construcții publice și industriale din șesul Bahuiului, pe linia
spectaculosul delirant al acestora, un afront la adresa Tunel uriaș, probă a noilor dimensiuni ale stupidității și ale directă dintre Cetățuia și Palat, și, mai ales, de marile fundații
minimei inteligențe a navigatorilor în spațiul virtual, apetitului pentru dezinformare și pofta de a fi prostit din recente de la Palas ? (Un răspuns pe care i-1 sugerez
„Misterele” mele onomastice sunt... apă dc ploaie filologico- epoca informatizării). Expertul nostru a omis însă cel mai preopinentului: tunelul va fi ocolit pe sub Prut, ca să preia și
istorică, inodoră și incoloră. (Așa încolțește invidia!). puternic argument în demonstrația sa: Zidul chinezesc, tot dc pe fugarii de dincolo de Țuțora). Și oare cum vor fi coborât
O atenție mai specială, fiindcă este instructiv- piatră! însă, etern valabil va rămâne pentru demonstrație fugarii de la Curte sau de la mănăstire până sub nivelul
întristătoare, chiar alarmantă, merită un „studiu” redactat de adâncul silogism: £/ caii lui Ahil. care proorocea. /Negreșit șesului Bahluiului ? Cu hârzobul, ca într-un puț. sau pe scări
prof. univ. M. S„ de la Universitatea Tehnică din Iași, inginer, că au fost, de vreme ce-l trăgea (din Toporul și pădurea lui cu pante imposibil de înfruntat pe zeci de metri de urcuș /
fost reprezentant al unei firmei românești care a participat în Gr. Alcxandrescu. text obligatoriu în bibliografia cursului de coborâș ? Și cum se vor fi făcut ventilația acestui „Simplon”
2007 la elaborarea Strategiei Iași Orizont 2020, sub inginerie... tunelară). ieșean și izolația de sub șesul plin de gârle și bălți ale râului ?
management olandez. Difuzat de „Ziarul de lași” (ediția Probațiunea fiind epuizată, cu un efort amintind de Și toată această enormă lucrare, cu cheltuieli și posibilități
online din 13.09.2014 12:03:480) sub titlul Istoria neștiută a argumentele existenței lui Dumnezeu din teologia medievală tehnice de neconceput în secolul al XVII-lea și până de
județului: Pietrarii lașului și catacombele. Date istorice, (tunelul există și în virtutea definiției sale de tunel perfect), curând, pentru ce și pentru cine ar fi făcut-o Gheorghe Duca
textul, desigur bine plătit ca suport documentar pentru rămâne să ne crucim (în sens propriu) de consecințele acestei în scurtele sale domnii (a doua sau a treia), când știa prea bine
amintitul proiect, pune în lumină puțin onorabilă un autor evidențe. Le enumăr succint, cu uimirea nespecialistului în că mazilirea putea sosi oricând. Dar au venit mai repede leșii,
firav informat în privința unor realități ale dezvoltării lașilor inovații de gândire istorică: de fapt, tunelul nu numai că este care l-au dus prizonier în Polonia. Era blând O. Tafrali când
în raport cu resursa oferită de carierele de pe dealul Repedea. presupus, dar a și fost găsit în timpul lucrărilor la fundația scria că „ar fi o copilărie să li se dea crezare” acestor povești
El citează cu dublă măsură și fractură logică pe istoricii fostei Bănci Agricole, azi sediul SRL dc pe Str. Sf. Lazăr. despre tunelurile subbahluiene (ibidem, p. 86). Dar, când
consacrați ai orașului (C. Cihodaru, Dan Bădărău, Ioan Autorul l-a vizitat, având revelația marii descoperiri, dar seniorii primesc fantazarea și o servesc apoi ca text științific,
Caproșu) și concluziile lor referitoare la vechile zidiri ieșene, proprietarii noii construcții, care au motive temeinice să calificativul care ar fi ? Seninătate sau... Mă încearcă o jenă
pentru a-i discredita apoi, când invocă părerea unor evite în preajma sediului lor curiozitatea publicului larg, l-au acută să spun eu aceste dificultăți unui tehnician care ar fi
„specialiști” care neagă existența presupusei subterane de ascuns; lucrare epocală, tunelul ar trebui să devină accesibil trebuit să și le formuleze singur. Și mă vizitează și o tristețe
refugiu spre Cetățuia. Un capitol IX. Culmea pietrarilor: turiștilor; repunerea sa în funcțiune ar constitui o mare operă iremediabilă, mai adâncă decât cea topârceniană, în fața
tunelul lui Duca-vodă (culme însemnând aici maximul unei a inginerilor și arheologilor români și europeni; proiectul nu derapajelor gândirii între realitate, posibilitate, probabilitate
performanțe), ruinează, în pofida temeliilor de piatră ar fi excesiv de costisitor, dată fiind receptivitatea U.E. față și imaginar, când finalitatea lor artistic-literară nu este
simbolică de la construcția sa inginerească, orice credibilitate de asemenea eforturi de îmbogățire a patrimoniului cultural explicită. Sentiment acutizat și de constatarea că reduta
științifică a autorului. Premisele sale sunt, pe de o parte, european; orice demers de împiedicare a acestuia ar fi o mediului științific a căzut, de pildă, sub asaltul fantasmelor
tainițele din biserica și din Casa domnească de la Mănăstirea crimă culturală la adresa orașului și chiar a națiunii noastre; energetismului dacic dc sorginte extraterestră. Aflu că. dc
Cetățuia, precum și o ieșire ascunsă, prin zidul de incintă, de lucrările de refacere a tunelului ar dura mai mulți ani (deși curând, un fizician (tot ieșean !) ar fi întocmit deja harta
mult descoperite și comunicate științific (arh. G.G. Lupu, Duca-vodă l-a scormonit repede și fără finanțare externă, subteranelor uriașe, de sute de kilometri, care străbat
Cetățuia din Iași, în BCMI, VIII. 1915, p. 100-101, și Orest observ cu satisfacție patriotică), dar până atunci măcar o teritoriul Daciei felix, descoperire desigur fericită, fiindcă
Tafrali și arh. M. Stoian, Tainițele palatului lui Duca Vodă de inscripție ar putea pomeni existența acestei construcții neputința contemporanilor noștri de a construi niște banale
la mănăstirea Cetățuia, în „Arta și Arheologia”, Iași, fasc. 7- unicat. (Se înțelege că, dc fapt, subterana ar trebui de acum autostrăzi la suprafață ar fi compensată de amenajarea mai
8 (1931 -1932). p. 87-90), și, la celălalt capăt, hrubele puțin costisitoare a unor metrouri naționale gata pregătite
și pivnițele din din Iași, vizitate de Tafrali: Curtea pentru urmași de concetățenii lui Zamolxe. Și, ca dezolarea
domnească din Iași, în ibidem, p. 84-86). Dar nu să fie tară cusur, se mai insinuează și suspiciunea bine
aceste evidențe ar da certitudine scenariului propus, întemeiată a promovării interesate financiar a unor aberații
ci mărturia unui fost stareț al mănăstirii, care ar fi etichetate drept obiective de interes... turistic. Intenția
intrat în imaginarul tunel, dar „după câtăva vreme” a deturnării unor eventuale fonduri comunitare sau locale spre
trebuit să renunțe. Imprecizia duratei temporale proiecte fantasmagorice, propuse dc unii consilieri
sugerează, stângaci, o lungime considerabilă a municipali hipnotizați de ochiul dracului și dc firme capabile
subteranei străbătute de investigatorul în sutană. dc absorbția euroilor fără ADN, dar cu DNA periculos, este
Stricta realitate arheologică și documentară de la transparentă. Iar când impostura se învestește și cu titluri
Cetățuia este însă excedată de avalanșa de ipoteze, academice, sentimentul că partida e pierdută de unele bresle
presupuneri și alegații, care devin „contribuția” profesionale oneste e descurajam. Mai ales că zicala „Prostia
profesorului, diriguit nu de logica argumentelor pe se plătește” pare a fi azi valabilă mai ales în sensul contrar
care ar fi trebuit să o dezvolte meseria sa tehnică, ci de celui știut din strămoși, iar îndemnul clasic: Nec ultra, sutor,
obsesia tunelului născută de lectura în copilărie a crepidam ! a devenit desuet, ca și învățarea limbii acestei
lucrării lui N.A. Bogdan, după propria sa mărturisire. ierarhizante și necesare cenzuri.
Dacă lui Eminescu nimeni nu ar cuteza să-i ironizeze
fantezia unui pod de aur aruncat de la Cișmeaua
Păcurarilor spre Galata, peste șesul Bahluiului, de ce
unui inginer i-ar fi interzisă închipuirea unui tunel de
piatră pe sub același râu ? Nu pot invoca aici Planul lui F. Peytavin (detaliu)

cronica veche 5
 ULIȚELE IAȘILOR ÎN VREMEA APLICĂRII
REGULAMENTULUI ORGANIC
rterele de circulație ale așezărilor omenești sunt vitale llie (str. V. Alecsandri). ulița Goliei (str. Cuza-vodă). ulița Răzoaei Indicatoare cu nume de străzi erau fixate pe pereții caselor de la

A pentru calitatea vieții locuitorilor. în contextul discuțiilor (str. I.C. Brătianu), Podul Vechi (str. Costache Negri), ulița
interminabile privind noul PUG al lașilor poate ar fi necesar Consulatului Nemțăsc (o porțiune din str. Elena Doamna;
să tragem câteva învățăminte din organizarea orașului, a sistemului
de circulație în trecut.
Consulatul Nemțesc era la vest de biserica Albă, unde a fost sediul
ziarului „24 Orc"), ulița Sf. Vineri (Bld. Anastasie Panu) și ulița
Trama stradală a lașilor, datorită importanței sale în ceea Târgului de Jos (dispărută azi; aproximativ Esplanada Teatrului
capetele ulițelor și din intersecții, iar numerele de casă erau fixate
pe ușile de intrare ale imobilelor. Casele din partea dreaptă a
străzilor primeau numere pare, iar cele din partea stângă căpătau
numere impare. Numerotarea caselor se făcea în funcție dc raportul
față de axa creată de Ulița Mare și Șoseaua Socolei.
ce privește ușurarea comunicațiilor, a fost modernizată încă din Luceafărul și str. Grigore Ghica). Lungimea totală a ulițelor de Din pricina terenului de fundare insuficient compactat,
vremea ocupației rusești din anii 1828-1834. Ulițele orașului au pardosit era de 4 000 stânjeni (cca. 8 000 m). iar suprafața era de dar și a proastei întrețineri, nici acest sistem dc pavare nu a rezistat
cunoscut o transformare majoră în ceea ce privește înfățișarea. 16.305 stânjeni pătrați. La un stânjen pătrat de pardosit intrau 1200 prea mult. Cronicarul Manolachi Drăghici a lăudat acest sistem
Cronicarul Manolachi Drăghici a remarcat faptul că, încă „din ocă de piatră (aprox. 1,5 tone), iar pentru toată lucrarea ar fi fost trainic de pavare inventat la Paris și adoptat și în Rusia, dar a
primele luni ale ocupației rusești din 1828, s-a început pardosirea nevoie de 19.566.000 ocă de piatră. Piatra trebuia adusă de pe menționat cu tristețe că „în nici un oraș nu a fost atât de lipsit de
străzilor din lași cu piatră rotundă, numită pavea, croită în forma malurile râurilor Moldova, Bistrița, Trotuș și Putna. Costul viață ca în Iași, din cauza mulțimii dc trăsuri și a neglijării
caldarâmului turcesc din Țarigrad, de unde s-au adus și meșteri după proiectului era destul de mare, un stânjen pătrat de pardosit fiind întreținerii lor de Departamentul problemelor din interior".
desființarea podarilor și a podelelor de lemn, iar asta pentru evaluat la 100 dc Ici. iar prin urmare, toată lucrarea ar fi costat La 16 ianuarie 1851, au fost prezentate mai multe
ocrotirea pădurilor din țară, care s-au redus aproape de tot. Prin 1.630.500 lei. Amenajarea ulițelor capitalei cu piatră trebuia să se sisteme de reamenajare a străzilor capitalei, în special a Uliții Mari,
această lucrare străzile s-au mai lărgit acolo unde s-a putut. S-au facă în șapte ani și beneficia de o garanție dc doi ani, timp în care socotită de la bariera Copou la Palatul domnesc. Devizul de lucrări
făcut trotuare pe margini pentru pedeștri și șanțuri pentru scurgerea antreprenorul făcea reparații gratuite. Sumele necesare prevedea scoaterea cuburilor de lemn și a pământului de sub ele
apei care venea de la Copou în fiecare primăvară la topirea zăpezii și modernizării drumurilor capitalei erau acoperite de la bugetul până Ia adâncimea dc 50 cm, amenajarea unui strat suport din
toamna din ploi". central și de la proprietarii ce se mărgineau cu ulițele în lucru. La 15 moloz de esență tare și realizarea pavelei. Pentru facerea șoselei.
în ședința din 12 octombrie 1831, Adunarea Moldovei mai 1833 a fost făcut un recensământ al proprietăți lor ce aveau ieșire
prezidată de ambasadorul rus Matvei Minciaki, responsabil cu la aceste ulițe, ocazie cu care s-au fixat și sumele cu care trebuia să
redactarea Regulamentului Organic, a luat primele măsuri privind contribuie fiecare posesor de terenuri, dughene sau case.
pardosirea cu piatră a dumurilor din Iași: au fost stabilite materiile Proiectul de paveluire cu piatră a ulițelor capitalei a fost
prime, bugetul de cheltuieli și durata lucrării. realizat de arhitectul Fraivalt și inginerul Singurov, iar execuția a
Regulamentul Organic a introdus câteva prevederi clare fost încredințată, în 1833, beizadelei Petrache Mavrogheni, nepotul
privitoare la modul de amenajare a tramei stradale. în primul rând s- de soră al domnului Mihail Sturza. Antreprenorul se obliga să
a decis dărâmarea tuturor construcțiilor ce ieșeau din linia străzilor, pardosească cu piatră străzile orașului Iași și să facă canale cu bolți
în al doilea rând s-a hotărât ca arterele importante ale capitalei să fie pentru scurgerea apei de pe ulițe. Piatra trebuia să o aducă de pe
pavate cu piatră. Iar în al treilea rând, s-au stabilit condițiile în care cursurile râurilor din zona montană. Pentru fundamentul
se pot zidi construcții la fața ulițelor. drumurilor, a cănii grosime varia în funcție de starea terenului,
Pentru a se putea lărgi și îndrepta străzile capitalei, s-a luat trebuia să se procure pământ viu și nisip. Meșterii tocmiți de
decizia ca în termen de șase luni „toate tarabile. ccrdăcuțclc de lemn beizadea Petrache Mavrogheni tebuiau să lucreze după indicațiile
ieșite din linia binalii, prispile de lut" să fie demolate. în locul inginerului Singurov. La 16 februarie 1835, o comisie formată din autoritățile au avut de ales între prundul de Moldova (costul total
acestora, „spre a se aduce pre cât s-ar pute în dreaptă linie ulițele", vistiernicul Dimitrie Ghica. vornicul Ștefan Catargiu. vornicul 1.38 milioane lei), pietre cubice (cost total 1,82 milioane lei),
nici un orășean nu avea voie să construiască fără aprobarea eforiei, lorgu Ghica. aga Alecu Roset și spătarul Vasile Vcisa a constatat bolovani (cost total 658 mii lei) și cube de cărămidă (cost total 488
în spiritul acestor prevederi. Secretariatul de Stat a hotărât, la 5 mai calitatea proastă a lucrărilor făcute dc antreprenor: pietrele folosite mii lei). La 12 ianuarie 1852, a fost votată metoda după care urmau a
1834. ca străzile principale să aibe o lățime de șase stânjeni (12 m) erau mici și așezate greșit pe un fundament subțire. Prin unitare, se executa principalele ulițe din oraș: se scotea vechea pavea dc
așa cum erau în timpul domnului Vasile Lupu. Toți proprietarii de foarte multe pietre au ieșit din lucrare, marea majoritate a ulițelor lemn și resturile putrede de sub ele, se compacta temeinic pământul,
dughene la frontul stradal erau datori a căuta documente cu care să trebuind refăcute. în urma anchetei Petrache Mavrogheni a fost se așezau bolovani îmbinați „în chip ca paveaua” (strat suport) și în
justifice loturile ocupate. obligat să aducă un inginer cu o echipă dc meșteri din Imperiul final se aranja piatra „vârtoasă și cioplită în cuburi" adusă de la
Procesul de desființare a dughenilor, anexelor ce încălcau Habsburgic. care să asigure ulițelor o pantă de scurgere „până la Mogoșești și de la munte.
traseele ulițelor, a fost anevoios și a evoluat în paralel cu operațiunea locurile unde se varsă în Bahluiu”. Se recomanda ca pietrele să fie Pentru facerea noilor pavele a fost fixată o dare
de pavare cu piatră a străzilor. O parte a negustorilor au obținut bătute bine într-un fundament alcătuit din lut hleios și nisip. diferențiată, prin care proprietarii de case și dughene trebuiau să
păsuiri de la dezafectare până în momentul modernizării ulițelor. Cu toate că la execuția drumurilor capitalei au participat și strângă suma de 655 mii lei. Pentru întreținerea ulițelor, orășenii
Alți proprietari, în marea lor majoritate boieri, au încercat să profite muncitori nemți, calitatea lucrărilor nu s-a îmbunătățit. în anul erau datori să contribuie anual cu 46 mii Ici. Izbucnirea Războiului
de pe urma statutului social și să capete exceptări de la lege. în 1841. la împlinirea celor șapte ani destinați lucrării și a încă doi ani Crimeii, ocupația rusă, iar mai apoi cea austriacă au întârziat
decursul a câtorva ani. cu toții au trebuit să-și dărâme proprietățile în de garanție, mai erau de pardosit 1200 de stânjeni pătrați de drum, concretizarea proiectului. Cu toate că banii s-au strâns, „deseori și
folosul binelui public. în referatul de recepție a străzilor pardosite, se specifica faptul că prin execuții silite", drumurile capitalei „nici pe jumătate nu s-au
Principalele artere ale capitalei au intrat într-un proces de ulițele capitalei sunt „într-o desăvârșită proastă stare din pricina mai pietruit și nici mahalalele nu s-au ales cu șosele, de se făceau pe ele
modernizare, care urmărea schimbarea Ia față a așezării și ridicarea cu seamă a nestatomicirei fundamentului”. când veneau ploile mari niște noroaie de nesuferit”.
ci la un nivel comparabil cu orașele din Europa: „pardosala ulițelor După nouă ani de eforturi financiare considerabile, Drumurile centrale, proaspăt reamenajate cu piatră sau
și a piețălor publice fiind neapărată pentru înlesnirea comunicațiilor rezultatele erau cu totul nesatisfăcătoare: „pulberea și gropile ce se pavele din lemn prismatice, trebuiau protejate de traficul greu al
și îndemânătoare curățire a aerului...să vor pardosi cu piatră făceau în ele (în ulițe, n.n.). asemănându-le cu o mare furtună, convoaielor de căruțe ce tranzitau capitala. în acest scop.
vârtoasă, făcându-să pe fieștecare laturi cărări, pe cât va fi cu deznădăjduia până și pe cel mai curajos. Paveaua de bolovani, Regulamentul Organic a stabilit rute ocolitoare, „spre a întâmpina
putință". Prin mahalale urmau a se face „șosăle cu prundiș și cu groaza femeilor îngreunate și a bărbaților pântecoși, spăria toți caii nccuviințălc ce să nasc atât pentru umbletul din lăuntru a orașului,
hendichiuri spre scurgirea apilor”. Pentru îndepărtarea apelor și hrentuia toate căruțele”. cât și pentru expedițiile din afară și nu mai puțin pentru sfărmarea
meteorice „pe la locurile cele mai potrivite să vor face canaluri Pentru a remedia situația. Eforia a pornit o nouă acțiune de pardosălii”. Au fost găsite trei trasee înconjurătoare. Cei care
boltite, cu gratii de fier la gurile lor”. reamenajare a ulițelor principale din capitală. între anii 1843-1845. trebuiau să străbată capitala de la nord la sud. de la bariera Podul
Ulițele de prin mahalale, precum „șoseau Păcurariului și a drumurile centrale din Iași, în lungime totală de 4000 stânjeni (8 000 Verde la rohatca Niculinii se puteau abate pe latura dc est a orașului,
Bucșinescului, care trebuiesc a să alcătui din nou și șoșaua Podului in), au fost acoperite cu pavele de lemn. Sistemul de pavare era unul coborând prin spatele grădinii Copou la bariera Păcurari. De aici ei
Lung cu coturile ei, a Vămii și de la Iarmaroc, care trebuiesc a să modern, larg răspândit în orașele mari ale timpului. Butuci din lemn, urmau cursul Bahluiului până la Podul Roș. de unde urcau pe Podul
meremetisi și a să ține în bună stare”, intrau și ele în vizorul înalți de o palmă (cca. 25 cm), tăiați în șase laturi și smoliți, erau Lung (Șoseaua Nicolina) spre a ieși la rohatca Nicolinii. Altă
autorităților. Pe baza actelor de proprietate, drumurile trebuiau fixați pe un pat de nisip aspru. Pe marginile străzilor au fost variantă de ocolire începea la Podul Roș și mergea pe sub „vama ce
îndreptate și lărgite acolo unde situația o permitea. Calea de rularea a amenajate trotuare din piatră de la Deleni. Șeful proiectului a fost vechi” până la valea Cacainci, de unde apuca drumul Botoșanilor,
străzilor era alcătuită mult mai simplu. Peste pământul bine bătătorit Felix Barberot. decorat mai târziu de sultan, la propunerea lui Mihail spre nord. A treia alternativă dc parcurs cuprindea un drum de la
se aștemea piatră sfărmată de la dealul Păun „supt inginerească Sturza. pentru opere de utilitate publică. La 10 iulie 1845. domnul bariera Socola direct la Beilic. Pe planul lui Paytavindin 1857. este
povățuire”. Banii necesari lucrărilor se strângeau de la mahalagii, în Moldovei a hotărât ca inginerul Felix Barberot să fie, timpde 10 ani, redat un drum ocolitor pe latura dc est și sud a așezării. El începea în
funcție de deschideri le proprietăților la ulițe. singurul abilitat a pavelui drumurile orașelor cu prisme din lemn. Păcurari, urma valea Bahluiului până la Podul Roș, de unde intra în
Pavarea ulițelor principale cu piatră a fost un proces greoi, Lemnul necesar lucrării era adus din ținuturile Neamț. Botoșani, ulița Iarmarocului (Bld. Socola) și ieșea din oraș prin bariera de la
care s-a întins pe mai mulți ani. Arterele supuse pardosirii au fost lași. Vaslui și era prelucrat într-o fabrică specială, situată în Bularga. Prin modul în care era amplasată, această șosea putea
următoarele: Ulița Mare (Bld. Ștefan cel Marc și Sfânt), ulița Sf. mahalaua Sărăriei. prelua atât traficul ce se desfășura pe axa est-vest, cât și pe cea de la
Spiridon și ulița Târgului de Sus (Bld. Independenței), ulița Tot în această perioadă, a început montarea de indicatoare nord Ia sud. în linii mari acest drum are același parcurs ca Șoseaua
Consulatului Rosienesc (azi dispărută; unea ulița Sf. Spiridon de pentru străzile și clădirile lașilor. Pe fiecare stradă trebuiau Națională din zilele noastre.
ulița Goliei prin Piața Unirii de astăzi: sediul Consulatului Rusesc amplasate indicatoare de tablă, uniforme ca dimensiuni, pe care erau
era vis-ă-vis de colțul de sud-est al spitalului Sf. Spiridon). ulița Sf. scrise, pe fond albastru cu litere albe, identitățile străzilor și caselor. Bibliografie:
Manolachi Drăghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 de ani
până in zilele noastre, ediție C. Mihăeseu-Gruiu, Gruparea Culturală
„Europa în România", 1998;
Regulamentul Organic a! Moldovei, ediție D. Vitcu. G. Bădărău.
C. Istrati. Iași, Editura Junimea, 2004;
Manualul Administrativ al Principatului Moldovei, tomul l-II.
Iași, 1855-1856;
N.A. Bogdan, Cu prilejul pavării câtorva uliii din lași. în 1833.
în „Buletinul loan Neculce”, anul 1,1921, fascicola I, p. 41 -60;
D. Ciurea, Românii in Istoria Universală, voi. II. Moldova sub
domnia lui M. Sturza. volum îngrijit de Stela Cheptea și Gh. Buzatu. lași.
Editura TipoMoldova, 2012;
Dan lacob. Măsuri de sistematizare a zonei centrale a orașului
lași in primajumătate a secolului al XIX-lea. Demolarea „ baratcelor", în
„Monumentul”. X. voi. 1,2008. p. 28-31;
Mircea Ciubotaru. Lexic și toponime din Moldova, în „Anuarul
de Lingvistică și Istorie Literară", tom XLVII-XLVIII. 2007-2008, p. 311-
317;
D. Vitcu. Precursori ai modernizării societă/ii românești: Carol
Mihalic de Uodocin, Editura Junimea. Iași, 2015;
Bobi Apăvăloaei, Premise și proiecte privitoare !a
sistematizarea orașului lași in perioada 1821-1859, în „loan Neculce" -
J. Rey și P. Muller- Ulița din dosul Mitropoliei amenajată direct pe J. Rey și P. Muller - Ulița din dosul Palatului Domnesc șoscluitâ cu piatră Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, voi. XXIII, 2017, p.85-166.
pământ (1845) sfărmată( 1845)

6 cronica veche

Salcâmii sacri
Mirelei-Ioana
Privesc salcâmii sacri, grei de floare,
Tălăzuind din cer spre caldarâm
- Edenic ceas al florilor-fecioare
Și-mi amintesc de Țarigrad, de Râm,
Dc oști, și de Scripturi, și de odoare,
De crucea spadei, fulgerând în soare,
Ca-n niște anluminuri legendare...
îmi amintesc și magicul tărâm.
Al întâlnirii noastre. Știi tu, oare?
lubirea-i o pădure de salcâm...
30 aprilie 2018
interne depășeau pragul de un milion de unități. Stilul
telegrafic îi seduce pe orășeni și este primit în regatul
literaturii. In cunoscuta schiță a lui 1. L. Caragiale, Telegrame
(1899). comicul este susținut atât prin deturnarea comică a
convențiilor comunicării telegrafice, cât și prin devoalarea
unor specii de telegrame (telegrama oficială, telegrama de
presă) transmise frecvent:
Onor, prim-ministru
București.
Directorii prefecturi locale Râul Grigorașcu insultat grav
dumnezeu mami și palme cafine central. Amenințat moarte.
Viața onorul nesigure. Rugăm anchetat urgent faptu.
Costăchel Gudurău
avocat, aleg, coleg. I. fost deputat.
* **
Onor, prim-ministru
București.
Repet reclama telegrama No... Petiționat parchetului.
Procoror lipsește oraș mănăstire maici chef. Substitut
refudat pără vini procoror. Tremur viața me, nu mai putem
merge cafine. Facem responsabil guvern.
Costăchel Gudurău.
avocat, aleg. col. 1, fost deputat.
***
Procuror tribunal X...
Anchetați urgent scandalul Costăchel Gudurău cu
directorul prefecturii și raportați imediat.
Ministrul Justiției.
***
Ziarului „Aurora Română"
București.
Az pitrecut scenă nostimă piața noastră. Madam Atenaisa P.
al cănii nume trecem sub tăcere, care părăsit soțul cetățean
onorabil, pentru romanse cu individ infam localitate,
întâlnind nefericitul soț, căpătat bună lecție moralitate în
public, care aprobat. Această fimee fără inimă neroșind
amenințat cu sbiri puteri, deoarece complicele directoru
prefecturi.
Corespondent.
Haina literară a schimbului de telegrame nu ne
împiedică să observăm că salba de cuvinte electrice
reliefează atributele stilistice ale comunicării cu fir:
mecanizare, esențializare, lapidaritate. In convergență cu
viteza transmisiunilor telegrafice, rutina schimbului de
mesaje se manifestă prin șabloane acceptate ca efecte ale
standardizării comunicative. Standardizarea și serializarea
sunt, fără îndoială, rigori ale gândirii capitaliste. Cuvântul
este o marfă, iar mărfurile au prețuri. Ca și scrisoarea,
telegrama costă bani, iar apariția și dezvoltarea telefoniei a
întărit și mai mult mercantilizarea comunicării verbale. în
imperiul electricității, timpul și spațiul se taxează. în 1897,
pentru telegramele interne trimise în România, tariful era de 5
bani/cuvânt și pentru orice telegramă se achita o suprataxă de
25 bani. Dacă cineva dorea să transmită urgent un mesaj, se
mai adăugau încă 50 bani, așa că o telegramă rapidă de numai
5 cuvinte ar fi costat, pe atunci, un leu. Pentru telegramele
externe, nu se percepeau suprataxe, dar prețul varia în funcție
de țara de destinație. O telegramă transmisă în Spania era
taxată cu 36.5 bani pe cuvânt, iar un mesaj trimis în Germania
sau Italia se plătea cu 24.5 bani/cuvânt (AT. 1897. 34-35).
Telegrafia a devenit o afacere profitabilă, iar această
explicație simplă justifică rapiditatea cu care lumea a fost
împânzită de fire în scurtă vreme. Cuprinsă, parcă, de un
păianjen global.
cronica veche
„MISTERELE" ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (XLIV)
un câteva episoade ale acestui serial sub semnul
P pătrunjelului (pitrinjălu moldovinesc), fără de care nici
borșul nu-i cu animă, cum nici textul fără glumă. Deși nu
rimează iscusit precum vodă cu lobodă sau măraru cu Brumam,
merită să-1 căutăm prin târgurile și „piațurile” leșilor. unde vom
găsi, mai atractive totuși, și rădăcinoase adânc înfipte în trecut și în
creiere. în chip de năravuri, practici și obiceiuri vechi și străvechi,
multe reciclate în variante contemporane de mare succes. Aleg spre
exemplificare matrapazlâcul mărunt, cu sarsanaua. acum crescut
gigantesc în pântecele TIR-urilor cu fructe și legume și luând forma
marii evaziuni fiscale ce atentează la siguranța națională. Și, ca să
priceapă și pensionarii de azi (și din viitorul surâzător), cei care
cumpără cireșe cu bucata, cum e cu inflația leului în frăție
desăvârșită cu umflația prețului. îi instruiesc cu pilde esopice
culese din terfeloage atinse de mucegaiul arhivistic, altul decât
acela ce face bun vinul de Cotnar. Căci iată ce statornicea, la 1
septembrie 1776, vodă Grigorie Ghica, cel descăpățânat de turci,
printr-o nouă Condică de venituri și lefuri ale dregătorilor săi și
slujitorilor acestora, un fel de proiecție bugetară pentru aleșii sorții
(nu ai boborului electoral) și „instituțiile de forță” ale statului
secular, ajuns acum și centenar. Poruncind ca slujitori și zapcii ai
agiei să străjuiască neadormiți, dc cu sară și până în ziuă, veghind la
pâlpâirea fanarelor (felinarelor) cu lumânări de pe la dughenele din
târg, precum poliția locală la integritatea firmelor cu neon, domnul
trecea de la „problema spinoasă a nopților” la interdicții și sancțiuni
privitoare la unele drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi
acelea de a specularisi nevoile celui mai sărac și de a profita de...
conjunctura economico-financiară. așa cum ne-a învățat mult
hulitul Gheorghe Sorostuitu. Următorul amendament este
antologic și transferabil în Condica de bune moravuri și practici din
Piața Alexandru cel Bun: „Starostii de matrapaji și matrapajii,
adică precupeții, se lipsiască, de vreme ce din început n-au fost, ci
de la o vremi încoace s-au obicinuit și din pricina precupeților se
pricinuiește mare scumpete la cele ce sânt dc mâncare norodului,
fiindcă acești precupeți se duc afară din târg, întru întâmpinarea
sătenilor și a femeilor ce aduc lucruri de mâncare în târg; și acolo, la
câmp, cumpărându-le cu un preț, le vând cu preț întreit. Deci țăranii
precum și femeile, după vechiul obiceiu. să vândă fieștecare
lucrurile acele de mâncare însuși ci: iar dc va îndrăzni a face
matrapazlâc, să se pcdepsiască cu ulița” (Ioan Caproșu. Documente
privitoare la istoria orașului lași-DIOI. VII, p. 244; reluat cu data
1 aprilie 1777, la p. 337). Se vede că termenul matrapaj (tc.
madrabaz „intermediar”, „escroc”) nu s-a putut impune doar prin
textul acestei porunci domnești, fiind concurat de bătrânul cuvânt
bulgăresc precupeț, căci obiceiul precupeției la lași era vechi, de
vreme ce un loc de pe Ulița Rusască era identificat, la 2 iulie 1669,
acolo „unde simtu Precupețele” (DIOI, II, p. 242), iar șesul
Bahluiului era plin de loturi cultivate de țăranii din satele megieșe
și de zarzavagii din ulița Grădinari (a. 1583) și apoi de târgoveții
din Broșteni (sec. XVIII-XX), furnizori de materie primă pentru
întreținerea acelei ocupații speculative. în schimb, o frumoasă
carieră a făcut derivatul matrapazlâc (tc. matrabazhk), strecurat cu
șiretenia evoluției semantice printre intermediarii negoțului cu vite
(samsarii) și cu orice se putea cumpăra și revinde, prin fraudă și
escrocherie, inclusiv funcții sau posturi, odinioară ca și astăzi, în
administrație și politică, mai ales că bătaia cu biciul pe ulițele
târgului pentru asemenea infracțiuni a dispărut până la jumătatea
veacului al XlX-lea. (Pagubă marc!). Nu au fost eficiente pentru
stârpirea acestui nărav oriental nici amenințările cu pedepse mai
strașnice, ca aceea a lui Constantin Alexandru Ipsilante, din anul
1806, când a trebuit să dea un răspuns la jalbele orășenilor din
Buzău, care reclamau pc vânzătorii de pâine înșelători la cântar și
preț: „... fiind bine încredințați Domnia Mea că nu se pricinuiește,
nici nu curge [scumpetea] din altceva fără numai din lăcomia
interesului și matrapazlicul vostru,
măgarilor, iată vă poruncim strașnic ca să dați
nizamul cel cuviincios de acum înainte și să
vă părăsiți de acest fel de urmări, căci vă vom
sfărâma Domnia mea capetele” (V.A.
Urechia, Istoria românilor, XI. București,
1900, p. 331). Geaba amenințau domnii,
controlând personal, „îmbrăcați tiptil”, piețe
și dughene, cercând să prindă pe cupeț sau
precupeț cu ocaua mică și daraua mai mare ca
ocaua, după pilda cutărui califarab sau sultan
otoman, căci măgarii noștri, vechi și noi,
prinși cu mâța-n sac și cu matrapazlâcul
ciubucului sau al traficului de influență și
bătuți doar la obraz pe ulițele canalelor
(canaliilor?) de televiziune, reclamă ei înșiși
matrapazlâcurile justițiabililor! Cerc vicios,
burdușit de vicii!
Și acum, grăbiți, să survolăm
documentar și introductiv câteva cadre
istorico-lingvistice, pentru a zăbovi apoi prin
târguri, piețe și ulițe cu dughene. tarabe,
colibe de rogojini, vânzători de pătlăgele și
crastaveți bulgărești, de pită și franzoale
grecești, de zamuzi, tiutiun, rahat și kahve
Planul din 1828 (detaliu)
sade tatii kaymakh turcește preparată și
servită în cafinelele (cahfenelele) de pe Ulița
Podului Vechi (a. 1763) sau Ulița Rusască (ante 1 777), de alămâi,
orez, căpățâne dc zahar și de tot ce se putea găsi Ia păscari, mesercii,
bragagii, zarzavagii și în atelierele de făurit cuvinte pentru limba
română, verbe precum a târgui, cheltui, vămui și alte nume bune
pentru serialul acesta.
s
Mircea CIUBOTARU
Cel dintâi, târg, a desemnat așezarea încropită în secolul
al XI V-lea pe un loc de schimb de produse dc prin satele de pc cursul
inferior al Bahluiului, evoluând apoi spre sensul de „așezare cu
caracter urban”, atestată ca localitate de vamă cu numele lași, la 6
octombrie 1408 (Ioan Caproșu și Pctronel Zahariuc, DIOI, 1, p. 7),
și în sintagmele târgul lași, în anul 1454 (Ibidem, p. 7), și orașul
lași, în 1598 (Ibidem, p. 64). Apărut pe botul dealului Copou și
extins repede spre est și spre nord, în jurul fostei curți domnești a lui
Alexandru cel Bun. în târg se deosebeau în veacul al XVI-lca două
părți, identificabile prin denumirile opozitive atestate curând:
Târgul de Gios, nume desigur apărut înainte de 1620, dar
consemnat abia în 1669 (loan Caproșu. DIOI. II. p. 242). și Târgul
de Sus (1620, ibidem, I. p. 136). Cu determinanții vechi și nou,
toponimele au devenit Târgul Vechi (1644. ibidem. I, p. 319) și,
respectiv. Târgul Nou (1610, ibidem, p. 93). O singură atestare
cunoaștem pentru Târgul cel Mare (= de Jos) (1677, ibidem, 11, p.
466), fără perechea sa opozitivă. Două ulițe vor prelua mult mai
târziu numele târgurilor pe care le străbateau de la vest spre est:
Ulița Târgului de Gios (1778, ibidem. Vil. p. 447) sau Ulița
Rusească (azi, str. Gr. Ureche) și Ulița Nouă (\682, ibidem. 11. p.
518), din capătul dinspre Sărăria veche (1663, ibidem, II, p. 45) sau
Podul Hagioae (1673, ibidem, p. 398), devenit Ulifa Târgului de
Sus (1760, ibidem. VI, p. 224), azi Bd. Independenței. din
Afară (1664. ibidem. 11, 62) este un nume prețios, fiindcă indică
limita vetrei târgului la mijlocul veacului al XVII-lea, extinsă până
la strada actuală Vasile Conta (și prelungirea ei spre est, dispărută).
în interiorul vetrei orașului, la intersecții de drumuri, pe
medeanuri ale unor biserici sau de-a lungul unor ulițe apar locuri de
comercializare a unor produse de primă necesitate, alimentare în
primul rând, denumite tot târguri, cu sensul primar al termenului.
Cel mai vechi pare a fi Târgul lui Barnovschi (1649, ibidem, I, p.
425), pe Ulița Rusească, așadar în medeanul ctitoriei sale. Biserica
Barnovschi (zidire începută în anul 1627). Nu putem ști ce se găsea
acolo, dar este probabil că acest târg nu era o piață pentru un singur
produs, ci cu diverse bunuri alimentare, ca acelea vândute mai
târziu în piața de lângă biserica Sf. Vineri (Hala Centrală din
prezent). La marginea vetrei orașului, spre nord și spre Căcaina, au
fost amenajate rudimentar, pe ulițe și medeanuri. locuri pentru
desfacerea mărfurilor care nu puteau fi tolerate în zona centrală din
cauza mirosurilor neplăcute, scursurilor, resturilor aruncate sau a
traficului mare de care și căruțe. Pe Ulița Brăhăriei (1672. ibidem,
II. p. 348) sau în Măhălaua Brăhării (1680, ibidem. p. 472) s-a
vândut bragă, apoi pește sărat, dc unde și denumirile (ulterioare,
deși cu atestări ceva mai vechi) Ulița Măjilor (1667. ibidem. 133)
sau Măje (1673, ibidem. p. 366). Comerțul acesta, localizabil pe
porțiunea străzii Gh.l. Brătianu dintre str. Golia și B-dul
Independenței, s-a mutat mai apoi în Târgul Cucului evreiesc.
Meserciii, cu dughene și trunchiuri de tăiat carne pe ulițele
aglomerate, au fost împinși la Podul Meserciilor de pe Căcaina
(1710, ibidem. III. p. 351) și pe Ulița Mesărciilor, la deal de pod
(1767, ibidem, VI. p. 684), azi str. loan Ornescu. Mari cantități de
faină, pentru pitării și gospodine, se puteau găsi în Ulifa Pâinii
(1645, ibidem, 1. p. 402) sau Târgul Făinii (1669, ibidem. li, p. 274).
Evident, acesta fusese la început în mahalaua Târgul Făinei Vechi
(1793, ibidem, IX, p. 164), denumirea indicând faptul că apăruse un
alt târg, în mahalaua Târgul Făinei (1791, ibidem. p. 22), care poate
fi localizată între capetele dc sus ale str. Bașotă și str. Cucu,
cuprinzând și str. Stihi. precum și în perimetrul bisericii Sf.
Panteîimon. Medeanul Târgului Făinii apare într-un plan
(„închipuire de hartă”) desenat de vornicul de poartă Costandin
Temircan la 23 octombrie 1828 (Arhivele Naționale lași - ANI,
Hărți și planuri - HP. 173). Se afla în partea de sud a bisericii Sf.
Panteîimon, pe terenul acum viran din spatele Palatului de Justiție,
la capătul unei ulițe ce cobora din Ulița Fânăriei. Pe acel loc se va
instala mai târziu Păscăria. Locul târgului
vechi al fainii nu poate fi precizat, dar
trebuie să fi fost în aceeași mahala, care se va
numi și Târgul Cucului între 1816 și 1847.
(Trimit la episodul IV). Ulița Târgul
Cucului avea acest nume în planul dini 828.
Tot la marginea orașului era Ulița
Fânului (1690, ibidem. II. p. 587) sau Ulița
Fânăriei (în planul menționat), care începea
din capătul uliței Podul Vechi și ajungea la
podul de piatră de peste Căcaina (acum,
intersecția Bucșinescu). Mahalaua Fânăriei
se întindea pe stânga uliței, de Ia capătul str.
Pădure în jos, fiindcă era la deal de Podul
Meserciilor (1767, ibidem. VI, p. 683). Nu
sunt informații suficiente pentru localizarea
exactă a medcanuhii pe care se vindea fânul,
pe traseul acestei lungi ulițe (str. Elena
Doamna), dar numele mahalalei Fânăria
Veche din dosul Târgului Făinii (1777,
ibidem, VII, p. 405) îndreptățește ca locul
său inițial, din secolul al XVII-lea, să fie
presupus pe la bifurcația spre str. Pădure. O
lămuritoare „hartă” a unor proprietăți de pe
Ulița Fânăriei, de la capătul despre Ulița
Podului Vechi (str. Costache Negri), a
întocmit-o vornicul de poartă Vasile Bucur
la9octombrie 1813 (ANI. HP. 125).
Matrapazlâcurile din Târgul Făinii și îndeosebi de cele
sugerate de numele Târgul Cucului vor ieși mai bine la iveală în
periplul viitor prin alte târguri. Atenție la buzunare!
5
Sfco&u o ADEVARATĂ COMOARĂ ARHITECTURALĂ,
CULTURALĂ, SPIRITUALĂ Șl ȘTIINȚIFICA
BIBLIOTECA UNIVERSITĂȚII TEHNICE "Gheorghe Asachi" din IAȘI
n sondaj internațional din 2015 consideră Biblioteca
U Universității Tehnice “Gheorghe Asachi" din lași - Sala
de lectură Imobil "A” - drept una dintre cele mai frumoase
bibliotecă, ca frumusețe, pe plan mondial.
Această comoară arhitecturală, culturală și spirituală se
25 de biblioteci ale lumii. Iar BBC o desemnează ca fiind a doua
află în clădirea Palatului Universității de pe Dealul Copou. sediul
impunător al primei Universități din România, clădire așezată pe un
promontoriu de unde prezidează viața comunității.
21 de salve de tun au anunțat deschiderea cursurilor
primei Universității din țară, în ziua de 26 octombrie 1860, în
prezența autorităților vremii și a însuși Domnitorului Principatelor
-Unite, Alexandru Ioan Cuza. Mihail Kogălniceanu a dat lectură
dreptului de înființare a Universității, după care domnitorul a
înmânat reprezentanților acesteia documentul, sigiliul, steagul și
sceptrele, împreună cu urarea „să fie acestea semnele
patriotismului, aleprogresului șiprudenței".
O implicare deosebită în ridicarea noului edificiu
universitar a avut-o profesorul Petru Poni, cel care a întocmit
planurile inițiale ale Palatului. în vederea documentării, profesorul
a plecat în străinătate pentru a vizita localurile diferitelor
universități europene, beneficiind astfel de planuri ale unor
universități din Viena, Berlin, Strasbourg și Graz. Studiindu-le în
amănunt, a remarcat sistemul adoptat de constructorii și arhitecții
germani, sistem pe care și-l însușește și îl propune ulterior pentru
Universitatea ieșeană.
Noul spațiu, dotat corespunzător, material și spiritual, a
stimulat pe mulți dintre doritorii de studii înalte să-și îndrepte pașii iar în anul 1962 și pe cele de la biblioteca Facultății de îmbunătățiri
spre vechea capitală a Țării Moldovei,
devenită și o citadelă culturală.
Licitația pentru clădirea Palatului
Universității a avut loc în aprilie 1892. pe baza
planurilor întocmite de arhitectul francez
Louis Blanc, planuri care au fost expuse la
Paris și au obținut medalia de aur. Dacă „piatra
fundamentală” a fost pusă la 23 mai 1893 în
prezența principelui moștenitor Ferdinand,
însoțit de primul ministru Lascăr Catargiu. de
ministrul Cultelor Take lonescu și de alți
miniștri și personalități politice și cultural,
inaugurarea noii clădiri a avut loc în
octombrie 1897, în prezența regelui Carol I, a
Reginei Elisabeta, a primului ministru D.A.
Sturdza. a ministrului Cultelor și Instrucțiunii
Publice, Spini Haret, a rectorului N. Culianu
cât și a altor personalități din țară și
străinătate, profesori și studenți. Construcția a
fost adjudecată de Casa Trolli și Școlari,
sistemul electric a fost instalat de Casa
Siemens și Halske din Viena, sistemul de
încălzire a fost făcut de firma E. Volf, din
București, iar mobilierul, de Casa Sondinger
și Oes din Viena. Figurile de deasupra
Universității au fost lucrate de sculptorii Uegel. Valbudea și
Georgescu.
Din cele 350 de încăperi ale Palatului Universității, cel
mai frumos și bogat ornamentate erau Biblioteca (etajul 1) și Aula
(parter).
Pentru decorarea acestora s-a recurs Ia serviciile
arhitectului Alexandru Petrescu. Conceptul de decorare a
plafonului Bibliotecii pornește de la stilul Renașterii, cu arii
casctate, care sugerează o structură profilată ce imita grinzile de
lemn și arii decorate cu stucaturi (capiteluri, compuse din elemente
florale, fructe, vrejuri, scuturi etc.). De asemenea, motivele
decorative reprezentate pe casetele plafonului în tonuri de ocru,
brun, verde cald, sunt elaborate și modelate cromatic. în jurul
luminatorului amplasat pe aria centrală a Bibliotecii sunt câteva
reprezentări figurative, care amintesc de reprezentările idilice cu
amorași, încadrate cu elemente din stil baroc - acolade, scoici,
elemente vegetale stilizate.
Picturile din Bibliotecă au fost hotărâte din inițiativa lui cumulative (Catalogul cumulativ al cărților românești și străine de
Take lonescu. Pictorii Murcșanu. Ioan Alexandru Paraschivescu
(Juan Alpar) și Eugen Voinescu au primit însărcinarea de a picta
friza Bibliotecii.
La intrarea în Bibliotecă, în partea stângă, se afla o friză (1970-1991); Repertoriul general al revistelor străine intrate în
reprezentând arta și arhitectura egipteană, pilonul marelui templu
de la Luksor, coloane ale sălii Hypostyle de la Kamak, cele 3 mari
piramide și sfinxul de la Gizeh, palmieri și lotuși pe malurile
Nilului. în partea opusă sunt piese de un colorit mai aspru,
reprezentând arta indiană. Ambele panouri au fost realizate de
pictorul Mureșanu. profesor la Școala de Belle-Arte din lași. Friza,
în partea opusă ferestrelor, conține panouri reprezentând
monumente grecești și romane (printre ele, columna lui Traian și
Forul, pictate de pictorul Eugen Voinescu). Alte panouri, tot în
această parte, reprezentau monumente naționale, fiind executate de
pictorul Juan Alpar (ruinele Cetății Neamțului, Cișmeaua
meșterului Manole, ruinele de la Baia, monumentul de la Adam
Clisi).
în timpul celui de-al doilea război mondial, în condițiile
stabilizării temporare a frontului pe linia lași - Chișinău (și
iminenta prăbușire a României), autoritățile au dispus. în martie
1944, evacuarea Universității în altă regiune a țării, punând la
dispoziție 50 de vagoane pentru transportul materialelor și a
personalului, corpului profesoral și a studenților. Evacuarea s-a
realizat la Alba lulia, facultățile și birourile Universității au fost
răspândite în diverse clădiri ale orașului, iar inventarul a fost
22
evacuat prin satele din apropierea lui. La întoarcere. în vara anului
1945. situația era dezastruoasă. Jumătate din spațiul de învățământ
era ars sau devastat, mobilierul precum și materialele de laborator
erau deteriorate. Clădirea suferise avarii grave, fiind distinse atât
părți structurale cât și finisaje și decorații interioare, sălile de curs și
laboratoarele neputând fi folosite în procesul de învățământ.
în aceste condiții s-a pus problema demolării clădirii.
Studenții și cadrele didactice ale Institutului Politehnic „Gheorghe
Asachi" din Iași, care funcționau în clădire de la înființarea sa. în
anul 1937 (Școala Politehnică “Gheorghe Asachi" din Iași), s-au
opus acestei hotărâri asumându-și responsabilitatea de a participa la
activitatea de consolidare și renovare a clădirii. Cu mari eforturi,
până în anul 1960 (centenarul Universității din lași), corpurile de
clădire ridicate în timpul crizei (aripa stânga a clădirii) au fost
finalizate, interiorul clădirii a fost modernizat iar multe dintre
amfiteatre și săli de curs au fost dotate cu mobilier nou.
în sala bibliotecii Palatului Universității a luat ființă, la
începutul anului 1948, Biblioteca Institutului Politehnic
"Gheorghe Asachi" din lași, prin unirea bibliotecilor catedrelor de
chimie organică, fizică și a laboratoarelor de specialitate cu
Biblioteca Seminarului matematic, reunind astfel, un fond modest
de 12.000 de unități de bibliotecă, cărți și reviste.
în perioada 1948-1968, a existat o preocupare continuă
pentru dezvoltarea fondului de publicații, care s-a concretizat în mai
multe strategii. Astfel, în anul 1955 s-au preluat și colecțiile
fostelor biblioteci ale Institutului de Industrie Ușoară din București,
precum și cele ale Institutului de Științe Economice și_Planificare,
Funciare.
Biblioteca s-a dezvoltat
permanent în funcție de structura
universității, care a evoluat de la un număr
inițial de 3 facultăți la 11 facultăți în prezent,
întregul fond de publicații a fost destinat
studiului, pentru toate categoriile de
utilizatori, repartizat și organizat de-a
lungul anilor, în funcție de necesitățile de
informare și documentare ale studenților,
cadrelor didactice, cercetătorilor,
doctoranzilor, masteranzilor, precum și a
beneficiarilor externi.
înzestrarea bibliotecii a fost
sprijinită cu multă generozitate, prin donații
de publicații valoroase sau prin asigurarea
unor relații fructuoase de schimb
internațional, de către profesorii
universitari Cezar Antoni-Parteni, Th.
Câmpan, C. Ciobanu, D. Mangeron, A.
Șesan, academician C. Simionescu.
în primii 50 de ani de activitate ai
Bibliotecii Universității Tehnice
"Gheorghe Asachi" din lași, un rol
important în completarea fondului de
documente 1-a avut schimbul internațional de publicații, prin
revistele "Buletinul Institutului Politehnic din Iași " (editat din
1946), 10 secții și "lași Polytechnic Magazine" (editat din anul
1989). Subliniem rolul deosebit al profesorilor universitari D.
Mangeron, H. Rosman, A. Braier și academician M. Voicu în
menținerea prestigiului științific al publicației "Buletinul l.P.I." și a
creșterii numărului de colaboratori și parteneri de schimb. De
asemenea, prin solicitările de cărți pentru recenzii, atât prin
intermediul revistei "Buletinul l.P.I." cât și prin revista "lași
Polytechnic Magazine" (editor conf. dr. ing. Adrian Adăscăliței și
academician Horia N. Teodorescu), s-a realizat completarea
fondului de documente străine, valoroase, de strictă specialitate. în
prezent. Biblioteca are colaborări de schimb internațional cu 232
parteneri, din 36 de țări.
Biblioteca Universității Tehnice "GheorgheAsachi"din
lași a elaborat un număr însemnat de instrumente de informare și
documentare, dintre care amintim: cataloage de bibliotecă, lucrări
chimic existente în bibliotecile din lași (1955 -1970); Catalogul
cumulativ al cărților existente în bibliotecile din orașul lași pentru
profilele automatizare, cibernetică, calculatoare și roboți, vol. 1-2
orașul Iași în anii 1978-1986. 1987-1990, 1991, 1992). buletine
bibliografice și documentare. Indexul alfabetic C.Z.U. (A, B, C),
Aula din Palatul Universități - Imagine din prezen
Indexul Buletinului l.P.I. (1946 -1970, 1981-1990, 1991-2000),
cercetări bibliografice, monografii din ciclul "Mari personalități ale
învățământului științific și tehnic ieșean", alte lucrări. Biblioteca
deține un fond de publicații de aproximativ un milion de volume
(cărți, publicații periodice, standard, descrieri de invenții,
microformate, documente audiovizuale, colecții electronice),
acoperind astfel, un mare număr de specializări din domeniul
științei, tehnologiei, economiei și legislației.
Procesul de automatizare în Biblioteca Universității
Tehnice "Gheorghe Asachi "din lași a avut o evoluție ascendentă, a
valorificat lucrările biblioteconomice tradiționale și a respectat
standardele internaționale, pentru realizarea compatibilității
biblioteconomice și informatice. Din anul 1992, sistemul de
informare a fost dezvoltat pe platforma CDS/1SIS, Biblioteca
Universității Tehnice "Gheorghe Asachi” din lași fiind prima
bibliotecă din România care a creat baze de date standardizate,
accesibile pe Intemet începând cu anul 1995, deschizându-se astfel
posibilitatea unui viitor dialog computerizat între biblioteci.
în perioada 2012-2013, sistemul de informare și
documentare, în cadrul Bibliotecii, a beneficiat de accesul gratuit la
bazele de date periodice străine full-text, bibliografice și
bibliometrice. începând cu luna iulie 2017, Universitatea Tehnică
„Gheorghe Asachi" din lași a devenit membru contributor la
realizarea Proiectului „Acces național electronic la literatura
științifică pentru susținerea sistemului de cercetare și educație
din România-ANEL1S PLUS 2020”, proiect cu o durată de 60 de
luni, în cadrul căruia s-au achiziționat următoarele trei tipuri de
resurse științifice de informare și documentare: (7) baze de date
științifice: Scicnce Direct Freedom Collection Joumals ACCES.
Springerlink Joumals. Thomson Web of Knowledgc. EBSCO
Academic Search Complete, IEEE/1EL, Scopus și Wiley Joumals;
(2) arhive de publicații electronice de specialitate: Science Direct
ARHIVE NAȚIONALE, Springcr - Arhive. Thomson Web of
Knowledge - Arhive, Wiley- Arhive și ScienceDirect Arhive
Curente 2016; (3) cărți electronice.
Biblioteca Universității Tehnice.. GheorgheAsachi "din
Iași - Sala de lectură Imobil „A” este deschisă și vizitatorilor. în
cadrul întregului monument istoric reprezentat de Palatul
Universității, această bibliotecă, o adevărată bijuterie prin
vechimea, frumusețea și originalitatea sa. este trecută. încă din anul
1955, pe lista monumentelor istorice ale statului.
Surse bibliografice și documentare:
Carmen Solomonea, "Expertiză tehnică la picturile existente în Sala Pașilor
Pierduți și Sala de lectură a Bibliotecii central (spațiu TUIASI) "Imobil
A”al Universității Tehnice "Gh. Asachi" lași. 2016;
Gheorghe lacob. „Istoria Universității din Iași". Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2010;
Maria Ana Zup în Proiect de Restaurare și integrare cromatică la holurile
adiacente Aulei „Gheorghe Asachi". 2010;
Ion Agrigoroaic. Ion Todcrașcu. Noul Palat Universitar de la Copou. 100 de
ani de la inaugurare. Iași. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza".
Iași, 1997;
Traian Bratu, „Construcția nouă a palatului Universității", Anuarul
Universității Mihăilcnc din Iași 1930-1935. Editura Universității
Mihăi lene. Iași, 1936;
Nicolai Andriescu-Bogdan. Orașul lași. Monografie istorică și socială
ilustrată, Iași. 1913;
Dimitrie Berlescu, „Universitatea din lași de la 1860 până la 1918",
Contribuții la istoria dezvoltării Universității din lași, vol. I. București.
1960;
Rudoll'Șuțu, lașii de odinioară. Editura Viața Românească, lași. 1928:
Gh. Platon. V. Cristian. Istoria Universității din lași. Editura Junimea, lași.
1985;
Clădirea Universității după at Doilea Război Mondial (1944)
cronica veche
Rapida și larga răspîndire a ideilor științifice semnalează 1 Mircea CIUBOTARU
de ce, într-o perioadă de timp relativ restrînsă, de cîteva |
decenii, a devenit posibil ca o teorie să se desfacă în teorii,
aidoma fîșiilor multicolore de lumină ale curcubeului.
Teoria evoluționistă a dat naștere unor școli și curente de 1
„MISTERELE" ONOMASTICE
factură evoluționistă, astfel îneît la începutul secolului al I
XX-lea se poate observa existența mai multor specii ale
darwinismului. Dacă nu punem în discuție fațetele
| ALE IAȘILOR (XLV)
evoluționismului dezbătute în arealul științelor naturale, I ^n sărăcia noastră cronică de... cronici și alte „fântâni” Orașe și târguri, 1776-1861. Moldova, voi. II. București,

observăm că la începutul secolului al XX-lca existau deja
mai multe varietăți de darwinism: darwinism social,
darwinism economic, darwinism lingvistic etc. Cît de
eronat ar fi să presupunem că, în prezent, paradigma
evoluționistă se constituie dintr-o familie de preocupări
științifice animate de obiective comune, dar distincte
totodată, și că această „filogenie” științifică constituie, în
sine, un orizont care poate fi explorat în acord cu modelul
de analiză profesat de Charles Darwin?
In această a treia fază, un dublu liant, discursiv și
metadiscursiv, asigură unitatea în diversitate a
preocupărilor savante legate de originea vorbirii. Pe
măsura de omul de știință s-a despovărat de credințe oarbe
și prejudecăți, ispite noi par a înlocui pe cele vechi. în
ciuda acestor măcinări, s-au înregistrat progrese
remarcabile furnizate de studiile de biologie, etologie,
paleontologie și primatologie, de cercetările privind
achiziția limbajului la copii, de cartografierea din ce în ce
mai precisă a înrudirilor genetice și tipologice dintre limbi,
de noutățile înregistrate în diverse domenii ale
neuroștiințelor și științelor cognitive, de reevaluarea
importanței unor descoperiri arheologice și, desigur, de
analiza corelațiilor anatomice și genetice pe care se
bazează capacitatea umană de a vorbi. Fără a epuiza gama
de preocupări actuale, suntem în măsură să arătăm că
oamenii de știință contemporani pot, cu mai multă
siguranță decît în trecut, să semnaleze că aptitudinea de a
vorbi, deși proprie omului, decurge din acțiunea unor
mecanisme întîlnite și în lumea necuvîntătoarelor, și că
apariția lui homo loquens s-ar fi petrecut în urmă cu 70.000
- 200.000 de ani, această, fiind, de altfel, și intervalul de
timp în care este plasată, pe de o parte, apariția omului
modem, homo sapiens, și, pe de altă parte, vechimea celor
mai timpurii dovezi arheologice care atestă un
comportament simbolic pe măsura complexității
sistemului adaptativ al limbajului. Fără a oferi certitudini,
știința zilelor noastre propune rezultate încurajatoare în
lămurirea misterelor care învăluie originea și evoluția
facultății de a vorbi.
Walt Disney Concert Halt din Las Angeles
I
I (izvoare, surse) documentare, fontes care în arhivele
occidentale umplu cornul abundenței istoriografice, când
[ se caută știri privitoare la viața economică (industrii,
, agricultură, comerț, transporturi, averi, mărfuri, prețuri,
taxe, falimente, mușterii și negustori mofluzi, bresle,
I matrapazlâcuri, judecăți, foamete, mofturi, risipă) a unei țări,
zone sau localități, noi stoarcem de vlagă niște biete cuvinte
sau nume de oameni și de locuri, minunându-ne de
misterioasele lor rezerve de nutrimente informaționale în
vremuri de îndelungată secetă a culturii scrise. Reconstitui și
acum, rezonabil și plauzibil, din firimituri legate cu pânzele
de păianjen ale corelațiilor, o schiță a comerțului vechiului
Iași, observând plasarea în partea de nord-est a târgului a
unei zone de distribuție și asimilare a produselor din
hinterlandul său agricol, pentru consumul așezării în
continuă creștere demografică și restructurare urbană. în
această perspectivă, drumurile Botoșanilor, Hotinului (prin
Ștefănești) și al Țuțorii (prin Holboca) ne apar ca artere
vitale, iar nedreptățita Căcaină a fost împovărată din
vechime cu funcția de rinichi al organismului economic
ieșean. Dacă din sudul Capitalei Moldovei veneau lemnul,
mangalul și podarii din satele vasluiene. piatra pentru
construcții de la Repedea și de la Șcheia, vinul de laTomești,
Socola și Bucium, precum și negoțul țarigrădean dinspre
Vaslui, peste dealul Bordei, iar prin Păcurari, dc la apus, se
transportau tot ce sosea dinspre munte (sarea, păcura,
bazaltul de la Tarcău, cheresteaua) și mărfurile de
manufactură și de lux din Transilvania și din Polonia, satele
din tot arealul lașilor trimiteau cirezile și turmele de boi,
vaci, cai, iepe și oi pe ulițele lăturalnice de la marginea vetrei
orașului, în Târgul Boilor. Nu există nicio informație pentru
a data cu oarecare aproximație începutul acestui din urmă
târg pe care îl bănuiesc ca existând din veacul al XVl-lea.
Oricum, el funcționa în anul 1672, când sultanul Mahomed
IV, în drumul său spre cetatea Cameniței, trecând prin
Țuțora, „s-au scoborât pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suit
prin târgul boilor ș-au descălecat în câmp sub saivan [cort],
dc la deal dc târgul boilor” (Ion Neculce, Letopisețul Tării
Moldovei, Ed. Minerva, 1980, p. 41). Știrea este valoroasă,
fiindcă precizează marginea de nord a orașului, dincolo de
care se întindea câmpul Copoului. Târgul Boilor se situa,
firesc, pe calea de circulație paralelă cu valea Căcainei, pe
unde carele, coborând pe drumul Hotinului sau străbătând
ulițele Tătărașilor și trecând podurile de peste pârâu, își
descărcau poverile pe Ulița Fânăriei, în mahalaua
meserciilor, în Târgul Făinii și urcau spre sau coborau de la
Târgul Boilor, cu popas adesea obligatoriu în Sărărie, pentru
a încărca drobi i vineții dc sare aduși dc la Târgul Ocnei.
Atestările ulterioare ale Târgului Boilor sunt
numeroase și permit localizarea sa relativ precisă. Din
capătul Uliței Hagioaei și de la Sărăria veche pornea către
nord, ca și astăzi, drumul spre Târgul Boilor (Ioan Caproșu,
Documente privitoare la istoria orașului lași - DIOI, II, p.
521, a. 1683), numit și Ulița Sărăriei (1671). Pe stânga
drumului, vizavi de biserica zisă Vulpe, era mormântul
turcilor, alături de Târgul Boilor (DIOI, IV. p. 61, a. 1729; p.
215, a. 1736; VI, p. 392, a. 1762; Vili. p. 281, a. 1784), care
se întindea la sud până la Ulița Dâmbu (Str. Mihai Eminescu,
din 1909) și la vest până la ulița bisericii Sf. Athanasie.
Treptat, medeanul târgului a început să fie cuprins, abuziv, de
locuri de case, care au format mica mahala Târgul Boilor (X,
p. 9, 39, a. 1796), considerată când în mahalaua mai mare
Muntenimea de Mijloc (IX, p. 84, a. 1792), când în
Muntcnimca de Jos (ibidem, p. 255. a. 1794), adică la limita
celor două mari mahalale de pe dealul Copoului. Uneori, i se
spunea și Târgul Vitelor, ca în anul 1755 (V, p. 546), când
venitul (mortasipia) târgului din vânzarea boilor, cailor,
vacilor și iepelor era confirmat de Matei Ghica bisericii Sf.
Nicolae domnesc, „după obiceiul vechi ce au fost și urmat
până azi cu cărți domnești”, din păcate necunoscute acum. Și
în 1793 numele era Târgul Vitelor (IX, p. 155). folosit
paralel cuTârgul Boilor (ibidem, p. 48, a. 1792).
în 1832, se încerca reglementarea vânzării
diverselor producturi în locuri stabilite, pentru a se evita
îngrămădirea norodului, trăsurilor și carelor în centrul
orașului. în „piațu” de la Sf. Vineri. Atunci, Sfatul Munițipal
a decis ca lemnele de foc și cheresteaua, fânul, făina și altele
să se vândă în medeanul Sărăriei, la Târgul Boilor, și în
Târgul Cucului, în medeanul din Târgul Făinii, în timp ce
pentru vânzarea vitelor (boi, cai) se găsea un loc provizoriu
de iarmaroc în ziua de joi, în fosta grădină domnească de sub
Curtea arsă, unde se va amenaja viitorul ștrand, apoi
complexul Palas (Arhivele Naționale lași. Eforia lași, dos.
17/1832, f. 2 r.. 4 r„ 12 r., 28 r„ și f. 27 - text publicat în
Documente privitoare ta istoria economică a României.
1960, p. 151-152). Atunci, Târgul Boilor se afla în „sărăcire",
fiind împresurat de mai mulți megieși, drept care gheometrul
Gheorghie Florescu a fost împuternicit să hotărască și să
despresoare locul acela, socotit potrivit pentru alișverișul
norodului din mahala. Se vede că aici nu mai era de ceva
Planul topografic al orașului lași, 1844 (detaliu)
vreme principalul târg de vite, căci, să ne amintim, deja
marele comerț cu animale, cornute și ovine, se făcea încă de
pc la 1740 în iarmarocul de la Mănăstirea Frumoasa, relocat
la gura Ciricului în 1761, și, desigur, la salhanaua lui Albineț
(ante 1785). Extinderea orașului în Muntenimi, pe dealul
Copoii, tot mai rapidă în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea, a cuprins și locul Târgului Boilor, inclusiv fostul cimitir
turcesc, care are și el o mică istorie.
Nu putem ști când a fost înființat un cimitir pentru
turcii morți în diverse împrejurări în Iași și nici când se vor fi
făcut acolo ultimele înhumări (probabil înainte de 1828). Cea
mai veche mențiune este din 10 mai 1689. despre o casă din
Muntenime, de lângă mormântul turcilor (DIOI, II, p. 575),
iar referințele ulterioare sunt frecvente tot în legătură cu
proprietățile vecine. Interesul atestărilor este în primul rând
lingvistic. Remarc utilizarea neobișnuită, în sinecdocă, a
cuvântului mormânt la singular (IV, p. 61, a. 1729; VI, p. 256,
a. 1760; p. 583, a. 1765), căci, evident, nu putea fi vorba de un
singur mormânt, ci de un cimitir. De altfel, pluralul
mormânturile turcești (IX, p. 155, a. 1793) confirmă, dacă
mai era nevoie, înțelesul real al termenului. Aceeași
constatare privește și utilizarea sinonimului mecet (bg. mecet
< tc. mescit) în sintagmele mecetul turcilor (VIII. p. 480, a.
1786) și meceturile turcilor (IX, p. 48. a. 1792), arhaism care
nu are sensul primar al etimonului, acela de „moschee mică",
ci unul secundar, specializat. Este sigur că la Iași nu a existat
un lăcaș dc închinare turcesc, prețioasă fiind ca informație
istorică mărturia lui D. Cantemir, din Hronicul său: „Mccit
turcesc a să zidi sau besearecă în geamie a să preface până la
vreamile noastre n-am văzut” (apud DLR), așa cum s-a
întâmplat în Camenița leșească după cucerirea ei (1672) și
chiar în București, când turcii au făcut mecet din Mitropolie,
în anul 1737 (Ion Neculce, op. cit.,p. 130,310).
Toponimele Târgul Boilor și Mecetul turcesc au
dăinuit până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când
cele două locuri au fost ocupate complet dc locuințe. Despre
mahalaua Târgul Boilor se știa și în 1840 („Buletin. Foae
oficială” - BOF, p. 215), apoi era considerată în Mahalaua
Sărăriei (BOF, 1851, p. 185) și mai era pomenită și în 1858
(ibidem, p. 75). în aceeași vreme. Mecetul turcesc este
reprezentat în Planul topografic al orașului lași al lui Joseph
Raschek (1844), pentru ca, în 1855, locul, proprietate a
Eforiei Capitalei, să fie scos la vânzare prin licitație (BOF. p.
215). Or mai fi știind proprietarii de astăzi de ce bântuie prin
locuințele lor fantome cu turbane și iatagane? Mister
dezlegat... onomastic!

cronica veche 5
 Carmen CHELARU
FILARMONICA ^MOLDOVA" DIN IAȘI,
TREI SFERTURI DE VEAC ÎN TEMPLUL EUTERPEI
^n toamna anului trecut, mai exact la 9 octombrie 2017,
I Filarmonica ieșeană împlinea trei sferturi de veac de la primul
JLconcert, condus de George Enescu, în Sala Teatrului Național.
Propun cititorului o călătorie imaginară în vremuri și
locuri trecute, care va rememora evenimente din istoria vieții
muzicale ieșene, împrejurările fondării Filarmonicii și momente
marcante din activitatea artistică a instituției. între motivele acestei
incursiuni virtuale se află o veche dorință de locuitor al lașului de a
conferi capitalei moldovene postura de oraș-muzeu; nu însă a unui
așezământ mort, încremenit și prăfuit, ci un spațiu viu. în care
trecutul să se întâlnească cu prezentul și cu viitorul, în mod
armonios, de bun-gust, atractiv pentru localnici și nou-veniți
deopotrivă; un perimetru larg, care să includă Centrul Vechi, Dealul
Copoului și cel al Cimitirului Evreiesc, Sărăria, Dealul Morii de
Vânt, fortărețele Galata și Cetățuia - toate ar putea constitui lașul
cultural și istoric, plin de viață și mișcare... Visuri!
Menirea rândurilor de față este evocarea unor locuri,
oameni și înfăptuiri care au atribuit lașului muzical unicitate, dar
despre care se știe puțin și foarte puțin. Așadar...
Pre-istorii
1821, iulie, Leipzig. Revista Allgemeine Musikalische
Zeitung publica articolul Situația muzicii în Moldova (Zustandder
Musik in der Moldau), în care se menționa între altele:
„Muzica nu e neglijată nici ea. Pianul este predat aproape în toate
casele de stare mijlocie. Se cântă și la chitară și mai rar la harfa. Cele
mai frumoase sonate pot fi auzite uneori executate la vreunul din
aceste instrumente, de doamnele moldovene. O asemenea iscusință
lipsește însă în rândul poporului de jos. Profesorii de muzică sunt,
tară excepție, străini. Tot străini sunt cei care cântă la balurile ieșene
și la alte petreceri. în maniera celorlalți europeni. La Iași există, cc-i
drept, o societate de muzicieni străini, care pot alcătui o orchestră
foarte completă.”'
1836-1839 (probabil) într-o casă de lângă Biserica Sf. Ilie
(dispărută, astăzi str. E Alecsandn), Gheorghe Asachi, Ștefan
Catargiu, Vasile Alccsandri (tatăl) și Samoil Bolezatu fondează
Conservatorul filarmonic-dramatic. Elevii și profesorii vor
prezenta în februarie 1838, spectacolul cu opera Norma de Bellini,
cu libret tradus în limba română'. Evenimentul a avut, se pare, loc în
sala Teatrului de Varietă/i (Theatre des Varietcs), situat la intersecția
ulițelor Golia (Cuza Vodă) și Dancii (sau str. Mănăstirea Dancii),
peste drum de actuala intrare a Filarmonicii4.
1847, ianuarie, Casa Alecu Balș și Teatrul cel Nou de la
Copou. Franz Liszt, în drum spre Constantinopol, se oprește câteva
zile la Iași și apare într-un concert public și în alte două serate
muzicale private, în salonul Casei lui Alecu Balș.
„Cel de-al treilea concert a avut loc în 11 ianuarie, în
Teatrul cel Nou, Ia care a asistat și Măria Sa Domnitorul [Mihail
Sturza. n.n.]. Știrea sosirii acestui artist în lași a adunat de pe la
ținuturi un mare număr de doritori de a-1 auzi /.../ La a sa venire,
Liszt s-a primit cu o detunătură dc aplauze și cu o ploaie de flori și de
cununi /.../ Uvertura cea nouă, compusă pe teme moldovene dc d. A.
Flechtenmacher a produs efectul cel mai frumos, publicul întru
cunoștința meritului ei, a cerut-o a se suna încă o dată, care cu atâta a
fost mai de laudă, că astă manifestație se făcu în ființa marelui
maistru, care dc asemenea au învrednicit dc laude pe junele nostru
compozitor.”
1860. septembrie. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. la
propunerea ministrului Mihail Kogălniceanu. semna decretul de
înființare a Școlii de Muzică și Declamafiune. N.A. Bogdan
notează: „Primul local al Conservatorului fu în casele foaste
Pctrovanu, din strada Lăpușneanu.6” Nu am găsit informații despre
acest prim sediu. După zece ani de peregrinări prin mai multe
localuri majoritatea astăzi dispărute - Conservatorul ieșean
închiriază o parte din clădirea Casei Ghica din str. G. Musicescu
(fostă str. Banii) - până dc curând, clădirea se afla într-o avansată
stare de degradare. Instituția a funcționat în această clădire până în
1884 . când se mută cu chirie într-una din Casele Drossu. din str.
Lăpușneanu. în 1944. acest din urmă edificiu a fost bombardat, pe
locul lui găsindu-se astăzi Grădina Corso.
Odată cu fondarea Conservatorului, speranța ieșenilor de
a avea viață concertistică permanentă în orașul lor începea să prindă
contur, prin producțiile susținute de elevii și profesorii numitei
instituții muzicale.
1868. Constantin Gros (directorul Conservatorului de
Muzică și Declamafiune) împreună cu T.T. Burada. P. Mezzeti, Ed.
Caudella și G. Biondi au inițiat Societatea Philarmonică Română.
„Deși nu a funcționat cu adevărat prin activitate concertistică.
Societatea prin regulamentul ei. publicat dc Tipografia Societății
14
Junimea - poate constitui momentul de început al epocii modeme în
evoluția muzicii culte la Iași.”8
Istorii
1917- 1918. în lașul suprapopulat, devenit capitală de
război într-o Românie redusă la teritoriul Moldovei, George Enescu
solicită autorităților mobilizarea pe loc a muzicienilor Filarmonicii
bucureștene, aflați în refugiu. Cu aceștia și cu completări din rândul
profesorilor și studenților Conservatorului din lași, tânărul
muzician în vârstă dc 36 dc ani creează o orchestră simfonică adhoc,
cu care susține 22 dc concerte în Sala Teatrului Național. Repetițiile
aveau loc în clădirea Uzinei electrice din curtea Teatrului. Inițiativa
lui Enescu a rămas memorabilă nu numai prin efectul însuflețitor
asupra moralului concetățenilor săi de-atunci, ci și asupra vieții
muzicale ieșene ulterioare.
1918- 1923. Activează la lași Societatea simfonică
..Geoige Enescu". în următorii ani se afirmă în fruntea orchestrei
Societății dirijorul Antonin Ciolan'. După cinci ani, în urma unor
conflicte locale. Societatea se dizolvă. Activitatea concertistică
ieșeană este continuată de muzicienii Conservatorului.
1923-1942. Se înființează și se desființează mai multe
societăți, asociații, ansambluri simfonice, sub diferite denumiri și
tutele locale, toate marcate de orgolii, contradicții și interese
meschine dc provincie. Printre ele se strecoară evenimente artistice,
atât din perspectiva interpreților, a repertoriului prezentat, cât și a
publicului: dirijorii George Enescu. Antonin Ciolan. Alfonso
Castaldi. Mihail Jora ș.a.; muzică de Debussy, Wagner, Beethoven.
Brahms. Berlioz etc în această perioadă, majoritatea concertelor
au avut loc în sala Teatrului Național.
Filarmonica de Stat
Moldova” și istoria ei ' toasta >Ai..i a AnmRB AUuncl.
i*
începuturi, 1942-1953 Q 11 ® R
în anul 1940. profesorul Radu FOLOSULU SCOLEI DE MUSIU SI 0ECL1I1TIUIE
Constantinescu, directorul de atunci al ««■ Elen, s, Eterii* arcuiri Scoli.
Conservatorului, preia inițiativa
înființării la Iași a unei filarmonici
subvenționate de stat. După îndelungi
strădanii, cu sprijinul mai multor oameni
de cultură, între care Ioan Petrovici
(ministrul culturii și cultelor, profesor de
filozofie la Universitatea din Iași), în
octombrie 1942. R. Constantinescu își
vede eforturile împlinite, deși țara se afla
în plin război. „în lipsa unui local propriu,
repetițiile aveau loc în rotonda de la
subsolul palatului Bibliotecii centrale
universitare. Concertele erau date
duminica dimineața, Ia Teatrul
Național.”"
Filarmonica ieșeană a evoluat
rapid, în pofida dificultăților de tot felul,
în principal a celor cauzate de război. în perioada martie 1944 -
iunie 1945, Filarmonica Moldova pleacă în refugiu la Făget-Lugoj.
„Săptămânal. în fiecare duminică, în localul Filialei ASTREI
Bănățene din Făget, erau prezentate programe artistice /.../, prece­
date de recitări și conferințe /.../, iar bilunar, concerte simfonice,
reluate și la Lugoj. în sala festivă a Hotelului «Dacia».”12
„Dar în cursul lunii mai 1945, ieșenii s-au îmbarcat în
vagoane, cu amintiri și calabalâc, și-au luat rămas bun de la gazdele
făgețene și s-au întors din pribegie în dragul lor oraș devastat de
război. Iar Făgetul. Făgetul a recăzut în monotonia de totdeauna,
aducând cu o cetate scufundată /.../ sau cu un loc sadovenian, unde
nu se întâmplă nimic..
După întoarcerea din refugiul la Făget-Lugoj, direcția a
fost preluată pe rând, dc George Pascu (1945-1947), Serafim
Antropov (1947-1950), Achim Stoia (1950-1959) și George Vinti lă
(1959-1968). Au fost angajați de asemenea dirijori permanenți:
Emanuel Elenescu (1945-1946), Achim Stoia (1948-1960) și
Theodor Avithal (1948-1958). Concertele aveau loc la început în
săli de cinematograf, apoi din nou la Teatrul Național - renovat în
urma războiului. Paralel cu stagiunea simfonică, a fost inițiată o
stagiune camerală, care se desfășură în Sala din curtea Bisericii
Armenești (astăzi magazin de... piese auto!). Tot acolo aveau loc și
repetițiile orchestrei.
Concertele erau însoțite de explicații și exemplificări,
pentru atragerea și inițierea publicului. Memorabile au rămas în
această privință prezentările profesorului George Pascu. cu
consistent substrat educativ, totodată pline de har și savoare.
Un nou ansamblu și noi perspective repertoriale,
1953-1962
Următorul deceniu aduce cu sine trei evenimente benefice
în istoria Filarmonicii. Primul: în primăvara anului 1953 se
înființează corul academic, care în toamna aceluiași an va căpăta
titulatura de Corul Gavriil Musicescu al Filarmonicii de Stat din
lași. Constituit prin strădaniile profesorului și muzicologului
George Pascu, în perioada directoratului lui Achim Stoia, este unul
din primele ansambluri corale de filarmonică din România.
în anul 1958. Ion Pavalache i-a urmat profesorului George Pascu la
conducerea corului, iar din ianuarie 1990, dirijor este Doru Morariu
(născut la Reșița).
Al doilea eveniment: La 17 noiembrie 1957 are loc
inaugurarea sălii Filarmonicii, printr-un concert simfonic ce a
marcat și aniversarea a 15 ani de activitate a instituției. Dirijori:
Achim Stoia (directorul Filarmonicii din acea vreme) și Theodor
Avithal (dirijor permanent). De atunci. Filarmonica ieșeană a
funcționat în clădirea din strada Cuza Vodă nr. 29, având două săli -
Sala Ion Baciu (560 de locuri), la etajul întâi și Sala Gavriil
Musicescu (300 locuri), la parter.
După seismele din 1977, apoi din 1986, 1990 și 1991, în
structura construcției au început să apară fisuri, astfel că, la sfârșitul
lunii februarie 1997 s-a dispus închiderea pentru public a
balconului^ sălii de concerte.
în anul 2003, clădirea a fost revendicată de Congregația
romano-catolică Notre Dame de Sion. în 2007 a fost retrocedată. în
conformitate cu Legea 501/2002, iar la 1 februarie 2013, Sala dc
concerte a fost închisă publicului din considerente de securitate a
clădirii.14
Al treilea eveniment: în anul 1962, Ion Baciu (pe-atunci
în vârstă de 31 de ani) a devenit dirijor permanent la Filarmonica
din Iași, iar din 1968 a fost numit și director al instituției. Timp de un
sfert de veac (până în 1986), personalitatea lui Ion Baciu s-a
identificat cu viața muzicală a lașului: dirijor și director al
Filarmonicii, colaborator la Opera de Stat, profesor și apoi rector
(1974-1976) al Academiei de Arte Geoige Enescu, nelipsit pe
undele postului de Radio Iași. Amprenta lăsată dc personalitatea lui
Ion Baciu a fost atât dc puternică și de complexă, prelungindu-se și
după plecarea muzicianului. încât pe bună dreptate se vorbește
despre Epoca Baciu în istoria recentă nu numai a Filarmonicii, ci și
a lașului muzical.
Epoca Ion Baciu, 1962-1986
Cu Baciu, Conservatorul și
Filarmonica au fost o singură entitate, care a
contribuit la nașterea unui ansamblu
simfonic modem la lași, numit „Orchestra
super”. în perioada microstagiunilor
w organizate la București (1969-1971),
orchestra condusă de Ion Baciu a provocat
entuziasmul publicului din capitală.
Membrii ansamblului simfonic erau, după
caz (cum amuzat își amintea maestrul),
„tânăra" orchestră a Filarmonicii sau
„matura" orchestră a Conservatorului - în
realitate unul și același ansamblu dc artiști!
De numele lui Ion Baciu se leagă importante
evenimente muzicale ale Filarmonicii din
acea vreme: lărgirea spectaculoasă a
repertoriului, însușirea celor mai importante
stiluri interpretative, nașterea „culorii"
timbrale inconfundabile a orchestrei. Lui
Baciu și orchestrei sale li se datorează
interpretări memorabile din muzica lui
Enescu (culminând cu Simfonia nr. 2 și
opera Oedip). Wagner, Ceaikovski, Brahms,
Prokofiev, Stravinski, Paul Constantinescu,
Marțian Negrea, Ravel, Debussy și mulți
alții.
în perioada constituirii orchestrei lui Ion Baciu, a-
cumulările repertoriale nu mai impresionează prin număr, ci prin
dificultate și valoare. Concomitent încep înregistrările speciale și
discurile. Sunt montate opere-în-concert, punctul culminant al
perioadei constituindu-1 realizarea spectacolului-concert Oedip dc
George Enescu, în mai 1975, reluat în 1981.
în 1970 au început turneele internaționale: în Germania,
apoi în 1974 - Belgia și Olanda, în 1975 - Cehoslovacia. în 1976 -
Franța, 1977 - Italia. 1978 - Statele Unite și Canada ș.a.m.d.; de
asemenea, contacte cu nume celebre ale muzicii internaționale,
precum Rudolf Nureyev și ansamblul dc balet al Operei din Paris
(1983), dirijorii Valcri Gheorghiev, Emanuel Elenescu, Erich
Bergel și Ion Marin, violoniștii Ștefan Ruha și Ion Voicu. pianiștii
Aldo Ciccolini, Sofia Cosma și Valentin Gheorghiu, violonceliștii
Radu Aldulescu, Vladimir Orlov și Daniil Șafran și mulți-mulți
alții.
în 1973. patru tineri instrumentiști ieșeni - Bujor Prelipcean (vioara
ntliiit'i'
_ GEORGE
Enescu
Orchestral Works
SaMcNa.ltoCa^w
Saik Na. J •nJltfnte' la D aapr
PhiUurmonia Moldova
Alexandru Lucat. «aadacut
cronica veche
 Bobi APĂVĂLOAEI
Cercetător științific PALATELE DOMNEȘTI DE SUB PALAT.
CURTEA DOMNEASCĂ DIN IAȘI
/
LA ÎNCEPUTUL VEACULUI AL XIX-LEA

urtea domnească din lași, așa cum a conceput-o Vasile Lupu

C la mijlocul secolului al XVll-lea și au modemizat-o diverși

domni fanarioți pe parcursul secolului al XVIII-lea a sfârșit
printr-un mare incendiu în anul 1785. în timpul lui Alexandru
Mavrocordat Firaris. Descriind această domnie, Manolachi
Drăghici a făcut următoarele mențiuni: „în anul 1785 a fost rânduit
domn în Moldova Alexandru Mavrocordat, căruia după
abandonarea domniei și fuga lui în Rusia i se mai spunea și Firariul,
adică Fugarul. Oblăduirea sa nu i-a fost însă norocoasă deoarece de
cum s-a suit pc tron, asupra țării s-au năpustit o mulțime de factori
răzbunători. Mai întâi o foamete din cele mai grele începută odată cu și chiar de două ori pe zi controla lucrările până la cel mai mic potârniche, îndreptându-se cu toții spre Frumoasa și către câmpia
începerea domniei sale și care a continuat pc toată durata acesteia. amănunt ca să nu se producă abuzuri. în privirile cuiva acel norod Bahluiului”.
Apoi, vrajba dintre boieri și asupririle poporului care sporeau care era într-o permanentă mișcare pentru zidirea curților, apărea ca Palatul reconstruit de Alexandru Moruzi, cu toate anexele
continuu, dar care era mai de nesuportat dintre toate, a fost focul un lucra rar petrecut în Moldova, întreaga țară fiind în picioare, parte și grădina din jur. este redat pe pianul întocmit de inginerul Joseph
care a izbucnit dintr-o dată și a distrus o treime din oraș. După ce dintre locuitorii ei salahorind. iar parte cărând materiale. Tuturor de Bajardi în anul 1819 și închinat ultimului principe fanariot,
curțile domnești cu multe case și biserici au ars la primul foc, a treia acestora visteria le plătea munca la un preț anterior hotărât, fiecăruia domnul Mihail Grigorc Șuțu (1819-1821). La fel ca pe planurile
zi, s-au aprins și casele lui Razu în care se mutase domnitorul pentru după munca sa... După ce a finalizat curțile domnești și a ajuns în precedente, orașul este plasat pe o înălțime domoală, cuprinsă pe
a locui în ele. apoi alte două case boierești pc care le alesese pentru clipa în care trebuia să se bucure de realizările sale, cu trei zile laturile de vest și sud de cursul molatic al Bahluiului. In colțul de sud
locuit. în aceste situații boierii ajunseseră să se sfătuiască de a nu-i înainte dc Sf. Alexandra, ziua sa onomastică, când hotărâse să aibe vest al așezării, pe un promontoriu cu pante abrupte pe trei laturi este
mai da vreo casă, preferând să repare curțile pe cheltuiala lor spre a- loc sub patronatul Măriei Sale, sfințirea paraclisului de către însuși așezată Curtea domnească. Zidul de incintă, conturul exterior, pare
și salva propriile așezări. De aceia poporul îl numise și îi rostea mitropolitul țării, precum și instalarea sa într-o ceremonie că se menține pe unele porțiuni, mai ales pc partea de nord și de vest,
porecla în gura mare. Pârlea-vodă”. bisericească și mireană în noua curte, i-a sosit mazilirea cu porunca în interiorul zidurilor, locul clădirilor disparate ce apar pe hărțile din
Medicul Andreas Wolf, contemporan cu marele sinistru, Porții de a merge de îndată la Țarigrad”. secolul al XVIII-lea, a fost preluat dc o construcție marc, alungită pe
povestește împrejurările în care a avut loc acesta: „oamenii lui de Noul palat construit de Alexandra Moruzi a fost remarcat un ax est-vest. în spatele palatului, pe panta ce coboară spre Bahlui a
Curte se arătau atât dc lipsiți de grijă și de prevedere, încât în al de o serie dc călători străini dc la începutul secolului al XVIII-lea. fost amenajată o grădină cu ochiuri de apă și alei ce se întretaie la
doilea an al domniei sale, într-un incendiu, a fost arsă până în Vince Batthyany observa în anul 1805 că domnul „construiește un centra. Pc latura dc vest a grădinii. în spatele palatului reapare
temelie ruinată Curtea veche domnească, cu tot castelul și biserica palat menit să înlocuiască curtea domnească, mistuită de foc în marcat grajdul domnesc, o constucțic lungă în jurul căreia sunt
de curte. Mitropolitul de atunci a trebuit să-i cedeze locuința sa. El a timpul lui Alexandra al VlII-lea. Forma lui îți impune, dar nu te punctate locul altor anexe sau locuințe ale slujbașilor.
ocupat deci toată această mănăstire care în curând a fost și ea în satisface. Acoperișul este prea greu și numărul ferestrelor și al Cercetările arheologice întreprinse în aripa de est a
întregime mistuită de flăcări. Doar biserica mănăstirii au putut-o ieșiturilor prea mare, parterul prea scund. Din camerele de locuit ale Palatului Culturii au surprins modul în care arhitecții, meșterii lui
salva moldovenii. Din aceste locuințe a plecat domnul, cu grecii săi domnului se poate avea privirea deodată și asupra ulițelor și asupra Alexandra Moruzi au omogenizat peisajul Curții. Găsind o curte
nesocotiți, din orașul său de reședință. Iași, în mănăstirea Galata, interiorului casei. Ele sunt legate printr-o ușă cu camerele doamnei, mistuită de flăcări, dar cu multe ziduri și bolți întregi, încă în
unde și acolo s-a produs foarte curând un incendiu la care atâta s-au care nu au nici o comunicare cu celelalte odăi ale palatului și au o picioare, constructorii noului edificiu au procedat la încorporarea
străduit toți călugării încât focul nu a putut aduce aici aceleași scară specială". Adam Neale nota, la 1805, că „încrezător în vechilor zidiri în trupul unui singur palat. Astfel, ei au păstrat o bună
pagube ca cele precedente”. protecția rusă, princepelc Moruzi. pe vremea vizitei noastre, părea să
Până la refacerea Curții domnești, care s-a întâmplat în socotească stăpânirea pc care o exercita ca o feudă dc familie ce se va
timpul domniei lui Alexandru C. Moruzi, între anii 1804-1806, încheia doar odată cu viața sa și se ocupa cu clădirea unui palat
domnii Moldovei au fost nevoiți să locuiască în casele lui Ștefăniță măreț așezat într-un loc cu o poziție impunătoare, pc care ginerele
Sturdza, în casele lui Alexandru Mavrocordat (Curtea de pe său ni-1 arătase cu oarecare mândrie, ca o dovadă a prosperității și a
Sărărie), iar mai apoi în casele hatmanului Constantin Ghica stabilității dinastici Morazcștilor". Christinc Reinhard observa. în
(vechea Universitate), locuri nu tocmai potrivit de mari pentru anul 1806, că domnul „locuiește vremelnic într-un palat cu înfățișare
nevoile ceremonialului domnesc. Heinrich von Reimers, tânăr modestă. Locuința permanentă se clădește acum și va fi gata peste
diplomat în solia pe care a trimis-o Ecaterina a Il-a la puțin. încăperile sunt foarte simple și abia mobilate; nu se văd nici
Constantinopol în 1793. observa că „stilul arhitectural al palatului tapete, nici covoare, nici o urmă a luxului oriental atât de lăudat".
locuit de domnitor este același cu al caselor mari de locuit de aici și Dimitri Bantâș-Kamenski remarca, în 1808. că „palatul cel mare de
se aseamănă perfect cu palatul în care este găzduit ambasadorul; piatră a fost construit în timpul domnitorului Alexandra Moruzi, în
numai că acesta fiind așezat pe un deal mic, are o vedere mai bună, 1806. Acest palat e curios prin faptul că număra! ferestrelor sale
iar priveliștea asupra întregului oraș, asupra dealurilor și văilor corespunde cu numărul zilelor anului, iar numărul ușilor cu acela al
dimprejur este minunată. Prințul Potemkin de Taurida, în timpul săptămânilor". Alexandre dc Moriolles a însemnat în jurnalul său parte din elevațiile și fundațiile caselor de odinioară, făcând legătura
șederii sale în Iași, când avea comanda supremă a armatei rusești. în din anul 1809 că „palatul unde am fost conduși, arată ca o adevărată dintre ele cu ajutorul unor arce de cărămidă puternice. Demisolurile
ultimul război contra turcilor, a locuit în palatul acesta și aici a fost locuință de suveran. Era o construcție elegantă și modernă, și bolțile pivnițelor de altădată au fost cruțate și peste ele s-au făcut
expus, după moartea sa. pe un catafalc de onoare". Andreas Wolf a executată în urmă cu câțiva ani, cu o ornamentație măreață și așezată arce de cărămidă și piatră menite să preia greutatea noului palat ce
menționat că „acum locuiește domnul într-o casă foarte într-o poziție încântătoare. Prutul curgea înaintea fațadei principale trona peste ele. în urma săpăturilor arheologice s-a ajuns la
neîncăpătoare cumpărată de boierul Costache Ghica și constând înspre grădini, apoi o pajiște nesfârșită se întinde romantic... concluzia că palatul lui Moruzi, cel puțin aripa de răsărit a acestuia,
doar din douăzeci și cinci de camere curate de locuit. Aici stă Distribuția interioară era vastă. încăpătoare puțin în stil oriental și nu are fundații proprii, el sprijinindu-se pe vechile demisoluri,
domnul cu familia și cu haremul său. aici se ține Divanul, aici se mobilierul superb”. William Wilkinson. cel de-al doilea pivnițe și fundații de la construcțiile ridicate dc Ștefan cel Mare,
păstrează arhiva cămări i. ba chiar și un cămăraș, un secretar de taină reprezentant diplomatic britanic în principate, constata pc la anul Petru Rareș, Vasile Lupu, Ghiculești și Racovițești.
și medicul personal al domnului, care își au acolo nenorocitele lor 1809, că noua „curte domnească este cea mai mare clădire din tot Curtea restaurată de Alexandru Moruzi nu a avut o
camere de locuit. Restul personalului de casă și de Curte este orașul și este înconjurată dc grădini și curți. Este mobilată într-un stil existență îndelungată, ea fiind mistuită de un incendiu violent în anul
adăpostit lângă grajdurile cailor". Și Manolachi Drăghici care este pe jumătate oriental și pe jumătate european și are loc 1827: „în 20 iunie 1827 a fost incendiu cel mare care a pornit de Ia
menționează succesiunea locurilor pc unde a fost găzduită domnia: destul pentru ca să poată locui acolo, cum se cuvine mai bine de o gospodăria lui llie Burchi poreclit Zmeul, aceia de lângă Academie.
„când a venit Alexandra Moruzi în a doua sa domnie a tras la casele mie de persoane”. A ars în acea noapte o treime din Iași, fiind prinse de foc și curțile
logofătului Alecu Mavrocordat din mahalaua Sărăriei de sus, că O descriere a curții ctitorită de Alexandru Moruzi se domnești unde au fost mistuite de flăcări multe ispisoace și acte
acolo se așezase curtea domnească de când arsese curțile cele mari găsește în relatarea revoltei tătărășenilor din 1819. care s-au răsculat vechi ale țării”.
ale statului pe vremea lui Firariuși de 30 de ani aproape rămăseseră împotriva măsurilor dure de carantină impuse de Scarlat Alexandru
pustii și dărâmate. După puțină vreme stăpânirea a cumpărat casele Callimah și au luat cu asalt palatul domnului: „ei au intrat în târg pc
care se ziceau a fi ale vistiernicului Balș și care aveau curtea în dosul la orele 9 dimineața...au pornit astfel spre Curtea domnească,
bisericii Sf. Spiridon, iar Moruzi s-a mutat în ele domnind până ce a clocotind văzduhul de zgomotul lor...Callimah atunci simțind Fig. 1. Palatul domnesc construit de Alexandra Moruzi între anii
fost mazilit". această revoltă...și-a adunat toți amăuții ogeacului care puteau fi 1803-1806;
In a doua domnie, Alexandra Moruzi a început să refacă socotiți la vreo sută de oameni...și au închis porțile (la acea vreme Fig. 2-4. Fragmente din vechile Palate Domnești peste care s-a
Curtea veche: „s-a apucat mai întâi dc curte fiindu-i milă să o lase în Curtea avea porți sănătoase din lemn în trei părți ale ogrăzii, ele ridicat palatul Iui Alexandru Moruzii;
starea în care a găsit-o, precum și de aceste ziduri uriașe. Pentru desființându-se când s-au făcut cazărmile sub domnia lui Mihail Fig. 5-6. Porțiuni din demisolurile și pivnițele Curții Domnești din
ținerea socotelilor și urmărirea lucrului a rânduit un comitet din trei Sturza). Neferii s-au pus la metereze...Diecii dc Divan și alți boieri Iași păstrate în componența Palatului Moruzi
boieri și anume: spătarul Săndulache Sturza, care mai apoi a devenit de Divan, în slujbă și Iară slujbă, apucându-i vremea acolo, de cum Fig. 7. Palatul Administrativ și dc Justiție proiectat de arh. I. D.
hatman, Teodorașcu Balș, fratele logofătului Constantin Balș și au auzit vuietul poporului că se apropie de ziduri au spart ferestrele și Berindei peste vechile palate ale Curții Domnești din Iași
vornicul și paharnicul lordache Drăghici. Moruzi însă nu s-a lăsat în au sărit în grădina din valea Curții, de unde pe la amiază prin fundul
nădejdea acestora, chiar dacă Sturza îi era cumnat și zilnic, personal. grădinii pe sprăvălișul dealului, s-au împrăștiat ca puii de

22 cronica veche
 cum se cuvine unei lumi ieșite din ev, o adevărată
creație, amestec original de Neculce, grai țărănesc,
ardelenesc, chiar muntenesc, limbă cultă și limbă
bisericească, fără nici o asemănare cu izvoarele ei
parțiale. In felul acesta pastișa este înlăturată”. în
congruență cu limba originală plămădită de scriitor,
opera e „o arhivă a unui popor primitiv ireal: dragoste,
moarte, viață agrară, viață pastorală, război și asceză,
totul e reprezentat. Cu o inteligență de mare creator,
scriitorul a fugit de document, ridicându-se Ia o idee
generală”.
în fine, în Arta prozatorilor români, Tudor Vianu
apreciază că dominanta artei lui Sadoveanu este
vizionarismul: „obiectul constant al artei lui Sadoveanu
este evocarea omului în mijlocul naturii, reflectarea
tuturor legăturilor care îi unesc, astfel încât nu este notare
a vreunui sentiment uman care să nu se însoțească cu
arpegiile răsunând din orga colosală a naturii”, iar
caracteristicile acestei dominante sunt senzorialitatea
descriptivă, misterul, fantezia muzicală prin care lumea
este asimilată „ca sonoritate și stare de suflet”, recursul la
detaliu! semnificativ, stilizarea ceremonioasă a
limbajului comun și, nu în ultimul rând, predispoziția
intertextuală a seri itorului.
Așadar, în 1944, anul întoarcerii armelor,
procesul de canonizare estetică a operei lui Mihail
Sadoveanu este, îndeobște, considerat încheiat. Cea mai
mare parte din ceea ce Sadoveanu scrie dincolo de acest
prag simbolic intră, dacă ne raportăm la distincția
creionată de Alex. Ștefanescu, la maculatură: „Pentru a
descoperi pagini de adevărată literatură sadoveniană
datând prin perioada proletcultistă trebuie răscolită multă
maculatură”.
Tradiționalul, clasicul Sadoveanu, reia teme și
cărți vechi într-o perspectivă nouă, iar stilul său este
caracterizat, cu câteva excepții, dc o limbă artificială,
plină de clișee, din care dispar, după cum subliniază E.
Simion, „fraza ceremonioasă, dialogul solemn, taina
poetică a metaforei”. Pășind în amurgul vieții și al puterii
sale creatoare, scriitorul este glorificat plenar, zeificat, iar
elogiul atinge apogeul unui cult. în chip inevitabil,
maestrul se va fi simțit obligat să consolideze, cu noi
opere, grandoarea sa artistică, iar pastișa propriului stil se
profila ca soluție la îndemână. Cine l-ar fi putut imita mai
bine pe Sadoveanu dacă nu Sadoveanu însuși?
Fără a comenta pleiada de onoruri cu care Mihail
Sadoveanu a fost poleit după război, ne mărginim să
remarcăm discreta inițiativă a scriitorului de a
sadoveniza limba de lemn a presei comuniste, osatura
șablonardă și muncită a limbajului de propagandă fiind
îmbrăcată cu hainele de gală ale lirismului obiectiv.
Elocvent pentru această acomodare a scriitorului la
temperaturile hiperbolice ale limbii de lemn este, de
pildă, panegiricul închinat Generalissimului Stalin,
publicat în pagina a doua a cotidianului „Scînteia” din 7
martie 1953 (anul XXII, nr. 2601). O comparație oricât
de sumară cu textele din aceeași pagină sugerează că
articolul „Marele geniu al omenirii progresiste" semnat
de acad. Mihai Sadoveanu a ieșit de sub pana unui scriitor
autentic. Pe alocuri, portretul mortuar al lui Stalin este
pictat în culorile poetice ale unui dulce stil clasic, așa că
exemplificarea arc rostul modest dc a semnala filonul
sadovenian ce străpunge straturile de steril ale limbii de
lemn: „Dar losif Vissarionovici, părintele și tovarășul
nostru prea iubit, a fost și este campionul păcii mondiale,
scutul mamei și copilului, apărătorul liniștii oamenilor
muncii, protectorul tineretului de pe întreg pământul. Am
văzut acum câțiva ani un tablou în care era înfățișat Stalin
între colhoznice, mame și copile. Era iubirea
împresurând blândețea acelui om care mi-a apărut prima
oară la Cremlin, într-o adunare a serbărilor Academiei,
încununat de lumina bunătății, încununat de căruntele ca
de o pulbere de argint, așa îl am și acuma în amintire.
Acest om unic a dat avânt științelor și artelor. Sub
privegherea lui s-a dezvoltat și a luat avânt geniul
poporului muncitor. Nu-i rămâneau necunoscute
durerile, știa să găsească alinările. Stelele Crcmlinului nu
veghiau singure; subt ele veghia și gîndirea lui veșnic
trează. Bătea viu și inima lui plină de dragostea de om,
imaginea lui a lucit la toate veghile ostașilor sovietici, în
toate izbânzile întrecerii socialiste, la toate neamurile ce
ieșeau la lumină din întunericul veacurilor de asuprire.
(...) Astfel, iubitul nostru losif Vissarionovici va
rămânea pururi în lumina cea fără amurg. Pășește în
istoric cu o glorie a cărei măsură n-a întrecut-o pînă astăzi
nici un conducător de popoare”.
în paralel cu înstrăinarea scriitorului de șinele său
artistic, atât prin mimarea palidă a propriului stil cât și
prin sadovenizarca publicistică a limbii dc lemn, critica
autorizată a vremii nu a precupețit nici un efort în a-1 slăvi
pe Maestru conform uzanțelor proletare ale epocii: Fiu al
Poporului, Povestitor Național, Geniu, Bard etc. Dar cine
mai are azi vreme să adune într-un florilegiu finețurile de
condei ale elitei intelectuale care a pus muncitorește
umărul la zidirea mausoleului limbii de lemn?
cronica veche
„MISTERELE" ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (XLVI)
e la drobul de sare din spinarea caprei cu trei iezi sau
D de la cel gata să cadă de pe horn în capul copilului
din... prostie omenească, din simbolul sărăciei lucii,
nesărată), din sarea presărată în textul bun, din valoarea sa de
dar fără strălucire (Ș-amJacul o turtă-n vatră, / Ș-am Jacul-o
argument afectiv shakespearian (Regele Lear) și din sarea
bucatelor tradiționale de care nutriționiștii actuali ne sfătuiesc,
în exces, să ne ferim, iau sugestia de a pune ceva clorură de
sodiu și în serialul nostru onomastic, alegând două toponime
ieșene potrivite pentru a salva de glume nesărate strădania
noastră documentată: Drumul Sării și Sărăria. Ele stau cu
cinste alături de sutele de nume dc locuri și de ape (Sărata,
Săraturile, Slatina, Slănic, Solnoc, Soloneț, Șieu), care, toate,
vestesc prezența generoasă a sării pe tot cuprinsul românesc.
Bogăție de prim ordin a țărilor române și sursă dc câștig sigur
al domniei dc odinioară, mineral indispensabil pentru hrana
oamenilor și animalelor, conservam ecologic pentru pește,
came, brânză și piei crude, blestem și pedeapsă exemplară în
ocnele-închisori, sarea, tăiată în droburi mari, transportată de
cărăuși de la ocnele de pe Trotuș, și cea măruntă de la Valea
Sării, de pe Putna, care aducea venitul numit solăritul francei,
ajungea direct în beciul de la Curtea domnească sau în târguri,
pe vechi drumuri cunoscute de chirigii și locuitorii Moldovei
ca drumuri ale sării. De la Târgul Ocna, prin Bacău, spre Iași,
drumul urma valea Șiretului, dar cărăușii care se încumetau să
urce și să coboare dealurile povâmite ale Podișului Central
Moldovenesc scurtau distanța, prin satele Romanului și
Vasluiului, dovadă fiind amintirea toponimică a unui Drum al
Sării existent și astăzi la nord de satul Gorunul, de pe valea
Bârladului, din comuna Oniceni, județul Neamț. Un Drum al
Sării intra și în București, dinspre Teleajen, ducând la Sărăria
de lângă hanul Sf. Gheorghe Nou. Hodonimul. ortografiat ca
Drumul Serii, cu ortografia etimologistă dintre 1881 și 1904,
dădea prilejul lui Const. C. Giurescu să îndrepte eroarea
edililor capitalei, care inscripționaseră greșit denumirea unei
străzi (Toponimie bucureșteană. I. „Drumul sării", nu
„Drumulserii”, în „Studii și cercetări lingvistice”. 1962, nr. 1,
p. 73-75).Tot ca Drumul Serei a fost înregistrat și hodonimul
de la Oniceni, în Dicționarul statistic al României, l-II,
București, 1914-1915, p. 792.
La Iași, vânzarea și vămuirea sării este atestată la 3
septembrie 1453, când Alexandru voievod scutea de vamă trei
care de pește, sare și miere și alte târguieli ale mănăstirii de la
Moldovița (DRH, A, II, p. 52, nr. 37), ulterior privilegii
similare fiind acordate și altor mănăstiri sau Spitalului Sf.
Spiridon. Probabil, încă din veacul al XVI-lea se vor fi
amenajat locurile de vânzare a peștelui sărat, cu certitudine
stabilit pe Ulița Măjilorîn secolul următor, precum și a sării, în
marginea de nord-est a târgului, la Sărărie. Venind de la Ocnă,
după ce străbateau calea principală a Păcurarilor, cărăușii
coteau la stânga înainte de a ajunge la locul viitoarei biserici
Prepodobna (cu denumirea deformată, popular, Prepadoamna
sau Prapadoamna), cea cu hramul Sf. Parascheva (ante 1724,
reclădită), răspântie situată azi la capătul de est al primului
bloc de pe str. Păcurari. Acolo se intra în Iași pe Drumul Sării,
evitându-se, în secolul al XVII-lea, Ulița Târgului de Sus
(Podul Hagioaei) și chiar Ulița din Afară, cunoscută din anul
1690 (Ioan Caproșu, Documenteprivitoare la istoria orașului
lași-DIOI, II. p. 586), pentru a nu fi stricate de grelele poveri
ale convoaielor de care și de harabale. Ca să ajungă la
depozitul domnesc de sare, vestita Sărărie, ele străbateau
Muntenimile (de Sus, de Mijloc și de Jos) pe un traseu care
poate fi parțial reconstituit prin mențiunile unor proprietăți
alăturate și ale unor repere certe. Intuitiv, fără analiza tuturor
informațiilor disponibile, facilitată astăzi de valoroasa serie
DIOI. C. Cihodaru a crezut (Istoria orașului lași, 1980, p. 355
și Planul orașului Iași în sec. XVII) că Drumul Sării a fost pe
Ulița din Afară (azi, Str. Vasile Conta) și Ulița (apoi Str.) Sfinții vestită rămânând Sărăria căreia îi rezervăm un respectuos
Teodori, itinerarul fiind întrerupt de multă vreme de marea
proprietate a Spitalului Sf. Spiridon și de esplanada actuală a
Universității de Medicină. Reputatul istoric nu a luat în seamă
nici deosebirea dintre termenii drum și uliță, fapt care implică
situarea Drumului Sării în afara perimetrului târgului, acesta
fiind străbătut de ulițe, nu de drumuri. Așadar, referințele la
proprietățile din secolul al XVIII-lea ale sulgerului Ioan Carp
și loniță Cerchez (aceasta din urmă este delimitată pe locul
actual al Bibliotecii Centrale Universitare, într-un plan din
anul 1807, de la ANI, Documente, 793/21). Ia diverse locuri și
case dintre Păcurari și Drumul Sării, la biserica Prapadoamna
și Drumul Botoșanilor - Copoul de mai târziu (DIOI, VIII, p.
192-193, a. 1783; p. 321, a. 1784; IX, p. 313,367, a. 1795;X,
p. 7-8,46, 81 -83, a. 1796; p. 215, a. 1798; p. 276, a. 1799; p.
292-293,294, a. 1800) îl arată ca fiind, pe primul său segment,
fosta Str. Carp (acum tronsonul de est al Str. G. Ibrăileanu). Ca
orice drum de țară, printre ravene, scursuri de ape și proprietăți
incerte sau abuziv încălcate, și acesta și-a schimbat traseul din
loc în loc. fapt reflectat dc denumirile opozitive Drumul Sării
Vechiu (VII. p. 550. a. 1779) și Drumul Sării cel Nou (VII. p.
Mircea CIUBOTARU
637. a. 1780). Nu surprinde, așadar, împrejurarea că un megieș
își făcuse un ocol de vaci pe Drumul Sării, întrerupându-1
(VIII, p. 210, a. 1783). Mai interesant este faptul că
denumirea, dintr-un document original, a fost ortografiată de
cinci ori ca Drumul Serii (VIII, p. 525, a. 1787) de primul său
editor, Ioan Antonovici, deprins, se vede, cu scrierea de
odinioară.
în continuare, urmărim acest drum pe sectorul ce va
deveni în secolul al XlX-lea Ulița Coroi, azi Str. Vasile Pogor,
ocolind prin spate cimitirul bisericii Sf. Neculai cel Nou sau
cel Sărac (VI. p. 214, a. 1759; p. 292, a. 1761; VIII. p. 54,57, a.
1781; IX, p. 269-270, a. 1794; X. p. 37-38, a. 1796). Și aici, un
Nicola psaltul și Toader Cânte dărăbanul închiseseră Drumul
cel Vechi al Sării sau Drumul cel Mare al Sării cu un ocol de
fân și cu gunoi. După cercetări hotarnice, drumul se va
redeschide „pe unde au umblat mai înnainte” (VIII, p. 358-
359,395-396,405, a. 1785).
în două documente. Drumul Sării este numit Ulița
Sării (VI, p. 307, a. 1761; IX, p. 312. a. 1795), iar în altul, din
croate. UlițaSărăriei(VW, p. 396, a. 1777). Interpretez aceste
variante ca reflectând o situație nouă din a doua jumătate a
veacului al XVIII-lea. când Muntenimile, odinioară așezări
resfirate, cu aspect și funcționalitate rurale, începeau să devină
mahalale ale târgului, constituite în jurul bisericilor din
apropiere, cu case și gospodării mai numeroase și mai strâmte,
cu drumuri îndreptate și delimitate ca lungime de intersecții,
considerate ulițe.
Cu două hotarnice ale unor locuri din Muntenimea de
Sus și de Mijloc, reconstituim un alt segment al vechiului
Drum al Sării. Un loc era delimitat la sud de acest drum și se
afla mai sus de biserica Blagoveștenii (Buna-Vestire), în anul
1786 (VIII, p. 485). Celălalt, cercetat în 1799, era al
căminarului lordachi Balș și se afla din deal de Drumul
Sărăriei cel Vechiu (sic!), lângă biserica Blagovcșteniilor și
lângă locul caselor beizadelei Dimitrii Mavrocordat (X. p.
219), curtea de azi a Colegiului Național Mihai Eminescu.
Acest loc, amanetat, a fost apoi cumpărat de Costandin Baiș,
fost mare vornic (X, p. 225. a. 1799). Situația topografică
descrisă impune următoarea reconstituire: de la capătul Str.
Vasile Pogor, mai la deal de casa Gane, Drumul Sării va fi mers
direct spre celălalt Drum al Botoșanilor (Str. Lascăr Catargi)
și, mai departe, până la cotul spre nord a Str. M. Kogălniceanu,
drumul fiind închis și întrerupt după 1820 de proprietăți care
au creat situația actuală. în Plan ichonographique de la viile
de Jassy ridicat de loseph de Bajardi în 1819, două mari
terenuri fără locuințe se văd mai sus de acest traseu. Nu poate fi
admis parcursul Drumului Sării pe străzile actuale Logofăt
Tăutul și Grigore Vieru. care trec mai jos dc biserica Buna­
vestire, și nici un mare ocol spre nord, pe străzile Nicolae
Gane. Lascăr Catargi. Theodor Pallady, cu o coborâre pe M.
Kogălniceanu. Deschideri și închideri de drumuri și ulițe prin
bună înțelegere sau vânzări între vecini se cunosc destule,
astfel încât această ipoteză nu poate fi subminată de o situație
imposibilă;
în mod firesc, trecând pe traseul Str. M.
Kogălniceanu din fața corpului nou al clădirii Colegiului M.
Eminescu, Drumul Sării nu putea coborî spre Ulița din Afară
sau spre Podul Hagioaei, ci se putea îndrepta numai pe Str. Sf.
Atanasie, cu ieșire în Drumul Hotinului pe la Târgul Boilor sau
pe lângă mai târzia Bolta Rece și pe actuala Str. Manolache
Drăghici. pentru a ajunge, la capătul unui istovitor traseu, în
piața sării din Sărărie. Nu putem ști cu precizie când s-a
desființat depozitul de sare de acolo și, ca urmare, nici când au
încetat transporturile pe Drumul Sării. Presupunem doar un
larg interval de timp, secolul al XVIII-lea. O vreme, amintirea
vechii cărăușii a fost păstrată de numele drumului, înlocuit în
veacul următor de denumiri dc ulițe și de străzi, statornică și
episod următor.
5
 Cătălin BOTOȘINEANU
Arhivele Statului lași
OCROTIREA ORFANILOR DIN RĂZBOI
SI
/ ROLUL PRINȚESEI
„îngrijiți orfanii de război căci pământul ce-l
stăpânim e plămădit cu sângele părinților lor", era încris ca
motto în Almanahul orfanilor de război pe anul 1922.
Marele război nu a adus cu sine doar, prezența
frontului, a luptelor și a marilor campanii militare. în spatele
eroismului soldaților români, conflagrația mondială a scos la
iveală și grupurile vulnerabile, orfani, văduve sau răniți. Cum
o istorie a războiului nu poate fi asumată doar prin
imaginea soldaților, „frontul de acasă" devine
parte integrantă a reconstrucției epopeei
românești din anii 1916-1918. La terminarea
războiului, pe lângă comemorarea sutelor de
mii de soldați morți sau dispăruți, traumele
războiului s-au făcut resimțite și prin
efortul de a asista pe cei care au rămas în
viață.
încă din primele luni ale intrării
României în război, pierderile umane au
fost semnificative. în spatele frontului,
numărul orfanilor și al văduvelor creștea
pe măsură ce trupele erau angajate în
luptele din trecătorile Carpaților. Idcea
solidarității nu era nouă, însă imaginea
copiilor orfani de război a presupus
mobilizarea unor altfel de energii. Instituțiile
care anterior aveau ca sarcină îngrijirea copiilor
orfani, primăriile comunale, urbane și rurale, în
timpul conflagrației, nu au mai fost capabile să-și
îndeplinească misiunea. Din nefericire, în condițiile
refugiului în Moldova și ale frontului ce a cuprins o mare
parte din teritorul țării, mulți copii orfani au avut o soartă
tragică, fiind abandonați sau găsindu-și adăpost în locații
temporare.
„Nutrirea” și adăpostirea acestor copii, mai ales a
celor orfani de ambii părinți, a căzut
provizoriu în sarcina subunităților
militare sau a spitalelor de copii.
Prefectura lași a solicitat periodic
informări despre numărul copiilor
orfani din comunele județului și
despre starea lor materială, încercând
să trimită bani din donații pentru a le
asigura hrană și îmbrăcăminte. De
exemplu, în anii războiului, bugetul
Spitalului de copii "Cuza Vodă" din
Ruginoasa și a Spitalului de copii
"Caritatea” din Iași era asigurat, în
mare parte, din veniturile moșiei
Ruginoasa. însă, condițiile războiului
au condus la situații disperate,
înregistrându-se unități militare care
raportau că nu mai pot asigura hrana
copiilor și primării care returnau banii
primiți „întrucât, în comună fiind
oameni săraci nu au nimic de
vânzare”. Au fost și situații tragice,
Spitalul Caritatea din lași, de
exemplu, solicitând sprijin în martie
1918 întrucât nu mai avea mijloace
pentru îngroparea copiilor orfani
decedați.
La Iași, sub patronajul Reginei Maria și a
mitropolitului Pimen, prințesa Olga Sturdza a luat inițiativa
organizării eforturilor private pentru îngrijirea copiilor. în
acest context, caritatea publică a suplinit în parte asistența
acestor copii. „In mijlocul durerilor sfâșietoare și a
suferințelor de neînchipuit ... acolo a vegheat femeia
română", avea să se exprime prințesa Olga Sturdza, cea care
Orfelinatul Agricol ..Olga M. Sturdza " Miroslava
22
SOCIETATEA
/ OLGA STURDZA
a scris cea mai frumoasă pagină în opera dc asistența a
copiilor orfani. începută sub auspiciile Societății Ortodoxe a
Femeilor Române, ocrotirea orfanilor va căpăta, în scurt timp
o dinamică proprie. Regina Maria avea să rememoreze,
plastic, în Memorii, imaginea din acea perioadă: „guri
înfometate care așteptau săfie salvate prin efortul carității
publice".
Olga Sturdza (1884-1971), născută Mavrocordat, în
conacul familiei din comuna Popești, jud.Iași,
căsătorită în 1908 cu prințul Mihai Sturdza, este
astăzi un personaj uitat din perspectiva
memoriei Marelui Război. A studiat la Berlin
și Paris pictura și sculptura, având expoziții
apreciate în străinătate. în 1924, a donat
orașului Iași sculptura Monumentul
Unirii, amplasată în fața Fundației
Ferdinand, monument distrus de
autoritățile comuniste în 1947. în anii
primului război mondial s-a reîntors în
țară și a pus bazele operei de asistență a
orfanilor de război, pentru care și-a
angajat întreaga sa energie, donând moșia
și conacul familiei de la Miroslava. în
perioada comunistă, i se confiscă întreaga
avere, se mută la București, este arestată
vreme de 9 luni, în 1953, pentru ca în 1957, la
intervențiile ambasadorului grec la București,
să fie scoasă din țară, mutându-se definitiv în
Franța.
Olga Sturdza a fost cea care, în anii războiului, a
vibrat la tragedia copiilor orfani, organizând de la lași opera
de asistență a acestora. în decembrie 1917, prin mijlocirea
prințesei, Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război (SOOR)
este recunoscută ca persoană morală, devenind delegată a
națiunii pentru asistența orfanilor. în 1918, prin lege, se
votează statutele Societății, care va
cunoaște subordonări și patronaje
diferite, până la desființarea sa în
1935, anul când ultimul orfan va
ajunge la vârsta majoratului.
Fondurile pentru întreținerea
Societății și orfelinatelor au fost în
mare parte private, statul român
oferind subvenții și scutiri de taxe
pentru funcționare, pensii pentru
copii orfani, asistență medicală
gratuită. Fondatoarea, prințesa Olga
Sturdza, avea să constate ulterior că
inițiativa îngrijirii copiilor orfani a
fost „cea mai măreață și mai
frumoasă operă culturală, socială și
națională din câte s-au înfăptuit în
țara noastră”:
La 16 septembrie 1916, la
Iași, s-a format primul orfelinat
pentru copii orfani, în clădirea
Școlii de Menaj din str. Asachi,
orfelinatul primind numele Reginei
Maria. în iarna anului 1916, în
Moldova erau contabilizați înjur de
40.000 de orfani, Societatea
Ocrotirea Orfanilor de Război
reușind, prin donații și subscripții publice, să ofere sprijin și
ajutor unui număr de 16.125 de copii. Orașul fiind
suprapopulat, numărul orfanilor crescând. Primăria a pus la
dispoziția Societății. în decembrie 1918, în str. 40 de Sfinți, o
casă pentru adăpostirea copiilor. în scurt timp, copiii orfani
de ambii părinți, ai invalizilor, cei rămași fără mamă sunt
asistați de către SOOR. Pornită la Iași, inițiativa s-a extins în
Școala de îndreptare. Atelierul de cizmărie
toată țara prin efortul și susținerea prințesei Olga Sturdza:
„nu există chemare mai sfântă pentru noi și mai mișcătoare
decât glasul morților căzuți pentru patrie. Acestei porunci a
mormintelor dăm ascultare când ne devotăm copiilor
rămași”. _
în afară de hrană și adăpost, Societatea a dezvoltat
și asistența juridică, legată de averea rămasă de la părinți,
judecătoriile urbane fiind solicitate să instituie tutelă pentru
acești copii, monitorizarea familiilor care îi aveau în grijă. în
cazul orfanilor de ambii părinți sau care nu puteau fi crescuți
în familie, i-a preluat și i-a îngrijjit în orfelinate. în 1919,
Societatea se organizase pe regiuni, erau 9 astfel de comitete
regionale, care asistau pe cei 360.728 dc orfani dc război, din
102 orfelinate, 3 sanatorii, 4 infirmerii de ochi și o școală de
îndreptare, aceasta din urmă în Iași. în așezămintele
Societății erau îngrijiți 10.316 de copii orfani de ambii
părinți. Pe regiuni, numărul orfanilor și al orfelinatelor era
repartizat astfel: Iași 60.759, 24 orfelinate; București
121.775, 22 orfelinate; Craiova 40.039, 8 orfelinate;
Chișinău 24.142, 8 orfelinate; Cernăuți 12.942,4 orfelinate;
Sibiu 24.404, 7 orfelinate; Timișoara 23.518, 4 orfelinate;
Cluj 40.625.11 orfelinate; Constanța 12.542,7 orfelinate.
Inevitabil, soarta acestor copii a fost legată de
asistența, medicală, socială, juridică și școlară, oferită în
orfelinate. Cum urmau să locuiască până la vârsta
majoratului în aceste locații, au fost înființate școli primare și
de agricultură sau de meserii, copiii dotați fiind trimiși în
învățământul secundar și superior. La Iași, în comuna
Miroslava, pc donația prințesei Olga Sturdza, în conacul și
pe moșia familiei, s-a înființat Orfelinatul Agricol ce purta
numele său. în Copou, începând cu anul 1921, s-a organizat
Școala de îndreptare pentru „copii cu apucături rele”. Copiii
orfani care absolveau Orfelinatul Agricol „Olga Sturdza”
Miroslava au fost împroprietăriți cu câte 6 ha în satul
Dumitrești, azi com. Schitu Duca, ca urmare a donației de
100 de ha, a lui C. Iftimie. Astfel de gesturi nu au rămas
singulare, în întreaga țară donațiile și subscripțiile publice
întregind bugetul Societății OOR.
Ca o recunoaștere a meritelor uriașe și pentru
păstrarea amintirii prințesei Olga Sturdza, astăzi, la
sărbătoarea Centenarului, se impune ca la Miroslava, Liceul
Agricol din localitate să poarte din nou numele prințesei.
Apoi, din perspectiva locurilor memoriei care sunt în
România referitoare la primul război mondial, un monument
închinat memoriei celor 360.000 de orfani și miilor de copii
morți în timpul conflagrației ar trebui să se regăsească în fața
Conacului din incinta Liceului Agricol din
Miroslava, locul în care Olga Sturdza a scris
o pagină atât de frumoasă în opera de
asistență a copiilor orfani.
1.0 parte din acest text se va regăsi în
Albumul și în expoziția lași. Capitală de război,
organizată de către Muzeul Universității..AI. I Cuza",
începând cu 30 august a.c..
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
- Fond Primăria orașului Iași, 1916-1918
-Fond Prefectura județului Iași. 1916-1918
- Pentru Neam și Țară. Societatea Ocrotirea Orfanilor
din Război (1916-1924), Oradea, f.a.
- Olga Sturdza. Societatea Orfanilor din război.
Expunerea generală a dnei prezidentă a Consiliului
Central Olga M. Sturdza. Dare de seamă ale
activității comitetelor de la I ianuarie-3 1 decembrie
I926,\ăș\. 1927.
cronica veche
 Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE" ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (XLVI)
£^ărăria\ Minunată îngemănare a banalității absolute cu
vecinica ei pomenire în vorbirea cea de toate zilele a
ieșenilor, de vreo jumătate de mileniu, de azi și până la
sfârșitul cel ce va fi. Denumire glorioasă, în amintirea
nevoilor primare ale fojgăielii umane, mai presus de fapte
culturale, școli și academii, arte și poezie. Văd cu fantazarea
minții (Dară ochiu-nchis afară înlăuntru se deșteaptă)
străvechea sărărie, un medean prăfuit, niște șoproane și
magazii adăpostind mâgle vinete de drobi de sare, țigani
domnești descărcând și tăbârcind, cărăuși beți, care
mocănești și boi osteniți, săteni în trecere prin Târgul Boilor
sau prin Târgul Făinii, zăbovind pentru a cumpăra și câțiva
bolovani, găleți de sare măruntă sau sfarâmături (sare de
coteț), târgoveți asemenea, negustori cu dugheni de băcălic,
pitari, chelari boierești, paznici și slujbași ai domniei
supraveghind vămuirea și taxarea mărfii vândute sau dirijând
harabalele spre beciurile de la Curte și spre mănăstiri, pentru
refacerea proviziilor de sare. Cantitățile de sare care intrau în
lași, fie direct la mănăstiri, la Spitalul Sf. Spiridon (după
1759) și la Curte, fie în depozitul din Sărărie, erau foarte mari.
De pildă, în anul 1588, numai la Mănăstirea Galata se aflau
1100 drobi de sare (Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc,
Documente privitoare la istoria orașului Iași - DIOI, 1, p.
52), iar în 1733 iunie 8 Constandin Nicolae Mavrocordat
întărea și înnoia Sf. Mormânt un obroc (danie) de sare de la
Ocna domnească, câte 150 de <stânjeni> (corect, steții) pe an,
care urmau să fie preluați de egumenul de la Galata (Ioan
Caproșu, DIOI, IV, p. 124). Mănăstirea Sf. Vineri avea și ea,
în anul 1738, un obroc de 100 steții de sare anual, din care o
parte trebuia transportată la un metoc din Țarigrad al
Mănăstirii Sinai (Ibidem, p. 243), iar la 31 octombrie 1741 se
poruncea cămărașilor de Ocnă să trimită la beciul gospod 300
drobi de sare, de câte 30 oca drobul, adică 9000 de oca
(Ibidem, N, p. 54), ceea ce echivalează cu cca 11 tone (oca =
1,271 kg). Un mister colateral temei noastre este această
veche măsură de greutate, steția, de care nu a avut știință
învățatul Nicolae Stoicescu, în bine documentata sa lucrare
Cum măsurau strămoșii. Metrologia medievală pe teritoriul
României (1971), și nici dicționarele limbii noastre nu s-au
învrednicit să găsească termenul și să-i dezbrace sensul. Nu 1-
a mai știut nici măcar bătrânul T. Codrescu, primul editor al
documentului din 1733 (e drept, după o copie), care a lăsat loc
liber pentru această vorbă uitată, și nici părintele Paul
Mihailovici, care, găsind originalul, a crezut că vede acolo
cuvântul, nepotrivit, stânjeni. Dar fiindcă nu am luat eu în
arendă venitul cântarelor, pc care de la o vreme (secolul al
XVIII-lea) îl încasau Eforia Spitalului Sf. Spiridon și apoi
Eforiile orașelor, nu intru în detaliile calculelor acestei unități
de greutate, pe care sursele citate de istoricii exploatării sării
(T.G. Bulat, D. Vitcu, Cristian N. Apetrei) o arată a fi jumătate
de drob mare (de cca 65-80 de ocale). Sunt mulțumit acum
doar de cântărirea unei vocabule bune de adăugat, ca danie,
dicționarului academic românesc, urmând ca pentru
etimologia lexemului steție să pretind un fârtai de citare
bibliografică. Ca și în lexicografic, era și mai este de lucru, nu
ușor, în acest măreț domeniu al garantului în timp al
murăturilor și brânzei dacice: extragere, transport,
^n imediata proximitate a bisericii cu hramul Pogorârea Sf.
I Duh. numită și „Curelari”, din Sărărie, în mijlocul unei
grădini străjuită de arbori seculari, stă astăzi ascunsă
parcă de ochii trecătorilor o casă veche, foarte degradată, cu
anexe înșirate într-o curte imensă, cu cel puțin patru căi de
acces, dovadă că este locuită de mai multe familii. Puțini sunt
cei care știu că acest loc poartă o fărâmă din istoria orașului
Iași și că mai bine de o jumătate de secol a aparținut familiei
lui Gh. Ghibănescu (1864-1936). Editor a mii de documente
adunate în cunoscutele colecții de Sureteși izvoade (25 vol.),
Ispisoace și zapi.se (12 vol.), director al primelor reviste de
istorie din Iași, „T. Codrescu” și „Ioan Neculce”, redactor și
publicist, colaborator la zeci de ziare locale și naționale,
autor a sute de studii istorice despre locuri, case și
monumente din orașul Iași, din țară. Basarabia și Bucovina.
Ghibănescu nu a povestit în amintirile sale nimic despre
propria-i casă, deși aici își avea biroul de lucru, imensa
colecție de documente și biblioteca descrise cu măiestrie de
cronica veche
depozitare, vânzare, cu câștig (cândva monopol domnesc) pe
măsură, deși sarea era marfa cea mai ieftină, dar și cea mai
necesară, deci cu deverul maxim. în anul 1777, o oca de sare
costa 3 bani sau o para, cât o oca dc ceapă sau o pâine (Sămile
Vistieriei Țării Moldovei, ed. Ioan Caproșu, I, p. 520).
Când se va fi făcut mai întâi depozitul de sare din
Iași nu putem ști, dar în secolul al XVI-lea. poate după
stabilirea domniei aici (în vremea lui Alexandru
Lăpușneanul), nu e prea devreme. Oricum, în a doua
jumătate a veacului următor, deja exista o sărărie pe un nou
amplasament, în aceeași zonă, de vreme ce este pomenită
sărăria veche. Avem indicii sigure pentru a localiza primul
depozit mai exact decât a propus C. Cihodaru, care l-a
presupus când la capătul Podului Vechi (apoi Str. Costachi
Negri), la intersecția cu Târgul Făinii (Istoria orașului Iași,
1980, p. 98), când mai la deal de capătul de sus al Uliței
Curelari (Ibidem, Planul orașului Iași în sec. XVII). Locuri
de casă cu pivnițe și dughene aflate în litigii, cumpărate sau
dăruite se aflau pe Ulița Nouă, Ia Sărăria Veche (DIOI, II, p.
518, a. 1682, prima atestare a denumirii), „la capul Podului îi
Hagioaie. din gios, despre Sărăriia cea Veche” (Ibidem, p.
520, a. 1683), „în capul uliței unde se împreună de merge
drumul spre Târgul Boilor, unde merge la Hagioaie și este
despre Sărăriia cea Veche”(/6/c/ew, p. 521, a. 1683), „la
Sărărie ceea Veche, pe Ulița Hagioai ce merge la Târgul
Făinii” (Ibidem. III, p. 430. a. 1715). Așadar, vechea sărărie a
fost în capătul Bd. Independenței de astăzi, lângă colțul dc
nord-est al zidului dc incintă a Mănăstirii Golia și la capătul
de sus al străzii actuale Constantin Stere. Pot avansa ipoteza
că această sărărie a fost desființată pentru a se elibera locul de
lângă zidul noii mănăstiri, construit la 1667, și mutată peste
uliță, în perimetrul viitoarei case Bașotă (de după anul 1800).
Referințe la alte proprietăți vecine probează noul
amplasament al depozitului de sare. Astfel, o casă de lângă
biserica Curălarilorera în marginea drumului de la Sărărie la
Târgul Boilor (Ibidem, V, p. 330, a. 1747), iar o mărturie
pentru un loc de lângă Școala Jidovească (Sinagoga mare)
menționa într-o hartă închipuitoare a locului, de la 1791,
„drumul săpat ce pogoară de la (Ibidem, IX, p. 23),
care este Str. Bașotă de astăzi.
Nu avem știri nici despre sfârșitul sărăriei celei noi,
întâmplat treptat, poate după mijlocul veacului al XVIII-lea.
Așa cum s-a petrecut cu toate locurile de veche târguială din
lași, terenul a fost ocupat de dughene și case, trecute apoi din
mână în mână, până au ajuns în proprietatea logofătului
Anastasie Bașotă, care le-a demolat și a clădit în anul 1838
casa ce dăinuie până în prezent. O asemenea tranzacție a fost
vânzarea unei case de pe Ulița Sărăriei. din 6 iunie 1798
(Ibidem, X,p. 175-176), documentul fiind păstrat între actele
casei Bașotă. Amintirea celor două sărării va fi conservată
pentru viitorime de Ulița (Strada) Sărărie(i). Mai întâi, prin
secolul al XVII-lea, Ulița Sărărie (Ibidem, II, p. 306, a. 1671,
prima atestare) era scurtul tronson dintre capetele de est ale
Uliței Hagioaiei și Uliței Goliei, în continuarea Uliței Făinii.
1 se spunea și Ulița Ocnii (Ibidem, 111, p. 484, a. 1718,
mențiune unică). De la capătul Uliței Curălarilor în sus, în
CASA LUI GH. GHIBĂNESCU,
SPAȚIU AL MEMORIEI LOCALE
Aurel Leon peste ani. „în biroul lui moș Ghibănuță colbul
rafturilor și al vrafurilor de hârțoage miroase ca la moș Ghiță
Kirileanu de la Piatra Neamț, dar carii cîntă altfel. Au un
sunet plăcut, către albul argintului, către pilitul orfevrierului
ce migălește un filigran răbdător. Poate că de aceea-mi place
să întârzii adesea în biroul vătuit de umbre și sufocat de
rafturi. [...] îmi place mai mult să-i vizitez casa. Să stau uitat
în jilțul din alt veac, cu motocei și canafuri pe care le-au
jerpelit pisici demult moarte și să tac. [...] Prin geamul
deschis, aromele nucului luptă cu setea colbului adormit pe
titluri”1. Interesul pentru spațiul său locativ este stimulat de
faptul că acest vechi imobil poate avea el însuși o istorie
aparte, care merită dezvăluită, măcar în memoria ilustrului
său proprietar. Păcat doar că, grădina fiind invadată azi de
vegetație, nu am putut oferi cititorilor imaginea integrală
actuală a fațadei casei, cu vădite semne de degradare.
Gh. Ghibănescu s-a născut în satul Gugești, din
ținutul Fălciu, azi jud. Vaslui, a copilărit la Huși, unde a urmat
afara vetrei târgului continua drumul care era denumit în
perifraze tipic populare „drumul ce mergi de la Sărărie la
Târgul Boilor” (Ibidem, V, p. 418, a. 1751) sau „drumul ce
vine de la Târgul Boilor spre Sărărie” (Ibidem, p. 456, a.
1752). Până târziu, către sfârșitul veacului s-a menținut în uz
acest mod de desemnare: „drumul ce vine de la Târgul Făinii
prin Sărărie și merge în sus la deal în Târgul Boilor”(/Z>z'c7evw,
VIII, p. 41, a. 1781), în concurență cu sintagma genitivală
Drumul Sărăriei (Ibidem, IV, p. 301. a. 1740; V, p. 516, a.
1754; VIII, p. 292, a. 1784), care deja înlocuia treptat cealaltă
veche denumire DrumulHotinului.
Din secolul al XVII-lea, probabil, calea principală
de ieșire din Iași spre Hotin era pe traseul de la Sărărie spre
Târgul Boilor, trecea de Biserica Vulpii și cobora spre
dreapta, pe strada actuală Mihai Cerchez, traversa Căcaina.
intra pe șoseaua de azi Albineț, apoi prin Șorogari, pe valea
Ciricului, străbătea moșia Posadnici, ajungea la Stânca
Roznovanului și se îndrepta spre Sculeni. Nu exista nici
măcar în veacul al XVIII-lea o străpungere spre nord, pe Str.
Sărăriei actuală, până la capătul ei, cum se vede clar în Planul
iconografic al orașului Iași al lui J. de Bajardi din 1819. în
câteva cercetări hotarnice din preajma Târgului Boilor, a
mecetului turcilor și a Bisericii Vulpii, este menționat
Drumul Hotinului (DIOI, VII, a. 1779, p. 526; VIII. p. 281, a.
1784; p. 480, a. 1786; IX, p. 27, a. 1791), așadar traseul Str.
Sărăriei în acea zonă. Din aceeași perioadă, denumirea
Drumul Hotinului de pe parcursul din vale al drumului, de pe
Căcaina (Ibidem, VII. p. 655, a. 1780; VIII, p. 411, a.
1785),va fi preluată și extinsă la ulița care se numește astăzi
Str. Hotin, ce începe de la capătul Str. Curelari și se unește cu
Str. Albineț (loc pe ulița Hotin, aproape de biserica
Sf.Pantelimon, în „Foaea sătească” - FoS, 1846, p. 324).
După anul 1800, numele Sărăriei se extinde spre nord,
desemnează treptat partea de sud a mahalalei Muntenimea de
Jos, apoi partea de est a Muntenimei dc Mijloc (Muntenimea
de Mijloc ce-i zic și Sărărie, în „Buletinul. Foae oficială” -
BFO, 1852, p. 225; Mahalaua Sărăriei în târgul zis din vechi
al boilor, în BFO, 1851, p. 185; loc în mahalaua Sărărie,
lângă biserica Sf. Haralambie. în BFO. 1855, p. 282; linia
rohatcei despre Mahalaua Sărăriei, în BFO, 1845, p. 334) și
înlocuiește fostul hodonim Drumul Hotinului (Drumul
numit al Hotinului, din mahalaua Muntenimea de Mijloc, în
FoS, 1842, p. 186, și ulița Sărăriei, cu drumul Hotinului, în
mahalaua Muntenimea de Mijloc, în BFO, 1858, p. 445;
Ulița Sărăriei până la rohatcă. în Planul topografic al orașului
Iași al lui Joseph Raschek, 1844).
Un soi de luptă de supraviețuire a numelor de locuri,
în neostoită concurență de notorietate și neuitare, descifrez și
în povestea obscură a sării de la Iași. Cu tot cu drobul ei de
inofensivă ignoranță colectivă.
și Seminarul, devenind apoi elev al Seminarului dc la Socola.
După absolvirea Facultății de Litere din Iași, a fost profesor
la Bârlad, unde a ocupat catedra de limbă română la Școala
Normală timp de patru ani. apoi a revenit la Iași, în 1889. Nu
se știe exact unde a locuit Gh. Ghibănescu în anii următori și
imediat după căsătoria sa (în 1891) cu Rozalia Teodor.
Bănuim că cei doi tineri soți au stat o vreme în casa mamei
soției, din Strada de Jos, nr. 27’. Din 1902, familia
Ghibănescu se muta în Sărărie, în generoasa casă așezată la
intersecția străzilor Rafael și Curelari. Imobilul a fost
cumpărat cu tot cu anexe și teren. în martie 1902, de la Maria
și Mihail Enea (angajat la CFR) cu suma de 31.000' lei.
pentru care soții Ghibănescu au făcut un împrumut de 10.000
lei pentru 14 ani de la Elena Vârgolici, soția profesorului
Ștefan Vârgolici. întreaga sumă fiind achitată în 19134. Casa
avea mai multe odăi, fiecare fiind amenajată pe culori, în
funcție de destinație, (continuare în pag. 22)
5
Ina CHIRILĂ

CASA LUI GH. GHIBĂNESCU,

SPAȚIU AL MEMORIEI LOCALE
(urmare din pag. 5)
Istoria acestui imobil suscită și astăzi interesul. Este
o clădire veche, din secolul al XIX-lea, în care a fost
adăpostită Școala dc fete nr. 9 „Alexandru Lambrior”, dc la
înființare (1889) și până în 1898, când s-a mutat în localul
propriu zidit de primărie' din strada Sărăriei. însă ceea ce nu
s-a știut până astăzi este faptul că în timpul Primului Război
Mondial în această casă s-au adăpostit membrii misiunii
militare engleze. Informația este susținută de conceptul
cererii lui Gh. Ghibănescu, din martie 1919, adresate
misiunii engleze pentru despăgubirea deteriorărilor produse
imobilului său. Ghibănescu declara că timp de doi ani de zile,
de la 8 martie 1917 și până în martie 1919, în casa sa din str.
Rafael la fost instalată misiunea militară engleză, „pusă sub
conducerea căpitanului Laycoock și apoi a lui Johnson”.
Ghibănescu reclama că în acest timp i s-au pricinuit mai
multe deteriorări, pe care era în drept să le ceară direct de la
administrația locală, dar pentru că avusese „fericirea dc a
avea chiriași membrii unei puteri aliate și amici, a preferat a
lua calea directă prin organele engleze, ca ele singure să
verifice și să-și asume ca pentru ele cota parte de despăgubiri,
ce au drept să ceară de la dușmani pentru stricăciunile ce au
pricinuit prin șederea lor la noi, ca apoi să se predea celor în
drept”. Pentru toate deteriorările cerea 3.000 de lei, bani pe
care intenționa să îi folosească pentru „zugrăveala a 3 odăi
din cele 4 ocupate de militari; pardositul unei odăi de 5m/5
m; covoarele din 2 odăi, parte distruse, parte stricate. în total
40 m a 25 lei m.; reparația radicală a porții stricate prin
izbiturile automobilului; reparația sobei de fer și a păreților
din odaia dc bae; grijitul și reparatul a 4 sobe a 50 lei una; ușa
ce marc de la cancelarie”6. Informația este cu totul inedită și
merită reținută, mai ales că astăzi nu se poate preciza unde
anume și-au avut sediile în Iași_toate misiunile străine pe
întreaga perioadă a războiului. în ianuarie 1917, Misiunii
Engleze îi fusese repartizată casa din str. Carol nr. 21
(„Opinia”, 19 ianuarie 1917). Sorin Iftimi, căruia îi
mulțumesc pentru această informație, arată că „Legația
Angliei se afla în Casa Catincăi Bogdan din str. Carol. nr. 15,
colț cu str. Asachi (clădire dispărută). Șeful Legației
britanice era generalul de brigadă C. Ballard, secondat de
căpitanii A. W. Barratt, Wiliam Wallford. M. H. Donohoe.
Toți locuiau în sediul misiunii din Copou .
Odată cu înființarea la inițiativa lui Gh. Ghibănescu
a celui dintâi Muzeu Municipal al orașului Iași și până la
obținerea de la Societatea Invalizilor de război a vechiului
sediu al fostului Externat de Fete din curtea Mănăstirii Golia
(astăzi sediul Doxologiei), casa aceasta a constituit locul
primelor ședințe ale membrilor fondatori: N.A. Bogdan, care
își avea casa în apropiere, în str. Albineț nr. 4., Orest Tafrali
și Mihai Costăchescu. în 1926, fusese gajată pentru un
împrumut făcut de soții Ghibănescu pentru societatea
Cooperativa Corpului Didactic din lași8. Odată cu prăbușirea
afacerilor și intrarea în faliment a Cooperativei. Ghibănescu
a fost obligat să contribuie la plata pierderilor. Pentru a-și
salva casa de la bancă și a achita datoriile, el a fost a nevoit să
vândă în 1932 Fundației Regale Ferdinand o parte din
colecția sa de manuscrise și pergamente.
După moartea soților Ghibănescu, întreaga avere a
intrat în posesia nepotului adoptat. Constantin Mircea
Ghibănescu, care însă a fost nevoit să părăsească lașul în
anii celui de-al Doilea Război Mondial, luând cu el doar cele
mai valoroase cărți și documente din biblioteca lui Gh.
Ghibănescu, piese pe care Arhivele din Iași le-au cumpărat
de-a lungul timpului, ultima și cea mai prețioasă achiziție
fiind cea din 2015. Din discuțiile purtate cu Octavian
Ghibănescu, fiul nepotului de soră adoptat de soții
Ghibănescu, și din scrisorile păstrate în arhiva familiei reiese
că imobilul a fost ocupat de câteva familii de români și evrei,
care au devenit apoi chiriași. El la Calmanovici, care a ocupat
trei camere și un depozit locuibil, C. Calmanovici - o cameră
și o bucătărie; Abramovici -o cameră și antret locuibil; fam.
Ocru - o cameră depozit locuibil; Constantin Popescu - trei
camere și 1 depozit locuibil. în una din aceste camere, se mai
păstra ceva din biblioteca răvășită a lui Ghibănescu. La 17
mai 1947, trei camere și o bucătărie din imobil au fost
rechiziționate de Primăria lași pentru a servi de locuință
familiei lui Ioan Gârlea, funcționar public transferat de la
Bacău, care a continuat să beneficieze de avantajele
rechiziției și în anii următori, deoarece în imobilul familiei
Ghibănescu se instalase și un anume judecător Teodor C.
Petruc. La scurt timp de la decesul subit al lui Constantin
Mircea Ghibănescu (1962), Virginia Ghibănescu, în calitate
de proprietar, a fost somată să achite impozitul către Sfatul
Popular Iași și o taxă uriașă de succesiune. Se pare că aceasta,
neavând posibilități financiare și fiind obligată să își întrețină
singură cei trei copii, a fost de acord să renunțe la casă,
semnând o declarație în favoarea administrației locale, care a
continuat să o închirieze. Ca urmare, o parte din materialul
documentar aflat în bibliotecă a fost aruncat într-o anexă,
fiind salvat în parte de Arhivele Statului din Iași prin
arhiviștii săi. După 1989, casa a fost dată în continuare în
chirie, fiind vândută prin 2007 locatarilor, deși urmașii lui
Gh. Ghibănescu și-au arătat interesul revendicativ, trimițând
în 2004 o cerere Primăriei din lași, și și vizitând casa în
câteva rânduri. Indiferent de actualul statut juridic al
acesteia, casa aceasta, ca multe alte locuri istorice ale
orașului lași, merită să fie restaurată și marcată cu o placă
prin care să se amintească numele vechiului și cunoscutului
proprietar, mai ales că a fost inclusă, pe bună dreptate, în
lista monumentelor istorice9.
Aure!Leon. Umbre. Colecția Cronica Română. Editura „Pisica Neagra lași.
2008. p.173.
‘ ANI. Stare civila oraș lași, marți. 9/1888, p. 86.
ANI. Tribuna! lași secția a IIl-a. 700/1902. p. 268.
1 Idem. Gh. Ghibănescu. dosar l.f 37-18.
Margareta I. Motăș. I.C. Motăș, Monografia Țicău/ui și Sărăriei lași. lași.
Tipografia Gutenberg. 1933. p. 6.
'ANI. Gh. Ghibănescu. 2015. Surele, mss. 52 (42), doc. 467.
Sorin Iftimi. Aurica lehim, lași, capitala României 1916-1918, București. DAR
DEVELOPMENTPUBLiSHING. 2017, p. 113.
Ina Chirilă. Istoria unei afaceripăguboase. Cooperativa Corpului Didactic din lași, in
.. Historia Universitatis lassiensis ". IV. 2013. p. 124.
J Cod LM!2004/1S-II-B-04007„Casa Gheorghe Ghibănescu", sec. XIX, conform
Lista monumentelor istorice 2015, publicată in Monitorul Oficial a! României,
partea /, nr. 13 bis/15.11. 2016, p. 1716.

Al. HRIS 1937. Apoi a fost vândută unui alt evreu înstărit, care s-a am gândit că această casă ar putea adăposti un muzeu. Un
bucurat de ea până la naționalizarea comunistă, când a fost muzeu al artei de a trăi, al fericirii cumpătate la vreme dc

ARTA DE A TRĂI
-^n Strada Elena Doamna, fostă Strada Albă, la nr.39. într-o
înțesată cu chiriași, așa cum s-a întâmplat, de altfel, după
1947, în toate orașele României. Neglijarea casei nu a
pace, de belșug. Coborâți în stația Elena Doamna și, în timp
ce admirați neascunsa frumusețe a casei de la numărul 39,
însemnat însă și distrugerea ei. S-au păstrat numeroase închipuiți-vă cum ar arăta orașul nostru dacă ar fi renovate,
elemente originale, între care ușile sculptate în lemn masiv renăscute la viață, atâtea și atâtea clădiri a căror noblețe se
sau tavanele pictate. Autorii renovării s-au străduit să reînvie înscrie în istoria locului. Părăginite, cu ziduri jupuite, clădiri
romantismul lașului burghez de altădată, când distincția era din care mușcă nu numai timpul, ci și cei care fură azi o
prețuită în toate datele vieții de zi cu zi.Te uiți la Casa Zoller fereastră, mâine o ușă, peste noapte un sac de cărămizi.
și aștepți trăsurile cu invitați înșirându-se în fața porților, Vinovată nepăsare? Legislație strâmb întocmită? Graba de a
pentru a intra în curtea pavată cu piatră. Oamenii nu se tăia panglica unor noi edificii? Toate la un loc, sfidate dc
grăbeau atunci, trăiau pașnic, liniștit, iubeau frumosul. impresionanta dăruire care a făcut să renască, în "lașul
Istoricul casei l-am citit într-o ferestruică luminată, vechilor zidiri”, un veritabil monument arhitectonic.
încastrată în ultimul stâlp al gardului, pe fondul liricei "La
Cygne” a lui Saint-Saens,
interpretată de instrumentiști ai
Filarmonicei ieșene. Și m-am
întrebat cine a suportat costul
fascinantei renașteri a Casei
Zoller, devenită, prin pregnanta
ei alură europeană, un veritabil
punct turistic. Cine este
proprietarul care a știut să vadă

I anume zi a anului 2013, o casă s-a ascuns în pânzele

renovării. Pânze care au căzut la mijloc de 2016, lăsând
vederii o adevărată capodoperă arhitecturală. O casă în pur
stil neoclasic, de o fină eleganță, reamintind atmosfera
comoara arhitectonică aflată
sub cenușiul zidurilor
neîngrijite? Am vizitat Casa
Zoller... pe internet: mobilă
sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX când, la sculptată în tentă Ludovic XV,
întru edificarea unei clădiri se respectau nu numai datele draperii grele legate în bogați
durabilității în timp, ci și cele ale frumosului în sine, arhitccți ciucuri, un telefon din
artiști încadrându-le în stiluri clar definite. interbelic, biblioteci de sub
învecinându-se cu alte două construcții de geamurile cărora apar volume
patrimoniu, una dintre ele - Casa cu cerdac - datând de la legate, cromatica elegantă și ea,
sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar ambele într-o stare albul, bejul auriu, maroul
deplorabilă, casa-bijuterie din Elena Doamna a aparținut accentuat de tușe negre
industriașului losef Zoller și a fost construită între 1912- intersectându-se discret. Și m-

22 cronica veche
 Mircea CIUBOTARU

„MISTERELE" ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (XLVIII)
ai arendez de la „Hronica Veche” câteva postate de Despina Ursu, împrumutul lexical în procesul de

M ogor cultivabil cu propria verba, asigurând pe modernizare a limbii române literare, III, partea II, Ed.
directorul-moșier că nu voi semăna sau planta Cronica, 201 l.p. 130.
acolo nici vorbe buruienoase, nici jnepi academici, nici Nu a existat înainte de 1850 un loc anume, destinat
ciulinii Bărăganului literar, care ușor se pot răspândi, ca obligatoriu negustoriei cu cherestea în Iași. Carele care vindeau cherestea, lemne dc foc și fân (Publicație, f. 87-88),
neghina și pesta porcină, pe ulițele spre târgurile politiei și transportau lemne de foc și cherestea pentru vânzare erau că niște evrei au deschis încă o piață alături, pe locul Elenei
târguielile politicii, în piața de zarzavaturi și piața taxate de regulă la intrarea în orașe, la rohatce, veniturile Șubin, neplătind dările și producând pagubă prin concurență
negocierilor ca la ușa cortului, în bâlciul deșărtăciunilor sau fiind ale domniei sau dăruite (ca în 1760-1761, spitalului nou (reclama Petru Grippa în 1873, f. 99 r.). Prețioasă este
în forum-u\ internautic. Mă asigur de tovărășia bunilor înființat la Sf. Spiridon - Ioan Caproșu, Documente informația că piața era străbătută în 1871 de prelungirea
cititori, care știu să poarte tovarul și să îndemne la drum privitoare la istoria orașului Iași, VI, p. 270). Cele cu lemne vechiului drum al Botoșanilor, numit atunci Ulița / strada /
măgarul, așez ce-mi trebuie într-un cotiugar, lesne de găsit pentru uz propriu, care mergeau direct la locuințele calea Romană (sic! = Română, azi Lascăr Catargi), pentru a
prin apropiere, sau, la nevoie, în birja Domnului Goe, și... la târgoveților, nu erau vămuite. Este sigur că, în veacul al se face o străpungere spre Str. Sărăriei, începând din capătul
bulivar ! Pornesc la drum, din Sărărie, cu o traistă de sare XVIII-lea, negoțul acesta se va fi făcut și în Fânării (cel puțin de sud al Str. Codrescu de azi, printre locul lui Gheorghe
bună, de Vrancea, dc presărat în plămada textelor, ca să nu fie două). Trebuia însă reglementată mai bine afacerea, fiindcă Asachi și al Elenei Șubin. Ulița a fost deschisă în anul 1861,
fade ca un fado îngânat de cine nu trebuie, și cu Traista cu grelele care cu lemne și cherestea stricau drumurile și ulițele, prin exproprierea, cu despăgubire, a unei fâșii din grădina lui
vorbe a lui moș Ghiță Ghibănescu, împrumutată și trecută iar micile depozite răspândite prin curțile și ogrăzile din Asachi și dărâmarea casei neguțătorului Avram sin Șmil,
peste gardul casei sale megieșe cu lăcașul Curălarilor, din Str. interiorul târgului constituiau o permanentă sursă pentru cherestigiu, aflată în marginea de sud a pieței (EI, dos.
Rafael, nr. 1, după ce iscoditoarea Ina Chirilă l-a cercetat pe întreținerea marilor incendii care au sinistrat în repetate 81/1861. f. 8 r., 24 r.), au fost instalate pe „strată” cinci fanare
autor într-o teză de doctorat de 500 de pagini și l-a convins să rânduri Iașii. Probabil, administrația rusească de după 1828 a până la Piața Sturzoaei (dos. 123/1862, f. 1 r., 3 r.) și s-a pavat
nu se vecinie odihnească numai în parcela sa din Eternitate, ci încercat cea dintâi să mute negustoria cu materiile în 1864 (dos. 81/1861, f. 56 r.). Un plan (PI, dos. 99/1871, f.
să ne însoțească în căutare de alte mistere și ciudățenii combustibile, „arzătoare” (păcura, cărbunele, lemnul, 53) reprezintă perimetrul pieței și situația din anul 1871. în
onomastice din sfera lexical-semantică a târguielii prin urbea cheresteaua și fânul) la marginea sau chiar în afara orașului, 1873, Petru Grippa, care pavase piața cu piatră, presat de
noastră, temă propusă de la episodul XL. Mai ales că a fișat pe drumurile cărăușilor care intrau pe la rohatce, dar Primărie, a dat în judecată pe primarul Nicu Gane, fiindcă nu
conștiincios, pentru un Cadastru istoric al lașilor, vechi înfăptuirea acestui deziderat a întârziat, ca de obicei, mult i se plătise locul sau măcar besmcnul (chiria) pe porțiunea
publicații din vremea lui Mihail Sturza, întocmind un fel de după publicarea prevederilor edilitare ale Regulamentului din piață luată în anul 1861 pentru prelungirea Str. Române
indice cronologic folositor și pentru clarificări toponimice. Organic (1832). Știm că cherestea și lemne se vindeau în până în Str. Sărăriei, și reclama decizia înființării unei piețe
Așadar, din Sărărie, încotro să pornim? anul 1832 pe locul fostei grădini domnești de sub Curtea în jurul Primăriei (aflată atunci pe locul scuarului din stânga
La vale, pe Str. Bașotă, nici vorbă, nu-i nimic de Arsă, adică la ștrandul de mai târziu, și pe medeanul de la al viitorului Teatru Național), unde se vindeau cherestea și
găsit și nici măcar cu telegarii lui moș Luca harabagiul. bine Târgul Boilor (Arhivele Naționale lași - ANI, Eforia lași - mangal, care a^fi trebuit să ajungă în piața sa prin barierele
struniți, nu s-ar putea coborî fără să facă vreo primejdie, chiar EI, dos. 17/1832, f. 12 r., 28 r.). După mai multe jalbe ale de la Sărărie, Copou, Păcurari și Albineț (f. 116r., 120r.-v.).
și fără drobii de sare imaginari propuși de Nică torcălău întru locuitorilor către Eforie, dispoziții și bune intenții din anii Arendașul pieței de la Copou (a Sturzoaei) era în
salvarea onoarei de cărăuș a mândrului profesionist 1839 (Ibidem, dos. 31/1839) și următori (dos. 34/1844, Deda 1878 colonelul Boronescu, somat, ca și ceilalți proprietari, să
humuleștean. Pe Curelari și, mai departe, pe Str. Hotin, nu are deschiderii piețelor sau medeanurilor în Capitalie), sape câte o fântână în mijlocul medeanurilor și să facă
rost să căutăm potcoave de cai rnorți, căci nici turcii nu mai Departamentul Lucrărilor Publice propunea, printr-oanafora încăperi pentru funcționarul poliției sau al Eforiei (El, dos.
mărșăluiesc spre cetate, nici carele moldovenești cu zaherea din 25 noiembrie 1849, oprirea negoțului cu cherestea, lemne 169/1865, f. 83, publicație; PI, dos. 99/1871, f. 166,
cerută dc pașa de Hotin nu mai zdrobesc de oboseală oameni de foc și fân în medeanurile din centrul orașului și dispunea publicație), cu avertismentul închiderii piețelor în neregulă.
și animale și nici muscalii de-a călare nu mai fac (încă) înființarea unor piețe speciale pe lângă barierele principale, In 1881, colonelul reapare ca proprietar al medeanului de la
drumul invers, din Hotin și pân-la la mare. Pe Str. Albineț de în Copou, pe Bahlui, anume la Podul lui Ipsilant, la Socola Copou, „pronumit Sturzoai”, când contesta somația
mult nici măcar oile nu mai coboară spre salhanaua... eroului (două) și în Tătărași. Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a Primăriei de a pava cu asfalt piața, invocând cheltuielile mari
eponim (amintește-ți de episodul XXVII) și, apoi, cine mai avizat favorabil anaforaua, la 2 februarie 1850, iar un prim și concurența neloială a unor evrei, care au deschis
urcă azi pe drumul spre Șorogari, când șoseaua pe la Moara hrisov a fost emis la 6 iulie 1850 în beneficiul „iubitei noastre ehcrcstigic în locuri prohibite, deci nctaxate (dos. 142/1871,
dc Vânt leagă pc calea ciorii bătrânul târg al Eșilor dc Paris, vere, visterniccasa Elencu Sturza, născută Ghica” (dos. f. 37 r.-v.). La sfârșitul secolului. Piața Sturzoaei,
via Ciric? Aleg, precum ogarul logician ajuns la răspântie, 67/1852, 13 r.) și pentru piețe la Socola și în Tătărași, și apoi proprietatea lui Jacques Leibovici, era încă funcțională. Era
calea cea bună pe urma iepurelui de vânat (un toponim cu un altul, la 25 august 1850, pentru lancu Bacalu (Manualul delimitată la nord-vest de curtea Regimentului 13 Infanterie,
urechi lungi), la deal, pe Sărărie, dar pe acolo nici mecetul administrativ a! Principatului Moldovei, tomul I, Iași, 1855, de Str. Sărărie la est, Str. Codrescu la vest și de mai multe
turcilor și nici Târgul Boilor nu mai prezintă interes, de când p. 212-213,215-217; cf. și ANI, EI, dos. 67/1852, f. 3 r„ 11 r., proprietăți evreiești la sud-est (Planul orașului lași al lui Gr.
ienicerii nu mai știu decât să facă paradă pentru turiști la 13 r.). în anii următori, nu funcționau decât două piețe, a Bejan, din 1896-1897, planșa 3075), aflate pe locul de astăzi
Topkapi, iar boii s-au mutat în staul de lux, unde ne fac legi și Sturzoaei și a lui lancu Bacalu de la Podul lui Ipsilant (dos. al Unității de Pompieri militari și al caselor vecine.
ne pun biruri, ne vorbesc filosofic, ca în fabula epistolară (sau 23/1851, f. 14 r., 19 r.-v.: dos. 18/1853, f. 1 r.. unde se vede Cuprindea terenul ocupat în prezent de Inspectoratul pentru
scrisoarea fabuloasă) a lui Me Inimescu, autorul preferat al intenția înființării în 1854 și a piețelor de la Tătărași și Podul Situații de Urgență, de locuințele dc vizavi, de peste stradă,
unei june internaute, sentimentale și încă minore. Și când să Lung. Pentru piața de la Movila Bivolăriei din Tătărași, vezi până în Str. Sărăriei. Piața a avut soarta tuturor locurilor
renunț la urcuș, iaca surpriza, culcușul iepurelui: /’/«/« episodul XXXVIII). în 1851, exista o rohatcă pentru piața mărginașe, ocupate treptat de case sau alte amenajări
Sturzoaiei. Cine mai știe de ca azi? Dar dacă suflăm colbul de făcută pe locul vistiemicesei (apoi logofeteasă) Elencu (depozite, garaje, ateliere), pc măsura extinderii orașului
pe niște dosare îngălbenite de vreme, descoperim un alt colb, Sturza (dos. 23/1851, f. 7 r.). Locul era mai cunoscut ca spre nord, pe axa Sărăriei. A fost acolo și un pension, Curius,
istoric, al unui fost medean plebeu cu nume fudul, ca de țigan Medeanul Herestelelor („Buletin. Foae oficială” - BFO, pe care îl mai știa prin anii 1920 Rudolf Suțu (Iașii de
domnesc. Nu caut prea adânc în trecut începutul acestui loc 1859. p. 188) sau Medeanul Cherestelelor („Monitorul odinioară, ediție revăzută. Ed. Corint, 2015, p. 342). După
de târg, fiindcă termenul piață, neologism (< it. piazza), ne oficial al Moldovei”. 1860. p. 669). în 1865. funcționau trei 1900, Piața Sturzoaei, care, credea inexact N.A. Bogdan,
îndrumă către un moment de după anul 1800, când apar piețe private: Sturza. lancu Bacalu și Sf. Spiridon. Terenurile servea odinioară ca piață de alimente și lucruri casnice (?),
atestările cuvântului:piață (1806),p/«/e (1821).piețe (1826), erau concesionate pe 15, 20 și, respectiv, 30 de ani. apoi numai ca cherestegie, era aproape cu totul părăsită
piațuri (1821 ),piacetă (1851),piațetă (1853), la N. A. Ursu și Contractul inițial de amenajare și funcționare nu era (Orașul Iași, 1913, p. 95). Toponimul este astăzi uitat,
respectat, căci numai piața de la fiindcă o piață acolo nu mai există, și, ca oricărei denumiri
Sf. Spiridon era paveluită, iar în pierdute sau „misterioase”, trebuie să-i cercetăm etimologia
celelalte se constatau glod, și motivația.
murdărie și taxe mari (ANI, EI, Locul acesta fusese o parte a unei vechi proprietăți a
dos. 23/1865, f. 1 v.). Ghiculeștilor, din Sărărie, în Mahalaua Muntenimei („Foae
Desigur, piețele acestea Sătească”, 1849. p. 89, 287) sau Mahalaua Podului Verde
nu erau foarte rentabile din (ANI, El, dos. 81/1861, f. 21 r.). A fost împărțit (BFO, 1843,
pricina cheltuielilor presupuse p. 208) între vistiernicul lordachi Ghica, vistierniceasa Elena
de amenajările prevăzute în (Elenco) Sturza și Elena Șubin, aceasta născută Ghica,
contractul de înființare, din proprietara târgului Vaslui. Partea Elenei Sturza (Sturzoaea),
1850. De aceea, ele au fost de clironomie, avea un plan din anul 1836 (mențiune în PI,
arendate sau vândute de primii dos. 81/1861, f. 22 r.), azi necunoscut. Ca vară a
proprietari. Documente inedite domnitorului Grigore Alexandru Ghica, vistierniceasa era,
permit reconstituirea unor așadar, fiica marelui vistiernic Dimitrie Ghica-Comănești,
momente din istoria acestor divorțată de aga Neculai Greceanu și recăsătorită cu
piețe ieșene. De pildă, din vistiernicul Alecu Sturza (singurul cu acest cin în Marea
Dosierul pieței din Sărărie Arhondologie a boierilor Moldovei (1835-1856), întocmită
pronumită a Sturzoaei, de de Mihai-Răzvan Ungureanu, Ed. UAIC, 1997, p. 265), cel
chereste (ANI, Primăria Iași - poreclit Nabuco. S-a născut în 1812 și a murit la Dresda,
PI, dos. 99/1871) aflăm că probabil în 1881. Nu a avut marea boieroaică șansa nemuririi
Medeanul Herestegiei nu era printr-un nume de loc ieșean, aceea a nu prea îndepărtatului
pavat și iluminat, cele două vecin de peste Sărărie. obscurul Țicău, asociat întru veșnicie
felinare fiind stricate (f. 1 r„ 8 r.), cu bojdeuca cea de poveste.
că arendaș / proprietar era Petru
Grippa (f. 71 r.), că acolo se

6 cronica veche
 Mircea CIUBOTARU desființarea Pieței Primăriei și daune de câte 50 pe zi, de la data
sentinței și până la închiderea medeanului. Procesul a fost
pierdut de reclamant, care a făcut apel în 1871 (f. 9 r.-v.). Mai
„MISTERELE" ONOMASTICE știm că în noiembrie 1875 drumul din Ulița Sf. Andrei și până la
Bahlui, prin medeanul lui Iancu Bacalu. urma a fi pavat (f. 92 r.).
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea. piața a rămas în
ALE IAȘILOR (XLIX) proprietatea Ecaterinei Turculeț, care locuia alături, la nr. 677 (f.
92 v., anul 1876). în Planul lui Gr. Bejan. din 1896-1897. piața
apare ca un mare teren viran. A „murit” dc moarte bună, ca toate
celelalte piețe mărginașe, după epuizarea tuturor condițiilor
a fi avut visuri frumoase și Paraschiva, băcălia și numit Meideanullui .Iancu Kostfandin!, apoi S/r. Podu Iancu favorabile și demolarea podului dc acces imediat. Rămasă fără

V ambițioasă, după cum ne asigură Alecu Russo încă din

său va dăinui în memoria ieșeană sfruntând ighemoniconul și

Bacalu, în Planul lui Gr. Bejan, din 1896-1897, azi Str. Iancu
1846, dar nu cred că nevestei lui Iancu Bacalu de la Bacalul. Numai pavarca pieței nu s-a putut face, cheltuiala fiind
foarte marc, dar nici Eforia nu și-a ținut promisiunea de a
malul Bahluiului îi va fi trecut prin minte că numele bărbatului
construi un pod peste Bahlui, în dreptul pieței, mulțumindu-se să
dever, a fost vândută bucată cu bucată, după 1900. pentru binale,
astăzi nerămânând nicio urmă materială pc fostul medean.
bătătorit vreo trei-patru decenii de chirigii și mușterii. După
dispariția podului și pieței, au fost uitate și numele lor, dar
faima cucoanei Elenco Sturza, mare vistierniceasă și apoi repare dc mântuială Podul lui Ipsilant, aflat în amonte, la cca 100 denumirea Strada Iancu Bacalu din prezent este un noroc de
logofeteasă, cocoțată nu numai în vârful carului cu cinuri m, până când a fost demolat (în 1873), după ce s-a zidit Podul de memorie toponimică, așa cum se întâmplă adesea printr-o taină
boierești, dar și, topografic, suită în dealul Copoului și privind de Piatră (1870-1871). cel existent și în prezent. Pentru ca să poată a selecției în jocul etern al șansei și neșansei.
la înălțime prostimea înnămolită în glodul de pe șesul leneșului ajunge în piață carele cu marfă ce veneau din satele de la apus de Câte o urmă a trecerii prin această lume a acestui
râu. furios nevoie-marc când se supăra pc târgoveții capitaliști oraș (Miroslava, Uricani și altele), evitând trecerea nesigură comerciant-fondator, mai norocos decât contemporanul său
(din Capitalie, cum ar veni, de la maestrul Cațavencu cetire) peste Podul lui Ipsilant, Iancu Bacalu a construit un pod al său, Petrea Băcalul, cel cu han vestit în viitoarea Piața Unirii, mai
pentru batgiocura numelui său. Prin hrisovul din 6 iulie 1850, a care îi va purta numele, chirigiii trebuind să plătească brudina. Și apare prin documentele vremii sale. în anul 1875, când se
furat Sturzoaia, cu hatârul bunului său văr, domnitorul Grigore Podul lui Iancu Bacalu a fost avariat repetat de viituri, ca toate comemora un secol de la răpirea Bucovinei, era amenajată piața
Alexandru Ghica, „împușcata”, startul în competiția pentru celelalte poduri de pe Bahlui, era impracticabil în 1878, de la Beilic ca grădină publică și se încerca localizarea exactă a
ocuparea nobilei piețe de desfacere a cherestelei și haragilor dispărând spre sfârșitul secolului, traficul spre și dinspre Calea fostului han turcesc dispărut, pentru amplasarea unui bust al lui
(Misterele XLVI11 dau sama de acest... verism, ca să nu zic. mai Gălății fiind preluat de Podul de Piatră. (Detaliile acestei istorii Grigore al II 1-lea Ghica, ucis la 1 octombrie 1777. Atunci au fost
corect lexical și greșit ghenealoghicește, nepotism), după cum se găsesc în Misterele XVIII). chestionați unii localnici vârstnici, care puteau da informații
boierii națiunii noastre, capitalist renăscută, au umplut primii Fiindcă guvernul a decis ca piețile private să intre în precise, fiind adus cu trăsura la fața locului și Iancu Constandin
lumea cu saltele și borduri, prin viteza scamatoriilor finaciare și proprietatea Eforiei orașului, aceasta a comunicat în 1857 oferta Bacalu, care avea 75 de ani. Se născuse, așadar, în anul 1800 și
nebăgarea de seamă a spectatorilor vrăjiți de bagheta celui ce cumpărării medeanului, s-au făcut măsurători și s-a evaluat copilărise, desigur, prin preajma beilicului (ANI. Primăria Iași,
făcea să răsară soarele postrevoluționar. Veni însă repede din prețul, banul Iancu Costandin fiind dispus în 1859 să vândă piața dos. 68/1875, f. 29 v.). Era
urmă și din umbra istoriei locale bacalul Iancu Costandin, în condiții convenabile: plata capitalului său în cinci ani, doar cu un personaj cu merite în
participant la aceeași licitație, din 17 martie 1852, obținând și el, dobânda legiuită și fără nicio sumă plătită în avans. Se vede că viața Capitalei, de vreme ce
la 25 august 1850, un hrisov de înființare a unei piețe sub omul era înstărit, dar, „chemat de nevoile sale în locuri mai a fost recompensat cu
Trisfetitele. Negustorul avea acolo un loc destul de mare, îndepărtate”, nu putea să se ocupe și de această piață (Ibidem. f. ranguri boierești, e drept,
cumpărat în 1847, pc malul stâng al Bahluiului (cursul vechi), pe 36 r„ 47 r„ 56 r.-v.). Din motive obscure, tranzacția nu s-a mai modeste, de pitar, în 1853
stânga drumului ce cobora la Podul lui Ipsilant (Manualul făcut, în 1860 piața a fost scoasă la vânzare prin publicație, dar (Marea Arhondologie a
administrativ al Principatului Moldovei, tomul I, lași, 1855, p. nu s-a găsit un cumpărător, medeanul era în stare rea. glodos și boierilor Moldovei (1835-
215-217; cf. și Arhivele Naționale Iași - ANI, Eforia Iași - EI, fără fanare (în 1862-1863, f. 63 r.-v.), iar proprietarul avea 1856), întocmită de Mihai-
dos. 67/1852, f.2r., 11 r.. 13 r.-v., 14 r.). Locul era liber, fără nicio creditori pe care îi plătea din veniturile mici ale pieței. în sfârșit, Răzvan Ungureanu, Ed.
construcție, cum se vede pe Planul orașului, din anul 1844, al lui el scapă de această păguboasă afacere, piața fiind vândută la UA1C, 1997, p. 82), și apoi
Joseph Raschek. Contractul era identic cu acela al Elenei Sturza. mezat silit. în 1863, unui Petrachi Vrabie din Dolhești, jud. de ban. Numele și
privitor la obligații și drepturi, cu stipularea suplimentară că Fălciu (f. 66 r.). Acesta reclama în 1865 primarului D. Guști îndeletnicirea acestuia
Podul lui Ipsilant, vechi și nesigur, va fi reconstruit de Ocârmuire încălcări ale contractului: Podul lui Ipsilant, care trebuia reparat sugerează originea sud-
în capul drumului ce va despărți piața în două, conform unui plan de Primărie, era putred, iar lemne și alte previziuni erau vândute dunăreană a părinților săi,
întocmit de al doilea inginer al Statului, Mondșain (Manualul și în piețele de la Sf. Spiridon, Beilic și Sf. Vineri, acelea fiind poate zarzavagii bulgari
administrativ, p. 216), plan care încă nu a ieșit la iveală din destinate doar pentru verdețuri, căsăpie ș. a., precum și în piețe care își făceau negoțul lor în
arhive. în piață, se vor vinde cherestea, lemne de foc. fân și noi, la capul Podului Bucșinescu, Golia și în dosul Roznovanului piața de la Sf. Vineri (la
mangal, proprietarul trebuind să paveze piața, să o țină curată, să și pe toate străzile, el având paguba concurenței neloiale (f. 68 r.- Hala Centrală de acum),
instaleze fanare de iluminat noaptea, să sape o fântână sau să v.). Petru Vrabie a înzestrat-o pe fiica sa Ecaterina cu această încă un colț al perdelei de
amenajeze un bazin în mijloc, să construiască magazii sau alte piață, ginerele Constantin Turculeț dovedindu-se mai insistent în ceață ce învăluie zestrea
binale după modele și cu materiale încuviințate de administrarea afacerii, ajungând să dea în judecată Primăria, toponimică ieșeană s-a
Departamentul Lucrărilor Publice etc. Bacalul își știa interesul, care făcuse în anul 1866 în Piața Primăriei (aflată atunci pe un loc luminat. Nu-i niciun mister
căci în octombrie 1852 se constata că își făcuse un drum podit din stânga Teatrului Național de azi) un medean unde se vindeau dincolo, ci doar dreptul
prin mijlocul pieței și instalase fanare (ANI, El, dos. 67/1852, f. produsele concedate Iui (și piețelor Sturzoaei și din Tătărași), cu memoriei de a se odihni
2 r„ 3 r.). Atunci a fost deschis drumul din Ulița Sf. Andrei spre și o pagubă calculată de el la nu mai puțin de 3 mii de galbeni (500 # uitând. Planul Jassilor dc Fred. Peytavin.
prin piață, cartografia! în Planul lașilor (1857) al lui Fr. Peytavin anual plus 300 # din embaticuri). Turculeț cerea (în mai 1869) 1857 (detaliu)

ermin lectura unei cărți pe care aș fi dorit-o să-și este doar exterioritatea care vizează temporalitatea însăși și

T prelungească paginile la nesfârșit, nu să se încheie abrupt

precum un vechi opuscul care ne lasă pur și simplu fără
soluții. închid cartea și apoi gândesc, dar nici gândul nu mă duce
sigur undeva. Rămân totuși cu o voce a conștiinței care caută
explicația rătăcirilor pentru a lejustifica într-un fel. Poate autorul
în mod deliberat își lasă cititorul debusolat, el nu rămâne nici
măcar cu alternativa între o amnezică euforie și o cale de salvare.
Este pus să se sprijine pe propria-i conștiință. Eu m-aș bizui pe
cea reflexivă, în locul celei spontane, că tot conștiință de sine IMPREVIZIBIL?
este, însă prima are avantajul de a mă mișca în lumea iluziilor,
împăcându-mă cu ideea că a mea sumă a cunoașterii este cărei sfârșit m-a lăsat în labirintul rătăcirii, tot repetă că e greu să
inadecvată și cert incompletă. Desigur, conștiința e ceea ce esțe ajungi la vreo sursă de cunoaștere a adevărului. Și cum să mai
propriu doar omului, fie că îl aruncă în măreție, fie în mizerie. în cauți adevărul în lumea noastră de azi?
Meditații, Pascal accentua faptul că omul nu este decât o trestie închid din nou cartea și încerc să gândesc singur,
gânditoare. Vocea conștiinței melc, trezită dc lectura cărții al amintindu-mi de frumosul îndemn al faimosului Boetic,
prietenul și mai faimosului Montaigne. Revin însă la vocea
conștiinței pentru că doar ea este condiția prealabilă a căutării
sensului vieții. Nici nu-mi pot imagina că vocea conștiinței mele
s-ar putea ridica la înălțimea îndemnului oracolului din Delfi -
cunoaște-te pe tine însuți - și nici vorbă de a fi asemănată cu „redi
in te”, întoarcerea spre sine, invitația aproape divină a Sf.
Augustin. M-am gândit și la Descartes, cu al lui „cogito ergo
sum”. Să exist pe cât gândesc ar însemna în cazul meu mai mult
să nu exist. Mi-i ciudă pe Kazuo Murakami al acelui text terminat
brusc, abandonându-mă abisului care-mi provoacă amețeli,
parcă ar fi intuit că sunt prea slab de fire.
Apelez din nou la vocea-mi interioară ca la ultimul
punct de sprijin. Mai potrivit ar fi poate să prind ideea lui
Nietzsche care susține nestingherit că „vocea" conștiinței este în
realitate expresia unor sentimente care nu conțin nimic moral.
Nimic moral? Sunt uluit, fug atunci spre Frcud. cel care ne
afundă în inconștient, observ cu întârziere însă că ruinează și mai
adânc transparența subiectului față de sine însuși. Intru în
degringoladă, mai bine nu aș fi citit cartea cu pricina, de la ea mi
se trage amestecul atâtor „voci” care se năpustesc direct asupra
glasului conștiinței mele, de-a dreptul slăbit. Hotărât lucru, alerg
disperat la Husserl, poate fenomenologia lui e ultima
Paul Gauguin -.. Călăreți pe plajă ", 1903 redempțiune, și când colo, la el conștiința nu este interioritate.
nimic altceva. Nu înțeleg nimic, fapt pentru care am renunțat
deja să-l caut și pe Paul Ricoeur. închid cartea ca să gândesc
singur. Gândesc colateral și dau peste niște termeni vecini cu
conștiința: suflet, spirit, sentiment, gândire, subiectivitate,
inadaptare...
După cum se vede, nemulțumirea și îndoiala (cea
din urmă mă consolează oarecum, face bună casă cu filosofia),
ne-au fost cauzate nu de confuzul text al cărții, ci de sfârșitul cu
un echivoc neașteptat. în ciuda acestui lucru, rămân cu un fel de
fericire intelectuală și cu gustul temei constitutive și
fundamentale, una a conștiinței noastre raționale și sensibile.
Sub farmecul conținutului inteligibil, gândul nostru este supus
savorii culturii, timp în care ignoranța este alungată în cele
pustii. De-ar fi să fie așa. Și chiar de n-ar fi, ceea ce e profund și
admirabil este oaza lecturilor prin care hoinărim cu apetitul
aventurii sub soarele dimineții răcoroase, atunci când nu
suntem agresați pentru a intra în refugiile cu umbră. Nici nu mai
e nevoie de vreun pretext verosimil și banal, nici măcar de
elogiul adus textului, pentru că prin el însuși perceperea
înțelesurilor contribuie la întărirea existenței interiorului, cu
fereastra deschisă spre orizontul de spirit și moral.
Cartea îl zămislește pe om cu vocația de personaj
însemnat, care la rându-i poate inventa o înlănțuire cursivă ce-1
duce inevitabil spre deznodământ. Epilogul, adică alocuțiunea
concisă, adică partea finală a narațiunii, joacă rolul clarificării și
captării atenției cititorului. încât, printre altele, sublinierea
substanței textului și a moralei lui ne ajută în tentativa dc a „citi
lumea" ca într-o oglindă unde viața și opera se intersectează
ineluctabil. Să fii profet și tot n-ai desluși corect și complet
semnificația sfârșitului povestirii, atâta timp cât încheierea e
mai mult decât o eclipsă. Prin urmare, eu însumi aș putea
imagina, după dorință, epilogul voit ieșit din structura cărții cu
pricina. îmi vine mai ușor acum să-i acord clemență autorului
care mi-a produs atâtea întrebări și îndoieli. Vocea lecturii intră
până la urmă în consonanță cu vocea lăuntrică a cititorului.
E cald și caut umbra marelui copac sub care voi
începe altă lectură, poate tot cu final imprevizibil dar chemător
pentru a-1 desluși.

cronica veche 5
 Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE" ONOMASTICE ALE IAȘILOR (L)
ăcurarii, denumire în competiție, pentru notorietate
P națională, cu Copoul, Tătărașii, Țicăul sau Nicolina,
dar și pentru rădăcinile sale adânc înfipte în solul dur
al obârșiilor etimologice. E greu de cântărit dramul de
presărat dc marele humuleștcan în povestea mahalalei ieșene,
dar cine poate uita (dacă a citit) glorioasa intrare în Capitalia
moldavă și literară a lui Nică a Petrei Ciubotariul cu harabaua
trasă prin Păcurari de zmeii lui moș Luca și, peste câțiva
luștri, ieșirea aceluiași, dar cu tiuleile albite și nume demn dc
copertă de manual, pe poarta „Școalei de băeți no. 2”, pentru
a străbate iarăși și iarăși, zilnic, același drum spre celesta
bojdeucă din Țicău și spre dicționarele de consacrare
academică. Și nu se poate ignora nici experiența
provințialului sosit în Iași, vămuit de câmați, în stil moldav, la
bariera Păcurarilor, despre care dă sama M. Kogălniceanu
într-o umoristică fiziologie. Acum, să vedeți ce se va alege
din mitologia Păcurarilor tară dregerea gustului ei și cu multe
mirodenii adăugate de memorialiști sentimentali și pasionați
iașologi. precum neuitatul Ion Mitican, cel care a bătut din
poartă în poartă și din ușă în ușă, pe la foste case de boieri
mari la minte și suflet (Carp, Racoviță, Octav Bănci lă,
pudicul Anton Naum, lacob Negruzzi, Traian Bratu, Nicolae
Leon) și de proprietari mici în slujbe, ca să întocmească
Uitata stradă a Păcurarilor, prima parte din volumul lașul
care nu mai este (2008).
Mai întâi, să deslușim câte ceva la începuturile
așezării și ale numelui ci. Un recent studiu, minuțios și atent
elaborat, O cișmea și începuturile mahalalei Păcurari din
Iași, publicat de profesorul Laurențiu Rădvan, în „Analele
Științifice ale Universității «Alexandru Ioan Cuza»” din
Iași”, s.n.. Istorie, LXII (2016), p. 97-124, ne scutește de o
documentare proprie asupra extinderii în teren a locuirii și ne
îngăduie, totodată, o sumă de observații care „sporesc corola
de minuni” a toponimiei ieșene și, mai ales, a speculațiilor și
fabulațiilor ce se pot naște din păreri cețoase și ipoteze
neverificate, acestea ieșite magic din pulpana vestitului
inamic istoriografie numit, ca ducă-se pe pustii, domnia sa
Se-știe-că. Rezum câteva rezultate valabile ale cercetării
pomenite, pentru a limita spațiul acestui episod la
problematica serialului onomastic. Așadar, subscriu Iară
dubii la constatarea că nu a existat un sat (cum credea C.
Cihodaru) Păcurari, ci o așezare pe moșia târgului Iași,
devenită mahala abia în a doua jumătate a veacului al XVIII-
lea, extinsă treptat, de la est spre vest și de la nord spre sud, în
marginea de apus a vetrei orașului, de-a lungul vechiului
Drumul ce! Mare, denumit și Drumul Neamțului (1761,
1762) sau Drumul Păcurariului (1783), pentru capătul din
zona bisericii Prepodobna (estropiat, Prepadoamna și Prapa
Doamna) Paraschiva. Observ că atestarea târzie a denumirii
Păcurari, în comparație cu alte ulițe sau mahalale ale Iașilor
(în anul 1704 era vândută o casă din zona Râpii Galbene din
prezent, aflată „despre Păcurari, de la vale de Drumul cel
Mare, între râpi” - Ioan Caproșu. Documente privitoare ta
istoria orașului Iași - DIOI, 111. p. 224), sugerează faptul că.
în veacul al XVII-lea și până pe la mijlocul celui următor.
Păcurarii vor fi fost doar un spațiu incert delimitat în întinsa
Muntenime de Sus, cu puține locuințe și mari goluri, răvășit
de ravene, scursuri și izvoare, drumul însuși nefiind încă o
uliță (Ulița Păcurarilor și Ulița Păcurariului apar,
incidental, abia în 1756 - DIOI, VI. p. 18,
50). Și mai târziu se dăruiesc multe locuri
gospod, se vând terenuri, dar puține case,
aflate în Păcurari, de la deal de Drumul
Mare. Abia în anul 1793 se distinge
Mahalaua Păcurarilor, în Muntenimea
de Sus (DIOI, IX, p. 160), aglomerându-se
treptat gospodăriile de pe dreapta Uliței
Păcurari, mai jos de ulița Tonta Cozma, și
cele de pe stânga, cu locuri coborând până
în Bahlui, mahalaua având ca centru de
referință Cișmeaua Păcurari.
Expansiunea așezării a fost rapidă de-a
lungul Uliței Păcurari, care nu se va mai
numi Drumul (Mare al) Neamțului, după
anul 1786 (totuși, mai dăinuie sintagma
Drumul cel mare al Romanului - „Bulet in.
Foae oficială”, 1846, p. 219), ajungând
până la (și poate depășind) locul cumpărat
de Herleț gerahul, căruia i se acorda
privilegiul de înființare a unei spițării și a
unei berării, viitoarea Berăria Veche, apoi
Zimbru (DIOI. X, p. 483. hrisov din 1
august 1786). La începutul secolului al
XIX-lea, ultimele gospodării se aflau în
preajma bisericii luterane, iar mai jos de
cișmea spațiul era ocupat până pe malul
Bahluiului (Planul lui Joseph de Bajardi, Zona Păcurarilor în Planul lui Joseph de Bajardi (sudul in partea dc sus). Se disting bisericile Prepodobna Paraschiva (nr. 12). Toina Cozma (nr. 13) și Luterană (capătul de vest)
cronica veche
1819).
Dacă documentele îngăduie o imagine destul de
clară a evoluției mahalalei, denumirea ei a incitat la
presupuneri și ipoteze etimologice din specia riscantă a
sare
fantazării. Găsesc, ca și în alte cazuri, începutul poveștilor la
N.A. Bogdan, care nota probabil o zvonistică mai veche de
prin odăile Primăriei. Mahalaua Păcurarilor, scria secretarul
instituției, era locuită de aducători de păcură, dohot și răbuială,
de sare ș. a.; a fost aici, pe vremuri, un boier mare numit
Păcurarii, dc la care se crede că se trage numele mahalalei sau
că el și-a luat numele dc la negoțul cu păcură făcut prin partea
locului (Orașul Iași, 1913, p. 83). Se va fi asimilat această
compoziție dc presupuneri vreo jumătate de veac, până ce
lorgu Iordan a diluat consistența scenariului denominativ cu
apă de Bahlui, în loc să caute obârșia etimologică unde
trebuie. El consideră că toponime precum Păcurari,
Păcurarul, Pădurea Păcurarului, Păcurărești trebuie
explicate prin apel, păcurar „cioban”, din lat. pecorarius, și
păcurar „cel ce extrage sau vinde păcura", ambele posibile ca
toponimice (Toponimia românească, 1963, p. 228), ceea ce, în
principiu, ar fi corect, dacă ar fi explicitat și diferența dintre
derivarea toponimelor fie din baza lexicală, fie din baza
antroponimică (numele de persoană Păcurar). Mai mult,
adică mai grav, lingvistul debitează o supoziție în manieră
caracteristică (iară suport documentar), ce ar compromite și
pc un ucenic în ale istoriografiei. Bănuind că niște păstori ar fi
responsabili dc denumirea cu pricina, el „argumentează" cu un
frumos exemplu de circus viciosus: „In sprijinul acestei
interpretări vine și numele cunoscutei străzi din lași Păcurari,
despre care se știe că era pe vremuri un adevărat «drum al
oilor»: ciobanii ardeleni, pe această stradă își făceau intrarea
în oraș, atunci când își duceau oile la iernat în locuri anume
alese din județul Iași și de peste Prut” (p. 526-527). Este
evident că născocirea impersonalului cunoscător (se știe) al
transhumanței prin Iași este rezultatul interpretării denumirii
Păcurari și nu... vițăvercea. Și, ca închipuirea, cu nimic
susținută de izvoare sigure, despre turmele mocanilor
străbătând capitala Moldovei de la un capăt la celălalt să fie
mai credibilă, îi pune o proptea șubredă ca un vreasc: „Cf. și
Sărăria, situată la capătul extrem al orașului; de aici ciobanii se
aprovizionau cu sare dc la depozitele existente pc această
stradă” (nota 1, p. 527). „Moștenirea” lui I. Iordan este totuși
modestă. Al. Obreja și Const. Turcu o menționează, dar,
ignorând derivatul păcurar „oier”, optează pentru explicația
prin păcură, din lat. picula „smoală” [?] (Asupra denumirii
vechi a cartierelor din orașul lași, AU1, ist., XXIII, 1977, p.
95-96). Un răspândac media încerca să împace păcura cu oaia,
aceasta fiind privilegiată totuși prin invocarea opiniei
favorabile a profesorului S.D. (emisiune din 9 august 2013, la
un post local de TV). Constat că în studiul lui Laurențiu
Rădvan ipoteza pastorală a toponimului și numele autorului ei
nu și-au găsit un locșor tipografic.
Pentru a ieși din întunericimea nălucirilor, să urmăm
și dc astă dată calea bătătorită dc bacii toponomasticii, aceea
pe care filozofii și epistemologii subtili o numesc metodă'.
căutăm și găsim (cu noroc) cele mai vechi atestări ale
denumirilor, ținem seama de evoluția formelor numelor,
distingem, dacă este cazul, planurile (lexical, antroponimic și
toponimic) în care se produc semnificațiile, desemnările și
derivările, urmărim serii mai largi de exemple similare și
ținem în frâu logica și spiritul critic, pentru a întrezări
posibilitatea, verosimilitatea sau probabilitatea motivațiilor
denumirilor în context istoric. Astfel, repede ne amintim de
episodul sângeros din anul 1615, de deasupra Fântânii lui
Păcurarii, din laturea târgului, unde Ștefan Tomșa, cel tiran
pentru boierii giunghieți precum berbecii de țiganul său calo,
a înfrânt o răzmeriță a partidei Movileștilor (Miron Costin,
Letopisețul Țărâi Moldovei, capul 6, zac. 16). Era acolo o
veche fântână, desigur și în veacul al XVI-lea, săpată de un
personaj pe care Laurențiu Rădvan se străduiește să-l
identifice printre numeroșii omonimi (37 până la 1625),
reținând, cu prudență, ca posibil făptuitor pe Păcurar, mare
vomicpela 1572-1573 (lucr. cit.,p. 98-100). Istoricula optat
corect și fără rezerve pentru originea antroponimică a
denumirii Păcurari, dar consider că problema „eroului
eponim” este insolubilă, astfel de modeste fântâni, din afara
vetrei târgurilor, fiind de regulă săpate sau simplu amenajate
ca budăie de locuitori din apropiere sau de pe pământurile lor,
pentru uzul propriu și al trecătorilor și pentru adăpatul
animalelor. Li se pomenea numele rămas în memoria
colectivă decenii sau chiar secole, precum al preafericitului
Bordea, cel cu fântâna de pe zarea Dealului Bârnova. Mult
mai târziu, fântâna a fost amenajată ca cișmea („o fântână
frumos zidită și vestită. Păcurari”, cum o știa un călător
german la 1710 (Călătoristrăini în țările române, VIII, 1983,
p. 351), apoi reconstruită pe la 1745, desigur cu rezervorul ei
(haznaua veche, menționată în a. 1756 - DIOI, VI, p. 18), de
cunoscutul secretar al domnilor Constantin și Ioan N.
Mavrocordat, grecul Constantin Dapontes. Acesta a întocmit
pentru inscripția lapidară două „epigrame”, în elină și
neogreacă populară, texte citate în autobiografia sa, publicată
de E. Legrand la Paris, în 1866, și regăsite pe o tipăritură din
1715 (semnalată de N.G. Dossios, în Justiția în principatele
române. Iași, 1911, p. 33), de pe care au fost reproduse de
Nicos Gaidagis, în Catalogul cărților grecești de la
Biblioteca Centrală Universitară„ M. Eminescu " Iași, 1974,
voi. 1, p. 33-34). Este sigur faptul că această ultimă refacere
(„aux frais”) a fântânii a putut crea mult mai târziu, după
dispariția inscripției, legenda locală despre Ciușmeaua
Păcurariului (DIOI. VIII, p. 88. a. 1782) sau Hazneaua
Păcurar (p. 375, a. 1785), care ar fi fost „făcută de Ștefan
voievod”, după cum comunica Eforiei, în anul 1834, un
comisar. într-o listă de surse de apă din cvartalul 1 (Arhivele
Naționale lași. Eforia Iași, dos. 8/1834, f. 52 v.). Surprind aici
un gând folcloric, o mentalitate populară cu firească referință
la „atotfăcătoriul” Ștefan cel Mare, astfel încât identificarea
conjecturală a acelui voievod cu menționatul tiran Ștefan
Tomșa, propusă de profesorul Laurențiu Rădvan, care dă
crezare acelei informații orale (lucr. cit., p. 98). nu ar putea
genera decât o controversă oțioasă. Important este faptul că
această străveche fântână cu apă bună, care a dăinuit peste
patru veacuri, la locul ei de la intersecția cu Str. Florilor, până
la desființarea definitivă de prin anul 2005, a generat numele
unei străzi. Cișmeaua Păcurari, și al unei mari mahalale
ieșene. Păcurari. Și încă o desagă de toponime derivate.
Vechi, faimos și mare, cartierul Păcurari pretinde să
se mai lățească / lungească pe încă o postată dc poveste și în
episodul următor. Facă-se voia sa!
7
 Laura Carmen CUȚITARU
DESPRE GREȘELI,
CU (OARECARE) VOIOȘIE
^n lingvistica americană, o parte importantă a informațiilor
I referitoare la organizarea neurală a limbii vine din
studierea greșelilor de tot felul pe care le facem, fără să
vrem, atunci când vorbim. Victoria Fromkin, care a predat la
celebra UCLA, are cărți și studii extinse pe această temă, iar
din cercetările sale aplicate la limba engleză se desprind
câteva concluzii extraordinar dc interesante: fenomenul este
foarte comun, iar vorbitorii au tendința să facă aceleași tipuri
de greșeli, lucru care semnifică o organizare similară a
lexiconului mental.
în teoria gramaticală, toate sistemele descriptive
recunosc existența unor straturi organizate ierarhic: nivelurile
fonologie, morfologic, lexical, sintactic și semantic, fiecare cu
unitatea lui minimală dc analiză. Erorile spontane dc vorbire
demonstrează părerea unanimă exprimată de lingviști potrivit
căreia la baza naturii semi-continue a unui mesaj rostit stă o
înșiruire abstractă dc segmente fonologicc distincte, grupate
într-o structură ierarhică formată din unități tot mai mari.
Această structură multistratificată constituie, deci, o
gramatică mentală, iar exemplele culese din viața reală de
Fromkin (a creat, astfel, o bază de date de peste 12.000 de
iteme, care continuă să se îmbogățească și după moartea ei,
survenită în 2000) arată că există două tipuri mari dc erori: în
primul rând, la nivelul unităților lingvistice și, în al doilea
rând, la nivelul regulilor gramaticale.
Și mai interesant mi se pare faptul că principiile
extrase de Fromkin se aplică și la limba română, așa cum
rezultă dintr-o analiză (fie și sumară) a unor greșeli
neintenționate, culese de mine din vorbirea spontană a unor
crainici de televiziune, invitați la talk-show-uri, profesori și
studenți aflați în variate contexte, cunoscuți și prieteni, sau
chiar din discursul propriu.
Astfel, am înregistrat prese crețurile în loc de cresc
prețurile (într-un jurnal de știri), toboș dori în loc de Doboș
tort (la emisiunea "Cireașa de pe tort”),/n/ză<jniger în loc de
rundafulger (Cabrai, la „Ce spun românii”), cobă diametică
în loc de comă diabetică (sussemnata), gun bust în loc de bun
gust, la caștelepailor în loc de la poștele cailor, bată pe văț în
loc de vată pe băț (toate trei aparținând unei studente - acum
doctorandă - care, dc când am abordat chestiunea la un
seminar, mă aprovizionează regulat cu producții proprii, spre
încântarea mea). La radioul din mașină, deunăzi, un realizator
dc emisiuni dc pe Magic FM a menționat faptul că în școli
elevii vin cu arbe aline (adică arme albe'). Toate aceste
exemple ilustrează observația lui Fromkin conform căreia
erorile de nivel fonologie se produc prin schimb de foneme.
Mai pot consemna aici alte două erori de același tip, comise
recent de sussemnata: Trebuie să spale vesele în loc de trebuie
să spele vasele, și lucde au nod, în loc de Nucile au iod.
Studenta-doctorandă mi-a raportat recent că Ii țâre sandăra. și
că a enumerat ciocan, nicoriță și scăvală (unde, singular,
schimbul se face între unități mai mari decât fonemul dar mai
mici decât morfemul: între silabe).
Un alt fenomen care implică foneme este
perseverarea, adică reluarea unui sunet prezent anterior, ca în
Emil Bloc în loc dc Emil 5oc(emisiune tv), sau tochitură de
torc în loc de tochitură de porc. Reversul se numește
anticipare (a unui sunet prezent ulterior), ca în exemplele să
problez o bluză în loc dc să probez o bluză, și peste de dinți în
loc de paste de dinți (sursă: studenta-doctorandă), sau în ne
ajuna in jurul focului în loc de ne aduna in jurul focului,
precum și în rulouri umplute cu brinză de tonă feluri... două
feluri, rulate în totfelul (ambele exemple din „Cireașa dc pe
tort", în care se anticipează consoana t), sau lomba română în
loc de limba română, în care se anticipează vocala o. Un
exemplu absolut unic, care combină
perseverarea cu schimbul, a fost
produs de o colegă poliglotă, în liftul
universității: vrabia vălai misează, a
declarat ea, după care ușile s-au închis
brusc, separându-ne.
La nivel lexical avem erori
provenite din combinații de segmente
ale unor cuvinte (care sunt în
competiție - care să fie pronunțat mai
întâi), rezultând un amestec: ce drum
lung= ce drung (o persoană într-o
sală de cinema); era blândă și bună =
era blînă-, aviatorul lovan = Avian
(dintr-un discurs funerar televizat,
după prăbușirea avionului sanitar
pilotat de Adrian lovan în ianuarie
2014); (stai pe) hol /sală = (stai pe)
hală, cumpăr salată și apă = cumpăr
salapă\ Vama și Mamaia = Vamaia;
creier și craniu = crenitr, mărar și
pătrunjel = mătrunjel: voioși și vioi=
voioi, greșeli produse fie de studenta-
doctorandă, fie dc membri ai familiei.
Recent, citind - mai rapid decât am
putut rosti cu voce tare - descrierea
6 cronica veche
omul gramatical J acă i-am lăsat pe păcurarii transhumanți spre valea
VRABIA VĂLAIMISEAZĂ
(crimă, dramă) a unui film din revista TV Mania, am produs
cramă. Din aceeași categorie dar în limba engleză, îmi
amintesc de un curs la care, vrând să spun word order am zis,
mai rapid, worder, la un curs practic de săptămâna trecută,
intenționând să enumăr verbele modale may. con, am spus
man. Tot la nivel lexical putem găsi un schimb de locuri între
două lexeme (cuvinte în forma lor de dicționar), ca în
afirmația solemnă a unei colege de catedră, survenită în
contextul unei discuții despre blitzul fotografic: Pentru mine
e o poză săfac un chin.
Mai sus, la nivel morfologic, se pot constata
schimburi dc afixe, apariția unor afixe într-un loc greșit,
omiterea afixclor unde ar fi trebuit să apară, erori în aplicarea
regulilor morfologice. Aiprimis ce ți-am trimit în loc de Ai
primit ce ți-am trimis (colega dc catedră menționată anterior)
sau Ornarul șeic a vizitat... în loc dc Șeicul Omar a
v/z/7a/...(dintr-o transmisiune televizată). La intersecția celor
două planuri anterioare, anume la nivel morfologico-lexical
constatăm schimbul de locuri între forme lexematice în
flexiune, nu în forma de dicționar. Câte cărți are paginai Sau
Trebuie să scoatem ghiveciul din pământ (ambele îmi
aparțin). Sau, cum îmi povestea un prieten după celebra OUG
13 din ianuarie 2017, Am văzut oameni cu pancarta la câinele
gâtului. Similar, studenta-doctorandă a întrebat-o pe o colegă
dacă Ți-a trecutprin clipă vreo minte... (nu a mai precizat ce).
La nivel semantic, erorile spontane implică
pronunțarea altor cuvinte în locul celor intenționate inițial,
schimbându-se sensul enunțului care, gramatical, rămâne
unul corect. Ofer aici niște exemple culese dc mine (foarte
interesant, toate în cadrul unei cine la niște prieteni): Pune
pâinea în frigider... ăă, în bufet. Am luat ciuperci... ăă,
castraveți. Este semn de zgârcenie... ăă, NU este semn de
zgârcenie. Să uiți... ăă, să NU uiți să cumperi... Dar ce
puțină... ăă. ce multă mâncare e! Mă lași să ascult... mă lași
să vorbesc?
Fromkin spune, iar noi observăm și confirmăm, că
erorile spontane se produc pe orizontală, adică în cadrul
aceluiași palier de limbă: sunt implicate ori două foneme, ori
două morfeme, ori două lexeme. Nu întâlnim cazuri de
intersectare pe verticală între nivele, în care, adică, eroarea să
implice un fonem și un morfem, un lexem și un morfem etc.
Putem constata, oximoronic, că dezordinea se produce în mod
ordonat.
Ar fi interesant de menționat și un fel special de
erori. Există momente când alegem greșit un cuvânt din cauza
tensiunii emoționale. Faimosul ncuropsihiatru austriac
Sigmund Freud a studiat îndeaproape greșelile pe care
oamenii le fac în mod curent de exemplu, uită să facă ceva,
nu își amintesc numele unei persoane, aud greșit un cuvânt
sau un nume propriu, spun/scriu un cuvânt ori numele cuiva
cum nu trebuie. El numește aceste fenomene acte ratate, însă
cele verbale au ajuns să fie cunoscute sub numele de lapsusuri
freudiene. în cartea sa. Psihopatologia vieții cotidiene, găsim
următoarea istorisire, pe care o redau aici spre ilustrare: „Dr.
Stckcl îi spune unei doamne pe care o crede atinsă de boala lui
Basedow: 'Sunteți cu o gușă (Kropf) mai înaltă decât sora
dumneavoastră'. El voia să spună: 'Sunteți cu un cap (Kopj)
mai înaltă decât sora dumneavoastră'".
Cu excepția lapsusurilor freudiene, care se sustrag
analizei lingvistice, intrând în zona psihanalitică, erorile
spontane de vorbire sunt folosite uzual de către psiholingviști
în efortul dc a alcătui un model al producerii vorbirii. Dacă
pentru limba engleză există deja un model, propus de
Fromkin (plus încă unul similar propus independent de un alt
cercetător, M.F.Garrett). ar fi extrem dc util și interesant să se
construiască câte unul și pentru
celelalte limbi vorbite pe pământ.
Dacă vorbitorii din două sau mai
multe culturi înrudite fac aceleași
tipuri de greșeli, atunci au și
modele comune de producere a
vorbirii, deci împărtășesc
principiile de organizare mentală
a limbii. Logica ne sugerează că.
din acest punct de vedere, o
analiză comparată aplicată la cât
mai multe sisteme lingvistice
posibile, care să includă neapărat
familii diferite de cea indo-
europeană, ar răspunde la
întrebarea mai generală: este
gramatica, în calitatea ei de
facultate a minții, organizată la fel
la toți membrii speciei umane?
Pentru că, în caz afirmativ, ipoteza
Gramaticii Universale a lui
Chomsky și-ar găsi un sprijin
uriaș.
D Prutului să-și vadă de oile lor, dar nu prin târgul
lașilor, nu-i chiar fără noimă presupunerea că niște
negustori de păcură vor fi fost patronii onomastici ai mahalalei
Păcurari. Păcatul (de neiertat) al acestei ipote(nu)ze din
triunghiul deloc amoros al etimologiei toponimului (numele de
persoană Păcurar-ciobanii voiajori - petroliștii protocronici)
este anacronismul scenaritei denominative, căci o grupare a
păcurarilor în marginea de vest a târgului nu poate fi probată
prin veacul al XVII-lea, când se vor fi înfiripat primele
gospodării de-a lungul drumului cel mare al Neamțului. Pe
aceștia îi știm, generic, încă din 1741. plătind.pentru venitul
pârcălăbiei Braniștei, câte 2 potronici și, în natură, câte 2 oca dc
păcură de fiecare car transportat la lași (Ioan Caproșu,
Documente privitoare la istoria orașului lași — DIOI, V, p. 28),
și aducând, probabil de la Moinești, din ținutul Bacăului, la
grajdul gospod din capitală câte 60 de ocă de păcură în fiecare
an, după obicei (Ibidem, p. 136. a. 1742) sau împlinind nevoile
gospodărești ale mănăstirilor. Documentele din prima
jumătate a secolului al XlX-lea îi surprind periculos răspândiți
prin mahalale, cu poloboacele lor negre, adevărate bombe gata
să amorseze mari pojaruri.De aceea, abia după decizia
scoaterii din oraș a „materialurilor arzătoare” (Arhivele
Naționale lași - ANI, Eforia lași - EI, dos. 53/1837, f. 9 r.) și
obligația depozitării păcurii în poloboace sau putini asigurate
în pivnițe de piatră, vânzătorii de păcură își vor găsi loc de
așezare în Târgușorul Păcurari, dincolo de bariera Păcurari
„MISTERELE"
ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (LI)
(aflată pe locul unde azi Strada Cazărmilor ajunge în Șoseaua
Păcurari). Acolo îi va descoperi, în neregulă, un comisar de
poliție, la un control din octombrie 1855 (Documente
privitoare la istoria economică a României. Orașe și târguri.
Moldova, seria A, voi. II. București, 1960-D1ER. II, p. 398).
Ei au fost acei păcureți (<păcură + -eț, cf. și
brustureț<brusture, păduref<pădure) care vor fi scoși și din
târgușor și se vor oploși dincolo de Pârâul Rediului, unde vor
da numele multă vreme în uz popular al micii mahalale
Păcureț(i), după cum de la ocupația proprietarilor unor puțuri
de păcură din secolul al XlX-lea s-a impus denumirea satului
Păcureți din jud. Prahova (E. Pctrovici, Sudii de dialectologie
și toponimie, 1970, p. 167, nota 37). Abia în jurul anului 1960
au fost atribuite oficial numele Păcureț unei străzi (ANI,
Sfatul Popular al orașului Iași - Secția Arhitectură și
Sistematizare, dos. 16/1969, f. 25), apoi Păcureți unei străzi,
unei stradele și unui fundac (Nomenclatorul arterelor de
circulație din municipiul Iași, f. a.). Astăzi, cartierul
Păcureț, de pe stânga șoselei lași-Rediu, cunoscut de
locuitorii săi cu această sintagmă, cuprinde Strada Păcureț,
Stradela Păcureț. Strada Movila Păcureț. Strada Rediu și
Stradela Rediu.
Forța polarizatoare a numelui Păcurari a fost
similară cu aceea a hidronimului Nicolina, creând un câmp
toponimic bogat, cu denumiri vechi, unele dispărute, altele
încă viguroase. Astfel, Fântâna lui Păcurarii (1615),
devenită Cișmeaua Păcurari, cu hazna (1756, 1785),
reprezentată în Planul lui Joseph Raschek (hasna, 1844),
dispărută de prin anul 2005, a supraviețuit ca Strada la
Cișmeaua Păcurari (ANI, Primăria Iași - PI, dos. 131/1873,
f. 10, plan; apel, stradă, pentru uliță, este generalizat după
1864), apoi Strada Cișmeaua Păcurari (Ibidem. dos.
119/1884, f. 55 r). Drumul Cișmelii din Păcurari, actuala
Strada Florilor, capătul de vest, apare în Planul lui Fred.
Peytavin (1857). Șușaua Păcurarilor (Mi\, EL dos. 39/1834,
f. 4 r.). pietruită începând din anul 1833, de la capătul de est și
până la rohatcă, este acum Șoseaua Păcurari (traseul
începând de la capătul Străzii Tonta Cozma spre vestj.Srraăa
Păcurari înlocuiește numele Ulița Păcurarului sau Ulița
Păcurari după 1864 (ANI. PI, dos. 88/1868, f. 41 v.) și
desemnează în prezent segmentul din Piața „Mihai
Eminescu” și până la capătul Străzii Toma Cozma.
A dispărut Rohatca Păcurari (ANI, El, dos.
128/1829, f. 13 r..), înființată în anul 1829 ca strajă de
carantină la începutul epidemiei de ciumă, numită, cu varianta
neologică. Bariera Păcurari(DYER, II, p. 355, a. 1850). A fost
punct de control și vamă Ia intrarea în Iași până Ia înglobarea
Târgușorului Păcurari în teritoriul orașului (după 1855).
Târgușorul Păcurari, situat dincolo de șanțul
orașului și de Rohatca Păcurari, atestat în anul 1829 (ANI,
Isprăvnicia ținutului Iași, dos. 104/1829, f. 14 r.), cu o
negustorie neautorizată de zarzavat, fructe, lapte, ouă și altele
(DIER,II,p. 159,a. 1832) și chiar cu zi >

de târg săptămânal (joia) propus în anul 1838, dar încă
nefuncțional în 1851 (p. 365), avea o existență ilegală (fără
hrisov domnesc de înființare), dar nu a putut fi desființat, cum se
încerca în anul 1850, când Ministerul de Interne cerea măcar
demolarea caselor de vălătuci și acoperite cu stuf. (p. 354-355).
Nefiind administrat de Eforia Iași, ci aflat sub jurisdicția
Isprăvniciei ținutului Iași, căci târgușorul se înfiripase pe moșia
Mănăstirii Trei Ierarhi, se constata acolo, în 1855, ca și la
Nicolina, Podul Ipsilanti, Zalhana și Socola, un comerț
speculativ al precupeților, care aduceau în oraș alimente cu
prețuri sporite, și o situație infracțională necontrolată de
comisarii Isprăvniciei (p. 393-394). O altă cercetare din același
an număra 96 de casc și dughene, unele evreiești, și descoperea
un comerț de carne și precupii fără nicio „regulă păzită”,
precum și putini de păcură prin case în care se făceau focuri.
Până la înglobarea târgușorului în despărțirea 1 a orașului, erau
necesare măcar măsuri de pază de zi și noapte, de iluminat și de
poliție (p. 398-399). O catagrafie din anul 1861 a populației
lașilor începea recenzarea pe șoseaua Păcurari, „piste bariera
Păcurari", unde existau 89 de adrese. (ANI, EI, dos. 99/1861. f.
1 v.-5v).
Orașul se extindea peste vechile rohătei și era nevoie
de piețe mărginașe, îndeosebi pentru aprovizionarea cu lemne,
cherestea, lan. dar și cu produse alimentare. Mai mulți locuitori
din mahalaua Păcurari solicitau în anul 1851 înființarea unei
piețe la rohatcă, unde erau un medean pe locul logofetesei Anica
Roset și bune condiții: șosea și adăpătoare apropiată la Bahlui.
(Ibidem, dos. 23/1851, f. 7 r.-v., 11 r.-v.). Dar o jumătate de veac
de istorie exemplară pentru lentoarea unor realizări urbanistice
suspendate între necesități, dorințe și mijloace financiare
precare se poate nara ca o „poveste” fără farmec pe marginea
tabloului vieții în Păcurari, cu informații dintre anii 1868 și
1899 (ANI, PI. dos. 157/1868). Nu s-a petrecut nimic favorabil,
după 1851, pentru locuitorii nemulțumiți de distanțele mari ce
trebuiau parcurse pentru aprovizionare cu lemne, din Piața
Sturzoaei dc la Copou și cea a Primăriei (vechi), sau cu
zarzavaturi din Piața Sf. Spiridon. Insistențele s-au accentuat
după 1866, căci primarii și consilierii aleși ai noii administrații
comunale trebuiau să fie receptivi la solicitările alegătorilor. O
comedie dc argumente și contestații, oferte și repingeri se joacă
la Primărie ca într-o piesă cu scrisori nu pierdute, ci cusute la
dosar și încheiată cu o misivă de cetățenească satisfacție, care
nu mulțumea pe nimeni. Căci se propuneau nu mai puțin de șase
locuri bune pentru o piață, considerau ofertanții, între care și
biserica Toma Cozma, ba prin apropiere de Pompieri (cei din
Strada Pojărniciei). ba la fosta barieră, ori la Berăria Veche sau
la Moara de Aburi (de Foc), avantajând fie pe mahalagiii de pe
Strada Toma Cozma, fie pe cei de pe Șoseaua Păcurari. Se
argumenta cu accesibilitatea și calitatea terenului, cu prezența
surselor de apă, dar prețul terenului a rămas mereu determinant,
căci bugetele sărăcăcioase ale Primăriei, aprobarea
Ministerului de Interne și chiar sancțiunea regală a unei
tranzacții au stimulat o luptă seculară, care a durat... peste
treizeci de ani. S-au făcut cercetări la fața locului, s-au întocmit
planuri și devize de cheltuieli, s-au dat aprobări și s-au
înregistrat contestații, pentru ca, în final, să fie cumpărat, după
negocieri repetate și scăderea treptată a prețului (la 28000 lei),
cel mai favorabil teren, al Măriei Botez, născută Xenopol. aflat
vizavi de Berăria Zimbru, pe amplasamentul Școlii generale
„Petra Poni” din prezent. Formalitățile juridice au fost făcute în
anul 1896, în 1897 și 1898 s-au realizat licitațiile pentru
antrepriză și lucrările de terasament și amenajare a Pieței
Xenopol (Ibidem. dos. 237/1897, f. 63 r.) sau Pieței Păcurari.
A urmat o scrisoare de mulțumire către primar semnată de
notabilități din Păcurari, preoți, vestitul băcan Ioan Ermacov,
Ion Praja și alții (dos. 157/1868. f. 270 v„ iulie 1899). pentru
împlinirea unui vechi deziderat și apoi... finis coronat opus.
Piața nu s-a mai făcut, clădirile (două) au fost închiriate ca
locuințe, o vreme au rămas goale (dos. 432/1897), apoi au
adăpostit Așezământul cultural „Petru Poni" (în 1908), Școala
primară de fete nr. 3 (din 1910) și Școala primară mixtă
Păcurari. O clădire nouă de școală tip „Spira Haret” a fost
construită acolo după 1918 și distrusă în 1941 de un
bombardament sovietic. O nouă construcție, din 1950, este
localul școlii actuale „Petra Poni”. Locul are o semnificație
culturală importantă pentru ieșeni: aici a copilărit ilustrul istoric
A.D. Xenopol (1847-1920).
Desigur, numai
cheltuielile mari care urmau
pentru amenajarea aestei pieți
au determinat căutarea altor
soluții, care au fost Piața
Bădărău și, pe alt amplasament,
Piața Păcurari, bunica pieței
omonime postdecembriste.
Acestora le va conferi o scurtă
nemurire episodul următor.
în fine.se impune prin
respectabilă vârstă Mahalaua
Păcurari, diferențiată tot mai
frecvent după 1793 de
Muntenimea de Sus, cu extensii
și restricții teritoriale greu de precizat, de-a lungul Uliței
Păcurarului și a Uliței Toma Cozma, înglobând sau
diferențiindu-se de ulițele, adesea numite și mahalale, Poșta
Veche, Berăria Veche, Bădărău, Boghiului sau a Humarilor,
Morii de Foc și chiar a Feredeelor. în prezent. Cartierul
Păcurari, mai restrâns, este considerat zona fostei mahalale
centrată pe reperul străvechi al Cișmelei Păcurari.
cronica veche
Vorbe
E clar că din vorbe se naște realitatea:
Abia a zis Hamlet: „E ceva putred în Danemarca”,
și-ndată danezii au priceput că șansa lor stă în
brânzeturi fermentate.
Abia a zis Caesar Aleajacta est,
că au și înflorit cazinourilc.
Se spune că a existat și un campion al vorbitului -
nu o femeie, ci un bărbat
care ar fi trăncănit fără pauză 5 zile și 18 ore
(nu știm dacă la telefon, în dialoguri, sau la pereți).
Firele vorbelor
taie peisajul - acuarelă nereușită.
Suntem în mileniul al treilea, cel fără cabluri; vor fi
îngropate, pământul se înfioară în tremur
de îngropatele ritmuri.
Mai salvăm câteva, o vreme,
bălăgănindu-ne picioarele peste punte.
Prana
S-a dus moș Precup, care ne-a făcut leagănul în grădină.
N-a vrut bani, doar să-i aduc din Viena
un acordeon, o armonică -
toată viața și-a dorit un acordeon. între timp
degetele chircite de reumatism și de muncă
abia mai puteau să apuce uneltele. Dar nu se oprea.
La război trecuse prin locuri
unde auzise alte cântece decât cele
din satul copilăriei - și n-a mai uitat niciodată.
Da, i-am găsit o armonica - nu era nouă,
dar se putea folosi, burduful mai respira,
dinții clapelor nu lipseau, iute-am improvizat
un vals, ții minte, râdeai că e Balul Operei -
și-am adus-o cu trenul, printre bagaje,
printre cărți, cratițe și un teanc de casete video
rămase pe vecie nefolosite.
Precup, care n-a știut niciodată să cânte,
a luat acordeonul, a plâns, l-a pus să respire,
desfăcea brațele, le strângea,
dovadă că prana există
Matcă
Duminica mergeam pe Akropolis cu un coș de sandvișuri
învelite-n șervete și o sticlă de Tsantalis,
făcându-i semn lui Socrate să ni se-alăture.
Cicade sculptând în văzduhuri crezul lor lapidar,
și-n această matcă de piatră
îmi povesteai viitoarea ta carte,
apa cuvintelor care-ți spală-acum numele
la concurență cu zumzetul de turiști, ba nu,
cu neoplatonicii ăia zicând despre suflet că...
Mai pot să te-aud
când bate un vânt din direcția buna.
Banchetul
Mâncăm urdă, scriem poezie absurdă,
degustăm brânză Trapist pentru un poem realist,
cu o roată de Penteleu îl gonim pe vulturul Eu
hrănit cu ficații lui Prometeu -
Astfel ne-am petrecut ospățul cu prietenii,
în urma lor, pe sub ușa închisă,
s-a strecurat strălucirea unei veri neiertătoare,
înfierbântate. Desigur, rămășițele vor fi aruncate.
Mediteram
Oraș ortodox alb-negru, cu oi.
Clopotele se țin de bang-uri.
„Cei ce privesc în sus”, anthropoi,
în taverne cinstesc după ranguri.
Ni s-a dat un chip, nu-ntreba ce ascunde.
Destrămarea noastră - doi nori prin geam.
Poetul Karyotakis s-a aruncat în unde.
Iar noi mediteram, mediteram.
Optaur
Tunet, primăvară, ploi cu acid -
în oul lumii se mișca un spirit lucid.
Legată la detectorul de minciuni am uitat:
Embrionul de diamant necopt l-am purtat?
Am mințit că pasărea galben-roșie, fără liră,
dansează și cântă, dar nu respiră.
Că am fost jumătate om, jumătate opt, un optaur.
Dar nu am mințit îmbrăcând Lâna de Aur.
Cui îi pasă de toate astea, îmi ceri:
Lasă-1 pe ieri, pune mâna pe Voltaire.
cronica veche
CUVINTE
SALVATE
Volt ieri, Volt azi. Volt iezi...
Uite cum din nou te electrizezi.
Poezia
Poezia uneori mucedă, boantă,
alteori neastâmpăr și adiere -
fii calea de mijloc, lăută perfect acordată:
nici absorbit de lume, nici singur.
Stelian ne povestește cum în primul război mondial
trebuiau strânse Ia aceeași intensitate
spițele unor aripi de avion: neavând aparate,
românii chemaseră un lăutar.
și datorită lui au zburat avioanele,
unele cu folos, altele în zadar.
Dar lăutarul? Nimeni nu știe cum îl chema.
Poate-a murit sub bombe,
sub mărul care înflorise pe când acorda.
Grădină
Pare că momentul cel tragic trecu
și totul trăiește în împăcare.
Criza înmugurește, revoluția digitală plesnește,
puful de păpădie se opune-aspirației.
Straturile de zarzavat
sunt făcute varză.
Semințele își mai ies (către seară) din pepeni.
Generația Z, imigrația ilegală, celulele stern,
toate năpădesc dintr-odată.
Din gura leului viața iese Mușcată.
și tu râzi, te aud cum râzi... Ca în vara
când spuneai că mărul arde-n iubire ca para.
Mreaja
îți plăcea să pescuiești, plecai devreme în zori.
Odată ne-ai lăsat un bilet: „Oaia paște,
vaca rage,
Stelian pescuiește”.
Altă dată am ajuns lângă Iacul Ghenizaret,
unde lisus i-a cerut ucenicului să arunce mreaja,
și corăbiile se umplură cu pește.
„Dar el a lăsat totul și l-a urmat".
Astfel și tu ai lăsat grămezi de cuvinte
care strălucesc, se zbat, umplu casa, iau chip.
Trebuie să le-arunc înapoi în valuri.
Dar tu râzi, ca de obicei: „Prăjește-le la nisip”.
Sclipe
Cu părul albind de taina înfrâului
Merg lângă tine pe marginea râului...
Port cizme cu blana pe dinafară.
ca aurarii dc pe Valea Bistriței care strâng „sclipe”.
Mi-ai povestit cândva despre culegerea lor
și mi-a plăcut asonanța cu „clipe”.
Mă întrebai: „Cât aur ai strâns astăzi?”
Sau: „Iar ai plecat după aur?”
Aur alchimic într-un cuvânt.
Prin moartea transparentă culeg iarbă-mare.
Mâinile nu sunt arse, dar se retrag tremurând.
7
 Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE" ONOMASTICE ALE IAȘILOR (LII)
u înalț la rangul înalt de „mister” abandonul planului de
N înființare a pieței din Păcurari pe locul cumpărat de la
Maria Xenopol-Botez și parțial pregătit în anii 1897-1898,
calificându-1 doar ca banal și neexplicat (documentar). Trebuia Costachi
se dea totuși mahalagiilor din Păcurari satisfacția dc a avea în
apropiere o piață de apovizionare, care va fi Piața Bâdărău.
apărută fără un „certificat dc naștere” în dosarele Primăriei, dar
căreia îi pot data începutul curând după ce locul a fost cumpărat în
timpul primariatului lui Alexandru A. Bădărău (1899-1901), cf.
N.A. Bogdan, Orașul lași, 1913. p. 95, 381. Era un teren al unui
C.C. Chirilă. oferit încă din 1895 (Arhivele Naționale lași - ANI,
Primăria lași-P\, dos. 157/1868, f. 168 r.), și se afla atunci lanr.42
de pe Str. Zugravilor, pe traseul vechi (acum porțiunea din Șos.
Arcu. dc la parcarea Supcrmarketului Carrcfour, fost Billa. fostă
Autogara Iași spre Pasajul Octav Băncilă), aproximativ în capul
Fundacului Bacinschi. In spate, era delimitat de Șos. Arcu, cea
bătrână, care se termina pe porțiunea de vest a Str. Florilor actuale,
ajungând în Str. Cișmeaua Păcurari, chiar la vechea cișmea. Piața
Bădărău este reprezentată în Planul lui Gr. Bcjan, ridicat în 1896-
1897. dar tipărit cu rectificări topografice survenite în 1898-1899,
care marcau proiecte pentru anii următori. Inițial, piața era
destinată pentru vânzări de lemne și fân, dar ulterior s-au făcut
amenajări și pentru comerț alimentar. în anul 1913, se închiriau
acolo câteva gâște „barăci" (ANI. PI, dos. 125/1913. lipsă; citat
după inventar). Informațiile despre funcționarea pieței sunt puține
și lacunare, totuși aflăm că se proiecta o gheretă model pentru piață,
exista chiar pavaj de beton, se vindea came în căsăpii (Ibidem, dos.
125/1921, f. 2, 3, 11 r„ 17 r„ 34 r.), apoi și pește și verdețuri,
comercianții fiind evrei și români (dos. 125/1929, f. 17 r. 31 r.,67r„
71 r.). iar carele cu lemne și fân care intrau în oraș prin Păcurari
erau direcționale aici, ca să nu ajungă în Piața Halei, prea
aglomerată (f. 93 r.). în august 1938, s-a deschis și un târg de cereale din trecutul acestei piețe (trimitpro memoria la episodul XIII), dar
(ANI, PI - Caziere imobile, dos. 405/1931-1942, f. 18 r.), iar în
1940 acolo era și un depozit de lemne al Primăriei (f. 30 r.). O
clădire principală de cărămidă, unde era instalată măcelăria, și două
pavilioane de scândură constituiau inventarul imobilelor,
degradate de insalubritate și de cutremurul din anul 1941 (Ibidem,
dos. 203, plan ozalid și f. 8 v.-9 v.; dos. 405. f. 38 r.), construcții
care au fost demolate prin 1946 (dos. 203, f. 6 r. - Foto). Locul a
rămas părăginit. ca depozit, până în anii 1980. când s-a modernizat
Șos. Arcu și s-au construit acolo al doilea și al treilea bloc tip vilă-
duplex. Puțini ieșeni mai știu astăzi ceva despre obscura Piață
Bădărău.
Umbra de mister cam debil al numelui pieței se află în
motivarea toponimului, pentru care nu există un indiciu explicit. Va
fi fost atribuit numele în onoarea primarului Al. Bădărău sau a
preluat denumirea Mahalalei Bădărău (ANI, PI, dos. 157/1868, f.
188 v„ a. 1896), unde existau o stradă (dos. 119/1884, f. 55 r.). o
stradelă și un fundac, toate numite Bădărău și aflate dincolo de Str.
artea de corespondență, scrisă de un autor multivalent d-1
C prof Traian D. Lazăr, intitulată Ion Th. Grigore și Basarab
Nicolescu. O relație deprietenie spirituală, include o seamă autobiografică Dascăl de dascăli și însuși profesorul Ion Grigore în
de scrisori, primite sau trimise, pe ruta Ploiești-Paris și retur.
Precizez că în capitala Franței, Basarab Nicolescu se autoexilase în
contextul în care, în anul 1968, obținuse o bursă de studii de la
guvernul francez, cu sprijinul acad. Al Rosetti. învață aici tot ce se
putea și intră în anturajul elitei culturale din Hexagon, în 1972
luîndu-și cu brio doctoratul. Ulterior va fundamenta o nouă știință - altele, istorisind parcursul fiecăruia dintre protagoniști, consecvent
transdisciplinaritatea. O asemenea postură îl implică major, dar
păstrează, totuși, intermitent, prin scrisori, legătura cu țara, în
special cu fostul său profesor de matematică. Ion Grigore. care-i
fusese un adevărat părinte spiritual și care acum trăia mai mult cu
gândul la multpremiatul său ucenic.
Trebuie spus că specia scrisorilor, amintirilor sau
memoriilor a fost asumată, nu ușor, ca o componentă a literaturii
beletristice. De ce acest lucru? Pentru că scrisoarea are parte și ea de Ploieștilui: „Mihai Viteazul”, respectiv „l.L.Caragiale”.
redactări îngrijite, folosind adesea un limbaj colorat, ce ține de sfera
literaturii. De asemenea, scrisorile, ca și memoriile sau amintirile,
au un grad de subiectivitate specific literaturii, care nu poate fi
ignorat, putând caracteriza direct individualitatea autorului.
Acestea trăsături le și dau dreptul să fie atașate prozei literare.
Volumul îngrijit de Traian Laazăr are 25 de popasuri, în
care se regăsesc uneori mai multe scrisori. Fiecare dintre aceste
popasuri sau capitole este precedat de un preambul, variabil ca
mărime în funcție de ceea ce urmează. Este de presupus că, pe
ansamblu, arhiva Ion Grigore. pusă la dispoziția autorului de către
doamna Văsii Filoftia, nepoata profesorului, a avut pane de mai
multe piese adăugându-se dc pildă și tezele ori extemporalele sau
alte indicii, cu caracter personal, păstrate de către grijuliul profesor, „aștept necontenit vești despre tine", revine în epistolele prof.
din perioada liceului ploieștean.
Scrisorile sunt ordonate pe criteriul tematic, dar ele
respectă strict cronologia evenimentelor și a redactărilor, din
intervalul 1959-1990. Acolo unde e cazul, antologatorul face
prețioase trimiteri și comentarii în notele de subsol.
Interesantă este întâmplarea legată de faptul că
excepționalul elev și student Basarab Nicolescu a fost primit,
împreună cu profesorul său Ion Grigore. de către ministrul
învățământului, Miron Constantinescu, la începutul anului 1964.
întrebat de ministru cam ce și-ar dori mai mult, acesta i-a răspuns,
prompt, că ar dori ca profesorul său, Ion Grigore. să fie onorat cu
titlul de profesor emerit, dorință care i-a fost îndeplinită. Această
cronica veche
Cișmeaua Păcurari, în partea de jos a actualei Str. Spinți (Planul lui
Gr. Bejan, 1896-1897) și în spatele pensiunii Villa Verde? Numele
acestora amintesc de proprietarul locului pe care îl înconjurau,
să li Bădărău. care apare înregistrat cu casa sa din Str. Păcurari,
în Lista caselor și a dughenilor Capitaliei din 1853 (ed. G. Crăciun
și A. Pricop, Iași, 2000, p. 57). Evident, aceasta este explicația
toponimică, primarii beneficiind uneori de onoarea atribuirii unor
nume de străzi, niciodată de piețe, și, de regulă, postum sau mult
după ieșirea lor din funcție.
Ceața denumirilor patronate de Bădărăi (mai mulți în
Iașii de la 1900) fiind lesne risipită, constat că a mai rămas în urmă
o... răfuială cu Piața Păcurari, cea existentă și în prezent la
întâlnirea Str. Toma Cozma cu Str. Cazărmilor și Str. Munteni,
aceasta purtându-ne pașii spre Grădina Botanică. Nu i-am găsit nici
acestei piețe un început decis oficial, dar va fi apărut probabil după
anul 1925 (N.A. Bogdan nu o consemnează în 1913) și o
identificăm cu firave referințe de funcționare: un sergent din Piața
Păcurari trebuia să dirijeze carele cu făn și lemne spre Piața Bădărău
(ANI. PI. dos. 125/1929. f. 85 r.). cineva reclama necazuri cu o
tarabă în Piața Păcurari (PI Caziere imobile, dos. 40, f. 14 r„ a.
1936), câțiva locuitori din Str. Toma Cozma semnalau acolo o râpă
făcută dc apa scursă din cartierul Petru Bogdan (PI. dos. 23/1943, f.
130 r.). Piața nu este înregistrată în ghidurile și anuarele întocmite
între războaiele mondiale, dar o cartează C. Condurachc în Planul
Municipiului lași, f. a., cca 1942. Mărginașă, minusculă și puțin
frecventată, a dăinuit până astăzi, fiind modernizată după 1990, dar
rămânând ca exemplu de rateu de marketing edilitar, strălucit
depășit în nepricepere gospodărească și pagubă de simiradiana
Piața Dacia, aceasta pustiită de peste un deceniu de lăcomia
matrapajilor, și în contrast vioi cu Piața Nicolina.
Am luminat prin vechimea numelui Nicolina câte ceva
revin acum cu câteva completări, pentru a o așeza în ierarhia
cuvenită. în rândul acelor locuri de târguiala pe care le-am
privilegiat de curând întru slava crastaveților, pitrinjălului și
Ull L L4 ?
distincție a stârnit ulterior invidii fățișe din partea unor colegi, așa
cum relatează profesorul Constantin Enciu în cartea sa
volumul său de Memorii publicat în 2008. sub egida Societății
„Ploiești Mileniul III”.
Partea de consistență a acestei cărți de corespondență o
reprezintă, în principal, aspectele dc ordin profesional-școlar. Se
strecoară insă și relatări privind cadrul social-istoric. ca și multe
legat de evoluția lor în plan socio-uman, cu întâmplările aferente,
care i-au marcat: - pe Basarab Nicolescu în direcția devenirii sale
întru știință și cunoaștere; - pe profesorul Grigore în lupta sa cu
inerțiile și metehnele umane, precum și cu "apăsările” vârstei a III-
a. Pe alocuri sunt deslușite unele situații conflictuale relativ la
sistemul dc învățământ, sau la disputa necolegială pentru întâietate
între cadrele de conducere de la cele două mari licee concurente ale
Sunt interesante, de asemenea, scrisorile în care Ion
Grigore povestește despre aventura sa spectaculoasă în lumea
epigramei lăsând să se înțeleagă că nu este vorba dc o simplă toană
exercitată pentru a-și ocupa timpul după pensionare, ci de o pasiune
reală, pe fondul unui talent autentic, în care începuse a crede tot mai
intens.
Multe pagini se referă însă la starea de sănătate a
profesorului Grigore. El se spovedește în scrisori ca unui duhovnic,
relația dintre profesor și fostul elev nedispărând cu desăvârșire sau
nefiind alterată, chiar dacă la un moment dat Basarab a început să i
se adreseze cu „Domnule Grigore”, nu cu „Domnule profesor
Grigore”. Totuși, în formulări diferite, ideea promovată de profesor
Grigore ca un lait motiv, amândoi intuind de fapt zăcământul aurifer
care se cerea a fi exploatat până la capăt. Timpul și preocupările
multiple ale fostului ucenic nu-i permiteau să păstreze ritmul
scrisorilor venite dinspre Ploiești.
De altfel, într-o scrisoare deschisă, adresată, de Ia Paris,
dc Basarab Nicolescu participanților la festivitatea celebrării
profesorului Grigore în 13 ianuarie 1978, la împlinirea a 70 de ani
de viață și 47 de activitate, regăsim exprimat inechivoc întregul
resort motivațional care le-a legat prietenia: „Geniul creativ al
prof. 1. Grigore, zice expeditorul, s-a manifestat prin descoperirea
unui important număr de talentați elevi, de-a lungul anilor, prin
transmiterea unui mesaj inteligibil adresat tuturor, de la cei mai
lăpturilor ecologice de altădată.
Nu era mai populat șesul Nicolinei la mijlocul veacului
al XlX-lea decât mahalaua Păcurarilor, cu necăjitul său târgușorde
dincolo dc barieră și cu tixita uliță Toma Cozma, dar de-a lungul
drumului Socolei și, mai ales, pe ulița Podul Lung și în Târgușorul
Nicolina numeroșii evrei, așezați acolo de vreo patru decenii cu
feluritele lor dughene. aveau un dever mult mai mare, comparabil
doar cu cel din zona centrală a orașului, de la Sf. Vineri. Beilic și
din Târgul Cucului. Se impunea, așadar, după înglobarea
Târgușorului Nicolina în Capitală și sub noua administrație a
Primăriei lași de după 1864. nevoia deschiderii unei piețe
alimentare (cea pentru lemn, cherestea și tăn funcționa la bariera
Socola) în centrul mahalalei și nu au trebuit 30 de ani de solicitări și
căutări, ca în Păcurari, pentru a se amenaja acolo amărâta Piață
Bădărău. Repede și energic au purces la treabă primarul Dimitrie
Guști, la al doilea mandat, ajutorul său. maiorul C. Langa.
arhitectul Mathias Nitschman (Nișman sau Niciman pre
românește) și inginerul Alfred Boguș, care au rezolvat problemele
juridice și tehnice doar într-un an (1869-1870). Au găsit locul
potrivit, taman vizavi de actualul Colegiu Național „E. Racoviță",
între gârla Nicolina Seacă, care își avea cursul, colmatat dc pe la
sfârșitul secolului al XVII I-lea, la vest, și Strada Nicolina la est, azi
Aleea Nicolina, pe un teren al Bisericii Ziua Crucii, un ioc sterp și
altul cu o clădire veche ale unor evrei. însumând 2287 m.p. (PI.
dos. 142/1869, f. 42 r. și plan calc). Au durat mai mult
exproprierile, cu notificările, contestațiile și deciziile legale, dar
lucrările au demarat și s-au încheiat repede: canalul Nicolinei a fost
îngustat și îndreptat (apoi astupat), piața a fost pavată cu bolovani
și deschisă la 22 noiembrie 1870 (f. 195 r. ș. u.; dos. 73/1870.
passim). Piața Nicolina poate fi bine cunoscută documentar
(deocamdată nimeni nu i-a spus povestea ei ternă), dar nu-și are
rostul în serialul nostru de obscurități denominative o istorie a
precupeției. măcelăriei și comerțului cu dc toate cele (unele &
altele, strămoașelc etimologice ale unealtelor) cumpărate cu
coșnița și sarsanaua. A dăinuit piața pe același amplasament
aproape un veac de nesingurătate, până când marile lucrări de
modernizare de dincolo de Podul Roș, de după 1960, au impus
desființarea sa și mutarea pe amplasamentul actual (în anul 1966).
cel din fosta Broscărie. Strâmtă și ascunsă printre diverse
construcții, privatizată după 1990, Piața Nicolina este animată și
aglomerată, numai bună și pentru felurile matrapazlâcuri și
exersarea abilității buzunărești a șuților. spre satisfacția tuturor
vizitatorilor. Va avea, așadar, viață lungă și spor la câștig.
Consemnez aici, cu acest prilej, și un caz minor de transplant
toponimic, poreclă pe care o dau împătimiții de astfel de nugae
onomastice mutării cu tot cu nume a unei așezări (sat, schit, stână
etc.) sau a cine știe cărui alt obiect geografic. De pildă, a muntelui
la Mahomed.
Nicolae DUMITRESCU
DIALOGURI
EPISTOLARE
modești până la cei mai străluciți elevi ai săi. prin îmbinarea subtilă
a spiritului de autoritate și a apropierii umane, a unui inepuizabil
entuziasm și a spiritului de rigoare, a competenței și a unei
necontenite curiozități și deschideri intelectuale”.
Aș spune că aceste trăsături le erau comune celor doi
interlocutori. Nu fără temei se zice că marile spirite se întâlnesc,
sau altfel spus, când doi oameni se întâlnesc pe aceeași idee,
aceasta se numește corespondență de geniu. Iar prof. Grigore și
fostul său elev, Basarab Nicolescu, au fost două entități
compatibile, care au rezonat, permanent în fața valorii umane și a
nevoii de îmbogățire spirituală prin învățătură. „Lcs grand esprit
se rencontrent”, spunea Voltaire pe la 1760, unei asemenea
comuniuni spirituale, zicală care se potrivește de minune celor doi.
Sigur că e vorba și de înzestrarea de care au avut parte, dar și dc
importanța pe care au acordat-o școlii.
Școala în care intraseră cei doi nu este descrisă, conform
unui vechi șablon, ca o pușcărie rece, cu lungi și întunecoase
coridoare, ci ca un mediu dinamic și stimulativ, unde se făcea carte
și unde bucuriile se trăiau asemănător, atât de elevi cât și de
profesori, motivele care îi animau fiind învățătura și performanța.
Document prețios, atât pentru profesori cât și pentru
elevi, cartea d-lui prof. Traian Lazăr este deopotrivă un veritabil
mesaj pentru noile generații care vor putea înțelege că. fără ambiție
și determinare, drumul cunoașterii va fi din ce în ce mai greu dc
străbătut.
Potrivit cutumelor, cartea este însoțită de o prefață și o
postfață ale autorului, care a simțit nevoia unor precizări
suplimentare și accente relevabile.
Sincere felicitări autorului pentru inspirația pe care a
avut-o , care depășește prin directețe paginile conținute în
volumul precedent -„Scrisori din exil”- în pofida diferenței de
calibru științific și redacțional de care acesta beneficiază.
5
 Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE" ONOMASTICE ALE IAȘILOR (LIII)
a fi obosit cititorul acestui serial de alergătura după
V misterele zarzavaturilor, sării sau cherestelii prin
târgurile și piețele Eșului, încât musai, pentru
înviorare, trebuie să-l port și prin locuri cu verdeață (dar nuinstalase
cea veșnică), la o primblare de agrement și conversațiune prin
grădinile publice ale Capitaliei de odinioară. în cele de astăzi,
animația, graba sau comerciul nu îngăduie gratuități Eforie. Proprietarii locuiau peste Prut, locurile lor erau
etimologice și nici paranteze istoriografice. Așadar, la Copoii,
birjar!
Până în anul 1832, izvoarele documentare nu cuprind
știri despre preocuparea administrației târgurilor (inclusiv a
lașilor) pentru amenajarea unor spații destinate manifestărilor
publice și cu atât mai puțin pentru locuri de promenadă.
Petrecerile elitei boierești în zilele de sărbătoare erau private,
domnii și apropiații lor se întâlneau. în veacul al XVI 11-lea și la
începutul celui următor, la grădina și iazul amenajate la
Mănăstirea Frumoasa. în grădina domnească de sub Curte, pe la
foișoare, chioșcuri și la vii. Poporul venea de armindeni la
scrânciobe, se aduna pe medeanul din fața Curții gospod sau al
Mitropoliei și de pe lângă bisericile parohiale, în zile de mari
praznice, la ceremonii de înscăunare, nunți domnești sau
boierești, se bulucea pc unde se putea în revolte spontane și
frecventa iarmaroacele și târgurile de aprovizionare curentă.
Abia în zorii modernității românești, un model occidental
edilitar a fost formulat prin dispozițiile Regulamentului
Organic (1832),_ impus de administrația rusească dintre anii
1828 și 1834. în Capul III, Anexa Litera H. referitoare la
înființarea eforiilor orășenești. Secția III, art. LXX1X, se
prevedea: Spre înfrumusețarea capitalii, spre sănătate și
plăcere lăcuitorilor ei. să vaface în mijlocul orașului o publică
primplare, pe un loc cumpărat de eforie sau hiat cu bezmăn
vecinie. Afară de acesta, să va așeza o grădină publică într-un
loc cu apropiere de oraș. Deși sarcinile edilitare noi ale Eforiei
Iași erau copleșitoare în raport cu bugetele și mijloacele tehnice
de care dispunea, tocmai pentru distracția și plăcerea...
capitaliștilor (lui Cațavencu) s-a pus în mișcare chiar din anul
1832 una dintre primele lucrări legiferate, probabil cu gândul că
va fi mai lesne de înfăptuit. Și nu a fost!
Despre grădina din Copou, asociată de regulă cu
Obeliscul Leilor și Teiul lui Eminescu, există numeroase
referințe, descrieri și evocări (adunate de Ion Mitican, în
Urcând Copou! cu gândul la Podul Verde, Tehnopress, [2006],
p. 323-349), care. în ansamblul lor. pot mulțumi imaginarul
colectiv ieșean, dispus la reconstituiri pitorești și nostalgice ale
vremurilor „mai bune, de altădată”, iar arhivele oferă un bogat
material pentru reconstituirea procesului ascuns, tern și chiar
plicticos al înființării, dotării, întreținerii și dezvoltării celui
mai vechi „parc” din Principate (grădina Cișmigiului din
București a fost înființată abia în anul 1847). Dintr-un studiu
detaliat al nostru (publicat în „Monumentul”, XVI, Lucrările
Simpozionului Național Monumentul - Tradiție și viitor. Ediția
a XVl-a, lași. 2014, lași. Editura Palatul Culturii, 2015, p. 367-
414) selectez cu maximă zgârcenie informații mai puțin
cunoscute.
Cele mai vechi sunt relatările unor străini trecători
ocazionali prin Iași sau rezidenți o vreme în capitala Moldovei,
cu misiuni politice sau de altă natură. Prima este a lui «ari Otto
Ludwig von Arnim, care, ajuns la Iași în 1836, vedea la capătul
promenadei de pe un deal mare (Copoul) „o grădină publică, un
stabiliment foarte cochet, pe care l-a amenajat un evreu din
Bamberg. Aici poți găsi răcoritoare de tot felul, iar. în anumite
zile, ca urmare a încuviințării date de domnitor poți asculta
orchestra sa militară, formată numai din băștinași aflați sub
conducerea unui capelmaistru neamț...”. Ochiul străin remarca
și câțiva boieri „în portul lor național, care devenea tot mai rar
atunci”, de fapt veșmântul turco-fanariot compus dintr-o
„haină lungă și largă de mătase și cu o căciulă înaltă", evident,
anteriul și ișlicul.
Din sursele românești, reținem în primul rând
mărturiile unor memorialiști ce evocă atmosfera și tabloul
Grădinii Publice și împrejurimilor din vremea maturității,
tinereții sau copilăriei lor. De pildă. Manolache Drăghici relata
în 1857 despre animația de pe dealul Copoului, îndeosebi vara,
când șoseaua se umplea de colbul ridicat de numeroasele trăsuri
ce urcau spre vii și spre grădina publică, fiindcă șoseaua
pietruită încă din 1834 rezolvase problema noroaielor de pe
drumul dc pământ, înlocuind-o cu aceea a prafului de nisip și
calcar. D. C. Moruzi, născut în 1850, și apoi Rudolf Suțu (1880-
1949) descriu animația de pe traseul Bulevardului Carol, și
publică cele mai vechi imagini ale obeliscului (1880) și teiului
lui Eminescu (de după 1899).
Primul dosar păstrat (Arhivele Naționale Iași, Eforia
lași. dos. 21/1832) despre gătirea locului îngrădit, cantitățile de
materiale și sumele respective, arată că cele dintâi amenajări
efectuate imediat ce vremea primăvăratică le-a îngăduit au fost
construcția unui pavilion de lemn („cortul”) și nisipirea locului
din jurul său. Cea mai importantă chestiune de la începutul
Grădinii Publice a fost însă de natură juridică, referitoare la florării proprii, cu o construcție modernă, prevăzută în bugetul
stăpânirea acestui loc, pe care Eforia l-a ales desigur fiindcă era
relativ aproape de vatra târgului, pe vechiul drum al
cronica veche
Botoșanilor, podit prin 1807 și devenit uliță de promenadă
pentru boierimea ieșeană, până la Podul Verde, aflat atunci cam
în dreptul clădirii actuale a Arhivelor Naționale, unde se
din în 1829 o rohatcă, și fiindcă era (aparent) „slobod" în
anul 1832. Locul a fost luat „cu japca", căci nu a existat niciun
act de cumpărare sau de luare în posesie cu bezmen de către
necultivate și ei au aflat mai târziu de ocuparea acestora. Abia în
1849, Eforia a reușit să închidă, prin răscumpărare, două litigii
Planul parcelar a! proprietăților in Grădina Publică la 1867
(Arhivele Naționale lași, Hărți și planuri, nr. 17)
pentru locurile ocupate în 1832 și pentru alte trei abia în 1869.
Nu mai puțin dificile financiar au fost lucrările de
plantare și întreținere a grădinii publice, împrejmuirile,
dotările, precum și construcția și reparațiile monumentului din
Copou. Delimitarea terenului și împrejmuirea cu șanț, apoi cu
garduri de spini, de nuiele, cu parmaclâc de scândură, cu zid de
cărămidă, s-au concretizat în decenii de proiecte și realizări,
între care selectez acum grilajul de fier, compus din 149 de
racle și o poartă de fier, realizat în anul 1850 de Cristian Virt
(Wirt) Pester (cunoscutul proprietar al viei Pcstcr), pc un soclu
de piatră, dar numai la fața grădinii, la Podul Verde.
Transformarea acestuia în Bulevardul Carol. cu acest nume din
1866, a presupus lărgirea străzii și o nouă aliniere a gardurilor
de la trotuare. La Grădina Publică a fost necesară mutarea
grilajului în interiorul grădinii, pe aliniamentul actual, lucrare
care era prevăzută după anul bugetar 1876-1877.
Când s-a deschis Aleea Principesa Maria pe locul
viran din marginea de sud-est a grădinii, cu prilejul construirii
unor vile de către arhitecții italieni Giuseppe Trolli și Carlo
Școlari, în 1896-1897, s-a făcut și pe această latură a grădinii
un grilaj metalic, pe soclu de piatră, dar cu stâlpi de cărămidă
tencuiți. împrejmuirea din fundul Grădinii Publice a rămas
până astăzi (când este pe aproape toată lungimea sa un gard
meschin din plasă de sârmă între stâlpi de beton) o
improvizație ascunsă ochiului vizitatorului de vegetația
abundentă. în timp ce pe latura dinspre strada Aurora se vede
un gard pe soclu de piatră, cu stâlpi de cărămidă, tencuiți și cu
plase de sârmă în cadre de fier-beton.
Plantațiile. Grădina a fost delimitată pe un loc
necultivat și parțial împădurit, cum era întregul platou al
dealului Copou. Pentru exigențele unei grădini publice,
probabil de model german, era nevoie de o dispunere
organizată a copacilor (în patru mari parcele și mai multe
table), de o mai mare varietate a speciilor decât aceea naturală,
constatată la fața locului, de alei nisipite, de straturi și straturi
de flori. Documentele consultate oferă un mare număr de liste
cuprinzând necesitățile de plantare anuală a puieților în
Grădina Publică și alte grădini și locuri din Iași de-a lungul a
patru decenii. Una consemnează materialul solicitat dc
grădinar în 1840. anume copaci mari, câte 500 de frasini, plopi,
paltini, ulmi, giugastri și mastacăni, precum și copaci mici,
câte 1000 de clocotici, mălini, călini, sămiceri, aluni și alte
câteva specii. Ulterior, apar uriașe cantități de material săditor
asigurat de Eforia Iași, cu sprijinul Mitropoliei și al
Departamentului Averilor Bisericești care au dat gratuit copaci
și puieți din pădurile unor mănăstiri din apropierea lașilor.
Astfel, în martie 1860, trebuiau aduși 6000 de copaci din
pădurea Bârnova, iar în septembrie 1860 se încuviința cererea
grădinarului W. Rach (Racu) de a înființa o școală de pomi
străini roditori în fundul grădinii. Acesta a plantat apoi tei,
castani și aguzi. aduși dc la pepiniera de la duzi de la Galata și
dc la Cârlig. Despre Teiul lui Eminescu, vestigiu natural din
fosta vegetație arboricolă de pe dealul Copoului. nu avem a
reține decât faptul că dimensiunile și analiza stării sale,
efectuată de specialiști dendrologi. indică o vârstă de circa
cinci secole, iar menținerea sa până în prezent este un fapt
remarcabil, datorat viguroasei mitologii culturale ieșene.
La începuturile grădinii, florile pentru plantare în
grădină erau cumpărate: trandafiri din soiul cultivat la Dulcești
(ținutul Romanului), trandafiri franțuzești, lilieci, garoafe
turcești, gherghine și altele. în total 1508 exemplare necesare
în 1850. Din 1852 apar informațiile despre existența unei
anului 1880, cea existentă și astăzi. Bufetul (chioșcul) din
grădina Copou. de lemn, are o istorie ce poate fi detaliată între
1839 și 1890, când s-a ridicat un nou bufet, aflat pe locul
Muzeului „Mihai Eminescu”, inaugurat în anul 1989. Pentru
fanfara militară, care a cântat în Grădina Publică chiar de la
începutul ei, exista un „cerdac" vechi, care trebuia demolat în
1855, iar locul muzicanților a fost stabilit într-un țarc. Decenii
la rând, fanfara garnizoanei a constituit un punct de atracție
major al Grădinei din Copou, un pavilion de lemn, octogonal,
cum se vede într-un proiect din anul 1867, apoi hexagonal fiind
construit în anul 1894-1895. Modelul a dăinuit până în prezent.
Nu avem cunoștință până acum de numele acelui
evreu din Bamberg menționat în 1836, care reușise să facă în
patru ani stabilimentul cochet la Copou și avusese și ideea
amenajării Grădinii Domnești, li știm mai bine pe grădinarii
șefi Franz Richter. dintre 1840 și 1844, apoi pe remarcabilul W.
Rach, angajat între anii 1844 și 1866, urmat de Pierre
Dieudonne și de Gh. Apostolescu, care era la postul său în anul
1876. De la an la an, dificultățile întâmpinate de aceștia s-au
diminuat, fiindcă plantațiile au crescut, iar alte nevoi au fost
treptat satisfăcute.
Despre monumentul din Grădina Publică se
vehiculează în literatura de specialitate și, cu atât mai mult, în
spațiul virtual al intemetului câteva inexactități ce pot fi
corijate documentar, cu următoarele precizări: la 8 noiembrie
1834, a fost pusă piatra de temelie în cadrul unei ceremonii la
care nu a participat și Mihail Sturdza. O Anafora dovedește fără
echivoc faptul că monumentul a fost propus de cei mai
slugarnici partizani ai noului domn, care inaugura atunci o
„epohă" nouă. Prudent și abil, acesta a știut să evite o capcană
politică, direcționând onoarea dedicației către monarhii puterii
suzerane și puterii protectoare. Acceptul sultanului a fost trimis
peste două luni, ca și aprobarea țarului. Constantin Ostap și Ion
Mitican au meritul de a fi semnatat împrejurarea că
Monumentul (numele din perioada lui Mihail Sturdza) a fost
conceput ca omagiu auguștilor monarhi ce „au dat Moldovei
noul așezământ" din 1832 (Cu Iașii mână-n mână. 11. Iași,
Editura Dosoftei, 1997, p. 221-226). Mai târziu, amintirea
dezagreabilă a domnitorului a trebuit ocultată și, cu atât mai
mult, după declararea independenței de stat (în 1877), fosta
putere suzerană nu mai putea beneficia la lași de un martor al
vechilor umilințe. Așadar, după 1878, a trebuit să se găsească o
sintagmă convenabilă și neutră politic pentru definirea
semnificației istorice a lucrării, devenită Monumentul leilor sau
Obeliscul cu lei.
Execuția obeliscului a fost efectiv începută abia în
primăvara anului 1839 și finalizată probabil în anul 1842.
Materialul folosit a fost piatră adusă de la Șcheia (ținutul
Vasluiului) și de la Ivancăuții de pe malul Prutului, din
districtul Dorohoiului. în 1839, aga Gheorghe Asachi a fost
însărcinat cu direcția lucrării, după ce întocmise smetul
(devizul) și planul monumentului, iar arhitectul Johann
Freiwald avea răspunderea execuției efective. A fost înlocuit în
1841 de polcovnicul Nikolai Singurov. Obeliscul, ca
monument simbolic și lucrare de artă, ar fi meritat un veșmânt
de calitate superioară, dar precaritatea pietrei a impus în
deceniile următoare repetate reparații. A fost vopsit peste tot cu
boia de oloi, în color argintiu (silbergletu), în 1855, iar în 1864
leii ce susțin obeliscul au fost „bronzați”. Pentru astuparea
crăpăturilor urma a se folosi „țimentu de portlantu”. Obeliscul
cu lei din Grădina de la Copou, din secolul al XIX-lea, este
cunoscut din câteva fotografii de epocă.
Iluminatul cu gaz fluid (petrol de la Moinești) a
Grădinii Publice a fost decis de prim-ministrul M.
Kogălniceanu în iulie 1860. în 1883, deja grădinile publice
erau iluminate cu gaz aerian, iar primarul Vasile Pogor anunța
în raportul său pe 1894-1895 că se vor schimba stâlpii
felinarelor, pregătindu-se introducerea eclerajului electric (în
1899). Și povestea (nespusă aici) continuă peste veac, cu detal i i
mereu schimbătoare, pe o realitate fizică și o imagine publică
durabile și emblematice pentru orașul Iași.
5
 cronica veche
Mircea CIUBOTARU

„MISTERELE"
ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (LIV)
a numai 20 de ani după înființarea Grădinii Publice de la Copou (1832), se vede că afluxul petrecăreților, îndeosebi Printre miile defotografii, căutam una din care

L al călăreților și al celor defilând în butci sau trăsuri vieneze, impunea extinderea unui spațiu de agrement spre nord,
dincolo de șanțul orașului. Proiectată „pentru o preumblare publică”. Grădina Aleilor a fost creată „din înaltă
poruncă” (a lui Grigore Alexandru Ghica), începând cu anul 1851. Aleile numite astăzi Grigore Ghica-vodă au capetele de
sud chiar pe locurile de început ale acestei promenade, amenajată după alinierea drumului și delimitarea spațiului verde cu
.să-mi pot decupa chipul, cînd a sosit bilețelul acela galben
lipit de tine pe prima pagină a caietului de poezii, poeziile cretane
din vara aceea, poate a doua, poate a treia, poate chiar a patra,
de la un punct încoace e greu, imposibil, să mai ții socoteala -
șanțuri pe dreapta și stânga viitorului bulevard. Terenul era situat pe moșiile Copou și Rediu! lui Tatar, proprietate a și era vorba despre un sărut din adîncul inimiipînă în înaltul...
Mănăstirii Trei Ierarhi. După secularizarea moșiilor mănăstirești (1863), acestea au devenit proprietatea Statului, care a și o bucurie atît de intensă a încolțit în mine că era dureroasă,
administrat Grădina Aleilor prin Departamentul Lucrărilor Publice, fiindcă Eforia Iași nu ar fi suportat cheltuielile pentru o durere magică, o durere în întregulființei mele.
dezvoltarea și întreținerea unei atât de mari suprafețe horticole. Și am știut că deși litera ta e la nord și cealaltă la sud
Ca și în Grădina Publică, în rara vegetație arboricolă existentă deja s-au trasat alei nisipite și a început plantarea dar asta spune pînă și geografia, am știut, am știut cu mintea,
masivă cu pomi și puieți de soiuri variate. S-a ocupat de această operațiune același vrednic grădinar W. Rach, cunoscut din cu inima și cu tot trupul - da, combinata sudică e mereu
episodul anterior. Un deviz de materiale, lucrări și cheltuieli a fost solicitat la 2 august 1851, iar în noiembrie 1852 deasupra celei nordice, iar scena balconului este încununarea
locuitorii din 21 de sate din ținutul Vaslui urmau să aducă la Grădina Aleilor 7370 dc copăcei și zeci dc care cu pari pentru ceafără de pată, încununarea a tot și a toate din această lume.
îngrăditură. La sfârșitul lunii septembrie 1853. au sositși de la Humulești, Vânători, Răucești și Oglinzi, din ținutul Neamț, Cum și valurile sărate ale sudului sînt altceva decât valurile
alte 70 de care de copăcei, care s-au și plantat, iar peste o lună au mai venit încă 120 de care din aceleași sate, cu puieți de în care se așează cumplitele zăpezi din Septentrion.
mastacăn, brad, mălini, scumpii, arini și cătină de munte, luați din codrul Mănăstirii Neamț.Au contribuit prin .jărtfe și Știu asta bine și nu disprețuiesc niciunul din marile daruri.
faceri de bine” boieri (menționați în evidențe nominale pentru donațiile de salcâmi, scumpii, trandafiri și alte plante) și Și amfostfericit, și sîntfericit și acum, și simt cum mă scufund
mănăstiri, cu material lemnos adus din pădurile bisericești (Aroneanu. Bârnova. Buciumi și Mogoșești). Mai multe liste încet și sigur în cele fără de moarte...
consemnează soiurile și miile de exemplare plantate. Spațiul a fost împrejmuit cu un parmaclâc, rupt de publicul privitor la Ajungă-i morții împărăția ei!
exercițiile militare din iama anului 1854, încât vitele puteau intra în grădină. împrejmuirea era stricată cu totul în manie 5 Februarie 2019, în lași
1855, când grădinarul făcea un smet (deviz) pentru un gard de nuiele și spini, enumerând cantități impresionante de
materiale.O altă listă din 1853 înregistra necesarul pentru recent înființata Grădină a Aleilor: copaci mari (ulmi, tei, cireși,
plopi, paltini) și mici (giugastri, sângeri, aluni, călini, dârmoși, carpeni, stejari, clocotici, lemnul-cânelui, sorb, pădureți,
mălini, soc, corni și frasini), în total 10000 dc pomi.Pentru toamna anului 1855, W. Rach calcula alte nevoi, anume 1200 de
Liliana ARMAȘU
copaci mari și 17000 de copaci mici. Este, așadar, cert că varietatea dendrologică actuală din Dealul Copoului nu este o
moștenire naturală a unei foste păduri, ci a unui act de civilizație urbană de la mijlocul secolului al XlX-lea. Edouard
Grenier, diplomat și poet francez, rezident la Iași în 1855-1856, evoca grădina de la capătul esplanadei de pe Copou, unde,
vara, ca la Cascine sau Bois de Boulogne, se înșirau pe două rânduri trăsurile din care coborau doamnele, iar cavalerii
(domnii) descălecau și conversau cu acestea. Nu uită
să menționeze obiceiul boierilor, îndeobște
cunoscut și din alte relatări, de a merge și pe jos. dar
rar și doar la Copou, nu și în oraș, unde se deplasau Cât mai avem mâinile libere...
numai cu trăsuri cu doi cai.
Succesorul lui W. Rach, mort în 1866,
Apropie-te.
francezul Picrre (Petru) Dicudonne, trebuia să
îngrijească și el toate grădinile publice existente în
Apropie-te acum,
anii următori în lași. La Grădina Aleilor, îl găsim, în
căci prea puțin ne e dat pentru asta
statele de plată ale Primăriei, ajutat dc doar doi
și prea puțin ne vedem lafață
lucrători, în anul 1868. Ca și în cazul Grădinii
alăturifiind.
Publice, cheltuieli importante au fost făcute pentru
protecția vegetației tinere. După cel puțin 15 ani de
Apropierea e mai mult decât un abur cald
la înființare, când pomii au crescut și s-au maturizat,
sau un umăr lângă alt umăr -
nu a mai fost necesară o împrejmuire înaltă a
Grădina Aleilor (lașii in plan austriac din anul 1855 - detaliu)
ea poate încălzi o inimă
terenului. Un gard de nuiele, învechit și putrezit, nu
ca s-o trezească la viață
putea să fie nici folositor și nici estetic. După ce a
și poate dezmorți o amintire sau... un picior
fost desființat, spațiul nu a mai fost perceput ca o grădină, ci ca o perdea arboricolă aferentă unui bulevard.
ce nu ar vrea să îmbătrânească exact în acest moment
O dată reper în istoria Grădinii Aleilor se poate constata în anul 1871, când s-a decis folosirea subvenției de la
când pare că te apropii
Ministerul Public exclusiv pentru îmbunătățirea plantației. Erau necesari 230 de puieți de tei și paltini pe dreapta și stânga
(ce-i drept, mai mult cu
aleilor, precum și 918 copaci în interior; mai trebuiau întreținute două trotuare în lungime de 1104 m fiecare, două alei
ochii...)
interioare, paralele cu șoseaua, de câte 1140 m (cele devenite aleile Ghica-Vodă de astăzi), două alei rotunde ce însumau
alți 1140 m, iar două alei „ingleze” de ambele părți măsurau câte 1458 m. Au fost comandate 60 de bănci de fontă, turnate la
Căldura e ceea ce rămâne
un atelier din Galata, precum și 29 de fanare, dintre care s-au instalat doar 17. Atunci, grădina și-a schimbat aspectul,
din tot efortul nostru de a
devenind „Bulevardul Grădinei Aleilor de la Copou”, denumire atestată în 1874. O Dispozițiune tipărită și afișată, din 28
nu muri.
iulie 1876. reglementa circulația pe acest bulevard. Astfel, aleea stângă era destinată vizitatorilor călări, iar cea dreaptă
căldura pe care o simte cineva
pentru pietoni; trotuarele de pe ambele părți erau pietonale, iar drumul de prin mijloc se rezerva pentru trăsuri.
când se gândește la noi.
Contravenienții erau pasibili de penalități.
căldura unei cărți
Memorialistul D.C. Moruzi ne-a lăsat o descriere a Grădinii Aleilor, probabil din jurul anului 1860, așa cum și-o
scrisă cu tristețea
amintea mai târziu: un spațiu sărăcăcios, închis cu niște răzlogi, cu doar câteva sute de copaci prăfuiți și tufe de cătină și
de afi trecut printr-o viață netrăită
lilieci, fără flori, cu iarba din „țel ina fecioară", cu două alei paralele cu șoseaua, pe care se aflau din loc în loc doar câteva
până la capăt.
bănci lungi, pe care nu s-ar fi așezat decât un bolnav sau un poet mai sărăcuț, și cu un bordei țigănesc în capătul de sus al
grădinii, în care locuia, cu familia, un paznic. Se înșală memorialistul, care spune că nu erau încă („pe atuncea”) rondurile
grădinii, deși acestea apar într-un plan austriac din anul 1855, găsit de cercetătorul sibian Dan-Dumitru lacob la
Apropie-te.
Osterreichischen Staatsarchiv din Viena. Grădina era locul predilect pentru dueluri (se evocă două dintre acestea), iar pe
Pietrele nu ajută
un tăpșan de dincolo de capătul se sus. pe locul de astăzi al Universității Agronomice „Ion Ionescu dc la Brad", se organiza
decât să pui un hotar între oamenii
vara lagărul garnizoanei lași. Aici (la rondul actual de la Fântâna cu Fete), cântau, succesiv, două fanfare militare, pentru
care nu vor să se vadă.
publicul select, care se aduna spre asfințit, cu trăsuri sau călare, pentru amuzament, conversație și flirt. După retragerea
sau care vor să se vadă prea mult
muzicii, petrecăreții puteau continua distracția la vestita grădină a lui Pestcr. Aspectul foarte modest al Grădinii Aleilor era
și își pun centuri de castitate
compensat dc priveliștea încântătoare spre răsărit, apus și sud, dovadă a faptului că vegetația arboricolă nu era atât de deasă
ca nu cumva să știrbeascăfrumusețea
ca mai târziu, încât să închidă complet orizontul pentru vizitatorul acestei zone înalte a Copoului. Datorăm lui Rudolf Suțu
lucrurilor greu de atins.
o evocare similară. In ultimele două decenii ale secolului al XlX-lea, informațiile sunt mai sumare și mai puțin relevante,
spațiul grădinii fiind stabilizat și cheltuielile de întreținere mai mici. O fotografie cu un peisaj de iarnă și sănii restituie
Apropie-te acum.
imaginea bulevardului din această epocă (N.A. Bogdan. Orașul Iași, ediția a doua, 1913, p. 463).
că mi s-a cuibăritfrigul în oase
O veche fântână „monumentală” din mijlocul celui de al treilea rond (Rond-Point), aflat la marginea de nord a
de două mii de ani încoace.
Grădinii Aleilor, probabil săpată chiar la începutul ei, era astupată și părăsită în anul 1891. Reamenajată ca sursă de apă
Iar pentru afi străini avem tot timpul înainte,
pentru udat grădina, fântâna era numită în 1899 „basenul din grădina Rond-Point". Locul acesta a rămas până în prezent ca
aș zice, chiar o veșnicie.
un spațiu de referință în zona dealului Copou, cu aspectul și funcționalitatea unei piețe de la capătul liniilor de tramvaie și
autobuze. Un moment sărbătoresc, în pofida împrejurărilor dramatice ale războiului, s-a petrecut în prima zi a anului 1918
Atunci orice încercare de a ne atinge scândurile
aici, la vestita Fântâna Fetelor, cu participarea reginei Maria. Astăzi, Fântâna cu Fete, operă a sculptorilor V. Condurache
vafi zadarnică,
și VI. Florea, din 1965, marchează un loc rezonant în istoria edilitară a lașilor.
fiindcă nu vom avea mâinile libere
în planul al doilea, mărginit de Aleea Ghica-vodă, pe stânga bulevardului, de la Cazarmă și până la primul rond, și
și nu vom putea cerși eternității
apoi pe dreapta, de la primul și până la al doilea rond, s-au făcut împroprietăriri după 1919, pentru foști combatanți în
o frântură de viață.
războiul mondial, ofițeri rezerviști, intelectuali și ofițeri de carieră, fapt ce explică acum caracterul „select” al rezidenței în
Copou. Alte realizări urbanistice, toate pe stânga bulevardului, afectând parțial spațiul fostei grădini, ritmează peisajul prin
intrările în Stadionul „Emil Alexandrescu” (fostă „arenă” sportivă în perioada interbelică), construit în 1959-1960, în
Parcul Expoziției, creat între 1923-1936, numit apoi și „Parcul Regele Carol al II-lea” (1938), și Institutul de Chimie
Macromoleculară „Petru Poni” (1949). Pentru detalii și alte delicii arhivistice, cititorul poate consulta textul nostru extins,
publicat în Monumentul XVII. Partea a 2-a. Lucrările Simpozionului Național Monumentul - Tradiție și viitor. Ediția a
XVI-a. Iași, 2015, Iași. 2016, p. 207-218. încheind la Rond-Point inspecția toponimică prin parcurile Copoului. facem la
stânga-mprejur, ca să avem timp de întoarcere și popas în alte locuri cu ștaif și patină istorică ieșeană.

cronica veche 5
 Mircea CIUBOTARU
„MISTERELE" ONOMASTICE
ALE IAȘILOR (LV)
u mai știe astăzi vizitatorul grăbit, călcând pe gazonul
N Complexului Palas, chiar și zăbovind o clipă în fața celor
câteva vestigii din secolul al XVIl-lea ale unei mori de
apă, că pașii îl poartă prin vechea grădină domnească, probabil
tăcută dc Vasile Lupu și admirată, în 1653, dc Paul de Alcp, care
nota o surpriză exotică, lămâii plantați în ciubere. Soarta grădinii
a fost mereu determinată de starea Curții, rămânând în paragină
ori dc câte ori aceasta era distrusă de incendii. După pârjolul din
1785, din vremea lui Alexandru Mavrocordat (Delibei sau
Pârlea-Vodă), a fost chiar abandonată, până în a doua domnie a
lui Alexandru Moruzi (1802-1806), când Curtea arsă a fost
refăcută. Memorialistul D.C. Moruzi știa, desigur din relatări ale
bătrânilor, de marea și frumoasa grădină din dosul Palatului
Administrativ, care cobora tocmai devale, în vremea străbunului
său. (Curtea Domnească din lași. Ulița Mare și Podul Verde, în
„Unirea Femeilor Române’', anul V, 1913, nr. 1, p. 41). O vedem
reprezentată în Plan ichonographique de la viile de Jassy, ridicat
Grădina Domnească in Planul lui Joseph de Bajardi (1819)
de inginerul Joseph dc Bajardi în anul 1819.
în focul devastator din 19 iulie 1827, Curtea a ars iarăși și politie provințială a Evropii țivilizate”; sumele necesare nu erau
grădina a fost din nou părăsită. Pc temeliile vechii construcții s-a
reclădit, între 1840 și 1844. Palatul Administrativ al Ocârmuirii,
dar grădina a rămas pustie. La 22 februarie 1832, Sfatul
Municipal hotăra să stabilească în fiecare joi, pe acest loc de sub
Curtea Arsă, un iarmaroc de vite, cherestea și alte producturi.
până când se va găsi un loc mai îndemânatic. (Arhivele Naționale
Iași — ANI, Eforia lași, dos. 17/1832, f. 12 r.). Acesta trebuia să
completeze negoțul similar din Târgul Boilor, de pe medeanul
Sărăriei, aflat alături de mecetul (cimitirul) turcilor. în martie
1832, orășeneasca agie primea porunca de a face publicitate
pentru deschiderea iarmarocului. (Ibidem, f. I r., 2 r., 4
r.(.Semnalez aici informația pe care o avea în 1836 Karl Otto
Ludwig von Arnim despre un evreu (nenominalizat) care
amenajase grădina din Copou, deschisese un hotel și care îi
spusese că „acolo jos urmează să se facă o grădină în terase
întocmai ca la Bayreuth” și că avea o idee în legătură cu aceasta
(Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea,
Serie nouă, III, coord. Daniela Bușă, București, Editura
Academiei Române, 2006, p. 497). Identific în această relatare
confirmarea proiectului din 1834 pentru viitoarea „grădină
domnească" din spatele fostei Curți, despre care documentele
interne încep să consemneze știri detaliate abia peste un deceniu,
când deja locul se umpluse de gunoaiele iarmarocului.
Un studiu temeinic, extins apoi într-un consistent volum
(Precursori ai modernizării societății românești: Carol Mihalic
de Hodocin, lași. Editura Junimea. 2015), a fost consacrat dc
istoricul Dumitru Vitcu unui important personaj, care a marcat
viața intelectuală și edilitară a lașilor între 1838 și 1862. Inginerul
Carol Mihalic de Hodocin, geolog („montanist”), hidrotehnician
(„hidraulic”) și promotor al unor inițiative tehnice industriale,
manufacturiere, agricole și de transport privitoare la valorificarea
resurselor naturale ale Moldovei, este mai cunoscut, din surse
publicistice, ca primul director al celei dintâi Școli de meserii
(Școala de mecanică practică). înființată în 1839, și ca proiectant
și executant al lucrărilor de înlocuire și extindere a rețelei de
conducte de apă din Iași (1845-1848), pentru care a întocmit
Planul drumului apelor Capitaliei (ridicat în 1843 și litografiat în
1857). Cu prilejul cercetărilor sale în perimetrul Capitalei,
harnicul inginer, elogiat mai târziu și de Mihai Eminescu, a găsit
condiții foarte bune pentru înființarea pc locul de din vale dc
Curtea veche, atunci nefolosit și mlăștinos, a unor feredeie și a
unei școli de înot, iazul de acolo și câteva izvoare din preajmă
oferind suficientă apă, iar prin plantare de copaci s-ar fi făcut o
grădină frumoasă și plăcută. Un plan, menționat doar, punea pe
hârtie acest gând. Se mai afla pe acel loc. împrejmuit cu un rest al
zidului de incintă al grădinii vechi, doar un havuz sec, dezafectat.
Deși ideea a fost agreată și de guvern (la 24 noiembrie 1842), și de
Mihail Sturdza. și de opinia publică, prin vocea profesorului
Constantin Vârnav, care a susținut o disertație la Academia
Mihăileană, în 28 martie 1843, pe tema foloaselor scăldării în apă
rece și a înotului (D. Vitcu. op. cit.. p. 212-220), proiectul a rămas patrimoniu, muncind cu dăruire, entuziasm și profesionalism.
6 cronica veche
doar o propunere, fiindcă alte costisitoare lucrări (aducțiunea de
apă, canalizări, pavări de străzi, construcții și reparații de poduri
și podețe) erau prioritare pentru Eforie. Au trebuit să treacă încă
12 ani pentru ca chestiunea să reapară într-un dosar întreg ce
cuprinde știri dc primă importanță despre această idee, care se va
putea înfăptui, parțial, numai după alte aproape opt decenii.
într-o anafora, din 14 ianuarie 1855, a președintelui
Departamentului Lucrărilor Publice către domnitorul Grigore
Alexandru Ghica, se reluau, cu adaptări la noua conjunctură,
argumentele principale pentru înființarea unei grădini publice,
după pilda grădinii Cișmegiu din București. Se arăta că, pe locul
mlăștinos, o baltă care nu seca nici vara avea o înrâurire
vătămătoare pentru sănătatea publică, fapt confirmat de holera
din 1853 și de boala frigurilor manifestată mai intens în acea
zonă. Cele șase izvoare îmbelșugate descoperite în apropierea
Palatului ar fi putut alimenta un feredeu, iar o școală de înotat s-ar priceputului grădinar „Racu”.
fi făcut pe acea baltă, care avea alte izvoare puternice pe fundul ci.
Fercdcul se recomanda ca foarte necesar orașului, fiindcă acela
turcesc, fundat de Vasile (Lupu)-vodă, singurul existent atunci,
nu mai corespundea trebuințelor vremii și era aproape inaccesbil
clasei sărace, datorită prețului ridicat. (ANI, Ministerul
Lucrărilor Publice din Moldova, dos. 709/1855, f. 1 r.-v., 6 r.).
Domnul aviza favorabil propunerile (17 ianuarie 1855) și
dispunea întocmirea unui deviz de cheltuieli. Punerea în act a
acestui proiect a trenat în cursul anilor 1855 și 1856, singurul
rezultat fiind o instructivă corespondență între „idraulicul”
Mihalic dc Hodocin, arhitectul Johan Brandel, care a desenat un
plan (necunoscut încă) al locului. Sfatul Municipal,
Departamentul Lucrărilor Publice și Secretariatul de Stat.
Arhitectul era sceptic în privința acestui demers, fiindcă ministrul
(Lucrărilor Publice) îi spusese „să nu mai zădărnicească lucrările
[sic! = zădărască lucrurile]", căci nu sunt mijloace bănești pentru
acest proiect. (Ibidem, f. 8 r.). într-adevăr, feredeul nu s-a făcut
niciodată acolo, iar școala de înotat, ștrandul de mai târziu, s-a
deschis abia în anul 1929. Totuși, Sfatul Municipal a luat iarăși în
discuție planul lui Mihalic de Hodocin. în 20 august 1856. cu șase
propuneri (puncte) grăitoare pentru mentalitatea unor spirite
novatoare și aspirațiile epocii moderne. Se invoca faptul că:
Grădina Publică de la Copou era prea departe pentru cea mai
mare parte a publicului, iar pc arșița verii colbăraia era un
inconvenient important; asemenea locuri de adunare și dc
petrecere existau nu numai „în fiecare capitalie, ci și în fiecare
prea mari, capitalul putându-se aduna „prin acții, într-un chip
potrivit”, având ca exemplu înființarea Cabinetului Natural.
(Ibidem. f. 13 r.-14 v., 30 r.-31 r., 32 r.-v.). Un grădinar loanu urma comentate, [album] de Lucian Vasiliu, Olga Rusu, loan Holban,
să se îngrijească de împrejmuirea grădinii cu un gard de nuiele
pentru care s-a conceput un deviz și s-a aprobat aducerea
materialului din pădurile mănăstirilor Bârnova. Dancii și
Frumoasa. (Ibidem. f. 17 r., 18 r„ 22 r„ 26 v.). Lucrurile au trenat,
ca de obicei, și abia la 3 februarie 1860 se publica anunțul unei
licitații pentru antrepriza închiderii cu zaplaz de scânduri a
locului slobod de din vale de Palatul Administrativ, facerea unor
alei, plantarea de copaci și curățarea havuzului din mijloc, totul
pentru amenajarea unei grădini publice (Ibidem, f. 39 r.-v., 40 r„
45 r.), iar peste un an (la 12 februarie 1861) jardinierul W. Rach,
cel ce administra și Grădina Publică din Copou, și Grădina
Aleilor, a întocmit o prețioasă listă, cu estimația cantităților și
prețurilor arbuștilor mirositori și sălbatici, potriviți pentru teren
mlăștinos și pe deal (adică pe panta abruptă din spatele palatului),
șerpuitori pc zid și rezistenți la căldura verilor toride. Arbuștii,
denumiți, probabil după un catalog internațional, cu nume
științifice, trebuiau aduși din străinătate și din țară. Suma totală.
ărbătorile Pascale din acest an au prilejuit Muzeului
S Municipal Iași organizarea Expoziției lași - Oraș al
Spiritualității, care reunește pentru prima dată obiecte și
documente aparținând celor cinci culte reprezentative,
coexistente de peste șase secole în spațiul ieșean al credinței. La
festivitatea de deschidere, desfășurată în prezența primarului
municipiului lași, Mihai Chirica, a reprezentanților unor instituții
locale și ai cultelor religioase, prof. univ. dr. Petronel Zahariuc,
decanul Facultății de Istorie, de la UA1C, a deslușit numerosului
public prezent semnificațiile profunde ale produselor culturale și
spirituale ce vin din trecut pentru cei de astăzi și pentru cei din
viitor.
Gândită și realizată sub forma unui arc peste timp,
expoziția a fost realizată împreună cu Mitropolia Moldovei și
Bucovinei - 1PS Teofan, preot Cristian Morarii și Elena
Gherman, Episcopia Romano-Catolică - episcop Petru Gherghel,
preot paroh Paul Budău, istoric Dan Doboș și arheolog Stela
Cheptea, Comunitatea Armeană Iași - doctor Nazarian Zareh,
Comunitatea Evreilor din Iași - Martha Eșanu, Comunitatea
Rușilor Lipoveni - preot Hușleag Vasile. Arhivele Naționale Iași
- director Florin Cîntic, dr. Ina Chirilă și dr. Mihai Mârza,
Complexul Muzeal Național “Moldova” Iași - Muzeul de Istorie
al Moldovei, director Lăcrămioara Stratulat, dr. Senica Țurcanu.
Lucian Calancea și Dana Miron. Facultatea de Arhitectură "loan
Mincu” București, Institutul Național al Patrimoniului București
- Ștefan Bâlici și Alin Saidac și Centrul Municipal de Memorie
Vizuală Iași -Ozolin Dușa.
Au făcut posibilă punerea în operă a acestor valori de
Cu Mihail Sadoveanu la Ștrand (1931)
de 191.456 lei, cuprinzând și prețurile pentru sămânța de iarbă
franțuzească, brazdele de iarbă, nisipul și materialele necesare
plantației, precum și plata pentru munca a 16 oameni, timp de
patru ani, câte opt luni de timp favorabil (Ibidem, f. 50 r., 51 r.-52
v.), era imposibil de adunat de Eforie, chiar cu sprijinul
Departamentului Lucrărilor Publice.Această tentativă a fost,
desigur, încă o dezamăgire a inventivului și obositului inginer
Mihalic, probabil ultima, căci a murit curând (în 1862), poate și a
Gândul unei grădini publice în acest loc mai apare
episodic între proiectele urbanistice ale Primăriei Iași, doar
însoțit de speranța unei subvenționări din partea Ministerului
Public, însă abia dacă s-au putut face în deceniile următoare două
modeste împrejmuiri. O dificultate cu pondere în rezolvarea
acestei probleme edilitare era și necesitatea unor exproprieri cu
despăgubire, precum și lipsa actelor dc proprietate ale unor case
din perimetrul fostei grădini. Starea insalubră a locului și vechiul
havuz mâlit, unde se adunau apele dc ploaie ce inundau casele din
zona bisericii Sf. Constantin, au rămas multă vreme ca oglindă a
unei debilități administrative cronice.
Abia în primăvara anului 1890 s-a realizat o plantație,
pentru consolidarea versantului de la sud de Palatul
Administrativ (Vasile Pogor și Nicolae Gane, antologie de texte
realizată de Lucian Vasiliu. Editura Canova, 1993, p. 91), iar o
Grădină Botanică a Universității. înființată în jurul anului 1895 în
curtea Palatului Administrativ, a mai atenuat imaginea dezolantă
a părții de sud-est a perimetrului fostei Curți Domnești.
Schimbarea numelui S7r. Scursorilor în Str. Botanică, la 20
februarie 1907 (ANI. Primăria Iași. dos. 270/1906. f. 34 r.), nu
putea să suplinească decât formal și simbolic incapacitatea
financiară a lașilor, prelungită timp de un secol. Căci numai sub
autoritatea lui Osvald Racoviță. personalitate cu merite evidente
în dezvoltarea urbanistică a lașilor. Primăria, în colaborare cu
Societatea „Gimnastică, Sport și Muzică”, a amenajat pc locul
fostei Grădini Domnești un ștrand complex, inaugurat la 1
septembrie 1929 (Primul Anuar-ghid al Municipiului Iași. Iași,
octombrie 1935 (cu fotografii ale ștrandului din 1928 și 1935), p.
245-246; Prin Iașii de odinioară. 100 cărți poștale ilustrate și
Const.-Liviu Rusu. Iași. Casa de presă-editură „Cronica”, 1995,
nr. 90 (ștrandul la 1940). în sfârșit, din luna mai 2012, întreaga
zonă a fostei Grădini Domnești a căpătat aspectul și
funcționalitatea Complexului detalii documentare, trimit la
varianta integrală a acestui text publicată în „Monumentul",
XVII, Partea a 2-a. Lucrările Simpozionului Național
Monumentul - Tradiție și Viitor, ediția a XVII-a, Iași, 2015,
Editura Palatul Culturii, Iași, 2016, p. 197-207). Un loc cu o
poveste de aproape patru secole, așezat sub reflectorul
documentar, se instituie treptat în conștiința ieșenilor nu numai ca
un spațiu al strălucirii și decăderii în sinusoida istorică a orașului
Iași, ci și ca omphalos modern, de agrement, precum și de
consum comercial și cultural al metropolei actuale. Dar nimeni
nu s-a gândit vreodată că numele lui Carol Mihalic de Hodocin ar
putea figura pe tăblița unei străzi de pe drumul apelor Capitaliei
moldave. Uitarea, dușmanul insidios al Recunoștinței!
SPAȚIUL
CREDINȚEI
/
sub diriguirca competentă a directoarei dr. Aurica lehim. mult
apreciată și pentru activitatea ei la Muzeul Unirii, colaboratorii
Silviu Parascan. Cosmin Sandu (fotografii vechi). Lucian
Șchiopii, lonuț Juravle, Constantin Guraliuc, Corneliu Tănase,
Oana Enea, Liliana Munteanu, Nicolae Zugravu și Daniela
Naclad de la Societatea Ortodoxă a Femeilor Române - Filiala
Iași.
Expoziția, care va fi deschisă publicului până la
sfârșitul anului, prezintă documente, veșminte și obiecte
liturgice privitoare la bisericile Sf. Nicolae Domnesc, Sf. Trei
Ierarhi. Biserica Sf. loan Zlataust. în proximitate, au fost plasate
expozițional două mese de altar ale ritului catolic și ortodox,
vizitatorii putând astfel să observe asemănările și diferențele
caracteristice. De menționat că ideea de a aduna la un loc
simboluri și obiecte de patrimoniu ale cultelor recunoscute a fost
înfăptuită pentru prima dată în lași. Intr-un timp delicat al
istoriei, marcat de conflicte sau de indiferență secularizată,
expoziția transmite un mesaj pentru „demilitarizarea inimilor”
prin recursul la valori spirituale comune, care trebuie să apropie,
nu să despartă oamenii. Expoziția echivalează cu simbolul
porumbelului ducând o ramură de măslin spre cer, imagine a
credinței că la originea unicei familii umane se află Dumnezeu.
El, Creatorul a toate și al tuturor. (M.M.)