MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

DEPARTAMNETUL ” COMERȚ, TURISM ȘI ALIMENTAȚIE PUBLICĂ”

Studiu individual
la disciplina
”Microbiologia, sanitaria și igiena mărfurilor”

Autor:

Ripleanscaia Victoria, MERC-191,zi

Conducător:

conf.univ. Calmîș Valentina

Chișinău

2021
CUPRINS
Introducere ............................................................................................................... 3
Capitolul I. Virusul EBOLA. Generalități ............................................................ 4
Capitolul II. Clasificarea virusului EBOLA.......................................................... 6
Capitolul III. Mod de infectare a celulelor. Febra hemoragică........................... 9
Concluzii și propuneri ........................................................................................... 16
Bibliografia și site-ografia ..................................................................................... 17

2
 Introducere

Virusurile (lat. Virus=toxină, otravă) sunt orgnisme submicroscopice alcătuite

din material genetic ( fie el AND sau ARN), ce poartă numele de genom viral,
inconjurat de un inveliș protector numit capsidă. Sunt organisme unice, datorită
faptului că nu se pot inmulți in absența unei celule gazdă.

Figura 1. Structura virusului

Până in momentul de față se cunosc peste 2200 de specii de viruși, clasificate de

către ICTV (International Committee on Taxonomy of Viruses) in 6 ordine,
folosindu-se criteriul filogeniei virale:
1) Caudovirales
2) Herpevirales
3) Mononegavirales
4) Nidovirales
5) Picornavirales
6) Tymovirales

3
 Capitolul I
Virusul EBOLA
Ebola este o boala mortală, care aparține grupului de febra hemoragică (afecțiuni
virale care apar cu afectarea pereților vaselor sanguine și dezvoltarea hemoragiilor
cu diverse localizări) și se caracterizează printr-un curs sever și rapid, dezvoltarea
unei sîngerări extinse și un risc ridicat de deces. Există cinci tulpini ale acestui
virus, patru dintre ele reuşind să îmbolnăvească oamenii. Odată ce a pătruns în
organism, virusul omoară celulele, făcându-le pe unele dintre ele să explodeze.

Virusul Ebola provoacă cele mai mari modificări ale ficatului, splinei, creierului
si glandelor endocrine (tiroide, pancreas, glandele suprarenale). Distruge sistemul
imunitar, cauzează hemoragii interne puternice şi afectează aproape fiecare organ.

Figura 2. Virusul Ebola la microscop

Virusul a fost descoperit in anul 1976, a rămas relativ necunoscut publicului larg
și puțin studiat pană in momentul in care a reapărut in Statele Unite in 1989, fiind
”importat” odată cu un grup de maimuțe aduse din Filipine.
Virusul Ebola este un membru al familiei de virusi ARN. La microscop acest virus
are aspectul unui filament lung și a fost denumit dupa un rau din Zaire, Africa,
unde el a fost detectat prima dată.

Gazdele obișnuite ale acestui virus sunt rozătoarele și țânțari. Acest virus
provoacă in primul rand febra și dureri de mușchi. Boala poate să progreseze pană
cand bolnavul va avea probleme respiratoarii, sângerări severe, problemele de
rinichi și șoc.

4
 Simptomele debutează brusc, cu febra ridicată, dureri musculare, cefalee și dureri
in gât, după incheierea perioadei de incubație a virusului cuprinsă intre 2 si 21 de
zile.
Boala nu se transmite pe cale aeriană, ci doar prin contact direct cu fluidele
corporale ale altei persoane infectate. In timp ce nu există un tratament
medicamentos specific pentru boala Ebola, pacienții primesc ingrijiri medicale
menite sa prevină complicațiile cu potențial letal. Rata de mortalitate a celor
infectați este de 90%.

5
 Capitolul II
Clasificarea virusului

Virusul apartine speciei Filovirus, familiei Filoviridae, ordinului

Mononegavirales. Familia Filoviridae este impărțită in 2 genuri distincte:

- Genul Ebolabirus
- Genul Marburgvirus

Genul Ebolavirus cuprinde 5 specii:

- Zaire ebolavirus
- Sudan ebolavirus
- Cote d”lvoire ebolavirus
- Reston ebolavirus
- Bundibugyo ebolavirus

Figura 3. Zaire ebolavirus la microscop

6
 Figura 4. Genul Marburgbirus

Virusul poate fi ramnificat (uneori extensiv), sau simplu, circular, sau sferic și
uniform in dimensiune. Virusul este variabil avand de la 1400 nm pana la 970 nm
(dupa purificare). Are ținte de 7 nm lungime amplasate pe toată suprafața lui la
intervale de 10 nm.

Nucleul are forma de filament tubular și o axă centrală intunecoasă, de 20 nm,

care pare sa fie proteina ribonucleică. Nucleul are 50 nm in diametru si o inălțime
de 5 nm. Virusul contine 1.1% acid nucleic și o moleculă de ARN.

Până în prezent, au existat 33 de epidemii ale bolii Ebola începând cu anul 1976,
dar epidemia de anul acesta din Africa de Vest este de departe cea mai largă.
Virusul a infectat mii de oameni şi a ucis deja jumătate dintre ei. A început în
Guinea şi s-a răspândit în Sierra Leone, Liberia şi Nigeria. Un bărbat care a
călătorit din Statele Unite ale Americii în Africa a murit de Ebola. De asemenea,
asistența care a ajutat la tratarea lui, a fost şi ea infectată.

7
 Figura 5. Răspîndirea Ebolei pe zonele active

Figura 6. Zonele, unde predomină diferite specii de virus

8
 Capitolul III
Mod de infectare a celulelor
Virusul creează o anvelopă lipidică pe seama celulei infectate, in cadrul structurii
acesteia se află prelungiri care se prind de 9 onvale și mediază fuziunea dintre
acestea și membrane celulei gazdă, virusul ajunge, prin endocitoză, in interiorul
unui endozom, aici este expus unui mediu cu pH scăzut, lucru care permite pasul
următor, prelungirile din structura anvelopei lipidice fuzionează cu membrane
endozomală, permițandu-i virusului să-și elibereze conținutul, apoi virusul
eliberează o proteină numită VP35, aceasta se leagă de structurile din celulă
responsabile cu identificarea ARN-ului străin și cu solicitarea răspunsului imun
impotriva acestuia, mascand prezența virusului.

Figura 7. Mod de infectare

9
Cauzele

Virusul Ebola a fost descoperit la maimuțe africane, cimpanzee și al alte primate,

oamenii de stiință considerand că agentul a fost transmis in randul oamenilor prin
fluidele corporale infectate ale animalelor, pe două căi principale:

- Sangele. Macelaritul sau ingerarea animalelor infectate pot duce la raspandirea

virusului Ebola.

-Produsele reziduale. Turiștii care au vizitat anumite peșteri din Africa și mai mulți
muncitori in mine au contactat virusul din urina și materiile fecale ale liliecilor
infectați.

Exista cinci tipuri de virusuri Ebola, dintre care patru pot cauza imbolnăviri in
randul oamenilor. Primele epidemii ale bolii au fost inregistrate in Africa, in anul
1976. Numele virusului provine de la râul Ebola, situat in apropierea satelor din
Congo, acolo unde boala a fost depistată pentru prima oară.

Transmiterea virusului Ebola este posibilă și de la o persoană bolnavă la cealaltă.

Pacienții devin contagioși abia atunci cand manifestă simptome. Membrii familiei
unui bolnav pot contacta boala ingrijind bolnavul sau pregătind corpul pentru
inmormantare.

Personalul medical poate

transmite și el virusul febrei
hemoragice Ebola, daca nu sunt
utilizate mănuși de protecție, măști
chirurgicale și alte echipamente
medicale de acest tip. In multe
centre medicale din Africa sunt
reutilizate ace și seringi, de aceea
cele mai grave epidemii de Ebola s-au petrecut din cauza instrumentelor
nesterilizate. Nu există dovezi care să ateste faptul că virusul poate fi transmis prin
ințepăturile insectelor.

10
 Virusul Ebola se transmite și prin contact direct cu saliva și urina persoanelor
infectate sau prin contact sexual neprotejat cu un bolnav aflat in convalescentă.

Figura 8. Pacienții infectați, in stare gravă

Factori de risc

Pentru majoritatea populației Pămantului, riscul de contactare a febrei hemoragice

Ebola este foarte scăzut. Factorii de risc cei mai importanți sunt urmatorii:

- Deplasările in Africa. Persoanele care vizitează sau muncesc in regiunile africane

cu epidemii de Ebola prezintă o predispoziție crescută la contactarea bolii.

- Experimentele pe animale. Cercetătorii care efectuează experimente pe animale

importate din Africa sau Insulele Filipine riscă să dezvolte febra hemoragică
Ebola.

11
- Contactul cu o persoana bolnavă. Cadrele medicale și membrii familiei unui
bolnav de Ebola riscă să contacteze boala, in lipsa adoptării anumitor măsuri de
protecție (manusi din latex, masti chirurgicale etc.).

- Pregătirea decedatului de inmormantare. Cadavrul unui bolnav de Ebola ramane

contagios, de aceea persoanele care se ocupă de funeralii riscă să contacteze
virusul.

Simptome

Semnele și simptomele debutează de regulă abrupt, in 2-21 de zile de la infectarea

cu virusul Ebola. Printre primele manifestări clinice se numară:

- febra;

- durerile de cap severe;

- durerile articulare și musculare;

- frisoanele;

- slăbiciunea corporală generalizată.

Odata cu trecerea timpului, severitatea simptomelor creste, aparand:

- greața și vărsăturile;

12
- diareea;

- inroșirea ochilor;

- erupțiile cutanate;

- durerile toracice;

- tusea;

- durerile stomacale;

- pierderea bruscă in greutate;

- hemoragiile externe (de regula la nivelul ochilor, cu exceptia muribunzilor, care

pot sangera si din alte orificii, precum urechile, nasul sau rectul);

- hemoragiile interne.

Febra hemoragică

Este boala provocată de infecția cu una dintre speciile genului Ebolavirus. Febra
hemoragică Ebola este mortală in cele mai multe cazuri. Pe masura ce boala
avansează, pot sa apară o serie de complicatii grave:

- insuficiența multiplă de organ;

- hemoragii severe;

- icter;

- stari de delir;

- convulsii;

- coma;

- șocul.

13
 Motivul pentru care virusul Ebola este atat de letal constă in faptul că
interferează cu capacitatea de apărare a sistemului imunitar. Cercetătorii nu au
ințeles incă de ce unele persoane reușesc să se recupereze in urma contactării
acestui agent patogen periculos, iar altele nu. Supraviețuitorii iți revin cu
dificultate, după mai multe luni de repaus la pat, intrucat virusul poate ramane in
organism pana la 6 săptămani dupa inceperea tratamentului. In acest interval de
recuperare, se pot manifesta urmatoarele simptome:

- pierderea parului;

- modificari senzoriale;

- inflamația ficatului;

- oboseala accentuată;

- slabiciunea corporală;

- durerile de cap;

- inflamațiile ochilor;

- inflamațiile testiculare.

14
Diagnostic

Febra hemoragică Ebola este dificil de diagnosticat, din cauza faptului că

simptomele incipiente pot fi ușor confundate cu cele ale altor boli tropicale,
precum febra tifoidă sau malaria. Testele de sange și ale țesuturilor sunt
elucidatoare in recunoașterea virusului.

Tratament

In timp ce nu există un tratament pentru febra Ebola, terapia este una de susținere,
ce urmăreste echilibrarea nivelului de electroliți in organism, tratarea infecțiilor
care pot surveni, suplimentarea fluidelor și a oxigenului, inlocuirea sangelui
pierdut și menținerea presiunii sangelui constantă. Tratamentul poate să includă și
administrarea unui ser experimental care distruge celulele infectate.

Prevenire

Nu există inca un vaccin care să permită prevenirea dezvoltării febrei

hemorganice Ebola. Singura cale de a reducere a riscului de contactare a bolii este
evitarea călătoriilor in regiunile in care virusul este răspandit.

Cadrele medicale se pot proteja de infecție cu ajutorul echipamentelor medicale

de protecție (manusi, masti chirurgicale, ochelari etc.).

15
Concluzii și propuneri

Haosul social și sărăcia stau la baza răspândirii virusului. Aparent, comunitatea

mondială trebuie să depună eforturi pentru a asigura un mediu politic stabil și o
bază medicală în țările în curs de dezvoltare. De asemenea, este necesar să avem
grijă de dezvoltarea vaccinurilor și a medicamentelor. Banca Mondială estimează
că, dacă noua gripă se răspândește pe scară largă, lumea va suferi daune economice
de trei trilioane de dolari. Este nevoie de un răspuns global.

Țările în care virusul s-a răspândit sunt departe de cele mai dezvoltate țări, ceea
ce face dificilă reacția cu toată forța. Cu toate acestea, virușii periculoși trebuie
studiați în epicentru, deci este evident că șansa de a instrui specialiști cu experiență
a fost ratată. Ar trebui depuse eforturi nu numai pentru instruirea personalului într-
o anumită țară, ci și pentru crearea unui sistem mondial în care va fi posibil, în caz
de urgență, să trimită specialiști direct la fața locului.

16
Bibliografia generală

1) Саперкин, Сергеева, Чубукова: Болезнь, вызванная вирусом

Эбола (адекватная оценка угрозы);
2) Эпидемия. Настоящая и страшная история распространения
вируса Эбола Ричард Престон;
3) «Purtătorul de moarte» de Neil Bastard.
4) 15072-Ghid_practic_Ebola_XII_Final_18.03.2015

Site-ografia generală

1) https://www.insp.gov.ro

2) https://www.referatele.com/referate/biologie/online16/Virusul-Ebola-
referatele-com

3) https://www.sfatulmedicului.ro

17