ROMAN REALIST, OBIECTIV

Ion
de Liviu Rebreanu

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Liviu Rebreanu, autorul romanului modern ,,Ion’’ este un

reprezentant al realismului si ai perioadei interbelice, respectand
principiile impuse de Eugen Lovinescu prin intermediul teoriei
modernismului. Printre creatiile sale se mai numara si ,,Padurea
Spanzuratilor’’, ,,Adam si Eva’’, ,,Rascoala’’, si asa mai departe.
Relatia dintre personajele Ion si Ana este una bazata pe interes, Ana
fiind o unealta in atingerea obiectivului lui Ion.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul

elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, relațiile
temporale si spațiale, perspectiva narativa, incipitul si finalul.

Titlul este in directa relatie cu continutul si aniticipeaza tema,

conditia taranului si rolul personajului eponim. Morfologic, titlul este
alcatuit dintr-un substantiv propriu ,,Ion’’, ce reprezinta un nume
generic si totodata personaj tip al romanului modernist, acesta fiind
inzestrat atat cu calitati, cat si cu defecte.

Un conflict puternic evidentiat in acest text este cel dintre Vasile

Baciu si Ion. Conflictul debuteaza la hora, unde Ion o curteaza pe Ana si
o ia la dans. Vasile Baciu observa acest lucru si nedorindu-l pe Ion ca
ginere, incepe sa-l jicnească, numindu-l ,,sarantoc’’, fapt ce starneste
mania lui Ion dar si dorinta lui de razbunare. Ion isi propune sa o lase
pe Ana insarcinata astfel incat sa ia averea lui Vasile Baciu. Asadar,
conflictul se accentueaza intervenind orgoliul celor doi, a caror victima
este Ana. Conflictul se finalizeaza o data cu cedarea pamanturilor, insa
in cele din urma, dupa moartea lui Ion, acestea revin bisericii.

Temporal, actiunea incepe intr-o zi de duminica in curtea Todosiei,

vaduvei lui Maxim Oprea, in care locuitorii satului Pripas se afla la
hora, conturandu-se astfel intriga romanului. Relatiile spatiale sunt
evidentiate de anumite repere semnificative precum: Ardeal, Pripas, casa
lui Ion, casa invatatorului Herdelea, dar si curtea Todosiei.

Perspectiva narativa a romanului ,,Ion’’ de Liviu Rebreanu, consta

in prezenta unui narator omniscient, ce relateaza la persoana a III-a,
focalizarea fiind 0.
 Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este
evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic.

Din punct de vedere social, Ion este un taran fara pamant dar a
carui mama provenea dintr-o familie instarita. Tatal sau, un om fara
ambitii vinde zestrea sotiei sale, prapadind veniturile si averea. Asadar,
Ion se casatoreste cu Ana pentru a obtine pamanturile tatalui sau, Vasile
Baciu. In urma casatoriei cu Ana, cei doi au un copil, Petrisor, care in
cele din urma moare din pricina neglijentei acestora. In ceea ce priveste
statutul moral, Ion este prezentat intr-o maniera obiectiva, avan datat
calitati cat si defecte. Asadar, este inteligent si ambitios, dar in
acelasi timp mandru si orgolios, dorinta sa de a avea pamant ducand la
infaptuirea unor actiuni condamnabile. Ion este autorul moral al mortii
Anei, comportamentul sau fata de aceasta fiind blamat pe tot parcursul
romanului. Psihologic, acesta pare sa aiba o personalitate puternica la
inceput, dar in partea a doua a romanului devine slab, fiind interesat
doar de Florica.

Social, Ana este orfana de mama, asadar, creste impreuna cu tatal

sau alcoolic si violent. Mai apoi, se casatoreste cu Ion si devine mama
lui Petrisor. Din punct de vedere moral, Ana este harnica, rabdatoare dar
extrem de naiva in relatia sa cu Ion. De asemenea, alegerea sa de a se
sinucide reprezinta o dovada clara a slabiciunii sale. In ceea ce priveste
statutul psihologic, atat Ion cat si Ana reprezinta slabe, aceasta dorind
intr-un mod obsesiv afectiunea si protectia lui Ion, suferind de
labilitate psihica.

Nu in ultimul rand, relatia dintre Ion si Ana este scoasa in

evidenta si prin intermediul secvențelor semnificative.

Prin personajul Ion, Rebreanu pune pentru prima data in literatura

noastra ,,problema taraneasca’’ dintr-o alta perspectiva, renuntand la
viziunea idealizata asupra satului, dar si asupra taranului, pe care il
prezinta in simplitatea sa complexa fara a-i aseza in penumbra latura
brutala si primitiva.

O prima secventa semnificativa este cea din incipitul romanului –

secventa horei. Aceasta este o secventa anticipativa pentru principalele
conflicte, dar totodata reprezinta o pagina monografica care ne prezinta
traditiile si relatiile dintre oamenii locului. Hora se tinea intr-o zi de
duminica in curtea vaduvei lui Maxim Oprea, iar oamenii erau impartiti in
tabere, sărăntocii fiind marginalizati. Ion, din dorinta de a avea pamant,
o ia la dans pe Ana desi nu o placea, facandu-i curte si sperand ca o va
lua in cele din urma de nevasta. Inca din aceasta secventa este evident
faptul ca Ana este o unealta pentru Ion, dar surprinsa de atentia lui, se
indragosteste. In urma acestei secvente, Ion este caracterizat direct de
catre Vasile Baciu, care il numeste ,,sărăntoc’’.
 Cea de a doua secventa este cea a nuntii care are loc in acelasi
timp cu cea din lumea intelectualilor – a Laurei cu Pintea. Desi sunt
diferite din punct de vedere social si cultural, ambele pastreaza
traditiile si obiceiurile locului. Ion o ignora pe Ana pe tot parcursul
nuntii, luand-o la dans pe adevarata sa iubire, Florica. Ana incepe sa
realizeze ce se intampla de fapt, dar Ion isi motiveaza gestul prin faptul
ca sotia sa este insarcinata. Aceasta secventa anticipeaza destinul tragic
al Anei, insa si numele sau accentueaza faptul ca este un personaj
predestinat suferintei. Inca o data, Ion este caracterizat prin
comportament ca fiind materialist si mincinos - nu se bucura de eveniment,
fiind preocupat de cati bani s-au strans la nunta.

In opinia mea, relatia dintre Ion si Ana este una bazata pe

interes, anticipand tema, conditia taranului fara pamant.

In primul rand, inca din scena horei putem observa ca Ana este
o unealta in atingerea obiectivului lui Ion, acesta cucerind-o pe Ana doar
pentru averea sa. Desii este evident ca are sentimente pentru Florica, Ion
face tot ce ii sta in puteri pentru a ajunge bogat si a pune mana pe
pamanturile lui Vasile Baciu.

In al doilea rand, in cea de a doua parte a romanului,

(,,Gasul iubirii’’), Ion merge la Florica in ciuda sinuciderii Anei si a
mortii lui Petrisor, demonstrand inca odata prin intermediul actiunilor
sale ca nu a tinut nicio clipa la familia sa. Totodata, acesta este
condamnat pentru gestul Anei fiind considerat vinovat din pricina
comportamentul sau.

In concluzie, datorita folosirii Anei pe post de unealta pentru a

deveni bogat si ,,om’’ prin intermediul pamantului, pot spune ca tema -
conditia taranului fara pamant, se reflecta prin relatia dintre Ion si
Ana.

Astfel, relatia celor doi este una tipica acelor vremuri, bazata pe
interes,Ion facand tot ce ii sta in putinta pentru a-si indeplini scopul,
chiar daca mijloacele pot fi considerate condamnabile.