Alexandru Beldiman

1760 — Se naste la Iasi (sau Husi) Alexandru (Alecu) Beldiman.

Tatal este George, mama Maria.
Familia Beldiman se trage, se pare, din contii maghiari Beldi din Amanul
din Transilvania, stabiliti in secolul XIV in Moldova. Mentionata in 1412,
apoi in 1527 si 1581 prin marele vornic Gligorie. Apoi Nichifor, mare
logofat la 1641.
Mai are trei frati, Filip, Dumitru si Ioan si o sora, Anastasia.

Isi face studiile cu invatatori particulari si in scolile grecesti din Iasi.

Aprofundeaza limba franceza.
Sub diferiti domnitori ocupa functiuni insemnate si ajunge pana la
demnitatile de mare postelnic si mare vornic.

S-a şcolit în străinătate, trimis de tatăl său, Vasile Beldiman, fost agă,
pârcălab şi postelnic. A fost căsătorit cu Smaranda (Emma) Callimaki, fiica
fostului domnitor al Moldovei, şi a avut doi fii: Edmond, viitor prefect de
Dâmboviţa, şi Alexandru, viitor ambasador la Berlin şi delegat al României
la Comisia Internaţională a Dunării.   Beldiman a fost bun prieten cu
ofiţerul Alexandru Ioan Cuza şi un mare susţinător al ideii de unire a
Principatelor Române sub domn pământean. După ce Cuza a fost ales
domn al Principatelor Unite, Alecu s-a mutat la Bucureşti, pentru a conduce
prefectura de judeţ. A fost numit apoi prefect de poliţie al Capitalei, deşi
avea doar 34 de ani. Locotenent-colonelul Eugène Lemy, şeful Misiunii
Militare Franceze în România, îl caracteriza elocvent: ,,O nulitate absolută“.
Deşi sunt cunoscute puţine lucruri despre activitatea sa poliţienească, un
lucru e clar: bărbatul a ignorat complet actele complotiştilor, în pregătirea
nopţii de 11 februarie 1866, când Cuza a fost forţat să abdice. Chiar şi I.L.
Caragiale se pare că-l lua peste picior din această cauză: spunea
dramaturgul că Alecu ar fi fost la un chef în oraş! Beldiman nu-şi păstrează
funcţia după acest moment, deşi va spune mereu că nu a putut opri
complotul, deşi l-a avertizat pe Cuza de ceea ce avea să i se întâmple.
Abdicarea lui Cuza a fost, poate, cel mai greu moment pentru Alexandru
Beldiman. Regretul acesta însă a făcut să se nască o gazetă. Această gazetă.

1812 — Apare, intr-un act prin care a cumparat o casa de la Iordache

Filipescu, cu titlul de ban. Casa este a sa si in 1819, cand un inginer face
planurile orasului Iasi. Se afla la rascrucea ulitelor Podu Verde si
Pacurari. La moartea poetului, casa va ramane fiului, Vasile.

Se casatoreste cu Elena, nascuta Greceanu, apoi cu Ileana si mai are o a

treia sotie, al carei nume nu se cunoaste.

Are cu Elena o fata, Profira, nascuta in 1792 si un fiu, Vasile, devenit

epitrop al scoalelor, dar mort de tanar.

1818 — Traduce si tipareste la Buda din Gressner Moartea lui Abel.

1820 — Traduce si tipareste la Iasi Numa Pompiliu de Florian. Titlul

exact al lucrarii este: Istoria lui Numa Pompilie al doilea craiu al Romei
talmacita din limba frantuzeasca de dumnealui postelnicul Alexandru
Beldiman si data si in tipariu cu a dumisale cheltuiala, spre podoaba
limbii rumanesti si indeletnicirea patriotilor. In zilele prealuminatului
nostru domn al Moldaviei Mihail Grigorie Sutul voevod intru al doilea
an al domniei inaltimii sale la anul 1820.
Traduce si tipareste la Buda tragedia lui Voltaire, Oreste, sub
numele Tragodia lui Orest.

Scrierea sa originala principala este epopeea Tragodia sau mai bine a

zice jalnica Moldovii intamplare dupa razvratirea grecilor, 1821,
aparuta postum in 1861 la Iasi, tiparita de Alexandru Balica.
A mai scris Stihuri făcute la Tazlau in vremea inchiderii mele acolo,
anul 1824, aprilie 20.
1826 — Moare Alexandru Beldiman. Este inmormantat la biserica
Sfantul Neculai cel Sarac din Iasi.