Sunteți pe pagina 1din 45

MINISTERUL EDUCAȚIEI

ȘCOALA POSTLICEALĂ ,,HENRI COANDĂ”BISTRIȚA


DOMENIUL/CALIFICAREA PROFESIONALĂ
SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT-ZI

ROLUL ASISTENTULUI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA


PACIENTEI CU DISGRAVIDIE TARDIVĂ

ÎNDRUMĂTOR:
As.Med. POP GABRIELA ABSOLVENT:
Nimigean (Rodilă) Aurora

BISTRIȚA
2021
CUPRINS

CAPITOLUL I-INTRODUCERE.....................................................................2

CAPITOLUL II-NOȚIUNI GENERALE.........................................................3

2.1.Noțiuni de anatomie................................................................................4

2.2.Definiție..................................................................................................8

2.3. Formele clinice inițiale ale disgravidiilor tardive..............................9

2.4. Formele clinice avansate și grave ale disgravidiilor tardive..........10

2.5. Factori de risc.......................................................................................11

2.6.Tratament...............................................................................................12

CAPITOLUL III-STUDIU DE CAZ................................................................14

3.1.Cazul 1...................................................................................................14

3.2.Cazul 2...................................................................................................22

3.3.Cazul 3...................................................................................................29

CAPITOLUL IV-TEHNICI UTILIZATE ÎN PROCESUL DE NURSING....38

CAPITOLUL V-CONCLUZII..........................................................................44

CAPITOLUL VI-BIBLIOGRAFIE..................................................................45

CAPITOLUL I

1
INTRODUCERE
Profesia de asistent medical sau nursă a avut de-a lungul anilor numeroase dificultăți în
recunoasterea ei. Cunoscută și chiar practicată din perioada preistorică ,,arta de a îngriji” are un
caracter universal dar recunoașterea ca profesie s-a produs la jumătatea secolului al XX-lea.
Profesia de asistent medical/ nursă în lexicul anglo-saxon reprezintă în egală măsură știința și arta,
nursingul cunoscând în lunga sa perioada de evoluție 3 etape distincte:

-prima perioadă, perioada din epoca primitivă unde nu erau nici medici , nici nurse, era
un sistem de îngrijiri bazat pe vindecătorii tradiționali și autoîngrijire , cu interpretarea
fenomenelor legate de boală prin prisma tradițiilor religioase și culturale ale fiecărei comunități în
parte;

-a doua etapă de dezvoltare a îngrijirilor de sănătate apare odată cu creștinismul.Acesta


insuflă în persoana care îngrijește devotament, caritate și simțul datoriei . S-au creat primele centre
de primire destinate bolnavilor și săracilor, instituționalizarea subliniind funcția de ajutor social a
nursingului punându-se accent pe dispensarizarea îngrijirilor corporale și psihice.

-a treia etapa este legată de dezvoltarea socială și economică , etapă în care monopolul
religios al acțiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat. În mai toate țările lumii au
apărut școli pentu pregătirea asistentelor medicale și a personalului auxiliar;

Secolul XX caută să definească cât mai exact termenul de nursing sau nursă plecând de la
definiția simplă în care ,,nursa este profesionistul care hrănește , încurajează și protejează o
persoană, fiind pregatită pentru a îngriji bolnavi, răniți și bătrâni”.Etimologic cuvântul nursă este
folosit ca substantiv și derivă din latinescul nutrix care înseamnă mamă adoptivă.

În prezent practicarea profesiei de asistent medical sau nursă se face cu exigente sporite.
Nursingul este o activitate complexă , nursa tratează pacientul complex, bio-psiho-social în
vederea asigurării unei stări perfecte de bunăstare fizică, psihică și socială. OMS definește
sănătatea individuală ca și ,,stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social și nu
numai absența bolii sau infirmității”. Deci datorită complexității , nursingul s-a transformat de-a
lungul anilor dintr-o meserie în profesie , în care vocația este înlocuită de profesionalism.

Starea de sănătate reprezintă o stare de echilibru bio-psiho-sociel,cultural și


spiritual.Sănătatea este bunul cel mai de preț al omului și păstrarea ei depinde esențial de modul
nostru de viață,de felul în care știm să o îngrijim.

2
Sarcina este starea fiziologică a femeii ajunsă la maturitate sexuală, prin care trupul şi
psihicul ei realizează armonia deplină, împlinirea menirii sale biologice şi sociale.

Graviditate sau sarcina reprezintă starea în care se află femeia între momentul fertilizării
ovulului și cel al nașterii. În această perioadă femeia poartă în uter unul sau mai mulți descendenți,
numiți și fetuși sau embrioni. La o sarcină, pot exista mai multe gestații (spre exemplu, gemenii sau
tripleții). Sarcina umană este cea mai studiată dintre toate sarcinile mamiferelor, iar ramura
medicală care se ocupă de sarcină se numește obstetrică.

Există situaţii când, în cursul evoluţiei unei sarcini, pot apărea diferite complicaţii, una
dintre cele mai frecvente fiind hipertensiunea arterială.

Am ales această lucrare deoarece pe timpul stagiului pe secția de ginecologie,am întâlnit


mai multe cazuri și am dorit a afla mai multe lucruri despre evoluția și diagnosticul acestei boli.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE

3
2.1.NOȚIUNI DE ANATOMIE A ORGANELOR GENITALE

2.1.1. Organele genitale externe

Aparatul genital al femeii este alcătuit din două glande sexuale, numite ovare, și
următoarele organe: două trompe, uter, vagin, vulvă; toate acestea sunt localizate în partea
inferioară a cavității abdominale. Trompele se deschid în uter, organ asemănător unui sac, al cărui
perete gros și musculos este căptușit cu o mucoasă. Acest organ se continuă cu vaginul, care se
deschide la exterior prin vulvă. Organele sexuale exterioare ale unei femei au o structură complexă
fiind reprezentate prin: labile vaginale, aparatul erectil (clitorisul și bulbii vestibulari) și glandele
anexe (glandele vestibulare mari și glandele vestibulare mici). În timpul sarcinii, viitorul copil se
dezvoltă în uter.

Totalitatea organelor genitale externe alcătuiesc vulva, care este compusă din urmatoarele
formațiuni :

● Labiile mari ;

● Labiile mici ;

● Vestibulul ;

● Himenul ;

● Glandele Bartholin ;

● Clitorisul.

Tot aici se află și formațiunea anatomică numită muntele lui Venus.

Labia mare sau buzele vaginale mari, reprezintă două pliuri tegumentare, situate
longitudinal de la muntelui lui Venus până la perineu. Face parte din vulvă – formațiune ce
întrunește toate organele sexuale feminine externe.

4
Fig.1 Organele genitale externe

5
Muntele lui Venus numit si muntele pubian, este o regiune anatomică situată deasupra
simfizei pubiene, acoperită cu păr și având sub tegument un strat mai abundent de grăsime.

Perii pubieni se termină în partea superioară după o linie orizontală (sistem pilos
feminin). Este o zonă cu o sensibilitate crescută ce ii conferă un caracter erigen.

Labiile mari sunt 2 cute tegumentare având o formă ovoidă alungită, acoperite cu păr pe
fața lor externă, fața lor internă are aspect de mucoasă și prezintă numeroase glande sebacee care
secretă smegma vuivară. La femeia nupilară (care nu a născut) labiile mari sunt aplicate una pe
alta, ascunzând restul organelor genitale externe și sunt îndepărtate delimitând o ușoară crăpătură
vulvară la femeia care a născut. Labiile mari se unesc la cele două extremități formând o comisură
anterioară și alta posterioară. Comisura anterioară se continuă cu muntele lui Venus. Comisura
poaterioară este mai aparentă decât prima și este cunoscută sub numele de furculiță.

Labiile mici sunt două repliuri cutanate cu aspect de mucoasă, care sunt situate în
interioarul labiilor mari, fiind acoperite în mare parte de acestea. Anterior, ele se unesc sub clitoris
formând fraul clitoridian, iar pe fața dorsală a clitorisului formează capișonul sau prepuțul
clitoridian ; posterior labiile mici se pierd treptat în labiile mari.

Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici și orificiul extern al uretrei
(meatul). Este o regiune de forma triunghiulară în care se deschid uretra si canalele glandelor
Skene.

Himenul este un sept membraniform care închide intrarea în vagin. Prezintă un orificiu a
cărui formă poate fi : inelară, cribiformă (ciuruit), semilunară. Prin orificiul himenului se scurge în
afară sângele menstrual. La primul raport sexual himenul se rupe în mai multe locuri, dând naștere
după cicatrizare la carunculii himenali ; ia nastere, rupturile se accentueaza și mai mult, lăsând
câteva resturi numite carancul mirtiformi.

Glandele Bartholin, in număr de două, sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare parte
câte una. Fiecare glandă are un canal excretor care trece prin baza labiilor mici și al cărui orificiu
extern se deschide în șanțul dintre labii și himen, șanțul nimfo-himenal. Rolul glandei este de a
secreta un lichid filant care lubrifiază organele genitale externe.

2.1.2. Organele genitale interne

6
Organele genitale interne cuprind :

● vaginul ;

● uterul ;

● trompele uterine ;

● ovarul

Între acestea există o stransă corelatie fiziologică. Ele ocupa cea mai mare parte a
pelvisului (micul bazin), strabătând perineul, până la vulvă.

Vaginul este un organ cavitar care se intinde de la colul uterin la vulvă. Lungimea sa este
variabila intre 7 si 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit antero-posterior, incât i se pot distinde un
perete anterior în raport cu vezica urinară și cu urtetra și un perete posterior, în raport cu rectul și
fundul de sac peritoneal, Douglas ; pereții laterali ai vaginului vin în contact cu muschiul ridicator
anal, diferite planuri ale perineului și bulbii vaginului. Limita extremității inferioare a vaginului este
formată de membrana himenală care se rupe la primul contact sexual. Prin extremitatea superioară,
vaginul se insereaza pe colul uterin, inconjurând porțiunea vaginală a colului. Se realizează astfel un
șant circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund de sac i se descriu mai multe
porțiuni : o porțiune anterioară, puțin adâncă, care este în raport cu vezica urinară numita fundul de
sac vaginal anterior ; doua porțiuni laterale sau fundurile de sac laterale în raport cu parametrele,
prin care trec la acest nivel artera uterină și uterul ; o porțiune posterioară sau fundul de sac
posterior, cel mai adânc, care este în raport cu fundul de sac Douglas, deci cu peritoneul.

Uterul este un organ musculos, cavitar, nepereche, așezat în mijlocul bazinului mic, între
vezică și rect. Are rolul de a primi în cavitatea sa ovulul fecundat, să-l protejeze, să-l nutrească în
timpul dezvoltării sale și să-l elimine la exterior când a ajuns la maturitate. Uterul are forma de
pară, extremitatea superioară mai lată din care pleacă trompele uterine se numește corpul uterin, iar
cealaltă inferioară mai stramtă se numește colul uterin (cervix). Între corp și col se gasește o
porțiune numită istm. Uterul este turtit dinainte-înapoi și prezintă prin urmare doua fețe, una
anterioară, numită vezicală, fiindcă este în raport cu vezica urinară și separată de aceasta prin fundul
de sac vezico-uterin și una posterioară în raport cu rectul de care o separă fundul de sac recto-uterin.
Are de asemenea două margini laterale - una dreaptă, alta stangă - la nivelul cărora circulă arterele
uterine. Dimensiunile uterului la femeia care nu a născut (nupilara) sunt de 18 centimetri lungime, 4

7
centimetri lațime si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul are 8-9 centimetri lungime, 5-6
centimetri lațime și 3 centimetri grosime.

Tubele uterine (salpinga, trompa), în număr de două, cîte una de fiecare parte a uterului,
sunt conducte în formă de trompetă ce se întind între uter si ovar.Ele conduc ovulul spre uter,
adapostesc intalnirea garnetului feminin (ovulul) cu cel masculin (spermatizoidul) și permite
fecundarea în treimea exterioară a sa (a uneia dintre ele). Fiecare tubă are lungimea de 10-12
centimetri. Descriptiv prezintă patru părți: interstițială (în peretele uterin), istmică (3-4 centimetri),
ampulară de 7-8 centimetri și pavilionară în formă de pâlnie cu fimbrii de 1,5-2 centimetri.

Ovarele sunt glande perechi, cu dublă funcție excretorie (gametogeno, de producere a


celulelor germinate feminine-ovulul). Ele determină caracterele sexuale principale și secundare ale
femeii și au rol deosebit în construcția endocrină a acesteia. Sunt situate în interiorul abdomenului,
în cavitatea pelvină, de o parte și de alta a uterului în retrouterin. Ele sunt fixate pe organele vecine
prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si prin formațiuni
vasculonervoase (artera ovariană, venele utero-ovariene, vase limfatice și nervi simpatici peri
vasculari), toate acoperite de peritoneu. Au forma ovoidă, cu lungime de 3-5 centimetri, lățime 3
centimetri, grosime 1-2 centimetri, greutate de 6-8 g, culoare alb-gălbui, consisțență elastică.

Fig.2 Organele genitale interne

8
2.2.DEFINIȚIE

Hipertensiunea indusă de sarcină numită cândva și toxemie gravidică sau disgravidie


tardivă,reprezintă creșterea presiunii arteriale peste 140/90 mmHg,înaintea sarcinii sau în timpul
sarcinii,asociată cu modificări ale funcției renale,hepatice și crize convulsive.

Hipertensiunea indusă de sarcină este o maladie ce afectează multiple organe, cu o


simptomatologie ce poate varia de la ușoară la severă. Asocierea proteinuriei (prezenta proteinelor
in urina pe 24h) cu HTA de sarcina definește preeclampsia.

Clasificarea actuală a formelor de hipertensiune ce pot fi identificate în timpul sarcinii


cuprind:

-Hipertensiune gestațională tranzitorie:hipertensiunea arterială este un simptom unic,în


sarcină sau în primele 24 ore postpartum,la o normotensivă,și dispare după ce sarcina a evoluat.

-Preeclamsia include triada clasică:hipertensiune arterială,proteinurie și edeme,HTA e


definită de valori sistolice de cel puțin 140 mmHg și diastolice de minim 90 mmHg la două sau mai
multe măsurători,după vârsta de sarcină de 20 de săptămâni.

-Eclampsia este forma clinică manifestată prin crize tonico clonice.

Majoritatea femeilor cu hipertensiune arterială cronică,dar fără alte afecțiuni asociate, au un


risc mai scăzut de apariție a fenomenelor cardiovasculare pe timpul sarcinii.

2.3. Formele clinice inițiale ale disgravidiilor tardive

2.3.1.Albuminuria gravidica

Uneori in sarcină apare o permeabilitate a epiteliilor renale pentru albumina. Fie că este
vorba de o alterare trecătoare a epiteliilor renale, fie că intră în joc un spasm vascular, albuminuria
constituie simptomul principal.

Albuminurie ușoară, sub formă de urme la majoritatea gravidelor, nu are o semnificație


patologică.

9
Albuminuria gravidica adevarată, intim legată de prezența și dezvoltarea fătului, produce o
stare de sarcină patologică. Se consideră patologică dacă albuminuria depașește 0,30 g/zi. Depașirea
a 2 g/zi întunecă mult prognosticul.

2.3.2.Edemele de sarcină

Gravida crește în greutate, în mod normal, proporțional cu evoluția sarcinii. Se consideră


patologică o creștere în greutate ce depașește 1 kg/luna in trimestrul II de sarcină, și 2 kg/ luna în
ultimul trimestru.

Edemele patologice interesează mai ales membrele inferioare. La început au un caracter


trecător, apărând ziua și dispărând dupa repausul din cursul nopții, cu timpul devin permanente,
cuprinzând gambele și coapsele.

Fața se umflă și devine palidă. Edemul cuprinde și peretele abdominal, organele genitale
externe.

Edemele de sarcină pot apărea singure sau asociate cu hipertensiunea de sarcină sau
nefropatia gravidică.

2.3.3.Hipertensiunea gravidică

În cursul sarcinii, tensiunea arterială rămâne normală, maxima 100-120 mm Hg și minima


60-70 mm Hg.

În sarcina patologică apare, deseori în ultimele luni, o ridicare a tensiunii arteriale.

Clinic stabilim trei grade de hipertensiune gravidică: gradul I - hipertensiunea ușoară, sub
160/100 mm Hg; gradul II - hipertensiunea mijlocie, 160/100 -180/ 120 mm Hg; gradul 3 -
hipertensiunea gravă, peste 180/120 mm Hg.

Creșterea tensiunii arteriale peste 160/100 duce la modificări vasculare în creier, rinichi,
placentă (toate organe vitale).

Netratată, hipertensiunea de sarcina duce la eclampsie, moartea fătului în uter, leziuni


distrofice în ficat, rinichi, placentă etc.

2.4. Formele clinice avansate si grave ale disgravidiilor tardive

2.4.1.Preeclampsia

10
Înainte de a se instala complicația majoră a disgravidiei tardive - eclampsia - asistăm,
uneori, la apariția unui sindrom premergător - a sindromului neurovascular de alarmă - cunoscut sub
denumirea de eclampsism sau preeclampsie.

În cadrul acestui sindrom apar tulburari nervoase, ce preced cu câteva ore eclampsia.

Bolnava este astenică, cu o stare de somnolență. Alteori este agitată, prezentând tulburări
psihice.

Apare o cefalee, asociată cu tulburări senzoriale (vâjâituri în urechi, uneori alterarea sau
pierderea vederii). Se asociază vărsături, dureri abdominale, polipnee (frecventă respiratorie
crecută).

2.4.2.Eclampsia

Clinic, caracteristicile eclampsiei sunt convulsiile. Se descriu patru faze in evoluția


accesului eclampstic:

1. Faza de invazie este scurtă (30 sec - 1 min), cunoscută sub denumirea de faza grimaselor:
fruntea încrețită, pleoapele se inchid și se deschid, limba ieșită din gură, cu mici mișcări de
propulsie și retragere. Globii oculari privesc în sus și în afară.
2. Faza de convulsii tonice durează 30 sec. Contracțiile mici sunt înlocuite cu contractarea
întregului corp. Capul plecat spre spate, coloana vertebrala arcuită.Respirația se oprește prin
contracția diafragmului, fața capătă o culoare albăstruie.

Trebuie acordată atenție la contractura mușchilor maseteri (muschi masticatori), care, daca
limba este prinsă intre dinți, pot s-o secționeze. Evitarea acestui accident se face prin introducerea
unei spatule de lemn sau un ștergar intre dinți.

3. Faza de convulsii clonice. În această fază, musculatura se destinde, respirația se reia


printr-o inspirație profundă și zgomotoasă.

Apar mișcări clonice, sacadate și frecvente, localizate mai ales la cap și membre. Membrele
superioare au o mișcare caracteristică de toboșar.

Aceasta fază dureaza 3-4 min.

4. Faza comatoasă poate dura 1-2 zile. Bolnava intră într-o comă de intensitate variată, cu o
calmare musculară completă.Modul de desfășurare a comei are valoare prognostică: cand coma se

11
confundă cu un somn adânc, chiar dacă crizele sunt mai frecvente, prognosticul este favorabil.Dacă
bolnava este agitată, chiar daca crizele sunt mai rare, prognosticul este agravat. Daca coma durează
mai mult de 24 ore, prognosticul este foarte rezervat.

Aproape constant, in eclampsie gasim hipertensiune arterială, pulsul mic, tahicardie (ritm
cardiac crescut), oligurie.

Prognosticul matern este grav, cu mortalitate pana la 15%.

2.5.Factori de risc

Printre factorii care predispun la disgravidii tardive se înscriu:

-Predispoziția familială sau istoricul de preeclampsie

-Primiparitatea (gravida este la primul copil)

-Vârsta – riscul este mai mare peste 35 de ani sau sub 20 de ani

-Obezitatea

-Sarcina gemelară

-Preexistenţa hipertensiunii arteriale

-Diabetul zaharat etc

Pentru a preveni instalarea formelor complicate de disgravidie tardivă, se recomandă ca


gravida să meargă periodic la controalele medicale şi să respecte fidel indicaţiile primite

2.6.Tratament

Tratamentul medical al formelor neconvulsivante si al preeclampsiei cuprinde:

Tratamentul igieno-dietetic: repausul si regimul igienodietetic sunt primele măsuri ce


trebuie indicate.În formele ușoare poate sa ajungă doar evitarea eforturilor, a oboselii. In formele
mai severese se recomandă spitalizarea, în vederea unui repaus riguros la pat și a unei urmăriri
susținute a bolnavei.

12
Regimul dietetic urmărește corectarea dezechilibrului umoral: repaus relativ, la căldură; 1
500 g ceai diuretic (de coji de cirese, indulcit cu miere de albine); 2-3 cartofi copti, la mesele
principale cu pana la 2 g sare (1 varf de cutit), timp de 4 zile.De obicei, cu acest regim simplu, intră
în normal 8 din 10 gravide cu disgravidii (forme ușoare).

În alegerea regimului dietetic se va avea în vedere aportul de hidrocarbonați și conținutul


suficient de proteine pentru a combate hipoproteinemia (120 g/zi sau 2 g/kg corp) și o cantitate mică
de grăsimi (50-70 g/zi).Sunt de preferat proteinele simple netoxice, sub forma brânzei de vaci. Se
asociază fructe, legume pentru asigurarea cantității necesare de vitamine.Tratamentul medicamentos
va urmari in primul rand sedarea sistemului nervos.El poate include medicamente sedative (ex.
fenobarbital), antispastice relaxante ale musculaturii netede (ex. papaverina), si diuretice (ex.
furosemid).

Tratamentul accesului eclampsic este un tratament de urgenta. Este necesara sedarea


puternica a centrilor nervosi pentru prevenirea sau inlaturarea crizelor convulsive, combaterea
edemului cerebral, scaderea tensiuni arteriale, si combaterea oliguriei.

Pentru oprirea accesului convulsiv se mai folosesc barbiturice cu actiune mai lunga ca:
fenobarbital sau pentobarbital intramuscular sau intravenos.Medicatia deconectanta si hipotensoare
se administrează în aceste forme grave în injecții intramusculare sau sub forma de perfuzii cu ser
glucozat.

Întărirea efectului hipotensiv se realizeaza prin asocierea cu sulfat de magneziu, care


actioneaza ca sedativ al sistemului nervos central si spasmolitic al musculaturii netede, reducand
edemul cerebral.

Tratamentul chirurgical (obstetrical) constă în intreruperea sarcinii si își gasește indicație in


disgravidiile tardive atunci cand tratamentul medical nu reușește să înlature complet pericolul
complicațiilor.

Metodele de evacuare a sarcinii sunt:

-medicale

-obstetricale

-chirurgicale

13
Metodele medicale (farmacodinamice) constau în sensibilizarea fibrei musculare la
ocitocice prin administrarea de foliculina, adăugând apoi medicare ocitocica, dupa care se face
declanșarea travaliului.

Metodele obstetricale sunt: ruperea artificială a membranelor, introducerea sondelor uterine


sau injectarea intraamniotica de ser hipertonic în sarcinile cu feți neviabili sau morți.

Metoda chirurgicală este secțiunea cezariana.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ
CAZUL I

Nume și Prenume:G.R.

Sexul:feminin

Vârsta:31 ani

Naționalitate: Română

Limba vorbită: Română

Motivul internării:grețuri,vărsături,edeme gambiene și faciale,cefalee accentuată,tulburări


de vedere și auditive,valori ridicate ale TA.

Antecedente heredo colaterale:neagă boli infecto contagioase sau intervenții chirurgicale în


antecedente.

Antecedente personale:menarha la 13 ani,cicluri catameniale regulate,flux moderat


nedureros.

Condiții de viață și de muncă:pacienta provine dintr-o familie bună,organizată,fără


probleme socio economice.

14
Istoricul bolii:gravidă în luna a 7 a de sarcină,se internează în secția de obstretică-
ginecologie pentru grețuri și vărsături,edeme la nivelul membrelor inferioare și la față,tulburări
auditive și de vedere,creștere în greutate peste valorile normale,valori ridicate ale Ta,anxietate.

Analize recoltate:

Valori obținute Valori normale


Sumar de urină:glucoza Sumar de urină:glucoza absent,albumina
absent,albumina prezent prezent
Sediment:fregvente hematii,rare
leucocite,flora microbiană prezentă
Proteinurie=5 g %/24 h Proteinurie=până la 5 g %/24 h
Hb=11,9 % Hb=12-16 g %
L=5000/mm L=4000-8000/mm
Ht=36 % Ht=36-46 %
Acid uric=6 mg % Acid uric=2,6-6 mg %
Creatinina urinară=100 mg/dl Creatinina urinară=90-300 mg/dl

Analizând datele prezentate anterior am considerat că pacienta necesită îngrijiri la


nivelul următoarelor nevoi fundamentale:

1.Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

2. Nevoia de a elimina

3. Nevoia de a bea și de a mânca.

4. Nevoia de a dormi și a se odihni

5.Nevoia de a evita pericolele

6. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sanătatea

Tabel Nr.1 STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

Nevoia Probleme Sursa de Semne și Diagnostic de


afectată dificultate simptome nursing
1.Nevoia de a -tulburări de -cefalee -dispnee -alterarea
respira și de a ritm -hipertensiune -tulburări de ritm respirației și

15
avea o bună -alterarea arterială și de circulație circulației
circulație funcției
circulatori
-respirație
îngreunată

2.Nevoia de a -alterarea -oligurie; -oligurie -eliminare


elimina eliminării -vărsături. inadecvată;

3.Nevoia de a -risc de -stare de -apetit redus. -inapetență


bea și de a dezechilibru amețeală;
mânca. nutrițional; -senzația de
greață;

4.Nevoia de a -alterarea -criză de -dispnee; -insomnie.


dormi și a se somnului și a neliniște; -agitație;
odihni odihnei -tuse;
-anxietate;
-oboseală;
-treziri repetate;

5.Nevoia de a -anxietate; -mediu -agitație; -anxietate.


evita -frică; neadecvat; -neliniște;
pericolele -teamă; -constrângeri -insomnie;
fizice; -temeri;
-lipsa -panică;
autocontrolului;
6.Nevoia de a -insuficiența -cunoștințe -dorința de a -deficit de
învăța cum cunoașterii insuficiente acumula noi cunoștințe.
să-ți păstrezi cunoștințe despre
sanătatea boală;
-cerere de
informație.

16
Tabel Nr.2 PLAN DE NURSING

Nr. Diagnostic de Obiective Intervențiile Evaluare


Crt. nursing asistentei aut-
onome și delegate
1. Circulație inadecvată Pacienta să Am măsurat TA de TA 140/85-
din cauza prezinte o 3-4 ori/zi edemele s-au
disgravidiei tardive circulație Am sfătuit pacienta diminuat dar nu
manifestată prin adecvată,normaliz să rămână în repaus au dispărut.
modificări ale area la pat.
TA,edeme la nivelul TA,reducerea Am administrat o
memebrelor edemelor alimentație
inferioare și la față hiposodată alcătuită
din
legume,fructe,protei
ne ușor
asimilate,brânză de
vaci fără lipide,ceai
diuretic și regim
igienodietetic.
Am administrat la
indicația medicului
Fenobarbital 0-0-1
/zi

2. Eliminare inadecvată Pacienta să Am lămurit pacienta Edemele sau


din punct de vedere prezinte eliminare să adune urina timp diminu-at.

17
cantitativ și calitativ adecvată de 24 h în recipiente TA 140/85
manifestată prin cantitativ și mari ținute la loc D 1100 ml
oligurie,proteinurie,e calitativ în funcție răcoros cu capac
deme. de cantitatea de pentru a aprecia
lichide diureza.
consumate. Am trimis la
laborator un eșantion
de urină pentru
determinarea
albuminuriei.
Am făcut bilanțul
hidric,ingestia și
excreta.
Am cântărit pacienta
zilnic,am hidratat
pacienta în funcție
de valorile TA și de
ionograma.
La indicația
medicului am
administrat perfuzie
cu glucoză 5%
furosemid.

3 Alimentație și Pacienta să aibă o Am ajutat pacienta În urma


hidratare inadecvată stare de bine fără în timpul intervenților
prin deficit grețuri și vărsăturilor,am efectuate ,
manifestată prin vărsături. protejat patul cu pacienta este
grețuri și vărsături. aleza; hidratată
Am oferit pacientei cantitativ și
un pahar cu apă să calitativ.
își clătească gura;
Am îndepărtat tăvița
renală,am aerisit

18
salonul;
Am oprit aportul de
lichide per os până
se liniștește,apoi am
administrat treptat cu
lingurița cantități
mici de lichide reci;
La indicația
medicului am
administrat 1 f
papaverină perfuzie
cu glucoză 5% în
ritm foarte lent,30
picături
/minut cu măsurarea
repetată a TA

4. Insomnie -să creez condiții -aerisesc salonul și -pacienta


optime de odihnă port discuții cu prezintă
și somn. pacienta; perioade de
-îi explic necesitatea somn liniștit
odihnei pentru
organism;
-îi recomand să evite
mesele copioase;
-aerisesc salonul
înainte de a se culca;
-îi ofer o cană cu
ceai de tei înainte de
culcare;

5. Anxietate din cauza Pacienta să fie Am discutat cu Pacienta e


prognosticului echilibrată din pacienta despre liniștită din
bolii,de starea de punct de vedere boală,despre punc de vedere

19
sănătate a copilului psihic prognostic,am psihic,
manifestată prin lămurit-o că dacă colaborează
neliniște și agitație. urmează indicațiile bine cu cei din
echipei jur.
medicale,evoluția va
fi favorabilă.
Am pregătit-o în
vederea efectuării
investigaților de
urină,sânge,hemogra
mă,acid
uric,determinarea
proteinuriei.
Am însoțit pacienta
la
investigații(EKG,exa
men
oftalmologic,ecograf
ie).
La indicația
medicului am
administrat 1 f
fenobarbital

6. Deficit de Pacienta să Conștientizez Pacienta are


cunoștiințe în cunoască boala pacienta asupra încredere în
legătură cu factori de gravidică,să responsabilității echipa medicală
risc,cu severitatea colaboreze pentru privind sănătatea ei și colaborează
bolii manifestată prevenirea cât și a copilului. bine cu
prin eclampsiei. Am explicat asistentele
nesiguranță,frica de pacientei
necunoscut. manifestările
factoriilor de risc,a
eclampsiei;

20
Am explicat
pacientei necesitatea
de a sta în repaus la
pat,reducerea sării
din alimentație;
Am explicat
pacientei necesitatea
de a colabora cu
personalul medical,și
de a anunța atunci
când survin factori
de risc.

21
CAZUL II

Nume și Prenume:L.A

Sexul:feminin

Vârsta:31 ani

Naționalitate: Română

Limba vorbită: Română

Motivul internării:grețuri,vărsături,edeme la membrele inferioare,amorțeală.

Antecedente heredo colaterale:neagă boli infecto contagioase sau intervenții


chirurgicale în antecedente.

Antecedente personale:menathă la 12 ani,cicluri catameniale regulate,flux moderat


nedureros.

Condiții de viață și de muncă:pacienta provine dintr-o familie bună,organizată,fără


probleme socio economice.

Istoricul bolii:gravidă în luna a 6 a de sarcină,prezintă tulburări neuro vegetative de


sarcină.A fost vitaminizată.În urma examenului de specialitate se recomandă internarea pentru
conduită terapeutică de specialitate.

Analize recoltate:

Valori obținute Valori normale


Sumar de urină:glucoza absent,albumina Sumar de urină:glucoza absent,albumina
prezent prezent
Sediment:fregvente hematii,rare leucocite,flora
microbiană prezentă
Proteinurie=6 g la mie/24 h Proteinurie=până la 5 g la mie/24 h
Hb=14g/dl Hb=12-16 g /dl
L=3000/mm L=4000-8000/mm
Ht=38 % Ht=36-46 %
Acid uric=4 mg/100 ml Acid uric=2,6-6 mg /100 ml
Creatinina urinară=100 mg/dl Creatinina urinară=90-300 mg/dl

22
Analizând datele prezentate anterior am considerat că pacienta necesită îngrijiri la
nivelul următoarelor nevoi fundamentale:

1.Nevoia de a bea și de a mânca

2.Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

3. Nevoia de a fi curat,îngrijit, de a-și proteja tegumentele și mucoasele

4.Nevoia de a învăța cum să îți păstrezi sănătatea

5.Nevoia de a evita pericolele

Tabel Nr.1 STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

Nevoia afectată Probleme Sursa de Semne și Diagnostic de


dificultate simptome nursing
1.Nevoia de a bea -senzația de -grețuri -apetit diminuat -inapetență
și de a mânca. greață; -durere - mese în -incapacitatea de a
cantități reduse se alimenta si
hidrata

2.Nevoia de a se -slabiciune -durere -durere; -imobilitate


mișca și a avea o -deplasare cu -stres;
bună postură. dificultate -frică;
-oboseală.

3. Nevoia de a fi -imobilizare; -durere -din cauza -alterarea


curat,îngrijit, de situației date de capacității de
a-și proteja boală nu î-și autoîngrijire
tegumentele și poate executa datorită persistenței
mucoasele igiena personală durerii și
singură; dificultății de a se
-durere la mobiliza.
nivelul
membrelor

23
inferior

4.Nevoia de a -lipsa de -cunoștințe -dorința de a -deficit de


învăța cum să î-ți cunoștiințe insuficiente acumula noi cunoștiințe.
pastrezi cunoștințe
sănătatea. despre boală

5.Nevoia de a -alterarea stării -insuficiența -anxietate; -anxietate.


evita pericolele. de sănătate cunoașterii și a -agitație;
psihică evoluției bolii -palpitații;
-tahicardie;
-faciesul
exprimă teamă;
-transpirații;

Tabel nr.2 PLAN DE NURSING

Nr. Diagnostic de Obiective Intervențiile Evaluare


Crt nursing asistentei aut-
. onome și delegate
1. Alimentație Pacienta să aibă o Am explicat pacientei să În urma
inadecvată din punct stare de bine fără evite mâncărurile grase și intervențiilor
de vedere cantitativ și grețuri și mirosurile care îi efectuate
calitativ vărsături. determină greața. raportul dintre
Am oferit pacientei un alimentele
pahar cu apă să își îngerate și
clătească gura; nevoile
Am îndepărtat tăvița organismului s-
renală,am aerisit salonul; au echilibrat.
Am oprit aportul de Îngerarea
lichide per os până se alimentelor sa
liniștește,apoi am făcut fără

24
administrat treptat cu prebleme.
lingurița cantități mici de
lichide reci;
La indicația medicului am
administrat vitamine
B1,B6 1 f/zi;ser glucozat
5% 1500 ml;torecan 1f/zi.

Imobilitatea -pacienta să stea -pregătesc patul bolnavei, -pacienta


2. în poziția impusă asigur lenjeria curată de respectă poziția
de boală, în pat, asigur repaus la pat în impusă de
primele zile de la decubit dorsal ; boală;
internare; -explic bolnavei -pacienta are
-pacienta să aibă importanța mobilizării și satisfăcute toate
tonusul și forța riscurile ce pot apărea la nevoile
musculară nerespectarea indicațiilor; organismului pe
păstrată pe toată -supraveghez funcțiile timpul
perioada vitale; internării;
spitalizării. -măsor și notez în foaia
de observație pulsul și
TA;
-ajut bolnava să își
schimbe poziția din
decubit dorsal în decubit
lateral ori de cîte ori este
nevoie;
-fac pacientei gimnastică
pasivă;
-mă asigur că lenjeria de
pat și de corp a pacientei
este permanent curată,
uscată, cearșaful bine
întins,fără cute;
-am creat un mediu

25
ambiant, salon
aerisit,temperatura optimă
de 18-20 C.
-am explicat pacientei
tehnicile ce vor fi
aplicate.
-pentru prevenirea
infecțiilor am
supravegheat dacă sunt
respectate normele de
igienă.
La indicația medicului am
administrat:ser fiziologic
500 ml;algocalmin 2
f;glucoză 5% 1500 ml.

3. Alterarea integrității -pacienta să -efectuez toaleta pe -bolnava


tegumentelor prezinte regiuni; prezintă
tegumente și -asigur temperatura tegumente și
mucoase curate și camerei de 20-22 0C; mucoase curate
integre în decurs -protejez pacienta cu un în decurs de o
de o zi; paravan și o conving cu zi;
-pacienta să blândețe să își facă -bolnava
redobândească toaleta; prezintă o stare
stima de sine timp -îmbrac pacienta și o de bine fizic și
de 2 zile; piaptăn; psihic timp de o
-pacienta să nu -asigur pacienta cu zi;
devină sursa de vestimentația necesară; -pacienta își
infecție satisface
nosocomială; nevoile în
-pacienta să aibă decurs de 3 zile;
o stare de bine -pacienta
fizic și psihic în beneficiează de
decurs de o zi; siguranța

26
psihologică în
decurs de 3 zile;
4. Vulnerabilitate în fața Pacienta să Am creat un mediu Datorită
pericolelor beneficieze de un ambiant, salon gravidității
manifestată prin risc mediu de aerisit,temperatura optimă tegumentelor și
de siguranță fără de 18-20 C. mucoasele sunt
accidente,răniri,căder accidente și Am explicat pacientei pigmentate,dar
i,risc de infecții. infecții. tehnicile ce vor fi nu prezintă
Pacienta să fie aplicate. sursa de
echilibrată psihic Am asigurat pacientei infecții.
lenjerie curată de corp și Pacienta este
de pat. echilibrată
Pentru prevenirea psihic.
infecțiilor am
supravegheat dacă sunt
respectate normele de
igienă.
Am supravegheat
pacienta urmărindu-i la
intervale regulate
TA,puls,temperatura
corpului,respiratie.
La indicația medicului am
administrat:ser fiziologic
500 ml;algocalmin 2
f;glucoză 5% 1500 ml.

5. Cunoștiințe Pacienta să Am explorat nivelul de Pacienta a


insuficiente,deficit de acumulze noi cunoștințe a pacientei. dovedit că este
cunoștințe în legătură cunoștiințe. Am conștientizat pacienta interesată de
cu factorii de risc,cu asupra propriei informațiile
severitatea bolii responzabilități. prezentate.
manifestată prin Am organizat activități
nesiguranță,frica de recreative.

27
necunoscut. Am îndrumat pacienta în
a-și forma noi deprinderi
igienice,să aibă un mod
de viață
echilibrat,alimentație
rațională.

CAZUL III

Nume și Prenume:L.A

Sexul:feminin

Vârsta:35 ani

Naționalitate: Română

Limba vorbită: Română

28
Motivul internării:dureri epigastrice,HTA,grețuri,TA ușor crescută.

Antecedente heredo colaterale:neagă boli infecto contagioase sau intervenții


chirurgicale în antecedente.

Antecedente personale:menathă la 14 ani,cicluri catameniale regulate,flux moderat


nedureros.

Condiții de viață și de muncă:pacienta provine dintr-o familie bună,organizată,fără


probleme socio economice.

Istoricul bolii:gravidă în luna a 8 a de sarcină,se internează în secția de obstretică


pentru HTA,dureri epigastrice,grețuri,TA ușor crescută,hipertermie,dispnee.

Analize recoltate:

Valori obținute Valori normale


Sumar de urină:glucoza Sumar de urină:glucoza absent,albumina
absent,albumina prezent prezent
Sediment:fregvente hematii,rare
leucocite,flora microbiană prezentă
Proteinurie=6 g la mie/24 h Proteinurie=până la 5 g la mie/24 h
Hb=11 g % Hb=12-16 g %
L=3000/mm L=4000-8000/mm
Ht=39 % Ht=36-46 %
Acid uric=3,4 mg/ ml Acid uric=2,6-6 mg /100 ml
Creatinina urinară=110 mg/dl Creatinina urinară=90-300 mg/dl

Analizând datele prezentate anterior am considerat că pacienta necesită îngrijiri la


nivelul următoarelor nevoi fundamentale:

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.

2.Nevoia de a dormi și de a se odihni.

3.Nevoia de a-și menține temperatura în limite normale

4.Nevoia de a evita pericolele.

29
5.Nevoia de a se recrea.

6.Nevoia de a învăța cum să își păstreze sănătatea

Tabel Nr.1 STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

Nevoia afectată Probleme Sursa de Semne și Diagnostic


dificultate simptome de nursing
1. Nevoia de a -alterarea -respirație -dispnee cu -dispnee
respira și a avea funcției greoaie din caracter -alterarea
o bună respiratorii; cauza durerii expirator; funcției
circulație. -durere -bradipnee 12 cardiace
-alterarea r/min.;
funcției -senzație de
circulatorii sufocare ;
-anxietate;
-puls 88 p/min.
-TA=150/100
mm Hg;
-transpirații reci;
-tegumente
palide-cenușii;
-cefalee;
-palpitații;
-anxietate;

2.Nevoia de a -alterarea -durere -anxietate; -insomnie.


dormi și de a se somnului și a -oboseală;
odihni. odihnei -treziri repetate;

3. Nevoia de a- -alterarea -spaimă; -tegumente -hipertermie


și menține temperaturii -neliniște; calde;
temperatura în corpului. -anxietate. -temperatura

30
limite normale 39,80 C;
-transpirații.

-alterarea stării -cunoștințe -anxietate; -anxietate.


4.Nevoia de a generale de insuficiente -agitație;
evita pericolele. sănătate despre boală. -palpitații;
-tahicardie;
-transpirații;

5.Nevoia de a se -anxietate; -frica de -stare generală -anxietate.


recrea. -tristețe. complicații. alterată;
-tristețe.

6. Nevoia de a -lipsa de -cunoștințe -dorința de a -deficit de


învăța cum să cunoștiințe,atitu- insuficiente acumula noi cunoștiințe.
își păstreze dini, cunoștințe
sănătatea deprinderi. despre boală și
despre evitarea
complicațiilor.

Tabel nr.2-PLAN DE NURSING

Nr. Diagnosticul de Obiective Intervențiile Evaluare


crt. nursing asistentei
autonome și
delegate
1. Circulație -Pacienta să Am supravegheat În urma
inadecvată din prezinte o pacienta foarte intervențiilor
cauza disgravidiei circulație atent urmărindu-i aplicate , pacienta
tardive manifestată adecvată. la intervale prezintă puls 76
prin -Pacienta să regulate p/ min.și TA în
HTA,tahicardie. prezinte puls în TA,puls,respirație,t limite normale
Alterarea funcției limite normale emperatură. 125/95 mmHg.
cardiace. în decurs de 12 Liniștesc pacienta

31
ore; și îi explic că
-pacienta să puseul hipertensiv
prezinte TA în se datorează crizei
limite normale de durere și
în timp de 12 spaimei;
ore; -supraveghez și
-pacienta să notez în F.O.
prezinte tensiunea arterială
temperatura în și pulsul;
limite normale. -șterg transpirațiile
bolnavei și asigur
lenjerie curată;
-execut masaj
pentru a favoriza
circulația prin
exerciții active și
pasive, masaj al
extremitățiilor;

I-am explicat
tehnicile ce vor fi
aplicate.
Am învățat
pacienta să aibă o
alimentație bogată
în
legume,fructe,zarz
avaturi.
Am învățat
pacienta să
alterneze
perioadele de
activitate cu
perioade de repaus.

32
Am învățat
pacienta să evite
stresul
psihic,stările
conflictuale.
La indicația
medicului am
administrat:hidrala
zin i.v 100
mg/zi,HHC 200
mg,furosemid 1 f.
Administrez la
indicația
medicului:
-hipotensoare:
Captopril
sublingual 50 mg:
1 tab
-antialgice:
Algocalmin 3X1
tab/zi;

2. Dificultate de a Pacienta să Am învățat În urma


dormi și a se odihni beneficieze de pacienta tehnici intervenților
din cauza durerii,a somn de relaxare. pacienta prezintă
anxietății corespunzător Am oferit pacientei un somn
manifestată prin cantitativ și o cană cu lapte liniștit,odihnitor.
neliniște,somn calitativ. cald înainte de
perturbat,ore culcare.
insuficiente de Am întocmit un
somn. program de odihnă
a pacientei.
La indicația
medicului am

33
administrat:fenoba
rbital 1 f seara.
3. Hipertermie Pacienta să-și Monitorizez În urma
păstreze temperatura și o intervențiilor
temperatura în notez în foaia de efectuate
limite normale. observație; temperatura
Fac bilanțul pacientei a scăzut
hidroelectric; după 24 ore.
Aerisesc salonul;
Administrez
antitermice la
indicația
medicului.
-Aspirin 1-0-1

4. Discomfort din Pacienta să Am creat un mediu În urma


cauza situației de prezinte o ambiant, salon medicației
criză manifestată diminuare a aerisit,temperatura administrate
prin durerii. optimă de 18-20C durerea a
dureri,neliniște, Să fie Am asigurat diminuat din
anxietate echilibrată pacientei lenjerie intensitate.
psihic. curată de corp și de Pacienta este
pat. echilibrată psihic.
Pentru prevenirea
infecțiilor am
supravegheat dacă
sunt respectate
normele de
igienă.
Am supravegheat
pacienta
urmărindu-i la
intervale regulate
TA,puls,temperatu

34
ra corpului,
respiratie.
Am incercat să
liniștesc pacienta
obținândui
încrederea în mine
și în echipa
medicală.
Am ajutat pacienta
în satisfacerea
nevoilor
organismului.
Am supravegheat
pacienta
urmărindu-i la
intervale regulate
TA,puls,temperatu
ra
corpului,respiratie.
La indicația
medicului am
administrat:ser
fiziologic 500
ml;algocalmin 2
f,glucoză 5% 1500
ml.

5. Neplăcerea de a Pacienta să Am explorat În ciuda


efectua activități prezinte o stare gusturile și încercărilor
recreative din de bună preferințele mele,starea
cauza dispoziție. pacientei în ceea psihică a
sarcinii,dureri,anxi ce privește pacientei rămâne
etăți manifestate activitățiile aceleași datorită
prin tristețe. recreative care îi apropierii

35
produc plăcere. momentului
Am ajutat și am nașterii,a
antrenat pacienta durerilor.
în activități
practice.
Am asigurat un
mediu liniștit.
Am notat reacțiile
și manifestările
pacientei cu privire
la starea de
plictiseală și
tristețe.
6. Evitarea pericolelor -pacienta să -pun la dispoziția -pacienta înțelege
și acumularea de beneficieze de pacientei reviste și pune întrebări
cunoștințe noi un mediu de din care se în legătură cu
asupra bolii siguranță fără informează despre starea sa actuală.
accidente și boală, sarcină,
infecții, să fie alăptare;
echilibrată -o ajut cu
psihic și fizic; informații
-pacienta să fie referitoare la boală
bine informată și la perioada ce va
despre starea sa urma.
actuală.

36
CAPITOLUL IV

TEHNICI UTILIZATE ÎN PROCESUL DE NURSING

1.Injecția intramusculară

Injecţia musculară introduce substanţă medicamentoasă adînc în ţesutul muscular.


Această cale de administrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia sistemică.
Administrarea intramusculară este aleasă atunci când pacientul nu poate înghiţi medicaţie orală,
când este prea iritantă gastric.

Deoarece ţesutul muscular are mai puţini senzori nervoşi permite administrarea de
substanţe iritante.

Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va face şi în funcţie de constituţia fizică
a pacientului. Se evita zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze. Injecţiile
intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale mecanismelor de
coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic.

Injecţia intramusculară se efectuează prin tehnică sterilă.

Materiale necesare:

-medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie

-seruri pentru dizolvat

-seringă și ac

-mănuşi

37
-comprese

-păduri alcoolizate

Medicaţia prescrisă trebuie să fie sterilă. Seringă şi acul trebuie alese adecvat ( pentru
injectia intramusculară acul trebuie să fie mai lung , în funcţie de ţesutul adipos al pacientului, de
locul ales pentru injecţie, şi cu un calibru potrivit pentru vâscozitatea substanţei de injectat).

Pregătirea echipamentului:

-se verifică medicaţia prescrisă că dată de expirare, coloratie , aspect

-se testează pacientul să nu fie alergic , în special înaintea administrării primei doze

-dacă medicaţia este în fiolă, această se dezinfectează, se sparge şi se trage doză indicată,
scoţând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculară

-dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează capacul de


cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doză indicată, se scoate aerul şi se schimba acul cu cel
pentru injecţia intramusculară

Tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează


capacul flaconului se introduce acul, seringă se umple cu aer, trăgând de piston, aceea cantitate
echivalentă cu doză care trebuie extrasă din flacon, se ataşează apoi la acul din flacon şi se
introduce aerul, se întoarce flaconul și seringa se va umple singură cu cantitatea necesară.

Alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu grijă. Acest loc
poate fi muşchiul deltoid ( se poate localiza foarte uşor pe părea laterală a bratuli, în linie cu
axilă), muşchiul dorsogluteal ( poate fi uşor localizat împărţind imaginar fesă cu ajutorul unei
cruci, rezultând patru cadrane.Cadranul superior şi exterior este muşchiul căutat), muşchiul
ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginară ce trece prin extremitatea superioară a şanţului
interfesier) şi muşchiul de pe faţă antero-externă a coapsei( vastus lateralis).

Administrarea:

-se confirmă identitatea pacientului

-se explică procedura pacientului

-se asigura intimitate

-se spală mâinile, se pun mănuşile

-se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent
injecţii intramusculare

-la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare
uzula fiind faţă superoexterna a fesei, iar la copil faţă antero laterală a coapsei

-se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare

38
-se stimulează zona de injectare prin tapotări uşoare

-se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare

-se lasă pielea să se usuce

-se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante

-se poziţionează seringă cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să


simtă o înţepătura, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul

-se introduce printr-o singură mişcare, repede , acul prin piele , ţesut subcutanat, până în
muşchi

-se susţine seringă seringă cu cealaltă mâna, se aspiră pentru a verifică dacă nu vine
sânge. Dacă apare sânge, se va retrage acul şi se va relua tehnica

-dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţă lent pentru a permite muschiului
să se destindă şi să absoarga gradat medicaţia

-după injectare se retrage acul ptrintr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub
care a fost introdus

-se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor pentru a ajută
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat, cum ar fi la
administrarea de fier)

-se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării pentru a observă


eventualele sângerări sau reacţii locale

-dacă sângerarea continuă se va aplică compresie locală sau gheaţă în caz de echimoze

-se va reveni şi inspecta locul injectiei la 10 minute şi la 30 de minute de ora administrării

-se vor aruncă materialele folosite în recipientele specifice de colectare

Consideraţii speciale:

-la pacienţii care au tratament îndelungat intramuscular se va ţine o evidenţă clară a


zonelor de injectare pentru a le roţi

-la pacienţii anxioasi se poate ţine gheaţă câteva secunde pe zona de injectare înainte de
adminstrare, pentru a anestezia întrucâtva locul

-se încurajează pacientul întotdeauna să relaxeze muşchiul pentru că injectarea într-un


muşchi încordat este dureroasă

-injecţia intramusculară poate distruge celule musculare determinând astfel creşteri ale
nivelului CK ( creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeaşi creştereA poate indică
un infarct miocardic. Pentru a diferenţia cauzele, trebuie cerută analiză celulelor musculare

39
specifice inimii ( CK-MB)A şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii care necesită o monitorizare
atentă a CKA şi CK-MBA se va schimbă modul de adminstrare medicamentoasă din
intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita confuziile precizate mai sus

-din cauza unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în vedere că la
pacienţii vârstnici absorbţia medicamentului are loc mult mai rapid

Complicaţii:

-injectarea accidentală de substanţe iritative în ţesutul subcutanat datorită alegerii unui ac


inadecvatĂ sau unei tehnici greşite de administrare. Această poate determina apariti aunui abces

-dacă locul de injectare nu se roteşte ci se fac injecţii repetate în acelaşi loc, această poate
conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi , implicit, la scăderea eficienţei acestuia.

2.Injecția intravenoasă

Injecţia intravenoasă directă permite o abordare rapidă şi un efect imediat.Este folosită în


urgenţe( bolusuri) sau în cazurile în care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul
trebuie supravegheat deoarece efectele sunt rapide şi imediate.
Materiale necesare:

-medicaţia prescrisă

-mănuşi

-seringă şi ac

-ser pentru dizolvat

-garou

-păduri alcoolice şi cu betadină sau iod

-comprese sterile

-bandaj adeziv

-soluţie normal salina şi soluţie diluată de heparină

Pregătirea echipamentului:

-se verifică medicaţia prescrisă

-se verifică dată expirării

-se trage soluţia în seringă şi se diluează dacă e necesar

Administrare:

-se confirmă identitatea pacientului

40
-se selectează o venă accesibilă şi destul de largă ( cu cât venaA e mai largă şi soluţia
mai diluată cu atât e mai puţin iritantă)

-se aplică un garou deasupra locul de puncţionare pentru destinderea şi evidenţierea


venelor

-se dezinfectează locul punctionariiA cu un pad cu betadina sau iod, prin mişcări
circulare dinspre locul punctiei înspre afară, pentru a evita contaminarea locului de puncţionare

-se aşteaptă să se usuce dezinfectantul şi se punctioneaza venă cu acul la un unghi de 30


de grade cu amboul în sus

-se aspiră în seringă pentru a vedea dacă este introdus corect în venă ( apare sânge)

-se îndepărtează garoul şi se injectează substanţă

-la terminarea injectării se aspiră din nou pentru a vedea dacă acul a fost tot timpul în
venă şi dacă întreagă medicaţie a fost corect introdusă. După verificare se schimbă seringă goală
cu una cu soluţie normal salina pentru a spală venă

-se scoate acul din venă printr-o mişcare rapidă şi se presează locul puncţionării cu
compresă sterilă timp de 3 minute

-se aplică un bandaj adeziv

Consideraţii speciale:

-deoarece medicamentele administrate prin injecţie intravenoasă directă au efect imediat,


în cazul pacienţilor alegici poate apărea şocul anafilactic. În această situaţie ( când pacientul
devine dispneic, cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul şi se încep manevrele de resuscitare

-dacă apar semne de extravazare se întrerupe injectarea şi se reia tehnică ţinând cont de
substanţă pierdută prin extravazare.

3.Perfuzia intravenoasă

Reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanţe


medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.

Scop:hidratarea şi mineralizarea organismului;administrarea medicamentelor la care se


urmăreşte efectul prelungit;depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor
toxici;completarea proteinelor sau a unor componente;alimentarea pe cale parenterală.

Materiale:

-dezinfectante: alcool iodat, mănuşi

-pentru puncţia venoasă: garou, ac de puncţie/branulă, perfuzor, soluţie de


perfuzat,comprese sterile, 1-2 seringi, romplast.

41
Pregătirea pacientului:

Psihic: se informează pacientul asupra scopului puncţiei.

Fizic: pentru puncţia de la venele braţului şi amtebr se informează pacientul asupra


scopului puncţiei.

Se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru asistentă(decubit
dorsal)

Se examinează calitatea şi starea venelor, se aşează braţul pe perniţă şi muşama


înabducţie şi extensie maximă.

Execuţia:

-se spălă mâinile, și se aplică mănuşile sterile

-se pregăteşte soluţia de perfuzat: se desface perfuzorul şi se încheie prestubul,


semontează la soluţia de perfuzat şi se lasă lichidul să circule prin tub pentru îndepărtarea aerului.

42
CONCLUZII

Medicina studiază cauzele (Etiologia), manifestările clinice și efectele asupra organelor


(Patologia clinică), recunoașterea (Diagnosticul), tratamentul (Terapia) și prevenirea (Profilaxia)
bolilor care afectează corpul omenesc.

Obstetrică - ginecologie reprezintă o specialitate medicală care se ocupă cu studiul


morfo-fiziopatologiei organelor genitale feminine ca parte a întregului organism, al proceselor
biologice legate de reproducere și tratamentul stărilor patologice din sfera genitală.

Obstetrica (din latina obstetrix, -icis = moașă, de la ob = în fața + stare = a sta) este o
subramură a specialității obstetrică-ginecologie care se ocupă cu studiul și asistența medicală
specializată a femeii pe perioada sarcinii, nașterii și lăuziei (perioada de 6 săptămâni după
naștere). Specialistul în obstetrică este numit obstetrician.

Asistenta medicala are un rol foarte important in tratarea pacienților,este o profesie


deosebită,care îți oferă posibilitatea de a face bine semenilor aflați în suferință.

În urma stagiului efectuat la spital pe secția de obstretică,am observat importanța ajutării


pacientelor internate,obținerea a ceea ce este benefic pentru ele.Numai o pregătire desăvârșită
care să asigure o sesizare precoce a simptomelor și semnelor prezentate de gravidă,o tehnică
riguroasă care să asigure o bună evoluție a bolii,poate ajuta pacienta să evolueze spre o stare mai
bună.

43
CAPITOLUL VI

BIBLIOGRAFIE

1.Lucreția Titirca-Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asistenții medicali-editura


Viața Medicală Românească,2008

2.Lucreția Titircă-Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate


bolnavului-editura Viața Românească,1994

3.Prof.Ioan Muntean-Tratat de obstretică-editura Academiei Române,București,2000

4.V.Nițescu-Obstretică și Ginecologie-editura Didactică Pedagogică R.A,București,2000

5.Titircă Lucreția,Ghid de nursing vol.1,ed.Viața medicală românească,

București 1995

6.Borundel C,Medicină internă pentru cadre medii,ed.All,2009

7.Agenda medicală 2014,ed de buzunar,Editura Medicală 2013

8.Ghid de prevenție a tromboembolismului venos de D. Antonescu,L. Gherasim,D.


Tulbure,Ruxandra Jurcut.Medicina Internă 2007

9.Mincu Mioara (2002),Medicina internă-,,Specialități înrudite și îngrijiri paliative”-


Editura Carol Davila;

10.Titircă L.,(1998) ,,Ghid de nursing”- Editura Medicală Românească-București

44

S-ar putea să vă placă și