Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNDRUMĂTOR:
As.Med. POP GABRIELA ABSOLVENT:
Nimigean (Rodilă) Aurora
BISTRIȚA
2021
CUPRINS
CAPITOLUL I-INTRODUCERE.....................................................................2
2.1.Noțiuni de anatomie................................................................................4
2.2.Definiție..................................................................................................8
2.6.Tratament...............................................................................................12
3.1.Cazul 1...................................................................................................14
3.2.Cazul 2...................................................................................................22
3.3.Cazul 3...................................................................................................29
CAPITOLUL V-CONCLUZII..........................................................................44
CAPITOLUL VI-BIBLIOGRAFIE..................................................................45
CAPITOLUL I
1
INTRODUCERE
Profesia de asistent medical sau nursă a avut de-a lungul anilor numeroase dificultăți în
recunoasterea ei. Cunoscută și chiar practicată din perioada preistorică ,,arta de a îngriji” are un
caracter universal dar recunoașterea ca profesie s-a produs la jumătatea secolului al XX-lea.
Profesia de asistent medical/ nursă în lexicul anglo-saxon reprezintă în egală măsură știința și arta,
nursingul cunoscând în lunga sa perioada de evoluție 3 etape distincte:
-prima perioadă, perioada din epoca primitivă unde nu erau nici medici , nici nurse, era
un sistem de îngrijiri bazat pe vindecătorii tradiționali și autoîngrijire , cu interpretarea
fenomenelor legate de boală prin prisma tradițiilor religioase și culturale ale fiecărei comunități în
parte;
-a treia etapa este legată de dezvoltarea socială și economică , etapă în care monopolul
religios al acțiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat. În mai toate țările lumii au
apărut școli pentu pregătirea asistentelor medicale și a personalului auxiliar;
Secolul XX caută să definească cât mai exact termenul de nursing sau nursă plecând de la
definiția simplă în care ,,nursa este profesionistul care hrănește , încurajează și protejează o
persoană, fiind pregatită pentru a îngriji bolnavi, răniți și bătrâni”.Etimologic cuvântul nursă este
folosit ca substantiv și derivă din latinescul nutrix care înseamnă mamă adoptivă.
În prezent practicarea profesiei de asistent medical sau nursă se face cu exigente sporite.
Nursingul este o activitate complexă , nursa tratează pacientul complex, bio-psiho-social în
vederea asigurării unei stări perfecte de bunăstare fizică, psihică și socială. OMS definește
sănătatea individuală ca și ,,stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social și nu
numai absența bolii sau infirmității”. Deci datorită complexității , nursingul s-a transformat de-a
lungul anilor dintr-o meserie în profesie , în care vocația este înlocuită de profesionalism.
2
Sarcina este starea fiziologică a femeii ajunsă la maturitate sexuală, prin care trupul şi
psihicul ei realizează armonia deplină, împlinirea menirii sale biologice şi sociale.
Graviditate sau sarcina reprezintă starea în care se află femeia între momentul fertilizării
ovulului și cel al nașterii. În această perioadă femeia poartă în uter unul sau mai mulți descendenți,
numiți și fetuși sau embrioni. La o sarcină, pot exista mai multe gestații (spre exemplu, gemenii sau
tripleții). Sarcina umană este cea mai studiată dintre toate sarcinile mamiferelor, iar ramura
medicală care se ocupă de sarcină se numește obstetrică.
Există situaţii când, în cursul evoluţiei unei sarcini, pot apărea diferite complicaţii, una
dintre cele mai frecvente fiind hipertensiunea arterială.
CAPITOLUL II
NOȚIUNI GENERALE
3
2.1.NOȚIUNI DE ANATOMIE A ORGANELOR GENITALE
Aparatul genital al femeii este alcătuit din două glande sexuale, numite ovare, și
următoarele organe: două trompe, uter, vagin, vulvă; toate acestea sunt localizate în partea
inferioară a cavității abdominale. Trompele se deschid în uter, organ asemănător unui sac, al cărui
perete gros și musculos este căptușit cu o mucoasă. Acest organ se continuă cu vaginul, care se
deschide la exterior prin vulvă. Organele sexuale exterioare ale unei femei au o structură complexă
fiind reprezentate prin: labile vaginale, aparatul erectil (clitorisul și bulbii vestibulari) și glandele
anexe (glandele vestibulare mari și glandele vestibulare mici). În timpul sarcinii, viitorul copil se
dezvoltă în uter.
Totalitatea organelor genitale externe alcătuiesc vulva, care este compusă din urmatoarele
formațiuni :
● Labiile mari ;
● Labiile mici ;
● Vestibulul ;
● Himenul ;
● Glandele Bartholin ;
● Clitorisul.
Labia mare sau buzele vaginale mari, reprezintă două pliuri tegumentare, situate
longitudinal de la muntelui lui Venus până la perineu. Face parte din vulvă – formațiune ce
întrunește toate organele sexuale feminine externe.
4
Fig.1 Organele genitale externe
5
Muntele lui Venus numit si muntele pubian, este o regiune anatomică situată deasupra
simfizei pubiene, acoperită cu păr și având sub tegument un strat mai abundent de grăsime.
Perii pubieni se termină în partea superioară după o linie orizontală (sistem pilos
feminin). Este o zonă cu o sensibilitate crescută ce ii conferă un caracter erigen.
Labiile mari sunt 2 cute tegumentare având o formă ovoidă alungită, acoperite cu păr pe
fața lor externă, fața lor internă are aspect de mucoasă și prezintă numeroase glande sebacee care
secretă smegma vuivară. La femeia nupilară (care nu a născut) labiile mari sunt aplicate una pe
alta, ascunzând restul organelor genitale externe și sunt îndepărtate delimitând o ușoară crăpătură
vulvară la femeia care a născut. Labiile mari se unesc la cele două extremități formând o comisură
anterioară și alta posterioară. Comisura anterioară se continuă cu muntele lui Venus. Comisura
poaterioară este mai aparentă decât prima și este cunoscută sub numele de furculiță.
Labiile mici sunt două repliuri cutanate cu aspect de mucoasă, care sunt situate în
interioarul labiilor mari, fiind acoperite în mare parte de acestea. Anterior, ele se unesc sub clitoris
formând fraul clitoridian, iar pe fața dorsală a clitorisului formează capișonul sau prepuțul
clitoridian ; posterior labiile mici se pierd treptat în labiile mari.
Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici și orificiul extern al uretrei
(meatul). Este o regiune de forma triunghiulară în care se deschid uretra si canalele glandelor
Skene.
Himenul este un sept membraniform care închide intrarea în vagin. Prezintă un orificiu a
cărui formă poate fi : inelară, cribiformă (ciuruit), semilunară. Prin orificiul himenului se scurge în
afară sângele menstrual. La primul raport sexual himenul se rupe în mai multe locuri, dând naștere
după cicatrizare la carunculii himenali ; ia nastere, rupturile se accentueaza și mai mult, lăsând
câteva resturi numite carancul mirtiformi.
Glandele Bartholin, in număr de două, sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare parte
câte una. Fiecare glandă are un canal excretor care trece prin baza labiilor mici și al cărui orificiu
extern se deschide în șanțul dintre labii și himen, șanțul nimfo-himenal. Rolul glandei este de a
secreta un lichid filant care lubrifiază organele genitale externe.
6
Organele genitale interne cuprind :
● vaginul ;
● uterul ;
● trompele uterine ;
● ovarul
Între acestea există o stransă corelatie fiziologică. Ele ocupa cea mai mare parte a
pelvisului (micul bazin), strabătând perineul, până la vulvă.
Vaginul este un organ cavitar care se intinde de la colul uterin la vulvă. Lungimea sa este
variabila intre 7 si 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit antero-posterior, incât i se pot distinde un
perete anterior în raport cu vezica urinară și cu urtetra și un perete posterior, în raport cu rectul și
fundul de sac peritoneal, Douglas ; pereții laterali ai vaginului vin în contact cu muschiul ridicator
anal, diferite planuri ale perineului și bulbii vaginului. Limita extremității inferioare a vaginului este
formată de membrana himenală care se rupe la primul contact sexual. Prin extremitatea superioară,
vaginul se insereaza pe colul uterin, inconjurând porțiunea vaginală a colului. Se realizează astfel un
șant circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund de sac i se descriu mai multe
porțiuni : o porțiune anterioară, puțin adâncă, care este în raport cu vezica urinară numita fundul de
sac vaginal anterior ; doua porțiuni laterale sau fundurile de sac laterale în raport cu parametrele,
prin care trec la acest nivel artera uterină și uterul ; o porțiune posterioară sau fundul de sac
posterior, cel mai adânc, care este în raport cu fundul de sac Douglas, deci cu peritoneul.
Uterul este un organ musculos, cavitar, nepereche, așezat în mijlocul bazinului mic, între
vezică și rect. Are rolul de a primi în cavitatea sa ovulul fecundat, să-l protejeze, să-l nutrească în
timpul dezvoltării sale și să-l elimine la exterior când a ajuns la maturitate. Uterul are forma de
pară, extremitatea superioară mai lată din care pleacă trompele uterine se numește corpul uterin, iar
cealaltă inferioară mai stramtă se numește colul uterin (cervix). Între corp și col se gasește o
porțiune numită istm. Uterul este turtit dinainte-înapoi și prezintă prin urmare doua fețe, una
anterioară, numită vezicală, fiindcă este în raport cu vezica urinară și separată de aceasta prin fundul
de sac vezico-uterin și una posterioară în raport cu rectul de care o separă fundul de sac recto-uterin.
Are de asemenea două margini laterale - una dreaptă, alta stangă - la nivelul cărora circulă arterele
uterine. Dimensiunile uterului la femeia care nu a născut (nupilara) sunt de 18 centimetri lungime, 4
7
centimetri lațime si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul are 8-9 centimetri lungime, 5-6
centimetri lațime și 3 centimetri grosime.
Tubele uterine (salpinga, trompa), în număr de două, cîte una de fiecare parte a uterului,
sunt conducte în formă de trompetă ce se întind între uter si ovar.Ele conduc ovulul spre uter,
adapostesc intalnirea garnetului feminin (ovulul) cu cel masculin (spermatizoidul) și permite
fecundarea în treimea exterioară a sa (a uneia dintre ele). Fiecare tubă are lungimea de 10-12
centimetri. Descriptiv prezintă patru părți: interstițială (în peretele uterin), istmică (3-4 centimetri),
ampulară de 7-8 centimetri și pavilionară în formă de pâlnie cu fimbrii de 1,5-2 centimetri.
8
2.2.DEFINIȚIE
2.3.1.Albuminuria gravidica
Uneori in sarcină apare o permeabilitate a epiteliilor renale pentru albumina. Fie că este
vorba de o alterare trecătoare a epiteliilor renale, fie că intră în joc un spasm vascular, albuminuria
constituie simptomul principal.
9
Albuminuria gravidica adevarată, intim legată de prezența și dezvoltarea fătului, produce o
stare de sarcină patologică. Se consideră patologică dacă albuminuria depașește 0,30 g/zi. Depașirea
a 2 g/zi întunecă mult prognosticul.
2.3.2.Edemele de sarcină
Fața se umflă și devine palidă. Edemul cuprinde și peretele abdominal, organele genitale
externe.
Edemele de sarcină pot apărea singure sau asociate cu hipertensiunea de sarcină sau
nefropatia gravidică.
2.3.3.Hipertensiunea gravidică
Clinic stabilim trei grade de hipertensiune gravidică: gradul I - hipertensiunea ușoară, sub
160/100 mm Hg; gradul II - hipertensiunea mijlocie, 160/100 -180/ 120 mm Hg; gradul 3 -
hipertensiunea gravă, peste 180/120 mm Hg.
Creșterea tensiunii arteriale peste 160/100 duce la modificări vasculare în creier, rinichi,
placentă (toate organe vitale).
2.4.1.Preeclampsia
10
Înainte de a se instala complicația majoră a disgravidiei tardive - eclampsia - asistăm,
uneori, la apariția unui sindrom premergător - a sindromului neurovascular de alarmă - cunoscut sub
denumirea de eclampsism sau preeclampsie.
În cadrul acestui sindrom apar tulburari nervoase, ce preced cu câteva ore eclampsia.
Bolnava este astenică, cu o stare de somnolență. Alteori este agitată, prezentând tulburări
psihice.
Apare o cefalee, asociată cu tulburări senzoriale (vâjâituri în urechi, uneori alterarea sau
pierderea vederii). Se asociază vărsături, dureri abdominale, polipnee (frecventă respiratorie
crecută).
2.4.2.Eclampsia
1. Faza de invazie este scurtă (30 sec - 1 min), cunoscută sub denumirea de faza grimaselor:
fruntea încrețită, pleoapele se inchid și se deschid, limba ieșită din gură, cu mici mișcări de
propulsie și retragere. Globii oculari privesc în sus și în afară.
2. Faza de convulsii tonice durează 30 sec. Contracțiile mici sunt înlocuite cu contractarea
întregului corp. Capul plecat spre spate, coloana vertebrala arcuită.Respirația se oprește prin
contracția diafragmului, fața capătă o culoare albăstruie.
Trebuie acordată atenție la contractura mușchilor maseteri (muschi masticatori), care, daca
limba este prinsă intre dinți, pot s-o secționeze. Evitarea acestui accident se face prin introducerea
unei spatule de lemn sau un ștergar intre dinți.
Apar mișcări clonice, sacadate și frecvente, localizate mai ales la cap și membre. Membrele
superioare au o mișcare caracteristică de toboșar.
4. Faza comatoasă poate dura 1-2 zile. Bolnava intră într-o comă de intensitate variată, cu o
calmare musculară completă.Modul de desfășurare a comei are valoare prognostică: cand coma se
11
confundă cu un somn adânc, chiar dacă crizele sunt mai frecvente, prognosticul este favorabil.Dacă
bolnava este agitată, chiar daca crizele sunt mai rare, prognosticul este agravat. Daca coma durează
mai mult de 24 ore, prognosticul este foarte rezervat.
Aproape constant, in eclampsie gasim hipertensiune arterială, pulsul mic, tahicardie (ritm
cardiac crescut), oligurie.
2.5.Factori de risc
-Vârsta – riscul este mai mare peste 35 de ani sau sub 20 de ani
-Obezitatea
-Sarcina gemelară
2.6.Tratament
12
Regimul dietetic urmărește corectarea dezechilibrului umoral: repaus relativ, la căldură; 1
500 g ceai diuretic (de coji de cirese, indulcit cu miere de albine); 2-3 cartofi copti, la mesele
principale cu pana la 2 g sare (1 varf de cutit), timp de 4 zile.De obicei, cu acest regim simplu, intră
în normal 8 din 10 gravide cu disgravidii (forme ușoare).
Pentru oprirea accesului convulsiv se mai folosesc barbiturice cu actiune mai lunga ca:
fenobarbital sau pentobarbital intramuscular sau intravenos.Medicatia deconectanta si hipotensoare
se administrează în aceste forme grave în injecții intramusculare sau sub forma de perfuzii cu ser
glucozat.
-medicale
-obstetricale
-chirurgicale
13
Metodele medicale (farmacodinamice) constau în sensibilizarea fibrei musculare la
ocitocice prin administrarea de foliculina, adăugând apoi medicare ocitocica, dupa care se face
declanșarea travaliului.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
CAZUL I
Nume și Prenume:G.R.
Sexul:feminin
Vârsta:31 ani
Naționalitate: Română
14
Istoricul bolii:gravidă în luna a 7 a de sarcină,se internează în secția de obstretică-
ginecologie pentru grețuri și vărsături,edeme la nivelul membrelor inferioare și la față,tulburări
auditive și de vedere,creștere în greutate peste valorile normale,valori ridicate ale Ta,anxietate.
Analize recoltate:
2. Nevoia de a elimina
15
avea o bună -alterarea arterială și de circulație circulației
circulație funcției
circulatori
-respirație
îngreunată
16
Tabel Nr.2 PLAN DE NURSING
17
cantitativ și calitativ adecvată de 24 h în recipiente TA 140/85
manifestată prin cantitativ și mari ținute la loc D 1100 ml
oligurie,proteinurie,e calitativ în funcție răcoros cu capac
deme. de cantitatea de pentru a aprecia
lichide diureza.
consumate. Am trimis la
laborator un eșantion
de urină pentru
determinarea
albuminuriei.
Am făcut bilanțul
hidric,ingestia și
excreta.
Am cântărit pacienta
zilnic,am hidratat
pacienta în funcție
de valorile TA și de
ionograma.
La indicația
medicului am
administrat perfuzie
cu glucoză 5%
furosemid.
18
salonul;
Am oprit aportul de
lichide per os până
se liniștește,apoi am
administrat treptat cu
lingurița cantități
mici de lichide reci;
La indicația
medicului am
administrat 1 f
papaverină perfuzie
cu glucoză 5% în
ritm foarte lent,30
picături
/minut cu măsurarea
repetată a TA
19
sănătate a copilului psihic prognostic,am psihic,
manifestată prin lămurit-o că dacă colaborează
neliniște și agitație. urmează indicațiile bine cu cei din
echipei jur.
medicale,evoluția va
fi favorabilă.
Am pregătit-o în
vederea efectuării
investigaților de
urină,sânge,hemogra
mă,acid
uric,determinarea
proteinuriei.
Am însoțit pacienta
la
investigații(EKG,exa
men
oftalmologic,ecograf
ie).
La indicația
medicului am
administrat 1 f
fenobarbital
20
Am explicat
pacientei necesitatea
de a sta în repaus la
pat,reducerea sării
din alimentație;
Am explicat
pacientei necesitatea
de a colabora cu
personalul medical,și
de a anunța atunci
când survin factori
de risc.
21
CAZUL II
Nume și Prenume:L.A
Sexul:feminin
Vârsta:31 ani
Naționalitate: Română
Analize recoltate:
22
Analizând datele prezentate anterior am considerat că pacienta necesită îngrijiri la
nivelul următoarelor nevoi fundamentale:
23
inferior
24
administrat treptat cu prebleme.
lingurița cantități mici de
lichide reci;
La indicația medicului am
administrat vitamine
B1,B6 1 f/zi;ser glucozat
5% 1500 ml;torecan 1f/zi.
25
ambiant, salon
aerisit,temperatura optimă
de 18-20 C.
-am explicat pacientei
tehnicile ce vor fi
aplicate.
-pentru prevenirea
infecțiilor am
supravegheat dacă sunt
respectate normele de
igienă.
La indicația medicului am
administrat:ser fiziologic
500 ml;algocalmin 2
f;glucoză 5% 1500 ml.
26
psihologică în
decurs de 3 zile;
4. Vulnerabilitate în fața Pacienta să Am creat un mediu Datorită
pericolelor beneficieze de un ambiant, salon gravidității
manifestată prin risc mediu de aerisit,temperatura optimă tegumentelor și
de siguranță fără de 18-20 C. mucoasele sunt
accidente,răniri,căder accidente și Am explicat pacientei pigmentate,dar
i,risc de infecții. infecții. tehnicile ce vor fi nu prezintă
Pacienta să fie aplicate. sursa de
echilibrată psihic Am asigurat pacientei infecții.
lenjerie curată de corp și Pacienta este
de pat. echilibrată
Pentru prevenirea psihic.
infecțiilor am
supravegheat dacă sunt
respectate normele de
igienă.
Am supravegheat
pacienta urmărindu-i la
intervale regulate
TA,puls,temperatura
corpului,respiratie.
La indicația medicului am
administrat:ser fiziologic
500 ml;algocalmin 2
f;glucoză 5% 1500 ml.
27
necunoscut. Am îndrumat pacienta în
a-și forma noi deprinderi
igienice,să aibă un mod
de viață
echilibrat,alimentație
rațională.
CAZUL III
Nume și Prenume:L.A
Sexul:feminin
Vârsta:35 ani
Naționalitate: Română
28
Motivul internării:dureri epigastrice,HTA,grețuri,TA ușor crescută.
Analize recoltate:
29
5.Nevoia de a se recrea.
30
limite normale 39,80 C;
-transpirații.
31
ore; și îi explic că
-pacienta să puseul hipertensiv
prezinte TA în se datorează crizei
limite normale de durere și
în timp de 12 spaimei;
ore; -supraveghez și
-pacienta să notez în F.O.
prezinte tensiunea arterială
temperatura în și pulsul;
limite normale. -șterg transpirațiile
bolnavei și asigur
lenjerie curată;
-execut masaj
pentru a favoriza
circulația prin
exerciții active și
pasive, masaj al
extremitățiilor;
I-am explicat
tehnicile ce vor fi
aplicate.
Am învățat
pacienta să aibă o
alimentație bogată
în
legume,fructe,zarz
avaturi.
Am învățat
pacienta să
alterneze
perioadele de
activitate cu
perioade de repaus.
32
Am învățat
pacienta să evite
stresul
psihic,stările
conflictuale.
La indicația
medicului am
administrat:hidrala
zin i.v 100
mg/zi,HHC 200
mg,furosemid 1 f.
Administrez la
indicația
medicului:
-hipotensoare:
Captopril
sublingual 50 mg:
1 tab
-antialgice:
Algocalmin 3X1
tab/zi;
33
administrat:fenoba
rbital 1 f seara.
3. Hipertermie Pacienta să-și Monitorizez În urma
păstreze temperatura și o intervențiilor
temperatura în notez în foaia de efectuate
limite normale. observație; temperatura
Fac bilanțul pacientei a scăzut
hidroelectric; după 24 ore.
Aerisesc salonul;
Administrez
antitermice la
indicația
medicului.
-Aspirin 1-0-1
34
ra corpului,
respiratie.
Am incercat să
liniștesc pacienta
obținândui
încrederea în mine
și în echipa
medicală.
Am ajutat pacienta
în satisfacerea
nevoilor
organismului.
Am supravegheat
pacienta
urmărindu-i la
intervale regulate
TA,puls,temperatu
ra
corpului,respiratie.
La indicația
medicului am
administrat:ser
fiziologic 500
ml;algocalmin 2
f,glucoză 5% 1500
ml.
35
produc plăcere. momentului
Am ajutat și am nașterii,a
antrenat pacienta durerilor.
în activități
practice.
Am asigurat un
mediu liniștit.
Am notat reacțiile
și manifestările
pacientei cu privire
la starea de
plictiseală și
tristețe.
6. Evitarea pericolelor -pacienta să -pun la dispoziția -pacienta înțelege
și acumularea de beneficieze de pacientei reviste și pune întrebări
cunoștințe noi un mediu de din care se în legătură cu
asupra bolii siguranță fără informează despre starea sa actuală.
accidente și boală, sarcină,
infecții, să fie alăptare;
echilibrată -o ajut cu
psihic și fizic; informații
-pacienta să fie referitoare la boală
bine informată și la perioada ce va
despre starea sa urma.
actuală.
36
CAPITOLUL IV
1.Injecția intramusculară
Deoarece ţesutul muscular are mai puţini senzori nervoşi permite administrarea de
substanţe iritante.
Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va face şi în funcţie de constituţia fizică
a pacientului. Se evita zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze. Injecţiile
intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale mecanismelor de
coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic.
Materiale necesare:
-seringă și ac
-mănuşi
37
-comprese
-păduri alcoolizate
Medicaţia prescrisă trebuie să fie sterilă. Seringă şi acul trebuie alese adecvat ( pentru
injectia intramusculară acul trebuie să fie mai lung , în funcţie de ţesutul adipos al pacientului, de
locul ales pentru injecţie, şi cu un calibru potrivit pentru vâscozitatea substanţei de injectat).
Pregătirea echipamentului:
-se testează pacientul să nu fie alergic , în special înaintea administrării primei doze
-dacă medicaţia este în fiolă, această se dezinfectează, se sparge şi se trage doză indicată,
scoţând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculară
Alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu grijă. Acest loc
poate fi muşchiul deltoid ( se poate localiza foarte uşor pe părea laterală a bratuli, în linie cu
axilă), muşchiul dorsogluteal ( poate fi uşor localizat împărţind imaginar fesă cu ajutorul unei
cruci, rezultând patru cadrane.Cadranul superior şi exterior este muşchiul căutat), muşchiul
ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginară ce trece prin extremitatea superioară a şanţului
interfesier) şi muşchiul de pe faţă antero-externă a coapsei( vastus lateralis).
Administrarea:
-se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent
injecţii intramusculare
-la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare
uzula fiind faţă superoexterna a fesei, iar la copil faţă antero laterală a coapsei
38
-se stimulează zona de injectare prin tapotări uşoare
-se introduce printr-o singură mişcare, repede , acul prin piele , ţesut subcutanat, până în
muşchi
-se susţine seringă seringă cu cealaltă mâna, se aspiră pentru a verifică dacă nu vine
sânge. Dacă apare sânge, se va retrage acul şi se va relua tehnica
-dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta substanţă lent pentru a permite muschiului
să se destindă şi să absoarga gradat medicaţia
-după injectare se retrage acul ptrintr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub
care a fost introdus
-se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor pentru a ajută
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat, cum ar fi la
administrarea de fier)
-dacă sângerarea continuă se va aplică compresie locală sau gheaţă în caz de echimoze
Consideraţii speciale:
-la pacienţii anxioasi se poate ţine gheaţă câteva secunde pe zona de injectare înainte de
adminstrare, pentru a anestezia întrucâtva locul
-injecţia intramusculară poate distruge celule musculare determinând astfel creşteri ale
nivelului CK ( creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeaşi creştereA poate indică
un infarct miocardic. Pentru a diferenţia cauzele, trebuie cerută analiză celulelor musculare
39
specifice inimii ( CK-MB)A şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii care necesită o monitorizare
atentă a CKA şi CK-MBA se va schimbă modul de adminstrare medicamentoasă din
intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita confuziile precizate mai sus
-din cauza unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în vedere că la
pacienţii vârstnici absorbţia medicamentului are loc mult mai rapid
Complicaţii:
-dacă locul de injectare nu se roteşte ci se fac injecţii repetate în acelaşi loc, această poate
conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi , implicit, la scăderea eficienţei acestuia.
2.Injecția intravenoasă
-medicaţia prescrisă
-mănuşi
-seringă şi ac
-garou
-comprese sterile
-bandaj adeziv
Pregătirea echipamentului:
Administrare:
40
-se selectează o venă accesibilă şi destul de largă ( cu cât venaA e mai largă şi soluţia
mai diluată cu atât e mai puţin iritantă)
-se dezinfectează locul punctionariiA cu un pad cu betadina sau iod, prin mişcări
circulare dinspre locul punctiei înspre afară, pentru a evita contaminarea locului de puncţionare
-se aspiră în seringă pentru a vedea dacă este introdus corect în venă ( apare sânge)
-la terminarea injectării se aspiră din nou pentru a vedea dacă acul a fost tot timpul în
venă şi dacă întreagă medicaţie a fost corect introdusă. După verificare se schimbă seringă goală
cu una cu soluţie normal salina pentru a spală venă
-se scoate acul din venă printr-o mişcare rapidă şi se presează locul puncţionării cu
compresă sterilă timp de 3 minute
Consideraţii speciale:
-dacă apar semne de extravazare se întrerupe injectarea şi se reia tehnică ţinând cont de
substanţă pierdută prin extravazare.
3.Perfuzia intravenoasă
Materiale:
41
Pregătirea pacientului:
Se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru asistentă(decubit
dorsal)
Execuţia:
42
CONCLUZII
Obstetrica (din latina obstetrix, -icis = moașă, de la ob = în fața + stare = a sta) este o
subramură a specialității obstetrică-ginecologie care se ocupă cu studiul și asistența medicală
specializată a femeii pe perioada sarcinii, nașterii și lăuziei (perioada de 6 săptămâni după
naștere). Specialistul în obstetrică este numit obstetrician.
43
CAPITOLUL VI
BIBLIOGRAFIE
București 1995
44