Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
"Arata-mi culoarea pe care sa ti-o spun"
"Cine are aceeasi culoare"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii auditive
"Deschide urechea bine"
"Ghici cine te-a strigat?"
"Ghici cine este la telefon"
Jocuri pentru dezvoltarea sensibilitatii gustativ-olfactive
"Ghici ce-ai gustat?"
"Ce a cumparat mama de la piata?"
"Ce floare am mirosit"
"Spune ce gust are?"
5. Jocuri intelectuale
a. Jocuri de stimulare a comunicarii orale
"Povesteste ce-ai visat"
"Povesteste cum ti-ai petrecut vacanta"
b. Jocuri de exersare a pronuntiei corecte
"Spune la fel ca mine"
"Sa facem ca sarpele"
"Se aude sirena"
"Cântecul greierasului"
"Cocosul si gaina"
"Bunica toarce"
c. Jocuri de atentie si de orientare spatiala
"Ghici ce jucarie am ascuns"
"Gaseste locul potrivit"
"Unde am asezat papusa"
"Aseaza ursuletul unde iti spun"
"Spune-mi vecinii tai"
d. Jocuri de realizare a abstractizarii si generalizarii
"Cum se numesc toate acestea la un loc"
"Cine poate face mai multe grupe"
"Ghici la ce cuvânt m-am gândit"
"Alege imaginile"
e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacitatii
"Gaseste drumul lui Grivei spre cusca"
"Care masina ajunge mai repede la tine?"
"Este ceva gresit în tablou?"
"Ce se potriveste?"
"Unde este mai multa apa?"
f. Jocuri pentru dezvoltarea imaginatiei
"Spune mai departe"
"Hai sa facem o poveste"
"Ce s-a întâmplat mai departe?"
g. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibitie voluntara si a autocontrolului
"Jocul mut"
"Sus-jos"
"Zboara - zboara"
"De-a visul"etc.
Jocuri logico-matematice
"Aseaza la casuta potrivita"
"santierul de constructii"
"Trenul cu o diferenta"
"Ce piesa lipseste?"
Jocuri de cunoastere a mediului înconjurator
"Când se întâmpla?"
"Sa facem un tablou de iarna"
"Dupa mine cine vine?"
Jocuri de miscare cu text si cant
"Ursuletul doarme"
"Lantul"
"Dansul rozelor"
"Ţaranul e pe camp"
Jocuri pentru însusirea de comportare morala
"Sa sarbatorim ziua colegilor"
"La teatru"
"Avem oaspeti la masa"
Desi activitatile sunt liber-creative, copiii se manifesta liber, totusi, educatoarea
foloseste o serie de metode specifice. Acestea sunt explicatia, demonstratia, conversatia si
exercitiul.
Jocurile propriu-zise, ocupatiile ludice si exercitiile-joc, judicios folosite si la aceasta vârsta,
în etapa consacrata jocului ca forma de activitate instructiv- educativa, trebuie sa se remarce sub
aspectul conceperii prin riguorozitate stiintifico-metodica, iar sub aspectul finalitatii practice prin
maxima eficienta formativa. La toate grupele, jocurile copiilor nu trebuie sa fie privite ca o simpla
joaca, ci ca o activitate gândita, proiectata mental judicios, îndrumata diferential în functie de
obiectivele stabilite, de natura activitatilor si de individualizarea acestora.
Aplicarea noii programe, cu comentarea întregii activitati instructiv- educative pe
"centre de interes", contribuie la modernizarea si restructurarea întregii activitati educationale.
Activitatea didactica de dimineata se desfasoara pe sectoare, are drept arii de stimulare
concentrate pe urmatoarele domenii: stiinta, arta, constructie, jocuri cu rol, joc de masa, biblioteca.
Aceste arii de stimulare concentreaza desfasurarea jocului la libera alegere, pe un subiect
prestabilit, dar ofera largi posibilitati de manifestare libera a copilului, tocmai prin varietatea de
organizare si desfasurare a acestuia.
Prin reducerea numarului de activitati frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare, se
ofera copiilor largi posibilitati de achizitii de cunoştinţe, deprinderi de munca intelectuala, practica,
cât si formarea abilitatilor si a comportamentelor dupa posibilitatea de actiune a fiecarui copil.
Daca sunt riguros organizate, vor oferi fiecarui copil teren, cadru de manifestare larg,
favorabil, iar printr-o atentie si orientare cu tact educativ, fiecare copil va fi adus la nivelul de
dezvoltare normala a unui copil de 5-7 ani.
O importanta deosebita în desfasurarea acestor activitati, arii de stimulare, are organizarea
salii, a spatiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare), care definite si bine echipate, pun in
miscare sensibilitatea si activitatea copilului.
În organizarea ariilor de stimulare este necesar sa se tina seama de zona de desfasurare, sa
se creeze spatiu suficient, în special pentru aria "biblioteca" sau a "jocului de masa". În folosirea
materialului se porneste de la experienta de viata si limbaj a copiilor, jucariile trebuie sa
corespunda nu numai posibilitatilor de antrenare în diferite tipuri de joc, dar si a vârstelor si
nivelului de dezvoltare psihica a copiilor.
Prin manipularea jucariilor, materialul cu care copilul emite judecati, decizii, compara
si deosebeste, învata sa asculte si sa se concentreze. Ele asigura trecerea de la viata instructiva,
egocentrica, la deschiderea spre lumea sociala, de a stii uneori sa uite de sine pentru a întelege si a se
ajuta reciproc.
Prin folosirea, în cadrul ariilor de stimulare, a unui material variat si adecvat, prin
antrenarea tuturor copiilor unui grup, grupe, se evita însusirea mecanica de cunoştinţe, iar copilul
este mai activ si învata din placerea de a se juca. Desfasurarea jocurilor pe arii de stimulare
asigura o strânsa legatura între ceea ce se lucreaza pe microgrupuri si în comun, pentru a oferi
copilului o adaptare individuala si sociala, pentru a face legatura cu învatarea de tip şcolar.
Îmbinarea activitatilor pe microgrupuri cu activitatea comuna ofera conditii de realizare a
obiectivelor pe care activitatea individualizata nu le poate realizat total.
Educatoarea va aprecia modul de desfasurare libera dirijata sau semidirijata.
Aceste structuri de activitati promoveaza jocul ca activitate fundamentala si asigura:
- accesul liber si direct la jucarii, materiale, truse, unelte;
- formarea unor deprinderi de conduita ale copiilor în timpul jocului, unor deprinderi de a-si lua
singuri jucariile sau alte materiale si de a le reaseza în ordine la locul lor.
- formarea deprinderilor de comunicare în mod liber între ei, fara sa strige sau sa se produca
zgomote, zgomote de cooperare cu partenerii de joc, de a-si distribui si asuma roluri astfel încât
fiecare sa aiba acces la interpretare.
Educatoarei i se ofera ocazia de a constata priceperile si deprinderile formate, precum
si lacunele acestora, având posibilitatea sa se defineasca elementele specifice prin care trebuie
sa intervina în îndrumarile individuale necesare.
Alegerea ariilor de stimulare se face în functie de obiectivele pe care dorim sa le realizeze
copilul (a centrului de interes, tema, subtema care preocupa saptamânal educatoarea - grupa)
esalonate pe cinci zile lucratoare a saptamânii.
Desfasurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol, Aria jocului de masa, Aria
biblioteca, Aria stiinta, conduce la formarea reprezentarii copiilor sub aspectele esentiale ale
cunoasterii obiectelor, animalelor, plantelor, anotimpurilor, vârstelor.
Toate acestea sunt ca o completare a cunoştinţelor acumulate în cadrul activitatii frontale
dirijate, a descoperirii unor valente proprii a subiectilor, a folosirii unei game variate de materiale
din natura sau confectionate de copii, raspunzând tuturor centrelor si conducând copilul spre o
personalitate multilaterala, cunoştinţe, deprinderi care se formeaza, consolideaza si verifica în
acest mod educatia.
Dezvoltarea limbajului si pregatirea pentru scoala
Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul
suprem al comunicarii umane. Din acest unghi, la o analiza atenta, devine vizibila organizarea
materialului de constructie, fie la nivelul enuntului, fie la cel al unitatii de comunicare. Copilul se
deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se formeaza primele abilitati de
comunicare. Acestea si-i le va perfectiona si constientiza odata cu regimul şcolar care utilizeaza
functia metalingvistica si prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentala
abstracta.
Învatarea se întemeiaza, deci, pe achizitiile spontane din anii preşcolaritatii, fara a realiza o
delimitare neta a acestor doua faze.
Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comporta un aspect înnascut si unul
dobândit, dar nu se stie unde se afla frontiera dintre ele"; este firesc sa fie asa, pentru ca o noua
achizitie se cladeste pe un sistem de cunoştinţe si deprinderi sedimentat deja si nu pe un teren
gol.
Este cunoscut faptul ca formarea capacitatilor operationale si functionale reprezinta o
problema importanta în cadrul formarii intelectuale. Functiile mintale apar si se maturizeaza diferit,
de aceea învatarea limbajului si a anumitor forme de rationament sunt posibile numai atunci când
aceste functii au atins un anumit grad de dezvoltare si maturizare.
Însusirea limbii materne reprezinta un element esential pentru asimilarea de cunoştinţe,
pentru formarea deprinderilor si priceperilor. Fara limbaj nu este posibila gândirea si învatarea.
Grija pentru însusirea si folosirea corecta a limbii se coreleaza cu preocuparea pentru depistarea si
cercetarea tulburarilor de vorbire.
În gradinita, învatarea orala a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învatarea
cititului si scrisului. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat
prin raze de suflet si "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuanta de graiuri si cuminti"
(Tudor Arghezi).
Cercetarile psihologice au aratat, iar experienta muncii didactice din gradinita confirma,
ca dezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului, în special, are loc sub influenta mediului si a educatiei.
Acest lucru se realizeaza cu efîcienta optima în cadrul întregului program din gradinita, în procesul
relatiilor copil-copil si copil-educatoare, pe baza experientei cognitive capatate.
Copilul vine în gradinita cu anume competenta lingvistica, garantia integrarii sociale si
conditie a dobândirii performantei lingvistice.
Respectând obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al structurii
gramaticale, al comunicarii orale, al expresivitatii vorbirii, si totodata particularitatile psihologice
ale limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens, acestea se materializeaza, se
realizeaza.
Însusirea limbii materne se realizeaza prin respectarea unor reguli (fonetice, lexicale,
morfologice si sintactice). Functia esentiala a limbajului este comunicarea, cu cele doua aspecte:
limbaj interior, limbaj exterior. în perioada preşcolaritatii copilul învata limbajul prin care îşi
exprima dorintele nevoile, gândirile, emotiile, intentiile sale. La vârsta preşcolara, limbajul capata
noi valente si permite copilului sa realizeze relatii complexe cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si
organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si starile ulterioare, dar si sa înteleaga si sa
acumuleze informatii.
Prin intermediul limbajului, copilul isi dezvolta propria-i experienta si mai cu seama învata
din experientele altora. Cu ajutorul limbajului se formeaza si se organizeaza sisteme în care sunt
integrate cunoştinţele, ceea ce contribuie la sistematizarea si la complicarea conditiilor interioare de
formare a personalitatii.
Interventia adultului asupra dezvoltarii vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale,
fie prin cele ocupationale, în special prin cele de organizare a jocului, exersarii sau executarii
unor sarcini.
În procesul comunicarii cu adultul, copilul foloseste acelasi limbaj, dar este original dupa
felul cum gândeste. În procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizeaza
transmiterea cunoştinţelor cu noi reprezentari, limbajul este mijloc de comunicare, mijloc de
cunoastere.
Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor,
fenomenelor, a legaturilor cauzale dintre acestea. Educatoarea realizeaza prin comunicarea cu
copilul stimularea proceselor psihice, a gândirii cu procesele ei (analiza, sinteza, comparatie etc.).
Interactiunea cognitiva verbalizata a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativa, numai daca
în aceasta relatie copilului îi va fi satisfacuta curiozitatea si daca va gasi raspuns la atâtea
"necunoscute" ale realitatii cu care vine în contact.
În procesul comunicarii copilul îşi formeaza si dezvolta viata afectiva, cu ajutorul
cuvântului, educatoarea contribuie la educatia estetica dezvoltându-i frumosul din natura, viata,
societate.
În cadrul activitatilor frontale dirijate se vor selecta teme care sa conduca familiarizarea
copilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru integrarea cât mai
eficienta în activitatea şcolara.
Pentru a rezolva sarcina principala, aceea de a pregati preşcolarul pentru integrarea activa
în procesul instructiv din scoala, se încearca gasirea unor solutii, mijloace si metode eficiente care
sa contribuie la dezvoltarea vorbirii. în acest sens, mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea
gândirii si a vorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.
Jocul didactic, ca forma specifica de învatare la vârsta preşcolara, reuseste mai bine decât
oricare alt gen de activitate sa îmbine elementele instructive cu cele educative si sa antreneze
intens copilul în stimularea si exersarea jocului, fara ca el sa constientizeze acest efort.
Jocul didactic reuseste, de asemenea, sa antreneze în joc toti copiii grupei, astfel ca acestia
depun acelasi efort de gândire si exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic, se
fixeaza si activeaza vocabularul copiilor si contribuie la îmbunatatirea pronuntiei, la formarea
unor noi notiuni.
Eficienta acestor jocuri didactice depinde, însa, în mare masura de modul în care
educatoarea stie sa le selectioneze, în raport cu situatiile concrete existente în grupa pe care o
conduce.
Aceasta presupune o buna cunoastere a posibilitatilor fiecarui copil, precum si defectelor de
vorbire, astfel ca, în functie de aceste realitati, sa se actioneze si prin intermediul jocului didactic
- eficient mijloc de formare si educare a copilului.
Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de la un
stadiu aprofundat, tinând seama de specificul jocului si de particularitatile evolutiei intelectuale a
copiilor de vârsta preşcolara. La grupa mare, jocurile didactice desfasurate la începutul anului
şcolar vizeaza exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propozitii prin jocurile: "Ce
cuvinte am spus?", "Raspunde repede si bine", "Jocul cuvintelor". Se va continua cu jocuri de
despartire a cuvintelor în silabe si sunete.
Exemplu: "Alege jetoanele", joc cu obiective complexe si bine determinate.
Sarcina didactica a acestui joc consta în recunoasterea si denumirea obiectelor
ilustrate, a caror denumire este formata dintr-o silaba sau exersarea deprinderii de a forma
propozitii în care sa existe cuvinte monosilabice si bisilabice.
Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte si despart cuvintele
în silabe, precizând câte silabe are cuvântul. în complicarea jocului s-au folosit fise pe care erau
desenate diferite obiecte si s-a cerut copiilor sa deseneze în dreptul fiecarei imagini atâtea liniute
câte silabe are cuvântul corespunzator. Pentru verificarea acestor cunoştinţe, atunci când copiii sunt
familiarizati cu silaba si sunetul si stapânesc tehnica de separare a propozitiei în cuvinte, silabe si
sunete, se poate organiza la grupa mare un joc didactic de evaluare a cunoştinţelor: jocul
"Cine stie mai bine?", unde se pot folosi ca material didactic jetoane cu fructe, legume,
animale, un flanelograf - ilustratie. Jocul se desfasoara având câte un conducator. Se numeste din
fiecare echipa câte un copil pentru a alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire începe
cu un anumit sunet, pe care sa le aseze pe flanelograf. Copiii care aleg corect si integral
jetoanele si se încadreaza în timp câstiga o bulina pentru echipa lor. A doua cerinta a jocului
consta în taierea cu o linie a notiunilor a caror denumire începe cu sunetul dat.
Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerinta constând în alegerea de catre fiecare
grupa a cuvintelor preferate (3-4 cuvinte) si despartirea lor în silabe.
Acest joc asigura participarea activa si individualizata a fiecarui copil în sarcinile date, îşi
însusesc semnificatia cuvântului, adica notiunile care se schimba, se îmbogatesc si se
precizeaza treptat, pe masura acumularii experientei si a perfectionarii operatiilor gândirii.
Preşcolarii nu învata regulile gramaticale, nu cunosc definitii, nu stiu ce este substantivul, verbul,
declinarea, dar respecta aceste regului de vorbire, deoarece atât prin joc cât si prin modelul de
vorbire corecta sunt antrenati sa le cunoasca, corectându-i doar atunci când gresesc.
Întrucât la copii se observa deseori folosirea gresita a formelor de genitiv si dativ (ei pun
deseori întrebari de genul: "A lu cui sunt cartile?" sau "A lu cine este umbrela?"), pentru înlaturarea
acestor defecte se pot desfasura jocuri didactice ca: "A cui hrana este?", "A cui îmbracaminte
este?", punându-i de fiecare data pe copii în situatia de a folosi corect desinentele cauzale, cât
si întrebarile corespunzatoare acestor cazuri. Se urmareste, totodata, dezvoltarea atentiei
vizuale si a capacitatii de analiza.
Sarcina didactica pentru jocul "A cui hrana este?" este de a formula un raspuns
corespunzator întrebarii si de a recunoaste hrana si animalele care o folosesc. Jocul presupune
existenta în fata fiecarui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile reprezentând
hrana lor aflându-se pe masa educatoarei. Se cere copiilor sa intuiasca imaginea data de educatoare
si imaginile din fata lor si se explica regula. La întrebarea "A cui hrana este?", copilul care are în
fata reprezentarea animalului respectiv trebuie sa raspunda, formulând corect propozitia.
Exemplu: "Morcovul este hrana iepurasului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este hrana
veveritei". Prin acest joc se urmareste exprimarea corecta a formelor de genitiv masculin si
feminin la numarul singular si plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a stabilit numai acordul
complet (gen, numar si caz ), copiii capata deprinderea de a folosi acordul gramatical pentru toate
partile de vorbire.
Prin jocul didactic "Raspunde repede si bine" se urmareste formarea deprinderilor de a
realiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant si determinat (între atribut si
substantiv, între subiect si predicat), precum si precizarea si activizarea vocabularului privind
unele cuvinte cu sens contrar.
În partea a doua a acestui joc se foloseste banda de magnetofon, pe care au fost înregistrate
propozitii cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu: "Maria este o fata
harnica". în timp limitat, copilul numit de educatoare raspunde cu aceeasi propozitie, gasind însa
antonimul adjectivului enuntat. Aceleasi adjective însotesc, în continuare, un substantiv la
masculin, de exemplu: "Andrei este un baiat harnic", "Andrei este un baiat lenes". Acest joc
contribuie si la dezvoltarea intelectuala a preşcolarilor.
Pentru dezvoltarea capacitatii de sinteza, se mai pot desfasura diverse jocuri didactice care
stimuleaza creativitatea copiilor în exprimarea orala si le îmbogateste vocabularul activ. Astfel,
prin jocul didactic "Citeste în carticica" se urmareste formarea deprinderilor de a compune o scurta
povestire.
Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au o
contributie deosebita la vârsta preşcolara. Acum, dezvoltarea expresivitatii limbajului presupune
cultivarea capacitatii de comunicare prin exprimarea reprezentarilor din experienta personala,
adaptata la diverse situatii si la diversi parteneri.
Având în vedere ca la dezvoltarea expresivitatii limbajului contribuie mai multi factori,
cum ar fi: mimica, intonatia, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfasoara cu copiii jocuri care
sa-i puna în situatia de a utiliza toti acesti factori.
Astfel de jocuri sunt: "Ce stim despre eroul îndragit?" si "Oglinda fermecata".
Obiectivele fixate în aceste jocuri sunt:
- recunoasterea personajului si a povestii;
- caracterizarea personajelor;
- redarea unui fragment din povestea respectiva.
Paralel cu organizarea si desfasurarea jocurilor didactice, în gradinita un rol deosebit de
important îl detin jocurile - exercitii, menite sa contribuie la optimizarea sarcinilor si
obiectelor programei, la valorificarea potentelor intelectuale ale copiilor.
Importanta jocurilor - exercitiu desfasurate în gradinita deriva din faptul ca ele au o
influenta mare asupra dezvoltarii limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât si
expresivitatii vorbirii.
Indiferent de forma de realizare, activitatile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul de
organizare si desfasurare, stimuleaza copilul în mod creativ- formativ. Pe lânga activitatile de
joc didactic, activitatile de povestire, memorizare, povesti create de copii, povestiri cu un
început dat de educatoare si continuat de copii, vor face copilul sa dialogheze cu el însusi si cu
realitatea înconjuratoare, apropiindu-1 de aceasta în modul cel mai firesc si spontan. Educatoarei
îi revine sarcina de a conduce, orienta si contribui prin "viu grai", prin relatia educatoare - copil,
prin vorbire dialogata despre toate câte sunt, la estetica tintei limbajului, a plasticitatii lui în
exprimare.
Activitatile de memorizare contribuie la realizarea dialogului copilului cu animale
îndragite, fluturi, plante, personaje îndragite, activitati comune a legaturii omului cu ceea ce îl
înconjoara.
Ele contribuie la corectarea exprimarii gresite, dar si la formarea unui ,limbaj coerent,
expresiv, plastic, în masura în care educatoarea este un model, pentru copil, de felul cum recita
o poezie, de modul de a-1 face pe copil sa, înteleaga textele literare prezentate si de a folosi
intonatia potrivita si a da textului finalul adecvat.
Exemple-memorizari la grupa mare:
"Revedere" - M. Eminescu
"Somnoroase pasarele" - M. Eminescu
"Zdreanta" - T. Arghezi
"Catelusul schiop" - E. Farago
Convorbirile tematice, prin subiectele abordate, vin sa completeze varietatea temelor
posibile spre realizarea în diferite domenii, în special a celor cognitive de cunoastere a mediului:
"Gradinita noastra, bucuria copiilor"
"Toamna pe strada mea"
"Au plecat pasarile calatoare"
"Baba iarna intra-n sat"
"Vine primavara"
"Plecam la scoala"etc.
Aceste convorbiri ofera dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul si îi dau
posibilitatea de a cunoaste nivelul cunoştinţelor acumulate si vocabularul activ al copiilor.
O contributie importanta în plan apropiat o are literatura "stiintifico- fantastica" care
propune subiecte foarte îndragite de copii, personaje cu care copilul comunica, care le reprezinta
si îmbogateste fantezia. Prin exemlificari concrete putem face copiii sa înteleaga ca, în decursul
timpului, ceea ce în trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului, astazi acestea
sunt lucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii si a creatiei, a
inventiei umane, pot deveni lucruri realizabile.
Activitatile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile
contribuie în mare masura la îmbogatirea vocabularului, a exersarii acestuia în vederea pregatirii
copilului pentru scoala.
ARTICOLUL II