Confecţionarea ambalajelor şi tehnici moderne de ambalare

Competitivitatea tehnico-economică a materialelor destinate confecţionării ambalajelor este analizată în

raport cu funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească ambalajele precum şi prin prisma ponderii costului
acestora faţă de costul produsului.

Materiale celulozice

Materialele celulozice deţin încă o pondere destul de importantă pe piaţa ambalajelor (cca 40% din
total). Principalii consumatori ai acestor materiale sunt agricultura şi industria alimentară.

  Hîrtia şi cartonul se pretează bine la diverse tratamente fizico-chimice, precum şi la combinarea cu

materiale de altă natură, asigurînd îndeplinirea diverselor funcţii impuse ambalajelor. În acest sens,
menţionăm cîtevaexemple:

 hîrtia utilizată pentru confecţionarea ambalajelor poate fi netratată (inferioară, obişnuită sau

superioară), tratată (cerată, metalizată, acoperită cu polimeri etc.) sau specială (creponată,
anticorosivă etc.).

 în cazul cartonului ondulat simplu, se practică tratarea hîrtiei cu un amestec de polietilenă, vinil,

ceară (carton tip Pevimax Well) în scopul asigurării rezistenţei la umezeală, grăsimi şi seuri;

 caşerarea cartonului pe o parte cu hîrtie, iar pe cealaltă parte cu folie de aluminiu (carton tip
Alco-papertex), obţinîndu-se o rezistenţă superioară la lovire, fisurare, umezeală, precum şi o
bună pretabilitate pentru prelucrare (tăiere, ştanţare, perforare etc.);

 cartonul caşerat cu folie de polietilenă asociat cu folie de aluminiu este utilizat cu succes la
ambalarea produsele alimentare lichide ce necesită a fi închise ermetic şi sterilizate la
temperturi foarte înalte (ex: sistemul Tetra-Pak);

Materiale plastice

Materialele plastice prezintă o puternică ascensiune în ponderea ambalajelor, cîştigînd din ce în ce mai

mult teren prin preluarea locului ambalajelor tradiţionale. Ele se găsesc într-o mare diversitate şi au
proprietăţi deosebite ce conferă ambalajelor greutate foarte redusă, supleţe sau rigiditate, opacitate
sau transparenţă, forme foarte diferite, posibilităţi de reutilizare sau reciclare naturală sau artificială,
proprietăţi igienico-sanitare corespunzătoare. Materialul plastic este un produs sintetic de natură
organică, anorganică sau mixtă, care se poate modela uşor, la cald sau rece, cu sau fără presiune; în
alcătuirea sa intră compuşi macromoleculari obţinuţi prin polimerizare, policondensare sau alte
procedee similare.

Polietilena - are cea mai largă răspîndire datorită preţului său scăzut. Poate fi:

 de înaltă presiune, utilizată la realizarea de pungi, folii, saci şi alte ambalaje suple sau
semirigide, precum şi dopuri, capace, pahare etc.

 de medie presiune, utilizată de exemplu pentru ambalarea dulciurilor;

  de joasă presiune, care, datorită rezistenţei mecanice ridicate (la sfîşiere, străpungere etc.) şi a
unei permeabilităţi reduse (este adecvată etanşărilor dificile), se utilizează pentru
confecţionarea recipienţilor cu o capacitate de pînă la 400 kg, a lăzilor, navetelor, foliei foarte
subţiri (8-10 etc.

 expandată - folosită la ambalare în special ca material de umplere, pentru asigurarea protecţiei

împotriva şocurilor mecanice.

Policlorura de vinil (Polyvinylchloride - PVC) moale sau dură, se foloseşte în industria alimentară

preponderent sub formă de folii sau butelii.

Polistirenul (PS) este netoxic şi insolubil, fiind frecvent utilizat la ambalarea produselor alimentare
proaspete (iaurt, smîntînă, brînză etc.), a celor congelate, la preambalarea fructelor şi legumelor etc.
Polistirenul expandat "îmbracă" produsul ce necesită a fi protejat, creînd în jurul său un strat antişoc,
uşoară şi flexibilă; de asemenea, are bune proprietăţi fonoizolante dar şi termice, fiind utilizat în
camerele frigorifice.

Polipropilena (PP) se utilizează la confecţionarea recipientelor alimentare pentru dulciuri, gustări, a

lăzilor pentru transportul produselor calde de panificaţie, a legumelor, fructelor, peştelui congelat etc, a
lăzilor cu pereţi despărţitori pentru transportul buteliilor cu băuturi spirtoase, vin, bere, lapte, băuturi
răcoritoare etc.

Principalele proprietăţi ale polipropilenei, care o recomandă pentru confecţionarea ambalajelor folosite
în scopurile menţionate, sunt: sudabilitate bună, rezistenţă la grăsimi şi uleiuri, impermeabilitate bună la
mirosuri, rezistenţă chimică etc.

Polietilentereftalat-ul (PET) se utilizează la confecţionarea buteliilor cu strat de acoperire din latex care

împiedică (în foarte mare măsură) pătrunderea oxigenului în băuturile carbogazoase şi evacuarea
bioxidului de carbon, contribuind astfel la prelungirea termenului de valabilitate. Ambalajele de tip PET
au început să se folosească pe scară largă în industria uleiului, a apei minerale, băuturilor răcoritoare,
oţetului, băuturilor alcoolice etc.

Mai pot fi menţionate materialele plastice compozite (complexe) obţinute prin asamblarea mai multor
tipuri de materiale (tot de natură plastică, sau şi de altă natură). Materialele compozite au caracteristici
superioare (rezultate din cumularea proprietăţilor materialelor componente) fiind capabile să răspundă
unor nevoi specifice precum ambalarea în vid, ambalarea în gaz inert, ambalarea produselor
supracongelate etc.; sunt utilizate frecvent la ambalarea băuturilor alimentare.

Costul ambalajelor din materiale plastice rămîne încă destul de ridicat datorită materiei prime (petrolul
şi derivatele sale) utilizate la confecţionarea lor. Astfel, în cazul unor produse precum margarina,
lactatele, muştarul etc., ambalajul reprezintă 20% din costul de producţie, putînd ajunge însă şi la 70% în
cazul apei minerale.

Materiale metalice

Materialele metalice sunt utilizate pe scară largă în ţările industrializate, ocupînd un loc important în
confecţionarea ambalajelor destinate industriei alimentare. Materialele utilizate în acest scop
sunt: oţelul, aluminiul şi materialele combinate (material plastic, carton şi metal). La alegerea tipului de
materialmetalic trebuie avute în vedere aspecte precum:
  caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat şi în special valoarea pH-ului (produsele acide
agresive pot da reacţii chimice nedorite la contactul cu un anumit material metalic);

 metoda de umplere a ambalajului (la cald, la rece, sub presiune), temperatura şi timpul de
sterilizare;

 posibilitatea efectuării unor tratamente speciale.

Garanţia menţinerii calităţii, conferită prin procedeele de conservare a alimentelor, este dependentă de
unele proprietăţi ale ambalajului precum: etanşeitate, impermeabilitate la oxigen şi vapori de apă,
barieră pentru pătrunderea microorganismelor.

Cutiile metalice sunt supuse unor tratamente moderne pentru prevenirea unor incidente precum: aşa
zis-ul "gust metalic" reclamat uneori de consumatori, dizolvarea metalelor în produs, decolorarea
produsului, declanşarea unor reacţii chimice între produs şi metal.

Aluminiul este un material cu proprietăţi deosebite: este netoxic, are o greutate mică, nu absoarbe
lichidele sau grăsimile, nu favorizează dezvoltarea bacteriilor, asigură o impermeabilitate perfectă,
prezintă o mare rezistenţă termică (poate fi sterilizat), este opac, maleabil, poate fi atacat doar de soluţii
acide sau bazice foarte puternice. Aceste caracteristici îl recomandă ca un excelent material ce poate fi
utilizat singur sau în combinaţie cu alte materiale la confecţionarea ambalajelor destinate alimentelor şi
băuturilor. Cu toate acestea, el deţine o pondere redusă în totalul materialelor utilizate în acest scop,
datorită costului său ridicat (cca 51% din costul de producţie în cazul dozelor pentru bere şi băuturi
răcoritoare).

Lemnul şi subprodusele sale

Lemnul este cel mai vechi material utilizat pentru confecţionarea ambalajelor, datorită bunei sale
rezistenţe la solicitările mecanice şi la uzură. În ultimii ani însă, din cauza reducerii exploatării masei
lemnoase la nivel mondial, ponderea utilizării sale în industria ambalajelor a scăzut considerabil (la 3-8%
din total), fiind substituit din ce în ce mai mult cu materialele plastice şi cartonul ondulat.

Pe lîngă aspectele de ordin economic, substituirea lemnului este datorată şi altor cauze. Astfel, în

funcţie de anumiţi factori de influenţă (parametrii mediului înconjurător, umiditatea proprie, vitezele de
sorbţie şi desorbţie, capacitatea calorică a produselor ambalate, eventualele orificii de ventilaţie sau pori
etc.) în structura sa se pot forma adevărate microclimate favorabile dezvoltării microorganismelor şi
circulaţiei insectelor.

De asemenea, lemnul are un conţinut bogat în substanţe organice şi anorganice (răşini, substanţe

tanante, uleiuri eterice etc.) care pot influenţa caracteristicile organoleptice ale produselor, motiv
pentru care, este utilizat în special la confecţionarea ambalajelor mari, de transport.

Sticla

Sticla este cel mai vechi material utilizat pentru confecţionarea buteliilor şi borcanelor destinate
ambalării produselor alimentare lichide şi păstoase. Avantajele pe care le prezintă, o recomandă ca
material ideal pentru scopul menţionat; astfel:

 este un material igienic, uşor de spălat, dezinfectat şi sterilizat;

  este transparentă, permiţînd vizualizarea produsului de către consumator; totodată poate fi şi
colorată, în cazul în care produsul necesită protecţie împotriva radiaţiilor luminoase;

 nu influenţează caracteristicile organoleptice ale produselor;

 nu permite pătrunderea vaporilor, gazelor, lichidelor;

 este inertă din punct de vedere chimic, neexistînd riscul declanşării unor reacţii chimice la
contactul cu constituienţii produsului;

 rezistă bine la presiuni interne ridicate, fiind recomandată pentru ambalarea şampaniei, cidrului
etc.;

 materia primă folosită la obţinerea sticlei este relativ ieftină şi suficientă.

Datorită greutăţii mari şi rezistenţei slabe la şocurile mecanice şi termice, sticla este

concurată puternic de materialele celulozice, plastice şi metalice. Cu toate acestea, ultimele realizari ale
tehnologiilor de fabricaţie (sticla ultrauşoară, subţire, rezistentă la şocuri termice şi incasabilă) deschid
noi perspective ale utilizării sale ca material de ambalare.

Metode şi tehnici moderne de ambalare a produselor alimentare

În condiţiile economiei moderne, caracterizată prin extinderea şi modernizarea pieţelor, prin orientarea
mai pronunţată a producătorilor către consumatori, industria ambalajelor este în plină expansiune,
numeroase companii investind în facilităţi moderne de producţie care să le permită transpunerea în
practică a celor mai recente realizări ştiinţifice în domeniu.

Producătorii de ambalaje se orientează spre tehnologii care să permită reducerea consumului de

materie primă, creşterea productivităţii muncii atît la confecţionarea ambalajelor cît şi la ambalarea
produselor, creşterea duratei de conservare şi valabilitate a produsului, combinarea diverselor tipuri de
materiale în scopul creşterii performanţelor ambalajelor, reducerea impactului asupra mediului
înconjurător; mai nou, pe piaţa ambalajelor au apărut dispozitive care, ataşate pe ambalaje, măsoară
anumiţi parametri de mediu pe întreg circuitul produsului, de la producător la consumator.

Amabalarea în folii contractibile. Folia contractibilă este o folie de material plastic, etiratăîn momentul
fabricării şi care prin încălzire revine la poziţia iniţială. În cazul produselor alimentare, se practică
ambalarea sub vid în folie contractibilă transparentă şi închidere prin termosudare (ambalarea
tip "skin").

Ambalarea în atmosferă modificată şi ambalarea în vid se practică în special la produsele sensibile la

acţiunea oxigenului (ex: carnea şi preparatele din carne), care ar putea fi degradate chiar de cantităţi
foarte mici de oxigen (rămase în ambalaj) pe parcursul unei păstrări mai îndelungate. Cele două metode
au acelaşi scop (eliminarea oxigenului), alegerea uneia sau alteia fiind condiţionată de către
caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat.

Ambalarea în atmosferă modificată constă în extragerea oxigenului din interiorul ambalajului şi

introducerea în locul lui a unor gaze inerte cum sunt azotul şi doxidul de carbon. Metoda este indicată
pentru produsele sensibile la presiune şi contraindicată produselor sensibile la frecare.

Azotul (N2) este inert, inodor şi puţin solubil în apă şi grăsimi; scopul folosirii sale este reducerea oxidării
grăsimilor.
Dioxidul de carbon (CO2) este un bun agent bacteriostatic şi fungistatic care reduce viteza de
multiplicare a bacteriilor aerobe şi mucegaiurilor.

Deşi oxigenul este în general evitat în procesul ambalării, există şi cazuri în care este utilizat drept
component în formarea amestecului gazos. De exemplu, la ambalarea cărnii, prezenţa oxigenului
menţine culoarea roşie a produsului şi împiedică apariţia germenilor patogeni anaerobi din genul
"Clostridium".

Ambalarea în vid constă în reducerea presiunii aerului din interiorul ambalajului cu ajutorul unei
instalaţii speciale. Este indicată pentru produsele sensibile la frecare, asigurînd păstrarea integrităţii
acestora şi contraindicată produselor sensibile la presiune, care pot fi deteriorate sau distruse.

Ambalarea în sistem Cryovac este o variantă îmbunătăţită a ambalarii în vid. În principiu, metoda constă
în introducerea produselor în pungi din folii de material plastic (pungi tip Cryovac), vidate anterior prin
aspiraţie şi scufundarea lor timp de o secundă, într-un rezervor cu apă fierbinte (92-97 oC), care
determină contragerea foliei cu 50-85%, etanşeizînd produsul.

Sub marca Cryovac se identifică sisteme de ambalare în pungi termocontractibile multistrat şi

ambalarea de prezentare în folii termocontractibile performante din poliolefine.

Pungile termocontractibile multistrat prezintă mai multe avantaje în utilizare, dintre care enumerăm: o
barieră înaltă faţă de oxigen, alte gaze sau vapori de apă; rezistenţă bună la rupere, abraziune şi
străpungere; contractibilitate foarte bună cu menţinerea perfectă a transparenţei. Gama Cryovac
cuprinde pungi pentru maturarea brînzeturilor, pentru ambalarea cărnii refrigerate şi a preparatelor din
carne, pentru fierbere şi pasteurizare. Fiecare dintre aceaste categorii cuprinde mai multe variante în
funcţie de permeabilitate, grosimea materialului etc.

Foliile termocontractibile din poliolefine (cunoscute şi sub denumirea de folii shrink Cryovac) prezintă

unele avantaje comparativ cu foliile termocontractibile PVC, atît în ceea ce

priveşte utilizarea cît şi costul, cum sunt:

 stabilitate dimensională bună la oscilaţiile termice ale mediului ambiant, ceea ce înseamnă că nu
necesită un transport sau o depozitare specială;

 nu corodează componentele metalice ale echipamentelor de ambalare;

 rezistenţa lipirii/sigilării este foarte bună;

 densitatea foliei este mai redusă comparativ cu folia PVC, ceea ce presupune costuri mai reduse
pe unitatea de suprafaţă ambalată.

Sistemul Cryovac se foloseşte la preambalarea cărnii şi preparatelor din carne, peştelui, fructelor şi
legumelor proaspete, preparatelor culinare etc.

Ambalarea cu pelicule aderente constă în aplicarea pe produs a unui strat rezistent şi impermeabil din
material peliculogen care, după uscare, protejează suprafaţa acestuia (de ex: la brînzeturi).

În arealul preocupărilor care vizează asigurarea menţinerii calităţii produselor alimentare pe traseul
producător - consumator, au apărut dispozitive care ataşate ambalajelor, au capacitatea de a înregistra
evoluţia parametrilor de mediu suportaţi de către produs pe întreg traseul menţionat.
Un astfel de dispozitiv este Thermocron-ul, care poate indica abaterile temperaturilor de la gama
prescrisă, precum şi data (perioada) în care s-a produs acest lucru, permiţînd identificarea cauzelor care
au condus la deprecierea produselor. Dispozitivul este un minicomputer care include: termometru, ceas,
calendar, o memorie pentru înregistrarea temperaturii şi o memorie adiţională în care se pot înscrie
date referitoare la transport.