Referat

Actul juridic civil

Raportul juridic concret poate avea ca izvor fie un eveniment (imprejurari, fapte care se
produc independent de vointa omului), fie o actiune omeneasca, desavarsita fie cu intentia de a
provoca efecte juridice, fie fara aceasta intentie. Actiunile care se produc cu intentia de a crea
efecte juridice se numesc acte juridice, iar cele produse fara o asemenea intentie se numesc
fapte juridice.
Actul juridic civil reprezinta manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte
juridice, respectiv de a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil.
Sunt elemente definitorii ale actului juridic urmatoarele:
-Manifestarea de vointa trebuie sa provina de la un subiect de drept;
-Manifestarea de vointa trebuie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice;
-Efectele juridice constau in a naste, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret
Termenul de act juridic civil are doua sensuri:
- negotium juris (Opertiune juridica) – manifestare de vointa realizata cu scopul
producerii de efecte juridice civile;
-instrumentum probationes sau instrument probator – inscris constatator al
manifestarii de vointa, suportul material al acesteia.
Clasificarea actelor juridice civile
Dupa numarul partilor:
-Acte juridice unilaterale – e suficienta si necesara manifestarea de vointa a unei singure
parti. Nu se confunda cu contractual unilateral. (testamentul, acceptarea mostenirii, renuntarea
la mostenire)
-Acte juridice bilateral – e necesara manifestarea de vointa a celor doua parti sub forma
consimtamantului. (contractual de vanzare-cumparare, donatia)
-Acte juridice plurilaterale – implica acordul de vointa al mai multor parti. (contractual
de societate civila)
Importanta juridica a acestei clasificari consta in regimul juridic diferentiat al viciilor de
consimtamant, precum si al criteriilor de apreciere a valabilitatii actelor.
Dupa scopul urmarit de parti la incheierea actului:
- Acte cu titlu oneros – una din parti procura celeilalte un folos patrimonial in schimbul
unui echivalent. (vanzare-cumparare, locatiune). Se subdivide in:
o Acte comutative – partile cunosc din momentul incheierii lor existenta si intinderea
obligatiilor ce le revin. (vanzare-cumparare, locatiune);
o Acte aleatorii – la incheierea lor partile nu cunosc intinderea obligatiilor, existand
posibilitatea unui castig sau riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare incerte. (renta
viagera)
- Acte cu titlu gratuit – se procura cuiva un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea a
ceva in schimb. (donatia, comodatul, mandatul gratuit). Se subdivid in:
o Liberalitati – dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul fara a urmari sa primeasca in
schimb un echivalent. (donatiile, legatele)
 o Acte dezinteresate – dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora
patrimoniul. (mandatul gratuit, comodatul = imprumut de folosinta, depozitul neremunerat, etc.)
La actele cu titlu gratuit legea civila e mai pretentioasa cu privire la capacitatea de a
incheia actul. Leziunea nu priveste actele cu titlu gratuit.
Dupa efectele produse:
-Acte constitutive – dau nastere unui drept subiectiv civil care nu a existat anterior si care
se stabileste, de regula, la data incheierii actului juridic. (ipoteca, amanetul, gajul)
-Acte transaltive – se stramuta un drept dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu. (vanzare-
cumparare, donatie)
-Acte declarative – consoideaza sau definitiveaza un drept subiectiv existent inaintea
incheierii actului. (partajul, tranzactia). O specie a actului declarative este actul confirmativ
prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca un act juridic cu actiunea in anulabilitate.
Prezinta interes deoarece actul constitutiv produce efecte numai pentru viitor, cel
declarative produce si pentru trecut. Numai dobanditorul unui drept prin act translativ are
calitatea de avand cauza, numai actele transaltive pot constitute just titlu pentru uzucapant,
actele declarative nu sunt supuse publicitatii imobiliare.
Dupa importanta lor:
-Actul de conservare – urmareste mentinerea unui drept subiectiv. (somatia, inscrierea unei
ipoteci sau a unui privilegiu, etc.)
-Actul de administrare – se urmareste gestionarea unui bun sau patrimoniu. (culegerea
fructelor, asigurarea unui bun)
-Actul de dispozitie – au ca rezultat iesirea unui drept sau bun din patrimoniu sau grevarea
sa cu o sarcina reala. (vanzarea-cumparare, donatia, renuntarea la un drept, etc.)
Dupa modul de incheiere:
- Acte juridice consensuale – se incheie prin simplu acord de vointa, fara a fi nevoie de o
anumita forma. (schimbul, mandatul, etc.)
- Acte juridice solemne/formale – necesita pentru validitate o anumita forma autentica.
(vanzarea-cuparare de terenuri, schimbul de terenuri, contract de donatie)
- Acte juridice reale – pentru incheierea sa valabila, pe langa acordul partilor este necesara
si remiterea bunului care face obiectul actului. (imprumutul, gajul, darul manual)
Dupa momentul producerii efectelor:
- Acte intre vii (inter vives) sunt facute pentru ca efectele lor sa se produca in timpul vietii
subiectelor care le incheie.
- Acte pentru cauza de moarte (mortis causa) sunt incheiate pentru a produce efecte la
moartea autorului (testamentul, asigurarea de viata, etc.).
Dupa modalitati:
- Actul pur si simplu – lipsit de modalitati. Unele acte juridice civile sunt incompatibile cu
modalitatile: optiunea succesorala,recunoasterea filiatiei.
- Actul afectat de modalitati – cuprinde o modalitate: imprumutul, asigurarea, donatia, etc.
Dupa raportul dintre ele:
- Acte principale – are o existenta de sine statatoare;
- Acte accesorii – soarta sa juridica depinde de existenta unui act juridic principal. (clauza
penala, gajul, etc.)
Dupa modul de executare:
- Cu executare dintr-o data (uno ictu) – executarea sa presupune o singura prestatie din
partea debitorului.
 - Cu executare succesiva – executarea s apresupune mai multe prestatii esalonate in timp.
(inchiriere, renta viagera, etc.)
Conditiile actului juridic civil
Conform art. 984 Cod Civil: Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
- Capacitatea de a contracta;
- Consimtamantul;
- Obiectul;
- Cauza.
Consimtamantul
Consimtamantul este acea conditie de fond si generala a actului juridic civil care consta in
hotararea de a fi incheiat un act juridic civil, manifestata in exterior.
Alaturi de cauza formeaza vointa juridica.
Vointa juridica este dominata de doua principii:
- Principiul libertatii actelor juridice civile, conform caruia subiectele de drept civil sunt
libere sa incheie orice fel de act juridic civil.
- Principiul vointei reale conform caruia in ipoteza neconcordantei dintre vointa interna
(reala) a partilor si forma ei de manifestare exterioara, prioritate are vointa reala.
Clasificare:
Dupa consecinte:
- Eroarea-obstacol – impiedica formarea actului juridic, cazand fie asupra naturii actului ce
se incheie, fie asupra identitatii obiectului. Atrage nulitatea absoluta.
- Eroarea-viciu de consimtamant atrage nulitatea relativa si poate aparea sub forma:
o Asupra substantei (error in substantiam) constituie viciu de consimtamant
numai cand eroarea cade asupra insusirilor esentiale ale obiectului.
o Asupra persoanei (error in personam) constituie viciu de consimtamant cand
calitatile contractantului sunt determinante pentru incheierea actului juridic civil.
- Eroarea indiferenta – e falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante, care
nu afecteaza valabilitatea actului, ci poate atrage doar o diminuare valorica a prestatiei.
Dupa natura realitatii fals reprezentate:
- Eroare de fapt – falsa reprezentare ce vizeaza o situatie faptica la incheirea actului juridic
(obiectul actului, valoarea, etc.)
- Eroare de drept – falsa reprezentare a existentei ori continutului unui act normativ.
Pentru ca falsa reprezentare a realitatii sa fie socotita viciu de consimtamant sunt necesare doua
conditii:
- Imprejurarea asupra careia cade eroarea sa fie hotaratoare pentru incheierea actului
juridic;
- In cazul actelor cu titlu oneros se cere ca partea cocontractanta sa fi stiut despre falsa
reprezentare.
Dolul (viclenia) reprezinta inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene pentru a
o determina sa incheie un act juridic.
Dupa consecinte:
- Dol principal (dolus dans causam contractui) cade asupra unor elemente determinante
in incheierea unui actu juridic civil. Atrage nulitatea relativa.
- Dol incident (dolus incidens) – cade asupra unor elemente nedeterminante la incheierea
actului juridic civil. Nu atrage nulitatea, cid a nastere unei actiuni in despagubire.
Dolul nu se presupune si trebuie dovedit prin orice mijloc de proba.
Violenta consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-I indufle o temere ce o
determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Clasificare:
Dupa natura raului:
 - Violenta fizica – amenintarea vizeaza integritatea fizica a persoanei sau patrimoniul
acesteia.
- Violenta morala – amenintarea cu un rau moral, vizeaza onoarea, cinstea sau sentimentele
persoanei.
Dupa caracterul amenintarii:
- Violenta justa (legitima) e facuta in exercitarea unui drept si nu determina anulabilitatea
actului juridic.
- Violenta injusta (nelegitima) determina anulabilitatea actului juridic.
Leziunea reprezinta disproportia vadita intre doua prestatii.
In structura leziunii intra un singur element, de natura obiectiva, care consta tocmai in
disproportia contraprestatiei.
Conditii:
- Sa fie rezultatul direct al actului incheiat;
- Sa existe in raport cu momentul incheierii actului;
- Sa existe o disproportie vadita intre contraprestatii.
Domeniul de aplicare: la nivelul legislatiei actuale, leziunea are un domeniu de aplicare
restrans, atat in ceea ce priveste persoanele, cat si in ceea ce priveste actele ce pot fi anulate
pentru leziune.
Persoanele care pot invoca leziunea sunt minorii intre 14 si 18 ani, adica persoanele cu
capacitate de exercitiu restransa.
Din perspective actelor ce pot fi anulate pentru leziune e necesar sa se indeplineasca
conditiile:
- Sa fie acte de administrare;
- Sa fie incheiate de minorul cu varsta intre 14-18 ani fara incuviintarea ocrotitorului legal;
- Sa fie de natura a aduce un prejudiciu minorului;
- Sa fie comutativ.
Obiectul actului juridic civil reprezinta conduita partilor stabilita prin acel cat juridic civil,
respectiv actiunile ori inactiunile la care sunt indreptatite sau la care sunt obligate partile.
Conditii de valabilitate:
- Generale:
- Sa existe (de regula, obiectul se refera si la bun – obiectul derivat);
- Sa fie in circuitul civil.
- Sa fie posibil.
- Sa fie licit si moral, adica in concordant cu normele juridice si cu bunele moravuri.
- Sa fie determinat sau determinabil.
Cauza (scopul) actului juridic civil reprezinta motivul pentru care s-a incheiat un act juridic
civil.
Structura:
- Scopul imediat (causa proxima), numit si scopul obligatiei, este un element abstract si
invariabil. Difera de la o cateogire de acte juridice la alta, astfel:
o In actele sinalagmatice este dat de prefigurarea mental a contraprestatiei; o
In contractile reale consta in prefigurarea remiterii bunului;
o In actele cu titlu gratuit consta in intentia de a gratifica;
o In actele aleatorii consta in elementul risc.
- Scopul mediat (causa remota) numit si scopul actului juridic e un element subiectiv ce
consta in motivul determinant al incheierii actului juridic si difera de la un act juridic la
altul. E mobilul principal care determina partile sa consimta la incheierea actului.
Conditii:
- Sa existe. Lipsa cauzei duce la nulitate absoluta.
 - Sa fie reala. In principiu, o cauza falsa duce la nulitate relativa.
- Sa fie licita si morala. daca e ilicita si/sau imorala → nulitate absoluta.
Cauza este prezumata.
Forma actului juridic civil.
Forma actului juridic civil reprezinta acea modalitate de exteriorizare a manifestarii de vointa a
partilor, facuta cu intentia de a naste, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret.
Sensuri:
- Stricto sensu reprezinta modalitatea de exteriorizare a vointei juridice;
- Lato sensu reprezinta conditiile de forma:
Ad validitatem, forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic;
Ad probationem – ceruta pentru probarea actului juridic;
Pentru opozabilitatea fata de terti.
Principiul consensualismului domina in dreptul civil in ceea ce priveste forma. Din acest
princpiu → simpla manifestare de vointa este necesara si suficienta pentru ca un act juridic civil
sa ia nastere sis a fie valabil din punct de vedere al formei.
Forma ad validitatem este acea conditie esentiala ceruta de lege pentru valabila incheiere a unui
act juridic civil si care consta in exteriorizarea manifestarii de vointa a partilor cu o anumita
solemnitate, de obicei forma scrisa autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Caractere:
- este un element constitutiv esential al actului juridic, a carui absenta e sanctionata cu
nulitate absoluta.
- E incompaatibila cu manifestarea tacita a vointei.
- Este exclusiva, partile neavand posibilitatea sa adopte o alta forma de exteriorizare a
vointei lor.
Conditii:
- Intregul continutal actului juridica trebuie sa imbrace forma ad validitatem;
- Actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma solemna.
Forma ad probationem este acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze
actul juridic civil. Sanctiunea este imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de proba.
Caractere:
- E obligatorie. Nerespectarea ei duce la sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului prin alt
mijloc de proba.
- e o exceptie de la principiul consensuialismului.
Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti consta in acele formaitati care sunt necesare
pentru a face actul juridic opozabil si persoanelor care nu participa la incheierea lui, in scopul
ocrotirii drepturilor si intereselor lor. Sanctiunea nerespectarii este inopozabilitatea.
Caractere:
- se justifica in idea de protectie a tertilor;
- este obligatorie.
Modalitatile actului juridic civil sunt elemente neesentiale ale unui actu juridic civil care consta
intr-o imprejurare ce are influenta asupra efectelor pe care acel act le produce sau trebuie sa le
produca, in sensul amanarii, limitarii sau desfiintarii lor.
Exista doua tipuri de acte dpdv al modalitatilor:
-acte pure si simple, neafectate de modalitati;
-acte care nu pot exista decat afectate de modalitati si stipularea acestora in acele acte
constituie o situatie juridica normala si obligatorie.
Elemente:
- o imprejurare poate consta fie in scurgerea timpului, fie intr-un eveniment natural, fie intr-o
actiune omeneasca.
- Imprejurarea trebuie sa afecteze efectele actului juridic;
Termenul (dies) este un eveniment viitor si sigur ca realizare, pana la implinirea caruia este
amanita inceperea sau incetarea exercitarii drepturilor si executarii obligatiilor ce decurg din
respectivul act.