30. Specificul şi criterii de clasificare a conducerii.

Condiţiile social-psihologice
şi psihologice ale eficienţei stilului de conducere.
Criteriul de conducere reprezintă caracteristicile individual-personale ale sistemului
de metode, tehnici și mijloace de influență a liderului asupra echipei pentru a asigura
eficacitatea muncii sale. Acesta este stilul de comunicare al liderului, normele de
comportament și natura performanței activității.
Principalele caracteristici ale unui stil de conducere sunt:
 activitate / pasivitate;
 colectivism / individualism;
 instruire / conviețuire;
 stimulare pozitivă/negativă;
 contacte cu subalternii / păstrarea distantei;
 centralizarea/descentralizarea fluxurilor informative;
 feedback din partea echipei/lipsa acestuia.
Cea mai populară clasificare este cea a stilurilor de conducere autoritare, democratice și
permisivă.
Stilul autoritar - Acesta este un stil dur în care prevalează comenzile, comenzile,
cerințele. Liderul decide totul pentru echipă. Liderul autoritar nu este ostil, dar este
detașat, înstrăinat de colectiv, iar relația lor este impersonală. Cu toate acestea, în cadrul
acestui stil, este posibil să distingem 3 dintre subspeciile sale: dur, magistral,
inconsecvent.
 Dur - Acesta este un lider strict, dar corect.
 Magistral - Liderul ia poziția unui tată grijuliu.
 Inconsecvent - Stilul autoritar este asemănător cu despotismul liderilor inepți. Un
astfel de manager nu este încrezător în sine, dar nu vrea să o arate, cu întreaga sa
înfățișare creează iluzia puterii.

Stilul democratic - Echipa este întotdeauna implicată într-o oarecare măsură în

organizarea activităților. Liderul încurajează inițiativa, cere părerea echipei însuși,
construiește relații între participanți, distribuie responsabilitatea, evită ordinele.

Stilul permisiv - Liderul nu este deloc cointeresat de activitățile echipei, de procesul de

lucru și de rezultatul acestuia, de natura relației din echipă. Același lucru este valabil și
pentru informațiile despre lucru, materiale și instrucțiuni. Dacă este întrebat, o va face.

Condiţiile social-psihologice şi psihologice ale eficienței stilului de conducere.

Fiecare stil de conducere în felul său afectează climatul socio-psihologic și psihologic

din echipă. Urmează careva din acestea:
Autoritar - Suprimarea inițiativei și a creativității angajaților, aroganța și lipsa de
respect față de personalitatea subordonaților creează un climat psihologic nefavorabil:
 relațiile în grupuri se deteriorează;
 unii participanți repetă un stil autoritar față de alți angajați;
 cineva se retrage și evită contactul;
 unii muncitori suferă de depresie.
Angajații au o atitudine negativă față de un lider autoritar, sunt încordați, temperați.
Adesea apar conflicte. Din cauza disciplinei inadecvate și stricte, la angajați apar furie,
frică și motivație negativă în muncă.
Productivitatea scade, deoarece angajaților le este frică să pună întrebări
managerului și încearcă să evite munca sau o fac fără tragere de inimă. Îndatoririle sunt
îndeplinite sub constrângere și sub control strict.

Democratic - Se creează un climat psihologic favorabil, bazat pe încredere, asistență

reciprocă, respect reciproc și sentiment de camaraderie. Managerul încurajează inițiativa
angajaților, angajații răspund cu activitate si buna îndeplinire a atribuțiilor lor. Angajații
sunt mulțumiți de munca și poziția lor. Câmpul creativității le este deschis.
Productivitatea este în creștere. Schimbarea personalului este redusă la minimum, iar
siguranța industrială este crescută. Relațiile sunt bune, conflictele sunt minime și
productive.

Permisiv - În cele mai multe cazuri, apare un climat psihologic favorabil, deoarece
oamenii sunt complet lăsați la autoguvernare. Toată lumea se poate dovedi, poate
negocia. Acest lucru este și bine și rău în același timp. Depinde de compatibilitatea
psihologică a angajaților. Dacă sunt compatibile, atunci libertatea completă de acțiune
va avea un efect bun, în caz contrar, sunt probabile conflicte frecvente.

În general, climatul psihologic este mai bine influențat de persuasiune, încredere, și

cooperare ca bază a stilului de conducere.

Studiul de către psihologi a calităților psihologice care asigură eficacitatea

leadershipului a făcut posibilă identificarea următoarelor calități și trăsături de
personalitate necesare:
 dominanță (capacitatea de a influența subordonații),
 încrederea în sine,
 echilibrul emoțional și rezistența la stres,
 creativitatea (capacitatea de a rezolva probleme în mod creativ, inteligență
practică ridicată),
 străduință pentru atingerea obiectivelor și antreprenoriat,
 capacitatea de a-și asuma riscuri (rezonabile, dar nu aventuroase),
 disponibilitatea de a-și asuma responsabilitatea în rezolvarea problemelor,
 onestitate, loialitate față de promisiuni și garanții.
Criteriile psihologice includ:
 satisfacția membrilor echipei cu diverse relații cu colegii și managerii, condițiile
de muncă, salariile etc.;
 motivația membrilor echipei, dorința acestora de a lucra, de a menține relații în
echipă etc.;
 autoritatea liderului în echipă;
 stima de sine a echipei.

Problemele psihologice ale conducerii includ următoarele funcții:

 strategic
 administrativ
 comunicativ și de reglementare
 motivaționale
 de control
Fiecare funcție este capabilă să genereze situații conflictuale. Astfel, a fost înaintată o
ipoteză: „Oamenii cu un stil de conducere democratic se caracterizează printr-o strategie
de ieșire din conflict – prin compromis”.

31. Liderism personal. Principiile liderismului personal şi dirijare

Liderismul personal are la bază autoconștiința, imaginația și conștiința, care

împreună ne permit să ne scriem singuri scenariul propriei vieți (Covey).
Imaginația - ne permite să vedem lumi încă necreate ce se află în posibilitățile
noastre potențiale.
Autoconștiința – ne permite să determinăm cît sunt de reușite și înțelepte
propriile scenarii.
Conștiința – ne pune în conexiune cu legile și principiile universale cu propriile
noastre talente, cu modalitățile de a ne aduce aportul personal în viață și cu acele reguli
personale, datorită cărora noi putem să le dezvoltăm pe toate acestea maximal și
aficient.

Principiile liderismului personal şi dirijare

1. Conștientizarea de sine: „purtați întotdeauna aceeași pălărie”. Succesul nostru este
direct legat de claritatea și onestitatea ideilor noastre despre cine suntem și cine nu
suntem, ce vrem să realizăm și în ce fel. Atunci când oamenii dintr-o organizație au o
înțelegere clară a valorilor, scopurilor și obiectivelor acesteia, ei găsesc energia și
entuziasmul pentru lucruri mărețe.
2. Înțelegerea obiectivelor: „a face ceea ce este corect, nu ceea ce este bun pentru o
carieră”. Drumul către succes începe cu acționarea din motivele corecte. Este imposibil
să reușești dacă nu știi spre ce țintești și toți ceilalți nu se străduiesc pentru același lucru.
Caută determinarea și entuziasmul în tine și în cei pe care îi conduci și, dacă nu le
găsești, fă ceva.
3. Încredere în sine: „cel care mătură podeaua are dreptul să aleagă o mătură”
Oamenii nu sunt „personal”, ci ființe umane și sunt capabili de realizări de neconceput.
Trebuie să scăpăm de reguli - scrise și nescrise - și să încurajăm gândirea personală în
noi și în ceilalți.
4. Sensibilitate: „grija trebuie să fie nefalsificată” Sensibilitatea nu este un semn de
slăbiciune, ci, dimpotrivă, de forță și nu poate fi imitată nici în cadrul unei organizații,
nici în relația cu clienții, nici într-o comunitate – locală sau globală. Fără încredere și
grijă, nu vom ști niciodată ce s-ar putea face. Fără eliberarea de frică, nu poți visa și,
prin urmare, îți poți împlini potențialul.
5. Capacitatea de a auzi adevărul: „lucrurile au voce” Ascultă, fără o jale de timp,
chiar și lucrurile care nu sunt rostite cu voce tare - și vor urma rezultate uimitoare. Vei
afla ce își doresc clienții, unde a dispărut entuziasmul angajaților, iar curând vei găsi
soluții la problemele care te chinuiau.
6. Sinceritate: „doar adevărul sună adevărat” Nu ascunde nimic, nu minți, nu tace în
legătură cu nimic, nu te sustrage și nu pleca de la răspuns. Spune ceea ce trebuie spus cu
întreaga responsabilitate pentru ceea ce spui, cu atenție și respect pentru ascultător.
7. Activitate: „a gândi ca un om de acțiune, a acționa ca un om de gândire” Găsiți cel
mai bun echilibru între entuziasm, dăruire și consecvență. „Totul este despre oameni”
nu este un gând, ci o acțiune. Simțiți – acționați – gândiți. Mențineți un echilibru între
aceste componente, dar astfel încât să fiți activ.
8. Înfruntarea dificultăților: „suntem oameni în primul rând” În cele mai dificile
momente, urmați aceleași principii ca întotdeauna. Dacă dificultățile sunt prea mari,
dacă te trezești într-o situație disperată, fă ce poți. Dar amintiți-vă că oamenii ar trebui
să fie întotdeauna pe primul loc, iar acest lucru vă va oferi îndrumarea de care aveți
nevoie.
9. Autoritate: „vocea calmă – joasă în mijlocul zgomotului asurzitor” Stilul de
conducere poate fi puternic. Dar nu uita niciodată că liderii sunt doar oameni. Nu lăsa
gălăgia să îndepărteze adevărul. Ascultă-ți vocea calmă și las-o să te ghideze.
10. Cele mai îndrăznețe vise: „DA- este cel mai puternic cuvânt din lume” Visele
îndrăznețe sunt mari obiective, mari speranțe și bucurii. Spune-le da, fii fericit cu ceea
ce faci și ajută-i pe alții să experimenteze aceeași bucurie.
32. Tipuri de liderism personal. Liderism personal în caz când în centru se află
familia, serviciul, etc.
Liderismul constă din mai multe componente: emoțională, de afaceri și informațională,
care la rândul ei formează liderii corespunzători:
- lider emoțional. Se poate apela la un astfel de lider pentru ajutor, cere sprijin.
- lider de afaceri. Un astfel de lider va organiza profesional totul, va stabili
legăturile necesare și va asigura succesul.
- lider de informare. Acesta este un erudit la care poate apela oricine cu o întrebare.
- un lider universal, care combină toate cele trei componente.
Tipuri de liderism personal
1. „Suveranul patriarhal” - Acest tip implică un lider care are forma unui tată strict,
dar iubit, el este respectat și iubit.
2. „Conducător” - este un tip de lider în care se vede expresia și concentrarea
dorințelor care corespund unui anumit standard de grup.
3. „Tiranul” - este tipul de lider care insuflă fruca. Liderii tirani sunt personalități
dominante, autoritare.
4. „Organizatorul” este tipul de lider care satisface nevoile tuturor, înlătură
sentimentul de vinovăție și anxietate. „Organizatorul” este respectat și respectă.
5. „Seducătorul” - este tipul de lider care joacă cu slăbiciunile altora. Un astfel de
lider apare ca o „forță magică”, care netezește situațiile conflictuale, ameliorează
tensiunea. „Seducătorul” se bucură de dragoste și adorație în grup. Neajunsurile
unui astfel de lider, de regulă, nu sunt observate deloc.
6. „Erou” - este un tip de lider care este capabil să se sacrifice de dragul altora.
Acest lider se manifestă prin curaj și corectitudine.
7. „Exemplu rău” - este un tip de lider care acționează ca o sursă de contagiune
pentru o persoană fără conflicte. Un astfel de lider este capabil să încarce
emoțional.
8. „Idolul” - este tipul de lider care este capabil să conducă prin atracția sa,
infectând în mod pozitiv grupul - „idolul” este iubit, idealizat și idolatrizat.
9. „Ţap ispăşitor" și „Izgoinucul” - anti-lideri care apar ca obiect al unor tendințe
agresive, dezvoltând emoții.
Liderism personal în caz când în centru se află familia, serviciul, etc.:
Cea mai mare reușită este succesul în relații cu sine. El constă nu în posedarea
averii, dar înstăpânirea de sine și biruința asupra sa însăși.
Liderism personal – schimbarea propriei paradigme și propriei viziuni asupra situației,
înseamnă, înseamnă a acționa în „centrul propriului cerc de influență”.
 Activitatea în „centrul propriului cerc de influență” servește izvor de siguranță
internă, orientare, înțelepciune și putere, ceea ce determină în mare măsură eficiența
tuturor aspectelor vieții noastre. Acești 4 factori servesc ca suport și pentru celeilalte
laturi ale vieții. Fiecare din acești factori pot avea diferit grad de dezvoltare.
Astfel dacă viața noastră se află sub loviturile permanente a forțelor externe, care fac
din noi ce doresc – vorbim de o ne apărare completă. La alt pol se va afla sentimentul de
siguranță internă, care apare în cazul încrederii în sine, posedării sentimentului
demnității. Orientarea de asemenea poate fi interioară, puternică și poate depinde de
diferiți factori nestabili. La fel și înțelepciunea, poate varia între situațiile, când harta
vieții este încurcată, neexactă și când este completă, axată și clară în cadrul căreia toate
principiile interacționează unele cu altele. Puterea noastră la rândul ei se poate afla în
intervalul dintre lipsă de activism complet, ocuparea poziției de marionetă, pe care
cineva o trage de ață și nivel înalt de proactivitate, forța internă în conformitate cu
propriile valori.
Funcția centrului consă în integrarea, armonizarea și echilibrul acestor factori.
Fiecare din noi are un „centru” pe care de regulă nu-l conștientizază și nu înțelege
influența lui atotcuprinzătoare asupra diferitor sfere ale vieții noastre.
În centru soțul/soția - apare o dependență emoțională puternică. Dacă valoarea
emoțională deplină este considerată soțul/soția, persona devine extram de sensibilă la
dispozițiile, sentimentele și comportamentul partenerului, la atitudinea lui față de ea sau
față de orice schimbare exterioară, ce poate influența relația conjgală.
Pentru așa relații este specifică tactica:
- luptă sau cedează
- înstrăinarea
- agresivitatea
- sentimente de amărăciune
- ofensa
- războiul rece
În centru familia - așa fel de plasare duce la distrugerea a tot ce conduce la fericire
familială. Așa persoane devin vulnerabile în împrejurări ce duc la schimbarea reputației,
culturii, tradițiilor familiei.
Părinții centrați pe familie nu sunt liberi emoțional și nu posedă energie suficientă
pentru a-și educa copiii. Ei sunt capabili să-și iasă din fire, să strige, să pedepsească
copilul doar din cauza propriei indispoziții.
În centru banii – se manifestă prin vulnerabilitatea omului la tot ce poate influența
asupra stării financiare. Oamenii preocupați de bani, adesea disprețuesc familia și alte
lucruri importante.
În centru servuciul/cariera – dependenți de muncă. Siguranța lor devine vulnerabilă
pentru orice ar putea împiedica continuarea muncii. Orientarea internă este determinată
doar de exigențele de muncă, puterea și înțelepciunea se manifestă în activitatea
profesională.
În centru posedarea/ posesia – persoanele de așa gen, permanen vor simți frica de
piedere a ceea ce posedă. Siguranța va fi influențată de foarte mulți factori și se va
pierde senzația de stabilitate, va predomina grija de apărare a averii acumulate.
În centru plăcerea – persoana devine vulnerabilă la plictiseală. În viașă vede totul prin
prisma durabilității și intensității plăcerilor. Înțelepciunea rămîne ăn umbră și persoana
nu se dezvoltă. În așa situații securitatea internă, orientarea , înțelepciunea și puterea
își pierd valoarea.
În centru prietenul/dușmanul – în așa caz izvorul tuturor celor 4 factori, (securitatea
internă, orientarea , înțelepciunea și puterea), devine oglinda socială care este
denaturată și se află în permanentă schimbare și provoacă o mare dependență de
dispozițiile, sentimentele, atitudinile și comportamnetul altora. În situația cu dușmanul –
este destul ca omul să se simtă neîndreptățit pentru ca subiectul ofensei să-i devină
centrul vieții. Autoaprecierea personei devine instabilă și dependentă de dispoziția celor
din jur. Orientarea se bazează pe reacția presupusă a celor din jur, înțelepciunea este
limitată de obsesia paranidală.
În centru biserica – conduce la fățărnicie, ceea ce subminează siguranța internă și
sentimentului respectului de sine. Orientarea internă devine determinată de percepția sa
în calitate de conștiință socială, care se manifestă în înclinația de a eticheta oamenii.
„Biserica nu trebuie văzută ca scopul final ci numai ca mijloc”.
În centru propria personă – în acest caz este prea puțin loc pentru securitatea internă,
orientarea , înțelepciunea și puterea. Doar în cazul când persoana tinde să se
autodezvolte pentru a fi de folos societății, atunci se crează bază pentru dezvoltarea
extraordinară a celor 4 factori ce asigură viața.
În centru principii – acestă plasare facilitează o dezvoltare trainică a 4 factori ce
asigură viața. Securitatea internă se bazează pe înțelegerea că principiile veritabile nu
se schimbă, pe ele poți conta. Dacă în centru sunt principiile, persoan în discuții cu alții
utilizează sistemul trainic de interrelații create de ea însuși.
Persoan centrată pe principii:
- nu este obiectul influențelor externe, conștient alege cele mai bune alternative,
ai deciziile orientându-se adecvat în situație;
- știe că deciziile luate , sunt cele mai eficiente, deoarece se bazează pe rezultate
previzibile;
- deciziile se bazează pe valori vitale, principale;
- persona poate comunica cu cei din jur utilizând rețeaua trainică de
interdependență creată de ea.