Evoluția inflației și șomajului în România

în perioada 2010-2020. Estimarea curbei Phillips.

Profesor coordonator: Capbun Andreea Student: Pîrvu Bianca-Daniela

2021

1
Cuprins:

Cap. 1 Introducere ........................................................................................................................... 3

Cap. 2 Noțiuni teoretice referitoare la indicatorii macroeconomici abordați ............................... 4
Inflația.......................................................................................................................................... 4
Măsurarea inflaţiei .................................................................................................................... 4
Cauzele inflaţiei ........................................................................................................................ 6
Politici antiinflaţioniste ............................................................................................................. 8
Șomajul ........................................................................................................................................ 9
Tipologia șomajului ................................................................................................................ 12
Rata naturală șomajului ........................................................................................................... 15
Cap. 3 Legătura dintre inflație și șomaj ....................................................................................... 16
Inflația și șomajul. Curba Phillips .............................................................................................. 16
Corelaţia dintre inflaţie și şomaj. ................................................................................................ 17
Cap. 4 Evoluția indicatorilor macroeconomici prin intermediul aplicației practice ................... 18
Rata șomajului ............................................................................................................................ 19
Rata inflației ............................................................................................................................... 22
Cap 5. Concluzii ............................................................................................................................. 27
Anexe: ............................................................................................................................................ 29
Anexa 1: Bibliografie ................................................................................................................. 29
Anexa 2: Listă tabele și figuri: ................................................................................................... 29
Anexa 3: Cod în R ...................................................................................................................... 30

2
Cap. 1 Introducere

Considerând măsurarea rezultatelor activității economice a unei țări un instrument esențial

pentru evidențierea nivelului de dezvoltare economică, a tendințelor acesteia și a modului în care
sunt utilizate resursele unei economii naționale, lucrarea propune evoluția inflației și șomajului în
România în perioada 2010-2020 și estimarea curbei Phillips. Evaluarea, fizică şi valorică, a
rezultatelor economiei în ansamblu permite reflectarea evoluţiilor favorabile şi nefavorabile în
economia naţională.
Lucrarea este structurată în 5 capitole: primul capitol - constituie introducerea lucrării, al
doilea capitol – surprinde noțiunile teoretice referitoare la indicatorii macroeconomici abordați, al
treilea capitol –are în vedere legătura dintre inflație și șomaj, al patrulea capitol – cuprinde
evoluția indicatorilor macroeconomici prin intermediul aplicației, al cincilea capitol – concluziile
desprinse în urma analizei efectuate, iar al șaselea capitol – sursele bibliografice și anexele care
au contribuit la realizarea lucrării. Indicatorii macroeconomici aleși în vederea efectuării analizei
sunt: IPC, Rata șomajului și Rata inflației. Valorile acestor indicatori corespund statisticilor
oficiale, datele fiind procurate de la Institutul Național de Statistică al României.

3
Cap. 2 Noțiuni teoretice referitoare la indicatorii macroeconomici abordați

Inflația
Inflaţia este procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului preţurilor. În
perioadele în care se manifestă fenomenele inflaţioniste, influenţa preţurilor care cresc este mai
mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al preţurilor va creşte.
În economie există două tipuri de inflație: neanticipată și anticipată. Inflaţia neanticipată
este acea creştere surprinzătoare a preţurilor, creştere care nu a fost anticipată de către agenţii
economici. Acest nivel al inflaţiei poate fi mai mare decât nivelul real, determinat ex-post, sau
mai mic decât acesta. Inflaţia anticipată este acea inflaţie pe care agenţii economici o aşteaptă în
decursul perioadei următoare. Procesul inflaţionist determină o redistribuire a veniturilor între
agenţii care împrumută bani şi cei care dau cu împrumut.

Măsurarea inflaţiei
Inflaţia poate fi măsurată prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanţi dintre
aceştia sunt:
a) indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);
b) indicele preţurilor de producţie (IPP);
c) indicele general al preţurilor (IGP);
d) deflatorul PIB.
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia preţurilor unui coş de
produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodărie reprezentativă.

4
 Figură 1 Evoluție IPC (%) in perioada 2010-2020

Indicele preţurilor de producţie (IPP) măsoară evoluţia preţurilor în stadiile anterioare

consumului final, respectiv preţurile materiior prime, al semifabricatelor şi ale produselor finite
înainte a fi livrate pe piaţă.
Indicele general al preţurilor (IGP) măsoară evoluţia tuturor preţurilor din economie,
respectiv atât a preţurilor bunurilor consumate de către gospodării cât şi a preţurilor bunurilor
care intră în procesele de producţie. Acesta reprezintă cel mai general mod de măsurare al
inflaţiei.
Deflatorul PIB arată evoluţia nivelului mediu al preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor
incluse în PIB.

Rata anuală a inflației reprezintă variația în procente de la un an la altul. Rata anuală a

inflației se calculeaza scăzând 100 din indicele anual al prețurilor de consum:

5
 Rata Inflației = IPC – 100 (1)

Cauzele inflaţiei
Inflaţia prin salarii şi prin costuri - în toate ţările lumii sindicatele urmăresc interesele
a) membrilor proprii, respectiv creşterea puterii de cumpărare. Aceasta se realizează în
primul rând prin creşterea nivelului salariilor. Orice creştere a salariilor conduce la
creşterea costurilor de producţie, şi de aici, la creşterea preţurilor, deci la inflaţie.
b) Inflaţia prin cerere - creşterea cererii de bunuri şi servicii mai rapidă decât creşterea
ofertei va determina creşterea preţurilor. În figurile 2 şi 3 sunt reprezentate grafic două
mecanisme de creştere a preţurilor datorate creşterii cererii de bunuri şi servicii.
În figura 2 s-a reprezentat într-un sistem de axe Venit disponibil – output efectele unei
creşteri a cererii datorate majorării a cheltuielilor guvernamentale, G. O creştere a cheltuielilor
publice G cu ∆G va conduce economia din punctul A în punctul E, adică la o cerere de output Ye
mai mare decât YA(punctul iniţial). Dacă şi oferta ar creşte la nivelul cererii, atunci nivelul
preţurilor ar rămâne nemodificat .

Figură 2 Efectele unei creșteri a cererii datorate majorării a cheltuielilor guvernamentale

https://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2020/10/rrss_09_2020_A01_ro.pdf

6
 Dacă oferta nu se modifică atât de repede sau chiar deloc, atunci diferenţa Ye –
YA(cererea excedentară) se transformă în inflaţie, respectiv pentru ca economia să atingă un nou
punct în care cererea să egaleze oferta vor creşte preţurile. Acest gap inflaţionist va indica astfel
cât de repede se ajustează oferta la cerere, sau cât de mult cresc preţurile.

Un alt exemplu de creştere a cererii, şi implicit a inflaţiei, este descris în figura 3, într-un sistem
de axe venit-preţuri este descris efectul pe care îl are o creştere a veniturilor asupra cererii, şi
implicit asupra preţurilor. O creştere iniţială a veniturilor de la V la V’ va determina creşterea
preţurilor de la p la p’ (dacă oferta rămâne nemodificată). Producătorii observă creşterea cererii
agregate (CeA) şi răspund prin creşterea ofertei agregate (OA). În cea de-a doua fază, odată cu
creşterea ofertei agregate nivelul preţurilor va scădea, însă nu va reveni la nivelul iniţial. Cu alte
cuvinte, efectul total, va fi de creştere a nivelului preţurilor.

Figură 3 efectul pe care îl are o creştere a veniturilor asupra cererii, şi a preţurilor

https://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2020/10/rrss_09_2020_A01_ro.pdf

7
 Figură 3.2

c) politica monetară - creşterea masei monetare (a ofertei de monedă) poate constitui o

nouă sursă de creştere a preţurilor. Dacă oferta de bunuri şi servicii nu se adaptează suficient de
repede la variaţia ofertei de bani, atunci restabilirea echilibrului se va face prin intermediul
preţurilor, respectiv va creşte nivelul acestora.

Politici antiinflaţioniste
În cazul inflaţiei prin costuri una dintre măsurile posibile este controlul preţurilor.
Acesată măsură poate fi implementată însă doar pe termen scurt. Pe termen lung va conduce însă
la un dezechilibru dintre cerere şi ofertă (cerere mai mare decât oferta), şi în continuare la
dezechilbre structurale majore, cum ar fi creşterea şomajului şi o presiune crescândă asupra
cursului de schimb sau preţurilor. În concluzie, acesata este o măsură puţin recomandată, mai ales
în cadrul unei economii de piaţă. Pe termen scurt poate aduce anumite avantaje, însă pe termen
lung sunt mai multe dezavantaje

8
 În cazul inflaţiei prin salarii, contra-măsura recomandată este controlul salariilor.
Aceasta se poate efectua prin intermediul curbelor de sacrificiu sau memorandumurilor cu
sindicatele prin care să se accepte fie reducerea salariilor fie reducerea timpului de lucru
concomitent cu reducerea corespunzătoare a salariului. Şi această măsură este utilă doar pe
termen scurt, deoarece atât sindicatele cât şi salariaţii nu pot suporta perioade îndelungate în care
să se reducă puterea de cumpărare. De aici, posibilitatea convulsiilor sociale sau pierderea
alegerilor următoare în favoarea partidelor care promit relaxarea politicilor salariale.
Politica monetară poate influenţa la rândul ei evoluţia inflaţiei. O politică monetară
restrictivă va conduce la creşterea ratelor dobânzilor şi de aici la scăderea cererii. Scăderea cererii
va determina scăderea presiunii inflaţioniste şi de aici reducerea creşterii preţurilor.

Șomajul

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază şomajul sunt de două feluri:
- indicatori absoluţi;
- indicatori relativi.

Indicatorii absoluţi sau indicatorii de nivel se referă la numărul efectiv de şomeri. Ei se

exprimă în “persoane” (“mii persoane”) şi se determină pentru anumite perioade de referinţă:
lunar, trimestrial sau anual. Numărul şomerilor se calculează şi în corelaţie cu anumite variabile
demografice, ca: vârstă, sex, stare civilă, dar şi ţinând cont de pregătirea profesională, de nivelul
studiilor sau de repartiţia teritorială.

9
 O caracteristică aparte urmărită în ceea ce priveşte analiza şomajului este durata acestuia.
Din acest punct de vedere, se identifică un şomaj de scurtă durată (sub un an) şi un şomaj de
lungă durată (pe o perioadă mai mare de un an).
În statistică, efectivul şomerilor se determină în două variante:
Şomerii înregistraţi – persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise
la Oficiile forţei de muncă şi şomaj, indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin, ajutor de
şomaj, sau alte forme de protecţie socială.
Şomerii în sens B.I.M. sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de
referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;
- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode
pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de
plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri sau
răspunsuri la anunţuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc;
- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc
de muncă.
Pe langă acestea sunt incluse și:
- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la
lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei
de referinţă;
- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi,
pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să
înceapă lucrul.

10
 Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea şomajului, fiins și unul din cei mai
importanţi indicatori macroeconomici este rata şomajului. Aceasta se determină prin raportarea
numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în procente. Nivelul ratei şomajului şi
evoluţia acesteia reprezintă unul din barometrii în funcţie de care se iau anumite măsuri de
protecţie socială sau decizii de politică economică.
Ca relaţie generală de calcul, rata şomajului se determină prin raportarea unui indicator
care exprimă şomajul (numărul de şomeri-Ş) şi un alt indicator care măsoară populaţia de
referinţă, cel mai adesea populaţia activă (Pa):

Ș
𝑅𝑠 = X100 (2)
𝑃𝑎

Informaţiile cele mai precise privind rata şomajului sunt obţinute cu prilejul
recensămintelor. Recensămintele şi anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte costisitoare,
care, la nivelul ţării noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzătoare (lunară) pentru
asigurarea cu informaţii necesare. Se recurge, prin urmare la surse de date administrative, afectate
însă de legislaţia în vigoare.

În România, numărul de şomeri se determină prin mai multe metode:

● recensământ;
● ancheta prin sondaj;
● prelucrarea datelor oferite de instituţii guvernamentale, ca Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale.

11
 Rata şomajului se determină prin raportarea numărului total de şomeri înregistraţi la
populaţia activă civilă. Pentru calculul acestui indicator, a căror publicare se face în mass-media,
în buletinele statistice lunare sau în anuare, se agregă datele culese la nivelul oficiilor judeţene ale
forţei de muncă şi şomajului.

Tipologia șomajului
O primă delimitare a şomajului este aceea în şomaj voluntar şi şomaj involuntar. Şomajul
voluntar există atunci când muncitorii refuză oportunităţile de a se angaja în anumite slujbe, la
salariile existente pe piaţă. Şomajul involuntar există atunci când în economie sunt insuficiente
locuri de muncă, la salariile existente.
Procentul şomerilor care sunt neangajaţi voluntar este cunoscut, potrivit unor definiţii, ca
fiind rata naturală a şomajului.
Cel mai frecvent sistem de clasificare are la bază împărţirea şomajului pe cauze în
următoarele mari tipuri: şomaj fricţional, șomaj structural, în timp ce după raportul cerere-ofertă,
se identifică şomajul sezonier şi șomajul ciclic. S-a încercat şi o grupare a acestor tipuri de şomaj
în funcţie de caracterul lor voluntar sau involuntar: şomajul ciclic este considerat involuntar, în
timp ce toate celelate tipuri sunt considerate şomaj voluntar.

În funcţie de natura şi cauzele şomajului:

1. Şomaj conjunctural, generat de reducerea volumului activităţii economice a

întreprinderilor ca urmare a deteriorării conjuncturii economice interne şi/sau internaţionale, a
variaţiilor conjuncturale ale cererii şi ofertei de bunuri şi servicii, care provoacă o reducere a
necesarului de forţă de muncă.

12
 2. Şomajul fricţional se circumscrie perioadei necesare în mod normal pentru a găsi un alt
loc de muncă. Este probabil cea mai răspândită formă de şomaj care poate apare chiar şi în
condiţia ocupării depline a forţei de muncă.Acesta apare deoarece piaţa muncii este inerent
dinamică, datorită imperfecţiunii fluxului de informaţii şi deoarece trebuie să treacă un timp până
când şomerii şi firmele ce oferă slujbe vacante să se găsească unii pe alţii.
Chiar dacă dimensiunea forţei de muncă ar fi constantă, în fiecare perioadă sunt noi intrări
pe piaţa muncii, în timp ce alţi angajaţi sau şomeri părăsesc forţa de muncă. Unii oameni îşi vor
părăsi locul de muncă în căutarea altuia, mai bun. Mai mult decât atât, fluctuaţiile aleatoare ale
cererii de bunuri şi servicii la nivelul firmelor determină unele firme să facă concedieri de
personal, în timp ce altele fac noi angajări. Deoarece informaţiile despre caracteristicile celor care
caută de lucru şi natura locurilor de muncă vacante nu pot fi cunoscute instantaneu, este necesar
să treacă un timp până la satisfacerea cererilor potenţialilor patroni şi ale muncitorilor care caută
de lucru. Prin urmare, chiar dacă la nivel agregat cererea şi oferta de forţă de muncă sunt egale,
şomajul fricţional există.
Chiar şi pe o piaţă în echilibru, sau în situaţia de ocupare totală a forţei de muncă, va
exista întotdeauna un număr de şomeri care se află între două locuri de muncă, şi care alcătuiesc
şomajul fricţional. Nivelul şomajului fricţional într-o economie este determinat de fluxurile
existente la nivelul forţei de muncă şi de viteza cu care şomerii îşi găsesc de lucru. Această viteză
depinde de instituţiile economice existente şi de modul în care aceste instituţii acţionează pe piaţa
muncii.
3. Şomajul structural (şomaj de neadaptare) este consecinţa unui dezechilibru între
structurile ocupţional-profesionale, teritoriale, demografice ale ofertei forţei de muncă şi ale

13
 cererii. Aceste neconcordanţe pot apare datorită: structurii sectoriale şi teritoriale a
economiei, progresului tehnologic, structurii sistemului educaţional etc.

În perioadele de restructurări esenţiale ale unei economii, cum sunt cele ale tranziţiei de la
economia centralizată la economia de piaţă, şomajul structural reprezintă principala formă de
şomaj. Acest tip de somaj apare atunci când schimbări importante în cererea de muncă determină
o nepotrivire între calităţile şi competenţele profesionale ale muncitorilor, cerute şi oferite pe
piaţa muncii. Dacă salariile ar fi complet flexibile şi costurile mobilităţii geografice şi
ocupaţionale ar fi reduse, atunci acest tip de şomaj ar fi rapid eliminat de ajustările pieţei. În
practică, aceste condiţii nu sunt întotdeauna îndeplinite, iar şomajul structural poate apare ca o
problemă foarte serioasă.

În funcţie de raportul cerere-ofertă pe diverse pieţe şi de impactul acestora asupra piaţei

muncii, teoria economică a pus în evidenţă două forme de şomaj:
1. Şomajul clasic, ca urmare a reţinerii întreprinzătorilor de a produce o cantitate mai
mare de bunuri şi servicii. Chiar dacă există cerere efectivă, întreprinzătorii nu sunt interesaţi în
lărgirea capacităţilor de producţie şi în angajarea de forţă suplimentară de producţie deoarece
firmele fie sunt în pierdere de competitivitate – ca urmare a costurilor de producţie mai mari -, fie
că nu-şi asumă noi riscuri; acest tip este numit şi şomaj prin eficienţă a producţiei.
2. Şomajul ciclic sau şomaj prin insuficienţa cererii, care apare atunci când cererea de
bunuri şi servicii din toate sectoarele economiei (economia reală, sectorul menaje sau restul
lumii) este mai mică decât oferta. Consecinţa este o ofertă de forţă de muncă mai mare decât
cererea.

14
 Acest tip de șomaj este asociat cu fluctuaţiile în ciclul afacerilor şi apare atunci când o
scădere a cererii agregate pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină o scădere a cererii agregate
de forţă de muncă, simultan cu inflexibilitatea salariilor reale. Acest tip de şomaj este cunoscut în

literatura economică şi sub numele de “şomaj keynesian”, după numele celui care l-a identificat şi
analizat.
3. Şomajul sezonier este similar celui ciclic, în sensul că este determinat de fluctuaţiile
cererii de forţă de muncă. În acest caz, fluctuaţiile cererii de muncă pot fi anticipate şi urmează
un model sistematic de-a lungul anului. De exemplu, cererea de muncă în agricultură sau
construcţii scade în lunile de iarnă.

Rata naturală șomajului

Rata naturală a şomajului corespunde funcţionării normale a pieţei muncii şi este asociată
cu ocuparea totală a forţei de muncă. Şomajul poate fi considerat excesiv, în orice ţară, dacă
depăşeşte nivelul său natural.
Unii economiști definesc rata naturală a dobânzii ca fiind rata la care atât salariile cât şi
inflaţia sunt fie stabile, fie la nivele acceptabile, iar alții ca fiind rata şomajului pentru care
locurile vacante de muncă sunt egale cu numărul de şomeri.
O altă definiţie afirmă că rata naturală a şomajului este nivelul şomajului la care orice
creştere în cererea agregată nu determină reducerea şomajului.

15
 Atunci când o economie este în echilibru pe termen lung, şomajul va fi la rata sa naturală.
Din moment ce rata naturală a şomajului este un concept teoretic, ea nu poate fi direct observată,
şi, prin urmare, trebuie estimată. Acest lucru poate fi făcut prin două modalități:
- se determină o ecuaţie care corelează şomajul agregat de rata inflaţiei. Conceptual, rata
naturală a şomajului este prezentă atunci când rata şomajului nici nu creşte şi nici nu scade.

Astfel, atunci când inflaţia este constantă, ecuaţia ce stabileşte legătura între rata inflaţiei
şi şomaj furnizează un estimator pentru rata naturală a şomajului;
- se bazează pe datele istorice legate de rata şomajului de-a lungul unor perioade mari de
timp. Aceste date sunt diferite în funcţie de grupurile demografice. Se estimează ratele şomajului
pentru aceste grupuri demografice şi apoi se agregă aceste estimări.

Cap. 3 Legătura dintre inflație și șomaj

Inflația și șomajul. Curba Phillips

Economiştii afirmă existenţa unei corelaţii negative între rata inflaţiei pe de o parte şi rata
şomajului din economie, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale şomajului sunt
asociate cu nivele scăzute ale inflaţiei şi invers.
Relaţia dintre inflaţie şi şomaj este reprezentată grafic prin curba Philips, după numele
primului economist care a observat această legătură.

16
 Figură 4 Curba Phillips

https://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2020/10/rrss_09_2020_A01_ro.pdf

Corelaţia dintre inflaţie și şomaj.

În mod tradiţional, se consideră că între inflaţie şi şomaj există o corelaţie inversă, şi anume
măsurile antiinflaţioniste generează şomaj, în timp ce creşterea ocupării poate genera o sporire
relativă a cererii – mai elastică în comparaţie cu oferta de mărfuri – şi, deci, inflaţie. În România,
structura pieţei forţei de muncă a avut caracteristici inflaţioniste. Pe de o parte, raportul dintre
forţa de muncă ocupată şi forţa de muncă asistată, dezavantajos pentru forţa de muncă ocupată, a
creat o cerere solvabilă lipsită de un corespondent în cadrul ofertei. Apoi, structura forţei de
muncă este ea însăşi dezavantajoasă în raport cu intenţiile de stabilizare monetară.

17
Cap. 4 Evoluția indicatorilor macroeconomici prin intermediul aplicației practice

Aplicație practică. Evoluția inflației și șomajului în România în perioada 2010-

2020. Estimarea curbei Phillips

*Am extras date

referitoare la IPC, rata
inflației si rata șomajului
în România în perioada
2010-2020

Figură 5 Tabel date Excel

Figură 6 Curba Phillips 2010-2020

18
Rata șomajului

Figură 7 Grafic distribuție rată șomaj 2010-2020

Rata șomajului în anul 2010 a pornit de la o valoare de 7%, fiind si valoarea maxima. Pe întreaga
durata suferă oscilații importante, atingând o valoare minimă de 2,9% în 2019, ultima valoare
înregistrată, în 2020 fiind de 5,4%.

Figură 8 Informații statistice ale ratei șomajului

19
Cuartile:

0% 25% 50% 75% 100%

2,9 4,4 5,2 5,4 7

Așa cum am precizat mai sus, valoarea minimă a fost de 2,9%, iar cea maximă de 7%.
În jumatate din anii analizați, rata șomajului a fost mai mică de 5,2%. În 25% din cazuri s-a
înregistrat un șomaj mai mic de 4,4 % și mai mare de 5,4%.
Media ratei șomajului în perioada 2010-2020 a fost de 4,91%, cu o abatere standard de 1,15%.

Figură 9 Boxplot Rata somajului 2010-2020

20
 Mediana ratei șomajului a fost 5,2%, majoritatea valorilor ratei șomajului au fost
între 4,4% și 5,4%, atingând maximul de 7% și minumul de 2,9%. Avem outlieri pe
valorile mici ale ratei somajului.

Figură 10 Histograma ratei șomajului 2010-2020

21
O rată a șomajului minimă cuprinsă între 2% și 3% si intre 6% si 7% s-a întalnit cu o frecvență
de 1. Frecvența minimă (1) s-a înregistrat în doua intervale: [2,3] si [6, 7], îar cea maximă (5) în
intervalul [5,6]

Rata inflației

Figură 11 Graficul evoluției inflației 2010-2020

22
 Rata inflației în anul 2010 a pornit de la o valoare de 6,09%, fiind si valoarea maxima. Pe
întreaga durata suferă oscilații importante, atingând o valoare minimă de -1,55% în 2016, ultima
valoare înregistrată fiind de 2,6% în 2020.

Figură 12 Informații statistice ale ratei inflației

Cuartile:
0% 25% 50% 75% 100%
-1,55 1,2 3,33 4,3 6,09

Valoarea minimă înregistrată a fost de -1,55%, iar cea maximă de 6,09%. În jumatate din
anii analizați, rata inflației a fost mai mică de 3,33%. În 25% din cazuri s-a înregistrat o inflație
mai mică de 1,2 % și mai mare de 4,3%.
Media ratei inflației în perioada 2010-2020 a fost de 2,77%, cu o abatere standard de
2,47%.

23
 Figură 13 Boxplot rata inflației 2010-2020

Mediana ratei inflației a fost 3,33%, majoritatea valorilor ratei inflației au fost
între 1,2% și 4,3%, atingând maximul de 6,09% și minumul de 1,55%.

Figură 14 Histograma ratei inflatiei 2010-2020 24

Se poate observa faptul ca pe 1 interval frecventa de aparitie a fost cea minima, ceea ce inseamna
ca in intervalul analizat exista o singura valoare intalnita in date. In intervalele [-2,2] si [4,6] se
poate observa ca sunt inregistrate 2 date, iar maximul frecventei de aparitie(4) se regaseste in
intervalul [2,4].

În continuare vom estima parametrii modelului. Analiza seriilor de date considerate, precum şi
estimarea parametrilor modelului de regresie au fost realizate cu ajutorul pachetului de programe
informatice specializate Excel, prin utilizarea pachetului Data Analysis, ducând la obţinerea
următoarelor rezultate:

Figură 15 Estimarea parametrilor pe baza modelului de regresie

Dreapta de regresie estimată pe baza modelului are forma: Ri=1.11+0.33*Rs (3). Coeficientul de
determinație (R Square=0.02) arată că aproximativ 2% din variația ratei inflației este explicată de
rata șomajului, restul variației fiind explicată de alți factori care nu sunt incluși în model.
Din punct de vedere economic, rata inflației e influențată și de alți factori economici decât rata
șomajului, în proporție mult mai mare. Acestea sunt cauzele principale pentru care modelul nu
poate fi validat.

25
Valoarea b=0,33, care reprezintă panta dreptei de regresie, arata că, atunci când rata șomajului
crește cu un punct procentual, rata inflției va crește, în medie, cu 0,33%. Valoarea a=1,11 arată
nivelul inflatiei atunci când rata șomajului este 0%.

Figură 16 Scatter Plot pentru rata inflației si rata șomajului

Din acest grafic se observă o legatură directă între rata șomajului și rata inflației pe
perioada analizată.

26
Cap 5. Concluzii

Analiza indicatorilor macroeconomici, în perioada 2010-2020, evidenţiază transformările

importante ce s-au produs pe plan economic şi social, dar şi întârzierile înregistrate în
promovarea mecanismelor de piaţă, în pregătirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltări
durabile a societăţii româneşti.
Analizarea, măsurarea și interpretarea Indicilor Prețurilor de Consum (IPC) este una din cele
mai uzuale modalități de evaluare a inflației la nivel național. Populația percepe creșterea
prețurilor într-un interval de timp prin intermediul achiziționării bunurilor și serviciilor din coșul
de consum.
Investiţiile joacă un rol deosebit de important în contextul stabilităţii economice şi implicit al
creşterii economice. Investiţiile autohtone din ţara noastră sunt dezvoltate într-o proporţie
semnificativ mai mică, comparativ cu investiţiile antrenate de sectorul privat, acest fapt
implicând atât efecte pozitive,precum: crearea de locuri de muncă, perfecţionarea şi specializarea
forţei de muncă,dezvoltarea anumitor sectoare de activitate ale economiei etc., dar şi efecte
negative care ţin strict de securitatea naţională. Aşadar, chiar şi după perioada de boom
economic, România surprinde ponderi relativ scazute ale investiţiilor private.
Din studiul efectuat, se desprinde concluzia că indicatorii macroeconomici (inflație și șomaj )
sunt importanți întrucât relevă consecințele modului în care se ocupă forța de muncă, în domeniul
în care se produce eficient și de aici efectele pe care le au asupra economiei naționale. În această
perspectivă, apare tot mai clară nevoia de a corela nevoile pieței muncii cu calificarea și structura
pe calificări a resurselor de muncă. Se constată că datorită urmăririi defectuoase a menținerii
corelației între cerințele pieței muncii și pregătirea forței de muncă apar aceste discrepanțe care

27
conduc la creșterea șomajului. De asemenea, inflația este un element care arată modul în care
evoluează prețurile care cresc și aceasta are un efect asupra rezultatelor reale obținute la nivelul
economiei naționale și nu în ultimul rând exprimă calitatea vieții care este afectată. Nu s-a
efectuat încă un studiu comparativ la nivelul Uniunii Europene, dar este de înțeles că deși
România se situează pe o poziție bună din punct de vedere al evoluției acestor doi indicatori,
nivelul de trai este mult sub nivelul și standardele celorlalte țări din Uniunea Europeană.
În concluzie, analiza ratei șomajului, a ratei inflației și legătura dintre ele pe piață din România
în perioada 2010-2020 surprinde numeric modul în care situația economică a evoluat,
concomitent cu fenomenele politice și sociale petrecute.

28
Anexe:

Anexa 1: Bibliografie

1. https://insse.ro/cms/ro/content/ipc%E2%80%93serie-de-date-anuala
2. https://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2020/10/rrss_09_2020_A01_ro.pdf
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie

4. http://www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap6.pdf

5. http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/19.pdf

6. https://ro.scribd.com/doc/76937571/Somajul-si-inflatia

Anexa 2: Listă tabele și figuri:

Figură 1 Evoluție IPC (%) in perioada 2010-2020 .......................................................................... 5

Figură 2 Efectele unei creșteri a cererii datorate majorării a cheltuielilor guvernamentale............. 6
Figură 3 efectul pe care îl are o creştere a veniturilor asupra cererii, şi a preţurilor ........................ 7
Figură 4 Curba Phillips .................................................................................................................. 17
Figură 5 Tabel date Excel............................................................................................................... 18
Figură 6 Curba Phillips 2010-2020 ................................................................................................ 18
Figură 7 Grafic distribuție rată șomaj 2010-2020 .......................................................................... 19
Figură 8 Informații statistice ale ratei șomajului ............................................................................ 19
Figură 9 Boxplot Rata somajului 2010-2020 ................................................................................ 20

29
Figură 10 Histograma ratei șomajului 2010-2020.......................................................................... 21
Figură 11 Graficul evoluției inflației 2010-2020 ........................................................................... 22
Figură 12 Informații statistice ale ratei inflației ............................................................................. 23
Figură 13 Boxplot rata inflației 2010-2020 .................................................................................... 24
Figură 14 Histograma ratei inflatiei 2010-2020 ............................................................................. 24
Figură 15 Estimarea parametrilor pe baza modelului de regresie .................................................. 25
Figură 16 Scatter Plot pentru rata inflației si rata șomajului .......................................................... 26

Anexa 3: Cod în R

Setwd(“C:/Users/bianc/Desktop/MACRO”)

date<-read.csv("dateMacro.csv",header=TRUE,sep=",")

View(date)

attach(date)

windows()

plot.ts(rata_somaj,main="Grafic rata somaj", col=698)

summary(rata_somaj)

sd(rata_somaj)

windows()

boxplot(rata_somaj, main="Boxplot rata somaj", col=436)

windows()

hist(rata_somaj,main="Histograma ratei somajului",col=111)

30
windows()

plot.ts(rata_inflatie,main="Grafic rata inflatie", col=564)

summary(rata_inflatie)

sd(rata_inflatie)

windows()

boxplot(rata_inflatie, main="Boxplot rata inflatie", col=886)

windows()

hist(rata_inflatie,main="Histograma ratei inflatie",col=125)

rate<-data.frame(rata_somaj,rata_inflatie)

summary(rate)

windows()

plot(x=rata_somaj,y=rata_inflatie, col=886,main="dependenta dintre rata inflatiei si rata

somajului")

abline(lm(rata_inflatie~rata_somaj),col=111)

31