PERSONALITATEA COPIILOR SUPRADOTATI

Scris de Hobjila Daniela Ramona

Miercuri, 17 Iunie 2009 14:48

               Supradotatul este o persoană cu o inteligenţă mult superioară mediei ( de obicei, un

IQ de peste 130 ) şi care dovedeşte perspicacitate în rezolvarea problemelor, creativitate
mărită, iamginaţie, maturitate morală, gândire critică şi flexibilă, motivaţie intrinsecă pentru
învăţare, aptitudini, precocitate etc. De exemplu, psihologul america Lewis Terman îi numeşte
„copii dotaţi” pe cei care obţin la testele de inteligenţă un IQ de peste 130, „copii supradotaţi” pe
cei cu un IQ de peste 140 în timp pentru cei cu un IQ de peste 170 foloseşte termenul de
„geniu”.

               Unii teoreticieni consideră coeficientul de inteligenţă drept un factor determinant

pentru definirea „supradotării”, în timp ce alţii îl consideră inutil. Totuşi, coeficientul de
inteligenţă rămâne un factor important în evaluarea copilului, deoarece oferă informaţii despre
ritmul lui de învăţare.             

             Vom prezenta în continuare o serie de caracteristici destul de generale pentru copiii
supradotaţi.               Copiii supradotaţi sunt legaţi în primul rând de abilităţi superioare în sfera
cognitivă. Copiii supradotaţi se caracterizează prin precocitate în ceea ce priveşte dezvoltarea
motrică. Astfel, unii îşi susţin singuri capul chiar din prima zi de naştere iar la nouă luni încep să
meargă fără ajutorul celorlalţi.                 

              Abilităţile de comunicare ale unui copil supradotat sunt mai dezvoltate decât cele ale
unui copil obişnuit. Copiii supradotaţi se caracterizează printr-un nivel avansat de dezvoltare a
limbajului. Multi spun primele cuvinte la şase luni şi prima frază la 12 luni. De cele mai multe ori,
copiii supradotaţi învaţă să citească înainte de a merge la şcoală şi folosesc un vocabular mai
elevat decât ceilalţi copii din categoria lor de vârstă. Ei citesc foarte repede şi preferă cărţile şi
revistele pentru elevii mai mari. Le place să se informeze. La doi ani şi jumătate, unii copii
supradotaţi numără până 10 iar la 3 ani şi jumătate rezolvă mental exerciţii de adunare şi
scădere cu numere până la 10.              

1/3
PERSONALITATEA COPIILOR SUPRADOTATI

Scris de Hobjila Daniela Ramona

Miercuri, 17 Iunie 2009 14:48

            Copii supradotaţi învaţă repede în comparaţie cu ceilalţi copii din categoria sa de vârstă.
Din acest motiv, de multe ori se plictisesc la şcoală. Uneori, elevii supradotaţi care ies în
evidenţă prin abilităţile şi aptitudinile lor superioare sunt respinşi de către colegii de clasă. Din
acest motiv, se poate întâmpla ca elevul supradotat să încerce să-şi ascundă abilităţile. Alteori,
fiind plictisiţi, le răspund profesorilor într-un mod neconformist, dând impresia că sunt
necooperanţi. Astfel, ei pot fi adevăraţi elevi problemă iar
profesorii îi pot considera ca fiind situaţi sub nivelul mediu al clasei.             

            Ceea ce îi face să înveţe este curiozitatea. De la o vârstă mică, copiii supradotaţi încep
să pună întrebări exploratoare şi nu se mulţumesc cu orice răspuns. Deseori, insistă în
obţinerea unor răspunsuri cât mai satisfăcătoare. Ei sunt adesea foarte buni observatori şi
extrem de interesaţi de ce se întâmplă în jurul lor. Au o memorie foarte bună, atenţie distributivă
şi de lungă durată, o mare putere de abstractizare şi sinteză. Copiii supradotaţi se
caracterizează prin gândire critică şi reflexivă, prin rapiditatea cu care rezolvă problemele prin
diverse procedee. Au o imaginaţie debordantă şi dau dovadă de originalitate. Deşi inteligenţa
este o însuşire diferită de creativitate, teoreticienii au ajuns la concluzia că există o mare
asemănare între comportamentul copilului supradotat şi a celui creativ.               

           În ceea ce priveşte abilităţile sociale şi emoţionale ale copiilor supradotaţi, aceştia sunt
adesea preocupaţi de probleme morale, filosofice şi sociale. Au o sensibilitate mărită faţă de
lumea înconjurătoare şi sunt preocupaţi de marile probleme ale societăţii pe care le înţelege
asemenea unui adult. Teoreticienii sunt de părere că, din punct de vedere moral, supradotaţii
sunt avansaţi faţă de cei care au acceaşi vârstă. Universul emoţional al unui copil supradotat
este foarte bogat şi complex. El este independent, preferând să lucreze individual, având o
mare încredere în posibilităţile proprii şi o stimă de sine pozitivă. În general, este sociabil şi 
relaţionează bine cu adulţii, manifestă calităţi de lider şi are simţul umorului.             

         Copilul supradotat doreşte să atingă perfecţiunea. Este critic cu el însuşi, se concentrează
cu intensitate asupra îndeplinirii intereselor proprii. Atunci când nu reuşeşte să-şi îndeplinească
întocmai interesele se simte frustrat, refuză să-şi mai facă treaba sau o face în grabă, fără să
acorde o atenţie sporită. În multe cazuri, cei din jur nu remarcă tendinţele spre perfecţionism
manifestate de copilul supradotat. Aceste tendinţe nu sunt evidente pentru cei din jur; aceştia
nu văd decât aparanţele care indică că elevul lucrează fără a depune un mare efort.  În mod
normal, supradotaţii au unul sau mai multe talente, adică manifestă aptitudini şi abilităţi
superioare pentru un anumit domeniu, fie academic ( matematică, fizică, chimie, limbi străine
etc ), fie artistic.                

          În ceea ce priveşte abilităţile fizice, teoreticienii consideră că nu există o predispoziţie

2/3
PERSONALITATEA COPIILOR SUPRADOTATI

Scris de Hobjila Daniela Ramona

Miercuri, 17 Iunie 2009 14:48

fizică pentru supradotarea intelectuală. Un timp, au existat două prejudecăţi referitoare la

caracteristicile fizice ale supradotatului, anume că acesta este mai slab decât ceilalţi copii şi că
are tendinţa de a avea o forţă fizică mai mare. Cel care a introdus energia fizică printre
indicatorii supradotării este psihologul american Lewis Terman.              

            Bibliografie:          

             Yolanda Benito, Copiii supradotaţi. Educaţie, dezvoltare emoţională şi adaptare

socială, Ed. Polirom, 2003          

             Constantin Cucoş ( coord. ), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi

grade didactice, Ed. Polirom,
2005          

             Maria-Liana Stănescu, Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi, Ed. Polirom, 2002 

3/3