Zona proximei dezvoltări

Zona proximei dezvoltări (ZPD) reprezintă termenul definit de Vygotsky pentru șirurile
de sarcini pe care un copil aflat în procesul învăţării aproape le isprăvesc. Cel mai mic
nivel de ZPD este nivelul abilității atins de copilul care munceşte independent (care se
referă de asemenea la nivelul actual al dezvoltării al copilului). Limita superioară este
nivelul deprinderii potenţialului copilului care este capabil să atingă cu ajutorul unor
instructori mai capabili.

Vygotsky a văzut ZPD ca un mod de a exprima cel mai bine relaţia dintre învăţarea
copiilor şi dezvoltarea cognitivă. Prioritar pentru Zpd relaţia dintre învăţare şi
dezvoltare ar putea scădea la 3 poziţii majore:1) Dezvoltarea întotdeauna precede
învăţarea (eg constructivismul): pentru început, copii au nevoie să cunoască în special
un nivel de maturitate înainte ca învăţarea să aibă loc. 2) Învăţarea şi dezvoltarea nu
pot fi separate, în schimb se pot petrece în mod simultan (behaviorismul): în mod
necesar, învăţarea este dezvoltare; şi 3) învăţarea şi dezvoltarea sunt separate, dar de
asemenea sunt procese interactive (gestaltism): un proces întotdeauna pregăteşte alt
proces şi viceversa. Vygotsky respinge aceste trei mari teorii deoarece el credea faptul
că învăţarea întotdeauna precede dezvoltarea în zona proximei dezvoltări. Cu alte
cuvinte, cu ajutorul mai multor oameni profesionişti, un copil este capabil să înveţe
abilităţi sau aspecte ale abilitaţilor care întrec nivelul actual de maturitate şi dezvoltare
ale copilului. Aşadar, dezvoltarea întotdeauna urmăreşte potenţialul copilului în ceea
ce priveşte învăţarea. În acest sens, zona ZPD furnizează o privire în perspectivă a
dezvoltării cognitive, opusă privirii retrospective care caracterizează dezvoltarea în
termeni de capacităţi independente ale copilului.