Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ASOCIAŢIA INOVART
str. Iulius Cezar, nr. 1A, Drobeta Turnu Severin, Mehedinţi, Romania
www.inovart.org.ro | office@inovart.org.ro
Titlu proiect: “Orientare şi calificare pentru stabilitate şi bunastare”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/102/5.1/G/78049
SUPORT DE CURS
Denumire Modul: RESPECTAREA NORMELOR SSM SI PSI Cod modul: 5141.2.A
Antreprenoriat
Principala lege care reglementeaza obligatiile angajatului, ale studentilor, elevilor si ucenicilor aflati in stadiul
de practica este legea 319/2006 si normele metodologice de aplicare ale acesteia, elaborate de Ministerul
Muncii in data de 11.10.2006.
Legea 319 este structurata in 11 capitole si cuprinde obligatiile angajatorilor si a angajatilor privind instruirea
acestora, raportarea evenimentelor, masurile de prim ajutor, grupurile sensibile la riscuri (femei gravide,
tineri, persoane cu handicap) precum si infractiunile care se sanctioneaza, contraventiile conform acestei legi
in conformitate cu masurile stabilite in capitolele 8 si 9.
Intr-un salon, sistemul de munca este specific lucrator – client si prin folosirea instrumentarului specific
meseriei. Acest instrumentar este de 2 categorii:
- instrumentar manual, care este folosit fara sursa de energie dar printr-o manipulare gresita poate produce
leziuni sau rani mai mult sau mai putin grave. Acest instrumentar este compus din: foarfeci ascutite si
contondente, brici, agrafe, pieptane, ace de par.
- instrumentar cu sursa de energie: masini de tuns, foen, placa ceramica de intins, casca pentru uscat
parul.
In cazul celor doua categorii de instrumentare, cu sau fara energie, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele
masuri de protectie colectiva si individuala:
3.1. Electrocutarea - prin folosirea incorecta a instrumentarului care functioneaza cu energie electrica sau
ranile cauzate de folosirea necorespunzatoare a instrumentarelor cu potential contondent si de taiere.
3.3. Folosirea substantelor sau preparatelor chimice utilizate pentru vopsirea parului sau decolorarea
acestuia.
3.6. Sa asigure sanatatea si igiena in munca prin locuri specifice amenajate fara obligatii financiare din
partea angajatului.
Standardele sunt prevazute in sectiunea a doua a legii si se bazeaza foarte mult pe masurile de prevenire.
Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de prevenirea si riscurile din salon.
Aceste persoane desemnate organizeaza activitati de prevenire si instruire periodic cu tot personalul.
Lucratorii desemnati trebuie sa aibe pregatire profesionala de a instrui personalul in scopul prevenirii
accidentelor de munca.
In sectiunea a treia a legii se prevad masurile pentru evitarea unui pericol grav iminent.
1. Sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, de a adapta la natura activitatii prestate si
a maririi salonului.
2. Sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile speciale, salvare – pompieri.
3. Sa informeze toti lucratorii care pot fi expusi unui pericol grav, ca urmare a incidentului produs
precum si masurile ce trebuiesc luate.
4. Sa nu impuna lucratorului preluarea lucrului in situatia in care pericolul nu a fost inlaturat.
5. Sa vegheze ca lucratorii sa nu fie lipsiti de primul ajutor chiar daca acestia au actionat imprudent sau
au dat dovada de neglijenta.
PREVENIREA INCENDIILOR
Arderea ( combustia) este reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de degajare de
căldură şi în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum. Arderea este posibilă
numai în condiţiile existenţei a trei factori : prezenţa combustibilului, prezenţa comburantului şi amorsarea
reacţiei prin realizarea energiei de aprindere sau prin sursă de foc. Arderea are loc , de regulă, în fază
gazoasă. După viteza de reacţie dintre oxigen şi combustibil , arderea se clasifică în: ardere lentă, normală
sau uniformă şi ardere rapidă , ultrarapidă.
După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete ( combustibilul reacţionează total, dezvoltând ca
produşi de ardere CO2, SO2 , vapori de apă, azot şi în cantităţi mici alte substanţe) şi arderi incomplete
(cantitatea de oxigen este mai mică decât valoarea teoretică, substanţa combustibilă nu arde în întregime,
rezultând ca produse de ardere: CO, alcoli, cetone, aldehide, cocs, copuşi organici complecşi); arderea
incompletă are loc şi atunci când există un amestec neomogen al aerului cu gazul combustibil.
Arderea cu incandescenţă sau jarul, este o combustie fără flacără a unui material combustibil solid
însoţită de emisie de lumină.În cazul în care procesul de ardere se manifestă în întreaga masă a materialului
combustibil avem de-a face cu ardere generalizată.
Incendiul este o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu, care produce
pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul
întreruperii procesului de ardere.(L.307) Incendiul mai poate fi definit şi ca un proces complex, cu evoluţie
nedeterminată (aleatorie) definit de următoarele elemente:
- existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere a incendiului ( de aprindere):
- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub control;
- producerea de pierderi materiale în urma arderii;
- necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul întreruperii şi lichidării procesului de
ardere.
Aprinderea este iniţierea arderii unui material combustibil ca urmare aproceselor de accelerare a
reacţiei de oxidare până la declanşarea arderii. Aprinderea poate fi: inductivă, în cazul aprinderii unei
substanţe (material, amestec) sub acţiunea radiaţiei calorice, sau spontană în cazul autoaprinderii.
Autoaprinderea, este fenomenul de declanşare a procesului de ardere prin încălzirea sau autoîncălzirea unei
substanţe combustibile până la valoarea temperaturii de autoaprindere, specifică, fără a veni în contact
direct cu o sursă exterioară de aprindere. După natura proceselor sau reacţiilor ce produc autoîncălzirea se
definesc:
- autoaprindere de natură chimică – aprindere spontană a unor substanţe în contact cu oxigenul din
aer, apă sau compuşi organici, cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii
normale;
- autoaprindere de natură fizico-chimică - aprindere de substanţe combustibile stimulată atât de
procese chimice cât şi de factori de natură fizică;
- autoaprindere biologică – aprinderea unor produse vegetale ( furaj, borhot, rumeguş de lemn,
tutun etc.) sau aunor produse de origine animală ( lână, păr, pene etc.), care sub influienţa acţiunii
microorganismelor generează reacţii chimice şi/sau fiziologice care produc cantitatea de căldură
necesară declanşării procesului de ardere.
Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze (provenite inclusiv dintr-un solid
sau lichid combustibil) la contactul cu o flacără.
Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a substanţelor
explozive şi de transformare a lor , de regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o creştere mare de temperatură
şi/sau de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri explozive dacă au
concentraţia cuprinsă în ăntervalul dintre limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe.
Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece în stare de vapori. Pentru ca un corp solid să treacă
în stare de vapori, trebuie mai întâi să treacă în stare lichidă. Vaporizarea se poate face prin evaporare sau
prin fierbere. Evaporarea se produce numai la suprafaţa lichidului şi are loc la orice temperatură. Ea se
produce cu atât mai intens cu cât suprafaţa lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai mare şi
vaporii emanaţi de lichid sunt înlăturaţi mai repede.
Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid în stare gazoasă prin formare de
vapori în tot cuprinsul său.Cu cât un lichid se fierbe la altitudini mai mari cu atât temperatura lui de fierbere
este mai mică.
La presiune constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi temperatură care rămâne
neschimbată atât timp cât are loc fierberea. Această temperatură se numeşte temperatura de fierbere sau
punct de fierbere.
Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin substanţe de stingere ce pot fi dirijate
asupra unui focar de ardere, prin acţionare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în
interiorul acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată de fenomenele fizico-
chimice asociate incendiului
Stingătoarele, sunt principalele mijloace de primă intervenţie preferate pentru dotarea majorităţii
firmelor mici şi mijlocii, care nu-şi pot permite constituirea unor formaţii de pompieri specializate, sau
echiparea construcţiilor cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor. Alegerea corectă a
tipurilor de stingătoare funcţie de natura substanţelor şi materialelor care se utilizează în procesul de
producţie, de suprafeţele sau cantităţile ce trebuie protejate precum şi de nivelul riscului de incendiu,
coroborat cu instruirea temeinică a personalului privind cunoaşterea şi mânuirea eficientă a stingătoarelor
pot duce la stingerea operativă în fază incipientă a unor incendii care, scăpate de sub control pot produce
victime şi pagube materiale foarte mari.
Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, care conţin o substanţă de stingere care
poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor. După
substanţa de stingere utilizată se disting cinci categorii de stingătoare:
- stingătoare cu apă pulverizată utilizate pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile cu
temperatura de inflamabilitate mai mare de 55 0C, unsorilor, grăsimilor, cerurilor şi altor substanţe solide ce
se topesc uşor;
- stingătoare cu spumă chimică se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile,
unsori, grăsimi, materiale celulozice, garaje;
- stingătoare cu dioxid de carbon utilizate pentru stingerea unei game foarte largi de incendii produse
la instalaţii electrice, electronice, muzee, arhive, expoziţii, telecomunicaţii, autovehicule etc.;
- stingătoare cu pulbere se poate utiliza cu succes la stingerea incendiilor de natură electrică, la
motoare cu ardere internă, arhive, muzee, expoziţii, produse petroliere, lacuri ş vopsele;
- stingătoare cu înlocuitori de haloni, sunt mai puţin eficiente şi în ultimii ani, după interzicerea
halonilor se caută soluţii eficiente de înlocuire.
Din cauza cantităţii limitate de produs de stingere stingătoarele pot fi folosite numai în faza iniţială a
arderii, când incendiul se manifestă la suprafaţa materialului şi nu în profunzimea lui. Eficienţa acţiunii de
stingere este dată şi de îndemânarea celui care foloseşte stingătorul, de condiţiile de temperatură,
vizibilitate, curenţi de aer, la care se pot adăuga factorii de influenţă subiectivă ( frica, inhibarea ) sau de
natură tehnică ( defecţiuni, substanţă ineficientă ).
Tipul şi mărimea stingătorului se aleg în funcţie de mărimea posibilelor focare, astfel:
- pentru focare mici – cu suprafaţa sub 1m2 – se utilizează stingătoare de până la 10 l cu apă/spumă
sau până la 5kg cu pulberi sau CO2;
- pentru focare medii – cu suprafaţa de 1-3m 2 – se utilizează stingătoare de 5-10 kg. cu pulberi sau
CO2;
- pentru focare mari – cu suprafaţa peste 3m 2 – se utilizează stingătoare de peste 10 kg. cu pulberi
sau CO2 .
Pentru stingerea operativă şi eficientă a incendiului în faza iniţială, stingătoarele se amplasează la cel
mult 15m de posibilele focare din clasa B de incendiu şi maxim 20m. de cele din clasele A,C şi D de
incendiu, precum şi la o înălţime de cel mult 1,4 m. faţă de pardoseală. Fixarea stingătorului în locurile
destinate trebuie să permită desprinderea uşoară în caz de incendiu.
Cauze de incendiu şi prevenirea lor. Clasificarea cauzelor de incendiu în funcţie de natura lor,
sursele de aprindere, mijloacele care produc aprinderea ţi modul de acţiune.
Incendiul este un proces complex, cu evoluţie nedeterminată, care necesită 4 elemente definitorii:
- existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere
- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a procesului de ardere să fie necontrolate
- procesul de ardere să fie nemotivat social, necesitând o intervenţie organizată în scopul lichidării
- producerea de pierderi materiale în timpul arderii
Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu nu sunt incendii:
- arderea sub control a gunoaielor, ierburilor, etc.
- arderea produselor în cuptoare sau în alte instalaţii similare
- fumigaţii care nu necesită intervenţii de stingere
Nu se consideră incendii avariile de natură electrică (scurtcircuite, arcuri electrice întreţinute,
explozii,etc.), produse în instalaţii şi echipamente electrice (transformatoare, staţii de conexiuni, tablouri de
distribuţie, etc,), în cazul în care acestea nu au provocat aprinderea şi arderea instalaţiilor şi echipamentelor
vecine sau a celor pe care le deservesc şi la care nu s-a acţionat.
Uneori incendiile sunt consecinţe directe ori indirecte ale altor evenimente care le-au precedat, cum sunt
accidente tehnice, avarii, explozii, calamităţi naturale, etc.. In acest caz, se ia în evidenţă, se cercetează şi
analizează evenimentul care a avut loc în întreg ansamblul său, incendiul fiind o componentă a evenimentului
respectiv.
Iniţierea unui incendiu presupune următoarele elemente, absolut obligatorii pentru producerea acestuia:
- sursa de aprindere şi, implicit, mijlocul care o produce, sursă care să posede energia minimă necesară
pentru aprinderea combustibilului
- existenţa combustibilului (gazos, lichid, solid), în cantitate suficientă pentru susţinerea arderii
- existenţa unor împrejurări determinate şi a altor condiţii favorizante, care să pună în contact sursa de
aprindere cu masa combustibilă
Analiza şi clasificarea incendiilor se face după sursa de aprindere. Astfel se pot deosebi:
- Chibritul – aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia incendierea unor materiale uşor
aprinzibile (lan de grâu,resturi de hârtie – inclisiv din coşuri de gunoi, lichide inflamabile – inclusiv uleiul
încins din bucătării ş.a). Un risc deosebit îl prezintă aprinderea unui băţ de chibrit în atmosferă explozivă
(chiar scurgeri de gaz în apartament). Incendii puse pe seama neglijenţei fumătorilor se datorează, de
fapt, flăcării de la băţul de chibrit utilizată pentru aprinderea ţigării. Un fenomen cu periculozitate socială
ridicată îl reprezintă jocul copiilor cu surse de aprindere cu flacăra, cu chibriturile în special.
- Focuri în loc deschis – aprinse voluntar în diferite scopuri (destructiv, gătit, încălzit), cum ar fi focuri de
tabără, focuri de mirişte, focuri pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate fără supraveghere şi scăpate
de sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cât şi în spaţii interioare (focuri pentru încălzit în hale
industriale, clădiri în construcţie,etc.) pot să se propage la materiale şi elemente de construcţie
combustibile din apropiere, iniţiind incendii dezvoltate.
Factorii favorizanţi sunt vîntul şi prezenţa materialului combustibil în apropriere (ierburi,resturi menajere,
construcţii din lemn, etc.)
- Aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică - flăcările acestor aparate pot atinge temperaturi înalte şi
Pot provoca incendii prin acţiune directă asupra materialelor combustibile din apropriere sau prin
conducţie termică – când se sudează grinzi metalice.
- Tigara – incendiile datorate fumatului deţin o pondere ridicată (10- 11% din total). Restul de ţigară poate
iniţia incendierea ţesăturilor din materiale fibroase (bumbac ş.a) rumeguş, resturi de hârtie, paie – fân (în
stare uscată) ş.a. Incendiile datorate fumătorilor adormiţi în pat cu ţigările aprinse reprezintă un grav
pericol social, cu urmări deseori tragice.
- Becuri incandescente, proiectoare – se pot iniţia incendii în cazul becurilor de puteri mari, peste 150 W şi
în cazul contactului direct cu materiale combustibile (draperii, perdele, hîrtie, rafturi, mărfuri în stive înalte,
abajururi din materiale combustibile).
- Brocuri de la sudare şi particule incadescente – aceste particule cad repede (păstrând un potenţial termic
ridicat) şi pot pătrunde în cele mai mici fisuri sau crăpături. Un astfel de broc de sudare poate ajunge
până la o distanţă de 10 m de punctul de lucru, cu o temperatură de peste 500 – 800 oC.
- Sobe metalice – îndeosebi cele cu combustibil lichid, pot prezenta un pericol ridicat în incendiu în
perioada de iarnă, şi, ca urmare, a unor situaţii anormale de funcţionare:
In cazul sobelor cu combustibil solid, ca surse de aprindere potenţiele sunt jarul şi cenuşa provenite
din ardere, uneori depozitate necorespunzător, precum şi scînteile şi particulele aprinse ce ies pe uşiţa
deschisă a focarului.
In cazul sobelor metalice, dar mai ales a sobelor cu acumulare de căldură, depozitarea materialelor
combustibile în contact direct cu pereţii sobei sau în imediata apropriere provoacă incendii chiar după
încetarea programului de lucru.
- Coşuri de evacuare a fumului defecte, burlane supraîncălzite - coşurile de evacuare a fumului se
manifestă ca sursă de aprindere prin scânteile şi particulele incandescente ce ies pe gura coşului sau
prin fisurile existente, ca şi prin temperatura pereţilor lor în contact direct cu elementele de construcţie
combustibile (grinzi, lemn,etc.)
- Aparate de încălzire electrice – reşourile şi radiatoarele constituie o sursă de aprindere prin plasarea
necorespunzătoare – sub birouri, sub tejghele şi rafturi, etc., unde există o probabilitate mare de a intra
în contact cu materiale combustibile (lemn, textile,etc.). Un risc mărit îl prezintă reşourile improvizate,
de puterte mare, executate artizanal, datorită pericolului de supraîncălzire şi ştecherelor improvizate.
- Arcul electric, scîntei electrice – constituie importante surse de aprindere în incendii şiu explozii, în
general în cazul unor amestecuri inflamabile
- Instalaţii de iluminat cu fluorescenţă – pot provoca incendii dacă sunt confecţionate din materiale
tzermoplastice, care se caracterizează printr-o ardere cu flacără, însoţită de apariţia de picături
arzânde. Fenomenul apare în urma unor defecte în funcţionare, îndeosebi în condiţii de exploatare
îndelungată (îmbătrânirea materialelor şi, mai ales, în condiţii de mediu agresiv (fum, aerosoli, vapori
corosivi etc.)
- Electricitate statică –descărcările electrostatice sunt frecvente, dar devin potenţial periculoase şi pot
genera incendii sau explozii când au loc într-o atmosferă explosivă sau când în apropiere există
materiale inflamabile.
- Surse de autoaprindere (aprindere spontană) – trebuie acordată atenţie substanţelor piroforice care se
aprind în contact cu aerul (fosfor, metale alcaline, hidruri de siliciu, sulfură de fier, pulberi de aluminiu,
de zinmc, de titan, zirconiu), substanţelor care se aprind spontan, în contact cu apa 8metale alcaline,
varul nestins, carbura de calciu, carbidul, pulberea de aluminiu) şi substanţelor care se aprind spontan
în contact cu oxidanţii (peroxid de sodiu, permanganat de potasiu, cloraţi)
- Surse de aprindere de natură mecanică – pot fi iniţiate în urma ungerii necorespunzătoare sau a
gripajului unor piese cu o viteză mare de rotaţie, prezenţei unor corpuri străine (nisip, praf) între două
suprafeţe în mişcare, montării defectuoase a lagărelor şi a arborelui, frecarea în feredoul
autovehiculelor sau blocarea saboţilor de frânare, precum şi scînteilor mecanice de şoc sau abraziune.
- Incendii intenţionate
Reglementarea fumatului
În cadrul fiecărui agent economic, instituţii, reglementarea fumatului în unitate se face prin dispoziţie
scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere conform art. 60 – 61 din D.G. P.S.I. 001/1999 şi art.
9 din D.G. P.S.I. 005/2001.
În dispoziţie se vor menţiona:
- locurile cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau după caz accesul cu
chibrituri, ţigări sau brichete
- locurile amenajate pentru fumat;
- persoane desemnate să răspundă de supravegherea reglementării pe locuri şi sectoare de activitate;
- alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu;
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului deschis,
precum şi în spaţiile de cazare comună, încăperile cu echipament electronic de calcul, încăperile centralelor
termice, locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile, lanurile de cereale în
faza de coacere şi zonele împădurite.
În locurile stabilite pentru fumat se vor instala inscripţii „LOC PENTRU FUMAT” şi se vor prevedea
scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ pentru stingerea resturilor aprinse de chibrituri sau ţigări.
Scrumierele şi vasele de la locurile de fumat amenajate se vor amplasa astfel încât să nu fie posibilă
aprinderea materialelor combustibile din apropiere (perdele, deşeuri de textile,hârtie, carton, etc.).
Se interzice depunerea în scrumierele, vasele sau gropile destinate stingerii resturilor aprinse de
ţigări sau chibrituri, a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton, textile, etc.).
Golirea scrumierelor şi a vaselor cu resturi de ţigări în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care
există materiale combustibile este interzisă. De asemenea se interzice aruncarea la întâmplare a resturilor
de ţigări sau chibrituri aprinse.
Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri, fracturi, plagi deschise si/sau intoxicatii
cu produse rezultate in urma procesului de ardera (fum, gaze toxice).
In practica pe timpul actiunii de stingere se pot ivi accidente, fie la personalul care participa derect la
stingere, fie la unele persoane surprinse in zona incendiata. Mai frecvent,se pot intalni fracturi, arsuri si
asfixieri. De cele mai multe ori,la fata locului nu se gaseste personal medical specializat care sa poata
acorda victimelor primul ajutor medical.
REGULI cu caracter general:
in orice imprejurare, mai intai se scoate victima de sub actiunea cauzei care a provocat
accidentul (zona incendiata, mediul toxic, daramaturi etc.);
unul din membrii FISPA (grupa de salvare) va inlatura „spectatorii” persoanele curioase;
trebuie avut grija ca accidentatii, in special cei cu fracturi sa nu fie supusi la miscari inutile,
sa fie mentinuti pe cat posibil in pozitii care sa nu le agraveze starea;
in cazul ca sunt mai multi accidentati, primul ajutor se va acorda incepand cu cei care au o
stare mai grava;
dupa acordarea primului ajutor se organizeaza transportarea bolnavilor la cea mai apropiata
unitate sanitara.
arsuri de gr.I – cele mai superficiale si cele mai usoare- se recunosc dupa inrosirea
dureroasa a pielii;
arsuri de gr.II – sunt mai profunde (adanci) si se recunosc dupa basicile ce se formeaza si
care sunt pline cu un lichid ca zeama de lamaie sau de culoare rosiatica;
arsuri de gr.III – sunt cele mai profunde. Ele cuprind pielea, muschii, vasele de sange si
uneori chiar oasele.
Arsurile de gr.I se trateaza simplu fara mijloace speciale. Regiunea interesata se uda cu apa rece si
se starge apoi usor cu un tampon de vata imbibata in alcool.
Arsurile de gr. II si III se trateaza numai in unitati medicale .Persoanele care au suferit asemenea
arsuri nu vor fi dezbracate pt. a nu le mari durerile ci vor fi invelite in cearceafuri curate si vor fi transportati la
spital.
In cazul cand arsura a cuprins o suprafata mare si nu este prea adanca, se poate aplica ca prim-
ajutor un pansament steril uscat avand grija ca basicile sa nu fie sparte.
ATENTIE: -locurile unde sau produs arsurile nu se vor unge cu substante grase. Daca bolnavul cere
de baut i se poate da apa indulcita cu zahar, ceai, limonada, suc natural.
In mod obisnuit, in cazul ruperii unui os se spune ca avem de-a face cu o fractura.
Fracturile pot fi:
Prima grija a echipei de salvare in cazul fracturilor este sa procedeze de urgenta la imobilizarea
provizorie a regiunii in care s-a produs fractura. In acest scop se folosesc mijloace chiar improvizate, cum ar
fi: scanduri, crangi sau coji de copac, bastoane etc., care vor fi insa infasurate in prealabil cu vata sau bucati
de panza (stofa) , apoi puse de o parte si de alta a osului rupt si fixate cu ajutorul unor fese sau bandaje.
Trebuie retinut faptul ca la fracturile deschise, mai intai se va aplica pe rana un pansament steril si
se va incerca oprirea hemoragiei, dupa care se va trece la imobilizarea organului afectat si transportat cat
mai urgent la prima unitate sanitara.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de intoxicatii cu fum si gaze:
Pe timpul incendiilor, in procesul arderii se produc insemnate degajari de fum si gaze toxice, intre
care cel mai des oxidul de carbon (CO), un gaz foarte toxic, care pune in pericol viata servantilor si a
persoanelor surprinse in zona incendiata.
In general, intoxicatia cu un astfel de gaz se manifesta prin dureri de cap, vajaituri in urechi,
ameteala, iar dupa un timp intoxicatul nu se mai poate misca si are o senzatie de paralizie. Daca victima
ramane in continuare sub influenta acestui gaz, poate sa-si piarda cunoastinta si sa intre in coma – chiar
deces.
De aceea, intoxicatul trebuie scos imediat la aer curat si asezat cu fata in sus. Daca este inconstient
si are tendinta de varsaturi , va fi culcat pe o parte si supraveghiat permanent. Cand accidentatul este in
stare de inconstienta si respira, va fi tinut cu capul indoit inapoi pt. a mentine libere caile respiratorii. Daca
accidentatul este palid si are pulsul foarte slab , va fi asezat astfel incat picioarele sa fie mai sus decat
capul , pt. ca sanfele sa poata fi dirijat catre inima si creier.
Acestea sunt unele masuri de prim-ajutor, de aceea, se reaminteste obligatia ca in toate cazurile de
accidente concomitent cu primele ingrijiri care se dau bolnavilor, sa fie chemat de urgenta la fata locului
personal medical calificat, facandu-se apel la serviciile salvarii.
1. Alegerea instrumentelor
Alegerea instrumentelor se face în funcţie de tipul lucrării care se execută.
Având un rol estetic deosebit de important tunsoarea este influenţată direct de evoluţia şi preferinţa
societăţii, de curentele de modă beneficiind de toate progresele tehnice.
Astfel s-a ajuns în prezent la numeroase tehnici de lucru pornind de la adaptarea tehnicilor de lucru clasice
pentru a executa tunsori la cerinţele clienţilor după fotografii, reviste, cataloage, sau tunsori de vedete.
Modificările aspectului standard al unei tunsori clasice trebuie facute tinând cont de faptul că
tunsoarea nou creată trebuie să pună în valoare trăsăturile frumoase şi totodată să mascheze imperfecţiunile
cutiei craniene şi ale figurii.
Pentru reuşita acestei tunsori trebuie sa ţinem seama de:
• combinarea tehnicilor de lucru;
• noţiunile de armonizare;
• adaptarea pieptănăturilor cunoscute pentru a realiza aranjarea parului potrivită tunsorii realizate.
INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI
–Foarfecă;
–Brici cu lamă;
–Pieptene;
–Foarfecă filat;
–Maşina nr. 0000
Pentru exercitarea meseriei de coafor, se folosesc în timpul lucrului ustensile şi aparate special
concepute în acest sens. Fiecare dintre ele necesită, pe lângă o manipulare atentă, respectarea anumitor
reguli tehnice menite să asigure reuşita lucrărilor solicitate de clienţi, precum şi menţinerea lor în perfectă
stare de curăţenie şi funcţionare.
După întrebuinţare fiecare ustensilă trebuie dezinfectată, dacă se observă deteriorarea ei, aceasta
trebuie dată la reparat sau înlocuită. Este recomandat ca fiecare coafor să aibe trusa lui individuală de
ustensile şi aparate.
~BRICIUL~ este alcatuit din două părţi: lama şi mânerul. Se întrebuinţează atât la executarea
rasului facial cât şi la cel capilar, la curăţirea fazonului şi la executarea unor tunsori.
În ultimul timp briciul clasic, a cărui lamă era
confecţionată din oţel de foarte bună calitate, dar
care necesită ascuţire şi întreţinere mai anevoioasă,
a fost aproape în totalitate înlocuit cu briciul cu
lama care are avantajul ca este mai uşor de
întretinut deoarece, lama, care intră în contact direct
cu epiderma clientului, este înlocuită după fiecare
utilizare şi nu necesită ascuţire, aceasta făcând ca
acest instrument sa fie mai practic şi mai igienic.
~FOARFECELE~ acest instrument se foloseşte în mai multe scopuri, datorită acestui fapt există mai
multe tipuri de foarfeci care au însă câteva elemente comune: lamele, mânerul de susţinere şi articulaţia, ele
diferă însă din construcţie în funcţie de operaţiile la care sunt folosite:
-foarfecă de filat,
-foarfecă sasson, etc.
La fel ca şi celelalte ustensile, şi foarfecile se dezinfectează după fiecare utilizare.
~PERIILE~ în functie de operaţiile la care sunt folosite periile utilizate în salonul de coafură sunt de
diferite forme şi dimensiuni:
-perii plate, folosite la pieptănat şi descâlcit părul şi la îndepărtat mătreaţa;
-perii rotative folosite la aranjarea frizurilor;
-peria de ceafă folosită în timpul executării tunsorilor pentru îndepărtarea părului tuns.
~PUDRIERA~ este un recipient din material plastic, metal sau sticlă, prevăzut cu capac, se foloseste
pentru păstrarea în condiţii igienice a pudrei.
Tipuri de faţă:
–Ovală;
–Rotundă;
–Hexagonală;
–Pătrată;
–Triunghiulară.
Tipuri de păr:
–gros;
–moale;
–subţire.
2. Întreţinerea instrumentelor
Saloanele de coafură vor asigura starea de curăţenie a echipamentelor şi instrumentelor de lucru în mod
permanent. Se impune astfel existenţa şi folosirea halatului sau al unui alt echipament de lucru. Acesta
trebuie să fie întreţinut în permanenţă curat. Sterilizarea instrumentarului utilizat se face după fiecare
persoană.
Utilizarea instrumentelor
Toate instrumentele se mânuiesc cu foarte mare atenţie, evitând producerea de leziuni clientului.
Foarfeca de tuns
Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă.
Important!
Dacă foarfeca este acţionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflecta
negativ în calitatea tunsorii.
Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns:
- Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca.
- Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.
- Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama
acţionată de degetul mare.
- Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să acţionaţi
lama superioară cu degetul mare.
Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul
Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se
găsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a
determina un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Bacterii patogene:
a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:
- displococii – produc pneumonia
- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate
în piele
- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furuncule
b) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
c) Spirillia – cauzează sifilisul
Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celula
este distrusă şi apoi se mută la altă celulă.
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea
celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
- gura
- nasul
- ochii
- pielea rănită
Rezistenţa fiecărei persoane este dată de imunitate. Imunitatea poate fi:
- naturală
- artificială
Imunitatea naturală este dobândită la naştere şi înseamnă rezistenţa corpului la boli.
Imunitatea artificială este dobândită în urma supunerii corpului la o medicaţie sau tratament adecvat.
Înlăturarea bacteriilor patogene se realizează prin sterilizare. Sterilizarea se poate executa astfel:
a) cu ajutorul agenţilor fizici:
- căldură uscată – procesul constă în expunerea obiectelor ce urmează a fi sterilizate la o temperatură
ridicată de aproximativ 300-320 grade Celsius, temperatură la care mor bacteriile.
- căldură umedă – constă în imersia obiectelor şi fierberea lor în apă timp de 20 minute. Această metodă nu
se mai foloseşte.
- radiaţiile ultarviolete – reprezintă cea mai folosită şi mai eficace metodă de sterilizare a instrumentelor după
ce acesea au fost spălate cu apă şi săpun şi uscate.
b) cu ajutorul agenţilor chimici:
- antisepticele încetinesc procesul de dezvoltare al bacteriilor fără însă a le distruge
Antisepticele pot fi: - tinctură de iod 2% în alcool etilic
- acid boric soluţie 5% în apă distilată
- apă oxigenată 3%
- germicidele (dezinfectanţii) fac bacteriile inactive
Germicidele pot fi: - formaldehidă 40%
- alcoolul etilic 80 grade (alcool sanitar)
- soluţie amoniac
- hipoclorit de sodiu
Instrumentele folosite de manichiuristă se vor dezinfecta în mod obligatoriu după fiecare client, fiind
o posibilă sursă de transmitere a diverselor boli.
Organizarea postului de lucru având în vedere condiţiile de confort ale clientului şi ale lucrătorului
Aranjarea ergonomică şi estetică a postului de lucru
Amplasarea echipamentelor de specialitate astfel încât să fie asigurată libera circulaţie
Condiţii de confort ale lucrătorului:
- înălţimea scaunului de coafură/frizerie convenabilă lucrătorului
- distanţa faţă de alţi lucrători, aparate etc. să permită lejeritatea mişcărilor lucrătorului
Coafură Reviste
Publicaţii de specialitate
Frizerie Reviste
Publicaţii de specialitate
Pedichiură Reviste
Publicaţii de specialitate
Cerintele meseriei
pentru munca manuala trebuie sa aiba plamani si inima sanatoasa datorita atmosferei vicioase
adesea datorata saloanelor slab aerisite
pentru munca intelectuala si artistica
coaforul trebuie sa aiba multa imaginatie si un spirit creativ.
El trebuie sa:
sugereze
sa imprime si sa dezvolte arta coafurii
sa fie capabil de a executa o munca care inspira sentimentul frumosului.
Coafatul este o profesie care dezvolta instinctul de cautare in sensul ca trebuie sa fim
la zi cu noile tendinte, renuntand la vechile obiceiuri.
Descrierea salonului de coafura
Pentru exercitarea in cele mai bune conditii a meseriei de coafor trebuie, in primul rand, ca spatiul in
care este destinat desfasurarii meseriei de Coafor, sa fie:
Spatios
Luminos
Igienic
curat si aerisit
Astfel, lucrarile de coafura sunt menite sa mascheze prin diferite procedee si tehnici de tuns si coafat o
conformatie defectuoasa a capului si fetei, urechi departate de cap, sau cum sunt:
ingrijirile sistematice pentru crearea unui aspect cat mai frumos al parului;
unghiilor;
fetei, etc.
C. MANICHIURA-PEDICHIURA
1. Reguli de comportament într-un salon
Pentru a avea succes în prestarea unor servicii şi mai ales într-un salon de înfrumuseţare va trebui
să ţinem cont de câteva reguli de comportament bine definite şi anume:
- respectaţi cu stricteţe programul de lucru
- pe parcursul orelor de program se va păstra o atitudine binevoitoare faţă de client.
- acordaţi clientului tot timpul atenţie şi consideraţie indiferent de vârstă, statut social, sex
- nu contraziceţi clientul, nu-l apostrofaţi, nu-i faceţi educaţie, nu-l supăraţi, nu-i comentaţi dorinţele şi
hotărârile
- nu purtaţi cu clientul discuţii care fac referire la viaţa dvs. personală, sau discuţii intime referitoare
la viaţa personală a clientului
- nu-i comentaţi veniturile
- nu-i faceţi cunoscute veniturile (salariul) dvs. Acesta este confidenţial şi destăinuirea lui faţă de o
persoană străină de firmă poate duce la destituirea dvs.
- preluaţi întotdeauna clientul de la intrare cu o formulă de genul “bună ziua, cu ce vă putem fi de
folos” şi îl conduceţi la plecare pînă la uşă cu o urare de gen “vă doresc o zi bună în continuare”
- controlaţi-vă în permanenţă ţinuta pe parcursul orelor de program
- refaceţi-vă machiajul, coafura, etc
- nu lăsaţi clientul să aştepte şi încercaţi să lucraţi pe baza unei programări
- cereţi-vă scuze pentru fiecare neplăcere pricinuită, asigurându-l că nu se va mai repeta
- curăţaţi-vă masa de manichiură şi ustensilele după fiecare client, înaintea de preluarea unuia nou
- nu mâncaţi, nu fumaţi, nu beţi în prezenţa clientului
- evitaţi să discutaţi cu altă persoană în prezenţa unui client existent deja la masa dvs. nu purtaţi
discuţii telefonice atunci când aveţi un client la masă. Persoana care răspunde la telefon este obligată să
preia mesajele şi să vi le transmită
- încercaţi să purtaţi cu clientul o discuţie inteligentă, evitaţi răspunsurile monosilabice, nu ridicaţi
niciodată tonul
- încercaţi să explicaţi clientului operaţiunile pe care le efectuaţi pe parcursul şederii sale în salon.
Va căpăta încredere în dvs. şi veţi fi catalogată drept o profesionistă.
- acordaţi clientului sfatul dvs. profesional faţă de operaţiunile pe care le veţi executa lăsându-i totuşi
decizia.
- oferiţi cu lux de amănunte informaţii pertinente despre produsele care se vând în cadrul salonului
(toate saloanele de frumuseţe practică acest sistem de vânzare a diferitelor produse de frumuseţe în cadrul
salonului), cu atât mai mult în situaţia în care salonul unde lucraţi este patronat de o firmă producătoare de
asemenea bunuri. Prin fişa postului sunteţi obligată să cunoaşteţi foarte bine produsele firmei şi să le faceţi o
reclamă pozitivă în cunoştinţă de cauză, eventual prin comparaţie cu alte produse.
- nu faceţi comentarii care privesc patronii firmei, conducerea firmei, nu vă comentaţi sau bârfiţi
clienţii sau colegii. Prin acest mod de comportament veţi fi catalogată drept o persoană neloială firmei,
necinstită şi lipsită de încredere, ceea ce poate atrage după sine acordarea unui respect redus al clientului
faţă de dvs. şi poate duce chiar la pierderea locului de muncă.
NOTĂ: Nici o reclamă comercială nu este mai bună şi nu înlocuieşte reclama făcută de un
client mulţumit. La fel se întâmplă dacă, clientul părăseşte salonul unde lucraţi nemulţumit de dvs.
sau de serviciile prestate. Dacă nemulţumirile clienţilor se repetă fiţi sigure că cel ce va conduce
salonul sau cel ce susţine financiar această afacere va lua măsuri în consecinţă pentru că nimeni nu
doreşte să-şi piardă clienţii de pe urma cărora există.
Foarte important: IGIENA!
1. Igienizarea spaţiului de lucru
Datorită faptului că în meseria de coafor obiectul principal al muncii îl reprezintă omul, este necesar
a se respecta unele norme de igienă şi protecţie a muncii specifice acestei activităţi.
Este cunoscut faptul că foarte multe boli cu caracter contagios se pot contacta datorită lipsei de
igiena. Igiena muncii se ocupă cu măsurile ce trebuie luate la locul de muncă în vederea prevenirii unor
îmbolnaviri determinate de specificul meseriei.
Dintre cele mai frecvente boli ce pot aparea la nivelul pielii şi a anexelor acesteia se numară:
piodermitele streptostafilococice, dermatomicozele, etc.
Cele mai frecvente boli întâlnite la nivelul pielii acoperite cu păr de la nivelul capului şi a bărbii sunt:
Epidermomicozele <micozele superficiale>, numite Tricofitie, Microsporie şi favusul, denumirile venind de la
grupele de ciuperci ce produc bolile respective.
Aceste boli se manifestă sub formă uscată sau supurată.
Formele uscate ale tricofitiei şi a microsporiei se manifestă la nivelul pielii păroase a capului sub forma unor
plăci, aproximativ rotunde, de mărimea unei gămălii de ac până la mărimea unei monede mai mari sau mai
mici, care se pot uni. Suprafaţa plăcilor este acoperită de cojite uscate iar firele de păr din aceasta zonă sunt
rupte şi iau forma de: S, V, C,etc.
În cazul tricofitiei se poate întâmpla ca singurul semn să fie elementul scoamos, de aceea orice
matreaţă persistentă în acelas loc al pielii capului trebuie considerată ca semn de boală.
În cazul microsporiei firele de păr se rup cam la acelaşi nivel, zona atacată prezentându-se ca şi cum ar fi
fost tunsă.
Forma supurată este mai frecventă în tricofitie şi se datorează unor ciuperci ce se transmit de la
animale localizându-se mai ales în zona bărbii. Se manifestă sub forma unor plăci roşii cu scuame, apoi cu
apariţia de puroi urmată de formare de cruste şi cu rărirea firelor de par.
Favusul este mai grav decât tricofitia deoarece nu se vindecă spontan şi lasă în urmă cicatrici cu
alopecii definitive. Ciuperca ce determină această boală produce răni care au aspectul unor farfurioare
<godeuri>, de mărimea unui bob de linte, crustoase, de culoare galbenă, care nu sunt altceva decât colonii
de ciuperci ce au inconjurat firul de păr. Părul fără luciu, cenuşiu, prăfuit, la tracţiune nu se rupe ci iese din
rădăcină. Prin inflamarea dermei sub cruste se distruge rădăcina firului de păr ceea ce duce la alopecie.
Favusul apare doar foarte rar la nivelul bărbii.Pentru un coafor este obligatoriu să cunoasca formele
de manifestare a dermatomicozelor deoarece, în cazul în care un solicitant pentru tuns, ras sau coafat este
bănuit că ar avea dermatomicoză el trebuie lămurit să se prezinte la medic, arătându-i în mod discret
pericolul care îl reprezintă pentru cei din jur.
Dacă se observă prea târziu existenţa bolilor de piele la un client, coaforul va spăla foarte bine
ustensilele şi le va introduce în sterilizator. Masa de lucru va fi foarte bine curaţată şi dezinfectată cu
Desogerm. Pe jos se va spăla cu soluţie desinfectantă. Mâinile vor fi şi ele spălate şi dezinfectate cu alcool.
În concluzie pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu diferite dermatoze se recomandă luarea diferitelor măsuri ca:
• păstrarea condiţiilor de curăţenie la locul de muncă;
• păstrarea corectă şi în condiţii igienice a ustensilelor şi aparatelor precum şi a lenjeriei.
Dezinfectarea ustensilelor după fiecare client sau ori de câte ori aete necesar în timpul executării
prestatiilor. Utilizarea lenjeriei de unică folosinţă.
Proprietarii saloanelor de coafura şi operatorii au responsabilitatea de a-şi desfăşura activitatea,
urmând o serie de norme şi reguli bine structurate şi conform legilor în vigoare.
Salonul trebuie să aibă incinte separate pentru fiecare dintre următoarele activităţi:
a) accesul, înregistrarea şi aşteptarea clienţilor;
b) desfăşurarea procedurilor;
c) păstrarea echipamentului, instrumentarului şi a articolelor curate, dezinfectate şi sterile, în dulapuri
separate şi închise, în spaţii lipsite de praf şi umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor şi materialelor utilizate pentru curăţenie.
Se acceptă amenajarea cel puţin a unui spaţiu pentru curăţarea, dezinfecţia, sterilizarea
instrumentarului şi a materialelor refolosibile, în camera de desfăşurare a procedurilor.
Pereţii, podelele şi tavanele din fiecare cameră trebuie să fie bine întreţinute, netede, lavabile,
confecţionate din materiale neabsorbante, care să poată fi uşor spălate şi curăţate, iar culorile acestor
suprafeţe trebuie să fie deschise; în cazul finisajelor nelavabile, curăţarea se face prin aspirare.
Incintele trebuie să fie adecvat luminate cu lumină artificială şi naturală.
Incintele trebuie să fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
Salonul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, întreţinut corespunzător din punct de vedere igienico-
sanitar şi bine ventilat.
Este obligatoriu să existe chiuvetă pentru spălarea materialelor rezultate ca urmare a efectuării
procedurilor, precum şi chiuvetă separată pentru spălarea şi dezinfecţia mâinilor, situată în camera de
desfăşurare a procedurii. Se asigură obligatoriu apă potabilă curentă rece şi caldă, în cantităţi suficiente,
săpun antibacterian, periuţă de unghii şi prosop de hârtie de unică folosinţă sau dispozitive pentru uscarea
mâinilor.
Numărul optim de dotări sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, în funcţie de numărul
de operatori şi clienţi ai unităţii.
Toate suprafeţele trebuie menţinute în perfectă stare de curăţenie şi întreţinere. Suprafeţele pe care
se desfăşoară tratamentele sau cele aflate în zona de sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale
neporoase, neabsorbante.
Salonul trebuie să fie dotat cu mijloace pentru precolectarea şi colectarea deşeurilor periculoase,
precum şi a celor menajere: recipient cu capac, pubelă, containere şi saci colectori de unică folosinţă;
colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor se fac conform prevederilor legale în vigoare.
Încăperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare
a reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant şi la reţeaua de canalizare, pentru a fi curăţate când este
necesar, cât şi pentru spălarea şi dezinfecţia recipientelor.
Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va face la intervale de
maximum 6 luni sau ori de câte ori este nevoie; între operaţiunile periodice se vor aplica proceduri de
dezinsecţie şi deratizare curente, de întreţinere, în funcţie de prezenţa vectorilor.
Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe stupefiante, precum şi accesul
animalelor în cabinet; este obligatorie afişarea acestor interdicţii la loc vizibil.
La amenajarea salonului este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie a locaţiei împotriva insectelor
şi rozătoarelor.
Salonul trebuie să fie dotat cu trusă sanitară de prim ajutor, uşor accesibilă, conform prevederilor
legale în vigoare.
Se utilizează doar produse biocide. Soluţiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfecţie,
se prepară, se păstrează şi se utilizează conform instrucţiunilor producătorului.
Toate recipientele şi containerele, altele decât ambalajul original al producătorului, folosite pentru
dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa conţinutului, concentraţiei şi datei la care soluţiile de lucru
au fost preparate.
Echipamentul electric, care nu poate fi imersat în lichid, trebuie curăţat prin ştergere şi pulverizat cu
un produs biocid.
Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în ambalaje aprobate
pentru sterilizare sau în seturi care sunt folosite pentru o singură procedură. Ambalajele trebuie
inscripţionate cu data sterilizării şi numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu
instrumentele sterilizate trebuie menţinute în condiţii corespunzătoare de asigurare a sterilizării şi depozitate
într-un loc închis, lipsit de umiditate şi praf, la care există acces controlat. Este obligatorie afişarea interdicţiei
de acces al persoanelor străine în locul/camera de păstrare a obiectelor şi echipamentelor curate, sterile sau
dezinfectate.
Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat în privinţa sterilizării, utilizându-se
indicatorii chimici sau biologici.
Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandărilor producătorului aparatului se
înregistrează şi trebuie să fie disponibile în cursul acţiunilor de inspecţie.
Înregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare şi dezinfectare, se păstrează de
către persoana responsabilă.
Înregistrările procedurii sterilizării trebuie să cuprindă următoarele:
a) metoda şi parametrii de sterilizare;
b) data sterilizării;
c) cantitatea şi tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau iniţiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizării prin indicatorii chimici sau biologici.
Instrumentarul sterilizat şi depozitat conform prevederilor legale în vigoare, care nu a fost folosit în
decurs de 24 de ore de la data sterilizării, trebuie resterilizat înainte de folosire, excepţie făcându-se pentru
instrumentarul presterilizat.
Persoana responsabilă cu sterilizarea instrumentarului trebuie să demonstreze în cadrul inspecţiei
că procedurile de sterilizare au fost executate corect şi optim.
Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia furnizată de producător în care
să fie descrisă metoda de sterilizare şi precizate recomandările de depozitare şi menţinere a sterilităţii.
Această documentaţie trebuie furnizată în cursul acţiunilor de inspecţie. Persoanele responsabile cu
depozitarea şi manipularea instrumentarului sterilizat trebuie să respecte instrucţiunile producătorului de
menţinere a sterilităţii.
Fiecare salon sau locaţie temporară trebuie să menţină înregistrările privind dezinfecţia şi sterilizarea
disponibile în timpul acţiunilor de inspecţie şi acestea trebuie să cuprindă următoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comercială, aviz sanitar, fişă de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecvenţa dezinfecţiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfecţia.
Curăţenia trebuie efectuată la sfârşitul sau la începutul programului de lucru, precum şi ori de câte
ori este necesar, de către personal calificat.
Deşeurile periculoase rezultate în urma activităţilor se colectează separat, se depozitează, se
transportă şi se neutralizează.
Controlul substanţelor şi al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) anumite substanţe şi preparate chimice periculoase folosite în practica curentă trebuie să fie
însoţite de fişa de siguranţă a produsului, eliberată de către producător;
b) personalul care manipulează astfel de substanţe sau preparate chimice periculoase trebuie să fie
instruit şi să semneze fişa de instruire pentru protecţia muncii, în conformitate cu prevederile legale în
vigoare;
c) substanţele şi preparatele chimice şi cosmetice trebuie să fie folosite în conformitate cu
instrucţiunile producătorului, în condiţiile legii.
Este interzisă folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sângerarea.
Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor săi cursuri periodice de instruire, conform reglementărilor
Ministerului Sănătăţii Publice şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, astfel încât prin activităţile
desfăşurate de aceştia să nu fie afectată sănătatea lor şi a clienţilor.
Personalul angajat are obligaţia de a efectua controale medicale la angajare şi controale periodice,
conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale
medicale se pun la dispoziţia inspectorilor sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.
Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său de activitate.
Personalul angajat trebuie să demonstreze competenţă în folosirea materialelor şi a procedurilor, în
conformitate cu responsabilităţile atribuite, astfel încât să prevină orice pericol pentru sănătate.
Pentru acordarea primului ajutor în caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă la dispoziţie trusă de
prim ajutor, facilităţi şi personal instruit pentru acordarea primului ajutor.
3. Igienizarea lenjeriei
Pentru următoarele activităţi trebuie să existe incinte separate prin uşi:
a) epilare, tratament şi machiaj cosmetic;
b) pedichiură, manichiură;
c) coafură, manichiură;
d) frizerie, bărbierit, manichiură.
Dacă în salon se desfăşoară doar activităţi de coafură şi/sau frizerie, inclusiv bărbierit şi manichiură,
incinta pentru accesul, recepţia şi aşteptarea publicului este opţională. Temperatura de lucru trebuie să fie
confortabilă şi să nu se situeze sub 200C.
Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curăţare, dezinfecţie şi sterilizare se face după
cum urmează:
o se vor folosi prosoape de unică folosinţă.;
o spatule din plastic sau metal, tăviţele-dezinfecţie de nivel scăzut sau spălare, urmată de
imersie completă în produsul dezinfectant apoi clătire cu apă;
o orice suprafaţă inertă sau material moale care a fost stropit cu sânge sau alte fluide
corporale-dezinfecţie de nivel intermediar, ştergere sau imersie completă biocid, urmată de
spălare;
o orice articol care vine în contact cu mucoasele intacte sau cu pielea lezată ori care
susţine un articol steril-dezinfecţie de nivel înalt, spălare urmată de imersie apoi clătire.
Utilizarea unui preparat pentru un client se face prin extragerea unei porţiuni din containerul
preparatului respectiv pentru evitarea contaminării produsului, iar repartiţia acestuia se face folosindu-se una
dintre următoarele metode:
a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei porţiuni de substanţă din container;
b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi răsturnat;
c) folosirea porţiunilor individualizate pentru o singură utilizare pentru a preveni contaminarea
materialelor în vrac.
Produsele se utilizează respectând termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.
Personalul trebuie să poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisă,
confecţionate special pentru a fi purtate în timpul executării procedurilor.
Toate echipamentele, accesoriile şi materialele refolosibile trebuie curăţate şi dezinfectate înainte
de utilizarea lor la un nou client.
Operaţiunile de coafură, frizerie, bărbierit se efectuează respectându-se următoarele:
1. Toate echipamentele şi instrumentele folosite trebuie menţinute în bună stare de funcţionare, iar modul
de utilizare trebuie să respecte instrucţiunile producătorului.
2. Părţile din echipament care se pot contamina trebuie curăţate şi/sau dezinfectate zilnic, după necesitate,
şi acoperite cu hârtie, care se va schimba periodic.
3. Pensulele şi casoletele pentru prepararea spumei de ras se curăţă şi se dezinfectează după utilizarea
acestora la un singur client.
4. Colectarea părului se va face în saci de polietilenă, separat de alte deşeuri.
5. Echipamentul, instrumentarul şi materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din următoarele
categorii:
a) articole tăioase şi înţepătoare care pătrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate şi lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns şi de filat etc.; după folosirea la un singur client, articolele de unică
folosinţă se aruncă, iar cele de multifolosinţă se sterilizează fizic sau chimic, conform prevederilor legale în
vigoare;
b) articole care vin în contact cu mucoasele, cu pielea lezată sau cu obiectele care susţin articolele sterile,
precum şi pensulele de ras, casoletele; după folosirea la un singur client, articolele de unică folosinţă se
aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel înalt sau se sterilizează;
c) articole care vin în contact cu pielea intactă şi părul, fără să aibă contact cu mucoasele, cum sunt
bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; după folosirea la un singur client, articolele de
unică folosinţă se aruncă, iar cele refolosibile se curăţă şi se dezinfectează prin dezinfecţie de nivel scăzut
sau cu un produs detergent-dezinfectant.
Denumire Modul: ADAPTAREA LUCRARILOR LA CARACTERISTICILE CLIENTULUI
Cod modul: 5141.2.D
1. Stabiliti caracteristicile prezentate de client de care depinde tunsul, de exemplu:
lungimea parului
densitatea
forma si parcursul contururilor
forma capului si a fetei
caderea naturala a parului
existenta de vartejuri.
In baza acestor constatari verificati daca este realizabila una din cele trei propuneri de coafura
prezentate in continuare, apoi intrebati clienta daca este de acord cu coafura propusa !!!
Anatomia părului
Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea glandele sebacee şi papilele
capilare. Părul extrage din stratul exterior (ectoderma) substanţele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din
mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi totodată şi restul funcţiilor sale (hrană,
respiraţie, musculatură, activitate nervoasă). Starea părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea
generală a organismului. Acest lucru se poate realiza prin îngrijirea dermatologică şi prin influenţarea
circulaţiei sanguine, a nervilor şi a glandelor.
Tipuri de păr
În funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de păr se prezintă astfel:
1.părul normal, sănătos – este elastic, se modelează uşor şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă
elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Va fi
spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon cu P.H. neutru.
2.părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este determinat de cantitatea redusă
şi de grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în număr redus el prezintă un
aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită substanţelor ( de exemplu, compuşilor de
calciu), care aderă la păr din exterior şi se infiltrează în stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra părului
şi keratina, colagenul şi proteinele. Nu trebuie lăsat părul subţire să crească mai lung de nivelul umerilor.
Lungimea părului trebuie să fie proporţională cu volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât
tunsoarea în scară. În principiu ondularea chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil
pufoase.
3.părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap, pieptănătura îşi pierde repede
volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se
răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu mătreaţa se formează un strat umed,
care se aşează pe scalp şi duce la astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira, modificându-
şi negativ aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi considerabile. Se recomandă să se spele părul
atât de des cât este necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel secreţia suplimentară
de grăsime. Pentru îngrijire se întrebuinţează produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime,
nici balsam, nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile căderii părului. Părul gras
nu se piaptănă prea des pentru că intensifică dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul
şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicată
şi ondualrea chimică precum şi decolorarea şuviţelor de păr.
4.părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele conţin fibre puternice de
keratină care se opun oricărui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime
insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce au la bază gălbenuş de ou, lanolină
sau lecitină.
5.părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos este discontinuu, sfărâmicios.
Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui proces de îmbătrânire, iar vârfurile
despicate. Se recomandă folosirea unor preparate curative cu substanţe nutritive grase precum şi substanţe
de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.
6.părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi stabil, şi cel mai adesea uscat,
din această cauză fiind şi friabil. Părul ondulat de la natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului
drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i imprima forma dorită, deoarece tinde
mereu spre forma sa iniţială. Această forţă a părului poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe
nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul
lacului ce conţine grăsimi sau ulei de rapiţă. Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi
netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este cea în trepte, cărarea şi bretonul evitându-se.
7.părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri creşte în vârtejuri ceea ce împiedică
aranjarea lui. Ondularea chimică ce îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate
speciale pentru păr uscat sau deteriorat.
8.părul friabil – părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect sănătos. Stratul cornos este
întreg, părul luceşte, este elastic şi moale. Situaţia se schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul
creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful părului care a crescut de la cărare până
la lobul urechii are vârsta de un an. La două spălări pe săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări, a
stat sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a suportat câteva mii de pieptănături pe an. În final părul s-a
degradat. Stratul solzos care apără firele de păr s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor
mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum şi substanţele de refacere, nivelează şi încleiază
stratul solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să se facă o clătire specială pentru păr
deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare,
în loc de substanţe nutritive se folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai mare de substanţe de
refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.
Atenţie:
1.fluidul pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază rupturile, iar vârfurile părului sunt acoperite
cu o peliculă protectoare.
2.părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că îi dăunează şi mai mult. Peria este bună
pentru păr uscat de la natură pentru că ajută ca grăsimile să se disperseze mai uşor pe firele de păr.
3.pentru a evita încâlcirea părului, după spălare se foloseşte piptenele cu dinţi rari şi rotunjiţi la vârf,
care nu afectează stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din părul încâlcit se descâlcesc cu atenţie
şi răbdare. Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.
Preocuparea pentru sanatate si frumusete dateaza de mii de ani. Dintotdeauna, notiunea de
frumusete a fost asociata cu cea de curatenie. in cele mai indepartate vremuri, oamenii foloseau grasimile si
uleiurile pentru a-si curata si netezi pielea; alifiile din ulei de palmier, ricin, untura, miere si te i-au aparat de
insolatii, frig, vant ori arsuri.
A fi frumos pare un dar divin. Exista o adevarata literatura despre felul in care omul si-a mentinut, ingrijit ori
chiar sporit frumusetea. Sa ne gandim la Cleopatra, la primul ei indrumar de cosmetica, la Ovidiu, care a
scris un "cod\" al cosmeticelor, la femeile celebre (Popeea, sotia lui Nero, folosea o lotiune de fata ce
continea miere in amestec cu lapte de magarita) si chiar la cele obisnuite, care isi ingrijeau fata si trupul cu
produsele naturale ce le stateau la indemana.
Cosmetologia (kosmetikos = arta de a-si face toaleta, logos = stiinta) sau cosmetica sta astazi la dispozitia
noastra cu o imensa varietate de proceduri si produse ce corespund datelor fiziologice ale pielii.
Pielea, aceasta mantie a organismului, trebuie ingrijita, protejata, tratata. ingrijirile cosmetice depind, in
primul rand, de tipul de ten si de calitatea acestuia. Studiind pielea prin dirse metode (vizuala, palpare,
aparate de diagnostic moderne), observam o serie de caracteristici ce incadreaza tenul intr-o anumita
categorie, in functie de criteriile lui morfo-functionale:
Tipuri de ten
1. Tenul normal reflecta o stare de echilibru, de sanatate a organismului, fara tulburari la nici un nil. Se
caracterizeaza prin piele neteda, catifelata, pori invizibili, luciu slab si culoare usor rozata.
Acest tip de ten se intalneste la persoaneie foarte tinere, mai rar dupa varsta de 20 de ani. ingrijirile
cosmetice au ca scop mentinerea aspectului armonios cu ajutorul produselor ce curata in profunzime
pielea si ii mentin aspectul ferm, tonic; se folosesc creme si masti emoliente fara incarcatura prea mare
de substante biologice .
2. Tenul uscat se caracterizeaza prin lipsa sau diminuarea peliculei hidrolipidice cutanate (stratul
protector tn compozitii caruia intra substante complexe grase si apa).
Tenul uscat este extrem de sensibil si fragil, fiind predispus la ridare timpurie. Din acest motiv necesita o
ingrijire corecta. Se va aa in dere hidratarea lui permanenta, folosirea de produse adecvate, cat mai
naturale, si efectuarea periodica de tratamente personalizate la cabinetul de cosmetica. Uscaciunea
poate fi determinata de hipofunctia glandelor sebacee, caz in care tenul se numeste alipic (fara
grasime): este mat, are pori mici, riduri superficiale si culoare stearsa; prezinta descuamare furfuracee
(cojire fina) si elasticitate diminuata.
Lotiunile folosite nu trebuie sa contina alcool, ci extracte de te. Se recomanda creme nutriti, hidratante,
de protectie, care sa asigure necesarul de substante grase vitalizante. La acest tip de ten, machiajul, pe
langa rolul estetic, are un important rol de protectie. O aitfel de uscaciune se datoreaza lipsei apei, adica
deshidratarii cutanate. Deshidratarea tenului poate fi numai superficiala, cauzata de stres, oboseala,
poluare, soare, vant, frig sau produse cosmetice neadecvate. Deshidratarea profunda afecteaza si
celelalte tesuturi ale pielii, dermul si hipodermul; de cele mai multe ori, cauzele acestei deficiente sunt de
natura interna. Tenul deshidratat se caracterizeaza prin piele subtire, foarte fina si sensibila, tonus
diminuat, culoare stearsa, aspect usor pergamentos; se rideaza foarte usor.Ingrijirea cosmetica
presupune folosirea produselor de hranire si hidratare ce contin ingrediente biologic acti.
3. Tenul gras se caracterizeaza printr-o hipersecretie a glandelor sebacee. Anomalia poate aa cauze
dirse: alimentar echilibrat" class="alin2">regim alimentar cu prea multe grasimi, proteine, prajeli si
dulciuri rafinate, soare in exces, produse cosmetice neadecvate, dezechilibre endocrine sau genetice.
Tenul gras poate fi uleios si prezinta o scurgere libera a sebumului la nilul pielii, pori deschisi, piele
lucioasa si ingrosata, culoare galbuie, descuamare (sensibilitate la agenti microbieni).
Acest tip de ten prezinta si o deshidratare superficiala, pentru ca sebumul blocheaza circulatia
intracelulara. Curatarea se face cu emulsii speciale si lotiuni tonice care asigura si reglarea secretiei
sebacee. Spalatul se face cu sapunuri speciale; sunt recomandate masti absorbante si creme
reductoare. Gomajul este obligatoriu ce) putin o data pe saptamana. Machiajul cu pudre usor sicati are
un rol benefic.
Tenul asfixie prezinta piele neregulata, aspra, ingrosata, culoare cenusie, circulatie sangvina si limfatica
deficitara,
Pentru a remedia aceste neajunsuri, feriti-va de soare, introduceti in alimentatie cat mai multe legume si
fructe proaspete, vitamine din complexul B, cereale integrale. Evitati si combateti constipatia ori statul
timp indelungat in incaperi inchise.
Produsele cosmetice recomandate: demachiantele si lotiunile tonice cu actiune de curatare si reglare
blanda, neiritanta, care sa refaca filmul hidrolipidic al pielii. Numai asa pielea poate fi tratata eficient.
Sunt indicate cremele hidratante pe baza de extracte de te si legume cu rol de reducere a secretiei
sebacee. Trebuie insistat in mod deosebit pe procesul de curatire a tenului atat in programul de ingrijire
la domiciliu, cat si in cadrul cosmetic efectuat de specialist. Mastile astringente, gomajul, peelingul
cosmetic si, la nevoie, medical ( mai jos, cap. 5.6.5.) sunt procedee de baza in ingrijirea tenului gras.
4. Tenul mixt este cel mai frecnt. Axul facial (frunte, nas, barbie) are aspect de ten gras, restul partilor
fetei apropiindu-se fie de caracteristicile tenului normal, fie de ale celui uscat. Exista tenuri sensibile
care, la schimbarile bruste de temperatura sau in timpul emotiilor, prezinta o roseata difuza pe pometi,
pe aripile nasului si barbie. in timp, datorita repetarii puseelor congesti, vasele capilare de la suprafata
pielii se dilata si devin vizibile. Acestea poarta numele de telangiectazii si pot lua aspect de cuperoza.
Sensibilitatea tenului poate fi tinuta in frau prin evitarea excesului de sapun si soare, precum si a
variatiilor de temperatura. De asemenea, trebuie evitate condimentele, abuzul de cafea, alcoolul.
Produsele cosmetice recomandate sunt cele emoliente, calmante, decongesti, pe baza de rutin si
azulen, care au rolul de a stopa aceste neajunsuri. Neingrijita, cuperoza, pe fondul modificarilor datorate
menopauzei, se poate accentua.
Ingrediente de refacere
Ingredientele de refacere acţionează în felul următor: prin distrugerea firului de păr se schimbă
proprietăţile chimice ale keratinei din care este compus acesta. Din cauza acestor transformări, porţiunile
distruse atrag substanţele nutritive ca un magnet. Rezultatul este că golurile din stratul superior distrus se
umple, părul devine din nou lucios şi elastic. Unele ingrediente pătrund în păr cum ar fi proteina mătăsoasă,
colagenul şi compuşii keratinici. Aceeaşi acţiune o are pantenolul, derivatul acidului pantoteic din complexul
vitaminei B, care asigură umiditatea şi elasticitatea. Uleiurile fine, de genul uleiului din lăstarii de grâu încolţit
sau alte asemenea uleiuri, acoperă părul cu o peliculă fină care protejează şi îl fac elastic.
Este dăunător părului deteriorat – pieptănarea – distruge şi mai mult stratul solzos şi aşa suficient de
afectat. Se poate pieptăna doar partea sănătoasă a părului chiar de la rădăcină. Compuşii siliconului
încleiază capetele aşchiate ale părului şi le acoperă cu o peliculă protectoare. Dacă părul este puternic
deteriorat este necesar să se taie vârfurile. Problema pielii uscate a capului şi a părului friabil nu constă în
deteriorarea zilnică a părului ci în starea de inerţie a glandelor secretoare. Acestea produc o cantitate prea
redusă de grăsime pentru a gresa în măsura suficientă părul. Cauza acestui neajuns constă în: - ca şi la
părul gras – în structura condiţionată genetic. Pentru îngrijirea acestui tip de păr se utilizează aceleaşi
mijloace ca şi la părul friabil, la care se adaugă masajele care uşurează circulaţia sângelui. La aceste
masaje se întrebuinţează cu efecte benefice apa specială pentru păr, care conţine extracte de ierburi şi
grăsimi uşoare. Pentru masaje se aplică degetele la rădăcina părului şi se fac mişcări circulare. Este bună şi
metoda de periere zilnică cu peria. Aceasta stimulează pielea capului şi dispersează uniform grăsimea
părului.
Căderea părului
Durata vieţii fiecărui fir este limitată. Când această perioadă se termină părul cade, lăsând loc altui fir.
Creşterea părului durează de la 3-7 ani în cazuri excepţionale ceva mai mult. După aceea rădăcina firului îşi
opreşte schimbul de substanţe şi se micşorează. Părul se mişcă în rădăcină timp de 2-4 luni şi în final cade.
Astfel capul pierde într-o zi până la 100 de fire, ceea ce, la un volum total de peste 100.000 de fire, nu
reprezintă o problemă. Verificaţi dacă fiecare fir de păr are la capăt un mic ghemotoc alb (rădăcina). Dacă nu
există atunci firul nu a căzut ci doar s-a rupt şi nu se socoteşte. Dacă dimineaţa găsiţi pe pernă mult păr este
un semn îngrijorător. Hormonii pot fi cauza frecventă a căderii părului. La bărbaţi, aceasta duce la chelie iar
la femei la o pierdere „difuză” a părului. Difuzia înseamnă că părul nu cade dintr-un anumit loc ci uniform de
pe toată suprafaţa capului.
Cauzele hormonale cunoscute sunt: căderea părului după graviditate când se schimbă brusc
componenta hormonilor. În timpul gravidităţii au asigurată o fază prelungită de creştere a părului. Cu
naşterea copilului această fază se întrerupe brusc şi într-un timp scurt cade dintr-o dată mult păr. Creşterea
părului se restabileşte imediat ce procesul hormonal se echilibrează. Aceasta se produce după 6-8 luni.
Preparatele anticoncepţionale pot duce, de asemenea, la intensificarea căderii părului. La o
sensibilitate mare ele pot acţiona în mod identic cu hormonul testosteron, care determină calviţia la bărbaţi.
Nici acesta nu este un mtiv de panică pentru că la femei nu există niciodată asemenea cazuri disperate ca la
bărbaţi. Această problemă trebuie însă discutată cu medicul pentru că nu este vorba numai de căderea
părului ci şi de alte fenomene: pielea capului şi a feţei devine mai grasă ca de obicei.
Alimentaţia influenţează foarte mult creşterea părului pentru că tot ce este necesar creşterii părului
se obţine prin ea. De aceea trebuie să ne amintim întotdeauna, mai ales în cazul curei de slăbire. O
alimentaţie unilaterală şi în special deficitul de albumină şi de fier poate duce la pierderea părului, care se
restabileşte când se echilibrează alimentaţia.
Stresul puternic poate provoca o scădere evidentă a părului. Părul nu cade dintr-o dată ci după 2-3
luni. Cauza este distrugerea temporală a echilibrului hormonal.
Boala – în special o infecţie cu o temperatură ridicată (congestia pulmonară gravă) poate duce la
căderea părului.
Unele medicamente ( de exemplu preparatele care accentuează fluidizarea sângelui) pot duce la
căderea părului. Din fericire, în toate cazurile enumerate creşterea părului se restabileşte imediat ce factorul
nociv este îndepărtat. Când părul cade în smocuri sau când această cădere a părului continuă fără cauze
evidente se va apela la medicul dermatolog. Când părul capului îşi pierde aspectul pufos, cauza pierderi
poate fi nu neapărat căderea lui, cât şi ruperea lui superficială. La ruperea părului, acesta rămâne pe pernă
sau pieptăne, rădăcina părului fiind sănătoasă. Poate este afectat numai firul de păr, în aşa măsură încât nu
mai rezistă unui efect mecanic şi se rupe, uneori chiar de lângă rădăcină. Cel mai adesea cauza acestei
ruperi este efectuarea necompetentă a unei ondulaţii chimice sau a unei decolorări puternice. O altă cauză
poate fi distrugerea pielii capului datorită unei ciuperci, ca urmare a netratării mătreţei. Această infecţie poate
distruge pielea şi rădăcina părului atât de mult încât din rădăcini nu mai pot creşte decât fire slabe şi friabile.
Rezolvarea problemei constă în tunderea scurtă iar când există şi mătreaţă este necesar un tratament
intensiv pentru vindecarea pielii capului.
Mătreaţa
Celulele pielii capului se desfac în mod constant. Celulele care mor se desprind uşor de pe suprafaţa
pielii. Celulele moarte devin vizibile sub formă de mătreaţă numai atunci când se aglomerează. Un singur
solzişor de mătreaţă este format din 500 – 1000 celule cornoase. Această aglomerare a celulelor se
datorează cornificării pielii capului, cauza nefiind cunoscută prea bine. Întrucât apariţia mătreţei este însoţită
de o secreţie abundentă a glandelor secretoare de grăsime experţii presupun că prin descompunerea
bacteriană a grăsimilor iau naştere substanţe ce provoacă o cornificare avansată.
Mătreaţa apare şi în cazul în care pielea capului prea uscată şi se irită uşor datorită şamponului de
calitate inferioară, a permanentului neigienic sau a aerului prea uscat din cameră. Acest tip de mătreaţă, de
regulă, trece de la sine îndată ce cauza încetează.
Cea mai utilizată substanţă în tratarea mătreţei se numeşte OCTOPIROX. Aceasta desface de pe
piele celulele cornificate şi încetineşte procesul de cornificare. Doza de substanţă împotriva mătreţei în
şampoanele speciale este destul de slabă dar suficientă pentru îngrijire. În cazurile mai complicate se
recomandă un tratament special. De obicei preparatele curative se aplică pe pielea capului înainte de
spălare şi se lasă acolo un timp oarecare. La nevoie se repetă tratamentul. Mătreaţa dispare în cel mult trei
săptămâni dar din păcate nu întotdeauna. Predispoziţia pentru formarea mătreţei rămâne pentru că
tratamentul îndepărtează doar simptomul. Ea poate apărea din nou iar asta implică repetarea tratamentului
care trebuie făcut fără întârziere, deoarece bacteriile şi ciupercile găsesc un mediu hrănitor ideal în pielea
afectată de mătreaţă. Urmările posibile sunt distrugerea capacităţii de creştere a părului, care duce la
căderea lui. În afară de aceasta este foarte importantă spălarea deasă a părului.
Periile şi pieptenele trebuie păstrate mereu curate.
Îmbolnăvirea efectivă a pielii capului este Pecinginea Solzoasă. Simptomele sunt cele ale mătreţei
obişnuite, dar:
-mătreaţa rezistă în ciuda tuturor tratamentelor şi se ameliorează doar puţin;
-pielea de sub păr nu este numai cu mătreaţă, are şi o tendinţă de înroşire;
în aceste cazuri trebuie consultat medicul dermatolog.
Protecţia contra soarelui
Nu numai pielea, dar şi părul capului este supus distrugerii de către razele ultraviolete. Sub influenţa
acestora acţionează asupra părului la fel ca şi perhidrolul – vechiul mijloc de decolorare a părului. Pigmenţii
se distrug, părul se deschide la culoare iar structura lui devine poroasă. Pentru ca acest proces să înceapă,
nu este nevoie neapărat ca părul să fie ud. Este suficientă umiditatea obişnuită a aerului şi umiditatea
normală a pielii capului. Soarele evaporă umiditatea necesară keratinei părului. În urma acestei acţiuni, părul
devine uscat şi îşi pierde elasticitatea. Cu cât este mai rezistent stratul solzos cu atât părul este mai protejat
împotriva razelor ultraviolete. Trebuie să se aibă în vedere protecţia părului mai ales în cazul ondulaţiei
permanente sau când părul este vopsit sau decolorat.
Părul lung şi friabil necesită de asemenea o protecţie deosebită.
Protecţia părului în timpul verii se va face ca preparate cu filtre ultraviolete (lac, gel umezitor şi creme),
şampon deosebit de moale cu substanţe nutritive care menţin umiditatea; preparate curative şi de clătire cu
umefianţi; părul lung are nevoie de „fluid” pentru păr aşchiat.
Produsele necesare spălării părului sunt: şampon adecvat tipului de păr, balsam (când este cazul) şi
diferite produse sau tratamente atunci când este cazul. Ustensilele necesare sunt: Gulerul de protecţie, două
prosoape, o pelerină şi nu în ultimul rând, o scafă.
Spălatul părului
Prin spălare se elimină impurităţile şi sebumul depus pe păr. Spălarea părului este importantă, de ea
depinzând în mai multe cazuri reuşita permanentului, a vopsitului, a ondulaţiei. Pentru spălarea părului
se recomandă şampoane de preferinţă nealcaline.
Înainte de spălare este necesar ca părul să fie descurcat, mai ales un păr moale, tapat, buclat. La
descurcat trebuie să se ţină seama de sensibilitatea pielii capului şi de calitatea părului, alegând uneltele de
descurcat cele mai corespunzătoare.
Scafa se plasează exact la înălţimea cefei clientei, avându-se grijă ca aceasta să stea cât mai comod
cu capul pe spate. Pentru a proteja îmbrăcămintea se aplică la ceafa clientei un prosop şi o pelerină. Se
clăteşte părul cu apă caldă, după aceea se pune şamponul în cantităţi mici, se freacă mai întâi între palme şi
apoi pe păr. Se freacă părul de la frunte spre ceafă cu pulpa degetelor ( nu cu unghiile), cu energie dar fără
brutalitate. Se insistă la curăţarea marginilor contururilor, de la frunte, tâmple, din spatele urechilor şi de la
ceafă. Nu se lasă mult timp şamponul pe păr. Substanţele hrănitoare şi cele de curăţare acţionează în
câteva secunde.
După spălare părul trebuie clătit foarte bine, pentru că resturile de şampon pot reduce luciul şi aspectul
pufos al părului. După aceea părul se stoarce uşor prin presare, se şterge uşor în prosop fără bruscări. În
stare uscată fibrele din constituţia firului de păr sunt foarte dure. Această stare se pierde brusc atunci când
părul este umezit. Stratul solzos exterior se umflă în apă şi devine mai sensibil. La o pieptănare mai atentă,
unele particule din stratul solzos se aşchiază şi se rup. Aceasta scade rezistenţa părului, luciul şi
elasticitatea. De aceea pentru pieptănarea şi aranjarea părului în stare udă se foloseşte numai pieptenele cu
dinţi rari, care nu trebuie să fie ascuţiţi. Nu se foloseşte peria la părul ud.
Este important ca la descâlcirea părului să se înceapă de la vârf şi treptat să se treacă mai sus pentru
a evita ruperea prin întindere. Dacă părul nu se lasă uşor la pieptănat este un semnal sigur că el este
deteriorat. Alegerea şamponului la spălarea părului este foarte importantă şi trebuie să corespundă tipului de
păr, stării lui de sănătate, culorii şi calităţii lui.
Şamponul pentru păr normal – trebuie să aibă proprietăţile necesare spălării. El trebuie să fie uşor
protector.
Şamponul pentru păr subţire (de „înfoiere”) – conţine pe lângă substanţele de spălare, componenţi
care întăresc părul (keratină, proteină mătăsoasă, extract de ierburi). Aceşti componenţi conferă părului o
duritate suplimentară, iar datorită lor firele de păr nu se lipesc unele de altele.
Şamponul pentru păr gras – conţine substanţe de spălare care menajează în primul rând pielea
capului. Acest şampon nu conţine substanţe nutritive care ar îngreuna suplimentar părul. Adaosuri pot fi
numai elemente bactericide şi extracte de plante care conferă părului o asprime la pieptănat. Aceste
substanţe au rolul să neutralizeze secreţia de grăsime a pielii şi împiedică lipirea părului după spălare.
Şamponul pentru păr uscat şi friabil – conţine substanţe nutritive ca lanolina sau lecitina,
ingredienţi sintetici adezivi care revogorează părul făcându-l elastic şi neted. Aceşti ingredienţi repară micile
rupturi din stratul solzos şi îmbunătăţesc substanţial adaptabilitatea părului ud la pieptănat. La părul subţire
sau cu grăsime la rădăcină şi care se aşchiază la capete nu se recomandă un astfel de şampon. Adaosurile
nutritive pot îngreuna mult părul şi el se lipeşte repede. În acest caz este mai bine să se întrebuinţeze
şamponul special pentru păr gras şi să se urmeze un tratament curativ pentru vârfurile părului.
Masajul capilar
Se execută în continuarea spălatului când părul şi pielea capului sunt curate. Înainte de a se începe
masajul este indicat să se observe cu atenţie pielea capului şi starea firului de păr.
Masajul manual
Este compus din mai multe mişcări care se execută urmărindu-se sensul circulaţiei sângelui, direcţia
nervilor şi a muşchilor, adică de la ceafă spre creştet, de la tâmple spre creştet şi de la frunte spre creştet. În
general masajul se începe şi se încheie cu o mişcare descongestionantă care relaxează clientul. Masajul se
începe de la frunte, execuntându-se cu ambele mâini – scurte, circulare în sens ascendent. Apoi se face o
alunecare spre tâmple apăsând uşor pielea. Prin aceste mişcări repetate de 3-4 ori se obţine un efect
calmant. În continuare se execută mişcări de presiune menite să influenţeze circulaţia sanguină.
-mişcarea de presiune pentru hiperemie: cu degetul mare se împinge, se deplasează pielea
capului, adunând-o şi strângând-o ca la extragerea punctelor negre.
-mişcarea de presiune în zig-zag pe cărări: se desparte părul prin cărări succesive, se aşează faţă
în faţă degetele de la mâna stângă şi cele de la mâna dreaptă la o distanţă de 2-3 cm şi se deplasează
pielea capului astfel cva să se apropie degetele. Pe urmă degetele împing pielea de-a lungul cărării, dar o
mână împinge pielea în sus iar cealaltă în jos, deci în sens invers.
-mişcările de presiune circulară: se aplică degetele mâinii drepte în regiunea frontală şi cele de la
mâna stângă în regiunea occipitală, podul palmei fiind îndepărtat însă de cap şi se execută o presiune
energică asupra pielii, astfel încât să se deslipească şi să se cuteze. În acest timp sunt imobilizate, degetele
nu alunecă pe piele şi nu freacă părul, numai pielea capului este aceea care trebuie să se mişte. Se repetă
această mişcare, aplicându-se de data asta degetele în regiunea temporală, deasupra urechilor.
-mişcarea de presiune pentru imobilizarea totală a pielii capului: se aşează palmele întâi în
regiunea temporală şi se deplasează pielea capului înspre creştet, palmele fiind imobilizate în acest timp.
Apoi se aşează palmele în regiunea frontală şi occipitală, procedându-se identic. Masajul se încheie cu o
mişcare descongestionantă. Se aşează palmele întâi în regiunea temporală şi se deplasează pielea la ceafă,
unde se execută alternativ mişcări de alunecare de sus în jos.
Atenţie!
În caz de seboree nu se va masa zona temporală şi în cazul în care ne confruntăm cu o cădere
abundentă a părului nu vom executa masaju.
Dupa Culoare:
- roşie
- neagră.
- Nuanţele diferite sunt rezultatul combinării dintre cei doi pigmenţi.
Alte caracteristici:
Strălucire
Grosime
Rezistenţă
Elasticitate
Gradul de ondulare naturală
Desime.
În funcţie de grosime:
Părul gros
Părul subţire
Prin spalare se elimina impuritatile si sebumul depus pe par. Spalatul parului este important, de el
depinzand in mai multe cazuri reusita:
Permanentului
Vopsitului
Ondulatului
Tunsului
Coafatului.
Inainte de spalare este necesar ca parul sa fie descurcat, mai ales un par moale, tapat sau buclat.
La descurcare trebuie sa se tina seama de sensibilitatea pielii capului si de calitatea parului, alegand unelte
de descurcare corespunzatoare.
Scafa se plaseaza exact la inaltimea cefei clientei avandu-se grija sa stea cat mai comod cu capul
pe spate. Pentru a proteja imbracamintea, se aplica la ceafa un prosop si pelerina.
Se clateste parul cu apa calda, se pune sampon in cantitati mici, se freaca in palme, apoi se aplica
pe par. Se freaca scalpul de la frunte spre ceafa cu buricul degetelor, cu energie, pe toata suprafata capului.
Se insista la curatarea marginilor, contururilor de la frunte, tample, in spatele urechilor si la ceafa. Samponul
nu se lasa mult timp in par deoarece substanta hranitoare si de curatare actioneaza in cateva secunde.
Dupa spalare parul trebuie clatit foarte bine, pentru ca resturile de sampon pot reduce luciul si
aspectul pufos al parului. Dupa aceea parul se stoarce usor prin presare si se sterge in prosop fara bruscari.
In stare uscata fibrele din constitutia firului de par sunt foarte dure. Aceasta stare se pierde brusc atunci cand
parul este umed. Stratul solzos extern se umfla in apa si devine mai sensibil. La o pieptenare atenta, unele
particule din stratul solzos se aschiaza si se rup, scanzand rezistenta parului, luciul si elasticitatea, de aceea
pentru pieptanat si aranjat parul in stare uda se folosesc numai pieptene cu dinti rari neascutiti. Este
important ca la descalcire sa se inceapa de la varf si treptat sa se treaca la partea de sus pentru a evita
ruperea prin intindere.
Daca parul nu se lasa usor pieptanat este un semnal sigur ca el este deteriorat.
Alegerea samponului potrivit la spalarea parului este foarte importanta si trebuie sa corespunda
firului de par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui.
Produse pentru ingrijirea parului:
Şamponul de păr
Balsamul
Măştile capilare
Uleiurile capilare
Loţiunile tonice.
Acesta trebuie sa fie potrivit firului de par, starii de sanatate, culorii si calitatii lui:
• Sampon pentru par subtire
• Sampon pentru par gras
• Sampon pentru parul normal
• Sampon pentru par uscat si friabil
• Samponul pentru par vopsit.
Sampon pentru par subtire – contine pe langa substanta de spalare, componente care intaresc firul
de par:
Keratina
proteina matasoasa
extract de ierburi; acestea ii confera parului o duritate suplimentara, datorita lor firele de par nu se
lipesc unele de altele.
Sampon pentru par gras – contine substante de spalare care menajeaza in principiu pielea capului,
acest sampon nu contine substante nutritive care ar ingreuna supletea parului, ci dimpotriva poate contine
alte elemente: bactericide si extracte din plante care confera parului o asprime la suprafata, aceste
substante au rolul sa neutralizeze secretia de grasime a pielii capului si impiedica lipirea parului dupa
spalare.
Sampon pentru parul normal – trebuie sa aiba proprietati necesare spalarii si trebuei sa fie usor
protector.
Sampon pentru par uscat si friabil – contine substante nutritive cu lanolina si lecitina, ingredienti
sintetici care revigoreaza parul facandu-l elastic si neted; aceste ingrediente repara micile rupturi din stratul
solzos si imbunatatesc substantial adaptabilitatea parului ud la pieptanare.La parul subtire sau cu grasimi la
radacina si care se aschiaza nu se recomanda acest sampon, adaosurile nutritive pot ingreuna mult parul si
el se lipeste repede.
Samponul pentru par vopsit – mentine cuticula inchisa dupa vopsire pastrand in par pigmentii de
vopsea mai mult timp.
UNGHII
1. Structura unghiei
b) Adâncituri pe unghie
Sunt rezultatul unor probleme apărute
la celulele din matrix. Se vor lucra cu foarte
mare grijă.
j) Unghii albăstrui – datorită unei proaste circulaţii a sângelui sau a problemelor cardiace. Se poate face
manichiura obişnuită.
k) Unghia care prezintă pete roşiatice sau maronii se datorează unor lovituri puternice care au determinat
sângerarea petului unghiei. Petele dispar o dată cu creşterea unghiei. Aceste unghii pot fi lucrate cu multă
atenţie.
În funcţie de aspectul, culoarea, forma lor unghiile pot indica boala sau bolile de care suferă
persoana în cauză astfel:
● unghiile de culoare roz indică sănătate, alimentaţie corectă, regim de viaţă corect, fără deviaţii
● unghiile albăstrui indică anemie sau o toxicitate mărită în organism. Nu facem recomadări, astfel de cazuri
sunt numai de competenţa medicului.
● unghiile fragile, subţiri indică o deficienţă de vitamine, care dacă nu este însoţită de alte manifestări îi
putem recomanda să facă o cură de 7 zile(niciodată vara) cu polivitamine şi poliminerale. Lunile în care se
recomandă administrarea vitaminelor sunt cuprinse între lunile septembrie şi aprilie inclusiv.
● unghiile îngroşate pot fi cauzate de folosirea în exces sau de slaba calitate a unor produse de curăţare
(detergenţi), sau mai grav se pot prezenta în această formă ca urmare a apariţiei unor paraziţi sau micoze.
Recomandăm consult al medicului dacă şi culoarea lor este schimbată. În cazul apariţiei unor micoze unghia
capătă o culoare alb-gălbuie în straturi.
● unghia moale – supusă exfolierii indică o lipsă de proteine şi vitamine. În acest caz nu facem recomandări,
se adresează medicului pentru analize ale sângelui şi consultaţie.
Acolo unde apar situaţii în care nu suntem sigure asupra cauzei ce a generat modificări ale unghiei
este indicat să nu aplicăm modelaj de unghii false şi nici pânză de acrylic. Dacă unghia este slăbită dar nu
prezintă forme grave sau boli de piele putem executa aproape toate tipurile de manichiură cunoscute.
● unghia curbată foarte mult peste deget indică existenţa unor boli cronice. Dacă nu sunt transmisibile nu ne
împiedică să executăm manichiura.
● desprinderea unghiei de patul unghiei indică apariţia sau existenţa unei infecţii ori prezenţa unor ciuperci.
● infecţia matrix-ului se manifestă ca un ţesut inflamat în interiorul căruia se depozitează puroi în imediata
vecinătate a bazei unghiei. Această boală este produsă de bacterii şi este considerată contagioasă. Nu se
execută nici un fel de manichiură. Se recomandă cu tact consultul medicului.
● unghia rdicată este cauzată de regulă de apariţia unor micoze. Aceasta se prezintă astfel: unghia se
situează la un nivel mai ridicat de piele, sub care se află mai multe straturi de celule moarte, întrerupte pe
alocuri de goluri. Nu se execută nici un fel de manichiură, se recomandă consultul medicului.
NOTĂ: Când clienta care a fost trimisă la medic se reîntoarce în salon după un interval de
timp şi doreşte să i se facă manichiura, i se cere o hârtie doveditoare că a făcut un anumit tratament
şi este în perfectă stare de sănătate. Se informează clienta despre această hârtie pe care va trebui să
o elibereze medicul atunci când îi recomandăm consult de specialitate, astfel încât la revenirea în
salon să se prezite cu actul respectiv, parafat şi întocmit de medicul specialist. Fără acest act vă
asumaţi în mod direct riscul de a vă îmbolnăvi dvs. şi pe cei cu care veniţi în contact.
Masajul mainilor
Prin masaj se activeaza circulatia sangelui, se inlatura celulele moarte, facilitandu-se formarea altora
noi, de aceea este foarte important ca manichiuristele sa cunoasca tehnica masajului.
Masajul membrelor superioare se face se la maini spre umar.
Masajul articulatiilor membrelor se face prin miscari circulare pentru fiecare articulatie in parte.
Partea masata trebuie sa se afla intr-o pozitie comoda, adica sa aibe o baza mare si stabila de
sprijin. Deasemenea, muschii trebuie sa fie complet relaxati, iar inainte de masaj pielea se unge cu crema
sau pudra de talc, pentru anu se irita.
Operatii premergatoare:
Se unge pielea cu crema sau pudra de talc
Mana trebuie sa fie intr-o pozitie comoda si stabila
Masajul este interzis in zone inflamate, boli de piele, leziuni, etc.
Miscari de masaj al degetelor:
• Se tin degetele rasfirate in forma de evantai si se maseaza fiecare deget, incepand de la varf spre
radacina.
• Se trec printre degetul mare si aratator degetele mainilor de sus in jos.
• Se formeaza un cerc intre degetul mare si aratator, trecand prin el degetele.
Impachetari cu parafina
Acest tratament inmoaie epiderma, hidrateaza in profunzime pielea, dandu-i un aspect fin. Stratul
cald de parafina stimuleaza circulatia sanguina si are efecte relaxante asupra clientelor.
Tratamentul se efectueaza inaintea manichiurii sau a aplicarii lacului de unghii.
Parafina – origine minerala, amestec solid de hidrocarburi, obtinut din petrol.
Fazele tratamentului:
Se pulverizeaza o solutie dezinfectanta pe maini si apoi se sterge.
Se aplica o lotiune pentru maini si se maseaza pana patrunde in piele.
Se introduc mainile pana la incheietura in parafina incalzita.
Se acopera mana cu o manusa de plastic si apoi cu una din material textil.
Dupa 15-20 de minute se scot manusile si se inlatura stratul de parafina depus.
Se inlatura cu o lotiune tonifianta eventualele resturi de parafina.
Baia de ulei
Scopul ei este:
- remedierea fragilitatii unghiilor
- regenerarea repliului cornos al unghiilor
Tehnica de lucru
- Intr-un vas de portelan se introduce un burete, apoi se toarna 100 ml de apa calda cu temperatura
de 60°C si 120 ml de ulei de porumb.
- Dupa ce s-a sters lacul de la mana stanga, se desprinde cuticula
- Se pileste usor marginea libera a unghiei
- se introduc unghiile in vasul cu ulei
- Se tin 10 minute, si in timpul acesta se lucreaza la mana dreapta
- Se scot degetele, se sterg de ulei cu vata si se degreseaza
UNGHII ASCUTITE
Forma cea mai potivita daca vrei sa adaugi lungime unor degete scurte si late. Este o alegere foarte
populara in Estul Europei, mai putin in vest.
UNGHII PATRATE
Pentru degetele lungi si subtiri este alegerea cea mai inspirata. Unghiile patrate sunt intalnite cel mai
des in cazul manichiurii frantuzesti si a tips-urilor. Nu este o alegere foarte inspirata si foarte greu de obtinut
daca patul unghiei este scurt si lat. Iar pentru degetele avand patul unghiei lunguiet, forma patrata este
potrivita si usor de obtinut.
UNGHII PATRAT-OVALE
Este o alegere inspirata pentru degetele scurte si subtiri sau lungi cu degete groase. Prima data a
fost aleasa de Paula Gilmore in 1984, specialista celebra in acele vremuri.
Pedichiura
Importanta pedichiurii
Ingrijirea speciala a pielii si a unghiilor de la picioare este foarte importanta, ea avand un caracter igienic, si
se refera la taiere si pilirea unghiilor normale, ingrosate, incarnate, inegale sau deformate de la picioare,
precum si la indepartarea pielii ingrosatea de pe talpa piciorului.
Aceste ingrijiri sunt absolut necesare si trebuiesc efectuate cu regularitate, deoarece bataturile si colturile,
fiind presate de incaltaminte, devin dureroase, provoaca stari de disconfort si nervozitate.
Exercitarea meseriei cere foarta multa rabdare, atentie, si cunoasterea foarte bine a bolilor de piele.
Piciorul nu se trateaza decat in cea mai perfecta stare de curatenie, cu unelte si instrumente
dezinfectate, cu o perfecta curatenie la locul de munca, iar lucratorul trebuie sa aibe trusa de pedichiura
completa.
De aceea inaintea inceperii activitatii, lucratorul este obligat sa respecte urmatoarele:
- Sa poarte haine de protectie (halat)
- Sa aibe unghiile curate si igiena pusa la punct
- Sa verifice curatenia bazinelor si a cabinei de lucru
- Inaintea inceperii lucrului si la terminarea acestuia sa se spele pe maini la fiecare client
- La fiecare client sa schimbe prosopul, sa dezinfecteze sculele si sa spele bazinul de pedichiura.
Pedichiurista are obligatia ca, inaintea inceperii lucrului, sa examineze foarte bine picioarele clientei.
In cazul in care se constata ca exista ciuperci, exeme, bataturi cu puroi, negi, unghii incarnate, se va evita
inceperea lucrului, iar pedichiurista ii va reconamda clientei sa mearga sa consulte un medic dermatolog.
Inainte de a incepe pedichiura, se procedeaza la inmuierea picioarelor timp de 10-15 minute, in apa calda, in
care se poate adauga sapun lichid. Se pot adauga in apa 10g de bicarbonat de sodiu, care are insusirea de
a deschide porii, permitand apei sa intre mai usor in epiderma, inmuind tesuturile, descongestionand
picioarele umflate si obosite, regland circulatia.
In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute.
In cazul in care s-au produs leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se dezinfecteaza cu
spirt sau septol. Ranile care sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.
Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma de pulbere, sau sulfamina.
Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.
In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a
contracara efectul apei calde care dilata vasele de sange. Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece.
Impotriva gadilatului se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul.
In cazul in care clienta are basici, se vor taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curga
lichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea.
In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va fi
trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.
Masajul:
Se sutine laba piciorului cu ambele maini, in timp ce degetele mari efectueaza miscari circulare, presand
tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului.
Masajul se executa cu miscari incepand de la degete spre calcai si invers.
LUCRARI DE MUSTATI SI BARBI
- mustatile sunt de mai multe feluri deosebindu-se astfel modele de muststi scurte , lungi , subtiri ,
stufoase (late) , in functie de forma lor poarta anumite denumiri . Cele mai frecvent purtate sunt: mustata ,
randunica ,mustata mexicana, mustata mare intoarsa , DOUGLAS .
Lucrarile de mustati se executa dupa barberit. Se va tuned parul ce afost ferit in timpul rasului in forma
ceruta de fizionomia clientului si conform cu dorinta acestuia . Lucrarea se incepe indifferent de model din
partea dreapta imediat de sub nara si se va continua dealungul conturului pana la comisura buzelor . Apoi se
va lucra partea stanga avand grija ca aceasta sa fie perfect simetrica si egala cu cealalta parte. Pentru a nu
dauna fizionomiei si expresiei in functie de modelul mustatii se aranjeaza partile laterale cu foarfecele si se
va taia parul pe langa conturul buzei superioare degajand-o de firele mai mici . In tot timpul lucrului se va
acorda o atentie la contur acesta trebuie sa aiba o linie precisa . Dupa terminarea lucrarii se va peria
(pieptana) mustata in directia de crestere a firelor de par pentru a imprima un aspect cat mai ordonat .
MUSTATA DOUGLAS – este o mustata caracterizata printr-o linie eleganta si tinereasca , ea este
mai des solicitata de tineri mai ales cei bruneti pentru nota sa contrastanta ce subliniaza expresia fetei . De
obicei mustata Douglas nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor . In portiunea superioara la contur
aranjarea mustatii se va face cu briciul , care va tinut intr-o pozitie dreapta pentru a obtine o margine curate
si precisa . In partile laterale se poate imprima parului fie o line dreapta , formandu-se astfel o mustata
dreptunghiulara , fie o lini oblica realizandu-se o mustata ascutita. La cererea clientului se poate forma cu
briciul o carare subtire la mijloc
MUSTATA RANDUNICA – este o mustata preferata de persoanele ce au depasit 40 ani deoarece
imprima fizionomiei pe langa nota de eleganta si seriozitate . Pentru a executa acest tip de mustata se vor
scurta firele de par la circa 2 -3 mm lungime . In timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor
intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa unei randunici in zbor . In cazul in care firele de par de la mijlocul
mustatii sunt foarte lungi si vor scurta cu msina de tuns ( minicut). Aceasta operatie se efectueaza inainte de
a se taia cu foarfecele firele de par de langa conturul buzei superioare.
MUSTATA MUSCULITA – se va situa in gropita ce se afla pe portiunea dintr nas si buza
superioara , se va curate cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare ( intai in dreapta apoi
in stanga) pana in apropierea liniei naturale a gropitei . Se vor tuned apoi firele de par de langa conturul
buzei superioare si la urma cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.
MUSTATA MEXICANA – se va caracteriza printr-o linie pronuntata arcuita asemanatoare unui
semicerc . La cererea clientului mustata poate fi mai putin sau mai mult subtiata la partea superioara. Insa la
comisura buzelor formeaza o linie arcuita ce urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul
buzei inferioare . In timp ce se vor tuned firele de par de langa conturul buzei superioare se va urmari cu
atentie ca linia inferioara a mustatii sa corespunda din punct de vedere estetic cu linia superioara a buzei. In
cazul in care mustata este prea stufoasa se va subtia cu foarfecele
MUSTATA MARE INTOARSA – pentru a obtine acest model de mustata prindeti inainte de barberit
capetele cu clipsuri pentru a nu fi rase . Despartiti apoi parulul mustatii fie folosind peria fie pieptanele printr-
o carare mediana ( mijloc ) si se vor tuned doar firele mai lungi ce depasesc grosul mustatii . In consecinta
se vor tunede primele doua sau trei randuri de fire de par de la conturul buzei superioare dar se va pastra
lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor si sa se rasuceasca
(semindoite) Pentru a obtine un effect estetic mai mare finisati forma mustatii mai ales la firele de par de la
comisura buzelor ce le veti rasuci cu ajutorul unui fier incalzit in forma de spirala . Pe langa aceste modele
de mustati mai sunt solicitate de uni clienti urmatoarele tipuri :
- mustati mari stufoase dar fara varfuri
- mustati late si bombate
− mustata lata cu firul de par scurt
LUCRARI DE BARBI – sunt purtate in general de o clientele redusa asemeni mustatilor se disting mai multe
tipuri ( modele ) de barbi.
-barba cioculet
-barba format patrat scurta
-barba format patrat lunga
-barba rotunda –semiscurta si cubaneaza
CLASIFICAREA TUNSORILOR
TUNSORI
Modalitati de tundere.
TUNSUL PE DEGETE
Determinarea liniei conducatoare.
Prin determinarea lungimii parului din suvita ce trebuie sa fie tunsa prima, stabiliti linia conducatoare
de ea depinzand lungimea parului coafurii intentionate. Linia conducatoare este linia de baza a celorlalte linii.
Atfel:
- luati in mana pieptanul si foarfeca si separati o suvita ingusta de par
- pieptanati suvita perpendicular pe cap si asezati degetele aratator si mijlociu acolo unde trebuie scurtat
parul
- cu degetele aratator si mijlociu ale mainii stangi tineti suvita intinsa uniform.
TUNSUL IN MANA
Se procedeaza astfel:
pieptanati lins portiunea de par mai joasa din zona cefei
luati portiunea intre aratator si mijlociu in asa fel incat varfurile firelor sa se inalte in mana
alunecati cu degetele pana la linia conducatoare ce determina lungimea parului
taiati parul in imediata apropiere a partii interne a degetelor
(ATENTIE: degetele trebuie sa fie intinse)
- pieptanati parul in directia de cadere si examinati rezultatul.
Controlul final se face prin verificarea rezultatului dupa ce ati taiat parul si eventual corectarea taierii.
Impartiti parul perpendicular pe linia separarilor anterioare, scurtand prin taiere pe degete sau in mana
varfurile rasarite izolat.
TUNSUL PIERDUT
Pierdutul prin taiere pe orizontala:
la o distanta de 2 cm de radacina efectuati o separare a parului in jurul capului si prindeti sus parul
ramas
stabiliti linia conducatoare prin taierea pe degete sau in mana
pentru determinarea ghidului lateral luati ca reper portiunea de par de la capetele campului de pe
ceafa deja scurtat
paralel cu prima portiune de par, separati o a doua portiune groasa de 0,5 cm si pieptanati-o in jos
(ATENTIE: ca linia conducatoare sa ramana posibil de recunoscut)
aduceti la acelasi nivel portiunea de par cu linia orientativa
continuati lucrul pana la crestet cu atentie ca toate portiunile de par sa fie taiate intr-un unghi egal
fata de pielea capului
tineti tot parul apropiat de cap daca doriti un pierdut fin si indepartat daca doriti un pierdut mai
grosier
verificati rezultatul separand vertical tot parul si pieptanand in unghi drept fata de cap si luand intre
degete, nu trebuie sa rasara varfuri izolate
Pierdutul prin taiere verticala
Impartiti parul pe verticala.
Pozitia departata de pielea capului a portiunii de par si directia liniei de taiere determina gradul de
pierdere.
TUNSUL PE CAP
In crestetul capului separati vertical o portiune de par
determinati nivelul pierdutului prin alinierea la gradul dorit intre aratator si degetul mijlociu a acestei
portiuni.
Pentru un pierdut relativ puternic aliniati paraalel cu capul portiunea de par.
Tundeti portiunea de par pe degete si sontinuati taiatul in jurul campului din crestet.
Parcurgeti etapa de lucru din prelungirea portiunilor tunse spre contur, iar la trecerea de la o etapa la
alta preluati cate o parte din parul deja tuns pentru a respecta ghidul
Verificati rezultatul!
TUNDEREA CONTURURILOR MOI (tunsul exact de-a lungul unui contur stabilit)
Notiuni preliminare necesare:
a) aceasta tehnica este recomandata urmatoarelor tipuri de coafura de baza:
bob (respectiv dubla linie de tundere pe frunte ) si taietura carre
taietura rotunda.
b) pentru intreaga tunsoare are importanta numai o linie de taietura de-a lungul unui contur stabilit in asa fel
incat toate portiunile de par sa fie taiate mereu pe aceeasi linie orientativa, exceptie taietura carre
c) taietura vine in principal perpendicular pe directia de cadere a parului
d) taietura trebuie sa fie perfecta deoarece chiar si micile greseli sar imediat in ochi si corecturile ulterioare
nu mai sunt posibile, de aceea este foarte importanta pozitia de lucru
e) sensul de separare si sensul de taiere trebuie sa fie paralele
f) parul trebuie impartit in portiuni foarte subtiri pentru ca permanent sa se vada linia orientativa
FILATUL PARULUI
Cuvântul “manichiură” derivă din latinul MANUS(mână) şi CURA(grijă), ceea ce poate însemna grija
faţă de mână.
Înainte de a începe să profeseze manichiurista este obligată să cunoască şi să-şi însuşească
regulile de mai sus, să cunoască şi să-şi însuşească cunoştinţele de bacteorologie, să ştie cum se transmit
anumite boli (în special cele de piele), să fie în stare să le recunoască.
2. Bacteoriologie
Bacteriologia este ştiinţa care studiază bacteriile şi în special pe cele care produc boli.
Bacteriile sunt organisme unicelulare de dimensiuni microscopice (microrganisme). Practic se
găsesc peste tot în aer, apă, în alimentaţie, în corpul uman (în gură, în intestine, pe piele)
Patogenitate – capacitatea unui microb de a învinge sistemul de apărare al organismului şi de a
determina un proces infecţios specific, manifestat clinic.
Bacteriile nepatogene nu produc îmbolnăvirea şi sunt considerate inofensive.
Bacteriile patogene sunt dăunătoare şi stau la baza apariţiei bolilor.
Bacterii patogene:
a) Cocii – celule rotunde sau ovale care singure sau în grup formează trei tipuri de bacterii:
- displococii – produc pneumonia
- streptococii – produc infecţii serioase dacă de exemplu avem tăieturi netratate
în piele
- stafilococii – cresc sub formă de ciorchine şi cauzează abcese şi furuncule
b) Bacilii – cauzează TBC, dizenterie, febră tifoidă
c) Spirillia – cauzează sifilisul
Paraziţi şi viruşi
Paraziţii se transmit cu ajutorul animalelor şi plantelor
Viruşii sunt cele mai mici microrganisme ce intră în celule, cresc şi se reproduc până când celula
este distrusă şi apoi se mută la altă celulă.
Virusul HIV este cel mai de temut virus al zilelor noastre. Acesta slăbeşte imunitatea prin distrugerea
celulelor albe ale sângelui.
Căile de transmitere a bacteriilor sunt:
- gura
- nasul
- ochii
- pielea rănită
Se foloseşte după operaţia de pilire efectuată cu pila abrazivă, pentru finisarea unghiei dându-i un
aspect fin şi lucios. Se recomandă în special pentru unghiile subţiri şi mici.
b) Pilă abrazivă
c) Beţişor de portocal
d) Împingător de cuticule
Se foloseşte în acelaşi scop ca şi beţişorul de portocal. Împingătorul de cuticule este mult mai dur
fiind confecţionat din metal şi poate fi mai dureros pentru unele persoane decât beţişorul de portocal.
e) Forfecuţă de cuticule
Este forfecuţa care are vârful subţire. Se foloseşte în procesul de tăiere a pielii îngroşate din jurul
unghiei şi pentru tăierea cuticulelor.
f) Forfecuţă de cuticule
PRACTICA MANICHIURII
1. Structura unghiei
Orice unghie care pare bolnavă cu semne de infecţie sau pe un deget înroşit, umflat, iritat, dureros
sau cu puroi nu se lucrează de către manichiurista ei, aceea se trimite la doctor.
ONYCHOSIS este un termen tehnic care se referă la orice boală a unghiei.
a) ONYCHOMICOZA – este o infecţie cauzată de paraziţi vegetali. Se prezintă ca o încărcătură albicioasă
care poate fi răzuită sau ca striuri galbene în interiorul unghiei.
Boala porneşte de la partea liberă şi se răspândeşte către rădăcină. Porţiunea infectată este groasă şi
decolorată. Pe măsură ce infecţia avansează, apar iregularităţi de grosime, straturile infectate se desfac de
unghie şi lasă să se vadă partea bolnavă a patului unghiei.
b) PARONYCHIA – este o infecţie, o inflamare a ţesutului de jur împrejurul unghiei. Este o infecţie generată
de bacterii.
c) ONYCHIA – este inflamarea matrixului şi se datorează infectării cu bacterii din cauza instrumentelor de
manichiură.
d) ONYCHOCRYPTOSIS – unghii încărnate care pot genera o infecţie şi apar datorită pilirii exagerate a
unghiilor în partea laterală.
e) ONYCHOPTOSIS – este căderea unghiilor (una sau mai multe) şi are drept cauză sifilisul
f) ONYCHOLYSIS – este depărtarea unghiei de patul ei dar fără ca să cadă. Denotă boli interne
MANICHIURA CLASICĂ
1. Materialele necesare:
● alcool sanitar – 70 grade
● vată sau tampoane de bumbac speciale pentru manichiură
● şerveţele
● ulei vitaminizant pentru împingerea cuticulelor (Johnson, cu parafină)
● un bol de mărime redusă pentru înmuierea degetelor
● cleşte sau foarfece pentru tăierea unghiilor
● foarfece pentru tăierea cuticulelor (numai dacă sunt în exces, niciodată din proprie iniţiativă şi se va
explica, clientului riscurile tăierii cuticulelor cât şi faptul că peste tot în ţările civilizate s-a renunţat la acest
procedeu)
● o cremă hidratantă pentru executarea masajului mâinii
● un beţişor de lemn (lemn de portocal), sau din plastic
● perie pentru unghii
● pile de diferite abrazităţi
● bureţi de diferite abrazităţi pentru lustruirea unghiei şi pentru îndepărtarea oricăror impurităţi
● base coat – lac incolor cu rol de a proteja unghia de agenţii chimici cu care ea vine în contact
● pastă unghii – o gamă variată de culori
● top coat – lac incolor folosit numai după aplicarea pastei colorante. Rolul lui este de a proteja pasta de
unghii, de a o împiedica să sară de pe unghie şi de a da unghiei un aspect lucios, plăcut
● dizolvant
● o perniţă executată dintr-un material moale, acoperită întotdeauna cu un prosop mic, sau o ţesătură mică
de culoare albă. Acest prosop se schimbă înainte de fiecare clientă. Vom avea grijă funcţie de numărul
clientelor programate, să avem un număr identic de materiale şi prosoape.
2. Descrierea procedurii:
Atât clienta cât şi manichiurista vor trebui să se spele pe mâini înainte de începerea manichiurii.
Manichiurista se va dezinfecta pe mâini cu alcool de 70 grade.
În lipsa clientei de la masă, se va face încă o dată un scurt inventar al materialelor de care vom avea
nevoie astfel încât, să nu fim nevoite să le căutăm în prezenţa acesteia, ceea ce poate creea idea de
dezordine şi neprofesionalism.
Evident toate ustensilele înainte de utilizare vor fi dezinfectate în alcool de 70 grade sau în
sterilizatorul cu ultra violete.
Ustensilele se vor aşeza în partea dreaptă, astfel încât să fie mai uşor de manevrat când vor începe
să fie utilizate. Lacurile şi cosmeticele de care avem nevoie vor sta pe o măsuţă alăturată separat, cu vedere
direct spre clientă. Astfel, aceasta pe parcursul efectuării manichiurii, va avea timp suficient pentru a studia
paleta de culori economisind în acest mod timpul necesar aplicării pastei. Este foarte important înainte de a
începe efectuarea manichiurii să informăm clienta că repetarea operaţiunii de tăiere a cuticulelor, duce în
timp la apariţia unghiilor încărnate şi se cunoaşte deja în lumea medicală că o pieliţă tăiată în mod repetat,
nu duce la îndepărtarea ei definitivă, ci la creşterea ei mai pronunţată. Desigur dacă, clienta insistă asupra
tăierii cuticulei ne vom supune dorinţei acestuia, însă datoria noastră este de a informa clienta despre
dezavantajele pe care le prezintă această operaţie.
Primul pas înainte de începerea unei manichiuri este îndepărtarea lacului de pe unghii care ne
permite să examinăm mai uşor mâna şi degetele clientei pentru constatarea unei eventuale boli contagioase
sau iregularităţi ale unghiei.
Se începe cu mâna stângă, de la degetul mic spre degetul mare. Îndepărtarea lacului de pe unghii
se face umezind un tampon de vată cu dizolvant, se apasă vata pe unghie şi se trage rotind-o uşor spre vârf.
După îndepărtarea lacului vom întreba clienta ce dorinţe are. Împreună cu ea se stabileşte lungimea şi forma
dorită.
Se îndepărtează cu atenţie eventualele colţuri după care se începe procedeul de pilire pentru
stabilirea formei unghiei. Pila se ţine uşor oblic, presând puţin lateral sub unghie. Se manevrează dus-întors,
cu mişcări lungi corespunzătoare formei dorite.
Se verifică prin pipăirea cu degetul mare dacă marginea pilită este rotunjită şi fără asperităţi. Cu
partea fină a buffer-ului se curăţă întreaga suprafaţă a unghiei de resturi, o vom lustrui pentru a-i conferi un
aspect sănătos, lucios. Buffer-ul are rolul de a curăţa foarte bine unghiile pătate de agenţii chimici cum ar fi:
pete lăsate de aplicarea pastei direct pe unghie fără lac protector, petele lăsate de nicotină, etc
Cu ajutorul cuţitaşului pentru manichiură se dezlipeşte cu foarte mare grijă cuticula de jur-împrejur,
după care se introduce mâna stângă în bolul cu apă caldă în care s-a pus puţin şampon sau săpun lichid.
Mâna stângă va sta în apă până când se vor repeta operaţiunile în aceeaşi ordine la mâna dreaptă.
Clienta nu trebuie să stea cu mâna în bol mai mult de 8-10 minute, astfel pielea se va încreţi din
cauza apei şi va fi destul de dificil de lucrat. Se scoate mâna stângă din apă, se tamponează uşor cu
prosopul sau şerveţelul şi se începe cu degetul mic. Manichiurista va lucra cu prosopul sau şerveţelul
înfăşurat pe degetul mijlociu al mâinii ei stângi. Se desprinde cuticula cu cuţitaşul, de data aceasta ea fiind
înmuiată. Cu ajutorul forfecuţei pentru pieliţe se începe tăierea cu atenţie a porţiunii de cuticulă ieşită
puternic peste unghie. Cuticula se taie continuu dintr-o parte în cealaltă de jur-împrejurul unghiei, evitându-
se tăierea din mai multe bucăţi pentru a nu se franjura. După tăierea corectă a cuticulei, se înmoaie cuţitaşul
în apă curăţându-se toată suprafaţa unghiei pentru înlăturarea eventualelor impurităţi rămase.
Dacă doreşte clienta, se va aplica, carminul care are rol de dezinfectant şi totodată estetic.
Se repetă operaţiunea cu fiecare deget în parte, după care în aceeaşi ordine se lucrează şi mâna
dreaptă.
Următorul pas este aplicarea alcoolului sau a soluţiei antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor.
Urmează aplicarea uleiului vitaminizant care se aplică cu ajutorul beţişorului de portocal, urmat de
masajul mâinii care se efectuează cu ajutorul cremei hidratante.
Prezentăm în continuare unele metode de masaj al mâinii:
1. Materiale necesare
● 10 unghii false
● mătase naturală sau pânză fină pentru 10 unghii
● un glue (lipici) pentru lipirea unghiilor
● 3 pile cu diferite grade de abrazitate - una foarte abrazivă
- una intermediară pentru şlefuire laterală
- una fină pentru şlefuire mătase
● 2 buffere (bureţi de lustruire) - unul cu abrazitate mare pentru unghia falsă
- unul fin pentru mătase şi finisare finală
● un beţişor de lemn sau plastic pentru împinsul pieliţelor
● ulei vitaminizant pentru piele (Johnson, ulei cu parafină)
● o foarfecă pentru unghia falsă
● o foarfecă pentru mătase (mai fină)
● base coat – lac de protecţie a unghiei împotriva agenţilor chimici ce aduc modificări de formă şi culoare
unghiei naturale(pastă de unghii, nicotină, etc.)
● paste de unghii într-o gamă divers colorată
● top coat – lac de protecţie a pastei de unghii
● cremă hidratantă pentru masajul mâinii
VII. ACRYLICUL
1. Definiţie, terminologie
Unghiile de acrylic sunt realizate prin combinarea unui produs lichid de acrilic cu un produs de
acrylic pudră. Cele două produse formează o biluţă moale ce poate fi uşor modelată într-o formă de unghie.
După aplicare, acrilicul moale se întăreşte formând o unghie artificială puternică. Unghiile de acrylic pot fi
aplicate pe unghiile naturale, unghii false. Acestea pot fi de asemenea utilizate pentru a repara unghiile
slabe, roase sau rupte
Procedeul unghiilor de acrilic este simplu. Există trei ingrediente de bază în procesul unghiilor de
acrylic. Un monomer este realizat din molecule foarte mici nelipite una de alta. Acrylicul lichid este un tip de
monomer. Un polimer este format din molecule corelate într-un lanţ lung şi formează de regulă o structură
solidă. Unghiile de acrylic finisate sunt polimeri. Un catalizator este un ingredient care grăbeşte procesul de
întărire. Acrylicul pudră utilizat este o combinaţie de polimer construit şi catalizator. Procesul de formare a
unghiei se numeşte polimerizare.
IX. GELURI
X. TEHNICI
1.Tehnica Fibroglass
● Lipiţi capsulele de tip Squape
● Aplicaţi Ramolizor pe partea de nivelat
● Înlăturaţi luciul după capsulă cu pila Garnet
● Aplicaţi o bandă de Fibroglass pe toată lungimea şi lărgimea unghiei, oprindu-vă la
2-3 mm de cuticula superioară
● Aplicaţi un strat subţire de lipici Fibroglass
● Pulverizaţi “Glue Dry” de la 30 cm
Obs. Dacă, clienta simte un efect de încălzire după aplicarea lipiciului înseamnă că stratul dvs. de lipici
Fibroglass este foarte gros sau că glue dry a fost pulverizat prea de aproape, deci atenţie.
● Piliţi fibra de sticlă cu o pilă neagră fină sau cu pila care are 4 feţe, ri cu Garnet
● Reluaţi operaţiunile 5 şi 6 (numerotate prin puncte, respectiv punctele 5 şi 6) de două ori
● Piliţi lejer suprafaţa unghiei cu pila neagră sau cu pila cu 4 feţe.
● Neteziţi suprafaţa cu blocul alb.
● Aplicaţi ulei pentru cuticule sau ROLL-ON după care se masează
● Terminaţi netezirea cu blocul cu mai multe feţe
● Trimiteţi clienta să se spele pe mâini
● Aplicaţi baza hidratantă
● Lăsaţi să se usuce. Aplicaţi 2 straturi de ojă, lăsând să se usuce fiecare strat şi punem fixator TOP 60
CAND FREZAM
Purtati o masca anti praf in timp ce frezati. In timp ce frezam unghiile false, rezulta un praf care nu
cade ci zboara in sus, existind riscul sa ni se depuna apoi in plamani.
Cind se pozitioneaza un cap de freza nu trebuie introdus in freza pina la capat, ci se lasa sa iasa un pic,
astfel poate fi utilizat in totalitate.
Atunci cind frezati este important sa miscati freza in mod constant. Daca se sta prea mult intr-un
singur loc(citeva secunde) se creeaza forte de frecare, zona se incalzeste brusc iar clientul v-a sinti o mare
durere. Trebuie sa aveti mereu in minte faptul ca patul unghial simte caldura incepind de la 80C. Deci cind
clientul se plinge ca simte caldura pe deget, inseamna ca patul unghial s-a incins foarte tare.
Nu trebuie sa apasati niciodata cu freza. Lasati freza sa-si faca treaba ei. Daca apasati, se creeaza
si in acest caz fristiune si clientul simte imediat caldura pe deget.
Miscarea frezei este de la stinga la dreapta si inapoi, unghiaajustindu-se in mod uniform. Doar la colturi
puteti folosi freza de sus in jos dar nu prea multe ori.
In timp ce miscati freza de la stinga la dreapta si inapoi, miscati-o si de sus in jos, peentru a pili atit
suprafata unghiei cit si patul unghial.
Fiti atenti sa tineti freza intotdeaunan paralel cu unghia falsa. Nu inclinati freza, pentru ca atunci veti taia cu
ea. Toate capetele pe care le voi folosi la Acril, trebuie sa fie capete cu diamant(diamantate)
Carbid, diamant, smirghel, ponce
Capatul pentru pregatit: este un capat cu virful conic (sau ascutit) si se foloseste pentru
indepartarea cuticulei, si chiar pentru indepartarea luciului unghiei naturale. Turatia trebuie sa fie minima.
Daca trecem capul de freza pe suprafata mainii trebuie sa fie o senzatie placuta. Atunci turatia este cea
potrivita(aprox 2000 de turatii) . Pentru manichiura si pedichiura se recomanda folosirea capetelor din piatra
ponce.
Capatul glont(bullet): este proiectat a fi folosit si pentru curatarea dedesubtului unghiei(adica virful
pe dedesupt). Curatarea se face cu o turatie mica. Aveti grija sa nu frezati de tot unghia naturala. Daca veti
face asta, unghia naturala se va retrage si veti obtine efectul de “pocketlifting”(unghia falsa se desprinde si
se ridica la mijloc)(cam 6000-7500 rotatii).Aceasta operatie poate fi executata si cu capatul de pregatire
De asemenea daca am material care s-a scurs, il pot indeparta cu ajutorul acestui cap de frezat. Turatia
trebuie sa fie de aprox. 10.000-15.000 de rotatii.
Capul Butoias(barrel) : este disponibil in 3 variante: fine, mediu si course. Cel mediu si cel mare se
folosesc pentru a subtia unghia prin frezare si pentru a o scurta. Capul fine se foloseste pentru a finisa.
Aceste capete se folosesc lao turatie de 10.000 pina la 15.000 de rotatii.
Petru GEL exista un cap de freza cu mandrina pe care se monteaza o mica rola abraziva. Rolele
abrazive sunt disponibile in varianta fina, medium si cu granulatie mare(240, 120, 80). Rolele abrazive sunt
de unica folosinta.
Pentru gel nu folositi niciodata un cap freza cu diamant deoarce pulberea rezultata este atit de fina incit intra
in porii capuli cu diamant si nu se mai poate curata niciodata.
MANICHIURA EXECUTATA CU AJUTORUL PILEI ELECTRICE
• Dezinfectati mana dumneavoastra si mana clientei.
Impingeti cuticula cu pusherul
Pentru scurtarea unghiei naturale folositi mandrinela cu rola abraziva 120 sau 240. Tineti piesa
vertical si cu partea de virf scurtati virful unghiei naturale.
Tineti piesa orizontal si folosind acelasi cap inndepartati orice urme de pe suprafata unghiei
naturale.
Indepartati urmele de pretigium si curratati cuticula. Tineti bitul paralel cu unghia si folositi virful lui
pentru a curata. Urmariti conturul cuticulei fara sa schimbati unghiul bitului care trebuie sa fie
permanent paralel cu unghia.
Daca aveti biti de chamois, puneti o picatura de ulei pe unghie si cu turatia de 6000-7000 rotatii, dati
luciu unghiie naturale.
Curatati unghia de resturi
Indepartati eventuale resturi mici de oiele cu ajutorul clestisoruli de cuticule.
MANICHIURA SPA
Un sistem complet de ingrijire pentru unghii si maini superbe
Pentru a pastra frumusetea naturala a unghiilor, este foarte important sa le oferiti continu principii
active esentiale, hranirea si hidratarea necesara.
Produsele complementare sunt special adaptate la nevoile unghiilor si le ofera ingrijirea intensiva
pentru o protectie optima. Oferiti unghiilor dumneavoastra conceptul unic de ingrijire SPA pentru a le
conserva frumusetea si a le proteja impotriva influentelor exterioare daunatoare.
CONCEPTUL SPA
S= SANUS P=PER A=AQUAM
SPA-ul ofera optima protectie impotriva agresorilor mici cum ar fi spray de par,
parfum,desinfectanti, etc...,nu ofera numai produse pentru problemele unghiilor, ci si o ingrijire completa
pentru a pastra unghiile si pielea frumoase.
Problemele unghiilor sunt usor identificate folosind ghidul culorilor creat de alessandro pentru o
usoara identificare a tipului unghiei clientei. Trei culori diferite sunt folosite pentru a deosebi trei tipuri de
unghie importante. Ingrijirea unghiei este creata in functie tipul unghiei, simplu, repede si profesional.
Unghia subtire este este foarte neteda si lucioasa, iar virful unghiei este de
culoare deschisa catre alb. Deseori este plata pe laterale sau chiar tinde a
avea forma de lingura. Unghia este subtire cind aplicind o mica apasare pe virful
unghiei aceasta se indoaie. In cele mai multe cazuri cuticula este foarte fina,
pielea mainii moale si umeda cu o structura foarte fina. Unghiile moi de
asemenea au tendinta de a se despica(exfolia)
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsǎ a unui om adult acoperǎ o suprafatǎ de circa
2 metri pǎtrati, cam cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce inseamnǎ cam a
douǎzecea parte din greutatea intregului corp.
Functiile pielii sunt multiple: asigura prin elasticitatea sa protectia
mecanica a organismului (adica ne apara intr-o mare masura de
lovituri, taieturi, zgiriieturi), opunindu-se socurilor din exterior,
protectia termica prin faptul ca inveleste corpul si participa la
termoreglare (adica ne face sa transpiram cind e prea cald si prin
aparitia "pielii de gaina"sa ne incalzim cind ne e frig), protectia
contra radiatiilor solare (adica ne apara de cancere datorate
expunerii la soare si de arsurile direct cauzate de soare), protectia
sebacee , face ca la suprafata pielii sa se formeze un strat subtire
gras, numit filmul hidrolipidic, care ne apara de patrunderea
microbilor in piele.O alta protectie este cea sudorala , cea care
sigura transpiratia prin acare se elimina din organism o parte din
toxine, in acelasi timp asigurindu-se racirea si umedifierea pielii.
Grosimea pielii varieazǎ intre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in
regiunile corporale putin expuse la uzurǎ sau presiune, si mai
groasǎ pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi.
Privita la microscopul optic pielea apare formata din epiderm si
derm sub care se gaseste un strat de grasime atasat pielii numit
hipoderm.Stratul superficial, epidermul , are o grosime de
cca.0,2mm, iar dermul de 2mm pina la 4mm.
La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ
straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de
randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta,
asemeni unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurintǎ in timpul
miscǎrii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar
aceasta nu se uzeazǎ, fiindcǎ celulele moarte sunt inlocuite in permanentǎ cu altele noi.
Termeni medicali pentru diferite portiuni ale pielii, sunt utilizati in mod frecvent pentru a vinde produsele
destinate ingrijirii pielii si pentru a promova diferite proceduri cosmetice.
Epidermul: stratul superior al pielii
Epidermul este cel mai subtire strat al pielii; cu toate acestea este responsabil de protectia fata de
injuriile produse de mediu. Epidermul la randul sau, este constituit din 5 straturi: stratul germinativ, stratul
spinos, stratul granulos, stratul lucios si stratul cornos. Epidermul gazduieste si alte tipuri de celule:
keratinocite, melanocite si celule Langerhans. Keratinocitele secreta proteina cunoscuta sub numele de
keratina, principala componenta a epidermului.
- cuticle remover –produs pentru inmuierea stratului superficial de celule moarte ale cuticulei
- Scrub sau Exfoliant - trateaza efectiv stratul superior al pielii mainilor. Zilnic, stratul de celule moarte ale
pielii, creste. Aceasta acumulare continua de celule, face ca pielea sa aiba o structura inegala,dura si sa
para lipsita de viata, obosita si mbatrinita.
Cu ajutorul Scrub-ului se inlatura usor si totodata profund acest strat de celule moarte si se imbunatateste
aspectul pielii dindu-i un aspect proaspat si stralucitor. Pielea ramane moale si catifelata
- Gomaj- Contine particule mult mai mici si mai fine pentru curatarea pielii
MASCA - Proprietatile de hidratare vor face ca pielea sa para mai tinara, intinsa si revigorata
Pielea va fi astfel hranita si hidratata,
- Crema sau Uleiul pentru MASAJ - care hraneste si hidrateaza pielea
masajul mainilor ajuta la: Stimula circulatia singelui
Reface elasticitatea si culoarea pieli cit si tonusul muschilor
Hidrateaza pielea
Indeparteaza tensiunea musculara si din incheieturi
Imbunatateaste calitatea miscarii si a articulatiilor
Elimina disconfortul artritei si al reumatismului
Ca instrumente folosim: pile pentru unghia naturala
Bufere
Bufere de luciu
Pusher inox
Betisor de portocal
Clestisor de cuticule sau forfecuta de cuticule
MANICHIURA SPA
Lacul se vopseste de 2 ori, primul strat subtire , al doilea mai gros . Al treilea strat de protejare si luciu.
Pictarea unghiilor
Oja metalica
Cu ajutorul culorilor de oja metalica putem obtine cel mai usor unghii metalice. Chiar si cea mai
conservatoare doamna poate gasi o culoare de oja metalica care sa-i placa si poate obtine acest look trendy.
Majoritatea marilor producatori de oja au scos colectii noi de culori pentru unghii metalice, dar exista doar
cateva numitoare comune: auriu, bronz, mov si albastru.
MANICHIURA JAPONEZA
Manichiura Japoneza - nail art pe unghii false
Termenul generic de manichiura japoneza este asociat unor concepte foarte diferite si desemneaza atat un
tip de manichiura clasica, despre care am scris in articolul “manichiura japoneza“, cat si un gen de nail art pe
aplicatie de unghii false. Particularitatea acestui tip de manichiura o reprezinta decoratiunile de unghii
folosite excesiv, rezultand o forma de nail art foarte incarcata.
Totul a inceput la mijlocul anilor ‘90, atunci cand a luat amploare moda strazii si cultura pop specifica
Japoniei. In mod neasteptat, manichiura japoneza a prins foarte bine, a supravietuit pana azi, cand este
adoptata de femeile de toate varstele si iata ca a depasit hotarele Japoniei. Manichiura stereoscopica, asa
cum este numita in Statele Unite manichiura japoneza a aparut ca serviciu incepand cu anul 2009, iar in
Europa a inceput sa se ceara abia din 2010. Datorita caracterului foarte extravagant, manichiura japoneza
este apreciata de europencele in general conservatoare, doar pe segmentul de varsta 15-23 si este asociata
de obicei cu tinute de genul Sweet Lolita ( Hello Kitty) sau Sweet Punk (tinute de scena Gwen Stefani, Katty
Perry sau Lady Gaga).
Manichiura japoneza se realizeaza pe o aplicatie de unghii false cu gel sau acril, care poate sa aiba fond din
culori intrepatrunse sau culori mate, care se aplica sub stratul de sigiliu. De asemenea fondul colorat se
poate realiza cu air brush . Pe suprafata rezultata se monteazacu lipici special multe decoratiuni, de toate
formele: pietricele, strass-uri, fundite, bilute, perle, fluturasi, floricele, pene, fructe, stelute, figurine fimo, etc..
Decoratiunile pot fi insotite si de abtibilduri, litere sau chiar picaturi de acril colorat, dispuse astfel incat sa
creeze modele de unghii foarte originale si extrem de diversificate.
DECORATIUNI DE UNGHII
Unghii cu strass-uri laturi de manichiura moon si manichiura grafica pop art, anul acesta unul dintre
curentele importante din acest domeniu este reprezentat de manichiura infrumusetata cu diverse
decoratiuni de unghii. Acestea pot fi foarte variate, de diverse forme si marimi, colante sau nu, in forma de
pietre, lucioase, mate, etc …
Decoratiunile de unghii se folosesc de mult timp, insa in fiecare an exista decoratiuni de unghii trendy,
specifice pentru fiecare sezon.
Anul acesta la moda sunt decoratiuni de unghii de tip strass Swarovski, colorate, in forma de caro, din care
se aplica cate una pe unghie sau strass Swarovski clasic cu care se decoreaza unghia in totalitate, pe toata
suprafata, strass langa strass.
In acest sezon se foloseste in premiera pentru decorarea unghiilor sticla pisata, care confera un
efect glazurat si lucios, pentru un look foarte original. Daca urmati acest trend va trebui sa purtati unghii
colorate puternic, cu multe decoratiuni dispuse in degrade, sau daca sunteti mai conservatoare veti putea
obtine un look flashy care se incadreaza in acest curent prin folosirea unui lac de unghii cu bucati mari de
gliter. Deasemenea unghiile se pot decora cu ajutorul gelurilor colorate, combinate pe ud, combinand geluri
mate cu geluri gliterate (geluri cu sclipici), vopsea acrilica si strass-uri.
Exista modele de unghii care se pot realiza acasa cu ajutorul decoratiunilor colante, cu strass-uri sau lacuri
gliterate, dar cele mai complexe si mai reusite modele de unghii trendy se realizeaza in salon, de catre
tehnicieni care folosesc materiale profesionale.
MANICHIURA MOON
Manichiura moon este de fapt un come back al unui curent mai vechi specific anilor ’20 , ’30 si ’40.
Cu toate acestea beneficiaza de o abordare modernista prin prisma culorilor folosite si deasemenea prin
colorarea optionala a varfului in oglinda cu zona cuticulei. Acest tip de manichiura a fost inventat de o
manichiurista de la studiourile MGM la inceputul anilor ’20 si a venit mai mult ca o rezolvare a unei probleme.
In aceeasi perioada s-a inceput folosirea vopselei pentru masini la pictarea unghiilor, fara vreo modificare a
formulei chimice, dar s-a observat ca din cauza componentilor agresivi, aceasta ataca unghia, cu precadere
in zona lunulei (semiluna unghiei), care este si cea mai sensibila. In consecinta, ca rezolvare a acestei
probleme, a aparut manichiura moon, care implica atunci colorarea unghiei, cu exceptia zonei lunulei, adica
zona de langa cuticula. Spre deosebire de acea perioada, in zilele noastre nu poate fi vorba de necesitate, ci
doar de estetica si manichiura moon poate fi realizata din doua culori suprapuse pentru a crea un anumit
efect optic. Exista unele culori specifice sezonului, cum ar fi camel, cappuccino, vanilie si maro pentru
primavara, iar pentru vara grej, vernil, lila, somon si bleu, care pot fi toate combinate cu culori contrastante
sau cu alb si negru.
Din pacate, manichiura moon e destul de greu de obtinut acasa, fiindca trebuie folosite sabloane
pentru simetrie la toate unghiile si aceste sabloane nu sunt deocamdata disponibile decat in mediul
profesionist din saloane. Manichiura moon este in esenta tot o forma de french, dar stilizat si pretabil in
special pe o forma rotunjita a unghiei. Se potriveste segmentului de varsta 25-45 de ani, in general
doamnelor elegante si cu o anumita atitudine, care stiu sa poarte unghii alungite si rotunjite.
Manichiura Pop Art
CUŢITUL (dăltiţă)-un bisturiu foarte ascuţit cu vârful în formă de daltă, se foloseşte la scoaterea
colţurilor foarte mari ale unghiilor deformate.
CHIURETA este formată dintr-un singur corp, mânerul se continuă cu o tijă cilindrică, îngustă, cu
vârful rotunjit, iar pe una dintre suprafeţe lama este concavă.
In funcţie de tipul de lama se disting:
CHIURETA NR.1 - are tija cilindrică cea mai mică, se foloseşte la dezlipirea pieliţelor din şantul periunghial,
la aplicarea carminului, la scoaterea colţurilor sau a bătăturilor foarte mici situate sub colţul scos.
CHIURETA NR.2 - are tija cilindrică mai mare, se foloseşte la scoaterea colţurilor şi a bătăturilor mari de sub
colţul scos
CHIURETA NR.3 - are tija cilindrică mai mare decât chiureta nr.2, se foloseşte în cazuri speciale(la
extragerea unghiilor sau a colţurilor)
ROZETA - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă ce se îngustează spre vârf şi lama se
rotunjeşte, se foloseşte la extracţia bătăturilor de pe şi dintre falange, de pe talpa piciorului sau de
pe calcâi.
LANCEA(săgeata) - are un singur corp, mânerul se continuă cu o lamă care se îngustează la vârf si
apoi se lăţeşte (asemănătoare cu un romb cu colţuri), se foloseşte la extragerea bătăturilor adânci
pe sau dintre falange.
PILA - lama de oţel are ambele suprafeţe cu striaţii foarte fine şi ascuţite,
se foloseşte la pilirea, formarea şi finisarea unghiilor şi în operaţia de
scurtare
TIPURI DE PILE:
1. Diamant pentru unghiile dure
2. Şmirghel pentru unghiile moi, sensibile care se pot rupe
3. Pila pentru calcaie
APARATUL ELECTRIC PENTRU MANICHIURĂ PEDICHIURA
In tratamente mai complexe, clienta poate fi lasata la inmuiat si 30 de minute. In cazul in care s-au produs
leziuni, dupa scoaterea bataturilor mai profunde, se dezinfecteaza cu spirt sau septol. Ranile care
sangereaza pot fi date cu apa oxigenata.Impotriva infectiilor poate fi folosit si rivanol sau penicilina sub forma
de pulbere, sau sulfamina.Pe toate ranile pe care s-au folosit medicamente se va pune un pansament steril.
In cazul in care clienta are varice, inainte de a efectua baia, se vor bandaja gambele pentru a contracara
efectul apei calde care dilata vasele de sange. Tot in acest caz, se va folosi apa ceva mai rece. Impotriva
gadilatului se poate masa talpa piciorului, pentru a atenua gadilatul. In cazul in care clienta are basici, se vor
taia cu foarfecele (nu jupuite), in asa fel incat sa curga lichidul si pielea sa ramana cat mai intacta. Se
dezinfecteaza locul, se panseaza, impiedicand infectarea. In cazul in care s-a format puroi, in urma extragerii
unor bataturi sau a unei unghii incarnate, clienta va fi trimisa la medic pentru a evita infectii mai grave, uneori
fiind nevoie sa se scoata unghia in intregime.
In cazul in care clientul se plange de transpiratie abundenta se tin picioarele in apa calda la o temperatura de
20-30 grade timp de 25-30 minute. Se lasa pielea sa se usuce de la sine dupa care pedichiuristul va aplica
pe talpi, degete si falange 10 g aci boric. Tratamentul se va repeta trei zile consecutiv.
TIPURI DE PEDICHIURA
Există diferite tipuri de pedichiura. Unele dintre cele mai comune tipuri sunt după cum urmează (nume şi
produse pot varia de la spa la spa):
Pedichiura Obisnuita: Acesta este un tratament simplu care include înmuierea piciorului, spălarea lui cu o
piatra ponce, taierea si modelarea unghiilor, masarea acestuia, hidratarea cu crema si lustruirea unghiilor.
Pedichiura Spa: Include o pedichiură obisnuita şi, în general, adaugă una dintre următoarele: baie cu
parafina, masti, noroi sau tratament cu alge marine.
Pedichiura frantuzeasca: Este o pedichiura obisnuita care implică utilizarea de oja alba pe vârfurile
unghiilor si a rozului pur pe baza.
Mini Pedichiura: Aceasta se concentrează în principal pe degetele de la picioare, umezindu-le rapid, pilirea
si aplicarea de oja, dar nu include masaj sau de îngrijire. Acesta este conceput pentru o întâlnire între
programarile regulate pentru picioare, în general, bine întreţinute.
Athletic Pedichiura: Aceasta este o pedichiura obisnuita pentru bărbaţi sau femei. Ea nu presupune
aplicarea de oja, ci doar aplicarea de lac de unghii. De obicei, aromele utilizate sunt racoritoare, precum
menta, castravetele sau eucaliptul.
Pedichiura cu ciocolata: O pedichiura obisnuita, care poate include inmuierea piciorului cu ciocolata,
masca de ciocolata sau loţiune hidratantă de ciocolata.
Ice Cream Pedichiura: O pedichiură obisnuita în cazul în care va alegeţi un dispozitiv de baie al picioarelor
sub forma de cupa de inghetata. Inmuierea este urmată de o frecare a picioarelor de obicei în vanilie,
ciocolata sau capsuni, aplicand deasupra o lotiune hidratanta (frisca), iar mai apoi aplicarea de oja Cherri-
Red.
Pedichiura Margarita: Aceasta este o pedichiura obisnuita care include frectia cu sare, înmuierea in apa cu
lămâi proaspete, un masaj cu uleiuri pe baza de extract de lamaie si crema hidratanta.
Pedichiura cu sampanie sau vin: Acesta este o pedichiura obisnuita care utilizeaza, de obicei, un gomaj
de seminţe de struguri, masca de struguri iar in final ulei de seminţe de struguri sau de masaj hidratant.
Dupa ce picioarele au stat in apa calda cu bicarbonat de sodiu atat cat a fost nevoie pentru
inmuierea tesuturilor ingrosate, se poate incepe realizarea pedichiurii. Cu ajutorul chiuretei se indeparteaza
pielita din jurul unghiilor si eventual de pe patul unghiei. Se curata santul de impuritati avand grija sa nu se
irite sau sa se razuie pielea. Cu chiureta sa impinge pielita spre radacina acesteia, apoi cu ajutorul forfecutei
se taie doar daca clienta solicita acest lucru in mod special. In caz contrar, se curata santul periunghial si se
aplica gel dizolvant special pentru cuticule si se maseaza pana la patrunderea acestuia completa in piele.
Scurtarea (taierea) unghiilor se face cu ajutorul clestelui. Se incepe cu degetul mare, scurtarea
facandu-se in asa fel incat prin atingerea lor cu pulpa degetelor sa se simta extremitatea libera a unghiei. Nu
se recomanda taierea colturilor unghiilor adanci, chiar daca clientii solicita acest lucru, deoarece unghia se
incarneaza. Scoaterea colturilor se face cu chiureta.
In continuare se pilesc unghiile pentru inlaturarea asperitatilor. Se recomanda verificarea operatiei
de pilire prin trecerea cu latul unghiei pe conturul exterior al unghiei si daca se simte o asperitate sau se
produce senzatia de agatare a unghiei, se rectifica cu atentie portiunea respectiva, pana cand unghia nu mai
prezinta asperitati. Acest lucru este foarte important mai ales ca ciorapii subtiri se pot agata foarte usor.
Se dezinfecteaza unghiile cu alcool si se aplica carminul (dezinfecteaza, rol estetic dar si de
evidentiator pentru eventualele defecte de pedichiura) si se lacuiesc. Lacul se aplica in doua etape, prin
pensulare, numai dupa ce au fost montate distantatoare pentru degete.
Masajul:
Se sutine laba piciorului cu ambele maini, in timp ce degetele mari efectueaza miscari
circulare,presand tesuturile de pe suprafata superioara a labei piciorului.Masajul se executa cu miscari
incepand de la degete spre calcai si invers.
Tratamentul calcaielor
Calusurile si bataturile sunt zone de piele ingrosata, intarita, moarta. Ele se formeaza pentru a
proteja pielea si alte structuri de sub piele de presiune, frictiune sau traumatism. Pot avea o culoare galbuie
sau spre gri, pot fi mai putin sensibile la atingere decat pielea inconjuratoare si la contact pot avea un aspect
rugos (neregulat). Calusurile de pe maini si picioare la persoanele active sunt normale. Acestea devin o
problema cand cresc suficient de mult pentru a fi dureroase.
Bataturile se gasesc de obicei acolo unde degetele se freaca intre ele. Bataturile au o parte interna care
poate fi dura sau moale. O batatura moale se gaseste de obicei intre degetele de la picioare (de obicei intre
degetele 4 si 5), in tip ce o batatura tare se gaseste frecvent la suprafata unei parti osoase a degetului de la
picior (de obicei deasupra degetului 5).
Cauze - Calusurile si bataturile sunt cauzate de presiune si frecare repetata pe o zona a pielii, pe o
perioada mai mare de timp. Presiunea determina moartea pielii si formarea unei suprafete tari, protectoare.
O batatura moale se formeaza in acelasi fel, atunci cand transpiratia inmoaie centrul tare. Acest
fenomen are loc mai ales intre degetele de la picioare. Calusurile si bataturile nu sunt cauzate de un virus si
nu sunt contagioase. Calusurile si bataturile de pe picioare sunt cauzate de obicei de presiunea exercitata de
incaltaminte.Pantofii stramti exercita presiune asupra partilor laterale ale piciorului. Pantofii cu tocuri inalte
exercita presiune asupra partii din fata a piciorului.Pantofii prea largi cauzeaza alunecarea piciorului si
frecarea acestuia de pantof.Pantofii cu talpile prea subtiri creeaza o presiune marita asupra talpii, spre
deosebire de pantofii cu o talpa mai groasa. Purtarea sandalelor si a pantofilor fara sosete poate duce la o
frecare mai mare. Piciorul se poate freca de o cusatura sau de o intaritura din interiorul pantofului. Sosetele
care nu se potrivesc poat creea o presiune marita acolo unde soseta se aglomereaza.Mersul in picioarele
goale creeaza de asemenea calusuri.Calusurile si bataturile se dezvolta frecvent pe diformitati cauzate de
artrita reumatoida, monturi, degetul doi indreptat in jos sau degetele de la picioare in gheara. Calusurile si
bataturile de la picioare pot fi cauzate si de presiunea repetata datorata unei activitati sportive (cum ar fi
calusul de la baza piciorului in piciorul de atlet), unui mers anormal, unei structuri osoase anormale cum ar fi
platfusul sau osteofitele (mici excrescente osoase care se formeaza in regiunea articulara).
Simptome includ dureri la mers sau la purtarea pantofilor si dificultati la incaltare. Presarea si
stoarcerea calusurilor si bataturilor poate determina de asemenea durere.
Tratament
- reducerea marimii calusului prin inmuierea calusului sau a bataturii in apa calduta, iar apoi folosirea pietrei
ponce pentru a elimina cu delicatete pielea moarta: nu trebuie taiata batatura sau calusul de catre
pedichiurista, mai ales daca exista diabet, o arteriopatie periferica sau alte conditii clinice ce pot cauza
probleme circulatorii sau amorteala
- purtarea de pantofi incapatori si care se potrivesc bine, cu botul mai larg: acestia vor impiedica degetele de
la picioare sa stea aglomerate, scazand presiunea exercitata asupra bataturilor dure; talpile mai groase pot
scadea presiunea exercitata asupra calusurilor in timpul mersului
- folosirea de acid salicilic pentru inmuierea calusului sau a bataturii, care se poate indeparta mai apoi prin
folosirea pietrei ponce.Unii specilisti nu recomanda folosirea acidului salicilic, pentru ca acesta poate afecta
si pielea inconjuratoare. Daca se foloseste acidul salicilic, acesta trebuie aplicat numai pe suprafata calusului
si nu si pe pielea inconjuratoare.
Complicatii - Calusurile si bataturile netratate pot cauza dureri in timpul mersului sau la purtarea de
incaltaminte, modificari ale posturii sau ale mersului pentru a evita durerea, inflamatia structurii dintre piele si
os (bursita), aparitia de vezicule (basici), infectia osului (osteomielita), infectia bacteriana a articulatiei (artrita
septica) sau o ulceratie a pielii.
PEDICHIURA LA DOMICILIU
Pasul 1: si cel mai important prim pas în orice pedichiura este de a inmuia pielea intensiv. Există o
varietate de moduri în care puteţi face acest lucru cu uşurinţă. Cel mai simplu mod de a face acest lucru este
pur şi simplu cufundarea picioarelor într-o cadă de apă caldă până se inmoaie pielea. Este cea mai simplă
metodă, dar nu este tocmai cea mai revigoranta.
Pasul 2: Urmeaza aplicarea cremei pentru cuticule din jurul zonei unghiilor şi se lasă să se
hrănească şi să se înmoaie cuticulele pentru câteva minute. Apoi, folosind un betisor, se împing uşor înapoi
cuticulele în mişcări mici circulare peste tot în jurul unghiilor. Fa acest lucru cu blandete!
Pasul 3: Acest pas implică modelarea unghiilor de la picioare. Trebuie să taiati unghiile la lungimea
care vă place, întotdeauna amintindu-va să păstrati partile laterale ale unghiei mai mari decat partea din
mijloc pentru a preveni incarnarea unghiilor. Va trebui apoi sa va piliti unghiile pentru a le aduce la forma
corespunzătoare.
Pasul 4: Aplicati ulei de cuticula pentru a vă scăpa de cuticulele fisurate, care pot fi o problema.
Pasul 5: Folositi un tampon de bumbac înmuiat în acetone; stergeti usor surplusul de ulei de pe unghii.
Înainte de a aplica oja folositi un strat de bază de calitate. S-a convenit că elementul cel mai important în
păstrarea aspectului natural este aplicarea unui strat de bază de calitate, nu vă zgârciţi la acesta. Atunci
când se aplică lacul de unghii, amintiţi-vă de culorile mai uşoare, pasteluri şi nuanţe irizate care vor flata
pielea bronzata. Culorile inchise pot părea dure şi sunt mai greu de întreţinut.
Asadar, acestea sunt metode simple, la indemana tuturor, usor de pus in practica si totodata asigura
frumusetea si sanatatea picioarelor dumneavoastra.
RISCURILE PEDICHIURII
Pedichiura este un mod de a da picioarelor tale un bine-meritat rasfat si curatare profunda. Cei mai
mulţi oameni iubesc sa fie rasfatati sis a se simta relaxati in timpul pedichiurii. Cu toate acestea, pedichiura
dumneavoastra se poate transforma într-un coşmar, dacă dispozitivul de curatare al picioarelor nu este
curăţat în mod corespunzător. Când dispozitivele nu sunt curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător,
bacteriile se pot dezvolta la un nivel deosebit de ridicat. În cazul în care ustensilele sunt necorespunzător
curăţate, acestea pot conţine bacterii numite fortuitum Mycobacterium sau alte tipuri de ciuperci. .
Poate un Mycobacterium fortuitum sa fie tratat?Da. Infecţie pot fi tratate cu antibiotice şi ranile se
vor vindeca de la sine. Tratamentul poate dura cateva saptamani pana la finalizare. În funcţie de gravitate,
tratamentul poate include mai multe etape de tratare cu antibiotice, cu durată de până la câteva luni.
Se recomanda pedichiura pacientilor care isi doresc sa-si mentina atat sanatatea cat si aspectul
sanatos al picioarelor, dar trebuie sa aleaga cu grija salonul la care vor merge. In timp ce numarul saloanelor
si statiunilor de frumusete este in crestere, regulile lor de igiena, in schimb, nu sunt. Spre deosebire de
spitale, industria cosmetica nu este obligata sa efectueze proceduri cum ar fi sterilizarea. Cel mai mare
factor de risc (in realizarea unei pedichiuri) este infectia. Multe saloane nu dezinfecteaza corespunzator.
Acest lucru este o problema majora: expertii spun ca cel mai mare pericol al folosirii pedichiurii sunt infectiile
ciupercoase cum ar fi piciorul atletului, infectiile bacteriene cum ar fi stafilococul si (cel mai periculos dintre
toate) negii, hepatita B si C. Dar nu trebuie sa te feresti de pedichiura daca urmezi urmatoarele sfaturi:
1.Asteapta ca taieturile sa se vindece.
2.Cand ai de-a face cu muscaturi de insecte, taieturi si vanatai pe suprafata picioarelor tale, sari
peste pedichiura pana acestea se vindeca. Aceste abraziuni pot permite intrarea micro-orgasismelor direct
din cadita de picioare, cauzand infectii. Si asteapta si cu folosirea aparatului de ras, a cerii sau a cremei de
indepartare a parului inainte de pedichiura. Astfel poti preveni intrarea bacterii
lor in piele.
3.Asigura-te ca acea cadita de picioare a fost dezinfectataCand esti la un restaurant, cu siguranta
observi daca farfuria sau paharul tau sunt murdare. Fii atenta in acelasi fel si in salonul sau statiunea de
frumusete.Caditele de picioare ar trebui curatate intre fiecare client, si ar trebui acordat suficient timp pentru
ca dezinfectantul sa-si faca efectul (din cauza sistemului lor de filtrare, caditele de picioare pot retine
bacteriile si se pot raspandi prin apa).
4.Simte-te libera sa intrebi pedichiurista cum sunt curatate caditele de pedichiura si cel mai
important cat de des. Trebuie sa fii la fel de atenta si la ustensilele folosite la pedichiura. Aceste mici
instrumente ascund mii de bacterii si ar trebui curatate si dezinfectate la fiecare folosinta. Care este cea mai
buna varianta pentru a avea o cadita si ustensile curate? Programeaza-ti sedinta de pedichiura la prima ora
dimineata, astfel dezinfectantul va avea timp sa actioneze (unii experti sugereaza sa-ti aduci propriile
ustensile).
5.Asigura-te ca pedichiurista ta are mainile curate.Daca pedichiurista ta poarta manusi, asigura-te ca
a luat o pereche noua de manusi inainte sa-si puna mainile in apa. Daca pedichiurista a sarit peste etapa
manusilor, asigura-te ca s-a spalat pe maini inainte sa le puna in apa ta. Manusile si mainile murdare pot
trasnmite bacteriile si infectiile intre clienti.
6.Nu-ti taia cuticulele!Cuticulele tale sunt ca o bariera impotriva bacteriilor si a altor micro-orgasisme
care intra prin piele, asa ca doar impinge-le. Daca pedichiurista ta foloseste des ustensile ascutite in timpul
pedichiurii, fii atenta. Ar putea cu usurintaciupi pielea si cauza o infectie.
7.Dupa cateva zile de la pedichiura, analizeaza-ti cu atentia pielea. Infectiile se pot dezvolta si pot
deveni grave in timp. Daca ai nelamuriri privind ranile deschise de pe pielea ta nu ezita sa-ti contactezi
medicul.
Sfaturi utile!
Întrebaţi manichiuristul cat de des rebuie curatate ustensilele. Ustensilele ar trebui să fie curăţate cel
puţin o dată pe zi. Bacteriile sunt pretutindeni. Filtrul trebuie să fie curatat de resturi. Adresaţi-vă
pentru a vedea filtrul ca sa vă asigurati că este curat.
Întrebati manichiuristul despre modul in care este curăţat dispozitivul de spalare al picioarelor.
Aceste dispozitive ar trebui să fie curăţate cu o solutie de inalbitor pentru 15 minute.
Nu va epilati picioarele cu 24 de ore înainte de pedichiură. Iritatiile picioarelor cauzate de epilat pot
favoriza intrarea unor bacterii in piele. Asiguraţi-vă că salonul sterilizează echipamentul de metal
între programari. Unele saloane vă vor permite să va aduceti propriul echipament de metal.
Asiguraţi-vă că salon a postat o licenţă valabila din partea Consiliului de Cosmetică, precum şi un
poster cu Consiliul Sanatatii si Sigurantei.
Asiguraţi-vă că pedichiuristul dvs. a postat licenţa.
Nu lasati pedichiuristul sa va taie cuticulele. Taierea cuticulelor favorizeaza aparitia bacteriilor.
În cazul în care bazinul pentru picioare pare murdar, cereti pedichiuristului dumneavoastră să spele
şi sa dezinfecteze bazinul şi echipamentul de metal. Daca aveti nelamuriri nu riscati!
ART. 12
(1) Inainte de inceperea procedurii de baie cu ceara parafinica, pielea clientului trebuie stearsa cu o
solutie antiseptica autorizata.
(2) Picioarele si mainile clientului trebuie spalate si dezinfectate cu un antiseptic autorizat, inainte de
inceperea procedurii de pedichiura, manichiura sau a baii picioarelor in parafina.
ART. 13
(1) In caz de sangerare in timpul tratamentului cu ceara, pielea trebuie stearsa imediat cu un produs
antiseptic autorizat pentru piele, inainte de a continua tratamentul.
(2) Clientul primeste de la estetician instructiuni verbale sau scrise referitoare la ingrijirea pielii dupa
tratament.
Pentru intarirea unghiilor foloseste din cand in cand ulei de masline caldut pentru a le inmuia, sau
da-le cu suc de lamaie.
Pentru unghii tari si sanatoase mananca mai multe cereale si lapte!
Nu folosi oja daca nu ai unghii ingrjite!
Daca porti bijuterii inele din argint sau aur alb, opteaza pentru o oja in culori vii! Arata foarte bine!
Alege culoarea ojei in functie de culoarea pielii tale!
Daca ai pielea deschisa la culoare opteaza pentru un roz pal, daca esti bruneta, un rosu cald este
recomandat .
Pentru a indeparta lacul de unghii fara a atinge cuticulele, inmoaie un betisor de urechi in dizolvant
Dizolvantul de unghii care contine acetona va sterge mai repede lacul de pe unghii, dar va
deshidrata cuticulele.
Dizolvantul fara acetona sterge lacul mult mai greu, dar usuca mai putin unghiile si cuticulele
Dizolvantul sub forma de gel are grija sanatatea unghiilor avand insa dezavantajul de a indeparta cu
greu lacul de pe unghii.
Cel mai recomandat este sa folosesti un dizolvant pe baza de acetona care sa contina ulei de
lavanda sau aloe vera pentru hidratare si pentru atenuarea mirosului puternic.
Frumusetea mainilor este la fel de importanta ca si frumusetea chipului, iar manichiura ta spune mai
multe despre tine decat ai vrea sa recunosti.
Protejeaza-le mereu cu un strat de lac protector.
Acesta ajuta la stoparea exfolierii si, in plus, in cazul in care faci curatenie, speli vase sau tii mainile
in detergent, lacul protector ajuta la mentinerea sanatatiii lor. Lasa-le sa mai respire. Cam 3- 5 zile /
luna lasa-ti unghiile sa respire. Nu le da cu oja, lac etc., altfel ele isi vor pierde culoarea natural
ingalbenindu-se iar cu timpul si luciul.
Evita unghiile false! Chiar daca frumusetea lor tenteaza, evita-le! Peste 1 luna de zile tragi pentru a-ti
reface unghiile dupa o perioada in care ai purtat unghii false. Se schimba pana si culoarea acestora
si in plus risti sa capete anumite pete rosiatice.Foloseste creme pe baza de silicon.
Asta mai ales daca te speli foarte des pe maini; pe langa faptul ca iti protejezi mainile, iti protejezi si
unghiile.Fa-ti timp pentru manichiura.
Este important sa ai unghii si maini ingrijite; fie ca sunt lungi si ingrijite sau scurte si curate. Orice
persoana cu care te intalnesti va da atentie mainilor tale. Saptamanal taie-le, pileste-le si aplica un
lac protector.Foloseste manusi!
Atunci cand faci curatenie sau folosesti substante puternice este bine sa porti manusi protectoare;
pielea mainilor si unghiile sunt destul de sensibile.
Atentie la dizolvant!Este bine sa optezi pentru un dizolvant de calitate, iar apoi sa aplici pe unghii o
crema hidratanta.Hraneste-ti unghiile!
Nu uita ca pentru a avea unghii frumoase trebuie sa consumi multa apa, fructe si legume crude
(contin enzime), morcovi in special, iar ca vitamine se recomanda: zinc, vitamina A, B complex si
calci
Hidratarea mainilor
Este indicat ca de fiecare data cand ne expunem mainile la frig sa le hidratam cu o crema grasa si sa purtam
intotdeauna manusi. Daca totusi ne-au inghetat mainile, cand intram la caldura primul lucru care trebuie
facut este sa punem mainile sub jetul de apa rece spre calduta, dar sa evitam incalzirea mainilor la calorifer.
Pentru uz extern se folosesc creme hidratante si bogate in uleiuri-de masline, migdale, creme ce
contin galbenele, coada-soricelului, dar si creme pe baza de vitamina E. Uleiurile de floarea-soarelui si de
masline sunt recunoscute pentru efectele lor hidratante foarte bune.
Trebuie doar sa le analizezi cu atentie! Unghiile iti pot indica foarte excat deficientele de vitamine si
minerale cu care se confrunta organismul tau.
Unghiile cu striatii verticale sau orizontale - Corpul tau are nevoie de vitamina B.
Trebuie sa consumi: morcovi, spanac, orez brun, pepene, nuci.
Unghiile care cresc foarte greu - Corpul tau are nevoie de zinc.
Pielitele descuamate - Corpul tau are nevoie de alimente bogate in acid folic.
Trebuie sa consumi: orz, tarate, legume, linte, ciuperci, portocale, guava, legume verzi.
De retinut! Este foarte important sa nu iei prea multe suplimente alimentare pentru a imbunatati sanatatea
unghiilor, deoarece o cantitate prea mare a unei vitamine poate face unghiile fragile si casante. In schimb
incearca sa-ti iei necesarul de vitamine si minerale din alimente.
Cu toate ca organizatiile sfatuiesc producatorii sa nu mai foloseasca anumite ingrediente, inca, poti avea
surprize neplacute, iar mainile tale vor avea de suferit.
De patru milenii incoace, manichiura conteaza si face diferenta. In jurul mainilor s-a ridicat un
adevarat imperiu al frumusetii, iar celebritatile au facut din unghii un suport original de exprimare a
personalitatii. Femeile si nu numai, inainte de a-si face buzele rosii sau genele mai lungi, au cochetat cu
unghiile.
Acum trei mii de ani, chinezii au inceput sa-si coloreze unghiile in functie de rang- un manuscris din
timpul Dinastiei Ming atesta ca mambrii familiei regale aveau unghiile negre sau rosii. Rosul era in Egipt
simbolul celei mai inalte clase, iar Cleopatra avea unghiile rosu-burgund.In concluzie va asteptam sa veniti
sa incercati unghii false, oja, strassuri, manichiuri si pedichiuri elegante si multe altele, care vor fi facute de o
manichiurista experimentata si foarte cautata de clientii nostri fideli.
Lucram numai cu materiale de calitate, respectiv cu OPY si NAIL CREATION si avem modele de picturi pe
unghii care pot fi efectuate la cerere.
Pedichiura de vara
Atunci cand vrei sa elimini bataturide pe calcai sau partile laterale ale piciorului, inmoaie-ti picioarele
in apa calda cel putin cinci minute inainte de a indeparta pielea in exces. Piatra ponce ramane cea mai
recomandata varianta, insa poti folosi cu succes si pilele pentru picioarele sau gelurile speciale pentru
exfoliere.
Cand iti scurtezi unghiile, foloseste o unghiera cu marginea dreapta, pentru ca unghiile sa fie taiate
cat mai drept. Foarfecile speciale sau unghierele pentru maini sunt prea curbate si cresc riscul unghiilor
incarnate, mai ales in cazul degetelor mari de la picioare.
Pileste intotdeauna marginile unghiilor de la picioare, pentru a preveni zgarieturile ce pot duce la
infectii. Pileste delicat intr-o singura directie fara sa apesi prea tare, pentru a nu afecta suprafata unghiei.
Daca vrei sa impingi cuticulele inspre baza unghiei, foloseste intotdeauna un instrument special de cauciuc,
nu folosi obiecte metalice din trusa de pedichiura. Nu le impinge inspre baza prea des, deoarece acest
lucru va duce la ingrosarea lor in timp.
Hidratarea este foarte importanta, mai ales pe timpul verii, cand picioarele sunt expuse la
temperaturi ridicate si uscate de nisip. Acorda o atentie deosebita talpilor, care au tendinta de deshidratare
cea mai mare pe timpul verii.
Daca optezi pentru o pedichiura la salon de cosmetica, fa-ti o programare pentru prima ora,
deoarece recipientele in care faci baia la picioare sunt curatate de dimineata, iar riscul unei infectii scade. In
cazul in care nu vrei sa mergi de dimineata, asigura-te ca filtrele si recipientele sunt bine spalate si
dezinfectate inainte de a fi folosite de orice client.
Nu te jena sa vii cu ustensilele proprii de pedichiura de acasa. Din moment ce le folosesti doar tu,
riscul de a contacta o infectie sau o ciuperca este mult mai mic.
1. Mustatile
Mustata Douglas
Se caracterizeaza printr-o linie tinereascsa ,ea nu depaseste prin
lungimea sa comisura buzelor. In portiunea superioara la contur aranjarea mustatiise face cu briciul care se
va tine in pozitie dreapta pt a obtine o margine precisa. In partile laterale se poate imprima parul fie o linie
dreapta, formandu-se atunci o mustata dreptunghiulara,fie o linie oblica formandu-se in acest caz o
mustata ascutita .la cererea clientului se poate forma cu briciul o carare subtire la mijlocul mustatii.
Mustata randunica
Pentru a executa aceasta mustata se vor scurta firele la circa 2-3 mm lungime,in cazul in care firele de
par de la mijlocul mustatiisunt foarte lungi ele se pot scurtacu masina numarul 1.in timpul lucrului lama
briciului aluneca spre comisura buzelor intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa randunicii in zbor.
Mustata musculita
Este situata in gropita ce se afla pe portiuinea dintre nas si buza inferioara. Se curata cu briciul parul de
pe portiunea de deasupra buzei superioare, intai pe partea dreapta si apoi pe partea stanga pana in
apropierea liniei naturale a gropitei.
Se tund apoi firele de langa conturul buzei superioare si la urma cat mai marunt cele din partea de sus a
mustatii.
Mustata mexicana
Se caracterizeaza printr-o linie pronuntat arcuita asemanatoare unui semicerc. Mustata poate fi mai mult
sau mai putin subtiata in partea superioara. La comisura buzelor formeaza o linie arcuita care urmareste
exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul buzei inferioare. Daca mustata este prea stufoasa se va
subtia cu foarfecele.
2. Lucrari de barbi
-barba cioculet
-barba format patrat scurta
-barba format patrat lunga
-barbarotunda semiscurta
-barba cubaneza
La aranjarea unei barbi si mai ales la precizarea conturului si a formei sale este necesara o mare
precizie in taierea parului deoarece barba trebuie sa fie precis conturata, sa aiba o forma simetrica si sa fie
aranjata cu fizionomia.
Forma si conturul barbii se precizeaza concomitent cu barbieritul obrazului.
In cazul in care clientul poarta barba si solicita doar un barbierit se va tine seama in timpul barbieritului
sau nasului si conturul acesteia, iar daca este cazul se va aranja si barba.
In cazul in care clientul doreste sa-si lase barba este necesar ca in timp ce se barbierest obrazul sa se
traseze conturulgeneral al barbii si sa se dea forma dorita.
In mod obisnuit se barbieresc intai partile laterale a obrazului si apoi portiunea de sub barbie.In functie de
modelul barbii se lasa prelungiri de parti pe maxilare si nu se tund perciunii.
Barba cioculet
Acopera doar barba, nu se prelungeste pe maxilare si are parul scurt. Barba propriu-zisa se tunde cu
foarfecele si pieptanul dupa ce i sa trasat conturul general, dar se poate scurta si cu masina numarul 0 si 1
dar luicrarea se va finisa tot cu foarfecele si pieptanele.
Barba cubaneza
La acest model se contureaza cu briciul linia respectiva nu se tund perciunii, iar firele de par de pe
intreaga suprafata a barbii se tund si se subtiaza.
INGRIJIRI FACIALE – ingrijirile faciale au drept scop mentinerea unui aspect placut al obrazului ,
combaterea ridurilor etc . Ingrijirile faciale care le executa frizerulconstau din aplicare de comprese cat si
executarea masajului care poate fi manual sau electric . In principiu aceste ingrijiri se vor efectua in
continuarea barberitului . Cand sunt correct executate produc nu numai netezirea trasaturilor fetei ci si o
destindere a intrgului organism , de aceea este indicat sa fie recomandata de catre frizer persoanelor
surmenate si cu trasaturi crispate de oboseala.
MASAJUL FACIAL – se poate executa manual electric sau combinat , in orice caz se executa fie
dupa aplicarea compreselor fie dup ace a fost executat barberitul facial . In timpul masajului capul clientului
trebuie sa fie fixat pe tetiera intr-o pozitie cat mai comoda . Masajul manual consta din mai multe miscari ce
se executa intr-o succesiune précis stabilita
1 – se sprijina degetele mari de partea superioara a capului iar cu celelalte degete se executa miscari de
netezire semicirculare pe frunte incepand de la radacina nasului continuand pe deasupra sprancenelor si
terminand cu tamplele . Inainte de a ajunge aici se vor ridica degetele exceptie facand cele mici care vor
continua miscarea de netezire
2 – se vor aseza degetele strans unite de la ambele maini pe mijlocul fruntii de unde vor porni intr-o miscare
de netezire inspre tample , aceasta miscare se repeta de 4 -5 ori
3 – in jurul ochilor se va executa miscari denumite pianotari ( miscari asemanatoare unor ciocanituri usoare )
consecutive executate cu pulpa degetelor la intervale egale. Pianotarile incep de la coltul exterior al ochiului
continuand spre nas. Dupa fiecare pianotare executati si o miscare de netezire cu degetele aratator si
mijlociu de la radacina nasului inspre sprancene
4 – se cuprinde nasul intre degetul mare si mijlociu de la mana dreapta executand usoare miscari de rotatie
incepand de la radacina lui pana la nari. In dreptul narilor se unesc degetele si se executa o miscare dreapta
in sens invers deci in sus peste saua nasului .
5 – pe fata ( obraji) se vor executa miscari de netezire in semicerc de la barbie spre ochi si de la coltu gurii
spre tample in continuare se executa tapotari pe obraji ce constau din usoara lovire a pieleii la intervale
scurte cu pulpa degetelor adunate . Se va incepe de la milocul barbiei spre urechi , de la nas spre urechi
repetand alternativ aceste miscari de 4 -5 ori . In incheiere se vor executa miscari de netezire de la barbie
spre ureche de fiecare parte cand cu o mana cand cu cealalta.
6 – pe gat se vor executa de asemenea miscari de netezire incepand de la barbie apoi pe gat in joss pre
clavicula sfarsind cu miscarea de la barbie inspre ureche . Miscarile se repeta de 4 -5 ori in asa fel incat sa
fie legate continu una de alta. In continuare se va frectiona fata cu apa de colonie
PREGATIREA CLIENTULUI – se va fixa tetiera la nivelul corespunzator staturii clientului dupa care
se va aplica hartia de protectie pe spatar . In cazul barberitului facial se va aseza un servet curat la gat )
hartie sau bumbac) indoit putin pe partea care se va fixa de gulerul camasii scesta avand rolul de a proteja
clientul de apa si sapun . Daca executati barberit capilar puneti intai mantaua de tuns dupa care aplicati
servetul . In timpul in care se pregateste clientul ptbarberit , frizerul ii examineaza atent fata sau pielea
capului pt a observa calitate frirului de par : par aspru , moale , gros sau subtire , directia de crestere afirelor
de par , vartejul eventuale leziuni , negi , alunite , comedoane (puncte negre) sau unele cicatrice . Totodata
se observa daca clientul nu sufera de boli contagioase de piele cum ar fi : tricofitie , pecingene sau unele
eczema. Inainte de a incepe sapunitul se va spala pensula de ras si savoniera . In savoniera se va pune apa
calda , frizerul se spala pe maini in fata clientului dandui siguranta ca normele se igiena sunt aplicate
Sapunitul – prin sapunire parul care urmeaza sa fie raiat ( ras) se inmoaie si permite briciului sa alunece mai
usor sis a taie firele de par fara a provoca dureri raniri sau usturimi , de aceea la barberit vom avea grija sa
ajunga la radacina pt a se inmuia cat mai bine . Sapunitul se va realiza cu sapun de ras sau pasta de ras cu
apa calda . Intai se va pensula bine fata cu pensula inmuiata in apa calda . Sapunul (spuma) se aplica pe
piele cu pensula , sapunirea se va incepe de la barbie continuand spre obraji la sfarsit sapunindu-se buza
superioara .Se va pensula pielea in continuare pana se va obtine o spuma consistenta . Spuma de sapun
are un rol important : nu permite apei sa se scurga de pe piele si mentine apa la radacina firului de par .
Totodata grasimea continuta de sapun ajuta la inmuierea parului de aceea prin pensulare se
urmareste sa se acopere toate pielea ce urmeaza a fi barberita cu spuma abundenta ferindu-se insa buzele
urechile , eventualile cicatrice, alunite etc. Pe partea stanga a fetei spuma trebuie sa fie in intr-o cantitate mai
mare pt a se mentine starea de umiditate timp cat mai indelungat . Apoi se va masa bine pielea cu pulpa
degetelor aratator , mijlociu si inelar de la mana dreapta timp de 2 -3 minute prin miscari circulare . Prin
masaj parul devine moale si suplu . In general durata sapunitului este in raport cu desimea barbii dar si de
calitatea firelor de par , cu cat barba este mai deasa cu atat firele de par sunt mai aspre si se va prelungi
sapunitul . Dupa terminarea sapunitului se va indeparta spuma de pe mana dreapta ramasa in urma
masajului . Se vor clati mainile de resturile de sapun si se vor sterge cu un prosop . Inainte de executarea
operatiei de barberit propriuzis se va ascuti briciu pe curea sau se va schimba lama. Briciul se ascute ori de
cate ori este nevoie iar lama se schimba de cate ori este nevoie pe parcursul barberitului . Se va alege un
brici potrivit cu caracteristicile parului sau al pielii astfel : pentru parul aspru si des este indicat un brici cu
lama lata , pentru pielea neteda se va alege un brici cu lama ingusta . Inainte de intrebuintare briciul se va
dezinfecta . Alaturi de brici se aseaza servetul de hartie cu care se va sterge lama de sapun
FORMA SI LUNIGIMEA PERCIUNILOR –se vor stabili in functie de dorinta clientului dar mai ales de
fizionomia clientului si nu in ultimo rand de cerintele modei. Daca perciuni sunt lungi si stufosi ei se taie cu
foarfecele inainte de sapunit . Pentru a executa operatiunea de barberit cat mai usor fara a produce dureri ,
sau raniri , se va intinde pielea intre degetul mare sic el mijlociu de la mana stanga , astfel ca aceasta sa nu
aiba nici o cuta . Prin acest procedeu se observa mai bine directia de crestere a firelor de par si pozitia lor in
raport cu taisul briciului . Cand se barbereste parul de pe barbie , mana care intinde pielea nu trebuie sa
atinga sau sa apese nasul iar degetele trebuie sa fie uscate pt a nu aluneca in . In timpul barberitului briciul
se tine cat mai aplatizat pe piele astfel lama taie cu usurinta parul fara dureri , daca lama briciului se tine
vertical se poate intampla ca aceasta san u taie firul de par ci sal smulga producand usturimi sangerari si
chiar iritatii . Deosebit de important pentru reusita de barberit este modul de manevrare a brciului . Acesta
trebuie sa alunece lin pe suprafata pielii cu varful inainte . El nu trebuie sa fie impins dar nici sa apese pielea
de asemeni nu este permis sa se revina cu lama pe locul odata ras . Parul se va barberi pe portiuni mici ( 2 –
4 cm) paralele procedeu prin care se evita ruperea firelor de par si iritatiile . Daca pe portiunea care urmeaza
a f barberita sa uscat spuma se va sapuni locul din nou sau se umezeste insa in nici un caz nu se va
intrebuinta spuma de pe degete sau lama briciului . In cazul in care se produc mici sangerarise va tampona
locul cu dezinfectant .
Dupa ce sa terminat barberitul propriuzis se va spala fata de sapun si par cu apa calda si rece .
Apoi se suca obrazul prin tamponare , apoi se va frectiona cu alcool dupa care se va frectiona fata . La
cererea clientului sau la persoanele cu fata uscata se va aplica un strat de crema hranitore ce va contribui la
hranirea tesuturilor sau la calmarea eventualelor usturimi . Se executa in continuare un sor masaj cu pulpa
degetelor pentru a patrunde crema in piele , apoi tot prin tamponare se va sterge surplusul de crema. In
incheiere se pudreaza fata cu pudra de talc cu acjutorul unui tampon de vata , pudra in acest caz are un rol
protector astupand pori deschisi de pe pielea proaspat barberita ferind-o astfel de microbi din aer . Se va
sterge din nou surplusul de pudra cu coltul servetului uscat iar in contiunare acolo unde este cazul se
potriveste mustata cu foarfecele si pieptanele.
Manuirea briciului pe portiunile intinse- intinderea pielii se realizeaza pentru ca briciul sa poata aluneca fara
pericol pe ea. Barba poate fi rasa temeinic si fara durere numai daca : briciul va lucra intr-un anumit unghi cu
pielea iar pielea va fi intinsa uniform in sens invers celui de crestere a firului de par . Pielea trebuie intinsa
pentru ca sa se realizeze o suprafata de alunecare neteda si continua pentru brici astfel pericolul de ranire
scade iar rasul se va efectua nedureros . Pentru ras se va intrbuinta briciul ori SIFTERUL cu lama
interschimbabila . Exista o diversitate mare de aparate pentru ras
INTINDEREA PIELII –
1 – intinderea intr-o directie – pentru intinderea obrazului in sus puneti degetul mare pe tampla si cu o
miscare usoara trageti pielea in sus , intindeti obrazul intr-o parte asezand doua degete in fata urechii si
trageti pielea in diagonala spre inapoi . Pentru intinderea pielii gatului in jos puneti un deget intins pe gat si
trageti pielea in jos
2 – intinderea pielii in doua directii – pe maxilarul inferior puneti degetul mare la circa 5 cm de degetul
mijlociu si intindeti pielea prin apasare si tragere usoara spre exterior . Aceiasi tehnica se aplica si la
intinderea pielii pentru barbie
MANEVRAREA BRICIULUI – luati in mana stanga briciul inchis si deschidetil cu ajutorul degetului
mare si aratator de la mana dreapta , degetul mijlociu sprijina deschiderea printr-o usoara apasare a
carligului. Tineti briciul cu degetul mare pe o parte a sa si cu aratatorul mijlociul si inelarul pe cealalta parte .
Degetul mic sta pe pinten (carlig ) si sprijina manerul . Executati cu ajutorul briciului din incheietura mainii o
miscare semicirculara spre stanga . Aveti grija sa nu se miste si antebratul. Rotiti briciul intre degetul mare si
celelalte degete in asa fel incat taisul sa fie orientat in sus , acum vetitine briciul in “priza “ cu dosul maini
spre fata. Intoarceti mana pentru ca taisul sa fie indreptat spre cealalta parte in jos , executati astfel din
incheietura mainii miscari circulare spre dreapta. Atentie toate miscarile destinate rasului se vor face din
incheietura maini fara a se misca antebratul .
Fixarea unghiului fata de suprafata de ras – puneti o foaie de hartie pe marginea unei mese si tineti hartia cu
mana stanga , luati briciul deschis tinut cu mana dreapta in priza cu palma spre fata , conduceti lama in
unghi ascutit dealungul foii de hartie , incercati sa gasiti singuri unghiul in care lama aluneca pe suprafata de
hartie lin si razuitor insa fara a taia hartia. In acelasi scop puteti utilize un balon bine umflat. Intinderea pielii
si manevrarea briciului tinut in priza cu palma spre fata , puneti degetul mare al mainii stangi intins spre
tampla dreapta , trageti cu ajutorul lui pielea in sus . Puneti briciul in “priza” cu palma spre fata dar nu
complet culcat , conduceti briciul din incheietura mainii usor peste piele in jos, cu doua degete asezate in
fata pielii , trageti pielea diagonal spre spate si conduceti briciul asa cum sa aratat spre barbie .
Intinderea pielii si manevrarea bricului cu dosul palmei spre fata – puneti degetul mare al mainii stangi intins
spre tampla stanga si trageti pielea in sus , asezati briciul tinut in priza cu dosul palmei spre fata dar nu
culcat complet , conduceti briciul din incheietura maini fiind peste piele in jos . Intinderea pielii si manevrarea
briciului tinut in priza cu dosul palmei spre fata in sus . Intindeti pielea gatului diagonal in jos , asezati briciul
tinut cu dosul palmei spre piele deasupra degetului si conducetil pe piele pana la jumatatea gatului , repetati
aceste exercitii pana veti reusi sa coordonati miscarea simultana a ambelor maini ( o mana intinde pielea ,
cealalta manevreaza briciul ) .
BARBERITUL CAPILAR
pentru aceasta se va tuned intai parul daca este lung , fie cu masina de tuns cu nr 1 , fie cu foarfecul . Se
scoate mantaua de tuns , se scutura de parul taiat aplicand-o din nou in jurul gatului . La spate peste manta
se va aplica un prosop cu care se va sterge capul dupa barberit. Examinati cu atentie ca la barberitul facial
pielea capului , urmeaza sapunitul care va dura 3 -5 min executat pe toata pielea capului intocmai ca la
barberitul facial. Ascutiti briciul sau schimbati lama dupa care dezinfectatil. Barberitul se incepe de la mijlocul
capului dinspre crestet spre partea frontala , se vor barberi portiuni inguste incepand de la dreapta spre
stanga capului . Dupa ce sa ras jumatate de cap se ascute din nou briciul sau se schimba lama , se
dezinfecteaza si si continua rasul pe a doua jumatate a capului . In tot timpul lucrului frizerul manevreaza
briciul dupa directia de crestere a firelor de par . In cazul in care este necesar sau clientul solicita al doilea
ras acesta se executa tot in directia de crestere al firului de par . In caz de chelie pronuntata se va executa al
doilea ras contra directiei de crestere al firului de par. Dupa barberit se spala bine capul cu apa calda sau
rece , se sterge cu prosopul apoi , se frectioneaza cu alcool cu pulpa degetelor pe toata suprafata rasa
MUSTATA DOUGLAS – este o mustata caracterizata printr-o linie eleganta si tinereasca , ea este
mai des solicitata de tineri mai ales cei bruneti pentru nota sa contrastanta ce subliniaza expresia fetei . De
obicei mustata Douglas nu depaseste prin lungimea sa comisura buzelor . In portiunea superioara la contur
aranjarea mustatii se va face cu briciul , care va tinut intr-o pozitie dreapta pentru a obtine o margine curate
si precisa . In partile laterale se poate imprima parului fie o line dreapta , formandu-se astfel o mustata
dreptunghiulara , fie o lini oblica realizandu-se o mustata ascutita. La cererea clientului se poate forma cu
briciul o carare subtire la mijloc
MUSTATA RANDUNICA – este o mustata preferata de persoanele ce au depasit 40 ani deoarece
imprima fizionomiei pe langa nota de eleganta si seriozitate . Pentru a executa acest tip de mustata se vor
scurta firele de par la circa 2 -3 mm lungime . In timpul lucrului lama briciului aluneca spre comisura buzelor
intr-o linie arcuita asemanatoare cu aripa unei randunici in zbor . In cazul in care firele de par de la mijlocul
mustatii sunt foarte lungi si vor scurta cu msina de tuns ( minicut). Aceasta operatie se efectueaza inainte de
a se taia cu foarfecele firele de par de langa conturul buzei superioare.
MUSTATA MUSCULITA – se va situa in gropita ce se afla pe portiunea dintr nas si buza superioara , se va
curate cu briciul parul de pe portiunea de deasupra buzei superioare ( intai in dreapta apoi in stanga) pana
in apropierea liniei naturale a gropitei . Se vor tuned apoi firele de par de langa conturul buzei superioare si
la urma cat mai marunt cele din partea de sus a mustatii.
MUSTATA MEXICANA – se va caracteriza printr-o linie pronuntata arcuita asemanatoare unui
semicerc . La cererea clientului mustata poate fi mai putin sau mai mult subtiata la partea superioara. Insa la
comisura buzelor formeaza o linie arcuita ce urmareste exact conformatia gurii si coboara pana in dreptul
buzei inferioare . In timp ce se vor tuned firele de par de langa conturul buzei superioare se va urmari cu
atentie ca linia inferioara a mustatii sa corespunda din punct de vedere estetic cu linia superioara a buzei. In
cazul in care mustata este prea stufoasa se va subtia cu foarfecele
MUSTATA MARE INTOARSA – pentru a obtine acest model de mustata prindeti inainte de barberit
capetele cu clipsuri pentru a nu fi rase . Despartiti apoi parulul mustatii fie folosind peria fie pieptanele printr-
o carare mediana ( mijloc ) si se vor tuned doar firele mai lungi ce depasesc grosul mustatii . In consecinta
se vor tunede primele doua sau trei randuri de fire de par de la conturul buzei superioare dar se va pastra
lungimea celorlalte fire de par astfel ca ele sa depaseasca comisura buzelor si sa se rasuceasca
(semindoite) Pentru a obtine un effect estetic mai mare finisati forma mustatii mai ales la firele de par de la
comisura buzelor ce le veti rasuci cu ajutorul unui fier incalzit in forma de spirala . Pe langa aceste modele
de mustati mai sunt solicitate de uni clienti urmatoarele tipuri :
- mustati mari stufoase dar fara varfuri
- mustati late si bombate
- mustata lata cu firul de par scurt
Tehnica de executie desi asemanatoare este adaptata bineinteles fiecarui model in parte astfel la mustatile
stufoase fara varfuri se va proceda la fel ca la mustatile stufoase cu varfuri lungi , scurtanduse cu foarfecele
perfect simetric doar varfurile . Pentru a obtine mustati late si bombate se vor tunede firele de par in linie
dreapta de pe marginea superioara si inferioara ale buzei dar si din partile laterale. La mustatile late dar cu
firul de par scurt , scurtati firele de par pana ajungeti la o lungime de 2-3 mm se subtiaza si se egaleaza
partile laterale si apoi se vor tuned firele de par pe langa conturul buzei superioare
LUCRARI DE BARBI – sunt purtate in general de o clientele redusa asemeni mustatilor se disting
mai multe tipuri ( modele ) de barbi.
-barba cioculet
-barba format patrat scurta
-barba format patrat lunga
-barba rotunda –semiscurta si cubaneaza
La aranjarea unei barbi si mai ales la precizarea conturului si a formei sale sunt necesare o buna pregatire
profesionala . Multa precizie in taierea parului , simt artistic dezvoltat deoarece barba trebuie sa fie précis
conturata sa aiba o forma simetrica si armonizata cu fizionomia .
Forma si conturul barbii se precizeaza concomitant cu barberitul obrazului. In cazul in care clientul poarta
barba dar solicita un barberit se va tine seama in timpul rasului de forma si conturul acesteia si daca este
cazul se va aranja si barba. In cazul in care un client doreste sasi lase barba este necesar ca in timp ce se
barbereste obrazul sa se traseze si conturul general al barbii si sa I se dea forma dorita. In mod obinuit se
vor barberi intai partile laterale ale obrazului apoi portiunea de sub barbie . In functie de modelul barbii se
lasa prelungiri de par pe maxilare sin u se vor tunede perciuni . In continuare se procedeaza ca la barberit ,
se va spala obrazul cu apa rece , se dezinfecteaza iar apoi se va executa lucrarea propriuzisa efectuandu-se
operatiile necesare modelului de barba ales . La aranjarea si formarea barbilor de culoare deschisa (blonde
sau albe) se va pune in jurul gatului un servet de culoare neagra care are rolul de a scoate in evidenta barba
usurand in consecinta munca frizerului . Uni clienti poarta si barba si mustata de aceea concomitant cu
aranjarea barbii se va aranja si mustata , nu trebuie insa neglijat faptulca intre forma mustatii (dimensiune) si
a barbii trebuie sa existe un acord estetic aproape tot atat de important ca acordul estetic dintre fizionomie si
forma mustatii sau a barbii.
BARBA CIOCULET –parul va fi intalnit numai pe barbie , nu se va lungi pe maxilare si are parul
scurt , se poarta impreuna cu mustata mica ingrijit tunsa . Barba propriuzis se va tuned cu foarfecele dupa ce
I sa trasat conturul. Parul poate fi scurtat si cu masina de tuns nr unu dar lucrarea se va finisa tot cu
foarfecele si pieptenele. In tot timpul tunsului se are in vedere ca parul sa se scurteze gradat si sa se piarda
contur a carei linie trebuie sa fie ingrjita si precisa
BARBA FORMAT PATRAT SCURTA – dupa ce sa conturat cu briciul forma barbii se va tuned parul
de jur in prejurul barbii subtiind gradat si pierzand pana la portiunea rasa . Se va peria barba cu o perie
aspra astfel ca firele ce depasesc conturul inferior sa iasa in evidenta si sa poata fi scurtate (egalate ) cu
foarfecele . Aceasta faiba este purtata adesea cu o mustata care se va uni cu barba sau o mustata separate
delimitate printr-o mica portiune rasa .
BARBA FORMAT PATRAT LUNGA - dup ace sa stability la barberit conturul se va tuned si se va
subtia parul din partile laterale si de sub barbie cu foarfecele si pieptanele . Nu se va folosi briciul deoarece
se va produce o diferenta de desime a barbii, totodata se vor feri perciuni care trebuie sa ramana intacti.
Periati apoi parul pe toata latimea barbii de sus in jos si tundeti parul barbii imprimandui o forma de patrat
simetrica.
BARBA ROTUNDA SEMISCURTA – la acest tip de barba se la lucra la fel ca la barba patrata doar
de la inceput se vor lasa portiuni prelungite de par pe linia maxilarelor care se subtiaza si se vor pierde usor
spre contur. La sfarsit periati bine parul si taiati simetric firele de par formand o linie simetrica rotunda .
BARBA CUBANEZA – la acest tip de barba se va contura cu briciul linia respective , nu se vor tunde
perciunii iar firele de par de pe intreaga suprafata a barbii se vor subtia si se vor taia daca este cazul . De jur
imprejurul barbiei se vor tunde intr-o linie rotunjita firele de par care au fost in prealabil periate cu o periuta
aspra.
AJUSTATUL BARBII – barba poate fi scurtata si aranjata cu pieptanul si foarfeca sau masina de
tuns .
-etapele scurtarii:
1 – tunsul perilor barbii
2 – taierea contururilo din zona buzei
3 – rasul resturilor suprafetei
FELUL DE BARBA
1 – barba poate sa acopere toata fata
2 – barbijonul
3 – favorite
4 – mustata
SCURTAREA BARBII CU MASINA DE TUNS – pt scurtarea barbii se va folosi o masina special ace
poarta numele de minicut cu piesele anexe.Fixati masina de tuns pe cea mai mare lungime de taiere sau
folositi o piesa anexa pentru a mari lungimea taierii . Puneti masina de tuns pe piele sub barba si sprijiniti-o
din lateral pentru a putea manevra lejer. Conduceti masina pe piele alunecand usor pana la limita superioara
a barbii. In acest fel scurtati barba la lungimea anterior stabilita . Repetati aceiasi procedura in stanga si in
dreapta portiunii prelucrate . In zona tamplelor ridicati usor masina alunecand dinspre cap astfel pregatiti
trecerea spre parul mai lung al capului . Continuati in acelasi mod in zona barbiei si a gurii scurtand astfel
intreaga barba.
SCURTAREA SI ARANJARE PARULUI FOLOSIND FOARFECA SI PIEPTANELE – asezati
pieptanul la limita inferioara a barbii , rotiti pieptanul in asa fel incat marginea lui san u stea pe piele iar dinti
pieptanului san u atinga pielea . Asezati foarfeca si taiati parul care depaseste dinti pieptanului . Conduceti
pieptanul incet si egal spre partea superioara si ridicatil de pe piele conform cu lungimea dorita a barbii.
Taiati si restul barbii in aceiasi maniera , pieptanati apoi barba de mai multe ori pt a verifica scurtare .
Prelucrati atent contururile barbii acolo unde trecerea spre partea rasa a fetei nu prezinta o delimitare neta
de barba .
CONTURAREA – taiatul conturului – taiati cu foarfeca parul de pe buza superioara conform
conturului dorita . In acest scop conduceti bratul inferior al foarfecii cu aratatorul mainii satangi , fiti atenti la
precizia taieturii pentru a evita ranirile.
RASUL – aplicati spuma de ras in afara contururilor , intindeti pielea si radeti in sensul de crestere al
parului si radeti tot parul ce nu apartine barbii . Rasul exterior se poate executa si fara spuma cu o masina
de tuns fina sau masina de ras.
GRESELI CE TREBUIESC EVITATE
1 - tetiera nu a fost bine potrivita – clientul sta incomod , gatul clientului nu poate fi lucrat
2 - sa lucrat cu masina folosind o anexa gresita (parul barbii va fi scurtat pra mult sau a ramas barba prea
lunga din cauza anexei gresit aleasa)
3 – masina de tuns nu a fost sprijinita cu degetul ( nu va putea fi manevrata lejer , lungimea barbii va fi
inegala iar clientul resimte neplacut lucrarea )
4 – pieptanul nu a fost manevrat la o distant corecta de piele ( lipseste zona de trecere iar barba va fi prea
lunga ori prea scurta)
5 – briciul a fost manevrat impotriva sensului de crestere a barbii ( rasul este dureros iar pielea ramane
iritata)
Exista si au existat oameni pentru care parul de pe fata a insemnat o adevarata comoara, ei exprimandu-si
prin acestea mai mult decat o identitate proprie. Au dat un sens mult mai profund podoabei de par de pe
fata, ei creand adevarate capodopere faciale. Exista chiar si campionate mondiale ale mustaciosilor, unde
sunt prezentate cele mai spectaculoase coafuri de mustati si barbi. Aveti mai jos cele mai bizare coafuri de
mustati si barbi care cu siguranta va vor surprinde…. sunt adevarate opere de arta.
De curand chiar a avut loc in America, in statul Alaska, o competitie in care au fost premiate cele mai
rasucite mustati, cele mai lungi barbi sau cele mai bizare frizuri faciale. Marele castigator a fost chiar un
american pe nume David Traver, cu o frumos impletita barba, care masoara neimpletita 50 de centimetri.
Ati auzit si de femeile cu barba? Una dintre ele se
numea Annie Jones si a trait in perioada 1865 – 1902
si aveti mai jos cateva poze cu ea. ;) Cu toate ca a
trait intr-o perioada in care lumea nu era atat de
deschisa pentru “curiozitati” sau pentru “altfel” de
oameni, Annie, cu ajutorul mamei ei care a sustinut-o
foarte mult, a reusit sa fie acceptata bine de societate
si chiar a avut si noroc in dragoste, ea fiind casatorita
de 2 ori. Au mai existat si probabil mai exista multe
femei cu barba, dar marea majoritate nu sunt decat o
curioazitate si marele lor succes il au doar daca isi
aleg o cariera in lumea circului.
Denumire Modul: COAFAREA PARULUI
Cod modul: 5141.2.G
CLASIC
1. Executarea ondulaţiei cu apă
Recunoaşterea tipurilor de ondulatie a parului
Pentru a realiza o coafura frumoasă, coaforul trebuie sa aibă multiple cunoştinte tehnice, nu este suficient
ca acesta să se rezume numai la punerea părului pe bigudiuri şi la o pieptănare obişnuită. Un bun coafor
trebuie să cunoasca toate procedeele tehnice încât să poată realiza coafuri din ondule simple cu bucle
vaporoase, coafuri practice de zi sau coafuri elegante de seară.
Ondularea părului se obţine prin mai multe procedee: unele permit o încreţire mai puternică, altele mai slabă,
mai suplă. În general, în toate procedeele intervine ca factor ajutător caldura.
Procedeele utilizate pentru încretirea firului de păr sunt:
ondulaţia cu apă;
ondulaţia cu fierul;
ondulaţia cu melci;
ondulaţia permanentă.
Există numeroase genuri de coafuri, unele mai simple altele mai complicate. În funcţie de tipul de coafură
sunt:
coafuri de zi purtabile;
coafuri de seară;
coafuri estetice;
coafuri de avangardă;
coafuri de concurs.
Coafura se adaptează la fizionomia, silueta şi vârsta persoanei, îmbrăcămintea şi variaţiile modei. În general,
coaforul trebuie să fie la curent cu toate variaţiile modei pentru a alege şi executa clientelor cel mai avantajos
din punct de vedere estetic. În executarea unei coafuri nu este permisă neglijarea aspectului estetic general
al clientei.
Ondulaţia cu apă
Ondulaţia cu apă înseamnă modelarea coafurii cu ajutorul pieptenelui şi a degetelor. Se formează aşa
numitele cute directe. Aceste cute stau la baza celor mai elegante şi graţioase coafuri. Ele se execută încă
din anii ‘20-`30 şi datorită aspectului deosebit sunt foarte cerute şi în zilele noastre. Procedeul de cutare a
părului constă în a forma ondule direct pe părul ud.
Aşezarea părului în ondule oferă următoarele avantaje:
imită ondulele naturale;
ondulele largi şi adânci conferă un aspect natural al părului;
ondulele sunt lejere cu aspect vaporos.
Tehnica pieptănatului şi a periatului este foarte importantă pentru a obţine o coafură simplă bazată pe
ondule-cute directe. O coafură pe baza de ondule se poate executa cu sau fără cărare.
Tehnica executării ondulelor prin cutare directă:
se spală părul;
se piaptănă părul spre spate;
se începe executarea ondulelor în partea mare de la cărare sau în direcţia de creştere a părului;
se piaptănă în direcţia opusă şi se reţine părul cu degetele mâinii stângi (degetul mare arătător şi
mijlociul);
se formează prima ondulă;
se repetă penultima operaţie şi se vor forma pe rând următoarele ondule orientându-le spre stânga
şi spre dreapta;
se usucă şi se piaptană părul.
Pentru a fi cât mai suple, mai durabile, aceste ondule pot fi fixate cu nişte piepteni mici iar cuta poate fi
prinsă în clame.
Coafura pieptănată în ondule directe se poate obţine cu ajutorul clipsurilor şi melcilor.
Aşezarea părului în bucle
Constituie o metodă moderna de ondulare a părului. Buclatul, rularea părului pe bigudiuri se face prin
rularea şuviţelor de păr în stare udă. Buclatul este o operaţie care constă în rularea şuviţelor de păr pe
bigudiuri mai mult sau mai puţin subţiri după felul coafurii: mai creaţă sau mai lejera. Buclatul dă o formă
spiralată părului atât în urma buclajului prin operaţia de bigudat cât şi după aşezarea părului în melci.
Avand în vedere acest principiu, se trece întâi la împărţirea corectă a părului şi în acest scop se ţine cont de:
- Cantitatea de păr necesar coafurii în partea superioară, 1 a capului (volumul) (fig. 1 a);
- Cantitatea de păr necesar coafurii în părţile laterale 2 (fig.1b);
- Cantitatea de păr necesar coafurii pentru partea din spate 3 (fig.1c);
- Porţiunea de păr necesară terminaţiei coafurii la ceafa 4 (fig.1c).
Concepţia de bază privind aceasta împărţire a părului este corespunzătoare pentru orice linie de coafură.
fig.1 a,b,c
Generalităti
Ondulaţia cu fierul nu este prea solicitată, totuşi un bun coafor trebuie să cunoască modul de executare a
acestei ondulaţii. Fierul de coafat nu trebuie să lipsească din nicio unitate de coafura.
Sunt cazuri când după ce clienta iese de la casca de uscat să observă ca un bigudiu s-a desfăşurat şi şuviţa
de păr este complet întinsă. Pentru a evita umezirea din nou a părului şi uscarea la casca, şuviţa desfăcută
se ondulează cu fierul în acest fel se face economie de timp şi se continuă munca în bune condiţii.
Ondulaţia părului cu fierul se face prin două metode, obţinandu-se pe baza fiecareia din ele:
1. ondule (denumite şi ondulaţia Marcel);
2. bucle.
În trecut, pentru a se obţine o coafură care se baza pe ondule, era necesară răsucirea suviţelor de păr, în
bucle, luându-se şuviţa de la vârf spre rădăcină.
Pentru a se uşura obţinerea ondulelor cu fierul s-a ajuns la concluzia că este necesar, în primul rind, să se
execute bucle mai mari (tot de la vârf spre radacină), aceasta constituind prima fază a ondulaţiei.
Din acest motiv, este o operaţie foarte importantă. Buclarea dă părului o încreţire în spirală, creează
ridicături lângă rădăcină şi permite obţinerea valurilor suple şi adânci. Faza a doua, adică obţinerea
ondulelor, constă în netezirea părului, urmând a se obţine ondule cu fierul de coafat prin mişcarea fierului
când la dreapta, când la stânga.
Pentru executarea buclelor cu fierul, în prezent se procedează după următoarea metodă pentru obţinerea
unei coafuri cu fierul care urmăreşte obţinerea de:
1. bucle obişnuite, normale;
2. bucle în spirală.
3. Buclcle normale
Acestea se răsucesc de la radăcină spre vârf, când părul este scurt, procedându-se astfel: se alege şuviţa
de păr, se piaptănă în sus, orientându-se puţin în direcţia opusă în aşa fel ca după răsucire, când fierul a
ajuns la rădăcină (fig 2 a), bucla să fie aşezată pe rădăcina proprie a şuviţei alese.
De la rădăcină, cu o mişcare înceată, se răsuceşte fierul (fig 2b) până când între braţele fierului de coafat
intră şi vîrful şuviţei de păr(fig 2c).
Se scoate fierul de coafat (fig 2d ) şi se obţine o buclă ca şi cum ar fi fost pusă pe un bigudiu la ondulaţia cu
apă (fig 1e) în acest fel se răsuceşte tot părul de pe cap, şuviţă cu şuviţă(fig 2f).
fig 2 a,b,c
fig 2 d,e,f
După această operaţie se trece la pieptanare, urmărindu-se obţinerea unei coafuri frumoase, suple, care să
corespundă cerinţelor modei.
fig 3 d,e,f
fig 3 g,h
6. Executarea melcilor
Executarea corectă a melcilor are, de asemenea, un rol foarte important pentru realizarea unei coafuri
frumoase şi reuşite. Pentru aceasta se vor respecta următoarele:
1. porţiunea de păr pe care se vor executa melci va fi mai întâi pieptănată în direcţia în care se
execută melicii;
2. primii melci executaţi vor fi plasaţi puţin mai în faţa rădăcinii şuviţei alese, urmând ca următorii
melci sa fie plasaţi pe radăcina melcului sau melcilor anterior executaţi;
3. la porţiunea de păr de la spate, respectiv ceafa, mai ales la un păr tuns scurt, se va ţine cont de
felul creşterii părului (vârtejuri, goluri etc.);
4. părul se piaptănă în aşa fel încât să beneficieze de avantajele unei direcţii deosebite de creştere
a părului (vârtej de păr);
5. printr-o pieptănare corectă se elimină eventualele goluri ori creşteri necorespunzătoare ale
părulul;
6. este bine să se ţină cont de felul în care se va executa coafura la spate si la ceafă şi să se
execute melcii în aşa fel ca sa nu se strice linia pieptanăturii
Paralel cu folosirea de bigudiuri mai groase sau mai subţiri se execută şi melci de diferite forme.
Seamăna cu melicii plaţi, se execută asemănător, dar rotocolul este aşezat mult mai departe de rădăcina
suviţei din care s-a executat melcul; se utilizează la ondulaţii largi, suple.
În concluzie, realizarea (execuţia) corectă a diferitelor tipuri de melci este foarte importantă şi contribuie la
obţinerea diferitelor coafuri moderne.
În general, realizarea unei coafuri se bazează pe rularea corectă a părul pe bigudiuri. Destul de frecvent
însă, fără aportul melcilor nu se poate realiza o coafură modernă. De aceea este necesar să fie cunoscută în
principiu tehnica execuţiei corecte a rulării părulul pe bigudiuri şi executarea melcilor pentru a obţine în toate
cazurile o coafură frumoasă.
fig. 5 a, b, c, d, e, f
nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât limgimea bigudiului sau mai lată decat
diametrul acestuia;
şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus (fig. 1 a), aplecată puţin în direcţia
opusă sensului rulării bigudiului (fig. 1 b) pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasata
(fixată) exact pe rădăcina suviţei de păr rulată pe bigudiu (fig. 1 c) (indiferent de direcţia dată părului
sau de locul de unde este aleasă şuviţa).
Uscarea părului
Pieptănarea părului
După ce parul a fost bine uscat se executa pieptanatui în felul următor:
- se piaptana bine părul cu un pieptene cu dinţi rari;
- se perie bine părul în toale direcţiile, pentru a fi compIet eliminate cărările despărţitoare de la
rularea părului pe bigudiuri;
- se piaptană părui din nou cu pieptenele în aşa fel încât să se imprime direcţia necesară în
vederea obţinerii coafurii alese;
- se trece la aranjarea coafurii (gândite şi concepute)—nu la voia întâmplării, executându-se o
tapare acolo unde este cazul, apoi se dă forma şi linia coafurii dorite. Pe parcursul pieptănarii se poate
întrebuinţa lac fixati;
- după ce s-a pieptănat parul şi s-a obţinut coafura dorită, se pulverizează părul cu puţin lac fixativ
(de la o distanţă de cca 30 cm pentru a nu îngreuia coafura);
- se priveşte coafura în oglindă, executându-se ultimele retuşuri, adică se ridică părul cu pieptenele
cu codiţă sau se va aplatiza acolo unde este nevoie.
Taparea părului
Pentru a se obţine o coafură modernă, la pieptănat este absolut necesară taparea părului care
crează în aparenţă o cantitate de păr mai abundentă.
Totdeauna, taparea părului este nesar a fi executată în direcţia în care se urmăreşte realizarea coafurii
respective.
Taparea părului pentru o ooafură de zi se va executa de la caz la caz. Aceasta depinde de coafură.
Taparea părului se face în felul următor: se ridică şi se piaptănă fiecare şuviţă de păr, iar firele de păr mai
scurte vor fi împinse spre rădăcină cu ajutorul pieptenelui sau al periei, şuviţa având aspectul unui ghemotoc
de păr încurcat.
Finisarea coafurii
Important este că după tapare este necesară finisarea pieptănăturii, respectiv pieptănarea şuviţei de
păr. În această situaţie, indiferent de locul unde se află şuviţa tapată, părul se va pieptăna numai pe
deasupra, pentru a nu se strica tapajuI executat anterior.
Sunt cazuri (depinde de coafură şi de tehnică) cand taparea se execută
pe parcurs, la fiecare şuviţa de păr ce se alege şi se finisează imediat sau cand taparea părului se executa
pe întreaga suprafaţa a capului şi numai după aceea intervine finisarea şi obţinerea liniei coafurii urmărite.
Pentru a se obţine o coafură de zi, de seară sau artistică, trebuie ca părul care se piaptănă se obţin
prin tapare supleţe şi volum. Acest lucru se va putea obţine prin taparea (încurcarea) părului la rădăcina mai
mult şi mai insistent şi continuând tapatul spre vârf. Totodată este foarte important ca taparea să fie
executată în direcţia în care se doreşte obţinerea liniei de coafură.
MODERN
Ondulaţia părului
Un bun coafor trebuie să cunoască toate procedeele tehnice încât să poată realiza coafuri din
ondulee simple, coafuri din bucle vaporoase, coafuri de zi practice, purtabile şi coafuri elegante de seară.
Ondulaţia părului se obţine prin mai multe procedee. La ondulaţia permanentă intervin şi substanţele chimice
specifice care modifică structura firului de păr, ducând la încreţirea sa. Spre deosebire de celelalte procedee,
ondualţia chimică e mai rezistentă, având o durată mai lungă.
Ondulaţia cu apă – pentru obţinerea onduleelor se face de fapt un mulaj al părului care permite ca
după uscarea sa să se realizeze o coafură. Ea se practică pe păr suplu şi în stare udă. O coafură pe bază de
ondulee se poate realiza cu sau fără cărare. În primul rând se piaptănă tot părul spre spate. Execuţia
onduleelor se începe din partea mare de la cărare sau în direcţia pe care o indică implantaţia părului în cazul
în care nu se face cărare. Prin pieptănare şi reţinerea părului cu degetele mâini stângi (degetul mare,
arătător şi mijlociu), se va pieptăna părul în direcţia opusă formându-se ondula. Prin mişcări spre dreapta şi
spre stânga se formează onduleele următoare. Se usucă părul şi se piaptănă. Coafura pieptănată în ondulee
directe se poate obţine cu ajutorul clipsurilor şi din melci. Aşezarea părului în bucle se execută în două faze:
1.buclatul – rularea pe bigudiuri a părului prin rularea şuviţelor de păr în stare udă.
2.pieptănarea părului după uscarea sa pentru realizarea coafurilor.
Buclatul este o operaţie care consta în rularea şuviţelor de păr pe bigudiuri, mai mult sau mai puţin subţiri,
după felul coafurii urmărite (mai creţă sau mai lejeră). Se trece întâi la împărţirea corectă a părului şi în acest
scop se ţine seama de:
-cantitatea de păr necesară coafurii în partea superioră capului (pentru volum)
-cantitatea de păr necesară coafurii în părţile laterale
-cantitatea de păr necesară coafurii pentru partea din spate
-porţiunea de păr necesară terminaţiei coafurii la ceafă
La rularea părului pe bigudiuri se vor respecta următoarele:
-se vor alege bigudiuri în funcţie de şuviţa de păr ce urmează a fi rulată
-nu este admis ca şuviţa de păr aleasă să fie mai lungă decât lungimea bigudiului sau mai lată decât
diametrul acestuia
-şuviţa de păr aleasă va fi bine pieptănată şi apoi ridicată în sus, aplecată puţin în direcţia opusă sensului de
rulare a bigudiului, pentru ca după rulare şuviţa de păr aleasă să fie amplasă exact pe rădăcina şuviţei de
păr rulată pe bigudiu (indiferent de direcţia dată părului sau de locul de unde este aleasă şuviţa)
*
melcii în relief – şuviţa de păr este rulată ca şi cum ar fi pusă pe bigudiuri. Se piaptănă şuviţa în
sus, în direcţia opusă sensului rulării. Se răsuceşte până revine la rădăcina părului şi se prinde cu clips.
Forma acestui melc trebuie să fie identică cu şuviţa de păr care ar fi fost pusă pe bigudiu
melcii de legătură – se folosesc în faţă la breton, spre tâmple şi ca o legătură de la montarea
părului la spate pe bigudiuri la melcii plaţi. Se piaptănă părul în direcţia opusă rulării şuviţei de păr. Se
răsuceşte şuviţa până revine la rădăcină, se prinde cu un clips. Pentru a obţine o stabilitate se introduce în
interiorul melcului de legătură puţină vată. Melcul de legătură seamănă cu melcul în relief, dar este ceva mai
mare.
melcii cu rădăcină prelungită – seamănă cu melcii plaţi, dar rotocolul este aşezat mult mai departe
de rădăcina şuviţei din care s-a executat melcul.
Bigudiurile
Bigudiurile se fixează în aşa fel încât părul să nu fie strivit. Aceasta se întâmplă când se folosesc
bigudiuri cu elastic sau cu cleme de presare. Riscul este mai mic atunci când se fixează cu agrafe din
plastic. Agrafele trebuie înfipte întotdeauna contrar direcţiei de înfăşurare, capătul agrafei trebuie să prindă
penultimul strat al bigudiului. Înfăşurţi întotdeauna din faţă spre spate. La un păr lung separaţi şuviţe nu prea
groase, altfel uscarea durează mult timp. Părul fin (subţire) se umezeşte înainte de înfăşurare cu fixativ
pentru a fi coafura mai stabilă. Obţinerea buclelor sau valurilor este determinată de bigudiuri. Pentru buclele
care trebuie să dureze mai mult timp sunt necesare bigudiuri mai subţiri. Cu bigudiuri de mărime mijlocie şi
păr de lungime medie se obţin valuri mari, iar părul lung, tuns drept, cu aceleaşi bigudiuri se obţin valuri mai
elastice. La părul scurt aceste bigudiuri conferă părului un aspect voluminos şi pufos. Bigudiurile mici,
elastice, aşa-zise papiote – dau părului o tensiune mare şi realizează bucle şi valuri deosebit de pufoase.
Părul uscat la cască trebuie răcit înainte de a scoate bigudiurile, astfel încât keratina înmuiată din cauza
căldurii să devină din nou dură şi capabilă să susţinută forma nouă a părului. Dacă părul a fost înfăşurat pe
bigudiuri subţiri, pentru a realiza bucle aspre, este bine să se întrebuinţeze un pieptăne cu dinţi mari. Dacă
se foloseşte pieptenele fin sau peria, se obţine o coafură cu aspect pufos.
La un păr normal (nevopsit) – timpul de acţiune este de 20-60 min. La fiecare 10-15 min se va încerca un
bigudiu.
La un păr vopsit – se poate realiza pe păr spălat şi un pic umed. Timpul de execuţie va fi de 15-40 min.
La un păr murdar şi gras – se poate face la persoanele cu vopsiri repetate şi cu un păr foarte aspru.
La un păr uscat – se va spăla părul şi se va unge cu balsam. Se va dilua soluţia până la 50% cu apă.
Atenţie!
La un păr vopsit sau decolorat nu se pune capison. Dacă se face permanent pe un păr decolorat, el devine
gelatinos, se rupe şi are un aspect neplăcut. Se va încerca un bigudiu înainte, pe o şuviţă timp de 10 min.
Permanentul „Melanj”
Se execută cu bigudiuri groase şi cu soluţie mai diluată până la 50% cu apă.
Permanentul cu soluţie Wella sau Londa
Este o soluţie specială, se găseşte pentru diferite tipuri de păr, are un aspect lăptos şi un miros mai puţin
pătrunzător. E o soluţie în care se găseşte balsam şi uleiuri vegetale. Ea se foloseşte de obicei la părul
vopsit, decolorat sau degradat.
Permanentul spiralat
Pentru acesta există şi bigudiuri speciale, mai lungi de 15-20 cm, de lemn, plastic sau textolid. Şuviţele se
răsucesc în formă de spirală. Soluţia nu se diluează. Timpul de execuţie este între 40-60 min după care se
face neutralizarea, la fel permanentul rece. La permanentul spiralat sunt două moduri de a face montarea –
cea clasică şi de la ceafă.
Antipermanentul (descreţirea părului)
Soluţia de permanent pe bază de acid tiohlycolic nu are numai posibilitatea de a încreţi părul ci şi de a
permite descreţirea lui. Descreţirea este o operaţie mult mai delicată deoarece soluţie fiind aplicată mai ales
la rădăcina părului, ea va fi în contact mai lung timp cu pielea capului, constituind o posibilă sursă de iritare.
Pentru a evita acest inconvenient, se pot lua câteva măsuri de protecţie a pielii. Rezultatele ce se
pot obţine prin această operaţie diferă după cazul tratat care poate fi clasificat în 3 categorii: -permanent
prea creţ; -păr ondulat; -păr creţ natural.
În primele două cazuri, descreţirea este posibilă, părul find complet sau parţial netezit. În ultimul caz se
poate obţine o uşoară netezire a părului creţ, acest tip de păr fiind cel mai rebel la operaţia de descreţire.
Pentru a evita orice iritare a pielii capului, operaţia de descreţire nu se va face decât pe păr nespălat.
Alegerea produsului se face ca la permanent în funcţie de starea părului. Se vor prefera soluţiile de
permanent de tratament, care sunt mai uşor de localizat la rădăcini. Eventual, se pot utiliza şi produsele
obişnuite, corectând fluiditatea lor prea mare, amestecându-le cu crema solubilă de regenerare de bună
calitate. Produsul se va aplica cât mai repede posibil pe tot capul, începând cu părţile cele mai creţe. În
general acestea se situează în jurul feţei şi în creştet. Produsul se aplică mai întâi la rădăcina părului, care
se descreţeşte mai greu şi apoi se întinde pe toată lungimea firului de păr. Se va lăsa să acţioneze 10 min
apoi se va pieptăna bine părul şi să se prindă cu clipsuri (din plastic), din loc în loc şi se va pune capişonul
din plastic. După circa 30-40 min se va clăti şi se aplică neutralizantul. În acest timp se va verifica mereu
operaţia de descreţire.
Se poate întâmpla ca rezultatul descreţirii să nu fie cel dorit, sau vârfurile să devină prea rigide.
Pentru a corecta se rulează repede părul în bucle, se pune un fileu şi apoi se neutralizează.
Dacă este numai un exces de încreţire, pentru a face părul mai puţin creţ, se desfac repede bigudiurile şi
înainte de a neutraliza se piaptănă părul în toate sensurile, întinzând uşor părul încreţit. Îndată ce se obţine
onduleul dorit se înfăşoară vârfurile şi se neutralizează. Dacă se constată că părul de pe tâmple este foarte
sensibil, părând, în final, ca ars de soluţia de permanent, se vor scoate repede bigudiurile, se va pieptăna
fiecare şuviţă şi se va înfăşura din nou, pe un bigudiu mai gros, dar nu strâns. După câteva secunde se
controlează şi apoi se neutralizează.
Atunci când este vorba de un păr foarte fragil şi deosebit de poros (de ex. decolorat), trebuie să se ai
multe precauţii deoarece acest tip de păr absoarbe repede şi mult din soluţie, iar o penetrare rapidă şi
masivă a acesteia este periculoasă. Se recomandă utilizarea produselor foarte slabe. Pe lângă această
situaţie, când tot părul este fragil, există şi alte cazuri ca: vârfuri încă încreţite, mai fragile, păr ars de soare,
care necesită precauţii deosebite. Singura rezolvare este de a acoperi părul cu o substanţă de protecţie,
care să întârzie acţiunea agenţilor activi, împiedicând pătrunderea lor rapidă în structura părului.
Bigudiul de control
Se desface un bigudiu de control şi se verifică gradul de modelare al părului prin una până la două răsuciri
ale acestuia. După verificare se va fixa din nou, determinându-se timpul de acţionare corespunzător.
Principalele cauze de eşec ale unui pemanent:
1.dacă părul este puţin creţ: -soluţia slabă; -timp de expunere insuficient; -şuviţe prea groase; -înfăşurarea
prea slabă pe bigudiuri; -bigudiuri prea mari pentru calitatea părului.
2.dacă părul este prea creţ: -soluţia prea tare; -timp de expunere prea lung; -exces la întinderea părului pe
bigudiu; -bigudiuri pre mici pentru calitatea părului.
3.vârfuri creţe, rădăcini fără vigoare: -păr prea lung; -şuviţe prea groase; -vârfuri prea filate; -şuviţe prost
împărţite (păr scurt).
4.o bună încreţire generală dar vârfurile nu au vigoare: -vârfurile nu au fost filate înainte cu foarfeca;
-înfăşurare defectuoasă pe bigudiuri.
5.păr ca de creol (se observă la păr moale sau foarte fin): -soluţie prea tare; -înfăşurare pe bigudiuri prea
slabă; -timp de expunere insuficient.
6.onduleu satisfăcător dar vârfurile sunt drepte: -îmbibare imperfectă; -proastă neutralizare.
7.onduleul dispare la prima spălare: -transformarea insuficientă a structurii firului de păr; -proasta
neutralizare.
8.în timpul execuţiei se montează normal, dar onduleul dispare: -exces de expunere; -soluţie prea tare.
9.părul se rupe de la rădăcină: -proasta fixare a elasticului; -şuviţe prea groase; -soluţie prea tare (păr
decolorat).
Alte cauze ale unui permanent rece nereuşit:
- Spălarea necorespunzătoare a părului;
- Tunderea incorectă a părului;
- Alegerea necorespunzătoare şi umezirea superficială a şuviţelor de păr;
- Rularea necorespunzătoare a părului pe bigudiuri;
- Aprecierea necorespunzătoare a calităţii părului şi timpul de acţiune a soluţiei de permanent;
- Neutralizarea superficială;
- Derularea incorectă a bigudiurilor din păr;
- Soluţie de permanent de proastă calitate sau alterată;
- Folosirea de bigudiuri nespălate după ce au fost scoase de la prima neutralizare. Bigudiurile nelimpezite
după prima neutralizare, folosite la alte ondulaţii permanente pot să contribuie la nereuşita unui
permanent, deoarece în neutralizant există o cantitate de perhidrol care se depune pe acestea.
Ce ondulaţie chimică este mai bună? – cea acidă sau cea alcalină?
În trecut, prin ondulaţii acide se înţelegea o ondulaţie chimică moale. În prezent ceva s-a schimbat,
atât în compoziţia cât şi în acţiunea preparatelor, astfel că amândouă tipurile au şi avantajele şi
dezavantajele lor.
Preparatele acide – avantaje: sunt mult mai protectoare faţă de păr.
dezavantaje: prezintă un mare risc producând alergii.
Preparatele alcaline sau bazice – datorită unor adaosuri speciale nu mai sunt atât de agresive ca înainte.
De exemplu, clorofila, care susţine procesul de formare a valurilor. Aşa numitele substanţe nutritive şi
panteonul vindecă părul bolnav, astfel procesul de înfăşurare pe bigudiuri
nu este atât de agresiv pentru păr. În prezent trebuie să ne conducem
după următoarele reguli: -aceste preparate prezintă avantaje – la părul
greu modelabil şi sănătos şi la coafuri care necesită executarea buclelor
de dimensiuni medii şi cu stabilitatea mare, în timp ce preparatele acide
sunt optime pentru un permanent slab, la un păr lung deschis la culoare
sau cele care păstrează urmele unui permanent anterior.
Părul suportă în acelaşi timp şi ondularea chimică şi vopsirea?
Ondularea chimică şi vopsirea nu se exclud una pe cealaltă. Specialiştii
recomandă mai întâi permanentul şi după 2-3 săptămâni vopsitul. După
ondularea chimică se poate face o tonalizare a părului. Dimpotrivă,
decolorarea conduce la rezultate îndoielnice. Dar părul care are o
structură rezistentă poate să suporte, pe lângă permanent şi vopsirea
imediată. O a doua condiţie este ca părul să nu fie lung. O uşoară
decolorare (un retuş al rădăcinilor) este posibilă chiar la părul subţire, dar
după ce s-a făcut permanentul.
Ondularea chimică asociată cu şuviţe – în acest caz şuviţele de păr
sănătos, alternează cu cele care au fost decolorate. Această variaţie a
calităţii părului, obligă la tratamente diferenţiate (tratarea totală a părului cu balsam).
Ce se poate face când părul cu permanent creşte? – la părul relativ scurt, aceasta se rezolvă prin tuns.
La părul lung problema este mai complicată. A doua ondulaţie chimică rezistă dar o a treia în nici un caz. În
cazul părului subţire, afectat, nici o a doua ondulare nu reuşeşte. Ondulaţia chimică pentru rădăcina părului
se recomandă în acele cazuri când se doreşte să se obţină o poziţie ridicată a părului.
Sfaturi pentru înteţinerea unui permanent:
Coafezele bune dau clienţilor la despărţire următoarele sfaturi:
1.în ziua ondulări permanente părul se lasă în perfectă linişte, fără pieptănă şi fără perie. Acest sfat trebuie
urmat întocmai, deoarece keratina părului este încă moale până când nu se închid toate „punţile”. În acest
timp este bine să nu se atingă părul.
2.părul se spală doar după a treia zi. Faptul este legat tot de interdicţia de pieptănare, pentru că părul, după
spălare, fiind încurcat, este foarte sensibil la pieptănat. Se recomandă ca în primele zile după permanent să
se evite pe cât posibil aplicare bigudiurilor, a clemelor şi a feonului. Cu cât vă purtaţi cu mai multă grijă cu
părul după primele zile de la permanent, cu atât va fi mai stabil permanentul.
3.nu este obligatoriu să se spele părul permanent în fiecare zi. Nu este nici necesar, nici folositor, pentru că
dăunează stratului solzos al firului de păr.
4.pentru ca părul să fie frumos, cu aspect degajat se piaptănă în stare umedă cu un pieptăn cu dinţi rari. Se
evită trasul părului prin mişcări brutale. Părul permanent uscat se piaptănă tot cu un pieptăne cu dinţi rari.
Dinţii trebuie să fie rotunjiţi la vârfuri.
5.se evită orice usucă mult părul (razele soarelui, apa sărată şi clorurată, vântul puternic). După baia sărată
este bine ca părul să fie clătit cu apă obişnuită. Părul trebuie să fie uscat la aer sau cu ajutorul duzelor
speciale de feon, care dispersează bine aerul.
6.după fiecare spălat se vor aplica soluţii cu preparate nutritive, pentru ca părul să alunece uşor, fără piedici.
Majoritatea acestor preparate se produc în mod special pentru părul permanent. Sunt recomandate în mod
special pentru părul subţire. Substanţele curative conţinute în aceste preparate întăresc rădăcina părului şi
structura firului de păr pentru ca buclele şi zulufii să cadă frumos, degajat.
Unelte, instrumente si aparate
Pentru exercitarea meseriei de coafor, se folosesc in timpul lucrului o serie de instrumente si aparate
concepute si construite pentru lucrarea respectiva.
Fiecare dintre ele necesita, pe langa o manipulare atenta, respectarea anumitori reguli tehnice
menite sa asigure reusita lucrarilor solicitate de clienti precum, si intretinerea lor in stare de curatenie si
functionare.
Clasificarea ustensilelor.
Lenjeria:
Pelerina de coafat (poate fi de culoare deschisa):
Pelerina pentru colorat, vopsit:
Pelerina pentru permanent (poate fi grosa).
Pelerina
Protejeaza clienta de firele de par care cad in urma executarii tunsorilor, a vopsirii si aranjarii parului.
Piepteni
Pieptene mare rar pentru descalcire
Pieptene cu codita, pt permanent, suvite, tapare
Pieptene furculita pentru tapat
Pieptene pentru tuns
Perii
Pentru finisat la cocuri sau descalcire, de asemenea pentru eliminarea cararilor dupa montarea parului pe
bigudiuri:
Perii plate;
Din plastic;
Din par natural;
Sau mixte.
Pentru coafat:
Perii rotunde din plastic
Par mistret
Sau combinate
Prin modelul coafurii, genotipul clientului poate fi influentat si schimbat puternic, acest lucru este
valabil in legatura cu:
o forma capului
o fetei
o corpului si dimensiunii corporale.
Tunsori de damă
1.Ustensile necesare
Ustensilele necesare sunt: guler, prosop, manta, foarfecă, foarfecă de filat, lamă, piepteni de diferite tipuri
(cu dinţii rari pentru descurcat părul şi cu dinţii normali pentru tuns), clipsuri sau clame.
Tunsoarea „CARRE”
Se împarte părul în două părţi egale
din faţă către ceafă. Se alege prima ramă
de la ceafă, restul părului se ridică şi se
prinde în clipsuri, într-o parte şi în cealaltă.
Prima ramă se tunde mai scurt cu 1-2 cm.
Dacă are păr puţin sau subţire, prima ramă
se filează, pentru a da volum coafurii.
Tipuri de carre: cu breton, cu unghi ascuţit,
cu calotă, Mirelle Mathieu, asimetric, cu
codita
Tunsoarea PAJ
Tipul de păr poate fi şi subţire şi tare,
de preferat drept ca paiul. Indiferent de
lungime, părul (până la bărbie sau până la
umăr)se tunde drept pe şuviţe. La ceafă
întotdeauna puţin mai scurt. Bretonul
până la sprâncene se tunde orizontal de la
o tâmplă la alta*.
Tunsoarea „GARCON”
Este cea mai veche tunsoare lansată de Coco Chanel între anii 1938-1940. această tunsoare aduce foarte
mult cu cea din zilele noastre: ceafa scurtă, calota lungă, urechile acoperite (se face pe fir drept şi este
dreaptă). Se tunde pe păr spălat sau umed, se împarte părul în două, din faţă către spate, se tund părţile
drepte până la lobulurechii sau la jumătatea urechii (depinde de preferinţe). Ceafa pierdută pe piepten şi un
1 cm din partea de sus (calota) pentru a nu rămâne dungă (ca la tunsoarea bross). Se ondulează cu
bigudiuri, clame sau melci.
Tunsoarea „DEMIGARCON”
Este aceaşi tunsoare, ceva mai lungă iar ceafa are 1-2 cm.
Tunsoarea „RETRO”
Este o tunsoare asemănătoare demi-garcon, doar că părul vine tuns în cascadă în partea de sus, iar în
partea de jos este drept. Se coafează cu feonul.
*aceste tunsori se recomandă pe fir drept
*aceste tunsori se potrivesc persoanelor cu barba ascuţită, urechi mari şi pomeţi mari.
Tunsoarea „ASIMETRICĂ”
Se poate executa şi pe un păr cu un
permanent „melanj”. Se împarte părul de
deasupra urechii spre gât, în jos. Restul
părului se prinde în clipsuri. Tunsoarea
se începe de la perciunele descoperit pe
care îl tundem frizereşte (filat foarte bine)
şi cojntinuăm către ceafă. Se desprinde
părul, se piaptănă în direcţia de creştere,
după care se tunde 1 cm deasupra urechii
descoperite. Se merge în linie oblică către
cealaltă ureche. Asimetria poate fi mare,
mijlocie sau mică. Bretonul se tunde tot
oblic (dacă nu îşi poate pune meşă)*.
Tunsoarea „BROSS”
Se alege calota făcând cărări de o parte şi de alta, de la o ureche la cealaltă. Se porneşte cu două cărări
laterale cam la 5 cm deasupra urechii, paralele, care se fragmentează, şi se aleg şuviţe cam de aceeaşi
lungime. Meşele sunt de aceeaşi mărime şi se prin în clipsuri. Perciunii şi ceafa se tund frizereşte pe
piepten. Ei pot fi: raşi, în colţ sau drepţi. Se desface părul prins, se piaptănă în sensul de creştere după care
se tunde drept începând de la spate, mergând către dreapta sau stânga. Se poate întâmpla ca terminaţia
*
calotei să fie în „V” sau pe rotund. Când calota este în „V” şi bretonul se face a fel, dar o formă mai îndulcită.
Pe rotund, bretonul tunde tot pe rotund.
Tunsoarea „SASSON”
Părul trebuie să fie la lungimea
de cel puţin 20 cm. Se împarte în două
ca şi la Carre. Bretonul se alege şi se
piaptănă spre faţă. Tunsoarea începe
de la breton spre ureche, continuând pe
forma ovală către cealaltă ureche.
Tunsoarea „RAP”
Este o tunsoare bărbătească dar pe care o pot purta şi fetele. Deci u se poate executa pe păr puţin sau
moale. Se începe prin alegerea calotei la 4 degete deasupra urechii în formă dreptunghiulară şi se prinde în
clipsuri. Se începe tunsoarea de la ceafă, mergând către creştet, urmărind ca lungimea părului să fie
progresivă. Tot aşa se procedează şi la perciuni. Calota, înainte s-o tundem trebuie dată cu spumă sau gel.
Părul se piaptănă în sus şi se tunde în formă dreptunghiulară perfect.
Tunsoarea „KELLY”
Se alege prima ramă şi se taie în funcţie de dorinţa clientei. Se mai tunde încă un rând de păr (2-3 cm
grosime), la acelaşi nivel cu cealaltă, apoi se alege o cărare începând din faţă de 2-3 cm d-a lungul căreia
alege părul de-o parte şi de alta a feţei şi se prinde în clipsuri. Restul părului se dă peste cap şi se alege
şuviţe verticale, începând de la mijlocul capului către urechi, de grosime medie, care se ridică perpendicular
pe cap şi se taie oblic (aveţi grijă la lungime). Lungime optimă este până unde începe ceafa. Această
mişcare se face cu mare grijă, având în vedere că spre urechi şuviţele trebuie să fie mai lungi (spre faţă). Se
dau drumul şuviţelor care au fost prinse în clipsuri. Se aleg şuviţele verticale care se ridică perpendicular pe
cap şi se ciupesc (oblic), având grijă să fie cam de aceeaşi lungime cu rama, apoi se franjurează. În final se
controlează vârfurile.
Tunsoarea circulară
Corespunde femeilor cu faţa rotundă, cu gât puternic şi urechi nu prea elegante. Tipul de păr poate să fie
subţire sau chiar rar. Cărarea este situată foarte sus. Părul se tunde drept de jur împrejur cu o rotunjire
uşoară. La spate părul este la nivelul bărbiei, iar în faţă la nivelul vârfului nasului.
Tunsoarea în franjuri
Se potriveşte de la firul de păr normal la cel aspru. Partea de la ceafă şi părţile laterale se tund la aceeaşi
lungime. Contururile laterale, la fel ca şi moţul scurt se taie franjurat. Pentru ca marginile să nu fie drepte se
ajustează în final, prin ciupire cu foarfeca, având vârful în jos.
~MAŞINA DE TUNS~se foloseşte la executarea tunsorilor. Cu ajutorul ei se poatet executa scurtarea părului
în mod egal la diferite lungimi, prin folosirea dispozitivelor de diferite dimensiuni precum şi curăţirea
fazonului şi a cefei cu nr. 0, care poate îndepărta total părul de prisos din această zonă şi care înlocuieşte cu
succes briciul în cazul executării acestei operaţii.
Pentru o bună funcţionare, maşina de tuns trebuie atent întreţinută şi curăţată, dezinfectarea capului de
maşină se impune a se face după fiecare client.
USCĂTORUL DE PAR~ este aparatul ce se foloseşte pentru uscatul şi aranjatul frizurilor după spălatul
părului. Este strict interzisă manipularea uscătorului de păr cu mâna udă.
~APARATUL ELECTRIC DE MASAJ~ se întrebuinţează pentru masajul facial, capilar şi corporal. Coafarea
este un proces care are o incarcatura emotionala prin faptul rezultatul sau este legat de aspectul, de
imaginea noastra, de impresia pe care ceilalti si-o formeaza despre noi. Totodata, aranjarea coafurii este o
expresie a imaginatiei si a personalitatii noastre. Asadar, printre motivele pentru care folosim produsele de
coafat sunt:
- ma ajuta sa arat ingrijita / aranjata
- ma ajuta sa arat eleganta
- pot obtine look-ul pe care mi-l doresc
- ma ajuta sa ies in evidenta
- ma ajuta sa ma simt bine
- arat moderna
- ma simt atragatoare
- imi permit sa-mi controlez parul
- dau volum parului
- dau stralucire parului
- miros placut
Cele mai cunoscute produse de coafat sunt fixativul, spuma de par, gelul si ceara, insa exista si
produse care ofera beneficii speciale, cum sunt spuma modelatoare, fluidul pentru volum, crema elastica,
etc.
Fixativul este un produs pe care se foloseste pentru a finisa coafura, fixand-o in forma dorita. Se
pulverizeaza uniform pe parul uscat, de la o distanta de aprox. 20 cm, protejand ochii. Pentru extra volum se
pulverizeaza fixativul la radacina firului in sensul invers de crestere al acestuia si apoi se da coafurii forma
dorita.
Spuma de par se foloseste pentru a modela coafura si pentru a-i da volum. Daca parul este ondulat,
cu ajutorul spumei se pot defini foarte usor buclele. Spuma se aplica pe parul umed, se maseaza uniform cu
palmele pe tot parul, iar apoi se lasa parul sa se usuce natural sau se foloseste foehn-ul. Se poate aplica
spuma si pe parul uscat pentru improspatarea coafurii.
Gelul se foloseste pentru a da forma suvitelor, pentru a le defini, pentru a le modela, oferindu-le
luciu si aspectul de par umed. Se aplica in cantitati mici pe parul umed sau uscat cu varfurile degetelor,
aranjandu-se dupa dorinta coafura. Gelul se foloseste in special pe parul scurt, pentru a modela tepi sau
pentru a aranja bretonul, dar se pot defini usor suvitele si daca parul este mai lung.
Ceara este ideala pentru aranjarea varfurilor si realizarea efectelor stralucitoare, mai ales pentru
coafurile pe par scurt sau de lungime medie. Se aplica numai pe parul uscat, omogenizand o cantitate mica
in palme si modeland apoi varfurile suvitelor. Ceara protejeaza varfurile uscate si le da un aspect sanatos.
Produsele de coafat de buna calitate contin ingrediente alese astfel incat, pe langa efectul de
aranjare, sa protejeze, sa hraneasca sau hidrateze firele de par. Asadar parul nu se va deteriora daca se
folosesc produse de coafat de calitate, ci va avea un aspect ingrijit!
Un ondulator, o perie rotativa sau o placa de intins parul constituie o investitie buna pentru orice femeie.
Cand ai un program alert si nu iti permiti sa pierzi foarte mult timp, un asemenea aparat te ajuta sa te coafezi
singura in fata oglinzii, fara sa fii nevoita sa iti faci programare la coafor. Asadar, poti avea bucle mari,
carlionti sau un par perfect drept in numai cateva clipe chiar la tine acasa.
Ondulatorul
Buclele infrumuseteaza fata oricarei femei, fie ca este vorba despre onduleuri mari si bogate sau de unele
mici si spiralate. O astfel de coafura este o schimbare de look impresionanta si poate fi la indemana oricarei
femei care detine un astfel de aparat
Ondularea suvitelor dureaza intre 30 si 60 de minute, in functie de lungimea si desimea parului. Pe langa
ondulator, mai ai nevoie de spray fixativ sau ceara, cateva cleme si un ser pentru stralucire (acesta este insa
un produs optional).
Procesul de ondulare trebui sa aiba loc dupa ce parul a fost spalat, uscat si pieptanat. In functie de
densitatea suvitelor dorite iti poti imparti parul in mai multe parti. Astfel, daca iti doresti o coafura cu volum,
cu multe bucle, trebuie sa ondulezi cate o suvita subtire de par. Dupa ondularea fiecarei suvite aceasta se
da cu putin fixativ.
Parul des si gros se onduleaza mai repede si mai bine decat cel rar si moale.
Atentie! Nu iti pieptana suvitele ondulate. Eventual, daca vrei sa le separi si sa para mai dese, iti poti trece
degetele prin par.
Ondulator Philips
Acesta este prevazut cu un invelis ceramic care protejeaza firele de par. Poate fi comandat online.
Ondulator Remington
Acest model se incalzeste instant, are un diametru de 38 mm (pentru bucle naturale) si are invelisul din
ceramica si teflon. Ondulatorul are un control variabil al caldurii pentru toate tipurile de par.
Perie rotativa
Peria rotativa este un accesoriu foarte util pentru o coafare rapida. Aceasta este un aparat 2 in 1 pentru ca
indeplineste atat frunctia uscatorului clasic, cat si a periei de par. O poti folosi dupa fiecare spalare pentru a
da parului tau o forma lejera, sau pentru a-ti intoarce parul in interior sau in exterior.
Uscator de par
Ultimul, dar nu cel din urma este feohnul sau uscatorul de par. Acesta are un rol foarte important in coafarea
parului. Desi este indicat ca aparatul sa fie utilizat doar ca este necesar (utilizarea frecventa distruge
calitatea firului de par), fiecare femeie ar trebui sa detina un feon.
Pentru decolorarea părului la rădăcină se procedează în felul următor: se separă părul în patru, se
face o cărare de la frunte la ceafă şi una de la o ureche la cealaltă. Se depune decolorantul, începând de la
spatele capului pe rădăcinile crescute, coborând spre ceafă. După aceea se va decolora şi porţiunea din faţă
prin trasarea de mici şuviţe. Timpul de oxidare este între 10-60 min (de la caz la caz), după care se trece la
spălarea părului, chiar dacă nu s-a obţinut culoarea dorită, deoarece după acest timp produsul nu mai
oxidează (nu mai lucrează). În primul rând se îndepărtează prin limpezire cu apă călduţă (mai mult rece)
întreaga cantitate de decolorant, după care se spală părul foarte uşor, cu un şampon nealcalin, deoarece
pielea capului, fiind foarte sensibilă, nu va putea suporta un spălat dur.
Executarea şuviţelor
Şuviţele pot fi de mai multe tipuri. Pentru a executa vopsirea în două sau mai multe nuanţe, se va
proceda în felul următor:
-şuviţele realizate cu ajutorul bonetei: indiferent dacă părul este vopsit sau natural, se va pieptăna bine
părul, apoi se va pune o bonetă de plastic subţire. Cu un ac de croşetat se găureşte boneta şi se scot
şuviţele de păr. Aceste şuviţe se vopsesc sau se decolorează, aplicându-se preparatul ca la decolorat (cu o
concentraţie maximă de 12%) şi se lasă să se acţioneze în funcţie de calitatea părulluişi de dorinţa clientei
cca. 30 min. Este bine ca preparatul să fie pregătit după ce s-a încheiat executarea (scoaterea) şuviţelor.
După expirarea timpului de execuţie se limpezeşte părul apoi se scoate boneta de plastic şi se spală bine
părul cu şampon.
-şuviţele executate cu folie de aluminiu reprezintă o altă metodă de a realiza şuviţele. Avantajele faţă
de cele realizate cu boneta constau în faptul că, datorită acestei tehnici, se pot realiza şuviţe şi pe un păr
lung fără riscul încurcării lui, se pot alege diferite moduri de alegere a şuviţelor şi, în plus, se pot realiza cu
mai multă uşurinţă şuviţe de culori diferite concomitent, mai uşor. Dezavantajul este că trebuie avută o
atenţie mărita faţă de posibilitatea producerii de „insuliţe”.
Atenţie!
Preparatul nu trebuie lăsat neaplicat mai mult de 5 min. deoarece se oxidează şi-şi pierde din calităţi.
Nu se pune amoniac în pudra de decolorat şi este bine ca părul să nu fie spălat de prea curând.
În timp ce decolorăm, trebuie avut în vedere să nu facem „insuliţe”.
Timpul de acţionare se calculează după ce s-a terminat de aplicat preparatul pe ultima şuviţă de păr.
Decapatul
Prin decapat înţelegem scoaterea petelor de pe păr. Se poate executa cu pudra de decolorat şi cu apa
oxigenată de 30 de volume, sau cu vopsea (blondul ce l mai deschis din gama respectivă) cu apă oxigenată
de 30 de volume.
O clientă poate avea 2-3 culori pe păr. În acest caz, se începe decolorarea începând cu cea mai
închisă culoare, indiferent unde se află. Este bine să se înceapă cu vârfurile şi ultima dată cu rădăcina, care
lucrează mult mai repede. Materialele necesare sunt: manta, pensula de vopsit, mănuşi, vazonaş (din sticlă
sau plastic), piepten cu dinţii mari.
1.Produsele tonalizatoare se găsesc sub formă de spumă, lichide, crème şi se recunosc prin aceea
că nu conţin oxidant care să se amestece suplimentar în colorant. Preparatul se aplică pe părul umed aşa
cum se prezintă el în comerţ. Produsele de tonelizare conţin coloranţi direcţi care colorează pigmenţii sub
formă definitivă. Ei înconjoară firul de păr ca o peliculă, pătrunzând în cel mai bun caz doar în stratul de
suprafaţă al firului de păr.
Produsul de tonalizare de culoare închisă întăreşte doar culoarea naturală a părului. Pigmenţii de
aceeaşi nuanţă cu cea a părului pot da numai reflexe, iar cei deschişi nu sunt vizibili pe un păr de culoare
nazurală închisă, ci numai pe o culoare a părului deschisă sau pe păr decolorat.
Avantajele tonelizării: nu atacă stratul de keratină; schimbarea culorii este reversibilă.
Dezavantajele tonalizării: nu se poate face părul mai deschis la culoare; părul cărunt poate fi doar
nuanţat; părul închis devine mai întunecat la culoare, dar nu pentru mult timp.
2.Vopsirea schimbă pentru mult timp culoarea părului.Produsele sunt uşor de recunoscut pentru că în
ambalajul acestora se găseşte oxidantul care trebuie amestecat în colorantul de bază. Vopseaua este
constituită din: colorantul de bază, care poate fi emulsie sau cremă, această substanţă fiind constituită din
particule microscopice care pătrund într-o primă etapă dincolo de stratul solzos al firului de păr; oxidant, care
se leagă de colorantul din prima etapă de pigmentare, mărind volumul pigmenţilor, astfel că aceştia se
fixează în firul de păr.
Dezavantajele vopsirii: în funcţie de gradul de modificare al culorii se poate observa după vopsire
părul crescut la rădăcină.
Alergia: Dintre toate produsele cosmetice, coloranţii ocupă primele locuri din cauza reacţiilor
alergice. Eate bine ca orice clientă avem, în mod special dacă nu s-a mai vopsit niciodată, să-i facem testul.
Acesta se execută în felul următor: se aplică pe corp într-un loc mai puţin vizibil, un pic de vopsea, care se
lăsa 24 ore urmărindu-se reacţia evidentă prin colorarea pielii.
Culoarea părului
Ca şi în cazul culorii pielii, ea este dată de pigmenţi. Pigmentul colororant din firul de păr se află în
epiteliul foliculului şi este format din granule de melanină de culoare maron închis, neagră sau un roşu difuz.
Prin culoare se înţelege senzaţa vizuală prin care au loc două fenomene: senzaţia de culoare
percepută de ochiul uman şi proprietatea unui corp de a fi colorat. Cele două fenomene depind de lumină.
Culorile se împart în douăp categorii: culori uşoare, deschise şi culori grele, închise.
Cum se taie culorile?
-dacă părul este roşcat, se taie cu verde;
-dacă părul este galben, se taie cu violet;
-dacă părul este albastru, se taie cu violet;
dacă părul este gri, se taie cu roşu pentru a ieşi bej.
Coafura ca afacere
Primul pas după terminarea şcolii de specializare este acela de a alege calea pe care doriţi să o urmaţi.
În mod normal, primul lucru ar însemna angajarea. Pentru aceasta trebuie să fiţi informaţi cu privire la
cerinţele angajatorului care sunt de obicei: angajatul vine cu trusa personală; produsele cu care lucrează
le cumpără firma, dar le reţine salariatului, care este plătit procentual din totalul încasat (între 30 şi 50%
din încasatul fără TVA al angajatului; convorbirile telefonice sunt plătite de angajat, angajatorul plătind
numai abonamentul.Pentru început e bine să alegeţi un post formativ în care să acumulaţi experienţă de
lucru. Contractul ar trebui să conţină şi o anexă care să cuprindă sarcinile care îi revin specialistului, cum
ar fi: obligativitatea întocmirii fişei clientei; curăţenia la postul de lucru; curăţenia în general în salon etc.
În acest post puteţi rămâne între 1 şi 2 ani, după care ar trebui să reuşiţi să avansaţi. Următorul pas
poate fi realizat în momentul în care puteţi face o medie a clientelor fidele pe lună. Dacă acestea sunt în
număr de 25-30, atunci puteţi să treceţi la treapta următoare, şi anume cea de liber-profesionist, conform
decretului 54. Astfel, dvs. sunteţi cel/cea care vă calculaţi un venit aproximativ pe an, plătind astfel
impozitul pe venit şi, în plus, angajatorul are de câştigat prin faptul că este scutit de anumite taxe. În
acest moment, dvs. Sunteţi considerat o firmă, şi deci, contractul dintre dvs. Şi angajator va fi un
contract de colaborare “între firme”.
Următorul pas este acela de a vă deschide unul sau mai multe saloane de înfrumuseţare şi să deveniţi
chiar dvs. angajator. Însă acum responsabilitatea dvs. a crescut, deoarece trebuie să găsiţi un loc potrivit
pentru deschiderea salonului şi de a lupta pentru ca acest salon să îndeplinească condiţiile de
funcţionare adecvate. Este bine să alegeţi un spaţiu stradal, la parter, pe cât posibil pe o arteră circulată,
cu trotuar şi cu vitrina cu latura cea mai întinsă la trotuar *. Spaţiul ales trebuie să cuprindă următoarele
utilităţi: apă caldă şi rece (este necesar un boiler obligatoriu); curent electric; prize individuale la fiecare
post, întrerupător general la tablou; sifoane în podea, încălzire centrală (aer condiţionat); podea (de
preferat gresie) şi pereţi lavabili; grup sanitar (uşă între wc şi lavoir); vestiar pentru salariaţi; loc amenajat
pentru haine clientelă; chiuvetă în sală; minim 2-3 posturi; una sau mai multe unităţi de spălare; scaune
de coafură; ucenic; una sau mai multe căşti de coafură; sterilizator şi soluţii dezinfectante.
*
UN EXEMPLU DE URMAT!
Cu o strategie bine pusa la punct, saloanele de infrumusetare au reusit sa reziste pe piata si
in perioada crizei. Cu investitii initiale de cateva mii sau zeci de mii de euro si cu preturi adaptate in
functie de veniturile clientilor, aceste centre capata notorietate in randul romancelor.
Simona Cosovanu a infiintat salonul de cosmetica si infrumusetare corporala Michelle din Suceava
in 2003. Desi avea doar 28 de ani si nu avea experienta in domeniu, in acel moment a considerat ca sectorul
serviciilor va cunoaste o dezvoltare mult mai accentuata in viitor. "Inainte de a demara investitiile initiale am
facut o vizita de documentare la un salon al unei prietene, insa mai tarziu aveam sa aflam ca acea vizita nu
ne-a ajutat prea mult. Practic, tot ce am invatat a fost «pe banii nostri»", explica Simona Cosovanu.
Primii clienti ai salonului au aparut in urma unei minicampanii de promovare, prin care au fost
anuntate serviciile oferite, dar si preturile aferente. Strategia dupa care Simona Cosovanu s-a ghidat a fost
"un client multumit va reveni la noi si va aduce cu el un nou client", astfel ca salonul s-a specializat pe o
anumita gama de servicii pentru care se putea oferi o calitate superioara.
"Odata cu criza, strategia noastra s-a modificat, astfel ca am redus preturile", potrivit antreprenoarei.
Aceasta masura a fost completata de o campanie solida de promovare, prin utilizarea pliantelor, a SMS-
urilor, dar si a e-mail marketingului, alaturi de afisarea pe site-ul salonului a listei complete de preturi.
Totodata, a fost creat un forum care se doreste a fi un barometru al serviciilor si preturilor practicate
de saloanele din Suceava. "Scopul acestei actiuni a fost cresterea cotei de piata a afacerii noastre, profitul
obtinut fiind pe planul secund", spune Simona Cosoveanu.
Salonul Michelle:
An infiintare: 2003
Media de varsta a clientilor: 25-35 de ani
Cifra de afaceri in 2009: aproape 20.000 de euro
A primit fonduri europene de 16.000 euro
Numar angajati: 4
StagioStyle:
An infiintare: 2007
Obiect de activitate: salon de infrumusetare
Servicii oferite: coafura, tratamente cosmetice, manichiura si pedichiura
Preturi: 30 - 500 lei (7 - 123 euro)
Deci regula 1: planifica strategic bugetul tau de investitie ca sa nu te trezesti fara bani exact cind ai
pornit la drum.
Concluzie: daca vreau sa am succes trebuie mai intii sa invat ce inseamna o afacere in general, ce
inseamna o afacere cu un salon de infrumusetare si trebuie sa invat cit mai mult despre fiecare
serviciu pe care il voi oferi in salon.
- In primul rand ma intereseaza rezultatele. Adica poate sa fie ieftin sau scump daca nu are rezultate il
arunc la cos. Si ca sa fiu sigur de rezultate, in primul rand trebuie sa il testez. Exista doua metode de
test: prima este la cel care mi le vinde. Aici logic voi vedea tratamentul efectuat corect si voi avea
rezultate in proportie de 95% (mai sint si erori ). Acest fapt in sine nu trebuie sa fie suficient. Daca
vreau sa cumpar trebuie sa merg si la un alt salon care are echipamentul, sa-l testez si sa fiu sigur/a ca
rezultatele sint certe. E greu sa testezi multe echipamente si in principiu costa, insa si banii si efortul
merita pentru cit stres as putea avea ulterior daca iau o decizie proasta.
- In al doilea rand ma intereseaza ce potential de clientela imi aduce numele echipamentului. Ideea
e ca nu trebuie sa ma bazez 100% pe brandul aparatului, dar daca el exista si-mi garanteaza o clientela
e un cost de oportunitate pe care nu trebuie sa-l neglijez. Doar scap de niste bani in plus pe marketing,
nu? Insa e important ca numele aparatului si ceea ce promoveaza acesta sa fie in concordanta cu
punctul 1, pt ca degeaba imi iau un aparat cu un nume foarte cunoscut daca nu are rezultate, sau are
rezultate mediocre. E cea mai proasta reclama pe care mi-o pot face. E ca atunci cind imi cumpar un
mercedes frumos si scump, care merge incet si consuma mult. Trist nu? Deci brandul conteaza doar
atunci cind rezultatele sint in concordanta cu reclama. E pacat sa imi stric businessul din cauza unui
aparat ce nu ofera cea ce promite. Acest lucru se va rasfringe asupra imaginii salonului meu.
- Am trecut de primele teste, si am decis asupra aparatului. Ceea ce in general nimeni nu se gindeste la
inceput este ceea ce va face in viitor. Orice echipament estetic necesita mentenanta si service. Pot sa
am cel mai bun, cel mai ieftin, cel mai scump cel mai frumos aparat, daca odata stricat ramane stricat.
Sau in cel mai bun caz stau cu el in service decit stau in salon. Asa ca ma intereseaza servicii post
vanzare. Iar acestea includ: garantie, service, mentenanta, timp de reparatie, unde se realizeaza
reparatia (in Romania sau nu), piese de schimb, consumabile, defecte de utilizare etc. Eu unul consider
acest aspect mai important decit aparatul in sine. Degeaba am cel mai frumos mercedes daca nu-l pot
misca din loc. Acest lucru m-a determinat sa realizez ceva ce nimeni din piata de beauty nu si-a dorit sa
se intimple, si anume o divizie de service care realizeze reparatii, mentenanta si garantii pentru orice
echipament estetic indiferent de tara de provenienta, distribuitor sau marca. Va recomand cu incredere
Beauty One Service pentru orice problema tehnica cu un echipament.
- Gata, m-am decis ce iau. Doar ca primele 3 puncte nu sint suficiente daca nu iau in calcul si modul de
utilizare al acestuia. Desi majoritatea sint intuitive, exsita proceduri de tratament ce trebuie invatate
pentru a avea rezultate. Asa ca ma interesez acum despre programele educative si de training
privind utilizarea echipamentului. Educatia consider a fi principalul atuu al unui tehnician sau manager
pentru a avea succes. Improvizatiile pot fi uneori norocoase, insa din pacate adesea inseamna pierderi
financiare. Asa un echipament indiferent de cost trebuie sa ofere suport si training privind utilizarea si
tratamentele. Atentie, nu neaparat gratuit. E ca la permisul de conducere: ma costa odata masina apoi
ma costa cursul de conducere. Deci un echipament trebuie sa aiba disponibil atit training de utilizare cit
si curs de formare disponibil in cazul in care doresc acest lucru. Eu va recomand din nou o discutie cu
dn-a dr. Manuela Ravescu, deoarece consider ca este una dintre putinele persoane care cunoaste in
detaliu toate aspectele utilizarii echipamentelor si tratamentelor estetice prezente in Romania. Si chiar
mai mult
- Ok, acum ca stiu cum stau cu problemele direct legate de echipamentul meu, e necesar sa trec la cele
care tin de marketingul si financiarul meu. Orice cost pe care il fac intr-un business trebuie sa-mi
genereze venituri, si deci nu ma intereseaza cit investesc, ci cit profit obtin. Asa ca pot sa dau 15-17.000
de euro pe un echipament si sa-i pierd sau pot sa dau 30-35.000 pe un altul si sa castig. Pretul nu
conteaza intr-un business, ci profitul. Iar profitul este cel care ma ghideaza in decizia de pret. Si partea
frumoasa este ca asa am castigat eu. Am stiu sa investesc sume ce pareau exorbitante in echipamente
care mi-au adus profit. Si credeti-ma fac multi bani cu echipamente scumpe. Desi e criza. Deci, incerc
sa fac o investitie si nu sa cumpar un echipament. Calculul e simplu. De principiu o investitie se
amortizeaza in 3-5 ani (conform unor norme internationale). Sa zicem ca vreau untr-un an deoarece asa
e in Romania. Impart frumos suma investita la 12 luni (sa zicem 30.000 / 12 = 2500 Euro) si asta e suma
care trebuie sa-mi ramana mie in fiecare luna din exploatarea echipamentului. Apoi calculez frumos la
media de profit a unui tratament cam cite tratamente ar fi necesare pe luna ca sa imi ating acesta suma
(sa zicem la profit mediu de 50 euro vin 50 de tratamente pe luna). Atentie, ma intereseaza profitul din
tratament, adica incasare minus cheltuieli. Apoi impart frumos suma la 8-12 sedinte medii necesare
realizarii unui tratament complet (in cazul nostru 50/10 = 5 clienti) . Si asta e numarul de clienti pe care ii
targetez lunar. Iar daca am cel putin un client in plus pe luna fata de ceea ce am calculat, inseamna ca
voi avea si profit si implicit voi recupera investitia mai rapid. Ca sa va faceti o idee in cazul meu am 20
de clienti pe luna .
- Un alt aspect care tine de businesul de salon. Tot timpul te bazezi in primul rand pe clientela de
proximitate. Asta inseamna ca in primul rand potentialul maxim il atingi in zone in care sint persoane
care nu trebuie sa mearga mult pana la salonul iar programul tau de salon este potrivit timpului lor liber.
Asa ca inainte de a decide ce vrei sa cumperi gindeste-te unde vrei sa fie locatia. Si de aici deriva si
urmaotarea problema care in general falimenteaza un business de genul asta, anume cind decizi unde
vrei sa-ti faci salonul, uita-te sa vezi ce concurenta ai. Si ami ales ce echipamente si servicii sint in
aceste saloane. Pt ca cel mai prost business e sa concurezi un salon care deja functioneaza cu
propiile avantaje ale acestuia. Asa ca in loc sa gindesti ca majoritatea 90% dintre cei din acest
business (anume imi iau aceleasi echipari si pun pret mai mic) mai bine gindeste strategic si anume sa fi
unic si sa poti oferi ceva diferit. Si la un pret mai mare. Asa iti poti oferi un avantaj major. Ai ceva nou,
un pret mai mare inseamna o calitate mai mare, si tu targetezi clientela care cauta calitate si nu
pret.
Aceasta decizie de business este cea mai paguboasa. In primul rand ca fiind la inceput beneficiezi de
avantajul unui lucru nou. Cu totii incercam un lucru nou cind il vedem. Daca decidem sa-l utilizam in
continuare, este deoarece ne place, nu pt ca este mai ieftin. Nu are sens sa intru in detalii, dar exemplific cu
cola si pepsi. Pepsi face promotii cu pret mai mic decit cola, cu toate astea nu renunti la cola pt pepsi, pt ca
pur si simplu tie iti place cola. Si cumperi cola atit timp cit raportul satisfactie/pret este decent. Asa e si cu
salonul. Ceea ce te intereseaza este in primul rand sa-ti faci o clientela fidela. Aceasta clientela te va ajuta
sa supravietuiesti. Ei te prefera pe tine. Punct. Si te prefera pt calitate. Daca maresti pretul, ei nu pleaca.
Daca vecinul scade pretul, nu pleaca. Ei te prefera pe tine. Asta e ceea ce cauti. Pe de alta parte clientii care
cauta pret sint cei mai instabili. Ei cauta pret, nu pe tine. Iar daca pretul tau creste cauta un alt salon unde
pretul e mai mic. Asa ca pe acesti clienti ii targetezi doar in momentul in care ai un numar de clienti fideli
care iti acopera costurile fixe, iar costul tau marginal pentru clienti noi este redus ceea ce iti permite sa faci o
promotie pentru cei care cauta oportunitati.
In al doilea rand pretul mic inseamna profit mic. Ca sa mergi cu marja mica trebuie sa faci volum. Sa faci
volum inseamna sa ai multi angajati si multe costuri variabile/fixe mari. Apoi ai nevoie de foarte multa
reclama, pe care daca o scazi din profit s-ar putea sa nu se merite un pret mic. Asa ca atunci cind decizi sa
scazi pretul, gindeste-te la ce renunti si ce castigi. Mai exact citi clienti noi poti aduce in plus fata de cei pe
care deja ii ai, in asa fel incit sa fie profitabil pt tine scaderea de pret. O scadere pret intotdeauna e gindita ca
sa iti aduca mai mult profit, nu mai putin. iar clientii tai fideli nu apreciaza scaderile de pret. ei platesc
constant preturile tale, asta inseamna ca pana la scaderea de pret ei u platit mai mult.
Aceste considerente trebuie luate in calcul in momentul in care deschizi un salon nou sau chiar si atunci cind
ai un salon deja si vrei sa-l extinzi.
EDUCATIE GENERALA
Generalitati in marketing!
Prima definiție oficială atribuită marketingului a apărut în 1935 și a fost adoptată de National
Association of Marketing Teachers, predecesoare a American Marketing Association. Reconfirmată în 1960,
definiția primară a marketingului a rezistat vreme de 50 de ani, până în 1985 când a fost înlocuită.Defini ția a
fost din nou reviziuită în 2004 și descrie marketingul ca o "o func ție organizationala și un set de procese
menite a crea, comunica și pune la dispoziția clienților a valorii și men ținerii rela țiilor cu clien ții spre
beneficiul companiei și al proprietarilor acesteia".
Conform politicii oficiale a AMA, definiția este reîmprospătată la fiecare 5 ani pentru a răspunde mai
bine realităților existente și nevoilor pieței. Cea mai recentă modificare, adoptată în Octombrie 2007 și făcută
publică în Ianuarie 2008, definește marketingul astfel: "(marketing is) the activity, set of institutions, and
processes for creating, communicating, delivering, and exchanging offerings that have value for customers,
clients, partners, and society at large".
O alta definiție, probabil mai simplă și mai generală este: "Marketingul este un proces permanent
prin care oamenii sunt încurajați să ia o decizie de cumpărare, de folosire, de urmare sau de conformare a
unui produs, serviciu sau valori ale altei persoane. Simplu, daca nu facilitează "vânzarea" unui produs atunci
nu este marketing. "
Philip Kotler, în cărțile sale inițiale, definește: "Marketing este o activitate menită să satisfacă nevoile
și dorințele prin procese de schimbare". Se poate adăuga la defini țiile lui Kotler și Norris un răspuns al
"Chartered Institute of Marketing" (CIM). Definiția asocia ției afirmă că marketingul este "procesul managerial
de anticipare, identificare și satisfacere a cerințelor clienților într-un mod profitabil". De aceea, marketingul
operativ include procesele de analiză de marketing, dezvoltarea unui nou produs, administrarea ciclului de
viață al unui produs, stablirea prețului, administrarea canalului precum și promoțiile.
Două aspecte importante ale marketingului sunt recrutarea de noi clien ți (achizi ție) și
menținerea/impulsionarea relațiilor cu clienții existenți (administrarea bazei de clien ți).
După ce un vânzător a trecut de faza de marketing de achizi ție prin faptul că l-a convins pe un
potențial client să cumpere, marketingul administrării bazei de clien ți devine prevalent. Procesul de
administrare a bazei de clienți începe să schimbe vânzătorul spre construirea unei rela ții, încurajând
legăturile, și dezvoltarea beneficiilor care l-au determinat pe client să cumpere, și îmbunătă țind
produsul/serviciul pentru o continuă protejare a afacerii de interven ția competitorilor.
Metodele de marketing sunt clasificate de mulți ca fiind științe sociale, în mod particular psihologie,
sociologie, și economie. Antropologia are de asemenea o mică, dar în creștere, influen ță. Prin publicitate, se
înrudește cu multe arte creative.
Pentru ca un plan de marketing să aibă succes, combina ția de cei patru "P" trebuie să reflecte
dorințele și nevoile consumatorilor din piața țintă. Încercarea de a convinge un segment de pia ță să cumpere
ceva ce nu își dorește este foarte costisitor și nu are prea mult succes. Comercian ții depind de cercetarea de
piață, atât formal cât și informal, pentru a determina ceea ce consumatorii au nevoie și pentru ce ei sunt
dispuși să plătească. Comercianții speră ca acest proces să le ofere un avantaj competitiv solid. Oferta este
de asemenea un lucru foarte important care vine să completeze teoria 4P. O alternativă eficientă și mai pu țin
costisitoare o constituie cybermarketingul.
În cadrul unei organizații, marketingul este funcția de creare, comunicare și livrare către clienti a
valorii produsului de bază al companiei sprijinind, astfel, vânzarea. Marketingul are o zonǎ de actiune
referitoare la produs si o zonǎ de actiune referitoare la imagine. Marketingul de produs controleazǎ produsul
de la concepere, lansare până la faza de sfârsit de viată si, eventual, înlocuite cu un alt produs, controlând
produsul atât calitativ (modificări aduse de-a lungul duratei de viată în functie de informatiile de pe piată), cât
si cantitativ – market share. Marketingul de imagine reprezintă acele activităti care creează notorietatea
produsului prin brand sau marcă, folosind actiuni de publicitate si PR.
Philip Kotler e de părere ca "marketingul este acea functiune a firmei care identifică nevoi si dorinte
încă nesatisfăcute, le defineste ca atare si le măsoară intensitatea si potentialul de profitabilitate, stabilette
care sunt pietele-tintă pe care le poate servi cel mai bine organizatia, decide asupra produselor, serviciilor si
programelor adecvate pentru servirea pietelor astfel selectate si le cere tuturor celor din organizatie să se
gândească la client si să-l servească." Tot acesta afirmă că “Marketingul este acea activitate umana
directionata spre satisfacerea nevoilor si dorintelor umane printr-un process de schimb”.
Popular, "marketing" reprezintă promovarea produselor, mai ales publicitatea si brandingul. Totusi,
în limbaj profesional termenul are un spectru mai mare de întelesuri care au ca element comun punerea în
centrul atentiei a clientilor. Produsele sunt dezvoltate pentru a satisface dorintele unor grupuri de clienti, si, în
anumite cazuri, chiar a unor clienti anume. McCarthy a împărtit marketingul în patru segmente de activitate.
Topologia lui a devenit universal recunoscută, iar setul lui de 4P a devenit un termen al limbajului.
Aceste patru elemente sunt de obicei numite marketing mix. Un comerciant poate folosi aceste valori
pentru a întocmi un plan de marketing. Modelul celor 4P este folositor mai ales când se foloseste pentru
produse de o valoare redusă. Produsele industriale, serviciile si produsele cu o valoare mare au nevoie de
mici adaptări ale acestui model. Marketingul serviciilor trebuie să aibă în vedere natura unicitătii serviciilor.
Relatia cu clientii
Secretul unei relatii bune cu clientii sta in comunicare. Prin comunicare va asigurati o vizibiliate clara
si distincta a organizatiei in fata clientilor si a concurentilor dumneavoastra. Orice actiune intreprindeti, va
ajuta sa va construiti imaginea unei companii serioase, de incredere, moderna, deschisa spre inovatii.O
reputatie solida ii determina pe partenerii dumneavoastra de afaceri sa doresca sa incheie o relatie de
colaborare de tip win-win. Totodata, ii convinge pe consumatori sa aiba incredere in marcile companiei
dumneavoastra.
Pastrarea unor relatii cu clientii nu este optionala. Le veti avea mereu, chiar daca doriti sau nu acest lucru.
Ascultati ce are de spus clientul. Veti afla informatii interesante pentru a va imbunatati afacerea si
serviciile. Lasati-l sa spuna tot ce doreste, pastrati contactul vizual, zambiti-i cat mai des si multimiti-i pentru
timpul acordat. Daca doreste sa vorbeasca despre concurentii afacerii dumneavoastra nu il intrerupeti.
Incurajati-l sa va povesteasca despre punctele forte ale serviciilor dumneavoastra dar si despre punctele
slabe daca banuiti ca exista.
Puteti face rost de date (precum ziua de nastere a diferitor persoane) in urma unor concursuri unde
participantii si-au completat datele personale, pe diferite cupoane. Un client care va primi de ziua sa de
nastere sau de nume o felicitare semnata chiar de dumneavoastra, va ramane placut impresionat si sigur nu
va va uita prea usor.
Drag client
Stimate Domn/stimata Doamna
Folositi:
Stimate Domn Popescu
Stimata Doamna Ionescu
Oferiti-i clientului dumneavoastra posibilitatea de a va putea contacta oricand. Pentru aceasta, treceti-va pe
cartea de vizita numarul de telefon la care puteti fi gasit oricand. Si mai ales raspundeti la telefon.
Chiar daca simtiti ca sunteti sufocat de atatea apeluri, mai bine va creati o reputatie de persoana care
discuta cu oamenii. Asigurati un telefon automat pentru momentele in care un sunteti la birou. In acest mod,
persoana interesata sa ia legatura cu dumneavoastra va poate lasa un mesaj.
Dezvoltarea personala inseamna sa devii constient de abilitatile si competentele pe care le ai, pentru a
reusi sa realizezi nu doar cerintele jobului, ci si propriile obiective. Aplicarea unui plan personal de
performanta te poate ajuta in cariera si in dezvoltarea personala.
Exista cativa pasi simpli care te pot ajuta sa obtii o dezvoltare personala
armonioasa:
Raspunsurile pe care le dai la aceste intrebari reflecta stilul tau de viata si iti pot da indicii despre:
Stabilirea unui obiectiv este primul pas concret in dezvoltarea personala. Atat timp cat obiectivele stabilite
sunt realizabile si te motiveaza, succesul nu va intarzia sa apara.
3. Performanta: Cum as putea sa masor propriile rezultate?
Daca vei reusi sa iti cantaresti munca pe care o depui pentru dezvoltarea personala, iti vei da seama de
rolul pe care il joci in organizatie si de potentialul pe care il ai.
• in viata profesionala - printr-o buna cunoastere a organizatiei din care faci parte, a scopului
acesteia si a cerintelor jobului;
• in viata personala - prin identificarea mediului si a pasilor pe care ii ai de parcurs pana la
dezvoltarea personala.
O buna autocunoastere si intelegerea cerintelor jobului, din punctul de vedere al carierei, te ajuta sa iti dai
seama de ce abilitati ai nevoie ca sa iti duci la indeplinire sarcinile. Competentele postului se refera la:
- nivelul de gandire;
- cunostinte - ce trebuie sa stii;
- abilitati - ce trebuie sa fii capabil sa faci;
- comportament - principii, norme si valori, atitudini necesare pentru a obtine dezvoltarea personala.
Drumul catre dezvoltarea personala si, implicit, catre succes este la indemana ta. Pe masura ce analizezi
si intelegi ceea ce ai, ceea ce doresti si poti obtine, rezultatele vor fi reale si cariera ta va urma o cale
ascendenta.
Lucrul in echipa
S-au scris multe despre echipa care se formeaza la locul de munca � acea minunata notiune cu
privire la oameni lucrand cu bucurie impreuna si avand drept rezultat o productivitate sporita, spre binele
firmei si al lor. Tot ceea ce le trebuie: un alt fel de instruire, niste exercitii de sudare a colectivului, un scop
comun si o serie de obiective.
Dar chiar asa stau lucrurile? Chiar te poti astepta ca o mana de oameni sa se arunce intr-o atmosfera de
echipa si sa �infloreasca� glorios? Tocmai in aceasta lume competitiva, in care a umbla cu dedesubturi
pentru a-ti intari pozitia si a-ti castiga promovarea e ceva la fel de obisnuit ca drumul spre locul de munca?
Da, insa e vorba de incredere. Ganditi-va: cat de bine va cunoasteti colegii de munca si cata incredere aveti
in ei?
In cazul relatiilor personale, increderea se poate dezvolta in functie de timpul de cand cunoastem pe
cineva, de reactia instinctiva trezita de persoana in cauza, de felul cum am perceput-o cand am avut nevoie
de ea. Ii alegem pe cei cu care ne petrecem timpul intr-un mod personal, de obicei intr-o atmosfera relaxata,
lipsita de rivalitati si amenintari.Nu-i putem alege pe cei cu care lucram zilnic. Si � sa recunoastem � cele
mai multe locuri de munca sunt departe de a fi lipsite de animozitati intre angajati. Prin urmare, cum poti
incuraja increderea intr-un cadru in care nu tu ai ales participantii, iar nivelul stresului este ridicat?
Haideti sa vedem ce inseamna notiuni ca maturitate, responsabilitate reciproca, interdependenta,
controlul starii conflictuale, comunicare, incredere in capacitatea de a depasi obstacolele, asumarea riscurilor
si implicare.
1. Maturitatea � este cheia increderii care se cladeste odata cu echipa. Cel care apartine unei echipe
trebuie sa fie suficient de matur pentru a lua in considerare o parere sau o personalitate, in functie de cum
aceasta afecteaza colectivul; nu doar cum l-ar atinge pe fiecare. Maturii sunt capabili si sa discearna parerea
echipei fata de una dintre ideile lor, in paralel cu opinia echipei fata de ei personal. De asemenea, isi pot
mentine parerea buna despre sine chiar cand ceilalti sunt in dezacord cu ei si nici nu devin isterici, parandu-
li-se ca echipa vrea �sa-i termine�.
2. Responsabilitatea reciproca � nu este un lucru pe care am fost obisnuiti sa-l acceptam la locul de
munca. Pornind de pe bancile scolii si trecand prin mai multe locuri de munca, am fost recompensati pentru
performantele personale, si nu pentru realizarile grupului. Multor oameni le este greu sa recunoasca faptul
ca reusita si avansarea lor sunt � fie si partial � meritul celorlalti. Adesea, unii nu cred ca si colegii lor fac o
munca serioasa ori de calitate.
3. Interdependenta � o alta trasatura care nu se gaseste �de-a gata� in societatea noastra (cu exceptia
familiei, in unele cazuri). Suntem invatati sa ne ferim de �Number One� si sa nu fim surprinsi cand altii ne
lasa de izbeliste. Totusi, studiile au aratat ca doua (sau trei, sau patru, sau cinci) capete sunt mai bune decat
unul singur. Interdependenta este extrem de importanta pentru bunul mers al unei echipe, fiindca nici un
membru al ei nu valoreaza cat intreaga echipa.
4. Controlul starii conflictuale din pacate, prea des totul se preschimba intr-o incercare de evitare. Membrii
unei echipe isi dau seama ca este cu mult mai bine sa se ocupe din vreme de un conflict, atunci cand sta sa
izbucneasca, decat sa-l lase sa se umfle odata cu trecerea timpului. Putin disconfort care este resimtit acum
este minor fata de o izbucnire de mai tarziu. Increderea nu poate inflori intr-o atmosfera ostila. Intr-o echipa,
fiecare membru vine cu un stil diferit de a controla starea conflictuala. Este foarte important sa se stabileasca
niste reguli de baza pentru grup si cel mai important lucru va fi sa se tina sub control toate disputele intr-un
mod cat se poate de prompt. De fapt, lipsa unui acord de pareri este o componenta naturala si sanatoasa a
procesului de constituire a echipei, daca este controlata asa cum se cuvine.
5. Comunicarea iata piatra de temelie a oricarei intreprinderi reusite, incluzand incredere si alcatuirea unei
echipe. Desi este usor sa recunosti o comunicare sincera, deschisa, e greu sa o intemeiezi. Intr-o echipa,
fiecare ar trebui incurajat sa vorbeasca deschis intr-un mod constructiv si fara sa-i atace pe colegi, deoarece
fiecare vine cu propriul sau stil de a comunica. Iarasi, un lucru important este stabilirea unor reguli ca: Nimic
nu iese din camera asta, in afara de cele stabilite de comun acord si care nu sunt tabu. Increderea va creste
mai repede daca fiecare simte ca echipa este un forum pentru a-si dezvolta ideile si o fereastra pentru a
vedea gandurile celorlalti.
6. Increderea in capacitatea de a depasi obstacolele aceasta credinta sau atitudine pozitiva este cruciala
pentru succesul unei echipe. Adesea, echipele se formeaza tocmai pentru a depasi obstacole si a rezolva
probleme. Trebuie sa existe o incredere reciproca in cadrul colectivului. Cine nu crede in notiunea de echipa
va declansa o stare negativa in ceilalti, care va sapa timpul si energia echipei. Mai ales daca i se pare ca ea
este o pierdere de vreme si ca nu va merge in veci.
7. Asumarea riscurilor ca afinitate e in stransa legatura cu cele de pana acum. Toate notiunile discutate
anterior implica si asumarea unui risc oarecare. Oamenii se pot impotrivi celor care risca, fie prin natura lor,
fie datorita unor experiente trecute. Pentru unii, asumarea riscurilor este dificila, existand teama sa nu le fie
furate ideile. Succesul si bunul mers al unei echipe consta in obisnuinta fiecarui membru de a-si asuma un
anume risc, pentru a lasa loc increderii sa se dezvolte.
8. Implicarea si preocuparea pentru alcatuirea unei echipe este la indemana oricui si este necesara la
consolidarea increderii. Daca lipseste macar un singur fir, manunchiul va avea de suferit. Toti trebuie sa fie
incredintati ca vin la lucru gata pregatiti si concentrati asupra problemelor de rezolvat.
In sfarsit, adevaratii lideri de echipa vor acorda mai multa atentie faptelor si mai putina spuselor. Nu
poti cladi incredere si buna reputatie din cutite si pahare, adica numai pe planuri. Sa nu uitam ca a consolida
increderea si structura unei echipe inseamna foarte mult, atat pentru fiecare individ in parte, cat si pentru
binele intregii firme.