www.referat.

ro

‘
CAPITOLUL I.

ZAHARIDE

Zaharidele, denumite si glucide (din 1927) sau hidraţi de carbon sunt produşi
naturali, constituenţi esenţiali ai celulelor apartinand atât regnului vegetal cat si a celui
animal, este o sursa de energie necesara proceselor vitale sau ca material de rezerva.
In biosfera apar in abundenta ca si constituenţi ai plantelor sub forma de polimeri
ai D-glucozei:
 Amidonul- sub forma de rezerva
 Celuloza- component de structura
Glicogenul, polizaharid constituie principala forma de rezerva utilizata de regnul
animal
Zaharidele sunt sintetizate de câtre plante, din dioxidul de carbon si apa, sub
acţiunea razelor solare. Majoritatea reprezentaţiilor corespund unei formule moleculare
Cn(H2O)n, in care raportul dintre hidrogen si oxigen este de 2:1, la fel ca si apa, glucoza
are formula moleculara C6(H2O)6, iar zaharoza C12(H2O)11.
Zaharidele se clasifica in oze si ozide
a) Ozele (monozaharidele) sunt compuşi carbonilici polihidroxilici
continand 4-6 sau mai multe atomi de carbon(C).
b) Ozide
- Holozide
i. Oligozaharide
ii. Polizaharide
- Heterozide

1. MONOZAHARIDE

Se pot clasifica in funcţie de numărul atomilor de carbon (C) in:

 Trioze (C3)
  Tetroze (C4)
 Pentoze (C5)
 Hexoze (C6), etc.
- Dupa natura grupei carbonil:
 Aldoze (contin o grupare aldehidica)
 Cetoze (grupare cetozica)

Structura
Poziţia grupei carbonil fata de grupele hidroxil din molecula, influenteaza atât
structura cat si proprietatile ozelor.
Triozele si tetrozele au o structura aciclica, cele continand 5, 6 sau mai multe
atomi de (C) pot adapta structuri ciclice, rezultate din reacţia de semiacetalizare
intramoleculara si un sunt reprezentate prin formulele perspectivice si formulele
conformationale.

Proprietari fizice
Sunt compuşi solizi cristalini, solubili in apa si insolubil in solvenţi organici.
Punctul de topire este de 146-165 oC. La distilare se descompun, au un gust dulce,
prezintă proprietati optice.

Metode de preparare
Monozaharidele sunt obţinute de câtre plante in procesul fotosintezei, deasemenea
au fost cercetate si metode de sinteza de laborator, prin:
 Condensarea formaldehidei
 Fotosinteza sau asimilarea clorofiliana,

Proprietari chimice
a) reacţii datorate semiacetalizarii intramoleculare
- mutarotatia

b) reacţii ale grupei carbonil

- reacţii de reducere
- condensare cu compuşi de azot (hidroxilamina)

c) reacţii de oxidare
- oxidare blinda (cu apa de brom sau acid azotic diluat). Din glucoza
se obţine acid gluconic, din galactoza, acid galactonic.
- oxidare energetica (cu acid azotic concentrat)
- oxidarea grupei hidroxil primare
- oxidare cu acid periodic

d) reacţii ale hidroxilului glicozidic

- eterificare, se obţin glicozidele
- esterificare cu: esteri cu acizi organici, esteri cu acizi anorganici
- substituţia nucleofila
e) reacţii ale grupărilor de hidroxil
- acetalizare

f) acţiunea acizilor asupra ozelor

g) acţiunea bazelor asupra ozelor

h) reacţii de lungire a catenei monozaharidelor

i) reacţii care duc la scurtarea catenei unei oze

j) transformări biochimice ale ozelor. Transformările biochimice ale glucidelor

in organismele vii au loc atât in absenta oxigenului cat si in prezenta lui.
Fermentaţia alcoolica este procesul anaerob in care sub acţiunea
microorganismelor din drojdia de bere are loc transformarea glucozei in etanol
si dioxid de carbon.

Reprezentanţi
1. aldehida glicerica

2. dihidroxiacetona, este cea mai simpla trioza

3. pentozele se găsesc in natura sub forma de glicozizi, esteri si

polizaharide
i. L(+)-Arabinoza, se gaseste in sfecla de zahar
ii. D(+)-Xiloza, in paie, lemn, seminţe de floarea soarelui, etc.

iii. D(-)-riboza si D-2-desoxiriboza, sunt prezenţi in toate celulele

vii

4. Hexozele sunt larg raspindite in natura, principali reprezentanţi sunt

i. D(+)-glucoza, se gaseste in fructe dulci, miere de albina, in
sânge in concentraţie de aprox.0,10%, scăderea limitei este
hipoglicemia , iar creşterea concentraţiei glucozei in singe
peste limita este hiperglicemia), in lichid cefalorahidian. Se
gaseste in oligozaharide, polizaharide, si glicozide. Glucoza se
obtine industrial prin hidroliza enzimatica sau acida a
amidonului. Produsele comerciale sunt, siropul de glucoza
(concentraţie de 32-40%, glucoza solida 65-70% si cea
cristalizata 99%)
ii. D(+)-galactoza, se gaseste in galactozide si fosfatide (lipide
complexe din creier)
iii. L(-)-galactoza, in alge marine
iv. D(+)-manoza, in polizaharide numite manini
 v. D(-)-fructoza, se gaseste in regnul vegetal, in stare libera in
fructe dulci, se foloseşte la fabricarea produselor de panificaţie,
băuturi nealcoolice
vi. L(-)-sorboza, este materia prima in sinteza vitaminei C

5. Glicozidele, sunt denumite in funcţie de monozaharidul de la care

provin: glucozide, galactozide, fructozide, din plante de vanilie,
migdale, sâmburi de prune, cireşe, piersici, etc.
i. N-glicozidele se găsesc in nucleoside, cerebroside
ii. Beta-(D)-galactosamina, se gaseste in cartilagii si
numeroase vegetale sub forma de polizaharida
Streptomicina este un antibiotic de biosinteza, structural molecula streptomicinei
este alcătuit din trei componente: streptidina, L-streptoza, si N-metil-L-glucozamina.
Eritromicina este un antibiotic , utilizat in terapia infectiilor produse de
stafilococi, bacterii gram –pozitive, etc. , in componenta sa este alcătuit din doua glucide
piranozice: cladinoza, D-desozamina.

2. OLIGOZAHARIDELE

Oligazaharidele sunt compuşi din clasa zaharidelor, in a căror structura

moleculara intra un număr mic de unitari de monozaharide, identice sau diferite, unite
prin ele prin legături glicozidice. După numărul unitatilor de monozaharide componente
se intilnesc di-, tri-, tetrazaharide.

A. Dizaharidele

Se obţin prin eliminarea unei molecule de apa intre doua monozaharide. In natura
cele mai adesea dizaharide sunt formate din hexoze (glucoza, galactoza, fructoza). Se
cunosc doua tipuri de dizaharide: dizaharide reducătoare si dizaharide nereducatoare.

1. Dizaharidele reducătoare

Structura
Sunt glicozide ce conţin la nivelul grupei aglicon un rest de hexoza cu grupare
hidroxil glicozidic libera.

Proprietari fizice
Sunt compuşi in stare solida, cu o buna solubilitate in apa, la încălzire se
descompun, se „caramelizeaza”.
Proprietari chimice
Au toate proprietatile caracteristice monozaharidelor,

Reprezentanţi
1. Maltoza- se gaseste in cantitati mici in plante, in malţul incoltit, in
drojdia de bere, in unele secretii animale. Maltoza este unitatea
structurala a amidonului. Se obţine prin hidroliza amidonului in prezenta
acizilor minerali sau pe cale enzimatica, sub acţiunea enzimei amilaza.

2. Celobioza- este unitatea structurala a celulozei

3. Lactoza- se gaseste in laptele mamiferelor,

2. Dizaharide nereducatoare

Reprezentanţi
1. Trehaloza- a fost identificata in ciuperci, in drojdii si in unele
plante superioare

2. Zaharoza- , formează zaharul. Se gaseste in fructe in plante in cantitate mare

in sfecla si trestia de zahar. Zaharoza este o substanţa solida, cristalina,
solubila in apa, insolubila in etanol. Industrial zaharul se botine din extracţia
zaharozei din plante, purificarea si concentrarea soluţiei apoase obţinute
urmata de cristalizare. Fenomenul de invertie a zaharului descrie schimbarea
sensului de rotaţie al planului luminii polarizate in urma hidrolizei zaharozei.
Albinele poseda enzime invertaze, fiind astfel capabile sa hidrolizeze
zaharoza, mierea de albine fiind un amestec de glucoza, fructoza, si zaharoza,
mai conţine arome ale diferitelor flori din care provine zaharoza prelucrata
enzimatic de câtre albine.
Zaharoza este mult utilizata in alimentaţie D- fructoza este cea mai dulce
dintre zaharidele simple, aproape de doua ori mai dulce ca zaharoza.
Dintre cele mai cunoscute edulcoloranti amintim: zaharina (descoperita in
1879), care este aprox. de 300 de ori mai dulce decât zaharoza si aspartamul
de aproximativ 160 de ori mai dulce dacat zaharoza.

B. Trizaharide

In natura se găsesc puţine tri- si tetrazaharide.

Rafinoza- este o trizaharoza nereducatoare care insoteste zaharoza in sfecla de
zahar. Se concentrează in soluţiile ramase de la cristalizarea zaharului (melasa).

3. POLIZAHARIDE
 Polizaharidele sunt substanţe naturale cu structura macromoleculara, formate din
monozaharide unite intre ele prin legături glicozidice. Sunt raspindite atit in regnul
vegetal (celuloza, amidonul), cit si in regnul animal (glicogen).
Sunt substanţe solide, de culoare alba, insolubile sau greu solubile in apa, cu care
formează soluţii coloidale. Nu au gust dulce.

Reprezentanţi
1. Celuloza- este cea mai raspindita polizaharida din natura. Alături de
hemiceluloze, lignina si materii pectice intra in compoziţia pereţilor celulelor vegetale,
având rol de schelet. In plante se gaseste sub forma unor fibre, bumbacul conţine 85-96%
celuloza. Industrial celuloza se obţine din materiale vegetale (lemn, paie, stuf) materiale
ce sunt dezagregate la temperatura si presiune (4-8 atm.). In medicina se utilizează o serie
de esteri (metilici , benzilici) ai celulozei.
Pentru organism este principala sursa de rezidii, amestecat cu sucul digestiv, cu
ajutorul unor microorganisme este transformat in acizi graşi, glucoza.
2. Amidonul- este de rezerva si se gaseste in fructe, seminţe (grâu, 57-75%),
tuberculi (de cartofi, 14-215%). Este format din doua componente: amilopectina,
amiloza.

3. Dextrinele
4. Ciclodextrinele
5. Glicogenul- substanţa de rezerva in ficat (18%), muşchi. Digestia glicogenului
si a amidonului in cepe inca din cavitatea bucala , unde amilaza salivara are un rol
important, la un ph de 8, se transforma in dextrine si maltoza.
6 Dextranul
7. Lichenina- hrana de baza a renilor din ţinuturile reci cu vegetaţie putina
8. Hemicelulozele, (Xiloza, arabinoza, manoza, galactoza- intra in compoziţia
structurilor cerebrale)
9. Inulina
10.Heteropolizahari
11. Pectinele
12. Mucopolizaharidele
- chitina
- heparina este un anticoagulant al singelui si este utilizat in acest
scop in medicina

Metabolizarea glucidelor
Glucidele reprezintă principala sursa de energie calorica, intra in structura
organismului, reprezintă 50-60% din raţia alimentara zilnica, prin arderea a 1 g de
hidrocarburi se eliberează 4,5 calorii. Glucoza este monozaharida indispensabila pentru
funcţiile celulare , ea fiind principalul combustibil pentru celula nervoasa.
Dintre glucide singurele care sunt asimilabile de câtre organism sunt
monozaharidele, di-, trizaharidele pentru a fi absorbite trebuie transformate in
monozaharide cu ajutorul enzimelor glicolitice.
 In stomac nu sunt enzime care sa acţioneze asupra glucucidelor, mai actioneaza
aici o perioada amilaza salivara pina la distrugerea sa de câtre sucul gastric.
Prin absorbţia din intestinul subţire monozaharidele trec in sânge pe calea venei
porte, ajungind in ficat o parte este reţinut, restul este transportat de câtre sânge in
ţesuturi
In metabolizarea intermediara a glucidelor un rol important joaca ficatul care este
furnizorul permanent al glucozei in sânge si de transformare in glicogen (glicogeneza).In
cazul in care nivelul glucozei scade, glicogenul hepatic se transforma in glucoza si se
restabileşte concentraţia (glicogenoliza), care este un proces enzimatic complex.
Oxidarea glucozei la nivelul ţesuturilor se numeşte glicoliza.
In cazuri in care aportul de glucide este exagerat atunci glucoza este transformata
in lipide si este depozitata in ţesutul subcutanat.
Anomaliile metabolizări glucidelor sunt: hiperglicemia, hipoglicemia,
glicogenozele (acumulare anormala de glicogen in anumite ţesuturi), intoleranta la
fructoza (este ereditar), lactoza

CAPITOLUL II.

LIPIDE

Lipidele sunt substanţe organice complexe , constituenţi ale organismelor vii si de

mare însemnare biologica. Lipidele sunt insolubile in apa si solubile in solvenţi organici
nepolari. Se extrag din celule si ţesuturi cu ajutorul unor solvenţi organici.
Rolul lor in organism este de:
 Rol plastic- component al membranei celulare, asigurind transportul
substanţelor si permeabilitatea celulare (fosfolipide si colesterol)
 Rol energetic- substanţa de rezerva cu valoare calorica ridicata, se
acumulează in ţesutul cutanat, fiind si izolator termic si mecanic
 Favorizează absorbita vitaminelor (A,D,K)
 Facilitează asimilarea proteinelor
 Sunt indispensabile creşteri (acizi grasi esentiali)

Clasificarea lipidelor
 Gliceride
Lipide simple   Steride
Lipide   Ceride

Lipide complexe   Glicerofosfolipide

 Sfingolipide

1. LIPIDE SIMPLE
 Cuprind esteri, alcooli, si hidrocarburi de provenienţa naturala insolubile in apa

Din punct de vedere al constituţiei chimice, lipidele se împart in:

 trigliceride
 fosfolipide

 colesterol

 acizi graşi liberi

Lipidele in organism se gasesc repartizate astfel:

 de circulaţie
 de constituţie

 de rezerva

A. Gliceridele
Reprezintă grăsimile care intra in mod uzual in hrana oamenilor: untul, uleiul, etc.

Structura
Acizi graşi sunt acizi monocarboxilici cu catene saturate sau nesaturate.

Acizi graşi saturaţi: acidul butiric, capronic, lauric, mirisic, palmitic (in lipide
vegetale),stearic, arahic. In trigliceride predomina acizi: palmitic stearic.
Acizi graşi nesaturaţi: acidul oleic, linolic, arahidonic.
Acizi graşi polinesaturati (acidul linoleic) sunt absolut necesare organismului, nu
sunt sintetizate de organism, lipsa lor duce la manifestări asemănătoare avitaminozelor
(Vitamina F), au rol in structura fosfolipidelor celulare si functiile creierului, se gasesc in
uleiul de porumb (5o%), de floarea soarelui. Scaderea lor din ratia zilnica tuce la tulburari
de crestere si la modificari biochimice ale fosfolipidelor.

Fosfolipidele, au rol de structura a membranei celulare, cu participare si la

structura lipoproteinelor, la solubizarea colesterolului in bila, intra si in structura
surfactantului.

Trigliceridele, sunt esteri ai glicerinei cu esteri grasi, sunt amestecuri de acizi

grasi saturati si nesaturaţi, nu au punct de topire constanta Reprezinta atât o forma de
transport a lipidelor în sânge cât si principala forma de depozitare a lor în ţesutul adipos.
Creşterea nivelului TG în sânge nu produce ateroscleroza, dar datorita faptului ca
lipoproteinele bogate în trigliceride sunt bogate si în colesterol, creşterea TG poate fi
implicata în aparitia procesului de ateroscleroza si cardiopatie ischemica.
Proprietari fizice
Sunt constituenţi majori ai grăsimilor de origine animala sau vegetala. Unele
trigliceride apar
in stare solida (grasimi) altele in stare lichida (uleiuri).Uleiurile conţin un procent mai
mare de acizi grasi nesaturati.
Grasimile nu pot fi distilate la presiune redusa, se dizolva uşor in eter, solvenţi
halogenaţi, in apa pot forma dispersii coloidale sau emulsii.

Proprietari chimice
Proprietari datorate grupări estetice
Hidroliza – hidroliza bazica sau saponificare, duce la formarea glicerinei
si a sărurilor acizilor graşi (săpunuri).
Transesterificarea
Proprietati chimice datorate catenei nesaturate(C=C)
Hidrogenare- margarina este un produs industrial obtinut prin
hidrogenarea uluiurilor de soia, porumb, de alune ,etc.la care se adauga coloranti si
arome.
Halogenare (indice de iod)
Oxidare (degradarea gliceridelor, rancezire)

B. Steride
Sunt insolubili in apa iar in organism sunt asociati lipidelor. Au la baza
nucleu „sterol”, in aceasta clasa intra colesterolul , hormoni steroizi, sexuali,
hormoni corticosuprarenali si acizi biliari.
Colesterolul, sursa este regnul animal (creier, galbenus de oua, ficat, rinichi, unt,
untura de porc), in organism se gaseste mai mult sub forma esterificata. Colesterolul este
o substanta lipidica, raspîndita în tot organismul uman si necesara functionarii adecvate a
organismului. El este prezent in plasma, cel circulant, si in tesut ca si colesterol liber sau
neesterificat, este prezent si în structura membranelor celulare din întreg corpul inclusiv
în creier, nervi, intestin, muschi, piele, ficat si inima. El este utilizat pentru a produce
anumiti hormoni, vitamina D sau acizii biliari necesari digestiei lipidelor. Pentru a realiza
aceste functii, organismul are nevoie de o cantitate mica de colesterol. Totusi, atunci când
creste, colesterolul poate determina sau precipita aparitia aterosclerozei, situatie în care
colesterolul si alte lipide sunt depozitate în peretele arterelor din tot corpul, inclusiv
arterele care hranesc inima. În timp,
îngustarea arterelor coronare datorata aterosclerozei poate produce semne si simptome de
cardiopatie ischemica (angina pectorala, infarct miocardic).

Surse de colesterol:

 exogene, prin alimentatie de origine animala,ou

 endogena, prin sinteza in ficat cu reglare enzimatica
 Colesterolul circula înglobat în agregate macromoleculare (combinatii intre lipide
si proteine), particule complexe numite lipoproteine (produse în ficat). Deoarece
colesterolul, fiind substanta de natura lipidica, nu este dizolvabil în sînge (la fel cum
uleiul nu se dizolva în apa), are scop de solubilizare in plasma a lipidelor In structura au
un centru format din trigliceride sau colesterol acoperit de grupari proteice sub forma
carora se transporta. Exista diferite tipuri de lipoproteine, fiecare afectînd în mod diferit
procesul de ateroscleroza si în particular cardiopatia ischemica.

o Lipoproteinele cu densitate mica (LDL) transporta colesterolul

“rau”, aterogen la nivel: tesut – ficat, principala sursa utilizata în
cresterea leziunilor de ateroscleroza. Astfel, cu cât cantitatea de
LDL - colesterol din sânge va fi mai mare cu atât riscul de aparitie
si progresie al cardiopatiei ischemice va fi mai mare. Nivelele
optime ale LDL - colesterolului sunt mai mici de 160 mg/dl pentru
adultul tânar, mai mici de 130 mg/dl pentru persoanele care
asociaza alti factori de risc cardiovascular si mai mici de 100
mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.

o Lipoproteinele cu densitate mare (HDL) reprezintă colesterolul

“bun”, protector. HDL transporta colesterolul din diferite pârti ale
corpului (ţesuturi) spre ficat, astfel împiedicând depunerea acestuia
în pereţii arterelor. Cu cât nivelul HDL - colesterolului din sânge
este mai mare, cu atât riscul de cardiopatie ischemica este mai mic.
Nivelul optim de HDL - colesterol este în jur de 45 mg/dl pentru
barbati si în jur de 55 mg/dl pentru femei. Exista un risc crescut de
cardiopatie ischemica atunci când nivelul de HDL - colesterol este
sub 35 mg/dl.

C. Ceridele
Ceridele sunt amestecuri de esteri ai unor acizi superiori cu alcooli
monohidroxilici primari cu numar mare de atomi de carbon.Ceridele sunt raspindite in
regnul vegetal, constituind un strat protector inpotriva deshidratări, umiditatii excesive si
atacului microbian. In regnul animal sunt excretate de unele glande cum ar fi glande
sebacee, animale marine (balene, crustacee)

Reprezentanţi
- Ceara de albine
- Spermantetul ( din grasimea de casalot)
- Lanolina

3. LIPIDE COMPLEXE

Clasificare

A. Glicerofosfolipide:
 fara azot:
  acizi fosfatidici, identificati in plante- varza,
 inozitofosfatidici
 cardiolipide, se găsesc in muşchii inimii, in
microorganisme si plante

 cu azot
 cefaline, sunt esteri ai acizilor fosfatidici cu colamina
 lecitine, constituie structura membranelor celulare si sunt
raspindite in organism mai ales in creier si tesuturi ale
sistemului nervos.
 serinfosfatide, rol in interventia lla fenomenele de
permeabilitate celulara si ca donori si acceptori de acid
fosforic.

B. Sfingolipide. Se gasesc in cantitate mare in creier, in cazuri patologice pot

apare o inmagazinare patologica a acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. C. Cristea, C. Ionel Hopartean, I. A. Silberg : Chimia organica a produsilor

naturali, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 2002.

2. I. F. Dumitru: Biochimie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

3. I. Pogany, M. Banciu: Metode fizice în chimia organicã, Editura Stiintifica,

Bucuresti

4. Dr. Ileana Olteanu: Vitamine si coenzime, Cluj-Napoca 1994

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate