Colegii no[tri

americani au reu[it atît de bine tocmai pentru c\ [i-au permis s\ adapteze liber
tradi]iile cercet\rilor europene, cele care fuseser\ realizate, de exemplu, de Sherif,
Lewin, Ichheiser sau Heider, la propriile lor tradi]ii. Poate c\ se sim]eau, într-o
anumit\ m\sur\, îndatora]i fa]\ de b\trînul nostru continent. Aceasta ar explica de
ce unii dintre colegii no[tri americani, cei mai buni a[ spune eu, [i-au dorit atît s\ ne
ajute s\ facem s\ se nasc\ o psihologie social\ european\, avînd propria sa personalitate, ‘n loc s\ se mul]umeasc\ s\
asigure expansiunea psihologiei sociale în Europa.
A[a cum mi-a ap\rut mie, aceasta era pentru ei principala motiva]ie [i unica tentativ\
care merita consacrarea timpului [i eforturilor lor.
Nu vorbesc despre aceste lucruri pentru c\ sînt în vîrst\ sau pentru c\ mi-ar
pl\cea s\ m\ gîndesc la trecut. Ci pentru c\ ele reprezint\ o mare speran]\ [i con]in
lec]ii capitale pentru viitor. Pe vremea aceea, ca [i în prezent, am sim]it c\ trebuie s\
urmez un principiu în aceast\ stranie ac]iune care este crearea voluntar\ [i deliberat\
a unui cîmp de cercetare. S\ numim acest principiu, pe care l-am sugerat [i dezvoltat
în numeroase scrieri, principiul contextualit\]ii. El comport\ un aspect teoretic [i
unul practic. Trebuie s\ recunosc c\, din punct de vedere teoretic, [tiin]a pune
accentul, a[a cum trebuie, pe universalitate. Dar aceasta nu aduce o uniformitate sau
o conformitate cu un model unic [i predeterminat. Ceea ce aduce acest principiu, în
particular în [tiin]ele sociale, e o l\rgire a perspectivelor [i un efort pentru a dep\[i
limitele inerente fiec\reia dintre ele. Fiecare model e, nici mai mult, nici mai pu]in, o
surs\ de înv\]are.
Cu mai multe ocazii, am insistat asupra principalelor aspecte ale contextualit\]ii
în raport cu procesul de transfer cultural, de schimb [i de dialog. Pe de o parte,
tradi]iile de cercetare existente modeleaz\ acest transfer sau acest schimb [i putem,
deci, conta pe ele. Dar, pentru ca cercetarea s\ fie novatoare [i s\ l\rgeasc\ semnifica]ia domeniului nostru, nu putem
s\ ne mul]umim doar cu imitarea a ceea ce se face
în alt\ parte. Pentru c\ fiecare face tot ce poate mai bine în maniera în care [tie cel
mai bine s\ o fac\. Pe de alt\ parte, fiecare ]ar\ [i fiecare cultur\ au problemele lor
specifice. Numai plecînd de la propriile noastre probleme, bineîn]eles, cele care ne
sînt apropiate, este posibil\ o inova]ie. Am putea g\si o surs\ mai bun\ de inspira]ie
[i de gîndire? Doar ]inînd cont de aceste probleme, un cercet\tor în psihologie
social\ poate s\-[i aduc\ o real\ contribu]ie, dezvoltînd-o în termenii propriei sale
experien]e, ai propriilor puteri creatoare [i imaginative.
~n orice caz, acest principiu al contextualit\]ii are un aspect practic. A ajuta la
instaurarea psihologiei sociale într-o ]ar\ înseamn\, în primul rînd, a stabili o baz\
de cercetare. Adic\ a favoriza dezvoltarea centrelor unde noile talente pot fi
PREFA}| 9
recrutate, ajutate [i unde pot fi concepute programe originale de cercetare. Sigur, cei
mai talenta]i [i mai entuzia[ti sînt cei ce intr\ ‘n contact de aproape cu problemele
]\rii lor [i ale culturii ei. {i ei sînt atra[i de disciplina care, în ochii lor, prezint\
cele mai multe ocazii de a r\spunde la aceste probleme. ~n mod particular în momentele de criz\, ca acelea pe care
le-am tr\it dup\ r\zboi sau cele pe care ]\rile
din Europa de Est le tr\iesc acum. Sînt momente în care luciditatea cre[te [i în care
te cufunzi în întregime. Ele mobilizeaz\ toate resursele sociale, fizice [i spirituale.
Bineîn]eles, acest aspect practic poate p\rea banal. Dar cum se spune în francez\:
asta se în]elege f\r\ s\ spui nimic, dar se în]elege mai bine spunînd. Pentru c\ avem
tendin]a de a uita ordinea priorit\]ilor, provoc\rile, r\bdarea pe care ele o cer.
Procese lente ca acestea – edificarea centrelor de cercetare, recrutarea talentelor
într-un domeniu, formarea lor, g\sirea suporturilor financiare – pot s\ ne epuizeze
r\bdarea. Pentru c\ a cl\di o [tiin]\ e un joc ce comport\ contradic]ii interne [i
conflicte externe, e o ac]iune de o complexitate extrem\. Nimic nu garanteaz\ c\
via]a celui care i se consacr\ va fi astfel schimbat\ sau va deveni mai bun\. Ea îi
sugereaz\, cel mult, diferite maniere de a-[i analiza propria munc\, pe ceilal]i [i
întreaga societate.
 De-a lungul ultimilor ani, nu am mai participat la o ac]iune atît de stranie. Totu[i,
cînd e vorba de dezvoltarea psihologiei sociale europene, acest principiu al contextualit\]ii mi se pare esen]ial. Dar,
cu oricît entuziasm l-am ap\rat, nu m\ consider,
nici acum, dup\ cum nu m-am considerat nici atunci, un profet sau de]in\torul unui
adev\r pe care s\-l impun celorlal]i. Nu sînt decît un cercet\tor care trebuie s\-[i
fac\ datoria prin propria sa munc\ [i prin folosul pe care îl aduce altor cercet\tori [i
studen]ilor. {i care are pl\cerea de a vedea atî]ia colegi participînd la o asemenea
ac]iune, în Europa [i în Statele Unite, colegi pe care îi admiram [i cu care aveam
p\reri comune. Deci, în mare parte, am lucrat pentru ei [i pentru cei asemeni lor,
pentru a demonstra c\ merit\ osteneala de a promova o psihologie social\ care s\
reflecte orient\rile europene. F\r\ aceste preocup\ri [i idealuri, psihologia social\
ar fi prea personal\ sau prea abstract\ pentru ca cercetarea s\ progreseze [i pentru
ca societatea s\-i remarce valoarea.