Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiectul Al II-lea, 2020
Subiectul Al II-lea, 2020
Perspectiva narativă
Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o trăsătură
esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a III-a)/ subiectivă
(persoana I), acţiunea/ întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a)/
subiectiv (persoana I), semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi (verbe şi pronume la
persoana I/ a III-a-exemple).
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea
acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura
propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct, prin intermediul vocii eului liric,
care îşi face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la persoana I/a II-a-
exemple). Totodată, modul predominant de expunere este descrierea, care se îmbină cu
monologul liric, confesiv/adresativ. Nu lipsesc resursele expresive (exemplu de 3-4 figuri de
stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul vocii naratorului,
principala instanţă a comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici morfologici la persoana I,
pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la persoana a III-a, fiind un narator obiectiv. De
asemenea, sunt prezente personajele (care sunt?), implicate, într-o acţiune (ce se prezintă?). Nu
lipsesc indicii de spaţiu şi de timp (ex.)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul indicativ,
precum (ex.), care exprimă o acțiune pe care emițătorul o consideră ca fiind reală și sigură, nu
doar realizabilă, așa cum se petrece în cazul altor moduri verbale. De asemenea, imprimă un
caracter obiectiv acţiunilor şi stărilor pe care le exprimă (care sunt?). Totodată, exprimă
certitudinea locutorului (narator, personaj, eu liric) referitor la obiectul enunţării şi realizează
distincţia dintre real şi ireal, dar şi dintre cert şi posibil.
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul imperativ,
precum, (ex.). Acesta este unul dintre indicatorii comunicării directe. El poate exprima: un ordin,
un îndemn, un sfat, o rugăminte sau o urare. În textul fragmentar X, acestea realizează o
comunicare directă şi exprimă voinţa emiţătorului de a determina o acţiune sau de o împiedica.
În textul dramatic fragmentar, acestea exprimă atitudini şi stări subiective prin semnale verbale şi
paraverbale (intonaţie, accente, pauze în vorbire). Alături de substantive şi de adjective în cazul
vocativ, devine o formă de manifestare a oralităţii textului. În textul liric X, acestea marchează
discursul dialogic sau monologul liric adresat, uneori, cu valoarea unei invocaţii retorice.
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul
conjunctiv, precum, (ex.). Acestea exprimă o acţiune dorită, realizabilă şi pune în evidenţă stări
sufleteşti sau atitudini (incertitudinea, ezitarea, aproximaţia, dorinţa, protestul). În textul liric,
marchează un plan al imaginarului, trecând de la dimensiunea reală la cea ideală (precizare).
Modul condiţional-optativ (Aş merge, aş face, aş fi, aş tăcea, aş lăsa, aş fi lăsat, aş fi mers)
Textul fragmentar selectat din opera X/ Opera literară X are o serie de verbe la modul
condiţional-optativ, precum, (ex.). Acestea exprimă o acţiune dorită, realizabilă sau nerealizabilă
ori o acţiune care depinde de o condiţie. La timpul perfect, acţiunea este ireală, iar în construcţii
interogative sau exclamative, exprimă uimirea, indignarea sau ia tonalitatea blestemului. În textul
liric, exprimă o situaţie ipotetică, o experienţă lirică imaginară (precizare).
Modul infinitv (a fi, a mânca, a desena, a alerga, a veghea)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la infintiv (care sunt?) îndeplinesc funcția
stilistică de marcă a narativității prin instituirea unei succesiuni temporale.
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la gerunziu (care sunt?) exprimă o acţiune în
desfăşurare, concomitentă cu o altă acţiune (precizare), poate susţine o valoare onomatopeică a
verbului şi insistă asupra unei stări (care?), dinamizează acţiunea şi marchează împrejurarea în
care se desfăşoară o altă acţiune (care?). În cazul genului liric, acesta are rolul de a insista asupra
unei stări, iar la sfârşitul versurilor, gerunziul generează monorima.
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la participiu (care sunt?) au rolul de a accentua
o acţiune sau o stare atunci când apare în inversiuni topice, (ex), în alcătuirea unor metafore sau
epitete, sporesc expresivitatea prin dubla lui valoare: verbală şi adjectivală. Pot exprima o
acţiune finită, încheiată şi conferă o notă de certitudine, de autenticitate, cu diferite consecinţe.
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la supin (care sunt?) au rolul de a exprima
acțiunea, procesul sau starea văzută cu potențialitate; Poate deveni epitet al verbului sau al
substantivului, (ex.) ori capătă valoare metaforică (ex); Se creează un ton impersonal, devenind
un indice textual al stilului oficial.
Timpurile verbale
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul prezent (ex.) au rolul, dacă este
naraţiune, de a reliefa rapiditatea şi dramatismul acţiunii, de a imprima un ritm vioi acţiunii şi de
a conferi un relief stilistic deosebit situaţiei; De asemenea, dă impresia că acțiunea se desfășoară
sub ochii receptorului, creând autenticitate, exactitate și reînvie faptele trăite de narator (care?);
Dacă este text liric, acestea exprimă intensitatea trăirii într-o durată scurtă, concentrată (care?)
Imperfectul (mergeam, vedeam, scoteam)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul imperfect (ex.) au rolul de a înfățișa o
succesiune de evenimente ale trecutului și arată o acțiune neterminată în trecut, simultaneitatea și
permanența, deschide o perspectivă dinspre trecut spre viitor. De asemenea, fiind un timp al
istorisirii, impune o perspectivă subiectivă. În descrieri conferă acestora un caracter dinamic în
opoziție cu decupajul static determinat de utilizarea prezentului.
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect simplu (ex.) arată o acţiune
trecută, de scurtă durată şi terminată de curând, exprimând , în naraţiune, un moment de mare
concentrare epică, situat într-un trecut recent. De asemenea, marchează derularea rapidă a
evenimentelor, caracterelor punctual, momentan, al acţiunii sau al stării. În descriere, situează o
anumită secvenţă în prim-plan, prin contrast cu celelalte secvenţe descriptive realizate prin verbe
la imperfect. Totodată, are o funcţie dinamică, oferind vivacitate imaginilor ale căror elemente
sunt prezentate într-o succesiune alertă.
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul perfect compus (ex.) arată o acţiune
trecută, terminată mai demult, fără a se şti precis când şi fixează evenimentele într-o durată
trecută, închisă, finită. De asemenea, marchează un trecut ireversibil şi contribuie la nararea
unor evenimente în succesiunea lor cronologică, având şi rol de evocare, marcată de o anumită
notă de subiectivitate.
Viitorul (voi merge, voi cânta, oi cânta, o să cânt, voi fi cântat, voi fi mers, voi fi alergat, voi
alerga)
În textul fragmentar selectat din opera X, verbele la timpul viitor (ex.) arată o lume posibilă de
tipul visului sau al viziunii, care reduce diferenţa dintre real şi ireal. Totodată, creează o
perspectivă vizionară, iar în plan subiectiv prezintă o stare de visare, dorinţa sau anticiparea
profetică. De asemenea, sugerează aspriraţia spre un ideal (care?), speranţa sau certitudinea şi
lărgeşte orizontul în plan spaţial şi temporal (precizare). Dacă există forme populare (ex.)
reprezintă marcă a oralităţii şi a stilului colocvial, accentuând o anumită intenţie de realizare a
unei dorinţe (care?)
Caracterizare de personaj
Romantismul
Simbolismul
Realismul
Textul fragmentar selectat din opera X de Y se centrează pe tema (moravurile unei epoci,
ale unui mediu-care? legăturile individului cu contextul istoric, politic şi social, evoluţia sau
involuţia personajului-care?). O primă trăsătură o constituie preocuparea pentru obiectivitate,
care se manifestă la scriitorul realist prin adoptarea unei viziuni omnisciente şi omnipotente,
nararea faptelor făcându-se la persoana a III-a (verbe si pronume la persoana a III-a). Naratorul
este neimplicat, impersonal, omniscient, apelând la observaţie şi la analiză, pentru descrierea
fidelă a aspectelor de viaţă surprinse (care?) Totodată, se creează tipologii de personaje (care?)
Stilul operei este sobru, impersonal, tinzând către precizie şi concizie, iar compoziţia este
circulară, simetria operei. Nu în ultimul rând, scriitorul adoptă o atitudine critică faţă de aspecte
înfăţişate, faţă de personaje, fără idealizarea sau caricaturizarea lor. Prin toate aceste trăsături,
textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie impresionantă pentru perioada realismului.
Modernismul
Prin toate aceste trăsături, textul fragmentar al operei literare x, este o creaţie
impresionantă pentru perioada modernismului.
Tradiţionalismul
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
tradiţonalismului.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
neomodernismului.
Prin toate aceste trăsături, opera literară x, este o creaţie impresionantă pentru perioada
postmodernismului.
Pasoptismul
Comentarea titlului
Astfel, ( evidenţiezi figurile de stil şi le comentezi). Asadar, sintetizez prin a sublinia că titlul
operei...de...reprezintă o chintesenţă a întregului mesaj poetic, punând în lumină o creatie lirică
pe tema..., de o surprinzătoare forţă expresivă.