L.P. NR. 1 -04 – 07.10.

2021
CALCULUL NCESARULUI DE SĂMÂNŢĂ LA PLANTELE AUTOGAME
(GRÂU)

Se calculează necesarul de sămânţă pentru fiecare verigă din procesul de

producere a seminţelor, în vederea stabilirii dimensiunilor diferitelor verigi şi a
volumului de lucru.

Trebuie să se cunoască următorii indici:

Nr. Indici C.A C.M PBI PBII B CI

crt CII
1 Norma de - - 100-200 100-200 180 180-200
însămânţare
2 Producţia neta la ha - - 1000- 1500- 1800- 2000 -
(sămânţă 1200 1800 2000 2500
condiţionată)
3 Coeficient de 50% 40% 40% 30% 25% 25%
asigurare
4 Coeficient de 15
înmulţire

Tehnica de lucru

Calculul necesarului de sămânţă se face corespunzator schemei de producere

de sămânţă , pornind de la necesarul de sămânţă pentru cultura mare, spre verigile
iniţiale.
I,II - De exemplu, pentru a semăna în cultura mare (CIII) o suprafaţa de
100.000 ha, procedăm astfel: ştiind ca la grâu coeficientul de înmulţire este 15, se
poate calcula suprafaţa de la verigile CI si CII de pe care trebuie sa se recolteze
sămânţa necesară însămânţării celor 100.000 ha in cultura mare.
SCII = SCIII : coeficientul de înmulțire
SCII = 100.000 : 15 = 6.666 ha (CII)
SCI = SCII : coeficientul de înmulţire
SCI = 6.666 : 15 = 444 ha (CI)

III – Urmează să se calculeze: a) cantitatea de sămânţa baza necesară pentru

a fi însămânţa pe 444 ha (în CI) si b) suprafaţa câmpului baza
a) Cantitatea se sămânţa B = SCI x NCI/ha = 444 ha x 180 kg/ha =
79.920 kg sămânţa B
+ coeficientul de asigurare (25% din CI) = 19.981 kg + 79.920 = 99.901 kg
sămânţa bază

b) suprafaţa câmpului bază

1
S = cantitatea de sămânţă/ producţia neta în Bază = 99.901 kg / 2000 = 50 ha de
sămânţă B

IV Pentru însămânţarea câmpului bază se foloseşte sămânţa din PBII

a) cantitatea de sămânţă PBII necesară pentru însămânţarea a 50 ha cu
baza.
C = SB x NB/ha = 50 x 180 = 9000 kg sământă PBII
+ coeficientul de asigurare (25 % din B) = 2.250 + 9000 = 11.250 kg
samanta PBII

b) suprafaţa câmpului de PBII; S = cantitatea de sămânţă/ producţia netă

în PBII = 11.250/1500 = 7 ha de PBII

V – Pentru însămânţarea câmpului de PBII se foloseşte sămânţa din câmpul

PBI
a) cantitatea se sămânţă PBI C = SPBII x NPBII/ha = 7 x 100 = 700 + 30
% = 210 kg + 700 = 910 Kg sămânţa de PBI
b) Suprafaţa S = cantitatea de sămânţă PBI/ producţia neta în PBI =
910 kg / 1000 = 1 ha sămânţă de PBI

VI – Pentru însămânţarea câmpului de PBI se foloseşte sămânţa de la

descendenţele din câmpul de menţinere.
a) Se calculeaza nr. de parcele cu secunde descendenţe din campul
menţinere
O descendenţă în acest câmp este de 4-5 mp
10 000 mp (1 ha): 5mp = 2000 parcele
Pentru 1 ha de PBI vor fi necesare 2000 parcele + 40 % (PBI) = 2800
de descendenţe a plantelor tipice

VII – Plantele tipice se extrag din câmpul de alegere

Pentru a reţine 2.800 de descendenţe în campul de menţinere, din câmpul de
alegere trebuie să se extragă un număr mai mare de plante tipice cu 50% cât
reprezintă coeficientul de asigurare :
2.800 + 50% = 2.800 + 1.400 = 4200 de plante tipice

În concluzie, pentru a putea însămânţa în cultura mare ( în producţie) o

suprafaţă de 100.000 ha cu CIII, trebuie să se pornească de la 4200 plante tipice.

2
 LP NR. 2 – 11- 14. 10.2021
TEHNICA ALEGERII ŞI ANALIZA
PLANTELOR TIPICE LA GRÂU

Plantele tipice la speciile autogame (ex. grâu) se extrag din câmpul de

alegere, iar numărul acestora variază între 2000-6000, în funcție de necesarul de
sămânță.
Pentru ca o plantă de grâu să fie aleasă ca plantă tipică, ea trebuie să
prezinte următoarele caracteristici:
 să fie rezistentă la: ger şi secetă; boli și dăunători;
 să fie rezistentă la cădere pentru care trebuie să aibă talie mică (sub 100
cm), paiul gros şi elastic, primele internoduri de la bază scurte, sistem
radicular profund şi bine dezvoltat;
 sa aibă elemente de producţie bine dezvoltate şi anume: 2-4 fraţi fertili,
uniform dezvoltati, spicul lung şi dens cu număr mare de spiculeţe în spic
(20-24) şi număr mare de boabe în spiculeţ (3-4).

Recoltarea plantelor tipice alese se face prin smulgere cu tot cu rădăcină.

Plantele tipice se leagă în snopi, se etichetează, se aduc în laborator și se
analizează.
La plantele tipice de grâu se analizează: ● planta; ● spicul principal; şi ●
boabele.
Rezultatele măsurătorilor şi determinărilor pentru fiecare plantă în parte se
înscriu în fişa de analiză a plantelor tipice.
Analiza plantei
La plantă se fac următoarele determinări:
1. Înalţimea plantei. Se măsoară tulpina fratelui principal, cel mai bine
dezvoltat, de la colet până la baza spicului;
2. Numărul de fraţi fertili - se numără toţi fraţii care au spic cu boabe,
inclusiv fratele principal;
3. Numărul fraţilor cu spic steril sau fără spic;
4. Uniformitatea fraţilor ca înălţime se apreciază cu calificativele:
foarte uniform - când toţi fraţii fertili au aceeaşi înălţime; uniform -
când fraţii se diferențiază între ei prin max.o lungime de spic şi
neuniform - când fraţii au înălţimi foarte diferite.
5. Lungimea medie a primelor internoduri de la bază. Se măsoară
primul şi al doilea internod de la bază la toţi fraţii fertili şi se
calculează media pentru fiecare frate în parte.
 6. Greutatea plantei. Se taie rădăcina plantei de la colet şi se
cântăreşte planta fără rădăcină la o balanţă tehnică.
Analiza spicului fratelui principal
1. Dezvoltarea aristelor - se notează dacă spicul este aristat sau
nearistat.
2. Culoarea spicului poate fi albă-gălbuie şi se notează „albă“, sau
brun-roscată şi se notează „roşie“.
3. Perozitatea spicului - glumele pot fi cu sau fară perişori.
4. Varietatea
5. Lungimea rahisului se măsoară de la baza spicului până la punctul
de inserţie pe rahis a ultimului spiculeţ din vârful spicului.
6. Numărul de spiculeţe fertile din spic. Se numără toate spiculeţele
care au boabe.
7. Numărul de spiculeţe sterile.
8. Numărul de boabe în spic -
9. Numărul mediu de boabe într-un spiculeţ - se calculează împărţind
numărul de boabe la numărul de spiculeţe fertile pe spic.
10. Densitatea spicului reprezintă numărul mediu de spiculeţe (fertile şi
sterile) raportat la unitatea de lungime a rahisului şi se determină cu
ajutorul formulei:
D = (S - 1)/L,
în care (S - 1) reprezintă numărul total de spiculeţe (fertile şi sterile din spic fără
spiculeţul din vârful spicului), iar L reprezintă lungimea rahisului în centimetri.
Soiurile de grâu din specia Triticum aestivum ssp. vulgare se împart în
funcţie de densitatea spicului în mai multe categorii:
a. soiurile cu spic lax D = 1,6 - 2,2
b. soiurile cu spic dens D = 2,3 - 2,8
c. soiurile cu spic foarte dens D  2,8
11. Greutatea boabelor din spicul principal - boabele obţinute prin
treierarea spicului principal se cântăresc la o balanţă de precizie,
după care se pun într-o punguliţă pe care se scrie numărul de ordine
al plantei elită respective din fişa de analiză.
Analiza boabelor de pe întreaga plantă
1. Numărul total de boabe pe plantă- se treieră la un loc şi ceilalţi fraţi
ai plantei analizate şi se numără boabele. La numărul de boabe
obţinut se adaugă şi numărul de boabe găsit la analiza spicului
principal.
2. Greutatea boabelor pe plantă - se cântaresc boabele găsite în urma
treierării fraţilor, iar la greutatea aflată se adaugă şi greutatea
boabelor din spicul principal.
3. Masa a o mie de boabe(MMB) - deoarece la o plantă se obţine un
număr redus de boabe (70-200), MMB se determină raportând
greutatea boabelor pe plantă la numărul lor şi la 1000. Deşi această
determinare nu este suficient de precisă, totuşi valoarea obţinută
este orientativă în ceea ce priveşte mărimea boabelor. Formele
intensive trebuie să aibă MMB  40 g.
4. Procentul de boabe din greutatea totală se calculează raportând
greutatea boabelor de pe plantă la greutatea totală a plantei. La
formele intensive, procentul de boabe trebuie să fie de 50-55%,
adică raportul boabe/paie să fie în favoarea boabelor.
5. Culoarea boabelor este corelată cu conţinutul de proteină. De
regulă, la grâul de toamnă culoarea boabelor este roşcată. Cu cât
culoarea boabelor este mai închisă (cafeniu închis), cu atât
conţinutul în substanţe proteice este mai ridicat.

Pe baza analizei tuturor plantelor se face o ultimă triere a lor.

 Fisa de analiza a plantelor tipice la grâu
Caracterul Nr. Nr. pl. tipică
crt. 1 2 3 4

Înaltimea plantei 1.
Nr. fratilor fertili 2.
Nr. fratilor cu spic steril sau fara spic 3.
Planta Uniformitatea înaltimii fratilor 4.
Lungimea primelor 2 internoduri de la bază(cm) 5.
Greutatea plantei 6.
Aristat 7.
Nearistat 8.
Alb 9.
Rosu 10.
Cu peri 11.
Fara peri 12.
Spicul Lungimea spicului 13.
principal Nr. de spiculete fertile 14.
Nr. de spiculete sterile 15.
Densitatea spicului 16.
Rezistenta la scuturare 17.
Nr. de boabe în spic 18.
Nr. de boabe în spiculet 19.
Greutatea boabelor pe spic 20.
Nr. boabe pe planta 21.
Nr. mediu de boabe în spic 22.
Boabe Greutatea boabelor pe planta 23.
M.M.B. 24.
% boabe 25.
Culoarea boabelor 26.
 L.P. 3 – 18.10 – 21.10.2021
ALEGEREA ȘI ANALIZA PLANTELOR
TIPICE LA PORUMB

Alegerea plantelor tipice la porumb se face în câmpul de colecție, control și

observații. Acest câmp este alcătuit din liniile consangvinizate care intră în componenţa
hibrizilor zonaţi sau a celor de perspectivă.
Lucrarea principală care se efectuează în câmpul de colecţie este
autopolenizarea plantelor tipice.
În vederea acestei operaţii, înainte de înflorit pe fiecare rând se aleg plantele
tipice care se supun autofecundării sub izolator.
La maturitate, se recoltează ştiuleţii autopolenizaţi și se analizează în
laborator.
Criterii de alegere:

1. Tipicitatea: talia plantelor, nr. de frunze (suprafata foliara), forma paniculului

și capacitatea de a produce polen, gradul de copilire, data emiterii stigmatelor, data
înfloritului, durata perioadei de vegetaţie.
2. Capacitatea de producţie, care este determinată de:
▪ mărimea ştiuleţilor;
▪ numărul de randuri de boabe pe ştiulete;
▪ numarul de boabe pe știulete;
▪ mărimea boabelor;
3. Rezistența la boli și dăunători
4. Rezistenţa la cădere şi la frângere a tulpinii;
Un ştiulete tipic performant la porumbul pentru boabe trebuie să fie:
● de forma cilindrică sau cilindro-conica;
● să aibă un număr mare de rânduri de boabe (16-24);
● rândurile de boabe să fie drepte şi paralele;
● rahisul să fie acoperit cu boabe la bază şi la vârf;
● boabele să fie uniforme ca mărime şi culoare pe toată lungimea stiuletelui;
● proporţia stiuletelui faţă de rahis să fie mai mare de 80%.
● rahisul trebuie să fie uscat, fără pete de mucegai.
Analiza plantelor tipice de porumb constă în măsurători şi determinări care se fac
asupra plantei, ştiuletelui şi boabelor.
Analiza plantei cuprinde:
1. Înălţimea totală a plantei, care se măsoară de la colet până la vârful
paniculului;
2. Numărul de frunze de pe plantă, care prezintă importanţă pentru a stabili
orientativ suprafaţa foliară şi care este corelată pozitiv cu capacitatea de
producţie;
 3. Înălţimea de inserţie a ştiuletelui - se măsoară de la colet până la locul
de inserţie al ştiuletelui pe tulpină. Aceasta prezintă importanţa pentru
recoltarea mecanizată a porumbului şi trebuie să fie de 80-100 cm;
În cazul în care plantele nu se duc la laborator, ci se recoltează numai ştiuleţii,
planta se analizează în câmp, iar datele respective se notează pe etichetele ştiuletelui
recoltat.
Analiza ştiuletelui cuprinde:
1. Lungimea - se măsoară cu ajutorul dispozitivului Fleischmann şi se
citeşte pe rigla verticală;
2. Grosimea (diametrul) la vârf şi la bază, se măsoară de asemenea, cu
dispozitivul Fleischmann, citindu-se pe rigla orizontală inferioară,
grosimea la bază, iar pe rigla curbată superioară, grosimea la vârf.
3. Forma ştiuletelui se apreciază în funcţie de diametrul la vârf şi la bază şi
poate fi:
● cilindrică - atunci când cele două dimensiuni sunt egale;
● cilindro-conică - dacă diametrul la bază este de două ori mai
mare decât diametrul la vârf;
● conică - dacă diametrul la bază este de peste două ori mai
mare decât cel de la vârf.
4. Numărul de randuri de boabe pe ştiulete este totdeauna par. Rândurile se
numără în partea de mijloc a ştiuletelui, adică acolo unde sunt regulate.
Sunt preferaţi ştiuleţii care au 16-24 rânduri de boabe.
5. Gradul de acoperire cu boabe la bază şi la vârf se apreciază cu
calificativele: foarte bine acoperit, bine acoperit sau slab acoperit;
6. Greutatea ştiuletelui se determină prin cântărirea acestuia la balanţa
tehnică;
7. Culoarea rahisului poate fi roşie cu diferite nuanţe sau albă;
8. Numărul de boabe pe ştiulete - sunt numărate după ce sunt curaţate de pe
rahis.
Analiza boabelor cuprinde:
1. Greutatea boabelor pe ştiulete;
2. Masa a 1000 de boabe se determină cântărind separat 2 probe de câte 250
boabe la care se calculează media, care se înmulţeşte cu 4. MMB variază în
funcţie de mărimea boabelor de la 50-60 g la formele cu boabe mărunte, până
la 1100-1200 g la formele cu boabe mari;
3. Procentul boabelor (boabe/rahis) - mai mare de 85%;
4. Culoarea boabelor poate fi: albă, alb-fildeşie, galbenă, portocalie, roşie,
negricioasă, cenuşie sau violacee;
5. Prezenţa mişunei se constată numai la formele din varietatea indentată.
6. Tipul coroanei depinde de varietate şi anume:
a) la varietatea indentată coroana poate fi:
▪ de tip dentat cu mişuna crestată;
 ▪ de tip dentat cu mişuna zbârcită;
▪ de tip dentat cu mişuna redusă.
b) la varietatea indurată se întâlnesc următoarele tipuri de coroană:
▪ tip cu coroana rotundă;
▪ tip cu urme de mişună;
▪ tip cu coroana plată.
7. Forma bobului în profil. Bobul de porumb poate fi în formă de lopată, de
dinte, de pară, de căldăruşe, etc.
8. Forma bobului în secţiune se apreciază dacă se secţionează coroana şi poate fi:
dreptunghiulară; pătrată; trapezoidală; rotundă; triunghiulară etc.
9. Dimensiunile bobului sunt măsurate cu micrometrul Meissner. Se măsoară
lungimea, lăţimea şi grosimea la un număr de 25-50 boabe din zona mijlocie a
ştiuletelui şi se calculează mediile pentru fiecare reper (mm). Grosimea şi
lăţimea se măsoară în partea superioară a bobului, iar rezultatele măsurătorilor
şi determinărilor se trec în fişa de analiză.

Samânța de la știuleții autopolenizați se seamăna în câmpul de menținere a

purității biologice (polenizare SIB)
 FISA DE ANALIZA A PLANTELOR TIPICE LA PORUMB
Parti din Caracterul Nr. Nr. planta tipica
planta
crt. 1 2 3 4
Greutatea plantei 1

Nr. de stiuleti pe planta 2

Planta Greutatea stiuletilor 3

Greutatea medie a unui stiulete 4

Lungimea stiuletelui 5

Grosimea La vârf 6

S La baza 7

T Acoperirea La vârf 8

I La baza 9

U Numarul rândurilor 10

L Directia rândurilor 11

E Greutatea stiuletelui 12

T Numarul de boabe 13

E Greutatea boabelor 14

M.M.B. 15

Greutatea rahisului 16

% boabe 17

Culoarea rahisului 18

BOABE
Culoarea boabelor 19

Lungime 20

Dimensiunile Latime 21

boabelor
Grosime 22
 L.P. NR. 4 - 25– 28.10. 2021
ANALIZA PLANTELOR TIPICE LA
FLOAREA SOARELUI
La floarea soarelui plantele tipice se extrag din câmpul de alegere.
Plantele alese trebuie să prezinte caracterele tipice liniei, să fie:
● viguroase, sănătoase, cu tulpina fară ramificaţii;
● calatidiul bine dezvoltat, fără seminţe seci etc.;
La maturitate se recoltează calatidiile împreună cu o portiune de 30-40 cm de tulpină.
Calatidiile recoltate sunt legate în snopi de câte 10-15 bucăţi şi se etichetează și se analizează în
laborator.
Analiza calatidiului
1. Diametrul calatidiului se determină măsurându-l pe partea frontală şi pe cea dorsală
şi apoi se calculează media acestora;
2. Forma calatidiului poate fi convexă, concavă sau plană. Cea mai bună formă este cea
convexă, deoarece calatidiile care au această formă au cel mai mic procent de
seminţe seci (nedezvoltate);
3. Poziţia calatidiului se referă la gradul de înclinare a calatidiului pe plantă. Ea poate fi
orizontală, semirăsturnată, răsturnată sau mult curbată. Sunt preferate plantele
care au calatidiile în poziţie răsturnată sau semirăsturnată. Plantele care au
calatidiile în poziţie orizontală sunt atacate de păsări şi reţin apa de la precipitaţii din
care cauză putrezesc, iar cele cu tulpinile mult curbate prezintă dezavantajul că
tulpinile se frâng la maturitate, îngreunând recoltarea mecanizată, producându-se
pierderi mari la recoltare. De aceea tulpina trebuie să fie îndoită în treimea ei
superioară, de preferinţă sub calatidiu;
4. Densitatea. Calatidiile care au o densitate bună, au seminţele bine fixate între ele,
având, în consecinţă şi o rezistenţă bună la scuturare;
5. Numărul seminţelor. Se treieră seminţele de pe calatidiu şi se numără toate seminţele
normal dezvoltate.
6. Greutatea seminţelor pe calatidiu. După ce au fost numărate, seminţele sunt cântărite
la o balanţă tehnică;
7. Procentul de seminţe seci (nedezvoltate) se apreciază prin măsurarea diametrului cu
seminţe seci din centrul calatidiului, care se raportează apoi la diametrul calatidiului
întreg, considerat 100%. Sunt preferate plantele care au cel mai mic procent de
seminţe seci (maximum 5%).
Analiza seminţelor
1. Culoarea seminţelor la floarea soarelui poate fi albă, cafenie, cenuşie, neagră sau
vărgată;
2. Forma seminţelor. Seminţele de floarea soarelui pot fi de formă alungită, rotund-
ovală sau intermediară.
3. Dimensiunile seminţei. Cu ajutorul micrometrului Meissner se măsoară lungimea,
lăţimea şi grosimea seminţelor în milimetri.
4. Masa a 1000 de seminţe. MMB la floarea soarelui poate fi cuprinsă între 45 si 100 g;
5. Proporţia de seminţe cu strat carbonogen. Prezenţa stratului carbonogen în cojile
seminţelor de floarea soarelui prezintă o deosebită importanţă în ceea ce priveşte
atacul moliei florii soarelui (Homeosoma nebulella). Acesta este format dintr-un
strat de celule cu pereţii îngroşaţi şi de culoare neagră, situat între stratul de
suber şi sclerenchim, pe care omizile moliei nu-l pot străpunge. Seminţele plantelor
de floarea-soarelui trebuie să prezinte strat carbonogen în proporţie de 100%.
6. Procentul de coji sau de miez din greutatea seminţelor. Pentru această determinare se
iau din fiecare variantă de analizat (calatidiu tipic) câte două probe de seminţe a
câte 2 g fiecare și se decojesc. Se calculează procentul de mieji din greutatea
seminţelor şi se stabileşte prin diferenţa care este procentul de coji. Din cele două
determinări (repetiţii), se calculează media atât pentru procentul de miez cât şi pentru
procentul de coji faţă de greutatea seminţelor. Pe această bază se reţin numai
capitulele care au procentul de coji sub 24% şi, respectiv peste 76% miez.

Tabelul 5.3 Fişa de analiză a plantelor tipice la floarea soarelui

Nr. Nr. pl.
Caracaterul crt. 1 2 3 4
Planta Înălţimea tulpinii 1.
Nr. frunzelor 2.
 capitul 3.
Forma capitulului 4.
Capitul Densitatea capitulului 5.
Înclinarea capitulului 6.
Nr. de seminţe pe capitul 7.
Greutatea seminţelor 8.
Culoarea seminţelor 9.
Lungimea 10.
Lăţimea 11.
Sămânţa Grosimea 12.
Forma seminţei 13.
M.M.B. 14.
% de seminţe cu strat 15.
carbonogen
% de coji din greutatea seminţei 16.
 L.P nr.5
01 – 04.11.2021

ORGANIZAREA PRODUCERII DE
SĂMÂNŢĂ ÎN ROMÂNIA

DISCIPLINA – AMELIORAREA PLANTELOR ŞI PRODUCERE DE

SĂMÂNŢĂ,
AN IV, SEMSTRUL I
 LEGISLAŢIA referitoare la producerea seminţelor
şi materialului săditor în România
Producerea de sămânţă la nivel naţional se realizează într-un
cadru organizat şi reglementat de lege.
Normativele care stau la baza organizării acestei activităţi
complexe sunt:
Legea nr. 266/2002 – privind producerea, prelucrarea,
controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și
a materialului săditor, precum și testarea și înregistrarea
soiurilor de plante, republicată în 2014.
Legea nr. 212/ 25 noiembrie 2010 - pentru modificarea și
completarea Legii nr. 266/2002 (privind producerea,
prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea
semințelor și a materialului săditor, precum și înregistrarea
soiurilor de plante).
ORDIN nr. 92 din 14 ianuarie 2016 pentru modificarea şi
completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării
rurale nr. 149/2010 privind comercializarea seminţelor de
cereale, modificat prin Ordinul nr. 1300/2018 pentru
modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii și
dezvoltării rurale nr. 149/2010 privind comercializarea
semințelor de cereale. În vigoare de la 01 ianuarie
2019 (Sursa: http://www.incs.ro)

Ordinul MADR nr. 150/2010 - privind comercializarea

seminţelor de plante oleaginoase și pentru fibre, modificat
prin Ordinul nr. 215 din 15 februarie 2016 pentru
modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării
rurale nr. 150/2010 privind comercializarea seminţelor de
plante oleaginoase şi pentru fibre. (Sursa: http://www.incs.ro).
PLANTE FURAJERE în 155/2010. Ordin al ministrului
agriculturii si dezvoltarii rurale privind producerea in vederea
comercializarii si comercializarea semintelor de plante
furajere, modificat prin Ordinul nr. 1299/2018 pentru
modificarea anexei nr. 3 la Ordinul ministrului agriculturii și
dezvoltării rurale nr. 155/2010 privind producerea în vederea
comercializării și comercializarea semințelor de plante
furajere. În vigoare de la 01 ianuarie
2019 (Sursa: http://www.incs.ro)
 Organizarea producerii , certificării şi
comercializării seminţelor în România
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR)
asigură cadrul organizatoric și respectarea prevederilor
legale privind producerea, prelucrarea, controlul și
certificarea calității, în vederea comercializării semințelor și a
materialului săditor, precum și testarea, înregistrarea și
protecția soiurilor de plante.
ATRIBUȚII MADR
1. Autorizează agenții economici pentru producerea și
comercializarea semințelor și materialului săditor;
2. Colaborează cu ASAS în organizarea controlului
purității varietale, stării fitosanitare și valorii culturale a
semințelor și materialului săditor; Se asigură astfel necesarul
anual de sămânță de calitate pentru cultivatori;
3. MADR+ASAS sprijiină activitatea de cercetare în
domeniul creării de soiuri (ISTIS) și controlează
multiplicarea acestora.
4. Coordonează lucrările de certificare a loturilor
semincere prin intermediul Inspecției Naționale pentru
Calitatea Semințelor – INCS.
INCS - eliberează și retrage autorizațiile agenților economici
care produc, prelucrează și comercializează semințe și
material săditor;
-elaborează norme de control și certificare;
- asigură legătura cu organizațiile internaționale specializate
în acest domeniu.
Autenticitatea materialului semincer este controlată prin
intermediul Laboratorului Central pentru Calitatea Semințelor
și Materialului Săditor (LCCSMS) și a Inspectoratelor
Teritoriale pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor
(ITCSMS), care funcționează la nivelul fiecărui județ.
Autorizația de producere de sămânță se primește în baza
unui dosar întocmit în conformitate cu Metodologia privind
înregistrarea agenților economici, persoane fizice și juridice,
pentru producerea, prelucrarea și/sau comercializarea
semințelor și materialului săditor.
-Agenții economici pot produce sămânță din anumite
categorii biologice.
-Categoriile biologice superioare (PB și B) pot fi produse
numai de către agenții economici înscriși ca “menținători”
în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din
România.
-Aceste specificări se fac anual sau periodic, deci autorizarea
ca menținători trebuie revizuită la anumite intervale de timp.
Obligaţiile operatorilor economici înregistraţi pentru
comercializarea seminţelor:
a) să respecte prevederile Legii nr. 266/2002, modificată şi completată în
2014;
b) să facă dovada certificării şi provenienţei cantităţilor preluate şi
vândute, precum şi a stocurilor de seminţe, prin ”Registrul de intrări şi
ieşiri”;
c) să aibă personal cu pregătire corespunzătoare, care să cunoască
reglementările aplicabile comercializării seminţelor, instruit şi atestat
de autoritatea competentă teritorială;
d) să depoziteze seminţele în spaţii corespunzătoare şi să asigure
menţinerea identităţii şi purităţii varietale pe tot parcursul procesului de
depozitare şi comercializare;
e) să respecte inviolabilitatea etichetelor oficiale, a ambalajelor originale
şi să păstreze marca furnizorului în cazul în care aceasta este aplicată
pe ambalaj;
f) să nu comercializeze seminţe necertificate oficial, neambalate,
neetichetate şi nesigilate sau provenind de la operatori economici
neînregistraţi;
g) să notifice la autoritatea competentă teritorială intenţia de reambalare
sub supraveghere oficială sau de recertificare, în situaţia când operatorul
economic este şi prelucrător înregistrat pentru aceste activităţi;
h) să ţină evidenţa tranzacţiilor şi a stocurilor de seminţe într-un ”Registru
de intrări şi ieşiri” şi să declare la autoritatea competentă teritorială, la
termenele fixate (30 iunie şi 31 decembrie ale anului de piaţă), stocurile de
seminţe deţinute, pe specii, categorii, loturi, cantităţi şi număr de
ambalaje;
i) să notifice la autoritatea competentă teritorială, pe baza ”Declaraţiei de
stoc”, retestarea oficială sau sub supraveghere oficială a stocurilor de
seminţe deţinute, pe specii, categorii, loturi, cantităţi şi număr de
ambalaje, înainte de începerea livrărilor pentru campaniile de însămânţări
din fiecare an de piaţă;
j) să notifice la autoritatea competentă teritorială, intenţia de retragere din
circulaţie şi schimbarea destinaţiei cantităţilor de seminţe ale căror indici
de calitate nu corespund prevederilor în vigoare, pe specii, categorii,
loturi, cantităţi şi număr de ambalaje, cu precizarea destinaţiei preconizate
şi cu solicitarea unui reprezentant al autorităţii competente teritoriale, care
să monitorizeze activităţile respective;
k) să retragă din circulaţie seminţele ale căror indici de calitate nu mai
corespund prevederilor legale şi să accepte returnarea celor deja
vândute sau compensarea lor;
l) să pună la dispoziţia inspectorului oficial, la cererea acestuia, toate
documentele necesare verificării activităţii în vederea certificării
seminţei;
m) să notifice la autoritatea competentă teritorială intenţia de
amestecare a unor partide sau loturi, de divizare, reetichetare şi
reambalare a unor loturi de seminţe şi să nu efectueze aceste operaţiuni
înainte de a primi acordul autorităţii competente;
n) să sesizeze autoritatea competentă teritorială ori de câte ori apar
situaţii deosebite care pot influenţa calitatea seminţelor.
 ÎNREGISTRAREA soiurilor şi hibrizilor la plante
⧫ Producerea, prelucrarea și comercializarea semințelor și
materialului săditor sunt posibile numai pentru soiurile și
hibrizii înregistrați în Catalogul oficial al soiurilor de plante
de cultură din România.
⧫ Înregistrarea unui soi nou în Catalogul oficial este
posibilă după testarea de către ISTIS, 2-3 ani de zile, în
centrele sale de testare (testul DUS şi, în funcţie de specie, se
efectuează şi testul valorii agronomice şi de utilizare - VAU)
⧫ Se eliberează amelioratorului un certificat de înregistrare.
⧫ Acest certificat este valabil 20 de ani, pentru culturile de
câmp și 25 de ani pentru pomii fructiferi și vița de vie.
Pe baza acestui certificat poate fi obținut brevetul de
invenție.
ISTIS – publică Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România

CENTRE DE TESTARE ISTIS - 24

Etapele testării la ISTIS:
1. Înscrierea soiurilor pentru testare
2. Testarea soiurilor
3. Înregistrarea soiurilor de plante de cultură
4. Radierea soiurilor
5. Reînscrierea soiurilor
Radierea unui soi din Catalogul oficial se produce atunci
când se consideră că nu mai corespunde cerințelor cu privire
la D.U.S., când performanțele acestora sunt depășite de noile
creații, sau când menținătorul solicită radierea.
Radierea se face automat după 10 ani de la înscriere, în
cazul în care amelioratorul nu mai solicită reînscrierea.
Pentru soiurile radiate, producerea de sămânță mai poate
continua 2-3 ani în scopul lichidării stocurilor existente.
Reînscrierea soiurilor
Retestarea soiurilor înainte de reînscriere este obligatorie
pentru a determina dacă soiurile sunt încă distincte, suficient
de uniforme şi stabile, păstrându-şi aceleaşi caractere ca în
momentul înregistrării.
Un soi reînscris nu este considerat ca un soi nou şi îşi
păstrează aceeaşi denumire.
Reînregistrarea unui soi se poate face pentru perioade
succesive de 5 ani.
Cererile de reînscriere şi seminţele necesare retestării
trebuie depuse cu 2 ani înaintea termenului de expirare a
înregistrării, excepţie făcând varietăţile de conservare.
Perioada de valabilitate a înregistrării este extinsă
provizoriu până ce este luată decizia privind cererea de
reînscriere.
Teste pentru verificarea autenticităţii şi purităţii varietale
a soiurilor multiplicate - ISTIS
Testele privind verificarea autenticităţii şi purităţii varietale a
soiurilor multiplicate se efectuează anual de către I.S.T.I.S.,
în scopul de a interzice folosirea la reînmulţire şi pentru
comercializare a seminţelor necorespunzatoare din punct de
vedere al autenticităţii, purităţii varietale şi stării sanitare.

În pre şi postcontrol se verifică dacă în cursul multiplicării

soiurile şi-au păstrat aceleaşi caractere ca la înregistrarea în
Catalogul oficial şi au puritatea biologică corespunzatoare
categoriei declarate.
Se testează seminţele din categoriile biologice: prebază, bază,
certificată.
 (www.incs.ro) - Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor
www.oecd.org - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
www.upov.int - The International Union for the Protection of New Varieties
of Plants,
www.seedtest.org - International Seed Testing Association

www.amsem.ro