4.

MORFOLOGIA ŞI ANATOMIA
CELULEI BACTERIENE

Există trei tipuri principale ale formei celulelor

bacteriene.În funcţie de planul de diviziune al
celulelor bacteriene se formează mai multe moduri de
grupare al celulelor.
Peretele celular al tuturor bacteriilor prezintă o
structură parietală de bază numită mureină
(peptidoglican.) De această structură de bază se leagă
alţi compuşi care alcătuiesc structura specială
(matrix) a peretelui şi a căror complexitate şi pondere
în alcătuirea peretelui celular sunt variabile, după
cum este vorba de bacterii Gram *– pozitive sau Gram
– negative .
După îndepărtarea peretelui celular rămâne
protoplastul sau sferoplastul , delimitat fiind de
membrana citoplasmatică.
În citoplasmă se găsesc diferite formaţiuni ca:
nucleoid, ribozomi, material genetic
extracromozomial, vacuole, incluzii, mezozomi,
cromatofori. Unele bacterii formează endospori. În
exteriorul celulei bacteriene se află pilii, flagelii şi
capsula cu rol de protecţie .

*
Metodă de colorare diferită a bacteriilor descoperită în 1884 de Cristian Gram care se bazează pe
reacţia diferită la solvenţi organici de tipul alcoolului sau acetonei , care determină o decolorare
rapidă a becteriilor Gram negative în timp ca Gram pozitivele sunt rezistente la decolorare.

30
 4.1 Morfologia celulei bacteriene

După forma celulei bacteriene se delimitează următoarele tipuri :

1.forma sferică numită coc (coci)
2.forma alungită bacil (bacili)
3.forma spiralată ,
După unii autori la acestea se mai adaugă şi forma ramificată.

1.Cocii (kokkos grec. sămânţă) fig 6)

După modul de grupare al celulelor se disting următoarele
subtipuri:
 micrococi (mikros grec. mic)- la sfârşitul procesului de
diviziune, celulele se separă între ele şi se formează coci simpli (ex.
Micrococcus ureae)
 diplococi (diplos grec. dublu)-diviziunea se realizează într-un
singur plan şi celulele rezultate nu se separă între ele (Diplococcus
pneumoniae, Neisseria gonorrhoeae)
 streptococi (streptos grec.împletit)-celulele continuă să se dividă
în acelaşi plan, rezultând un lanţ (Streptococcus lactis)
 tetracoci–diviziunea celulelor se face în două planuri
perpendiculare între ele, formându-se grupe de patru celule (Gaffkya
tetragena)
 sarcina-diviziunea se face în trei planuri perpendiculare şi
rezultă 8 sau 16 celule care sunt strânseîn pachete asemănătoare
baloturilor legate (Sarcina flava)
 stafilococi (staphilos grec. ciorchine)-diviziunea se face în
planuri diferite, fără nici o regularitate, formând grupe de celule
asemănătoare ciorchinilor de struguri (Staphilococcus aureus)
În afară de forma perfect sferică regulată, cocii pot avea şi o
formă ovală sau chiar ascuţită la unul din capetele ovalului ca o lance
(Diplococcus pneumoniae) sau pot fi reniformi (Neisseria
gonorrhoeae)

31
 A.diplococi; B. streptococi; C. stafilococi
D.bacili nesporogeni; E. coci simpli; J. Tetracoci

Fig 4.1.. Diferite tipuri de bacterii sferice

2. Forma alungită, bacilii sau bastonaşele (baccilum lat.

bastonaş; bakterion grec. bastonaş). În taxonomia bacteriană numai
acel bastonaş se numeşte bacil care formează spor şi este aerob.
În funcţie de dimensiuni se deosebesc bastonaşe lungi şi scurte,
groase şi subţiri (fig 4.2). Forma extremităţilor reprezintă un caracter
important. La majoritatea bastonaşelor extremităţile sunt rotunjite
(Escherichia coli). La alte bacterii extremităţile sunt retezate (Bacillus
antracis), umflate (B.diphteriae) sau retezate (Fusobacterium
fusiforme).
Bacteriile care au formă de trecere între coci şi bacili se numesc
cocobacili (Pasteurella pestis).
Bastonaşele pot fi izolate sau grupate câte două (Klebsiella
pneumoniae), în formă de V,X,Y (Corynebacterium, Mycobacterium),
rozetă sau stea (Agrobacterium tumefaciens) şi sub formă de lanţuri-
streptobacili (Haemophilus ducreyi).

Fig 7. Diferite tipuri de bacili

32
 3.Bacteriile spiralate (spira lat.spirală; spirillum forma
diminutivă de la spiră), au formă de cilindru spiralat. Cuprind trei
subtipuri:
a.vibrionul (vibrare lat. a vibra)-bacteria are o singură spiră
asemănătoare cu o virgulă (Vibrio comma)
b.spirilul-are perete celular rigid şi din acest motiv nu este
flexibil (Spirillum volutans)
c. spirocheta (chaite grec. fir de păr)-nu are perete celular rigid
şi nu este flexibil (Treponema pallidum)

4. Bacteriile filamentoase pot fii :

- neramificate (Caryophanales),
- cu ramificaţii false (Chlamydobacteriales)
- cu ramficaţii adevărate (Actinomycetales).
Trebuie însă menţionat că bacteriile pot forma un filament
multicelular, numit trichom. Spherotilus natans formează trichoame
de câţiva mm lungime, care se fixează pe substrat cu unul din capete.
Bacteria se înmulţeşte în apele uzate din industria berii, hârtiei,
zahărului împiedicând funcţionarea staţiilor de epurare.
În afară de formele menţionate se mai întâlnesc şi bacterii
pedunculate care dezvoltă un crampon (prosteca) cu care aderă de
substrat sau un flagel polar cu care se mişcă (Caulobacteraceae).
Alte bacterii produc celule asimetrice şi foarte neegale ca
dimensiuni care posedă apendice acelular din substanţele secretate
(Galionella feruginea).
Unele specii bacteriene produc mini celule (Escherichia coli,
Salmonella, B.subtilis)
În culturi tinere, celulele bacteriene sunt în general uniforme,
deosebirile individuale sunt mici. În culturile vechi şi în condiţii
nefavorabile de cultivare pot apărea forme aberante, involutive variate.
Astfel se pot produce filamente şi ramificaţii şi la bacteriile care în
mod normal nu sunt filamentoase. Speciile la care aceste variaţii de
formă sunt foarte accentuate, se numesc pleomorfe.

33
 4.2. Însusirile fizice ale celulelor bacteriene

Dimensiunea celulelor bacteriene este de ordinul micronilor.

Determinarea dimensiunilor bacteriilor se face la microscopul fotonic
cu ajutorul micrometrelor.
Diametrul respectiv lungimea şi grosimea bacteriilor .
Diametrul cocilor variază între 0,5-2. Lungimea majorităţii
bastonaşelor variază între 0,3-15, iar grosimea între 0,2-2.
Lungimea vibrionilor variază între 1-8, iar grosimea lor între 0,3-1.
La spirili lungimea este între 3-70, iar grosimea între 0,5-2,5.
Spirochetele sunt lungi de 4-500 şi subţiri. Bacteriile pedunculate nu
au celule mari, în schimb filamentele bacteriene sunt lungi şi deseori
groase.
Volumul bacteriilor se poate determina după două metode:
-suspensia bacteriană se centrifughează în tuburi gradate. Se citeşte
volumul sedimentului care este format dintr-o masă bacteriană
compactă. Se determină numărul total de bacterii din sediment.
Raportul dintre volumul sedimentului şi numărul total de celule din
sediment este egal cu volumul celulei.
-pe baza dimensiunilor se calculează volumul bacteriei cu ajutorul
formulelor de volum al corpurilor geometrice regulate (metodă care se
poate aplica doar bacteriilor care au o formă geometrică regulată)
Greutatea unei celule bacteriene poate fi calculată prin
împărţirea unei anumite mase de bacterii la numărul celulelor sau prin
înmulţirea volumului celulei cu densitatea ei.
Densitatea celulei bacteriene este ceva mai mare decât a apei (1,07-
1,32), mai mică decât la celulele bătrâne.
Suprafaţa celulară a bacteriilor care au formă geometrică
regulată poate fi calculată uşor pe baza dimensiunilor celulei (se poate
aplica formula ariei sferei 4r2)
Bacteriile au o suprafaţă considerabilă raportată la volum
Raportul dintre suprafaţă şi greutate este foarte ridicat la
bacterii. Greutatea mică şi suprafaţa relativă mare a bacteriilor joacă
un rol important în asimilarea rapidă a substanţelor nutritive. Astfel
celula bacteriană consumă în fiecare 5 minute o cantitate de hrană
egală cu greutatea celulei.

34