Efectul Peltier

1. Scopul lucrării
Evidenţierea efectului Peltier şi evaluarea parametrilor experimentali.

2. Noţiuni introductive
Efectul Peltier a fost descoperit în 1834 şi poate fi enunţat astfel: Un curent electric care
străbate punctul de contact dintre două fire sudate cauzează apariţia unei diferenţe de
temperatură între cele două puncte sudate. În urma străbaterii punctului de contact de
către purtătorii de sarcină prin consecinţă, căldura este absorbită şi respectiv eliberată
fiind indus un flux de căldură de la un capăt la celălalt al firelor. Apariţia fluxului de
căldură la joncţiuni poate fi înţeleasă luând în considerare conservarea energiei în
interiorul joncţiunii şi modificarea energiei totale a purtătorilor de sarcină la trecerea
acestora prin joncţiune. Din punct de vedere fenomenologic, într-o anumită măsură,
efectul Peltier descrie inversul efectului Seebeck. Cu toate acestea, în accepţiunea mai
largă, efectul fizic prezintă unele diferenţe, deoarece efectul Peltier apare doar în
prezenţa unui curent electric în timp ce efectul Seebeck cauzează apariţia unei tensiuni
electrice în condiţiile în care există un circuit deschis.

Figura 1. Reprezentare schematică a unui termocuplu.

1
Fluxul de căldură de la un capăt la celălalt al firelor (QPeltier) depinde de curentul
purtătorilor de sarcină (j) precum şi de coeficientul Peltier (ab) după cum urmează:

QPeltier  π abqj . (1)

Coeficientul Peltier al joncţiunii, ab, este definit ca fiind egal cu diferenţa coeficienţilor
materialelor constituente (ab = a- b). Astfel, direcţia de curgere a căldurii printr-o
joncţiune depinde atât de materialele alese cât şi de curentul care străbate joncţiunea.
Mai mult decât atât, coeficientul Peltier este dependent de temperatură.
Ne propunem în cele ce urmează să realizăm o analiză a parametrilor circuitului
prezentat în Fig. 2 prin intermediul unui caz particular, având în minte pe de o parte
informaţiile menţionate mai sus referitoare la efectul Peltier, iar pe de altă parte influenţa
pe care o poate avea rezistenţa internă a unui circuit asupra parametrilor acelui circuit.
Astfel, poate fi obţinută dependenţa tensiunii la bornele acumulatorului, U(V), de
intensitatea curentului debitat, I(A), prin rezistenţa R. Utilizând datele din această
dependenţă se va determina rezistenţa internă a sursei de curent folosind următoarea
relaţie:

U (mV)
U U 2  U1
tg    r (2)
I I1  I 2
E
unde r reprezintă rezistenţa U2
internă a termocuplului

Caz particular: din

reprezentarea liniară U = f(I)
se obţine tangeta unghiului α,
α
utilizând ecuaţia (2). U1

I2 I1 Isc I (mA)
Figura 2. Reprezentarea dependenței U = f(I),
utilizată pentru determinarea rezistenței
interne a unui termocuplu

2
3. Desfăşurarea experimentului
Pe masa de lucru se găsesc următoarele: două multimetre digitale, un
termometru IR, un montaj cu zece termocuple cupru-constantan, o sursă de tensiune
(curent continuu) si şase conductori. Se realizează circuitul din Fig. 3. Se porneşte
sursa de tensiune şi se monitorizează temperaturile de la cele două zone unde sunt
grupate sudurile termocuplurilor împreună cu tensiunea şi curentul ce trece prin circuit.
Datele se trec în tabelul de mai jos.

Tabelul 1. Parametrii obţinuţi în urma efectuării experimentului pentru evidenţierea

efectului Peltier.

Nr. crt. U (V) I (mA) t1 (0C) t2 (0C)

1.

termocupluri

mA
t1 t2
+
V
-

Figura 3. Schema de principiu a circuitului utilizat pentru

evidenţierea efectului Peltier.

Figura 4. Montaj practic realizat pentru evidenţierea efectului Peltier.

3
4. Determinarea parametrilor şi rezultate

Monitorizarea parametrilor amintiţi mai sus se efectuează în funcţie de valoarea

tensiunii indicate pe voltmetrul digital. Se vor efectua măsurători cu un increment al
tensiunii de 1 volt, valoarea de start va fi de 5 V iar valoarea maximă va fi de 25 V.
Se vor repeta etapele mai sus menţionate în cazul circuitului din figura 5.

termocuplu

A
+
V
-

t1 t2

Figura 5. Schema de principiu a Figura 6. Montaj practic realizat pentru

circuitului utilizat pentru evidenţierea evidenţierea efectului Peltier.
efectului Peltier.

5. Discutarea rezultatelor
În discutarea rezultatelor se va face referire la următoarele aspecte:

- analiza rezultatele obţinute pentru cele două circuite (Fig. 3 şi Fig. 5)

- discuţie comparativă referitoare la rezistenţele interne ale celor două circuite.

6. Concluzii

Se vor menţiona cele mai importante elemente obţinute în urma efectuării lucrării
experimentale.