Sensul propriu (denotativ) și sensul figurat (conotativ) al cuvintelor

Sensul propriu (denotativ) reprezintă înțelesul obișnuit al cuvântului.

Acesta poate fi:

- sensul propriu de bază

- sensul propriu secundar: reprezintă variante ale sensului de bază.

Sensul figurat (conotativ) este înțelesul pe care îl poate lua în plus un cuvânt.

Ex: braț: -sens propriu de bază: Mă doare brațul.

-sens propriu secundar: S-a rupt brațul balanței.

-sens figurat: Ordinea a fost restabilită de brațul dreptății.

Aplicații:

1. Recunoașteți cuvintele folosite cu sensul lor figurat în fragmentul de mai jos:

„N-aș spune că basmele s-ar fi revărsat asupra copilăriei mele ca dintr-un corn al
belșugului. Nu. Foame de basm, firească vârstei, mi-o astâmpăra, cu intermitențele ce
atârnau de vremuirea de afară sau de urâtul inimii, numai Mama cu cele câteva povești ale
ei.”
(Lucian Blaga, Hronicul și cântecul vârstelor)

2. În enunțurile de mai jos, cuvintele subliniate sunt folosite cu sens figurat. Construiți
enunțuri în care să apară sensul propriu.
a) Am primit o ploaie de reproșuri de la părinți.
b) I-a încolțit în suflet dorința de a se face profesor.
c) Am un munte de exerciții pentru mâine.
d) Se exprimă bolovănos.
3. În enunțurile de mai jos, cuvintele subliniate sunt folosite cu sens propriu.Construiți
enunțuri în care să apară cu sens figurat.
a) Maria are un colier scump.
b) Ne plimbăm într-o pădure de fagi.
c) Bunicul meu s-a născut în Ardeal.
d) Strămoșii noștri se apărau folosind arcul cu săgeți.

4. Construiți enunțuri în care cuvintele: poală, ocean, casă, să aibă sens propriu (de bază și
secundar), dar și sens figurat.